AGRICULTOR ÎN CULTURI VEGETALE ŞI CRESCĂTOR DE ANIMALE

SC Stef Management Consulting SRL

CULTURA PLANTELOR DE CÂMP ŞI FURAJERE
CAPITOLUL 1 AGROTEHNICA 1.1. OBIECTIVE ŞI METODE DE CERCETARE Metodele de cercetare ale Agrotehnicii sunt experienţele în câmp, laborator, casa de vegetaţie şi fitotron, precum şi activitatea de producţie. Legătura dintre ştiinţă şi practica agricolă a fost subliniată de către fondatorul ştiinţelor agricole româneşti Ion Ionescu de la Brad, care în 1870 a scris astfel: „Oamenii numai de teorie şi oamenii numai de practică nu pot să ne înveţe cu folos agricultura. Cei dintâi se amăgesc adeseori deoarece nu au practicat. Ceilalţi nu vor putea spune pentru ce fac un lucru într-un fel şi nu în altul.” Când se porneşte la o activitate de cercetare şi de producţie în domeniul Agrotehnicii (ca de altfel şi la alte ştiinţe) trebuie cunoscut tot ce s-a realizat în această privinţă în ţară şi în străinătate; sunt necesare cunoştinţe temeinice despre sol, fenomenele care se petrec în sistemul solplantă, influenţa condiţiilor climatice; trebuie avut în vedere faptul că fenomenele nu se petrec separat, ele trebuie privite în interdependenţă. Măsurile agrotehnice trebuie aplicate astfel încât să se poată dirija fenomenele favorabile, care vor conduce la sporirea fertilităţii solului, la crearea unui mediu optim de viaţă pentru plantele de cultură, astfel ca să se obţină producţii mari în prezent, dar şi să se clădească bazele pentru alte producţii sporite in viitor. În continuare se prezintă câteva din direcţiile de cercetare in domeniul Agrotehnicii. Optimizarea însuşirilor solului şi a altor factori care favorizează recolta: ameliorarea structurii, a densităţii aparente, porozităţii, reacţiei, sporirea capacităţii de înmagazinare şi păstrare a apei, creşterea conţinutului de humus, eliminarea excesului de apă, reproducţia simplă şi lărgită a fertilităţii etc. Măsuri de creştere a potenţialului productiv al solurilor slab productive şi neproductive (nisipoase, sărăturoase, erodate, cu exces de umiditate etc.); introducerea în circuitul agricol de noi terenuri (halde de steril, de cenuşă, terenuri degradate etc.) Studierea sistemului radicular al plantelor, stimularea creşterii acestuia; dinamica proceselor din rizosfera; stimularea procesului de fixare a azotului atmosferic de către bacteriile simbiotice şi cele care trăiesc liber

10

SC Stef Management Consulting SRL

în sol; creşterea şi folosirea fenomenului de alelopatie; stimularea activităţii faunei folositoare, îndeosebi a ramelor. Managementul integrat al buruienilor; folosirea de erbicide biodegradabile fără efect poluant; studierea şi combaterea unor buruieni perene foarte dăunătoare (pălămida, costreiul mare, pirul etc.). Perfecţionarea sistemelor de lucrare a solului pentru diferite condiţii pedoclimatice; reducerea numărului de lucrări. Stabilirea in ecosistemele agricole, relaţiile dintre ele şi cu alte ecosisteme; agricultura ecologică; biotehnologii; elaborarea sistemului de folosire durabilă a terenurilor agricole şi a agriculturii durabile. 1.2. TEREN AGRICOL ŞI ARABIL Fond funciar. Denumirea de fond funciar se foloseşte atunci când se fac referiri la totalitatea suprafeţelor de teren aflate în limitele unei ţări sau unei unităţi administrative teritoriale sau ale unei ferme. Prin categorie de folosinţă a terenului se înţelege modul cum este folosit un teren oarecare. Se deosebesc 5 categorii mari de terenuri: cu destinaţie agricolă, forestieră, aflate permanent sub ape, din intravilan (aferente localităţilor urbane şi rurale) şi cu destinaţie speciala (pentru transporturi rutiere, feroviare, navale, aeriene etc.) La categoria agricolă se încadrează suprafeţele cu arabil, păşuni, fâneţe, vii şi livezi. Arabil este orice suprafaţă de teren care poate fi arată (inclusiv terenul de pe pante cu înclinaţie de până la circa 30%) şi cultivată cu diferite plante. Aceasta este cea mai importantă categorie de folosinţă întrucât plantele care se cultivă pe astfel de terenuri sunt indispensabile în alimentaţia oamenilor, furajarea animalelor sau pentru nevoile industriei. România dispune de 14 791 000 ha teren agricol ceea ce reprezintă 62% din suprafaţa totală, iar din aceasta 9 383 000 ha este arabil. Pentru un locuitor revin 0,65 ha teren agricol, din care 0,41 ha este arabil (iar din acesta doar 0,18 ha este de calitatea I şi a II-a) (Timariu, 1992). Resursele pentru creşterea suprafeţei arabile sunt limitate (circa 400 000 ha) şi pot fi: cultivarea terenurilor de luncă, inundabile (după ce în prealabil se îndiguiesc), îmbunătăţirea terenurilor nisipoase şi sărăturoase, cultivarea păşunilor şi fâneţelor cu producţii mici şi situate pe terenurile plane. Iată încărcătura de teren arabil la un locuitor şi pentru alte ţări: 0,07-0,08 ha Belgia şi Olanda; 0,13-0,35 ha Germania, Austria, Franţa, Cehoslovacia, Italia; 0,40-0,55 ha România, Bulgaria, Ungaria, Spania, Danemarca; 0,90 ha Rusia. Media mondială pe un locuitor este de circa 0,40 ha. Dar suprafeţele pe locuitor nu spun totul. Trebuie cunoscută calitatea acestora, dacă sunt afectate sau expuse unor fenomene negative

10

SC Stef Management Consulting SRL

(eroziune, înmlăştinare etc.). În România, terenul arabil se poate grupa în 5 clase de calitate. Clasificarea după Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (I.C.P.A.) are la bază bonitatea a patru grupe de factori ecologici. Din totalul de 100 de puncte se atribuie convenţional, fiecărei grupe, următoarea pondere maximă: solul cu toate însuşirile sale...........................................50 puncte; clima (temperatura şi precipitaţiile)...............................10 puncte; relieful (înclinarea pantei)..............................................15 puncte; apa freatică (adâncimea)................................................15 puncte. Terenurile care totalizează între 1 şi 20 puncte sunt considerate foarte slabe şi pentru a fi cultivate necesită lucrări speciale de ameliorare (nivelare, modelare, desecare, irigare, fertilizare puternică etc.). Terenurile care au note de la 91 la 100 au cea mai bună fertilitate. Se constată că 36,845% din terenul arabil este de calitate bună şi foarte bună. Pentru a practica o agrotehnica diferenţiată mai trebuie să fie luate în considerare şi alte date, ca de exemplu: în România, 2 571 mii ha teren arabil sunt situate pe pante cu înclinaţie de peste 5%; 1 985 mii ha sunt soluri podzolice; 306 mii ha sunt soluri sărăturoase; 3 200 mii ha sunt amenajate pentru irigat; pe 3 100 mii ha s-au efectuat lucrări de desecare şi drenaj, iar pe 2 300 mii ha lucrări de combatere a eroziunii solului; din totalul suprafeţei arabile sunt foarte bine aprovizionate cu azot numai 10%, cu fosfor 25%, iar cu potasiu 71% (Răuta, 1986). Ştiinţele agricole româneşti, agronomia, au izvorât din practica agricolă perpetuată de-a lungul secolelor şi mileniilor. Omul primitiv, Homo erectus, a trăit pe meleagurile noastre încă de acum un milion de ani, în epoca paleolitică. Pentru satisfacerea nevoilor de hrană, omul a parcurs şi a acumulat treptat cunoştinţe empirice trecând mai întâi, prin etapa culesului primitiv simplu (prin strângerea de seminţe, fructe, muguri, rădăcini, tuberculi, animale mici etc.) şi a vânatului primitiv. A învăţat de la natură să scuture pe pământ seminţele plantelor spontane preferate şi să aşeze rodul. Pornind de la cea mai simplă unealtă agricolă, băţul de scormonit pământul, a ajuns ca în epoca mezolitică (5500-1800 î.e.n.) să folosească săpăliga de mână şi să cultive plante îndeosebi de primăvara: orz, mei, grâu, bob, linte, praz, ceapă, usturoi etc. În etapa bronzului (2000-1000 î.e.n.) a folosit plugul primitiv de lemn şi a lărgit numărul şi aria plantelor cultivate (in, mac, muştar, ridiche, mazăre, pomii, viţa de vie etc.)

10

SC Stef Management Consulting SRL

La începutul epocii bronzului a avut loc marea diviziune socială a muncii, separarea creşterii animalelor de cultivarea plantelor. Epoca bronzului este semnificativă şi pentru originea noastră: atunci au venit de la răsărit, în Peninsula Balcanică, triburile indo-europene ale tracilor cu ramura lor nordică carpato – danubiano - pontică a geto-dacilor, principalii noştri strămoşi. Ritmul de dezvoltare a sporit în epoca fierului (1000 î.e.n. şi începutul erei noastre). În această epocă s-a folosit plugul cu brăzdar de fier. Către sfârşitul acestei epoci, locuitorii Daciei (geto-daci) erau organizaţi în obşti săteşti şi foloseau sistemul de agricultură mixt, pastoral - agricol (alternarea pajiştii pârloagă lungă, cu arabilul). Ei au cultivat mei, grâu, secară, ovăz, morcov, muştar, bob, linte, mazăre, cânepă, in, usturoi, praz, ceapă, varză, castravete, salată, spanac, pomi fructiferi, viţă de vie; se ocupau cu creşterea animalelor şi păsărilor. În secolele XVIII şi XIX au apărut primii agronomi şi veterinari cu învăţătura superioară şi abia o dată cu ei se poate vorbi despre agricultură, ca de obiect de studiu. Cea mai veche şcoală de agricultură de pe teritoriul ţării noastre este cea de la San Nicolaul Mare înfiinţată în 1799 de un aroman Cristofor Nacu, care la început a funcţionat sub o formă simplă, complet particulară. Întemeietorul ştiinţelor agricole româneşti este Ion Ionescu de la Brad (1818-1891). Având o pregătire profesională excepţională, multilaterală, dotat cu o inteligenţă deosebită, pătruns de adânc patriotism şi iubire pentru cei care lucrează ogorul, acest savant a depus o activitate prodigioasă, care a cuprins toate sectoarele din agricultură: producţia vegetală, creşterea animalelor, economică şi sociologia rurală. A înfiinţat şi condus ferme - şcoală model, a fost profesor şi cercetător, democrat revoluţionar, luptător pentru dreptate socială, aducând mari contribuţii la cauza revoluţiei din 1848 şi la reforma agrară din 1864. Dintre numeroasele lui publicaţii cităm; „Excursion agricole dans la Dobraudge”. „Proiect de cultură pentru exploatarea moşiei Pantelimonului”, „Agricultura română de la Bradu”, „Calendarul bunului cultivator”, „Manualul de agricultură”, monografiile judeţului Mehedinţi, a judeţului Putna şi a judeţului Dorohoi etc. 1.3. FACTORII DE VEGETAŢIE Plantele de cultură, ca de altfel toate organismele, de-a lungul vieţii lor, se află în continuă şi strânsă interdependenta cu mediu înconjurător. De aici, plantele absorb apa şi sărurile nutritive şi primesc energia solară, cu ajutorul cărora sintetizează substanţele organice. Niciun atom de carbon,

10

SC Stef Management Consulting SRL

azot, fosfor etc., care le alcătuiesc corpul şi nici energia pentru sintetizarea materiei organice nu sunt create de către plante, ci sunt luate din mediul înconjurător. Fiecare plantă (specie, soi sau hibrid) are un anumit potenţial biologic (poate să dea o anumită producţie maximă). Aceasta este pusă în evidenţă, deci se obţin recolte maxime, atunci când mediul oferă condiţiile de viaţă cerute de către plantele respective. Dimpotrivă, neconcordanţa determină realizarea de recolte mici sau chiar pieirea plantelor. Viaţa plantelor este influenţată de către toţi factorii mediului de viaţă, care sunt deci factorii ecologici. Fiecare factor ecologic influenţează viaţa plantelor într-o măsură mai mare sau mai mică. Sunt însă, unele elemente (factori) ale mediului înconjurător fără de care nu este posibilă viaţa plantelor. Acestea se numesc factori de vegetaţie şi sunt următorii: lumina, căldura, aerul, apa şi hrana. Cerinţele plantelor faţă de factorii de vegetaţie (ca de altfel şi faţă de ceilalţi factori ecologici) variază mult de la o specie la alta, soi sau hibrid, precum şi pe faze de vegetaţie. Aceste cerinţe s-au format ereditar, de-a lungul evoluţiei speciilor sau au fost selecţionate de către om în procesul de creare de noi soiuri sau hibrizi. În categoria factorilor ecologici se încadrează şi mai multe elemente ale mediului, care manifestă o acţiune directă sau indirectă asupra plantei: solul, presiunea barometrică, vântul, relieful, activitatea altor plante, a microorganismelor, activitatea antropogenă etc. Diferite plante (soiuri, specii, hibrizi) reacţionează diferit la aceşti factori ecologici. Iată câteva exemple: este cunoscut faptul că fosforul determină scăderea coeficientului de transpiraţie, grăbeşte maturarea plantei şi, prin urmare, micşorează nevoile plantei faţă de apă; s-a dovedit că unele plante atunci când cresc la umbră au nevoie de o cantitate mai mică de zinc decât dacă ar creşte la soare. 1.3.1. Lumina ca factor de vegetaţie Lumina este energia radiantă care se transmite de la Soare prin particule de fotoni. Ea este un factor indispensabil al procesului de fotosinteză, cel mai important proces din biosferă. În prezenţa luminii, în organele verzi ale plantelor se formează clorofila şi are loc sinteza materiei organice. Din dioxidul de carbon procurat de către frunze, cu apa absorbită de rădăcini şi cu energia luminoasă, se sintetizează substanţele organice, la început mai simple, monozaharide, care în continuare reprezintă materia de bază pentru sintetizarea substanţelor organice mai complexe. În lipsa luminii, plantele răsar şi cresc la început pe seama substanţelor de rezervă din seminţe, dar sunt etiolate şi în scurt timp pier.

10

SC Stef Management Consulting SRL

Din cantitatea totală de energie care vine de la Soare, plantele folosesc numai 1-3%. Lumina influenţează viaţa plantelor prin intensitatea şi calitatea ei, precum şi prin durata de iluminare. Intensitatea luminii se exprimă prin numărul unităţilor luminoase. Lumina mai intensa influenţează favorabil înfrăţirea, înflorirea, fructificarea, rezistenţa la cădere, conţinutul de zahăr şi amidon (îndeosebi la sfecla de zahăr şi, respectiv, la cartof), contribuie la culoarea şi gustul fructelor. Lumina slabă provoacă alungirea internodiilor la cerealele păioase, la etiolarea şi căderea lor, la scăderea conţinutului de zahăr din sfeclă, de amidon în cartofi, de zahăr în struguri, de grăsimi în plantele oleaginoase etc. Calitatea luminii. Spectrul razelor de lumina se compune din mai multe categorii de radiaţii care au o influenţă diferită asupra plantelor. Din toata cantitatea de energie luminoasă care ajunge la Pământ, razele vizibile reprezintă 50%, restul sunt razele infraroşii invizibile, iar circa 1%, raze ultraviolete. Radiaţiile roşii şi galbene au cea mai mare importanţă pentru fotosinteză, radiaţiile ultraviolete sunt dăunătoare plantelor, cele infraroşii produc căldură. Durata iluminării diferă pe glob. La ecuator, zilele sunt egale cu nopţile, dar înaintând spre poli, zilele devin treptat vara mai lungi şi iarna mai scurte. Plantele s-au adaptat la aceste condiţii de lumină (fenomenul este denumit fotoperidism). În condiţiile ţării noastre, plantele de zi lungă îşi încheie ciclul de dezvoltare la începutul verii când zilele au cea mai lungă durată (orzul, ovăzul, grâul, secara, mazărea, inul, muştarul, trifoiul, lucerna, sfecla etc.); plantele de zi scurtă cresc vegetativ la începutul verii şi fructifică spre sfârşitul verii şi la începutul toamnei, când zilele sunt mai scurte (porumbul, soia, tutunul, orezul, sorgul, meiul, cânepa, crizantema etc.). Sunt şi unele specii de plante indiferente: hrişca, floarea soarelui, bumbacul, pătlăgelele vinete etc. Metode agrotehnice pentru dirijarea regimului de lumină Stabilirea unei densităţi şi a unei repartizări optime a plantelor pe câmp (cerinţa uşor de realizat prin semănatul mecanizat). Astfel, fiecare plantă şi întreg lanul interceptează şi foloseşte cantităţi mari de energie solară, cu alte cuvinte trebuie evitată atât înghesuiala plantelor, caz în care se umbresc unele pe altele, cât şi spaţiile mai largi, precum şi golurile, caz în care rămân neinterceptate de către frunze cantităţi mari de energie solară.

10

plantele de pe acelaşi rând se umbresc unele pe altele şi sunt ferite de efectul căldurilor excesive.. Acesta. cât şi durata fluxului de lumină. Buruienile concurează plantele de cultură pentru lumină şi ceilalţi factori de vegetaţie. măzărichea sau mazărea cu cereale păioase.. ca de exemplu fasolea sau dovleceii în porumb. Terenurile înclinate. dimineaţa şi spre seară. Prin combaterea lor se creează condiţii mai favorabile pentru creşterea plantelor de cultură. razele solare cad perpendicular pe rânduri şi luminează mai bine plantele. respiraţia. În sere sau alte spaţii amenajate se pot folosi surse suplimentare de energie luminoasă (becuri cu neon etc. atât intensitatea sursei de energie luminoasă. iar la mijlocul zilei. fotosinteza. Menţionăm că metoda reuşeşte numai în condiţii de irigaţie sau cu precipitaţii abundente în perioada de vară.3. de la încolţire şi până la maturitate. se măreşte perioada de utilizare a luminii şi a altor factori de vegetaţie (apă. Astfel. Aici se recomandă să se cultive în primul rând plante iubitoare de lumină: tutun. Căldura ca factor de vegetaţie Căldura este necesară pentru desfăşurarea tuturor proceselor vitale ale plantei: absorbţia apei şi a sărurilor nutritive.). Aici se pot regla.) şi până toamna se obţine o a două recoltă care poate fi pentru furaj (cel mai adesea porumbul) sau boabe (în cazul unor soiuri sau hibrizi de porumb. în majoritatea cazurilor este în jur de 20°C. precum şi pe faze de vegetaţie. trifoi etc. amestecul de plante furajere (ierburi perene. dar el diferă mult între specii şi pe faze de vegetaţie. cartof. iar pe cele cu expoziţie nordică: ovăz. creşterea etc. căldură etc. Astfel. trăiesc la temperaturi cuprinse între 10 şi 40°C. 1. cu expoziţie sudică primesc mai multă lumină şi căldură. calitatea luminii. Cerinţele faţă de temperatură diferă în funcţie de speciile de plante. cartofi timpurii) se seamănă de îndată alte culturi. Există un optim termic la care planta dă maxim de recoltă.2. Culturile succesive (cultura a II a). porumb etc. soia. După recoltarea plantelor care ajung la maturitate la sfârşitul primăverii şi începutul verii (rapiţă. Există o temperatură minimă la care plantele cresc foarte încet şi o temperatură maximă care este cea mai ridicată temperatură la care 10 . după cerinţe. graminee şi leguminoase) etc. orz.SC Stef Management Consulting SRL Orientarea rândurilor de plante pe direcţia N-S. floarea soarelui.). transpiraţia. Majoritatea plantelor agricole şi cele spontane din zona temperată sunt mezoderme. viţa de vie. Semănatul de culturi mixte (sau asociate). permite ca lumina neinterceptată de unele plante să fie folosită de altele. Combaterea buruienilor din culturi. fasole etc.

grâul de toamnă în timpul iernii suportă temperaturi de până la -16 şi -18°C. transportul cu apa din precipitaţii a compuşilor cu azot formaţi în atmosferă în urma descărcărilor electrice etc.3. Este indispensabil organismului vegetal ca şi a celui animal. vapori de apă etc. Oxigenul. Plantele respiră. cu ajutorul căruia oxidează o parte din substanţele hidrocarbonate . Aerul din sol este mai bogat în CO2 şi mai sărac în oxigen. iar secara de toamnă chiar cu câteva grade mai scăzute. compoziţia lor este aceeaşi dar se deosebesc în privinţa proporţiei diferitelor componente.3. temperatura optimă pentru rădăcini este mai mică decât pentru tulpini şi frunze. amoniac. Temperaturile optime pentru creşterea rădăcinilor diferă de cele ale tulpinii şi frunzelor. ca urmare a diferitelor procese biologice şi fizico-chimice care se petrec în sol. oxigenul şi dioxidul de carbon. Din punct de vedere calitativ.SC Stef Management Consulting SRL plantele pot creşte. Sunt plante care în anumite faze suportă temperaturi foarte scăzute. adică absorb oxigenul. heliu. Aerul ca factor de vegetaţie Aerul este format din mai multe gaze dintre care ponderea o au azotul. Pentru plante prezintă importanţă atât aerul atmosferic cât şi cel din sol. Folosirea uleiurilor eterice care dau aroma fructelor are loc în nopţile reci. Rădăcinile suportă variaţii mai mici de temperatură decât tulpinile şi frunzele. Substanţele nutritive cu azot ajung în sol pe diferite căi: fixarea de către organismele fixatoare de azot. aplicarea de îngrăşăminte. Constante termice ale principalelor plante cultivate Planta Mazăre Secară de toamnă Grâu de toamnă şi de primăvară Ovăz Cartofi Sfeclă Constanta termică 1 352-1 900 1 700-2 126 2 000-2 300 1 940-2 300 1 300-3 000 2 400-3 700 Planta Floarea soarelui Porumb Mei Orez Sorg Soia Constanta termică 1 700-2 500 1 700-3 700 1 800-2 500 2 200-5 000 2 000-5 000 2 000-3 000 10 1. descompunerea materiei organice. Aerul mai conţine argon. În general. fiecare fiind indispensabil pentru plante şi deci considerat un factor de vegetaţie. De exemplu. Tabelul 1. iar cele mai multe plante realizează cele mai mari creşteri când nopţile sunt mai reci. în fenomenul de respiraţie.1.

