Ioan Slavici

Ioan Slavici, scriitor român

« Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica intrun limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. » ( Tudor Vianu ) Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei. Frecventeaza şcoala "greco-ortodoxă" din satul natal, avîndu-l dascăl pe D. Vostinari. Urmează Liceul din Arad, stînd la gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii. Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în toamnă se înscrie la Universitatea din Budapesta. În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Siria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflam în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus. În toamna e din nou la Viena, în armată, urmînd şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană si maghiară. Îşi ia "examenul de stat". Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birau (comedie). În vara, împreuna cu Eminescu, organizează serbarea panromânească de la Putna astfel punînd bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună.

(1896) O viață pierdută Vatra părăsită. judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare. Prin nuvelele. este privit de cei din jur cu duşmănie. pera Nuvele Popa Tanda. Slavici va fi punct de reper nu numai pentru romanul social. respectiv ale romanului. care traia la Panciu. colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor. Mai tîrziu este arestat şi închis la Fortul Domneşti. Totuşi din cauza convingerilor sale filogermane. din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor. În timpul primului război mondial. În anul 1875 se căsătoreste cu Ecaterina Szöke Magyarosy. și că ar trebui aruncați în Dunăre. iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul "Matei Basarab" . Se căsătoreşte. Cîţiva ani mai tîrziu. în podgoria asemănătoare cu Siria natală. în toamna născîndu-i-se primul baiat. Bolnav şi obosit de viaţă agitată. apoi la hotelul "Luvru". apoi redactor la Timpul. Slavici ne-a lăsat una din cele mai autentice şi mai profunde opere memorialistice. unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi. Dacă Eminescu e începătorul poeziei române moderne. alături de Creangă. la Sibiu. Slavici și-a exprimat păreri antisemite. iar Caragiale al teatrului. iar în anul 1903 primeşte premiul Academiei Române. cel care a pus bazele prozei noastre moderne. Coșbuc.La finalul anului 1874. se stabilește la București. În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului. Caragiale și G. Titu Liviu. editează revista Vatra. Slavici este. înmormîntat la schitul Brazi. În timpul ocupaţiei germane. Divorţează de prima soţie Ecaterina. Slavici este. În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare.Bucureşti. L. dar eliberat în acelaşi an. (1873) apare în Convorbiri literare. alături de ceilalţi clasici. (1900) O jertfă a vieții . se refugiază la fiica sa. Călătoreşte la Viena şi Budapesta. cu Eleonora Tănăsescu. Slavici e arestat din nou. scrie articole de orientare progermană. La 17 august trece în lumea umbrelor. cu procese şi detenţii în puşcării. e închis de către autorităţile maghiare. profesor. întemeietor al realismului nostru modern. romanele şi memorialistica sa. (1881) Comoara. ci si pentru cel psihologic. în total avînd şase copii. în iunie 1875 Scormon Gura satului Budulea Taichii Moara cu noroc. spunînd în lucrarea sa Soll și Haben—Chestiunea Evreilor din România că evreii sunt o boală. dar curtea de juri îl eliberează. În anul 1892 devine cetăţean român. scriitorul care a avut o contribuţie decisivă la aşezarea literaturii noastre în făgaşul modernităţii. Împreună cu I.

(1884) Romane Mara.Pădureanca. (1924) Lumea prin care am trecut. (1894) Din două lumi. (1923) Din bătrâni. Memorii Închisorile mele. (1902) Povești Doi feți cu stea în frunte Păcală în satul lui Spaima zmeilor Rodul tainic Zâna Zorilor Ileana cea șireată Florița din codru Ioanea mamei Petrea prostul Limir-Împărat Băiet sărac Împăratul șerpilor Doi frați buni Băiat sărac și horopsit Nărodul curții Negru împărat Peștele pe brazdă Stan Bolovan Boierul și Păcală Drame istorice Bogdan Vodă Gaspar Graziani. (1921) Amintiri. (1924) . (1888). (1920) Cel din urmă armaș.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful