CODUL BUNELOR MANIERE ASTÃZI .

a fost vreme de peste 25 de ani profesoarã de românã la liceul «Dimitrie Cantemir» din Capitalã. pe care l-a condus cu pricepere ºi pasiune 20 de ani. a fost invitatã sã vorbeascã la radio ºi la televiziune. sã dea interviuri.AURELIA ANASTASIA MARINESCU s-a nãscut la 21 februarie 1934 în Bucureºti. sã scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat. În urma extraordinarului succes de public al acestei cãrþi. În 1995 a publicat prima ediþie a Codului bunelor maniere astãzi. Licenþiatã a Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã – Universitatea Bucureºti. . Aici a editat prima revistã – tipãritã – a liceului ºi a înfiinþat cunoscutul cenaclu «G. Cãlinescu». în 1999 ediþia a doua ºi în 2002 a treia (al cãrei text s-a pãstrat ºi în volumul de faþã). sã þinã cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice a Universitãþii Bucureºti.

AURELIA MARINESCU Codul bunelor maniere astãzi Ediþia a treia revãzutã ºi adãugitã Desene de SILVIA MUNTENESCU Ó H U MAN I TAS BUCUREªTI .

382. Umor englezesc cules şi tradus de DAN DUŢESCU.ro Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas. fax 021/408 83 51 www. 2008 ISBN 978-973-50-3669-0 (pdf) EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1.humanitas.743. 021/408 83 50.libhumanitas.684.ro Comenzi telefonice: 0372.ro Comenzi online: www. 0723. România tel. Redactor: Oana Bârna Coperta: Ioana Dragomirescu Mardare Tehnoredactor: Luminţa Simionescu Corector: Georgiana Becheru DTP: Angela Ardeleanu AURELIA MARINESCU CODUL BUNELOR MANIERE ASTĂZI © HUMANITAS.194 .Mulţumiri doamnei VIOLA DUŢESCU pentru generoasa permisiune de a folosi fragmente din cartea soţului ei. 013701 Bucureşti.

Pentru Clara Maria din partea bunicii .

STEINHARDT.» N.» Cuvinte înþelepte auzite de la dr.«Dacã nu putem fi buni. o Doamnã este întotdeauna în majoritate. Jurnalul fericirii «Într-o societate de Domni. LAURENÞIU TEODORESCU . sã încercãm sã fim mãcar politicoºi.

pornesc noaptea pe motociclete având la bord casetofoane cu muzicã heavy metal. dupã o scurtã experienþã de viaþã. zone ce se ivesc în cele mai neaºteptate locuri de pe glob ºi se înmulþesc îngrijorãtor. În discoteci. e vorba de o imagine trunchiatã ºi de o viziune catastroficã a societãþii în care trãim. sã gândim. oamenii au avut tendinþa de a se opune legilor impuse de politeþe deoarece la prima vedere ele par restrictive ºi de prisos. Desigur. fiecare . sã ne rugãm? Avem oare dreptul sã considerãm tradiþiile ca fiind perimate sau depãºite? Fãrã îndoialã cã nu. raºi în cap sau cu plete. pentru cã ea îl face pe om sã se respecte în primul rând pe sine. sã ne temem. având senzaþia cã înnebunim ºi noi pe zi ce trece. Cãci nimic nu e nou sub soare… Iatã un vechi adevãr ce nu poate fi negat. îmbrãcaþi în bluzoane de piele cu þinte. în blugi ºi cizme. tinerii danseazã pe mese… Alþii.Argument în favoarea bunelor maniere Am trecut de anul 2000 fãrã sã fi venit sfârºitul lumii… Continuãm sã trãim într-o lume nebunã. Sunt parcã inventate sã îngrãdeascã libertatea individului. sã ne cultivãm. În astfel de condiþii. Momente încordate în istoria omenirii au mai fost. pe care sunt prinse ecusoane cu capete de mort. Asistãm îngroziþi la imaginile cumplite din aºa-numitele zone conflictuale. Ele au trecut… dar bunele maniere au rãmas. Am încetat oare sã avem idealuri. Dar. oferindu-ne pentru o clipã o imagine de coºmar. care se autointituleazã «Hell’s Angels». dar nu putem sã nu þinem seama ºi de aceastã realitate. În toate timpurile. mai meritã sã ne preocupãm de bunele maniere? N-ar fi mai bine sã ne întrebãm dacã ele nu au devenit cumva inutile? Rãspunsul e unul singur: buna creºtere nu este ºi nu va deveni niciodatã inutilã.