Respiraţia solului. vaporii de apă se condensează.50 g/m²/oră. Aproximativ 90% din cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă provine din sol. densitatea şi fenofaza acestora. Amoniacul se găseşte în aerul atmosferic în cantităţi extrem de mici. de oxidare etc. în funcţie de mai mulţi factori: condiţiile de sol.SC Stef Management Consulting SRL sintetizate. Vaporii de apă circulă în sol şi contribuie la omogenizarea conţinutului de apă. perioada în care sămânţa respiră foarte intens pentru a mobiliza substanţele de rezervă şi a furniza energia necesară creşterii embrionului. porumbul etc. 10 . participă la procesele fizico-chimice din sol. Oxigenul este necesar şi organelor subterane ale plantei (rădăcini. Aceasta este viteza de eliberare a CO2 pe unitatea de suprafaţă în unitatea de timp. Tomatele. rizomi) deoarece şi aceştia respiră. Concentraţia de CO2 de peste 1% în aerul din sol începe să devină dăunătoare pentru majoritatea plantelor de cultură. nitrificatoare etc. La peste 2% CO2 împiedică germinaţia seminţelor. Vaporii de apă reprezintă una din stările apei. dacă timp de câteva zile solul este saturat de apa. particularităţile plantelor. El poate fi absorbit şi prin rădăcini. Dioxidul de carbon este absorbit puternic prin toate organele verzi ale plantei şi folosit în fenomenul de fotosinteză. cauza fiind lipsa de oxigen. Majoritatea plantelor de cultură mor dacă apa bălteşte. Ea variază între 0. tuberculi. microorganismelor aerobe fixatoare de azot. asociaţiile de microorganisme etc. mazărea. Din sol dioxidul de carbon este degajat în atmosferă şi este folosit în fenomenul de fotosinteză.. Când stratul de sol este mai rece. mersul vremii. unde rezultă în urma activităţii biologice (în principal descompunerea materiei organice de către microorganisme). necesită o buna aeraţie a solului. care au mare rol în determinarea fertilităţii solului. piersicul moare din lipsă de oxigen. iar în aerul solului într-o proporţie puţin mai mare deoarece aici se eliberează în urma procesului de descompunere a proteinelor. Ei se mişcă prin spaţiile lacunare.01 şi 1. Concentraţia de 15-20% oxigen din aerul solului este cea mai favorabilă pentru majoritatea plantelor de cultură. Este necesar în procesul de germinaţie a seminţelor. pătrunderea apei în celule. prin difuziune. rezultă energia folosită de către plante pentru sintetizarea substanţei proteice şi dioxid de carbon care este eliminat în atmosferă. Oxigenul este necesar vieţuitoarelor din sol. Ei nu sunt absorbiţi de către plante (acestea absorb apa sub formă lichidă).. Prin acest proces de oxidare.

Sunt şi măsuri de apărare temporară: răsucirea frunzelor. Prin transpiraţie planta este răcită. evitându-se astfel supraîncălzirea. sorgul. acestea se comportă diferit faţă de gradul de asigurare cu apa. Consumul de apă în timpul vegetaţiei diferă mult între grupele de plante şi ca urmare. ca de exemplu: alge 96-98%. ovăzul. aşa cum sunt răcite motoarele cu combustie internă. Alte plante au o rezistenţă mijlocie: grâul. conţinutul de apă în plante este destul de ridicat. ele cresc în adâncime sau lateral până întâlnesc alte zone cu apă accesibilă. floarea soarelui..4. Apa ca factor de vegetaţie. lintea cu bobul mic. lucerna. ghizdeiul. Unele sunt rezistente la secetă. Importanţa apei Importanţă directă. dughia. năutul. Apa influenţează ritmul de creştere al rădăcinilor plantelor. fasolea. dovleceii etc. ceea ce asigură echilibrul mecanic al diferitelor organe. meiul. o dată cu apa. reducându-se astfel suprafaţa de 10 . orzul de toamnă. ricinul. sfecla de zahăr. timoftica. trifoiul. tuberculi de cartof 74-80%. îşi micşorează numărul de stomate pe unitatea de suprafaţă etc.3. Când rădăcinile consumă apă din apropierea solului. viţa de vie etc. pepenele verde. Dacă rădăcinile întâlnesc un strat de sol uscat creşterea lor încetează. Sunt nerezistente plante ca: orezul. se elimină şi o parte din căldura rezultată în urma oxidării din plante. Transpiraţia îndeplineşte pentru plantă funcţia de regulator termic. Împreună cu substanţele dizolvate. Apa participă direct sau indirect la toate procesele fiziologice şi biochimice care se petrec în plantă. Apa este indispensabilă plantelor. rădăcini de morcov 87-91%. Ajunsă în plante. frunze de iarbă 83-86%. Prin transpiraţie. adică cresc şi se dezvoltă în condiţii de asigurare medie cu apa. Pe durata activităţii vitale intense. porumbul. Majoritatea speciilor de plante care cresc la noi sunt mezofite. în seminţele uscate apa reprezintă 10-15% din greutate. Faţă de secetă. secara. cartoful. sparceta. soia. tulpini de arbori 4055% etc. răigrasul. apa ţine întinşi pereţii celulari şi dă astfel celulelor şi ţesuturilor tugescenţa. ea determină presiunea osmotică a celulelor şi ţesuturilor. plantele de asemenea se comporta diferit. Unele dintre acestea sunt măsuri permanente: formează frunze mici şi deci îşi reduc suprafaţa de transpiraţie.SC Stef Management Consulting SRL 1. bumbacul. Numai în prezenţa apei pot avea loc procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie şi schimbul de gaze. măzărichea etc. Plantele care cresc în zonele secetoase îşi iau măsuri de adaptare împotriva pierderilor de apă. rapiţa de toamnă. iarba de Sudan. Aceasta este mai mare la conţinutul optim de umiditate din sol. ce atrage după şine schimbul intercelular. Ea este un component de bază al celulelor şi ţesuturilor vii.

Fenomenul este mai evident în perioada de la sfârşitul toamnei şi iarna în care straturile de sol din profunzime rămân calde. Ca urmare. Apa din pânza freatică devine utilă atunci când se găseşte la adâncime mai mică (4-7 m). dacă seceta se prelungeşte îşi leapădă frunzele de la bază şi astfel se reduc cerinţele pentru apă. apa freatică. apa freatică alimentează capilar un strat de 2 m. Precipitaţiile în România reprezintă principala sursă de apă pentru aprovizionarea plantelor. anual în România cad 638 mm precipitaţii. în permanenţă prin evaporarea apei lichide. 1. apa provenită din condensarea vaporilor.5.SC Stef Management Consulting SRL evaporare. unde dau de strat mai rece şi se condensează. formarea de noi minerale. Apa are rol decisiv în procesul de formare a solului. Procesele de dezagregare şi alterare. În medie. vaporii de apa pătrund în sol din atmosferă sau se formează în sol. formarea humusului şi a orizonturilor de sol. unde formează roua interioară. Importanta indirectă. cazul cernoziomurilor freatic umede. Sursele de apă Plantele absorb. cum este de exemplu. o cantitate mai mică de apă în timpul precipitaţiilor sau din apa care condensează pe frunze (rouă). astfel urcându-se prin capilare să ajungă în zona de răspândire a rădăcinilor. (permeabile). 10 . iar consumul total de apă va fi mai redus. cât şi de-a lungul unui an. porumbul etc. dar este distribuită neuniform. În condiţiile solurilor mijlocii. apa de irigaţie. numeroase reacţii chimice. cu diferenţe mari de temperatură faţă de cea a zilelor. Înălţimea de uscare variază aproximativ între 1 şi 5 m şi depinde de însuşirile solului. se petrec numai în prezenţa apei.3. Vaporii de apă se condensează nu numai la suprafaţă. Condensarea are loc când aerul din sol se saturează cu vapori peste 97%. ci şi în interiorul solului.) Apa provenită din condensarea vaporilor. în general. atât pe teritoriul ţării. Acestea ar putea fi considerată o cantitate apreciabilă. Dacă apa freatică se găseşte la o adâncime de aproximativ 4 m. îndeosebi de textura şi structură. îşi desfăşoară fazele de vegetaţie mai repede şi ca urmare ajung la maturitate într-o perioadă de timp mai scurtă. tensiunea vaporilor creşte şi acestea se îndreaptă către suprafaţă. Sursele de apă sunt: precipitaţiile. prin organele lor aeriene. Această apă se poate acumula în cantităţi mici numai în nopţile mai reci. Cea mai mare cantitate de apă folosită este absorbită din sol prin rădăcini. ea va putea aproviziona capilar acele plante ale căror rădăcini pot pătrunde până la o adâncime de 2 m (ca de exemplu grâul. în perioadele de secetă. îndeosebi în cele mai nisipoase şi mai afânate.

Din cantitatea totală de apă absorbită de către rădăcini numai o mică parte şi anume 0. De exemplu este bună dacă se constată prezenţa peştelui sau a vegetaţiei de năsturei. dar în mod practic nu este. Coeficientul de ofilire (CO) sau umiditatea ofilirii permanente. După o ploaie sau o udare puternică. Principalele surse de apă pentru irigat pot fi: lacurile de acumulare. Cele mai mici valori le au solurile nisipoase. Capacitatea de câmp este un indice hidrofizic deosebit de important. restul fiind evaporată în atmosferă prin procesul de transpiraţie. plantele duc lipsa de aer. Este cantitatea de apă pe care o reţine solul când plantele se ofilesc în mod permanent. la un conţinut de apă peste valoarea corespunzătoare capacităţii de câmp.5% intră în alcătuirea celulelor şi ţesuturilor plantelor. excesul se infiltrează şi după câteva zile. Capacitatea de câmp pentru apă (CC) este cantitatea de apă pe care o poate reţine solul în condiţii de câmp în mod durabil (mai mult timp) după ce a fost saturat de apă. în sol rămâne apa care este reţinută mai mult timp în spaţiile sale capilare. La această stare. în scopul sporirii producţiei agricole. solul conţine apa adsorbită (higroscopic). şi nu este bună dacă la marginea malurilor cresc rogozuri. deoarece nefiind reţinută în sol se infiltrează. deoarece este limita superioară a apei accesibilă plantelor. Cunoaşterea capacităţii de câmp. Apa bună pentru irigat trebuie să aibă un conţinut de săruri minerale sub 2 g/l. bazinele de retenţie. 1. adică nu îşi mai revin chiar dacă sunt puse într-un mediu saturat de vapori de apă. Consumul şi pierderea apei din sol Prin consumul apei se înţelege folosirea acesteia de către plante. orientativ. din precipitaţii sau afluxul ascendent din stratul freatic. piciorul cocoşului. 10 . Prin irigaţie se înţelege aprovizionarea dirijată a solului cu cantităţi de apă suplimentară faţă de cele primite în mod natural..SC Stef Management Consulting SRL Apa de irigaţie. apa peliculară şi apa capilară (în capilarele mici).6.3. Solul irigat cu apă sărată devine sărăţos şi impropriu agriculturii. peste valoarea acestui indice. Aprecierea calităţii nu se poate face expeditiv.5-1. nufăr alb etc. râurile. Capacitatea de câmp depinde în principal de textura şi structura solului. Apa. poate fi accesibilă plantelor. etc. Aprecierea exactă se face în urma analizelor de laborator. pentru a putea fi folosită la irigat trebuie să aibă un debit suficient şi o calitate corespunzătoare. Apa. În plus. ca de altfel şi a coeficientului de ofilire servesc la stabilirea normelor de udare. apa din pânza de apă freatică.

modul cum se prezintă suprafaţa acestuia. Când aerul este saturat cu vapori de apă. iar pe cele nordice se recomandă trifoiul. când ne referim la plantele de cultură. Dintre condiţiile meteorologice prezintă importanţă mai ales starea higrometrică sau deficitul de saturaţie din atmosferă şi vânturile. Efectul (negativ) este foarte pronunţat când vânturile sunt calde şi uscate. În funcţie de aceste condiţii urmează a se face amplasarea plantelor de cultură. infiltraţia. Vânturile îndepărtează aerul saturat cu vapori de apă (proveniţi din evaporarea apei din pământ) care este înlocuit cu aer nesaturat. iar în cele aride şi mai mult. de asemenea. intensitatea de evaporare. pe pantele sudice se cultivă în primul rând plante care au nevoie mai mare de căldură şi de mai puţină apă (viţa de vie. în climatele umede la 30-50% din precipitaţiile căzute. pomii fructiferi etc. scurgerea apei şi spulberarea zăpezii de pe suprafaţa solului. Însuşirile solului cu o influenţă mai pronunţată asupra evaporării apei sunt textura. Curentul de apă către suprafaţa de evaporare produce sărăturarea solului. Evaporarea este maximă în solurile care sunt umede la suprafaţă şi în contact cu aerul uscat. 10 . începe imediat să cedeze apa sub formă de vapori din rezerva sa lichidă. concentraţia soluţiei solului. principalele fiind: evaporarea la suprafaţa solului. influenţează procesul de evaporare. Stratul de sol de la suprafaţa în contact cu aer nesaturat. Deficitul de saturaţie. ovăzul. Conţinutul de apă din sol influenţează.este calea principala de pierdere a apei în agricultură. când bat cu viteză mai mare sau sub un unghi mai mare. tutunul. şi neproductiv. Aceasta pierdere poate ajunge. Evaporarea apei din pământ este influenţată de mai mulţi factori: condiţiile meteorologice. Aşa de exemplu. transformarea apei lichide in stare de vapori.SC Stef Management Consulting SRL Consumul apei poate fi productiv. Pantele sudice sunt mai însorite. floarea-soarelui. fenomen accentuat în zonele secetoase. structura. Suprafaţa solului. însuşirile solului. De exemplu. conţinutul de apă etc. expoziţia terenului. inul de fuior. evaporarea încetează. starea în care se află şi forma sa. pantele cu expoziţie nordică sunt mai răcoroase şi mai umede. Expoziţia terenului. se încălzesc mai mult şi pământul pierde mai multă apă. când ne referim la apa consumată de buruieni. Ea sporeşte în intensitate pe măsură ce creste deficitul de saturaţie. prezenţa covorului vegetal diminuează evaporarea apei din sol. porumbul).  Evaporarea. Pierderea apei din sol se poate produce pe mai multe căi.

a clorofilei. foarte permeabile şi care nu reţin apa.3. Carbonul şi oxigenul folosiţi în fotosinteză sunt procuraţi din CO2 atmosferic.7. proporţii şi în forme accesibile plantelor. este unul din elementele esenţiale care intră în componenţa substanţei proteice. fosforul. trei şi anume C. iar hidrogenul din apă. unde trebuie sa se găsească în cantităţi. Aceste elemente sunt necesare în primul rând în procesul de fotosinteză. de asemenea în procesul de respiraţie. fierul). Vântul îndepărtează zăpada de pe terenurile agricole şi astfel se micşorează sursele de aprovizionare a solului cu apă. molibdenul. aproximativ 60% din suprafaţa terenurilor agricole este situată pe pante expuse eroziunii. altele în cantităţi mai mici şi se numesc microelemente (manganul. fiecare având roluri specifice în viaţa plantelor. Toate celelalte 13 elemente esenţiale sunt procurate îndeosebi din sol. El intră în compoziţia protoplasmei şi nucleului celulelor. Scurgerea ei pe plante are şi un alt neajuns deosebit de grav: provocarea eroziunii solului. Substanţele nutritive ca factor de vegetaţie Hrana plantelor o formează elementele chimice. clorul. Nu există substanţă vie. Respiraţia are loc în toate părţile plantei. În România. Oxigenul este necesar. cuprul. Spulberarea zăpezii de către vânt este un fenomen ce are loc pe suprafeţe mari. Până în prezent. Scurgerea apei pe suprafaţa solului este un fenomen care sporeşte în intensitate pe măsură ce creşte panta terenului. cercetările au stabilit ca cel puţin 16 elemente chimice sunt esenţiale în nutriţie. 10 . care sunt absorbite sub formă de ioni şi cationi sau combinaţii ale acestora. magneziul şi sulful). H şi O sunt luate din aer şi apă şi reprezintă 90% din greutatea uscată a plantelor. Unele sunt necesare în cantităţi mai mari şi se numesc macroelemente (azotul. în vitamine. mai ales în zonele de câmpie. potasiu. 1. borul. zincul. Dintre cele 16 elemente esenţiale.SC Stef Management Consulting SRL Infiltrarea depinde îndeosebi de porozitatea solului şi de adâncimea apei freatice. Pierderea pe această cale a apei din zona de răspândire a rădăcinilor este mai pronunţată pe rădăcinile nisipoase. fără azot. deci inclusiv în rădăcini. Azotul. calciu. numite şi nutritive. proces în care se eliberează energia necesară altor procese care se petrec în plantă. hormoni. Pentru evitarea şi combaterea acesteia sunt necesare măsuri agrotehnice speciale. Apa din precipitaţiile căzute îndeosebi din ploile torenţiale nu are timp să se infiltreze în sol pentru a deveni rezervă în vederea consumului de către plante şi se scurge pe suprafaţa plantelor.

actinomicete. recoltele sunt mici. 1. întârzierea maturităţii. se succed (metabioza).bacterii.viaţa şi logos-vorbire. circuitului în natură al carbonului. Mai trebuie amintit faptul că. piticirea plantelor. când sunt aprovizionate cu azot. În această comunitate de fiinţe vii se stabilesc relaţii foarte diverse: convieţuiesc. frunze puţine şi mici. macroflora . dar macroorganisme. Fosforul din sol. rămân pipernicite.SC Stef Management Consulting SRL fermenţi. de la cuvintele greceşti bios . descompunerea materiei organice de către microorganisme reprezintă premiza pentru menţinerea. azotul nu mai este folosit în plantă. au frunze mari şi de culoare verde închis. Biologia solului. ciuperci. Fosforul. adesea. frunzele lor îngălbenesc şi se usucă. fixarea azotului atmosferic etc. este ştiinţă care studiază modul cum se manifestă viaţa în sol şi legile după care ea se desfăşoară. ELEMENTE DE BIOLOGIA SOLULUI În sol se află un număr foarte mare de microorganisme. îmbunătăţeşte însuşirile de panificaţie. Reprezentanţii vieţuitoarelor din sol aparţin atât florei cât şi faunei şi se pot grupa astfel: microflora . fosforul sporeşte energia germinativă a seminţelor. azotului şi a altor elemente chimice. alge. Când nu este suficient. stimulează fructificarea la arbori fructiferi. purtători de energie etc. cresc repede. Insuficienţa fosforului determină formarea de rădăcini scurte şi neramificate. plantele cresc încet. Cunoaşterea acestora permite aplicarea de măsuri agrotehnice care să determine menţinerea sau ameliorarea fertilităţii solului şi prin urmare obţinerea de recolte stabile sau sporite. Plantele. compuşi cu rol respirator. procesul de formare a humusului. sporeşte producţia şi îmbunătăţeşte calitatea la legume. diminuarea producţiei. precum şi rădăcini şi alte organe subterane.4.plantele prin organele lor subterane (rădăcini sau tulpini 10 . grăbeşte maturitatea. participă la sinteza substanţei proteice. 200-400 peri radiculari. se sprijină reciproc (simbioză) sau unele parazitează pe altele etc. Microorganismele totalizează de la circa 100 de mii la câteva miliarde la fiecare gram de sol iar fiecare mm² de rădăcini are. descompunerea materiei organice şi eliberarea de elemente folosite în nutriţia plantelor. Procesele care se petrec în sol ca urmare a activităţii vitale au influenţa determinantă asupra producţiei vegetale. În cantitate suficientă. Aşa sunt de exemplu. înfrăţirea cerealelor. influenţează favorabil dezvoltarea microorganismelor şi îndeosebi a celor fixatoare de azot. Fără fosfor nu se petrece asimilarea azotului în rădăcini şi deci. Excesul de azot întârzie maturitatea plantelor.

Ea se formează de-a lungul procesului de solificare ca urmare a acţiunii tuturor factorilor care determină acest proces. Columella. adepţii nutriţiei minerale a plantelor (Liebig. substanţe nutritive. Astfel. lumbricide. aer. zeiţa fertilităţii solului era numită în Egiptul antic Izida. flagelate. El are mai multe însuşiri prin care influenţează viata plantelor şi viaţa pe planeta noastră. vertebrate. mai târziu Thaer a elaborat teoria nutriţiei plantelor cu humus şi prin fertilitate s-a înţeles însuşirea solului de a asigura plantele cu materie organica. Prin urmare fertilitatea solului nu trebuie redusă la substanţele nutritive. enchitreide. nematozi. Fertilitatea solului a fost observată şi diferenţiată din cele mai vechi timpuri şi a fost chiar divinizată. Aşa de exemplu. Fertilitatea solului şi metode de ameliorare a acestuia Solul este o parte componentă a mediului de viaţa a plantelor. Însuşirea sa esenţială. în prima jumătate a secolului XIX. Despre fertilitatea solului au scris în operele lor şi poeţii din Grecia antică (Aristotel. care sunt factorii care o determină? Răspunsurile la aceste întrebări au diferit mult de-a lungul timpului.1988).SC Stef Management Consulting SRL subterane).viermi plaţi şi cilindrici. cu acumularea şi perfecţionarea cunoştinţelor despre sol. căldură)” sau „însuşirea solului de a asigura condiţii pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor înţelegând atât acumularea cât şi aprovizionarea factorilor de vegetaţie care se procură din sol. iar în Roma antică Prozerpina (Kovda. prin care de altfel se deosebeşte fundamental de roca mamă.). deoarece şi apa adăugată unui sol sau satisfacerea rădăcinilor plantei cu oxigen au tot efect fertilizant. Mai trebuie precizat faptul că fertilitatea se evidenţiază în recoltele 10 . Fertilitatea are un conţinut deosebit de complex şi este o funcţie (rezultantă) a tuturor însuşirilor solului.protozoare (rhizopode. se dezvoltă şi se modifică o data cu evoluţia solului. microfauna . „Fertilitatea solului este însuşirea acestuia de a asigura plantele cu factorii de viaţă care se procura din sol (apa. apropiindu-se de adevăr o dată cu dezvoltarea ştiinţelor naturale şi agronomice.Teofrast) şi din Roma antică (Lucretius. care în unele publicaţii se numesc fertilizante. macrofauna .1840) au definit fertilitatea ca însuşirea acestuia de a asigura plantele cu elemente minerale. din care s-a format. este fertilitatea. Ce este fertilitatea solului. în timpurile foarte îndepărtate s-a considerat că fertilitatea este urmare a prezenţei în sol a unei grăsimi sau unt vegetal. insecte. Virgilius etc. ciliate). ulterior s-a atribuit prezenţei apei. cât şi crearea de condiţii pentru ca aceşti factori să fie folosiţi de către plante”.

În ultimul timp acest termen se foloseşte des înţelegând „cât am putea să obţinem” sau posibilitatea de a obţine producţii mari. BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR 1.SC Stef Management Consulting SRL obişnuite. lucrări etc. Dar el înseamnă mai mult decât fertilitatea solului. vegetaţia). Productivitatea este cantitatea de biomasă vegetală produsă în cadrul unui ciclu de vegetaţie la unitatea de suprafaţă.5. La solurile necultivate încă. datele 10 .) dar care. desecări etc. pe de altă parte. Ea indică gradul de asigurare a plantelor cu factorii de vegetaţie şi se reflectă prin nivelul recoltelor obţinute. organizarea şi desfăşurarea eficientă a unei activităţi de combatere se poate face numai dacă se cunosc numărul şi speciile de buruieni prezente şi îndeosebi cele problemă iar. Fertilitatea artificială este aceea care se formează în urma intervenţiei omului prin diferite măsuri agrofitotehnice şi ameliorative (aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente.1.). substanţe nutritive etc. nu se manifestă complet. lucrările solului. clima. 1. în funcţie de specificul măsurilor practicate. metode agrofitotehnice practicate. Fertilitatea relativă este fertilitatea în raport cu anumite specii sau grupe de plante. înţelegând deci fertilitatea solului înainte ca acesta să fi fost luat în cultură. fertilitatea naturală se mai poate numi şi fertilitate iniţială. cât şi de tehnologiile de cultivare a plantelor (îngrăşăminte. Cartarea buruienilor Prin cartarea buruienilor se înţelege stabilirea gradului de îmburuienare. a terenurilor agricole.5. cantitativ şi calitativ. condiţii de climă. Fertilitatea naturală este aceea care se formează ca rezultat al procesului natural de formare a solului şi depinde de toţi factorii naturali care au condus la formarea solului respectiv (roca-mamă. Fertilitatea efectivă este fertilitatea care se evidenţiază când solul este cultivat. din anumite motive. dacă şi ceilalţi factori ai producţiei sunt favorabili. Fertilitatea potenţială. Fertilitatea artificiala se adaugă celei naturale pe care o modifică într-un sens sau altul. Este expresia posibilităţilor maxime ale solului de a pune la dispoziţia plantelor condiţiile de viaţă (apa. irigaţii.) care la rândul lor depind de stadiul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii în etapa respectivă. pe de o parte. Deseori acest fenomen se confundă cu fertilitatea. Potenţialul productiv al solului sau capacitatea de producţie a solului. pentru faptul că planificarea. Lucrarea se executa anual şi este deosebit de importantă. Dar gradul de asigurare a plantelor cu condiţiile de viaţă depinde atât de însuşirile solului.

SC Stef Management Consulting SRL

obţinute la cartere servesc pentru aprecierea măsurilor agrotehnice practicate în anii precedenţi. Deoarece îmburuienarea se modifica în timp, în funcţie de mersul vremii, de măsurile agrotehnice aplicate etc., aprecieri şi decizii mai exacte se realizează numai prin examinarea datelor îmburuienării pentru fiecare sola întocmită pe o perioadă de câţiva ani. Terenurile agricole sunt invadate de un număr mare de buruieni. De exemplu în România, în prezent sunt identificate 691 specii de buruieni vegetale (Chirilă,1989). Nu toate speciile de buruieni produc pagube evidente agriculturii, iar altele nu pun probleme deosebite pentru combaterea lor. În plus, este deosebit de greu ca pe hârtiile cu îmburuienarea solelor, cu care se finalizează lucrările de cartare a buruienilor, să se treacă un prea mare de specii de buruieni. De aceea, s-a stabilit o listă mai redusă, cu speciile de buruieni care pun probleme deosebite în combatere. Ele au fost denumite convenţional buruieni problemă. Această listă nu este definitivă, ea trebuie actualizată periodic, pe măsură ce apar noi metode de combatere sau după modificarea modului de comportare a buruienilor (unele îşi pierd din importanţă, iar altele devin mai dăunătoare şi mai răspândite). Un fermier cu experienţă cunoaşte, pentru ferma sa, care sunt buruienile care apar frecvent, care sunt greu de combătut şi care produc pagube mai mari şi deci, cu care trebuie să lupte în primul rând. Cartarea buruienilor este o lucrare foarte complexă şi include mai multe verigi principale: pregătirea acţiunii de cartare, executarea lucrărilor de teren, prelucrarea datelor, întocmirea hârtiilor de îmburuienare şi stabilirea complexului de măsuri de combatere. În lipsa cartării executată riguros, fermierul poate evalua singur după metode rapide, îmburuienarea culturilor. Numărul şi epocile determinărilor depind de plantele de cultură, de modul de aplicare al erbicidelor. De regulă, se fac două determinări pentru o cultură. De exemplu pentru cerealele păioase, prima determinare se face la înfrăţire (înainte de erbicidare), iar cea de-a doua cu 3-4 săptămâni înainte de recoltare; pentru plantele prăşitoare, prima se face înainte de praşila întâi şi a doua cu 3-4 săptămâni înainte de recoltare. Determinarea numărului de buruieni se face la m², cu ajutorul ramei metrice. Pentru a simplifica munca în câmp, unii cercetători folosesc rama cu latura de 0,5 m (0,25 m²), urmând ca ulterior rezultatele să se înmulţească cu 4, pentru a le calcula la m², sau ramă cu latura de 0,75 m (suprafaţa = 0,5m²). Îmburuienarea, cel mai adesea, variază mult pe teren şi de aceea în cadrul fiecărei epoci, pentru fiecare solă sau parcelă, se fac mai multe determinări (repetiţii), iar rezultatele lor se calculează media. De exemplu:

10

SC Stef Management Consulting SRL

10-20 determinări pentru suprafeţele mai mici (până la 10-20 ha) şi 30 determinări pentru suprafeţe mai mari. Punctele din care se fac determinările se repartizează aproximativ echidistant pe diagonalele parcelei. Se recomandă ca în prealabil să se parcurgă câmpul pentru a avea o imagine asupra îmburuienării, îndeosebi a vetrelor de buruieni şi a evita suprafeţele nereprezentative. Datele determinărilor se trec în carnet unde se face o schiţă a câmpului. Gradul de îmburuienare a unei culturi se poate exprima prin numărul de buruieni/m² completat cu numărul de specii, precum şi numărul de exemplare din fiecare specie de buruieni. Prezenţa într-o cultură a unui număr redus de buruieni, mai ales din cele mai puţin periculoase sau prezenţa întâmplătoare a unor buruieni, chiar din cele foarte periculoase, nu dăunează culturilor agricole. Deci, nu orice grad de îmburuienare prezintă pericol evident pentru recoltă. Grija fermierului pentru programarea unor măsuri de combatere (erbicidare) trebuie să se manifeste atunci când îmburuienarea unei culturi depăşeşte pragul economic de dăunare. Pragul economic de dăunare este gradul de îmburuienare a unei culturi de la care devine evidentă diminuarea cantitativă sau calitativă a recoltei şi de la care se justifică economic aplicarea de măsuri speciale de combatere (erbicidare, prăşit, plivit). 1.5.2. Buruienile Buruienile sunt plante nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe pajişti, în parcuri şi în grădini, pe terenuri industriale, aeroporturi etc. şi produc diverse şi enorme pagube. Ele provin din flora spontană. Sunt şi unele buruieni, ca de exemplu pirul târâtor (Agropyron repens), pirul gros (Cynodon dactylon) etc. Foarte periculoase în culturi, dar când apar pe pajiştile naturale sunt considerate plante furajere. Pe terenurile situate pe pante apariţia unor astfel de buruieni este favorabilă, deoarece protejează solul împotriva eroziunii. Buruienile provoacă pagube agriculturii, dar şi altor sectoare ale economiei. În agricultură pagubele sunt mari şi variate şi, în sinteză, se concentrează în diminuarea recoltelor, deprecierea calităţii acestora şi creşterea costurilor de producţie. Adesea, recoltele plantelor cultivate sunt diminuate cu 20-60 %, iar când îmburuienarea este puternică, acestea pot fi compromise în totalitate. La acestea se adaugă şi alte pagube de ordin organizatoric, sanitar etc. Iată, sumar, modul cum se produc pagubele: a. Buruienile concurează plantele de cultură pentru condiţiile de viaţă. Astfel le răpesc apa, substanţele nutritive, lumină şi căldură.

10

SC Stef Management Consulting SRL

Numeroase buruieni îşi dezvoltă radicular mai repede şi mai rapid decât plantele de cultură. De exemplu rădăcinile de ovăz sălbatic (Avena fatua) ajung până la circa 2 m adâncime, iar cele de pălămidă (Cirsium arvense) pot ajunge, în primul an de viaţă, până la cca. 4,5 m, iar în al treilea an la peste 5 m adâncime. Ca urmare, buruienile consumă apa din stratul arabil şi subarabil, lipsind plantele de cultură şi agravând acţiunea secetei. De aceea, lupta cu buruienile este una din principalele măsuri de lupta cu seceta. Buruienile consumă cantităţi mari de elemente nutritive. De exemplu, o plantă de muştar sălbatic (Sinapis arvensis), în comparaţie cu o plantă bine dezvoltată de ovăz, consumă, în medie, mai mult de 2 ori azot, de 4 ori potasiu. După compoziţia chimică, în medie, în comparaţie cu porumbul, aproximativ de 2 ori mai mult azot, fosfor de 1,6 ori, potasiu de 3,5 ori, calciu de 7,6 ori şi magneziu de 3,3 ori (după Greer, citat de Anderson, 1977). Buruienile parazite (Cuscuta sp. Orobanche sp.) îşi trimit organe de sugere (haustori) în tulpinile sau rădăcinile plantelor de cultură şi le extrag treptat hrana, provocând, dacă atacul este puternic, chiar pieirea acestora. Numeroase buruieni, în condiţii favorabile cresc repede, depăşesc plantele de cultură pe care le umbresc micşorându-le procesul de fotosinteză. Umbrirea este dăunătoare, îndeosebi în primele faze de vegetaţie şi de aceea suferă mai mult plantele care la început cresc mai încet (inul, porumbul, iarba de Sudan, meiul etc.). Culturile îmburuienate capătă o culoare verde-gălbuie, sunt mai sensibile la boli şi dăunători şi dau producţii mai mici. Umbrirea solului determină scăderea temperaturii acesteia cu 2-4°C, ceea ce are o influenţă negativă asupra activităţii micro-organismelor din sol, îndeosebi în zonele agricole mai reci. Astfel, se reduc procesele de nitrificare, amonificare şi altele, care condiţionează fertilitatea solului. b. Buruienile favorizează căderea plantelor de cultură. Umbrirea determină alungirea internodiilor inferioare ale tulpinilor şi scăderea rezistenţei la cădere. Unele buruieni ca: hrişca urcătoare (Poligonum convolvulus), măzărichea (Vicia sp.) etc. se încolăcesc pe tulpini care devin astfel mai grele şi cad. La plantele căzute boabele rămân sitave, iar recoltarea se face greu şi cu pierderi de producţie. Sunt unele buruieni care, în timpul vieţii sau după descompunerea lor, eliberează în sol substanţe ce inhibă creşterea plantelor de cultură (substanţe allelopatice). Aşa de exemplu, rădăcinile de pir elimina o substanţă toxică numită agropiren, care inhibă creşterea multor plante (inclusiv a unor cereale) care cresc în apropiere. Lubitul (Camelina alysum), buruiana specifică pentru cultura inului, elimină în sol o substanţă care

10

SC Stef Management Consulting SRL

inhibă creşterea inului diminuând astfel recoltele. c. Buruienile sunt gazde pentru numeroşi dăunători şi agenţi patogeni ai plantelor de cultură. Acestea pot trece uşor de pe buruieni pe plantele de cultură. Astfel, buruienile favorizează atacul plantelor de cultură şi îngreunează combaterea bolilor şi dăunătorilor. Ploşniţa frunzei de sfeclă (Piesma quadrada) şi fluturele de luncă (Loxostege sticticalis) depun ouăle pe plantele de loboda (Chenopodium sp.) sau pe cele de ştir (Amaranthus retroflexus). Mulţi dăunători ai plantelor de cultură din familia Cruciferae (varza, rapiţă etc.) trăiesc pe buruieni din aceeaşi familie. Nematozii care atacă sfecla (Heterodera schachtii) sunt adăpostiţi de plantele de căpriţă sau alte buruieni. Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata ) se hrăneşte cu frunzele de zârna (Solanum nigrum) etc. Viermele sârmă (Agriotes lineatus) care atacă cerealele şi alte culturi are ca plantă gazdă volbura, iar puricii care atacă inul, cânepa etc. Au ca gazdă buruieni din familia Cruciferae. Pirul târâtor, pirul gros şi alte buruieni din familia Gramineae sunt gazde pentru diferite rugini ale plantelor cerealiere. Tăciunele ovăzului sălbatic trece la ovăzul cultivat. Cancerul sau râia neagră a cartofului (produs de ciuperca Synchytrium endobioticum ) trece de pe zârna la plantele de cartofi. Agenţii care provoacă hernia verzei (Plasmodiophora brassicae) trăiesc pe plantele de ridiche sălbatică sau pe alte buruieni din familia Cruciferae; agenţii patogeni care produc rugini la unele plante legumicole, trăiesc pe susaiul de grădina (Sonchus sp.). Aliorul (Euphorbia cyparisias) este planta gazdă pentru rugina mazării (Uromices pisi). Foarte mulţi viruşi producători de boli sunt transportaţi de către insecte de la buruieni la plantele de cultură. d. Ca urmare a înrăutăţirii condiţiilor de viaţă se depreciază şi calitatea producţiei. În plus, multe buruieni au gust şi miros neplăcut sau sunt otrăvitoare, fiind deci foarte periculoase atunci când ajung in seminţe,faina sau în furajele animalelor. Aşa de exemplu, seminţele de neghină (Agrostemma githago), zizanie (Lolium temulentum), măseraliţa (Hyosciamus niger) etc., chiar în cantităţi mici, fac făina neutilizabilă pentru om şi animale. Plantele ca piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis), floarea de lac (Ranunculus repes), coada calului (Equisetum arvense aflate pe păşuni sau ajunse în fân, pot provoca otrăvirea animalelor. Usturoiul sălbatic, pelinul (Artemisia absinthium), sulfina (Melilotus officinalis) etc. Dacă sunt consumate de animale transmit gust neplăcut laptelui şi untului. e. Buruienile creează mari greutăţi în executarea lucrărilor agricole. Se apreciază că pe terenurile agricole îmburuienate, mai ales cu

10

SC Stef Management Consulting SRL

buruieni perene cu înmulţire puternic vegetativă, rezistenţă opusă la executarea lucrărilor solului creşte cu peste 30%. Lanurile îmburuienate se recoltează greu, cu mari cheltuieli de energie, iar maşinile agricole se deteriorează repede. Seminţele, resturile de tulpini şi inflorescenţe ale buruienilor ajunse la seminţele plantelor de cultură măresc umiditatea acestora şi creează pericolul de mucegăire a recoltei. Buruienile micşorează eficienţa unor lucrări agricole ca, de exemplu, aplicarea îngrăşămintelor, a irigaţiei, a lucrărilor solului etc. Prezenţa lor în culturi, în plantaţii horticole sau pe pajişti, ne obligă la lucrări în plus pentru a le combate sau a curăţi recoltele. Ca urmare, scade productivitatea muncii şi cresc cheltuielile de producţie. Buruienile creează mari greutăţi în activitatea de întreţinere a sistemelor de irigaţii şi desecare, a incintelor întreprinderilor industriale, aeroporturilor, plajelor marine, parcurilor de odihnă şi recreare. Cu alte cuvinte direct sau indirect, mai mult sau mai puţin, ele afectează standardul de viaţă al întregii societăţi. Toate acestea ne obligă la cunoaşterea biologiei lor şi la organizarea unui sistem eficace de măsuri de combatere. 1.5.3. Surse de îmburuienare Sursa principală de îmburuienare a culturilor o reprezintă solul. Acesta conţine o rezervă imensă de seminţe de buruieni care se menţin viabile un mare număr de ani şi germinează eşalonat. Seminţele buruienilor se scutură la suprafaţa solului şi, prin diferite lucrări, sunt încorporate şi amestecate cu solul. Seminţele mai pot ajunge în sol prin crăpături sau sunt transportate de către anumite animale rozătoare sau insecte, sau sunt îngropate (în stratul superficial) de către picăturile de ploaie. Rezerva de seminţe de buruieni din sol la un moment dat, diferă în funcţie de mai mulţi factori, dar îndeosebi de gradul de îmburuienare a culturilor şi modul cum solul a fost cultivat în anii anteriori, de speciile de buruieni etc. La suprafaţa de 1 hectar, pe adâncimea stratului arabil, se pot găsi de la câteva milioane până la câteva zeci sau sute de miliarde de seminţe de buruieni. 1.5.4. Căile de răspândire a buruienilor Vântul. La multe specii de buruieni seminţele prezintă adaptări care favorizează răspândirea lor prin vânt. Aşa de exemplu, seminţele de Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Tsraxacum officinale şi alte Compositae au un smoc de peri, cele de măcriş (Rumex sp.) etc. posedă aripioare ceea ce

10

SC Stef Management Consulting SRL

facilitează transportul lor de către vânt la distanţe foarte mari. Ciurlanul (Salsola kali subs. ruthenica), ştirul alb (Amarathus albus) etc. au formă generală a plantelor globuloasă, care la maturitate când se desprind (se rup) de sol, sunt rostogolite uşor de către vânt, răspândind seminţele pe unde sunt purtate. Apa. În urma precipitaţiilor mari şi repezi, apa se scurge pe suprafaţa terenurilor în pantă şi poate transporta un număr imens de seminţe de buruieni. Acestea mai pot ajunge în apă prin cădere de pe malurile râurilor, lacurilor sau ale canalelor de irigaţie. În apă, seminţele de buruieni îşi păstrează mult timp însuşirea de a germina. Aşa de exemplu, circa 8 luni cele de cucută, hrişcă urcătoare, mohorul galben, ştirul etc., circa 20 luni cele de ridiche sălbatică, zârna, pir, mohor verde, romaniţa nemirositoare etc.; circa 40 de luni, cele de iarbă bărboasă, căpriţa, pălămida etc.; peste 44 de luni cele de măzăriche, sulfina alba, cornaci etc. (Kott,1961). Animalele. Fructele unor buruieni au organe agăţare sub formă de ţepi, arişte, cârlige etc., cu ajutorul cărora se prind de lâna oilor sau de blana animalelor, ceea ce contribuie la răspândirea lor. Dar animalele şi păsările contribuie la răspândirea buruienilor şi prin dejectele lăsate pe câmp, deoarece cele mai multe seminţe de buruieni nu îşi pierd însuşirea de germinaţie când trec prin tubul digestiv al animalelor. Activitatea omului. Omul poate favoriza răspândirea buruienilor cu ocazia unor măsuri aplicate neraţional. De exemplu: transportul seminţelor sau a furajelor infestate cu buruieni sau folosirea pentru semănatul plantelor de cultura a unui material infestat cu seminţe de buruieni. 1.5.5. Clasificarea buruienilor După modul de hrănire, buruienile se împart în trei mari grupe: - autotrofe - parazite - semiparazite Buruienile autotrofe reprezintă cea mai numeroasă grupă. Ele au clorofilă şi îşi sintetizează hrana. Buruienile parazite nu au clorofilă şi îşi procură hrana de la plantele gazdă în care pătrund organele lor speciale de sugere, numite haustomi. Cele mai păgubitoare buruieni din această grupă sunt: Cuscuta sp. şi Orobanche sp. Cuscuta parazitează pe tulpinile, iar Orobanche pe rădăcinile unor plante de cultură sau buruieni care în acest caz sunt gazda pentru buruienile parazitare.