Dar de acelaºi respect trebuie sã se bucure ºi cei din jur. Pornind de la adevãrul cã fiecare dintre noi este unic ºi de neînlocuit. pentru cã vorbeºti continuu ºi foarte tare. Explicaþia e foarte simplã. «Codul bunelor maniere» este alcãtuit dintr-o mulþime de legi. La fel stau lucrurile cu legile ºi regulile din cadrul «Codului bunelor maniere». Dacã pentru delictele legiferate existã un singur poliþist la zece mii de oameni. unde te-ai simþit atât de bine. Ele au rãdãcini într-un sentiment uman profund. ele contribuie la formarea noastrã ca «oameni». Nu existã legi care sã te pedepseascã pentru cã râzi zgomotos. între frumuseþea caracterului uman ºi moralitatea sa. sã zicem. Vine totuºi un moment în care te întrebi de ce nu mai eºti invitat în casa familiei X. putem afirma cã orice om are dreptul de a fi respectat. Fie cã a furat. ci am încercat sã formulez astfel principiul pe care se bazeazã aceastã carte. Vine o zi în care observi cã vecinii te salutã cu rãcealã. orice om normal trãieºte cu frica de poliþistul ce poate rãsãri lângã el în orice clipã. Dar omul va învãþa sã aibã un comportament natural ºi agreabil. fie cã a cãlcat pe iarbã. Tot asta urmãreºte ºi statul când emite legi ºi decrete prin care se sancþioneazã diferite delicte civile. sau pentru cã stai nepermis de mult într-o vizitã. ªi totuºi codul acesta este adesea respectat cu mai multã stricteþe decât legile statului. pentru cã þi-ai învãþat copilul sã te strige de jos. ci a-l face sã se simtã bine în preajma ta. Oricine a greºit este pasibil de o pedeapsã mai mult sau mai puþin severã. adicã o purtare civilizatã. dar abaterile de la aceste norme nu sunt sancþionate de cãtre autoritãþi. dimpotrivã. la bucuria de a trãi printre semeni civilizaþi. pentru abaterile de la o comportare civilizatã «poliþistul» se aflã în fiecare om înzestrat cu o minimã dozã de bun-simþ. în funcþie de gravitatea greºelii. Bunele maniere n-au fost adãugate în mod arbitrar unor structuri sociale. Nu sunt vorbe goale. ºi chiar propriii tãi . numai respectând niºte reguli care s-au impus ºi s-au codificat de-a lungul timpului. din stradã (când locuieºti la etajul zece). de fapt de convenþii. având toate un numitor comun: a nu-l deranja pe semenul tãu. evitând sã-þi vorbeascã. fie cã a traversat strada în locuri nepermise.16 Codul bunelor maniere astãzi om este nevoit sã accepte cã bunele maniere nu sunt deloc inutile. care tinde spre o armonie între comportare ºi eticã.

V om vorbi despre rolul ºi necesitatea ei într-un capitol separat. Trãim într-o epocã în care nonconformismul este la modã.Argument în favoarea bunelor maniere 17 copii par jenaþi de modul în care te îmbraci sau mãnânci ºi în special de faptul cã vorbeºti tot timpul… Niciodatã nu e prea târziu sã înveþi ceva bun de la alþii. roºim de multe ori în locul lui ºi ne ferim ca de foc sã-i urmãm exemplul. Copilul vrea sã-ºi anunþe mama cã mai stã afarã ºi strigã. Picasso nu ar fi ajuns sã creeze celebrul tablou «Guernica» dacã n-ar fi ºtiut mai întâi sã picteze în stil clasic. din «exemple negative». Învãþãm. însã vecinii da – ºi asta în fiecare zi. cu atât viaþa noastrã va fi mai feritã de surprize dezagreabile. însã cu cât vom învãþa mai devreme ce se cuvine ºi ce nu. ce se face ºi ce nu. Mama nu-l aude. dar sã nu sãrim peste o etapã obligatorie – aceea a cunoaºterii normelor conformismului. Când auzim pe cineva spunând bazaconii ºi-l vedem cum se face de râs. Oare ce pãcate au de ispãºit bieþii oameni? Buna creºtere se dobândeºte în mai multe feluri. Iatã-ne iar . ce se cade ºi ce nu. Educaþia ocupã de departe cel mai important loc. strigã… spre fereastra închisã. cum s-ar zice. Dar buna creºtere se dobândeºte ºi din mass-media. strigã. ºi chiar din aversiunea noastrã faþã de oamenii cu o comportare dezagreabilã.