10

SC Stef Management Consulting SRL

Buruienile semiparazitare posedă clorofila şi se pot hrăni autotrof, dar se dezvoltă mai bine când parazitează pe alte plante de la care absorb apa şi substanţele nutritive. Exemple: Melampyrum sp., Odontites rubra etc. Cotiledonatele sunt o parte componentă a embrionului unei seminţe şi anume, primele frunzişoare ale viitoarei plante. După numărul de cotiledoane se disting două grupe mari de buruieni: - monocotiledonate - plantele care au un cotiledon - dicotiledonate - plantele cu două cotiledoane. În funcţie de durata vieţii, fiecare din aceste grupe, mono şi dicotiledonate, se grupează în câte două subgrupe: buruieni anuale şi buruieni perene. Buruieni monocotiledonate anuale, acestea au o singură generaţie; durata vieţii lor este de până la un an şi se înmulţesc prin seminţe. În funcţie de timpul când germinează pot forma 3 subgrupe. a. buruieni cu germinaţie primăvara timpuriu - ele îmburuienează de regulă culturile care se seamănă primăvara mai devreme, precum şi cerealele păioase de toamnă. b. buruieni cu germinaţie primăvara târziu - acestea invadează mai ales culturile prăşitoare şi leguminoase, orezul, plantaţiile pomicole şi viticole etc. c. buruieni anuale care pot ierna - acestea pot germina şi toamna şi în acest caz iernează. Buruieni monocotiledonate perene a. buruieni cu rizomi - rizomii sunt tulpini subterane şi poartă un mare număr de muguri din care pot să pornească noi tulpini; înmulţirea pe această cale este foarte puternică, ceea ce face ca buruienile să fie foarte periculoase şi greu de combătut. b. buruieni cu bulbi (înmulţire slabă prin seminţe) - bulbii se formează la partea inferioară a tulpinii, la baza bulbului matur; pe lângă bulbul principal, la unele specii se formează şi bulbilii; prin lucrările solului, bulbii sau bulbilii se separă şi se răspândesc în sol; ei pot germina toamna şi iernează sau germinează primăvara şi formează repede tulpini care poarta inflorescenţe cu seminţe. Buruieni dicotiledonate anuale şi bienale Buruienile din această grupă se înmulţesc prin seminţe şi au o singură generaţie. Majoritatea sunt anuale având durata vieţii de cel mult un an. Acestea sunt cele mai numeroase. Câteva specii au nevoie de 2 ani

10

e) buruieni anuale de toamna si bienale – aceste buruieni îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe doi ani. impurificând recoltele de boabe. Înfloreşte şi fructifică din iunie până în septembrie.5 m. uneori albe sau roşiatice. Dacă germinează primăvara. Rădăcina este pivotantă şi pătrunde în sol până la 1. florile sunt de culoare albastră. ci lăstăresc de la baza tulpinii. d) buruieni care pot ierna – formează o grupă heterogenă. majoritatea sunt umblătoare (pot germina toamna sau primăvara). iar altele concomitent cu plantele prăşitoare. la o temperatura mai scăzută şi ajung la maturitate înainte sau o dată cu plantele de cultură. În alte cazuri. în anii favorabili unele pot avea două generaţii pe an. rareori roşie sau albă. Dacă germinează toamna produc seminţe după a doua iernare. plantele nu mor. Buruieni dicotiledonate perene a) buruieni cu înmulţire prin seminţe – se înmulţesc prin seminţe. florile sunt albastre. izlazurile. Unele buruieni bienale au şi forme anuale. c) buruieni cu înmulţire prin muguri rădăcina şi prin seminţe – 10 . Tulpina este robustă.buruieni care germinează primăvara târziu . de regulă au talie mică. infestând recoltele acestora. c) buruieni care germinează primăvara târziu – germinează când 0 solul se încălzeşte bine (12-16 ).buruieni anuale de toamnă şi bienale. trifoistile. Se dezvoltă încet şi ajung la maturitate.buruieni efemere . a) buruieni efemere – au următoarele însuşiri principale: perioada de vegetaţie scurtă (45-60 zile).buruieni care germinează primăvara timpuriu . b) buruieni care germinează primăvara timpuriu – germinează primăvara mai devreme. până toamna formează o rozetă de frunze.buruieni care pot ierna . concomitent . Se întâlneşte în zonele mai umede în culturile de ierburi perene. multe dintre ele putându-se comporta ca şi buruienile anuale de primăvară.SC Stef Management Consulting SRL pentru a produce seminţe şi se numesc bienale. iar în anul următor ramifică intens şi până în vară produc seminţe. o tulpină scundă şi o rozeta adâncă. pajiştile. pajişti cu goluri. iar dacă rădăcina este tăiată se pot înmulţi şi prin muguri radiculari. buruienile anuale formează 5 subgrupe: . sau după recoltarea culturilor de vară. Infestează mai ales cerealele păioase de toamnă şi de primăvară. după fructificare. b) buruieni cu înmulţire prin seminţe din stoloni – tulpina este scurta. înflorirea are loc din aprilie până in iulie. În funcţie de timpul când germinează. Îmburuienează lucernierele.

Tulpina este înaltă. . plantă. LUCRĂRILE SOLULUI 1.SC Stef Management Consulting SRL rădăcina este groasă. Gradul diferit de tasare sau afânare al solului realizat prin lucrări nu se menţine decât o anumită perioadă de timp. Lucrările solului efectuate înainte de semănat şi plantat la culturile de câmp şi horticole Lucrările solului reprezintă procese tehnologice cu caracter general din agricultură. ramificată şi pătrunde adânc în sol. Alte tipuri de buruieni : . iar în regiunile mai umede se asigură atât o bună acumulare.6. Scopul lucrărilor solului este mărirea producţiei şi a profitului. iar la vârf se ramifică în ramuri care poartă flori de culoare albă. mai ales în primele faze de vegetaţie. Influenţa asupra densităţii aparente a greutăţii volumetrice. înfloreşte si fructifica începând din mai şi până în iunie. Fructul este o capsulă de mărimea unei nuci. 2. Prin diferite metode de lucrare a solului se creează condiţiile favorabile pentru acumularea unor cantităţi cât mai mari de apă în regiunile secetoase.buruieni semiparazite. Influenţa asupra regimului apei din sol. tubuloasă la mijloc şi răsfirată la vârf.1. 1. brune castanii. lemnoasă.buruieni parazite pe tulpină. d) buruieni cu înmulţire prin seminţe şi muguri din rizomi – planta este înaltă de 20-100 cm.6. ceea ce face ca planta să reziste la secetă. regenerându-i capacitatea de producţie. astfel încât să nu apară un exces de umiditate în stratul arabil. în substanţe nutritive. culoarea florilor este galben–palid. biochimice şi biologice ale solului: 1. Lucrările solului sunt specifice fiecărui tip de sol. . Seminţele sunt turtite. Influenţa lucrărilor asupra însuşirilor fizice. Din această cauză şi influenţa afânării iniţiale asupra producţiei este strâns legată de cerinţele plantelor faţă de un anumit grad de 10 . care se fac cu scopul de a crea mediul potrivit pentru dezvoltarea plantelor prin afânarea solului. cât şi o bună drenare a apei la adâncimi mai mari. în aer.buruieni parazite pe rădăcină. iar forma este globuloasă la bază. deoarece rădăcinile se dezvoltă mai mult şi pătrund mai uşor în sol. în căldură. Fiecare lucrare corespunde la anumite cerinţe şi se aplică la un anumit timp şi într-o anumită măsură. îmbogăţirea în apă. tip de climat. triunghiulare. În solul afânat prin lucrări se creează condiţii mai bune pentru creşterea plantelor.

comparativ cu solul nelucrat. creând condiţii favorabile pentru activitatea microorganismelor. Mărimea agregatelor constituie un element important. 10 . 4. aer şi hrană din sol. lucrările solului ocupă un loc deosebit de important. Influenţa asupra activităţii microorganismelor şi proceselor biochimice. încât să fie create condiţii favorabile pentru creşterea plantelor şi activitatea microorganismelor. Se constată. Cercetările efectuate au arătat ca în solul nelucrat activitatea microorganismelor se desfăşoară cu cea mai mare intensitate in stratul superficial. Influenţa în combaterea buruienilor. Prin lucrările solului aceste resturi sunt îngropate la adâncimea de fectuare a arăturii. Influenţa asupra stabilităţii hidrice a agregatelor. de asemenea. 3. Influenţa în combaterea bolilor si dăunătorilor. din care porozitatea capilară 30-60% iar cea de aeraţie 18-24%. deoarece numai între anumite limite ale porozităţii de aeraţie şi porozităţii capilare plantele şi microorganismele pot găsi condiţii bune de viaţă. Influenţa asupra porozităţii. bine aerate.SC Stef Management Consulting SRL afânare al solului. Modificările fizice care au loc în sol prin metodele de lucrare ale acestuia influenţează raportul dintre conţinutul de apă şi aer al solului. Mulţi autori apreciază că scopul principal al lucrărilor solului este combaterea buruienilor. 7. Sistemul radicular al plantelor trebuie să se dezvolte atunci când porozitatea totala este cuprinsă între 48 si 60%. Între metodele agrotehnice de combatere a buruienilor. Starea structurală a solului influenţează favorabil asupra regimului de apă. În adâncime condiţiile de viaţă nu sunt favorabile şi în felul acesta formele de evoluţie a bolilor şi dăunătorilor sunt distruse. Microorganismele din sol folosesc oxigenul pentru oxidarea substanţelor organice din care îşi procura CO2 şi energia necesară. Într-un sol afânat şi bine aerat. activitatea microorganismelor este mult mai intensă. Descompunerea materiei organice până la compuşi simpli şi elemente de către bacteriile heterotrofe are loc cu intensitatea normală numai în soluri lucrate. pe când în sol lucrat se constată o distribuţie mai omogena a microorganismelor pe adâncime. Mulţi dăunători şi agenţi patogeni rezistă sub diferite forme în timpul iernii pe resturile vegetale. şi o modificare a raportului dintre diferitele specii de microorganisme şi afânarea solului. care condiţionează activitatea microorganismelor şi proceselor biochimice. Porozitatea solului este o însuşire foarte importantă. 6. 5. Prin lucrările solului trebuie să se realizeze o asemenea repartizare a agregatelor de sol.

iar pentru a asigura randamentul agregatului tehnic trebuie ca la capete să se reducă la minimum. mărunţire. freza. precipitaţii. textură. Prin arătură. etc. iar la capăt 10 . lipsite de structură. arături de primăvară. arături de toamnă. După felul cum se brăzdează tarlaua pentru a fi arată se deosebesc mai multe moduri de executare a arăturii şi anume: 1. trebuie să se ţină seama ca lăţimea tarlalei să fie un multiplu cu soţ al lăţimii de lucru a agregatului. precum şi pe solurile nisipoase. într-un interval de timp mai scurt sau mai lung. cultivatorul. comprimare. mersul în gol. numită brazdă. c.SC Stef Management Consulting SRL 1. de desfundare. etc. amestecare şi afânare a unei fâşii de sol de la suprafaţă. ce se aplica înainte de semănat sau plantat la orice cultură şi care se execută cu plugul. La solurile grele.. argiloase. la margini sau în două părţi. alegerea plugului cu care să se facă arătura. Plugul răstoarnă brazda spre dreapta pe terenul nelucrat. grapa. stabilirea metodei de executare a arăturii etc. Arătura se executa cu plugul. din care cauză aici se formează o coamă. revenirea la modul de aşezare iniţial are loc într-un timp mai scurt. b. Când se face împărţirea terenului în fâşii pentru arat. Aratul este lucrarea principală de pregătire a solului. Uneltele cu care se execută lucrarea solului sunt plugul. în zonele cu precipitatei abundente şi sub formă de averse.. acesta fiind în funcţie de gradul de structurare a solului.2. solul rămâne mai afânat. adânci. deplasare laterala. întoarcere. După arat solul îşi revine la modul de aşezare iniţial. Arătura în laturi sau arătura în afară. plugurile sunt astfel construite încât răstoarnă brazda spre dreapta. După efectuarea arăturii. deoarece între microorganisme şi macroagregatele ce s-au desprins în urma operaţiei de întoarcere şi mărunţire a brazdei rămân spaţii necapilare mai mari şi mai numeroase. Adâncimea de executare a lucrării: lucrări superficiale. desprindere. Pentru executarea unor arături de bună calitate este necesar să fie luate o serie de măsuri ca: împărţirea terenului în parcele de lucru sau fâşii. volumul solului se măreşte cu 20-30%. foarte adânci. Clasificarea lucrărilor solului Clasificarea lucrărilor solului se poate face după mai multe criterii: a. etc. Prin arat se înţelege lucrarea de taiere. Pentru executarea acestui mod de a lucra solul se porneşte de la marginea din dreapta a parcelei.6. În general. Epoca de executare: arături de vară.

. . grapă.plugul să fie reglat şi piesele active bine ascuţite. . . 2.arătura să se facă în agregat cu grapă stelată sau cu colţi. semănătoare. La executarea arăturii după această metodă. Arătura într-o singură parte constă în aceea ca plugul răstoarnă brazdele numai pe o singură parte a parcelei.arătura superficială sau arătura în faţă la 13-17 cm. Clasificarea arăturilor cea mai folosită este cea după adâncimea la care se execută: . .terenurile care prezintă denivelări în prealabil se nivelează.după recoltarea oricărei culturi solul se lucrează cu plugul sau cu discuitorul. miriştile înalte. motor) şi una sau mai multe maşini sau unelte agricole de lucru (plug. . Arătura la cormană sau arătura la mijloc. porumbiştile.arătura foarte adâncă la 26-30 cm. freza etc. .arătura normală la 18-20 cm. . fără şanţuri şi coame.arătura adâncă la 21-25 cm.tractorul execută un mers în gol şi începe cursa a doua pe cealaltă margine a parcelei. unde aruncă brazda tot pe dreapta. Agregat agricol este mijlocul de bază folosit în executarea mecanizată a lucrărilor agricole. În vederea realizării unei arături de bună calitate este necesar să se respecte anumite reguli cu caracter general şi anume: .adâncimea arăturii să fie diferite de la un an la altul. realizând o arătură uniformă. terenurile pe care s-a cultivat floarea soarelui. de regulă 50-80 cm.arătura de desfundare la 30-80 cm. Alternarea arăturii la cormana cu arătura în laturi constituie o metodă de lucru care impune împărţirea terenului în mai multe fâşii egale. tractorul intră şi execută prima brazdă la mijlocul parcelei în aşa fel încât brazda a doua să cadă peste prima brazdă. . . precum şi metoda folosită. înăuntru sau adunată. . 3. pe terenul nelucrat şi formează o nouă coamă. Este constituit dintr-o sursă de energie (tractor.agregatul trebuie să se deplaseze cu o anumită viteză.arătura să se execute când solul este reavăn. .de fiecare dată să se schimbe sensul arăturii.înainte de a fi arate se lucrează cu grapa cu discuri toate terenurile puternic îmburuienate.terenurile in panta trebuie arate de-a lungul curbelor de nivel.dezmiriştirea sau întoarcerea superficială a miriştii la 10-12 cm. .) care efectuează concomitent operaţii sau lucrări agricole. . 4. .

după 10-12 ani. Astfel. permiţând însă pătrunderea cu uşurinţă a apei din precipitaţiile care cad între timp. lutoase. Lucrarea se execută perpendicular pe canalul de desecare. care.stratul afânat. realizat de grapă. cu distanţe în general de 1 m între piesele active. prin mişcarea oscilatorie a organelor active. După efectuarea arăturii se executa grăpatul la 8-12 cm adâncime. pe solurile cernoziomice.În funcţie de anotimpul în care se efectuează. După grăpare şi activitatea microorganismelor este mai intensă. iar solul este bătătorit de către tractor. la adâncimea de 4080 cm. Pe un teren prea uscat lucrarea cu grapa nu da rezultate satisfăcătoare. Lucrarea de scarificare se va repeta în funcţie de tipul de sol. în funcţie de planta care va urma. permiţând totodată sporirea adâncimii lucrării.3. O lucrare de calitate rezultă când solul este reavăn. Dacă lucrarea se execută în agregat cu o grapă uşoară este de o calitate mai bună. 1. arăturile sunt: de vară. tractoare S-1300 şi S-1500 cu scarificator. împiedică pierderile prin evaporare a apei înmagazinate în sol. după 9-10 ani. distanţa dintre piesele active ale scarificatorului poate fi diferită. după recoltarea culturilor timpurii. Dacă este cazul se aplică şi amendamentul cu calciu şi apoi se ară la 20-25 cm. fără întoarcerea brazdei. în condiţii de umiditate excesivă efectul grăpatului este slab.6. . iar pe solurile nisipoase. de primăvară. textură şi tendinţa de tasare.scarificatorul vibrator. argiloase. afânează solul. pe solurile lacovistite. Sunt supuse sacrificării terenurile cu exces de umiditate şi grad de tasare mare. Aceasta trebuie executată în ajunul semănatului sau plantatului. Prin grăpat se realizează următoarele: . Există şi un tip de scarificator . În funcţie de textură şi umiditatea solului. la 10-15 zile. Lucrarea solului cu grapa Grăpatul se face pentru netezirea şi afânarea terenului arat şi pentru mărunţirea bulgărilor. pentru a permite scurgerea apei în exces şi momentul optim de execuţie este vară. de toamnă. După scarificare.grăpatul contribuie la crearea unui pat germinativ favorabil încolţirii seminţelor. se aplică îngrăşămintele organice şi chimice. Lucrarea se efectuează cu utilaje speciale. scarificarea va trebui să revină după 4-6 ani. Scarificarea este o afânare profundă a solului. solul se lucrează cu grapa cu discuri. reduce rezistenţa de înaintare. . fixate pe un cadru. Scarificatorul are trei organe active.

În acest caz ea trebuie făcută diferenţiat. de obicei.viteza de exploatare a agregatelor cu grapa variază. pentru a lăsa terenul nivelat şi bine mărunţit. Solurile nisipoase se lucrează. afânat solul. nivelarea solului şi mărunţirea bulgărilor. adâncimea lucrării etc.6. Astfel. 1. iar celelalte din ce în ce mai la suprafaţă. în regiunile secetoase.4. în vederea pregătirii unui pat germinativ bun pentru . Pentru cultivarea totală. Lucrarea solului cu tăvălugul Are importanţă în tehnologia de cultură a plantelor de câmp şi horticole.5. Lucrarea cu cultivatorul prezintă şi unele dezavantaje şi anume: nu lucrează destul de adânc. în raport cu forţa de tracţiune.6. fertilizare suplimentară etc. Lucrarea cu tăvălugul aduce o serie de avantaje şi anume: 1. ultima lucrare trebuie făcută în ajunul semănatului la adâncimea de semănat sau plantat. Tasează solul când arătura este prea afânată şi semănatul sau plantatul urmează imediat după arătură. în regiunile mai secetoase.. este bine să se lucreze cu cultivatorul în agregat cu o grapă uşoară sau elicoidală. numai cu cultivatorul. mai ales pe solurile grele. . În ambele cazuri. nu afânează solul pe întreaga suprafaţă. Adâncimea de tasare se poate realiza până la 5-10 cm şi poate fi intensificată prin adăugarea de greutăţi pe tăvălug. 1. prima lucrare cu cultivatorul se execută mai adânc. Pentru culturile mai târzii. în funcţie de clima şi natura solului.de multe ori este necesar ca lucrarea cu cultivatorul să se repete. umiditatea solului. prima lucrare se face mai în faţă şi apoi pe măsură ce solul pierde din umiditate se lucrează mai adânc. bilonat. Pe solurile argiloase din regiunile umede se procedează invers. prăşit. nu îngroapă gunoiul de grajd şi buruienile tăiate. felul grapei. lucrarea solului cu grapă cu discuri. între 4 şi 10 km/oră. evitându-se grapa cu discuri. deoarece tăvălugul se foloseşte la tasare.cu grapa se întreţin ogoarele de vară. în continuare. pentru a evita pierderile de umiditate. Lucrarea solului cu cultivatorul Cultivatorul se foloseşte pentru pregătirea solului în vederea însămânţării sau plantarii când se execută cultivaţie totală şi pentru întreţinerea culturilor prăşitoare. Sfărâmă bulgării şi uşurează. 2. Viteza de lucru la cultivaţia totală este de 6-8 km/oră. în general. pentru combaterea buruienilor şi distrugerea crustei.

Nivelatorul este o maşină agricolă destinată efectuării lucrărilor de nivelare a terenului. sămânţa este pusă pe un strat de sol tasat şi umed. Aceste condiţii optime favorizează o răsărire uniformă a culturilor. care constă în realizarea unei suprafeţe orizontale pe o zonă de teren sau a unei suprafeţe cu o anumită pantă. care apoi se incorporează în sol prin arătură. sunt nivelatoare autopropulsante şi nivelatoare tractate. . Există nivelatoare pentru nivelare capitală şi nivelatoare pentru nivelare de exploatare. şi care se foloseşte în special pentru suprafeţele irigate prin brazde. Este necesară tăvălugirea. iar când obiectivul îl constituie mai mult mărunţirea bulgarilor. reducerea numărului de agregate şi micşorarea trecerilor pe aceeaşi suprafaţă se folosesc combinatoarele. Nivelarea poate fi capitală sau de exploatare. 1.6. Acestea pot fi alcătuite dintr-un cultivator. 1. se mărunţesc bulgarii şi se nivelează solul. Lucrând un strat de sol mai subţire. fiind asigurate căldura şi aerul necesare. în vederea mărunţirii vegetaţiei.6. iar în unele situaţii un asemenea combinator poate fi urmat în acelaşi agregat de un tăvălug inelar TI-305. În acest caz.6. după tăvălugirea culturii se lucrează cu grapa cu discuri. viteza de deplasare poate fi de 5-7 km/oră. realizându-se un pat germinativ de 5-10 cm foarte bun. o grapă rotativă sau cu colţi rigizi şi o grapă elicoidală.semănăturile sau plantările de toamnă. viteza de deplasare este de 3-4 km/oră. Lucrarea cu nivelatorul Se execută numai în cazuri speciale şi este o lucrare de îmbunătăţiri funciare. 3. Tăvălugul este folosit şi pentru culcarea la pământ a plantelor cultivate pentru îngrăşământ verde. De asemenea. Când se urmăreşte tasarea solului afânat cu tăvălugul inelar.7. Lucrarea solului cu combinatorul Pentru pregătirea solului în vederea semănatului sau plantatului. când s-a arat în condiţii de secetă şi rezulta o arătură bulgăroasă. Se pot utiliza numai două maşini. Cu ajutorul combinatoarelor se combat buruienile.

al doilea aspect îl constituie crearea de noi soiuri şi hibrizi cu capacitate de producţie mai ridicată decât soiurile şi hibrizii aflaţi în cultură. pomicole. pentru săparea solului în sere etc. soiurile şi hibrizii . adică rotaţia. adică soiul sau hibridul cultivat şi sămânţa. aplicarea uniformă a apei de udare. 1. În vederea atingerii acestui scop este necesar să se facă controlul tuturor lucrărilor aplicate. protecţia plantelor etc. pentru deplasare laterală a solului. pajişti. Activitatea practică solicită preocuparea permanentă pentru rezolvarea a două importante aspecte: primul. În afară de capacitatea de producţie ridicată. factorul zonare. în vederea stabilirii calităţii lor. SEMĂNATUL ŞI PLANTATUL LA CULTURILE DE CÂMP Creşterea producţiei la culturile de câmp se asigură în prezent prin îmbinarea acţiunii a trei factori importanţi: factorul biologic.6. Acest control trebuie efectuat încă de la începutul executării lucrării şi apoi periodic pentru a se putea lua măsuri din timp de îndreptare. terenuri mlăştinoase şi turboase. Lucrarea de modelare este o lucrare a solului constând în amenajarea microreliefului unui teren cu scopul aplicării unor măsuri de valorificare superioara a acestuia: înmagazinarea omogenă a precipitaţiilor. Frezele agricole se folosesc în culturile de câmp. densitatea. organizarea unui sistem de producere de sămânţa pentru însămânţare. Este necesar ca specialiştii să cunoască cu ce unealtă sau maşină şi cum se poate executa în cele mai bune condiţii lucrarea cerută. Lucrarea cu freza Freza este o maşină agricolă destinată mărunţirii solului pe toată adâncimea de lucru. factorul tehnologia de cultivare.1. prin care să se menţină nealterate însuşirile soiurilor şi producerea unor cantităţi însemnate de seminţe hibride pentru a se asigura integral sămânţa pentru prima generaţie. adică extinderea plantelor în acele zone unde se găsesc cele mai bune condiţii de vegetaţie. Diferitele lucrări care se aplică solului au drept scop realizarea la suprafaţa lui a unui strat de sol cu condiţii favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.8. semănatul. În realizarea unor lucrări de calitate. lucrările solului. accelerarea scurgerii apei. îngrăşămintele. controlul trebuie să înceapă cu o verificare tehnică a maşinilor. legumicole.7. viticole. În timpul lucrului se va controla dacă se respectă indicii de calitate specifici lucrării respective. acolo unde nu este cazul. pentru tocat resturi vegetale.

Sămânţa. constituie un factor biologic din cei mai importanţi pentru sporirea producţiei la plantele cultivate. adică se urmăreşte să se stabilească dacă sămânţa aparţine soiului recomandat în zonă şi dacă acest soi reprezintă în el indivizi cu altă masă ereditară. ca şi soiul sau hibridul. dintre care trebuie reţinute analizele genetice. în faze bine precizate. Puritatea biologică se poate aprecia şi stabili numai prin examinarea plantelor care constituie cultura din care vor deriva seminţele. în ţara noastră. masa a 1000 de boabe (MMB). Analizele fizice. Puritatea seminţelor reprezintă procentul de seminţe pure din specia analizată raportat la greutate. culoarea. numai pentru semănatul grâului de toamna se utilizează circa 600 mii tone seminţe. să conducă la o răsărire în câmp uniformă şi rapida. Un soi sau un hibrid poate fi omologat şi introdus în cultură numai după ce este experimentat 2-4 ani în reţeaua de stat pentru testarea şi înregistrarea soiurilor şi dacă. sămânţa trebuie să îndeplinească o serie de alte însuşiri care. cu cel puţin 10%. În România. În plus. analizele fiziologice şi analizele pentru determinarea stării de sanitare. . Analizele genetice. cu înrădăcinare puternică. În fiecare an se folosesc pentru înmulţirea plantelor agricole importante cantităţi de seminţe. perioada de vegetaţie corespunzătoare zonei de cultură.trebuie să întrunească o sumă de însuşiri. Ea are o deosebită importanţă practică. verificarea soiurilor şi hibrizilor în vederea recomandării lor pentru producţie se face de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor de pe lângă Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Acest examen sau control trebuie efectuat în timpul vegetaţiei. analizele fizice. indivizi ce aparţin altor soiuri sau hibrizi. masa hectolitrică (MH). În această grupă de analize se înscriu: puritatea. Ionescu . luciul şi mirosul. în acest timp.Siseşti”. cumulate. la obţinerea unor plante viguroase. pentru plantatul cartofului circa 800 mii tone tuberculi. Prin această categorie de analize se determină puritatea biologica a seminţelor. dintre care evidenţiem: rezistenţă la boli şi dăunători. Astfel. umiditatea. Înainte de a fi acceptată pentru semănat. sămânţa plantelor cultivate este supusa unor amănunţite analize. Soiul nou trebuie să întrunească cel puţin aceleaşi însuşiri de calitate şi să asigure o eficienţă economică mai mare decât soiurile pe care să le înlocuiască. rezistenţă la secetă. pretabilitatea la recoltarea maximă. a depăşit semnificativ producţia soiurilor martor. sămânţa cuprinde în embrionul ei toate însuşirile valoroase ale hibridului sau soiului. soiul cel mai răspândit. rezistenţă la cădere. sănătoase. De fapt.

în acelaşi timp. numai seminţele cele mai mari şi mai grele. seminţele îşi pierd şi facultatea germinativă. energia germinativă şi puterea de străbatere. . În masa de seminţe cu umiditatea mare au loc intense procese de respiraţie. Prin analizele fiziologice se determină: germinaţia. Efectul pozitiv al mărimii seminţelor asupra producţiei şi asupra altor caracteristici. Culoarea şi luciul seminţelor ne dau orientare asupra condiţiilor în care s-au păstrat seminţele şi asupra vechimii lor. ger. De masa a 1000 de boabe se ţine seama la stabilirea cantităţii de seminţe ce se seamănă la hectar. ea se mai numeşte şi greutate volumetrică. secetă etc. Mărimea şi greutatea seminţelor sunt strâns legate între ele. Dintre două probe de seminţe. se iau măsurile necesare pentru curăţirea seminţelor: cunoaşterea purităţii seminţelor are o deosebită importanţă şi pentru păstrarea lor. prin intermediul mijloacelor mecanice. care atrag după ele fenomenul de încingere a seminţelor. mai valoroasă pentru semănat este aceea cu masă mai mare. cunoscând cantitatea de impurităţi şi categoriile în care acestea intră. Ea este strâns legată de rezerva de substanţe nutritive din bob. Datorită acestor observaţii trebuie să se reţină pentru semănat. Germinaţia reprezintă totalitatea proceselor care se petrec în sămânţă în perioada trecerii embrionului de la viaţa latentă la cea activă. a fost pusă în evidenţă la toate speciile de plante. Puritatea se introduce în formulă după care se calculează valoarea culturală a seminţelor şi cantitatea de seminţe ce se seamănă la hectar.. pe lângă faptul că se alterează. Analizele fiziologice la care sunt supuse seminţele pentru semănat au drept scop să evidenţieze capacitatea seminţei de a încolţi şi de a produce plante capabile să vegeteze viguros chiar din momentul încolţirii.În urma acestei analize se cunoaşte prezenţa seminţelor de buruieni şi categoria din care fac parte. sintetizându-şi singură substanţa organică de care are nevoie. Are mai mult o importanţă comercială şi industrială. şi seminţele cu cea mai mare greutate. putere de străpungere. În asemenea condiţii. Mărimea seminţelor are o deosebită importanţă pentru valoarea lor ca seminţe pentru semănat. rezistenţă la boli. Urmărind obţinerea pentru semănat a seminţelor celor mai mari se asigură. Procesul germinaţiei se consideră început în momentul în care celulele embrionului seminţei încep să se dividă şi se consideră terminat atunci când tânăra plantă poate trăi independent de rezervele bobului. Masa a 1000 de boabe (MMB) dă indicaţii asupra mărimii seminţelor şi asupra densităţii lor. Greutatea sau masa hectolitrică (MH) este greutatea unui hectolitru de seminţe. Umiditatea seminţelor prezintă o deosebită importanţă pentru păstrarea lor.

Tratarea seminţelor se realizează pe cale uscată. Metodele de punere în evidenţă a bolilor sau dăunătorilor variază foarte mult cu particularităţile biologice ale acestora. larvele de buha semănaturilor. micşorarea spaţiului necesar pentru păstrare. Insecticidele se aplică mai ales pentru protejarea seminţelor şi a tinerelor plăntuţe de atacul dăunătorilor de sol (viermii sârmă. Pentru tratarea seminţelor sunt necesare produse special condiţionate şi anume substanţe active. Un rol important îl are tratamentul la porumb şi la legume în prevenirea atacului unor ciuperci şi bacterii din sol. Înainte de a fi semănate seminţele se condiţionează. necesară analizei sanitare a seminţelor. gărgăriţa sfeclei etc. pulverizare. Laboratoarele pentru controlul seminţelor sunt înzestrate cu aparatura specifică. prin mocirlire. Bacterizarea seminţelor reprezintă tratarea sau inocularea seminţelor cu orice tip de preparate bacteriene. condiţii mai bune de păstrare. gărgăriţa porumbului. ciupercilor fitopatogene ce se află la suprafaţa seminţelor sau în interiorul lor. preparate cunoscute sub denumirea . Puterea de străbatere este una din determinările fiziologice care se practică numai în cazul când seminţele au energie şi capacitate germinativă reduse. umedă. reducerea volumului şi greutăţii la transport. aparţinând genului Rhizobium. Prin aceste analize se stabileşte starea sanitară a seminţelor în scopul preîntâmpinării transmiterii diferitelor boli şi dăunători de la o generaţie la alta prin intermediul seminţelor. Analizele stării sanitare. insecticide şi cu unele antidoturi pentru erbicide. încrustare şi drajare. pierderea unei cantităţi de apă. Condiţionarea seminţelor are ca scop realizarea purităţii tehnice prevăzută în standardele de stat. Fungicidele se aplică în scopul distrugerii sporilor. Condiţionarea seminţelor presupune lucrări prin care se asigură un procent de umiditate cât mai redus.). Procesul de producere a seminţelor pentru semănat nu se opreşte la recoltarea loturilor semincere. Prin condiţionarea seminţelor se înţelege totalitatea lucrărilor prin care seminţele rezultate de la treierat sunt aduse la condiţiile sau indicii de calitate prevăzuţi de standardele de stat. miceliului. termenul se referă la tratarea seminţelor de leguminoase cu preparate pe bază de bacterii. El continua si după aceea prin depozitarea seminţelor ş prin pregătirea lor pentru semănat. o puritate cât mai ridicată şi o capacitate de germinaţie superioară.Energia germinativă indică procentul numeric de seminţe pure capabile să producă germeni în condiţii de mediu corespunzătoare şi într-o durată de timp stabilită pentru fiecare specie. Foarte important pentru activitatea de producţie este tratamentul seminţelor ce se realizează cu fungicide. În practică.

. Semănatul se referă în special la plantele care produc boabe. După modul de executare deosebim: .comercială de Nitragin. urmând orzul şi orzoaica de toamna şi secara în luna septembrie. în general. grâul de primăvară. Semănatul este o lucrare tehnologică prin care sămânţa plantei se introduce în sol pentru a încolţi. . În solul greu sau argilos se seamănă mai la suprafaţă. la distanţe între rânduri şi la densităţi în conformitate cu biologia plantelor care se cultivă. la fasole. cânepa. . semincere. la sfârşitul lunii august. se mai practică la semănatul ierburilor perene pe suprafeţe mici sau pe pante mari care se cer inerbate şi pe care nu pot intra mijloacele mecanizate. care se seamănă obişnuit în luna martie. Semănatul de toamnă se face mai timpuriu. ovăzul.semănatul prin împrăştiere. creşte şi fructifică. de asemenea. care asigură necesităţile nutritive ale plantelor leguminoase în acest element. Seminţele mici se seamănă mai superficial pentru ca tulpiniţa să poată străbate uşor la suprafaţă. rapiţa se seamănă cea dintâi. care se practică numai la semănatul orezului pe teren submers şi numai mecanizat. urmează apoi orzoaica de primăvară. fie cu avionul. apoi grâul de toamnă în prima parte a lunii octombrie. la sfârşitul lunii februarie. apoi floarea soarelui. soia. în „mustul zăpezii”. sfeclă pentru sămânţă etc. la lucernă pentru sămânţă. soia.semănatul în rânduri se realizează cu maşini de semănat de tipuri diferite pentru a putea semăna orice specie. de mărimea seminţei şi de timpul când se face semănatul. fie cu maşini speciale care distribuie seminţele foarte uniform. cartoful. inul. Adâncimea la care se îngroapă sămânţa depinde de sol.semănatul în benzi sau fâşii se execută la culturi de cereale. Bacterizarea seminţelor se face pentru a favoriza instalarea şi evoluţia optimă a bacteriilor fixatoare de azot. fasolea. La semănatul în rânduri lucrările de îngrijire şi recoltare se execută în cea mai mare parte mecanizat. dovleacul în luna aprilie şi orezul la începutul lunii mai. Semănatul se execută. . de plantă. nisipoase se seamănă mai adânc pentru a pune sămânţa în contact cu umezeala. pentru ca planta să aibă timp de răsărire şi dezvoltare până la venirea iernii. fasole. pe când cele mari se seamănă mai adânc. căldura şi umezeala. unde benzile alternează între 25 şi 45 cm şi 70-100 cm. toamna sau primăvara. lucerna şi mazărea se seamănă cât mai timpuriu. Ordinea în care se face semănatul de primăvară este următoarea: trifoiul. iar sămânţa trebuie să găsească în pământ aer. pe când în solurile mai uşoare. Semănatul de primăvară începe îndată ce pământul s-a zvântat şi timpul s-a încălzit îndeajuns. Dintre semănăturile de toamnă..semănatul în cuiburi se face în special în câmpurile experimentale. porumbul. sfecla.

Butaşii se plantează primăvara în martie-aprilie. cu cele cu foaie mare. Cantitatea de sămânţă la hectar depinde de mai mulţi factori: întrun sol bogat dăm mai puţină sămânţă decât într-un sol sărac. La culturile extratimpurii şi timpurii de cartofi. Recoltarea butaşilor se face primăvara. la hamei (plantarea butaşilor) şi la mai multe plante medicinale (răsad. pe terenuri nisipoase.). În condiţiile mecanizării totale a culturii. Pentru culturile de câmp întâlnim lucrarea de plantat la cartof (plantarea tuberculilor). distanţa dintre rânduri este de 70 cm. Pentru celelalte scopuri de folosinţă cartoful se plantează cu maşinile 4 SaBP 62. pe rând şi densitatea culturii depinde de tipul de tutun.cerând umezeală multă pentru a putea răsari. în special Virginia. în funcţie de distanţa dintre rânduri. ceea ce uşurează mult lucrările de întreţinere ale culturii. tufe etc. lăstar. în diferite situaţii de la 19 la 27 cm. Plantatul este o lucrare tehnologică care constă în introducerea în sol pregătit a unor părţi vegetative din plante sau a plantelor tinere în vederea înmulţirii lor. de regulă. distanţele dintre rânduri sunt de 55-60 cm. densitatea culturii reducându-se la 22-25 mii plante la hectar. alegându-se valorile necesare pentru a asigura densitatea normală. Plantatul se face manual sau mecanizat. La alegerea timpului de plantare nu trebuie pierdută din vedere sensibilitatea plantelor faţă de brumele târzii şi nici faptul că epoca plantării influenţează nu numai mărimea recoltei. în pepiniere. În unele situaţii se cere şi udarea la plantare a răsadului pentru asigurarea prinderii. distanţele şi adâncimile specifice fiecărei culturi.5 sau 4SaBP 75/10 sau 6 SAD-75 la distanţă între rânduri de 70-75 cm. respectând epocile de plantat. pe care tuberculii se plantează manual. la tutun (plantarea răsadului). prin acoperire cu biloane. în sol pregătit ca şi pentru plantele care se înmulţesc prin seminţe. Plantarea în câmp a tutunului se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ala zonei de cultură şi în funcţie de durata de vegetaţie a soiurilor. odată cu lucrările de taiere. dar şi calitatea acesteia. distanţa dintre rânduri trebuie mărită la 100 cm. cu tuberculi încolţiţi. Distanţa între rânduri. Cartoful se plantează. obişnuit arat mai profund. Pe . Hameiul se înmulţeşte prin butaşi. cu cât sămânţa este mai bună cu atât reducem cantitatea dată la unitatea de suprafaţă. Este bine să se evite plantatul răsadurilor în orele de arşiţă. Distanţele între tuberculi pe rând variază. iar acoperirea se face mecanizat sau manual. care sunt porţiuni din partea superioară a coardelor ce se recoltează de la plantele în vârstă de 3-8 ani. Când se plantează cu echipamentul EPC-4 sau cu MPCI-6. plantatul efectuându-se semimecanizat: se deschid rigole cu diferite tipuri de cultivatoare. pe biloane la 100 cm distanţă între rânduri şi 15-20 cm pe rând plantându-se 50 mii butaşi/ha.

Această pregătire constă în sortarea. care se plantează mai înainte în răsadniţe cu nisip şi apoi răsadul în câmp la locul definitiv. umectarea. starea de sănătate.0 m între rânduri şi 1. tomatele. greutate. La unele plante medicinale. se rup vârfurile vegetative ale lăstarilor. se dau cinci părţi balast la o parte seminţe. fie de particularităţile biologice ale plantelor respective. de regulă toamna. stolonii şi rizomii constituie părţi de tulpină subterană. fie primăvara foarte timpuriu.8. cum sunt ardeiul. În cazul seminţelor care răsar greu. pentru o mai bună formare a rădăcinilor. . puterea de străbatere. Valoarea seminţelor de legume este dată de următoarele însuşiri: autenticitate. trebuie să fie la 15 cm sub nivelul solului. mărime. Tufele la unele plante medicinale se obţin prin împărţirea tufelor bătrâne dintr-o plantaţie care după o exploatare de câţiva ani se răreşte şi nu mai este rentabilă. Pentru alte plante medicinale este necesar să se producă înainte răsad şi acesta să se planteze în câmp. energie germinativă. Tehnologia producerii răsadului la plantele medicinale se aseamănă cu tehnologia producerii răsadului de tutun. Producerea răsadului este determinată fie de seminţele foarte mici. pe spalierul construit în acest scop. SEMĂNATUL ŞI PLANTATUL LA CULTURILE HORTICOLE Înmulţirea plantelor horticole se face fie prin seminţe (calea sexuată). iarovizarea. De regulă. pentru a fi semănate mai uşor şi mai uniform pe rând se amestecă înainte de semănat cu rumeguş sau cu nisip cernut în prealabil. Divizarea se face astfel ca să se obţină părţi cu rădăcini sănătoase şi cu muguri din care vor porni tulpinile. pătrunjelul. de două-trei ori. Seminţele mărunte de legume. Butaşii sunt porţiuni de tulpini sau de rădăcini la unele plante medicinale. care se recoltează toamna. bolile şi dăunătorii. amestecarea seminţelor cu îngrăşăminte. se dirijează lăstarii pe verticală. Bucăţile de tufe se plantează fie tomna. Butaşii fasonaţi şi mocirliţi se plantează toamna în gropi adânci de 30-40 cm. Capul superior al butaşului. viabilitate. puritate. viitor butuc. fie de înmulţirea fără pierderi a unui material valoros. dezinfectarea. morcovul. Distanţa de plantare este de 3.0 m pe rând. 1. Pregătirea seminţelor înainte de semănat are o importanţă deosebită şi pentru reuşita culturilor de legume. se irigă dacă este cazul.timpul vegetaţiei se combat buruienile. ţelina. se fasonează astfel că fiecare rizom sau stolon să poarte câţiva ochi şi se plantează imediat. cum sunt salata. morcovii. fie vegetativ (calea asexuată). stimularea. respectiv 3333 plante la hectar. măcrişul.

pătrunjelul.30 martie martie – octombrie 25 aprilie – 05 mai 25 aprilie – 05 mai 1 .20 mai martie 20 aprilie .5 1./ha.5 2-3 Perioada optimă de semănat 10 . 2-3 40-50 130-150 3-5 8-12 6-8 80-100 2-3 3-5 5-6 80-100 10-20 2-4 5-7 120-150 4-8 5-7 5-7 2-3 10 – 15 10-15 15-20 1.aprilie. Indicaţii cu privire la semănatul legumelor de câmp: Cultura ardei de boia bame bob castraveţi ceapa ceaclama ceapa de apa ceapa pentru arpagic cicoare cimbru dovlecei fasole loboda măcriş mărar mazăre morcov pătrunjel pepene galben pepene verde ridichi de lună sfecla roşie spanac tomate direct în câmp varză de toamnă direct în câmp Norma de sămânţă kg.octombrie 10 – 20 aprilie 1 -10 mai .5 – 2 Adâncimea de semănat cm 2-3 3-4 5-6 2-3 1-1. septembrie .10 mai 10 aprilie – 20 mai 10 martie – 20 aprilie 10 martie – 30 aprilie 10 martie – aprilie 01 martie – 20 aprilie 10 martie – 01 aprilie 10 martie – 10 aprilie 20 .30 iunie 10 martie .30 aprilie 01 – 10 mai martie şi aprilie. acestea se amestecă cu pătrunjelul sau cu alte seminţe de la alte specii care răsar repede: salată.20 aprilie. ridichi. septembrie şi octombrie 20 martie – 30 aprilie martie . direct în câmp 10 .5 0.5-2. 30 g de sămânţă de salată.30 aprilie 20 . Tabelul 1.5 4-5 1-2 1-2 3-4 3 -4 1 -2 3-4 2-3 1. pentru a marca rândurile şi a putea interveni cu prăşitul pe rând înainte ca buruienile care răsar mai repede să invadeze cultura. de pildă. În acest scop se foloseşte în mod obişnuit pentru 1 kg sămânţă de pătrunjel.2.5-2.5-1 3-4 3-4 1-2 1-2 1-1.5 1-2 1-2 1-1.