la cel mai mic zgomot în apartamentul vecin.18 Codul bunelor maniere astãzi Fac ce vreau la mine acasã.. Iar câinele o continuã nonstop – ºi când nu sunt acasã.. Toate acestea se învaþã cu rãbdare. toleranþa. ºi noaptea –. Dar nici cei care. pentru cã intervin ºi alte noþiuni ce caracterizeazã o fiinþã civilizatã: simþul mãsurii. bat în þevi sau în pereþi nu sunt niºte oameni bine crescuþi. îmi place muzica. Fac ce vreau la mine acasã. îngãduinþa. Acest tânãr este într-adevãr un om «liber – prost crescut». sunt un om liber. este ºi el liber sã cânte cât vrea! în faþa noþiunii atât de complicate de libertate. Ajungem sã înþelegem cã o tainã a vieþii – mult râvnitã . sunt un om liber. spune câte un tânãr care îºi pierde nopþile dând petreceri ce dureazã pânã dimineaþa.

ca pe o limbã strãinã. Cât de educativ ar fi.Argument în favoarea bunelor maniere 19 de însuºi Goethe – este echilibrul. De multe ori oamenii trebuie sã treacã singuri prin experienþe-limitã. bufonii clasei. i s-ar pune sã asculte de cãtre aceºtia. Este adevãrat cã pentru scurtã vreme devin «eroi». Dacã eºti cu adevãrat convins cã trebuie sã fii politicos oricând ºi în orice ocazie. pe care ni-l dorim cu toþii ºi pe care îl avem atât de puþini. obraznicii. «Ca sã fii om întreg. dar pânã la urmã va înþelege ce este de înþeles… Sau când asistãm la un spectacol dezagreabil. Dar un tânãr cu bun-simþ va înþelege repede cã acest mod de comportament nu este ideal pentru a-þi atrage respectul celor din jur. ºmecherii. Încã din ºcoalã se remarcã «glumeþii». dacã tânãrului care ascultã muzicã rap pusã la maximum. sã ne gândim cã ºi noi am fost de curând într-o astfel de situaþie. indivizii cu tupeu. Bunele maniere sunt apanajul omului care îºi cunoaºte exact locul în lumea în care trãieºte. dovedindu-ne la fel de penibili. fãrã sã se jeneze cã nu a ºtiut pânã în acea clipã o anumitã regulã de comportament. de pildã. atâtea sunt necesare» – spune Geo Bogza într-o carte. fãrã sã-i pese de vecini. . la fel de tare. Concluzia? Un om de bunã-credinþã va învãþa bunele maniere cu multã conºtiinciozitate. înþelegi adevãrul fundamental cuprins în celebra inscripþie gravatã pe faþada clãdirii de la New College din Oxford: Manners make man – comportamentul îl face pe om. iar una dintre condiþii este buna creºtere. interminabile ºi plicticoase. la aceleaºi ore. o simfonie de Bruckner sau ceva asemãnãtor! La început va fi nedumerit. Puþini ºtiu cã a gãsi un portofel pe stradã ºi a nu-l preda la Poliþie se cheamã furt. lideri. modele uºor de imitat. Bunele maniere mai înseamnã sã reziºti unei tentaþii care te poate transforma din om cinstit într-un hoþ. oferit de un cumpãrãtor nemulþumit care þipã la vânzãtoare. apoi revoltat. Cei mai mulþi îl considerã noroc… Hazardul nu trebuie sã favorizeze infracþiunea ºi abaterea de la regulile de bunã comportare. (De exemplu: a-þi încruciºa tacâmurile în farfurie înseamnã cã mai doreºti din felul respectiv!) Cel mai ineficient mod de a educa pe cineva este sã-i þii discursuri moralizatoare.