. spaţiu pe care circulă şi se fac lucrările pe timpul cât creşte răsadul.Metodele de semănat folosite în legumicultură sunt: . bine îndesat. se 2 stropeşte la m cu 5 litri soluţie de formaldehidă. în lipsa acestora. usturoi.tuberculi . În platforma de gunoi se intensifică procesele fermentative datorită cărora. nefermentat. . . lung de 4 m. compus dintr-un amestec: o parte pământ de grădină sau de ţelină.hrean. temperatura ajunge la 60°C.bulbi . Pentru prevenirea îmbolnăvirii răsadului pământul se dezinfectează în prealabil fie prin încălzire la 90-100°C timp de 30 minute. Între tocuri se aşează gunoi bine presat. Plantarea legumelor în câmp se face cu maşini speciale de plantat (SR-6. când se poate trece la semănat.rizomi .drajoni .5 cm şi înalt de 25-30 cm. Amestecul nutritiv (pământul) se întinde în strat de 10-15 cm. lat de 1. unde se produce răsad.prin împrăştiere.cartofi. care sunt construcţii speciale. . SRN-4) sau. . în grosime de 60-80 cm şi tocul de răsadniţă din scândură sau prefabricate.în rânduri. după care se adună şi se ţine acoperit 2-3 zile cu prelate sau cu folie de polietilenă. fie cu formaldehidă 40% în concentraţie de 5%. precum şi unele maşini speciale pentru semănatul în legumicultură. Pentru semănatul multor specii de legume se întrebuinţează în mod curent semănătorile universale.tarhon. Distanţele de plantare se stabilesc în funcţie de specia şi soiul cultivat. . precum şi în funcţie de mecanizarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare.despărţirea tufelor .anghinarea. Răsadniţa se compune dintr-un strat de gunoi de grajd (cel mai indicat de cal). la 60 cm distanţă între ele.ceapă. manual. În interiorul tocului de răsadniţă se introduce un strat de 15-20 cm pământ bine mărunţit şi nivelat. fie cu substanţe sterilizante ale solului (Dazomet sau Bazomid).în cuiburi. temporare. două părţi mraniţă şi o parte nisip. Răsadniţele astfel pregătite stau acoperite cu geamuri 8-12 zile. în 4-5 zile. încălzite de regulă cu biocombustibil (gunoi de grajd) sau cu apă caldă. Înmulţirea legumelor pe cale vegetativă se face prin: . . Semănatul legumelor se face şi în răsadniţe.

50 mii fire/ha 105 – 13o mii fire/ha 105 – 130 mii fire/ha 105 – 130 mii fire/ha 120 – 140 mii fire/ha 55-65 mii fire/ha 800-1300 kg arpagic/ha 800-1300 kg arpagic/ha 60-70 mii fire/ha 300 -360 mii fire/ha 800 – 1000 kg/ha 800 – 1000 kg/ha 2. Tomate timpurii Tomate de vară cultură nepalisată Tomate de vară cultură palisată Tomate cultură succesivă Tomate cultură dublă Ardei gras Ardei gogoşar Ardei lung Ardei pentru boia Pătlăgele vinete Ceapă din arpagic toamnă Ceapa din arpagic primăvara Ceapă de apă Praz Usturoi uscat de toamnă Usturoi uscat de primăvara 1.10 iulie . Ţelina Varză timpurie Varză de vară Varză de toamnă în cultură succesivă Varză de toamnă în cultură dublă Varză roşie în ogor Varză roşie în cultură succesivă Varză roşie în cultură dublă Gulii în obor Gulii în cultură succesivă Gulii în cultură dublă Norma de plante 2.3.Tabelul 1.20 mai 01 – 20 mai 24 aprilie – 05 mai 24 aprilie – 05 mai 01-septembrie – 01 octombrie 20 -30 martie 10-30 mai 10 mai – 10 iunie 10 iunie – 30 octombrie 01-30 martie 3. 10 mai – 10 iunie 05 martie – 05 aprilie 20 aprilie – 15 mai 15 iunie – 15 iulie 05 – 15 iunie 20 – 25 iunie 20 iunie – 10 iulie 25 iunie – 10 iulie 10 mai 10 iunie 20 iunie-10 iulie 20 iunie . 63 – 71 mii fire/ha 65 mii fire/ha 55 – 60 mii fire/ha 50 – 55 mii fire/ha 45 . 70 – 80 mii fire/ha 70 – 80 mii fire/ha 55-60 mii fire/ha 55 -60 mii fire/ha 55-60 mii fire/ha 60 – 65 mii fire/ha 65 – 70 mii fire/ha 67 -70 mii fire/ha 70 . 25 aprilie – 10 mai 01 – 15 mai 01 – 15 mai 10 iunie – 01 iulie 01 – 10 iulie 25 aprilie – 20 mai 01.75 mii fire/ha 75 – 80 mii fire/ha 75-80 mii fire/ha Perioada optimă de plantat 3. Indicaţii cu privire la culturi de legume înfiinţate prin răsad şi material săditor: Cultura 1.

drajoni şi stoloni. trasarea drumurilor. . fasonatul. 01-30 martie 10 . părul. .sectorul plantaţiilor mamă sau marcotajul şi drajonajul. iar prin seminţe nu reproduc întocmai însuşirile plantelor mamă. La înfiinţarea livezilor de pomi trebuie luate următoarele măsuri: . umplerea gropilor cu pământ. alun.60 mii fire/ha 15 – 30 martie 15 iunie . prunul.amplasarea speciilor pe terenul livezii.parcelarea.şcoala de puieţi sau butăşirea. zmeur. plantarea propriu-zisă. . . grosimea solului. agriş.şcoala de pomi sau altoirea. . 01 . calitatea materialului de plantat trebuie să corespundă STAS-ului.organizarea terenului livezilor . castan).pregătirea şi fertilizarea solului înainte de plantare.20 martie 01 – 20 septembrie Plantarea pomilor. Arbuştii şi arborii fructiferi: coacăz.15 iulie 15 – 30 martie 20 – 30 iunie 01 – 15 martie 10-30 octombrie. soi şi condiţii pedoclimatice. castanul comestibil şi căpşunul se înmulţesc prin marcote. caisul. piersicul. alun. Mărul. .toamna după căderea frunzelor până înainte de venirea îngheţului. întrucât înrădăcinează uşor deşi o parte din aceştia pot fi înmulţiţi şi prin altoire (coacăz. nucul se înmulţesc prin altoire. .plantarea pomilor.30 septembrie. procesul tehnologic de înmulţire a soiurilor de pomi şi arbuşti este dispersat în trei sectoare: . deoarece reacţionează nefavorabil la butăşire şi marcotaj. gutuiul. mocirlirea. vişinul. butaşi.săpatul gropilor. . .Gulioare în obor Gulioare în cultură dublă Conopidă timpurie Conopidă de toamnă Salată în ogor Ceapă verde în cultura anticipată Usturoi verde în cultura anticipată Hrean 120 – 130 mii fire/ha 120 -130 mii fire/ha 70 – 80 mii fire/ha 55 – 60 mii fire/ha 200 -220 mii fire/ha 1500-2000 kg/ha 1000-1200 kg/ha 50. agriş.alegerea locului pentru amplasarea livezilor. pichetarea. epoca de plantare . expoziţia. Ca reprezentare pe teritoriul unei pepiniere. specie. căile de acces. cireşul. panta.stabilirea distanţei de plantare care variază în raport cu sistemul de livadă. arborilor şi arbuştilor fructiferi este o operaţie care constă în plantarea la locul definitiv al tinerelor plante scoase din pepinieră.amplasarea polenizatorilor. mur. .

Pomii plantaţi din toamnă se prind uşor. cu cel puţin 4-5 săptămâni înainte de plantat. iar adâncimea de 0. din adâncime. peri şi de piersic este mai bine a se desfunda terenul la 50-60 cm adâncime. în special în zonele de munte. După aceasta se procedează la executarea pichetajului provizoriu. însemnând locul unde trebuie plantaţi pomii. Distanţa la care se plantează pomii este diferită. este mai bine să se facă primăvara devreme. pe marginea unei şosele se poate face cu deplin succes în timpul repausului vegetal. Pământul trebuie arat adânc şi nivelat înainte cu 2-3 luni de a începe plantatul.Plantatul pomilor la locul definitiv în grădină. livadă. Lăţimea gropilor trebuie să fie de cel puţin 1-1. de cealaltă parte. ci din contră. În terenurile de coastă şi mai sărace se plantează la o distanţă mai mică. adică de la căderea frunzelor toamna şi până la începerea dezmuguririi primăvara. Apoi se procedează la săpatul gropilor. argilos şi rece.00 m. dejecţii de la bovine şi apă. . ţinând seama că după plantare pământul se mai aşează puţin şi odată cu el şi pomul. în dreptunghi. Adâncimea la care se plantează pomii nu trebuie să fie cu nimic mai mare decât a fost în pepinieră.60-1. Cu cât solul este mai compact cu atât gropile trebuie făcute mai largi şi mai adânci. Forma gropilor poate fi rotundă sau pătrată. care constă în tăierea rădăcinilor zdrobite sau rupte până la locul sănătos. reînnoirea tăierilor la toate rădăcinile mai groase şi scufundarea acestora într-o groapă plină cu mocirlă făcută din argilă. Cei plantaţi primăvara din vreme se prind destul de bine dacă nu sunt surprinşi de secetă înainte de a porni în creştere. La săparea gropilor. dintre care cele mai importante sunt: în pătrat. Pentru plantaţiile intensive de meri. pământul fertil de deasupra se pune de o parte a gropii. Distanţa mai depinde şi de varietate. decât cele cu portul răsfirat şi care ating dimensiuni mari. În zonele de deal şi de şes este mai bine să se facă toamna. cu întreruperea în timpul iernii.5 m. căutând a-i aranja în linii cât se poate de drepte. Cu câteva zile înainte de plantat. bătând în mijlocul gropilor tutorii de care vor fi legaţi pomii. iar cel mai puţin fertil. Apoi se procedează la pichetajul definitiv. când pământul este îngheţat. În pomicultură se folosesc mai multe sisteme de pichetaj. în şah şi în triunghi echilateral. în martie. Dacă pământul este umed. cu 4-5 cm mai în afară. iar pe pământurile mai fertile şi profunde de pe văi se pot planta la distanţe mai mari. gropile se umplu pe jumătate cu pământ fertil care a fost scos deasupra. cele cu portul piramidal se pot planta mai des. sigur şi pornesc în vegetaţie odată cu pomii nemutaţi din loc. Înainte de plantare se procedează la toaleta pomilor.

şcoala de viţe.se face în pepiniere viticole aparţinând institutelor sau staţiunilor de cercetare.plantat viţele. . . altitudine până la 400 m.noiembrie sau martie . în octombrie . . 1500 ore de strălucire a soarelui şi cad 350-400 mm precipitaţii anual.aprilie.făcut gropi în terenul desfundat.curăţirea sau defrişatul terenului. uşoare.udat viţele cu 10 litri apă.viţe altoite şi nealtoite . Pepiniera mai posedă construcţiile şi utilajele necesare altoiului şi forţatului butaşilor altoiţi.noiembrie sau martie .nivelat după desfundat. la 20 cm mai jos de ramura cea mai de jos a pomului.Dacă plantarea se face toamna. . Legatul se face cu răchită. se execută în octombrie noiembrie sau martie . însă nu prea strâns.desfundat cu tractorul. Lucrările privind pregătirea terenului şi plantarea viţei-de-vie sunt: .plantaţii roditoare furnizoare de coarde altoi. . pomii trebuie legaţi sus şi jos de tutori.noiembrie.pichetarea terenului. se execută în octombrie noiembrie sau în martie. După terminarea plantatului.noiembrie sau martie - .nivelatul terenului. pomilor li se face câte un muşuroi în jurul tulpinii. Trebuie avut grijă de a tăia capătul tutorului dacă este prea lung şi ajunge la coroana pomului. cu soluri fertile. în octombrie . în octombrie . societăţilor comerciale agricole de stat sau unităţilor agricole asociative.aprilie.terenul necesar asolamentului de 5 ani pentru pepinieră. Producerea materialului săditor viticol . . care se face înainte de desfundat.plantaţii de portaltoi. . în formă de 8. . se execută în octombrie . grup social. în mai-iunie sau în octombrie-noiembrie. . înainte de pichetat. adânci.îngrăşat viţa de vie la plantare cu 3 kg mraniţă sau compost. Pepinierele se amplasează mai în sudul ţării pe terenuri plane sau cu 2-15 grade inclinare. cu expoziţie sudică. . sud-vestică şi sud-estică. cu cel puţin 160-200 zile de vegetaţie activă.aprilie.verificat.îngrăşat cu gunoi de grajd 40 t/ha. . care se aplica înainte de desfundat. depozitării materialului şi inventarului. . unde se însumează minimum 3000 grade temperatură. Elementele care alcătuiesc pepiniera viticolă sunt: . fasonat şi mocirlit viţele. care primăvara se împrăştie şi în locul lui se face un fel de lighean pentru a opri apa de ploaie. . în zone fără accidente climatice. care se execută după curăţire sau defrişare.

0. influenţând pozitiv răsadul. Băltirea apei peste semănăturile de toamnă provoacă moartea .2.de preferat cu un cultivator cu organe de afânare. .80 m. . Completarea viţelor care nu s-au prins se face în anul întâi cu viţe fortificate la ghivece prin plantarea lor după trecerea perioadei de secetă (iulie-august). aprilie.numărul de viţe la hectar în funcţie de distanţa de plantare. în foarte dese cazuri.50 m. El se execută pentru a pune în contact seminţele cu particulele de sol şi a favoriza ascensiunea apei din straturile mai profunde. cât şi în primăvară. în vederea asigurării necesarului de viţe pentru completarea golurilor în cursul verii.astupat groapa şi muşuroit.80=2222 Afânarea solului după plantarea viţelor se face adânc fără răsturnare de brazdă.90×0.aprilie. acestea se vor scoate şi se vor completa cu viţe din soiurile existente în plantaţie. 0. trebuie să se execute lucrări de îngrijire prin care să se asigure o vegetaţie optimă.90=12326. datorită condiţiilor de climă şi sol.distanţa între rânduri. 2.90 . În anul trei se folosesc la completări numai viţe fortificate la ghivece.9 . În plantaţiile destinate furnizării de coarde altoi trebuie ca în anul întâi să se facă o verificare a autenticităţii soiului plantat. astfel încât viţele sa-si continue vegetaţia.1.50×1. . cu distrugerea scoarţei după fiecare ploaie şi aplicarea de insecticide pentru combaterea viermilor sârmă.noiembrie sau martie - Numărul de viţe care se plantează la hectar este în funcţie de distanţele de plantare: . Controlul viţelor se face periodic pentru uşurarea şi refacerea muşuroiului. 0. Tăvălugitul după semănat este o lucrare necesară numai în cazul când umiditatea solului este redusă.distanţa dintre viţe pe rând. În anul doi pentru completarea golurilor se folosesc viţe viguroase de 1-2 ani din plantări de primăvară sau viţe fortificate la ghivece pentru plantari de toamnă. atât în toamnă. în octombrie .9. Concomitent cu înfiinţarea plantaţiei se va pregăti o cotă de 3-5% din totalul viţelor de vie pentru plantarea la pungi de plastic cu substrat nutritiv. În caz că apar eventuale impurităţi. LUCRĂRILE SOLULUI EFECTUATE DUPĂ SEMĂNAT ŞI PLANTAT LA CULTURILE DE CÂMP ŞI HORTICOLE La cerealele de toamnă. 1.

este necesar un control al semănăturilor. Pentru acest control se scot cu cazmaua monoliţi de plante. După acest interval de timp se poate stabili starea plantelor. în vederea unei mai bune aprovizionări a solului cu apă şi pentru preîntâmpinarea eroziunii. unde rămân timp de 12 zile. Aceste condiţii nefavorabile se pot preîntâmpina prin reţinerea zăpezii. numărul de plante degerate. chiar până la nodul de înfrăţire. Este important să se reţină zăpadă şi pe terenurile în pantă. vântul poate spulbera şi particulele de sol. Plantele descoperite sunt expuse direct temperaturilor scăzute. brazde lungi. vătămate. Primăvara. Zăpada reţinută nu numai că fereşte plantele de ger. În depresiuni închise trebuie efectuate arături de desfundare sau şanţuri absorbante.care se aşează în lădiţe şi se transportă cu atenţie într-o cameră neîncălzită unde se ţin 2-3 zile.F. porumb. În vederea stabilirii celor mai adecvate măsuri de întreţinere a culturilor de cereale de toamnă. primăvara semănăturile se tăvălugesc cu tăvălugul neted. După aceea monoliţii se trec în camere cu temperatură de 20 °C. adânci de 20 cm şi late atât cât să cuprindă două rânduri. Şanţurile pentru scurgerea apei se verifică în special la desprimăvărare. cu puţin înainte de ieşirea din iarnă. control prin care se stabileşte starea plantelor după perioada lungă de iernare. Prin . în arătura aşezată adânc. de 30 cm. Introducerea în cultură a soiurilor care formează nodul de înfrăţire mai adânc are importanţă în combaterea descălţării. dezvelind astfel plantele cerealelor de toamnă. Dezrădăcinarea trebuie în primul rând prevenită prin semănatul la timp optim. Dezrădăcinarea sau „descălţarea plantelor” de cereale păioase de toamnă are loc în timpul sau spre sfârşitul iernii. dar măreşte şi umiditatea solului. În unii ani prin reţinerea zăpezii s-au obţinut în Bărăgan sporuri de recoltă de până la 48%. pe suprafeţele denivelate se disting porţiuni întinse fără plante.R. imediat ce se poate ieşi pe teren. imediat după semănat. În sud-estul ţării există pericolul spulberării zăpezii de către vânt. acolo unde acest pericol este mai frecvent. crengi sau baloţi de paie. Moartea plantelor prin asfixiere trebuie prevenită prin crearea. folosind în acest scop parazăpezi din tulpini de floarea –soarelui. în primăvară. În cazul când în iarnă se înregistrează perioade de secetă. cânepă. Aceste procese duc la ruperea şi dezgolirea nodului de înfrăţire. starea rădăcinilor etc. când pericolul stagnării apei este mai mare. din cauza îngheţării şi dezgheţării repetate a solului.plantelor prin asfixiere. a unor şanţuri pentru scurgerea apei. Dacă totuşi are loc dezrădăcinarea. Se pot folosi şi parazăpezi tip C.

ci merg târâş. Pe vreme umedă. din care cauză acestea nu se mai invertesc. Viteza de deplasare a sapei rotative trebuie să fie mare. Terenul trebuie să fie fără bulgări. nu apare întotdeauna necesară. Când semănatul s-a realizat în cele mai bune condiţii. de obicei după prima praşilă mecanizată. Niciodată semănăturile dezrădăcinate nu trebuie grăpate. Trebuie precizat că lucrarea solului cu grapa cu colţi reglabili. odată cu le aruncând şi buruienile încolţite sau răsărite. când temperatura este corespunzătoare. Prin grăpare se face o buna aerisire a solului. tasarea solului pe rândul de semănat. seminţele răsar în 8-10 zile. este necesar să se efectueze grăpatul semănăturii. până la răsărit.tăvălugire nodul de înfrăţire şi rădăcinile se pun în contact cu solul umed şi astfel plantele se refac cu uşurinţă prin formarea de noi rădăcini. Această unealtă asigură menţinerea solului afânat la suprafaţă şi combaterea buruienilor abia răsărite sau încolţite. dacă la suprafaţa solului s-a format crustă şi au început să apară buruienile. sapa rotativă dislocă particule mici de pământ pe care le aruncă în sus. lucrarea cu grapa se execută la 4-6 zile de la semănat. perpendicular pe direcţia rândurilor. La plantele prăşitoare. adâncime de semănat uniformă. Refacerea plantelor dezrădăcinate este mult ajutată prin aplicarea îngrăşămintelor azotate. deoarece bulgării pot bloca elementele sapei rotative. rămânând dezrădăcinate la suprafaţa solului. se combat buruienile abia răsărite sau încolţite şi se înlesneşte străbaterea de către tulpiniţă a stratului de sol ce acoperă sămânţa. După răsărit când plantele au 4-5 frunze. sol foarte bine pregătit. vătămând plantele. . după ce s-a ridicat roua. cad mai încet. Adâncimea de lucru a sapei rotative este de 3-5 cm. luând măsuri de reglare a colţilor grapei pentru a nu atinge şi nu vătăma germenii în curs de răsărire. iar pe zi cu această unealtă se lucrează 35-40 ha. înainte de răsăritul culturilor prăşitoare. La viteze mari. De obicei. Plantele preturgescente se rup uşor sub acţiunea sapei rotative. solul este bine aprovizionat cu apă şi nu au căzut precipitaţii după semănat. cu grapa cu colţi reglabili. Solul trebuie să fie uscat la suprafaţa. Pentru ca lucrarea cu sapa rotativă să dea cele mai bune rezultate trebuie să se lucreze numai pe timp frumos cu soare. sapa rotativă se transformă într-un fel de tăvălug care produce mari daune. sămânţa cu energie germinativă ridicată. solul din lanul de prăşitoare se lucrează cu sapa rotativă. Buruienile fiind mai uşoare decât pământul. condiţie importantă pentru o buna germinaţie. A doua lucrare cu sapa rotativă se execută când plantele culturilor prăşitoare au 15-20 cm înălţime. altfel se lipeşte de colţii sapei rotative.

a doua la 7-8 cm. Pentru a proteja plantele. La culturile prăşitoare sunt necesare minimum trei praşile efectuate mecanizat între rânduri şi trei praşile manuale pe rând. dar se influenţează în măsură mai mare sau mai mică. Pe lângă alte efecte dăunătoare ale crustei. Prima praşilă mecanizată se execută de regulă timpuriu între cele două lucrări cu sapa rotativă. lucrare prin care se creează condiţii pentru prevenirea eroziunii solului. Adâncimea praşilelor este legată de dezvoltarea sistemului radicular al porumbului. La aceste viteze se obţine cel mai mare randament şi cea mai mare producţie la hectar. astfel lucrarea de răriţat ar fi extrem de dăunătoare. . Pe terenurile în pantă se recomandă răriţatul culturilor prăşitoare. în special în fazele tinere de vegetaţie. a ploilor repezi şi a irigatului. creânduse şi astfel condiţii bune pentru reţinerea apei pe pante. Fiecare praşilă manuală este precedată de o praşilă mecanică. A doua se execută după 10-14 zile. prin capilarele care se formează. exercită o influenţă din ce în ce mai defavorabilă asupra creşterii şi dezvoltării plantelor. fapt ce se răsfrânge negativ asupra producţiei. aerisirea şi creşterea temperaturii solului. Următoarele praşile se executa cu viteze mult mai mari: 8-10 km/oră la praşila a doua şi 10-12 km/ora la praşila a treia. micşorarea evaporaţiei etc. solul pierde mari cantităţi de apă din rezerva necesară plantelor. după 15-20 zile de la praşila a doua. combaterea crustei are o deosebită importanţă.respectând toate indicaţiile menţionate la prima lucrare. Adâncimea la care se execută praşilele are o mare influenţă asupra producţiei care se obţine la culturile prăşitoare. Bineînţeles pe aceste terenuri rândurile la culturile prăşitoare trebuie orientate obligatoriu de-a lungul curbelor de nivel. formându-se la suprafaţa solului în urma topirii zăpezilor. piesele active ale cultivatorului aruncă pământul pe rând. În plus pământul care se aruncă de către piesele cultivatorului pe rândul de plante acoperă unele buruieni şi le înăbuşă. se taie o parte din rădăcini. pătrunderea apei din ploi. Prăşindu-se mai adânc într-o fază de vegetaţie mai avansată. prima praşilă trebuie realizată la adâncimea de 10-12 cm. Prin experienţele efectuate în ţara noastră s-a pus în evidenţă la porumb că. Prin această lucrare se urmăreşte în primul rând combaterea buruienilor. în sens pozitiv. Prăşitul este una din cele mai importante lucrări de îngrijire la majoritatea culturilor care se seamănă în rânduri rare şi benzi. În legumicultură. iar a treia. iar a treia la 5-6 cm. La viteză mai mare. prima praşilă mecanică se execută cu viteză redusă de 4 km/oră. Există posibilitatea efectuării răriţatului din două în două rânduri. întrucât aceasta. acoperind astfel numeroase plante.

vinete. care. susţinerea împotriva vântului. sub stratul de mulci. cu ocazia lucrărilor de plantat. de vârsta plantelor şi de regimul de precipitaţii al zonei de cultură. în mare măsură plantelor. . deci de înverzire şi depreciere. frunze. cum sunt cartofii. precum şi asupra organismelor din stratul arabil.9). temperaturii şi umidităţii.. turbă. ţinând seama de cerinţele speciei. fapt care dăunează. La plantele tuberculifere. care constă în acoperirea suprafeţei dintre plantele cultivate cu diferite materiale: gunoi de grajd. Stratul izolator. reduce foarte mult evaporaţia apei din sol. castraveţi. care sunt nefavorabile pentru multe legume. rărit şi în urma udării culturilor se tasează mult mai mult decât terenurile cultivate cu celelalte plante de câmp. Acest strat izolator împiedică tasarea solului de către ploile repezi şi ca urmare evită formarea crustei. În mod frecvent muşuroitul se face cu şasiul autopropulsat pe care se montează cultivatorul universal echipat cu corpuri de rariţă. Aplicarea lucrării trebuie să se facă în mod diferenţiat. La sparanghel şi la anumite soiuri de morcovi şi sfeclă roşie prin muşuroire se apără partea comestibilă de lumină. În afară de aceste avantaje. apărându-i totodată de vânt şi de soare. materiale plastice etc. Pentru combaterea crustei se folosesc de regulă. în lipsă de lumină. sunt mult stingherite în creştere şi dezvoltare. alcătuit din aceste materiale. varză etc. are o influenţă favorabilă şi multilaterală asupra structurii solului. muşuroirea ajută la susţinerea tulpinii şi formarea tuberculilor. rumeguş de lemn. de către unităţile producătoare de legume. pleavă.În afară de acestea. orice întârziere având ca efect încetinirea creşterii plantelor şi evaporarea unei mari cantităţi de apa din rezerva solului. Se impune deci ca afânarea terenului din culturile de legume să fie făcută imediat ce apare crusta. mulcirea solului constituie o metodă eficientă pentru combaterea buruienilor (atunci când nu se folosesc materiale organice). Momentul muşuroitului se stabileşte în raport cu scopul urmărit. paie. La ţelina de frunze şi la cicoare se aplică muşuroitul pentru înălbire când părţile comestibile au ajuns la maturitatea de consum. maşini cu tracţiune mecanică şi anume şasiuri autopropulsante echipate cu cultivatoare universale (RS0. O altă lucrare care se aplică la multe legume este muşuroitul care are ca scop să favorizeze apariţia rădăcinilor adventive la tomate. carton. şi să mărească. creează în sol un regim favorabil de temperatură pe timpul căldurilor caniculare de vară. de asemenea. Combaterea crustei şi a buruienilor se poate face în legumicultură şi prin metoda mulcirii solului. terenul cultivat cu legume. la majoritatea legumelor.

În plantaţiile de pomi.În cazul sistemului agropomicol se face o arătură de toamnă la 15 cm în apropierea pomilor şi la 20-25 cm către mijlocul intervalului. sfeclă sau gulii furajere. adâncă de 15-18 cm. dacă portaltoiul este viguros şi de 10-12 cm. vârsta pomilor. . culturi de îngrăşăminte verzi de câte ori este necesar. Sunt indicate cartofii. iar pe intervalele dintre rânduri se cultivă plante anuale sau perene de la care se obţine o producţie suplimentară. cât şi la cei pe rod. ceapa. distanţa se măreşte cu 0.afânarea cu cultivatorul după 2-3 săptămâni de la grăparea de primăvară. În sistemele extensive de plantaţii pomicole lucrarea de întreţinere diferă de la un sistem la altul: . usturoiul. atât la pomii tineri. În sistemele intensive de plantaţii pomicole solul se întreţine de regulă sub formă de ogor negru constând în următoarele lucrări: . când pomii acoperă o mică suprafaţă. portaltoiul. vinetele. Cultura se face la 1. Pe fâşia nelucrată. arătura de toamnă se grăpează obligatoriu unde solul nu este supus eroziunii şi încă o dată primăvara devreme. b. porumb siloz. tomatele. solul se întreţine şi se lucrează în raport de o serie de factori.În cazul livezilor în fâneţe solul se lucrează numai în jurul pomilor pe o suprafaţă de 12 m² la sâmburoase şi 16 m² la seminţoase după sistemul ogorului negru pe care se aplică de obicei şi îngrăşăminte pentru . la adâncimea de 8-12 cm şi praşilă la nevoie în cursul vegetaţiei pentru spargerea crustei şi distrugerea buruienilor. principali fiind: sistemul de cultură. Ca sistem de întreţinere şi lucrarea solului se practică în plantaţiile pomicole. de-a lungul rândurilor. Culturile intercalate cu plante agroalimentare nu influenţează negativ creşterea şi dezvoltarea pomilor tineri.5 m departe de rând când pomii au 1-2 ani. Cultura intercalată trebuie fertilizată anual cu 15-20 t gunoi de grajd. Fâşiile necultivate de-a lungul rândurilor de pomi se ţin ca ogor negru cu aplicarea îngrăşămintelor necesare pomilor. precipitaţiile. Pe interval se aplică în continuare lucrările cerute de culturile respective. dacă distanţa dintre rânduri este mai mare de 4 m şi dacă solul are un conţinut ridicat în elemente nutritive. care pot fi borceag. se aplică ogorul negru cu îngrăşămintele respective ca la sistemele intensivă. fasolea. necesitatea combaterii eroziunii solului etc. în primii ani după înfiinţarea lor. culturi intercalate până la intrarea pomilor în rod în zonele cu umiditate asigurată. rădăcinoasele etc. .5 m pentru fiecare an de vârstă adăugat. Sunt admise culturi de plante anuale în următoarele situaţii: a. diferite legume. în toate zonele unde precipitaţiile sunt asigurate.arătura de bază toamna la căderea frunzelor. dacă portaltoiul este mai slab.

iar pe parcursul vegetaţiei prin lucrări superficiale. Dintre lucrările de mobilizare a solului în plantaţiile viticole. de aceea trebuie mobilizat printr-o arătură de 18-20 cm fără răsturnarea brazdei. ori de câte ori se formează. Prin lucrările de pichetare şi plantare. Odată cu sfărâmarea crustei de pe muşuroaie se distrug şi buruienile. Între rânduri crusta se distruge prin praşile mecanice. Cultivarea pomilor cu înţelenire este admisă numai în zonele cu peste 700-750 mm precipitaţii anuale şi pe pante mari. Întreţinerea solului la viile pe rod se asigură la începutul şi sfârşitul vegetaţiei prin arături adânci de primăvară şi de toamnă. Aceste lucrări fac parte din sistemul de întreţinere a solului ca ogor negru. cât şi pentru fân. aceasta împiedicând ieşirea lăstarilor şi uşurând pierderea apei prin evaporare. care să împiedice evaporarea. ajută la formarea crustei. Muşuroitul sau îngropatul. urmată imediat de grapă. în acest fel se uşurează aşezarea zăpezilor şi se măreşte capacitatea de reţinere a solului pentru apă. Sfărâmarea crustei de pe muşuroaie se face cu greble speciale. Solul afânat mai profund este mai bine aprovizionat cu substanţe nutritive. unde solul nu poate fi arat. atât pentru pomi. o floră bacteriană mai activă. costreiul. Aratul de toamnă. are un debit de apă şi aer mai constant. în timpul perioadei de vegetaţie se execută lucrări superficiale care au drept scop combaterea buruienilor şi afânarea solului. Lucrările solului la viţa de vie în anul I după plantare sunt următoarele: Mobilizarea solului. Distrugerea crustei şi combaterea buruienilor. După un anumit timp în noua plantaţie îşi fac apariţia tot felul de buruieni. Toamna târziu viţele se muşuroiesc în aşa fel încât în zonele cu geruri mari să fie aparate de efectul acestora cel puţin 4-6 ochi socotiţi de la baza coardelor. . în aşa fel încât să nu rânească viţele sau lăstarii acestora. efectuându-se 5-8 praşile. Ploile căzute şi lucrările efectuate. menţinându-se umezeala în sol. pământul între rânduri trebuie arat la 20-22 cm şi lăsat negrăpat peste iarnă. pălămida etc. solul se tasează înrăutăţindu-se schimbul de gaze şi lichide. întreruperea vaselor capilare. dintre care unele sunt deosebit de periculoase prin vitalitatea lor şi marea capacitate de înmulţire (pirul.). bătătorind pământul.pomi. în vederea menţinerii şi sporirii fertilităţii solului. în plantaţiile viticole trebuie să se acorde lucrărilor solului o atenţie deosebită. crusta trebuie sfărâmată şi buruienile distruse. În anii următori. realizarea unui strat afânat la suprafaţă. care să asigure nivelul producţiilor agricole dorite. O îmbunătăţire a condiţiilor. De aceea. După muşuroit. se obţine prin grăparea de mai multe ori pe an a ierbii şi îngrăşarea primăvara devreme a acesteia cu 60 kg azot substanţă activă la hectar.

a intensificării activităţii microbiologice şi a ridicării stării generale de fertilitate a solului şi a sporirii producţiei din punct de vedere cantitativ şi calitativ. îngrăşămintele cu fosfor. sulf. APLICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR LA CULTURILE DE CÂMP ŞI HORTICOLE Prin îngrăşăminte se înţeleg substanţele simple sau compuse. de natură minerală sau organică. a facilitării descompunerii resturilor organice. sulfonitratul de amoniu. sulfatul de amoniu. cum ar fi: ureea şi cianamida de calciu şi îngrăşămintele cu azot nitric şi amoniacal (azotatul de amoniu. dar parţial solubile în acizi (făina de oase. din această grupă. îngrăşămintele cu microelemente care conţin elemente ce se . obţinute în urma prelucrări produselor de natură anorganică. care mai poarta denumirea de îngrăşăminte nitrice (azotatul de sodiu sau salpetrul de Chile. mai ales sub formă de fosfaţi primari. făina de fosforite).superfosfatul concentrat). care se aplică sub formă solidă sau lichidă. regimul de precipitaţii. apa amoniacală. discuit. îngrăşămintele cu macroelemente de ordin secundar (magneziu. precum şi cele care conţin azotul sub forma amidică. Îngrăşămintele cu fosfor se pot clasifica astfel: . de regulă este folosită sarea potasică.solubile în apă (superfosfatul . zgura lui Thomas.solubile în solvenţi convenţionali (precipitatul. c. pentru combaterea necesarului de substanţe nutritive şi în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole. azotatul de calciu). grăpat. în sol. acestea se împart în şase grupe principale: a. în această grupă intră diferitele săruri ale acizilor fosforici. . . 1. b. clorura de amoniu). termofosfaţii). nitrocalcamoniul). e. în care intra îngrăşămintele care conţin azotul sub forma de amoniu (NH4) şi se numesc îngrăşăminte amoniacale (amoniacul sintetic. îngrăşămintele cu potasiu. lucrare cu freza .10. îngrăşămintele cu azot. fier). d.se stabilesc în funcţie de natura solului.insolubile în apă. gradul de îmburuienare al plantaţiei etc.cultivat. cele ce conţin azotul sub forma nitrică (NO3).Numărul şi felul lucrărilor superficiale . la suprafaţa lui sau pe plantă. În raport cu elementele nutritive pe care le conţin ca element de bază. Îngrăşămintele folosite în agricultura se pot clasifica astfel: Îngrăşăminte chimice. secundari şi terţiari.

mai ales la aplicarea în timpul vegetaţiei. alcătuite din anumite grupe de bacterii simbiotice sau nesimbiotice.îngrăşăminte complexe sau mixte cu trei elemente de tipul NPK. adâncimea de încorporare a îngrăşămintelor nu trebuie să fie aceeaşi pentru toate culturile. b. molibden). Încorporarea în sol a îngrăşămintelor înainte de semănat trebuie să se îmbine cu sistemul de lucrare a solului.îngrăşăminte complexe sau mixte cu două elemente de tipul NP. . îngrăşămintele verzi. Metodele folosite pentru încorporarea înainte de semănat a îngrăşămintelor chimice se pot grupa astfel: . compostul. c. Metodele de aplicare a îngrăşămintelor chimice.. . îngrăşămintele locale. mangan. cobalt. printr-o anumita pregătire sau prelucrare. .prin împrăştiere şi amestecare în stratul arabil cu plugul obişnuit. apele uzate etc. obţinute din diferite produse naturale de origine organică. Îngrăşămintele organice naturale. NK. f. După epoca de încorporare se disting trei metode principale de aplicare a îngrăşămintelor: Îngrăşarea înainte de semănat sau de bază. Ţinând că la nivelul până la care pătrund în sol rădăcinile diferitelor plante variază foarte mult. urina. discul sau cultivatorul. gunoiul de păsări. Acestea determină îndeosebi fixarea şi sinteza azotului sau mobilizarea diferitelor forme greu solubile de fosfor. îngrăşăminte complexe si mixte.diferite reziduuri de natură minerală sau organică şi care sunt folosite sub formă de pulberi sau făinuri. care conţin două sau mai multe elemente cu rol în nutriţia plantelor. trebuie să se ţină seama. Îngrăşămintele cu biopreparate sau aşa-numitele îngrăşăminte bacteriene. potasiu şi alte elemente care se găsesc în sol. Astfel se disting: . ci şi de metoda de încorporare şi epoca de aplicare. iar uneori din alte grupe sistemice. dozele anuale se aplică o dată sau în mai multe etape. mustul de gunoi. gunoiul de grajd. În afară de adâncimea de pătrundere în sol. Pentru ca substanţele uşor accesibile să se găsească cât mai mult în zona rădăcinilor active ale plantelor.prin împrăştiere şi încorporare la suprafaţă cu grapa.11% (cupru. zinc. bor. Eficienţa îngrăşămintelor chimice este condiţionată în mare parte nu numai de felul îngrăşământului. de raza până la care se răspândesc rădăcinile faţă de tulpină. . PK. turba.găsesc în plante până la maximum 0. Din această grupă fac parte: a.

cu maşini speciale. cât şi după semănat şi plantat. Metodele de aplicare a îngrăşămintelor organice. Ele se pot grupa astfel: a. Îngrăşarea în timpul vegetaţiei.. aplicarea în soluţii. d. Această metodă mai este cunoscută şi sub numele de îngrăşare suplimentară. în timpul vegetaţiei. cu maşini speciale care lucrează în acelaşi timp şi solul. după care începe folosirea îngrăşămintelor de bază. e. ci trebuie să se ia în consideraţie condiţiile concrete de sol. care lasă pe acelaşi rând sau în cuiburi. Ea nu poate suplini îngrăşămintele aplicate înainte de însămânţare şi în timpul semănatului. c. Acestea introduse local asigură nutriţia plantelor în primele 20-30 de zile de la răsărire. Îngrăşămintele aplicate în timpul semănatului se dau în doze mici de 1/3 sau 1/4 din doza anuală. la suprafaţa solului cu sau fără încorporare ulterioară. Îngrăşămintele organice se aplică înainte de semănat. printr-o judicioasa combinare a diferitelor forme şi doze care trebuie aplicate. aplicarea în stare uscată pe intervale dintre plante. atât seminţe cât şi îngrăşăminte. cultivatoare . aplicarea în soluţie pe intervalul dintre plante.pe fundul brazdei cu ajutorul unor dispozitive ataşate la plug. Eficienţa îngrăşămintelor organice naturale depinde nu numai de cantitatea şi calitatea acestora. pe suprafeţe mari această operaţie se poate face şi cu ajutorul avioanelor. la semănat.prin împrăştiere şi încorporare adâncă cu plugul cu antetrupiţa. odată cu plantarea. Aplicarea lor se poate face aplicând semănătorilor semănătoare. Gunoiul de grajd nu se poate folosi în toate zonele ţării. astfel ca acestea să fie asigurate cu substanţele necesare în tot cursul vegetaţiei. pe rânduri sau cuiburi. fiindcă de fapt ea nu face decât să completeze nevoile plantelor în anumite elemente şi la anumite faze. Ele se pot introduce în sol prin împrăştiere pe toata suprafaţa. . în raport cu nevoile variabile ale plantelor. aplicarea în stare uscată la suprafaţa solului cu sau fără încorporare ulterioară cu unelte uşoare. sau local în benzi. la adâncimea rădăcinilor active. stropirea frunzelor şi a celorlalte părţi aeriene cu soluţii nutritive sau prăfuirea frunzelor cu îngrăşăminte în stare pulverulentă. înainte de semănat. ci în mare măsură şi de epoca şi metoda de încorporare. . b. Îngrăşarea odată cu semănatul. climă şi plantele care urmează să fie fertilizate. Cele mai bune rezultate la aplicarea îngrăşămintelor chimice se obţin atunci când se folosesc toate metodele de aplicare. Metodele de încorporare a îngrăşămintelor în timpul vegetaţiei diferă în raport cu agrotehnica plantei.hrănitoare.

iar stratul de gunoi din remorcă trebuie să fie uniform în grosime. pe locurile unde s-au făcut grămezi terenul se îngraşă excesiv şi plantele au o creştere exagerată. Lucrarea se execută de regulă toamna. de plantă şi de climă. Compostul se obţine prin fermentarea diferitelor resturi organice (paie. aceste resturi se udă din când în . cât şi mustul de bălegar se pot folosi atât la îngrăşarea de baza 10-20 t/ha. Efecte deosebit de bune se obţin prin amestecarea urinei şi a mustului cu superfosfat. Atât urina. cum ar fi porumbul. Se recomandă îngrăşarea directă numai a plantelor cu perioada de vegetaţie lungă. resturi de coceni. altfel se usucă şi mucegăieşte. Calitatea lucrării la împrăştierea gunoiului de grajd se consideră bună când terenul este acoperit uniform. Pentru a se descompune trebuie să aibă 70-75% umiditate. reci şi umede. castraveţii. buruieni). ceapă. terenul se ară. iar gunoiul nu rămâne în agregate mai mare de 4-6 cm. În afară de acestea. varza de toamnă. cât şi pentru a îmbunătăţi compoziţia lui este bine să se presare peste el superfosfat pe măsura aşezării lui în platformă. Este greşit să se lase gunoiul mult timp în grămezi în câmp. Gunoiul trebuie bine omogenizat în timpul încărcării. cartoful. cenuşă). Cu maşina MIB-2 se poate realiza o bună uniformizare de împrăştiere. deoarece el se usucă şi pierde o mare parte din azot. uneori cu adaosuri de substanţe minerale (var. Cel mai bine este să se scoată pe vreme răcoroasă. floarea soarelui. Strânse în grămezi. spre a împiedica pierderile de azot. 25-30 kg la fiecare tonă nediluată. aceasta se face mai adâncă până la 30 cm pe terenurile uşoare şi în regiunile secetoase şi mai puţin adâncă la 18-20 cm pe terenurile grele. Păstrarea lor se recomandă să se facă în bazine închise pentru a evita pierderile de azot. Pe măsură ce gunoiul se împrăştie. pleavă. tomatele. Mustul de bălegar şi urina sunt bogate îndeosebi în azot şi potasiu. Pentru a micşora pierderile de azot în timpul fermentării. Pentru buna mărunţire a gunoiului turaţia axului prizei de putere trebuie să fie cât mai mare. iar cantitatea ce se foloseşte la hectar depinde de sol. Gunoiul de grajd se păstrează îndesat în platforme înalte de 2 m acoperite cu un strat de pământ de 15-20 cm. toamna sau eventual iarna.Gunoiul de grajd se poate duce la câmp în tot timpul anului. cât şi ca îngrăşământ suplimentar 3-5 t/ha amestecat cu 2-3 părţi apa. folosind 1-2% faţă de greutatea gunoiului. sfeclă. Nu toate plantele agricole reacţionează la fel de bine la gunoiul de grajd.

Compostul se poate folosi la toate culturile agricole în cantitate de 15-20 t/ha. are o acţiune mai rapidă. În schimb. ţelina. tomatele. deşi în cantitate mare. În acest caz încorporarea lui se va face toamna cât mai târziu. Compuşii cu fosfor aflaţi în turbă se află în majoritate sub formă accesibilă plantelor. Azotul din turbă. dar pot fi şi alte plante ca: secara. conopida. bobul. dovleceii. Pentru uşurarea încorporării se recomandă tăvălugitul culturii. ca şi pe cele nisipoase din zonele secetoase se recomandă ca încorporarea să se facă cu cel puţin 30-45 de zile înaintea semănatului de toamnă. Îngrăşământul verde este deosebit de indicat şi pentru semănăturile de primăvară. argiloase. floarea soarelui. îşi prelungeşte efectul timp de 2-3 ani. ridichile. Adâncimea de încorporare este de 18-25 cm.lupinul. se găseşte mai ales sub forma protidică şi devine accesibil numai după desfacerea în compuşi mai simpli. muştarul. de diferite resturi vegetale de plante din locuri umede în grade diferite de conservare. influenţează favorabil activitatea florei şi faunei solului. îngrăşământul verde se apropie foarte mult de gunoiul de grajd: ameliorează proprietăţile fizicochimice ale solurilor. usturoiul. căpşunii. napul. latirul. pepenii. castraveţii. Pentru folosirea ca îngrăşământ organic. Plantele care preferă compostul sunt: varza albă. . Îngrăşămintele verzi sunt acele plante care se cultiva în scopul încorporării lor în sol odată cu lucrările de bază. turba trebuie să aibă un grad de descompunere de cel puţin 40-45% şi un pH mai mare de 5. Potasiul din turbă este în cantitate mică.5. în funcţie de sol. Plantele folosite ca îngrăşământ verde trebuie să dea o masă cât mai bogată într-un timp cât mai scurt. Compuşii minerali ai azotului se află mai ales sub formă de amoniu absorbit. ceapa. Turba se prezintă sub forma unui sediment recent. spanacul. însă efectul lui se face simţit numai 1-2 ani. rapiţa. în zonele cu ploi suficiente se indică să fie făcută încorporarea numai cu 2-3 săptămâni înaintea semănatului de toamnă. iar când masa vegetală este foarte bogată şi tulpinile foarte lungi este indicat să se mărunţească masa vegetală printr-un discuit. Prin efectul lui.când. trandafirii. Aceste plante se pot cultiva singure sau în amestec. Îngrăşământul verde se poate aplica pe orice tip de sol. umiditate etc. sulfina. Pe solurile grele. agrişele. Majoritatea plantelor folosite ca îngrăşământ verde sunt leguminoasele . livezile. sparanghelul. însă cea mai mare importanţă o prezintă pentru solurile podzolice şi nisipoase. măzărichea păroasa. pentru a favoriza procesul fermentării. însă se află sub forme uşor solubile în apă. Spre deosebire de gunoiul de grajd.

Bacteriile din Nitragin au proprietatea de a fixa azotul din aer. . însă ele trăiesc liber în sol. fosfor şi potasiu decât gunoiul de grajd întrucât în hrana păsărilor se folosesc furaje concentrate. c. ci conţine umezeală pe care o are când este proaspăt. alune de pământ. pe care îl pun apoi la dispoziţia plantelor. Când gunoiul de păsări nu este uscat. Bacteriile transformă compuşii organici sau minerali greu solubili ai fosforului în formă accesibilă plantelor. Amendamentele se aplică pentru îmbunătăţirea însuşirilor fizicochimice ale solurilor. b. gunoiul de păsări se zvântă şi se păstrează sub un şopron la un loc uscat. ca îngrăşământ aplicat local la cuib sau pe brazdă în cantitate de 400-500 kg/ha şi ca îngrăşământ aplicat în timpul perioadei de vegetaţie în cantitate de 250-500 kg/ha. nu sunt fixate pe rădăcinile plantelor. pomi şi arbuşti fructiferi. Înainte de utilizare se mărunţeşte. ca şi a îngrăşămintelor. mazăre. se face ţinând seama de proprietăţile ce se cer ameliorate. Azobacterinul conţine tot bacterii care fixează azotul atmosferic. Gunoiul de păsări este un îngrăşământ mai bogat în azot. pe rădăcinile cărora se localizează nodozităţi. Unele amendamente corectează aciditatea prea mare sau sărăturarea. rădăcinoase). soia. cerinţele plantelor etc. năut. Până la folosire. must de gunoi de grajd. Îngrăşămintele bacteriene reprezintă culturi de diferite specii de bacterii cu care se tratează seminţele sau răsadul sau care se introduc în sol în scopul măririi fertilităţii acestuia şi îmbunătăţirii regimului de hrană a plantelor. Particularitatea lor este ca trăiesc numai împreună cu plantele leguminoase: fasole. sparceta. lucernă. Tehnica administrării acestor îngrăşăminte este specifică întotdeauna pe ambalaj (borcane sau pungi). Aplicarea amendelor. Silicobacterinul conţine bacterii care descompunând aluminosilicaţii. altele contribuie la refacerea structurii lor. d. trifoi. de proprietăţile amendamentelor. Se foloseşte la toate culturile de câmp şi în legumicultură şi pomicultură.Eficienţa cea mai mare a turbei se obţine atunci când se trece prin grajd ca aşternut sau se fermentează împreună cu gunoiul de grajd. pun la dispoziţia plantelor însemnate cantităţi de potasiu şi fosfor. dozele se dublează. Se foloseşte la toate culturile. Fosforobacterinul se foloseşte pentru îmbunătăţirea solului în fosfor asimilabil. urină. Nitraginul pentru tratarea seminţelor de leguminoase. La noi se folosesc ca îngrăşăminte bacteriene: a. Se întrebuinţează ca îngrăşământ de baza în cantităţi de 1000-1500 kg/ha la legume (cartofi.

marna ce se extrage din zăcăminte naturale se aplică pe solurile nisipoase şi uşoare.Principalele amendamente: a. se aplică la fel ca gipsul. 6-20 t/ha. Stabilirea dozelor de materiale calcaroase necesare aducerii reacţiei solului la o anumită valoare a pH-ului se face ţinând seama de aciditatea hidrolitică a solului după formula: DA = Ah × 112. în t/ha. ha de soluri acide. deoarece calciul care îl conţine. e. 5-8 t/ha. contribuie la corectarea acidităţii. Operaţiunea de îmbunătăţire a însuşirilor fizice. îmbunătăţeşte însuşirile biologice etc. piatra de var ce se extrage din cariere. îmbunătăţeşte însuşirile fizice ale solului. creşte capacitatea solului de a reţine apa. b. 5-6 t/ha. gunoiul de grajd. creşterea dozei de amendamente calcaroase peste nivelul necesar neutralizării acidităţii poate duce la scăderea recoltelor. se macină şi se aplică pe soluri acide şi pe sărături. . h. rezultat la fabricarea fosforului trisodic. ceea ce reprezintă 30% din suprafaţa arabilă a ţării. 2-3 t/ha. chimice şi biochimice ale solului prin aplicarea amendamentelor se numeşte amendarea solului. spuma de defecaţie din industria zahărului se aplică pe solurile argiloase şi lutoase. În România sunt circa 3 mil. se aplică pe solurile argiloase. poate fi considerat ca amendament. fosfogipsul. necesară pentru neutralizarea a 75% din aciditatea hidrolitică a stratului de la suprafaţa solului.procentul de carbonat de calciu conţinut în materialul de amendare. g. PNA. f.aciditatea hidrolitică în miliechivalenţi la 100 g sol. d. Din mărimea dozelor depinde şi intervalul de timp dintre două amendări pe acelaşi sol. c. Ah .4 PNA% în care: DA este doza de amendament. În funcţie de necesitatea de corectare a reacţiei solului şi necesarul plantelor se stabilesc cantităţile de amendamente calcaroase. pe lângă rolul sau fertilizant. gipsul ce se găseşte în stare naturală se aplică pe soluri sărătoase fără carbonaţi de sodiu şi pe sărături cu cloraţi şi sulfaţi. rezultat la fabricarea sodei. zgura de la cuptoarele înalte ce rezultă la obţinerea fontei se administrează pe solurile acide. carbonatul de calciu precipitat. 5-15 t/ha. 2-8 t/ha.

iar pe de alta. la revitalizarea activităţii de zootehnie. amplasarea asolamentelor.O alta metodă de calcul ţine seama de corelaţia dintre pH-ul solului şi gradul de saturaţie cu baze ale acestuia: DA = Sbix ⋅ Vd 100 ⋅ Vi PNA% în care: Sbix este suma iniţială a bazelor de schimb. reziduuri industriale sau orăşeneşti. într-o agricultură performantă se impune organizarea unor exploataţii agricole. 1. apa. a buruienilor. Pentru folosirea eficienta a îngrăşămintelor şi amendamentelor. etc. COMBATEREA BURUIENILOR. . diminuându-se astfel cheltuielile cu fertilizarea. acordă o mare importanţă atât factorilor care contribuie la creşterea producţiei-factori dinamici (cum ar fi soiul sau hibridul. se impune organizarea unor asolamente raţionale şi efectuarea la timp şi în condiţii optime a lucrărilor solului. îngrăşământul. Astăzi. de orice natură: minerale organice. dăunătorilor şi. în special. BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR LA CULTURILE AGRICOLE Agricultura durabilă şi cerinţele actuale. Vd şi Vi . aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a eroziunii solului. cât şi în acelaşi timp şi în aceeaşi măsura factorilor de protecţie a culturilor împotriva bolilor. la mărirea cantităţii de azot fixat biologic. în solul neamendat. cu suprafeţele care să permită valorificarea eficientă a terenurilor amenajate pentru irigat. reprezintă factorul determinant în menţinerea şi creşterea productivităţii solurilor în România. dar mai ales cele de perspectivă. Relansarea acestui sector atât de important pentru economia naţională.gradul dorit şi gradul iniţial de saturaţie cu baze. în t/ha.11. DA . va conduce şi la valorificarea superioara de către plante a îngrăşămintelor minerale şi a amendamentelor. la creşterea cantităţilor de îngrăşăminte organice. a amendamentelor pentru cercetarea reacţiei solurilor. de opţiunile producătorilor agricoli. În funcţie de specificul zonelor de cultură. de orice natură. toate acestea constituind măsuri benefice pentru creşterea fertilităţii solului.). efectuarea mecanizată a lucrărilor solului. mai mult ca oricând. de o parte la sporirea fertilităţii solurilor prin ameliorarea proprietăţilor fizico-chimice ale acestora. Aplicarea îngrăşămintelor.doza de amendament. în cadrul asolamentelor trebuie incluse structuri de culturi furajere care vor contribui. pentru creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei vegetale şi animale din România.

ca metode preventive. fără de care recoltele nu vor fi niciodată pe măsura posibilităţilor. Sorghum halepense. pornind de la cei edafici şi de climă la materialul biologic cu capacităţi adaptive remarcabile. determinată de opera de ameliorare. în practica agricolă s-a constatat că nerespectarea unor reguli cunoscute de combatere a buruienilor. care se aduc în acelaşi timp cu apa de irigat. Alături de acestea.Cercetările şi practica au pus în evidenţă că obţinerea unor recolte mai mari la hectar este condiţionată de un complex de factori. demonstrează că nivelul recoltelor pe parcelele infestate puternic cu buruieni reprezintă 35-40% faţă de potenţialul de producţie pe care-l obţinem în condiţii normale. într-un context de productivitate ridicată. capacitatea sa de a îngriji culturile. dacă nu se iau măsuri adecvate şi permanente în protecţia culturilor. ceea ce a creat un concurent redutabil pentru dezvoltarea plantelor de cultura. este eficientă numai în condiţiile în care este folosită de către plantele de cultură. hibrizii şi soiurile cu mare potenţial de producţie nu se vor putea realiza în întregime dacă nu primesc îngrăşăminte. . prin consumul mare de apă şi de hrană. care în anumite zone produc pagube foarte mari. De asemenea. chiar şi numai greşeli în aplicarea acestor măsuri scad sensibil producţiile şi reprezintă pierderi care însumează 3040% din potenţialul sortimentului cultivat. Matricaria inodora. reprezintă un factor esenţial în obţinerea de producţii mari şi stabile. Astfel. Posibilitatea de a modifica. dacă la aceasta se adaugă şi rezerva mare de seminţe şi organe de înmulţire vegetativă. Aşa de exemplu. nerespectarea asolamentului a dus la înmulţirea unor buruieni ca Avena fatua. iar pe unele suprafeţe compromit total producţiile. Ori. Apa. pe cele mai fertile soluri. Datele experimentale. dacă nu se asigură o densitate corespunzătoare. de a le asigura o agrotehnică dintre cele mai înalte. Apera spica venti şi altele. agrotehnice a contribuit la înmulţirea unor specii foarte păgubitoare prin vitalitatea lor deosebită în condiţii climatice nefavorabile. ajungem la concluzia la care au ajuns foarte mulţi cercetători şi practicieni ca în agricultura irigată gradul de îmburuienare este cu mult mai mare decât în agricultura care nu beneficiază de irigaţie. dacă udările nu se aplică conform cerinţelor fiziologice ale plantelor. selecţie şi inginerie genetică. odată cu apa de irigaţie se creează condiţii favorabile şi pentru creşterea buruienilor. prin intermediul unui regim adecvat de irigaţii. condiţiile de climă în care să evolueze culturi de mare însemnătate pentru economia ţării. precum şi cele din producţie. este bine cunoscut faptul că. în realizarea producţiei de care este capabil un soi sau un hibrid nou creat trebuie să aşezăm în permanenţă intervenţia omului. ca element principal de creştere a producţiei.

Nerespectarea metodelor corespunzătoare de lucru a solului a dus la înmulţirea unor buruieni perene ca: Cirsium arvense. precum şi a folosirii unilaterale a metodelor chimice de combatere. Introducerea grâului în asolament ar diminua semnificativ infestarea cu Sorghum halepenses. specifice pentru anumite categorii de buruieni. Sorghum halepense sau Xanthium italicum. Se intră astfel într-un sistem în care aplicarea erbicidelor pretinde noi substanţe chimice. la inducerea unor fenomene de rezistenţă care au făcut necesară. dacă în deceniul trecut majoritatea specialiştilor apreciau că folosirea metodelor chimice reduce substanţial importanţa celorlalte metode de combatere. practic costreiul ar avea şanse minime de a se extinde. ultra specializate. în cadrul unui asolament raţional. în final. de exemplu. şi la noi în ţară. deosebit de greu de combătut. a căror combatere – prin alte metode . frecvent întâlnită în culturile de soia. dacă. în cantităţi mari . câteodată chiar pentru o singură buruiană. fără ca buruienile să fie eliminate în totalitate şi aducând cu sine pericolul poluării mediului înconjurător. Agropyrum repens şi altele. cum sunt. ca o consecinţă a nerespectării rotaţiei culturilor. fireşte.soia. aşa cum se pune ea astăzi pe toate meridianele globului şi.În cultura porumbului şi a soiei.este şi anevoioasă şi extrem de costisitoare. Se ştie că această buruiană nu găseşte condiţii de vegetaţie corespunzătoare în culturile de păioase şi prin urmare. Aşa. periclitarea echilibrului ecologic cel puţin la nivelul edafic. tomate. frecvenţa şi densitatea acestei buruieni sunt slabe şi nu provoacă pagube . În zonele şi în unităţile unde se respectă un asolament cu durata de 4-5 ani. fără intercalarea grâului au apărut buruieniproblemă. din cauza monoculturii sau a alternanţei porumb .a dus. utilizarea de noi erbicide. Într-adevăr. Problema combaterii buruienilor. fasole şi altele. Aplicarea repetată a erbicidelor. ca o consecinţă a celor menţionate anterior. cerealele păioase sunt infestate puternic pe anumite suprafeţe de Matricaria. De asemenea. cercetările ştiinţifice cele mai recente şi practică au demonstrat că această concepţie a fost greşită. Dar cercetarea ştiinţifică şi practică au dovedit ca un rol important în combaterea buruienilor revine şi metodelor agrotehnice. nu se dezvoltă în cadrul acestora.într-un acelaşi sortiment . Lucrările de cartare a buruienilor efectuate în ţara noastră a pus în evidenţă schimbarea structurii florei spontane. pentru combaterea populaţiilor de buruieni astfel selecţionată. Solanum migrum (Zarna ).de obicei . prezente îndeosebi în culturile din sudul ţării. aceste culturi urmează după grâu şi orz. în primul rând. este cu totul deosebită de cea existentă acum câţiva ani. poate fi combătută. iar dacă în asolament ar fi şi o solă cu lucernă.

cu un volum ultra redus şi specificate şi prin acordarea unei atenţii mai mari decât până în prezent metodelor agrofitotehnice. se dezvoltă numeroase cercetări privind controlul biologic al buruienilor şi se insistă asupra rolului pe care protecţia plantelor. mai ales în cazul nerespectării dozei şi a epocii de aplicare. Aşa se explică faptul că unele produse chimice folosite în combaterea buruienilor . sunt unele păsări cărora le este dăunătoare folosirea acestui produs în combaterea buruienilor. progresele realizate nu sunt semnificative şi se aşteaptă ca la începutul mileniului III ponderea combaterii biologice în cadrul metodei integrate de combatere să fie de numai 3%. Metoda chimică rămâne. în general în agricultură. ci şi. de pildă. cât şi pentru rolul lor în păstrarea nealterată a solului şi a mediului înconjurător. Trifluromul. Cercetarea ştiinţifică a demonstrat că există posibilitatea raţionalizării folosirii erbicidelor. determinate nu numai de găsirea agentului patogen pentru specia de buruieni pe care vrem să le combatem. fără efecte secundare (sau cu minimum de efecte secundare). prin metode biologice. Atrazinul este foarte mult criticat de ecologi din cauza levigării sale în pânzele de apă freatică. a fost interzis în multe ţări şi. a recoltelor. cunoscute de către toţi agricultorii. aria lui de utilizare a fost redusă. prin crearea de noi substanţe. în primul rând prin schimbarea (sau perfecţionarea) metodelor de aplicare la produsele pe care le avem. de problema fundamentală a controlului agentului patogen. Apar probleme privind şi calitatea recoltei atunci când se folosesc erbicide pe baza de 2. Se susţine acest punct de vedere nu numai pentru ca unele buruieni rezistente se înmulţesc solicitând o suprasolicitare .sesizabile. a florii-soarelui. atât pentru eficacitatea lor. în continuare. Mult timp s-a crezut că aceste substanţe folosite în agricultură sunt inofensive pentru mediul înconjurător.de noi substanţe chimice. în orice caz. pe plan internaţional. pentru a constata ulterior că ele au şi implicaţii asupra poluării solului. după dispariţia acestora. ci şi pentru că trebuie să ne gândim la implicaţiile abuzului de substanţe chimice.4 D. inclusiv în ţara noastră. mai ales. . Un alt produs folosit pe scară largă. o verigă tehnologică (dar numai o verigă) integrantă în metodele de protecţie a plantelor împotriva buruienilor. În timp ce în cadrul metodelor chimice şi agrofitotehnice putem localiza efectele. l-ar putea avea deopotrivă pentru agricultură şi pentru ecologie.destul de costisitoare . Acest ritm lent de dezvoltare se datorează unor impedimente foarte importante.cum ar fi cele din cultura soiei. de ceea ce urmează să se întâmple cu cel pe care l-am creat pentru distrugerea buruienilor. a mediului înconjurător. Deşi există un mare interes pentru această metodă. În prezent. metodele de combatere biologică.

În culturile care se seamănă des (in) se taie cu oticul vetrele de pălămidă. negative. acest sistem este nerealizabil întrucât sunt necesare 30-40 zile /om/hectar. sfeclă. Plivitul este o lucrare obligatorie pe rândul de plante cu distanţa mică între ele (fasole.. care pot înăbuşi porţiuni din cultură înainte de a se putea executa combaterea cu erbicide. de asemenea. Prăşitul este lucrarea prin care se distrug buruienile din culturile semănate la distanţe mai mari între rânduri. tendinţă de a crea bioerbicide de diferite feluri ale căror efecte secundare. multe specii medicinale).în stadiul actual. . soia. pe lângă folosirea agenţilor patogeni şi a insectelor trebuie inclusă şi folosirea concurenţei între plantele de cultură şi buruieni. care nu se mai pot combate cu erbicide sau prin prăşit şi care. iar altele în care se studiază agentul patogen care asigura un control natural. altele în faza de laborator şi seră. există proiecte privind utilizarea controlului biologic al buruienilor: unele sunt în curs de planificare. altele (pe scară foarte mică) în câmp. creează dificultăţi recoltării mecanice. Plivitul trebuie practicat şi împotriva buruienilor care apar cu întârziere în culturile de cartof sau sfecla de zahăr. Toate acestea necesită mari cheltuieli care pun în evidenta faptul ca metodele biologice de combatere nu sunt încă practicabile pe scară largă. Plivitul este lucrarea de combatere a buruienilor prin smulgerea lor cu mâna sau prin tăiere cu oticul. utilizând particularităţile biologice care le fac vulnerabile şi alelopatice (să sufere reciproc). cartofi etc. Până la apariţia erbicidelor plivitul era principala lucrare de combatere a buruienilor la cultura de grâu. sunt extrem de mici. sunt greu de stăpânit şi rămâne riscul ca înmulţind o insectă sau declanşând o epidemie împotriva buruienilor. mijloacele de combatere a buruienilor trebuie gândite şi înţelese în sensuri mai largi. Prăşitul se execută manual cu sapa pe rândul de plante şi mecanic cu cultivatorul tractat de un tractor pe intervalul dintre rânduri. tutun. Prăşitul pe rând trebuie făcut cu multa atenţie pentru a nu vătăma sau tăia plantele. floarea soarelui. pe lângă pagubele aduse producţiei. acestea să atace plantele cultivate. Există. trebuie combinat cu plivitul. Combaterea buruienilor prin metode agrotehnice. altfel rămân nedistruse sau folosind colţul sapei se pot vătăma plantele. în multe ţări. În prezent. Astăzi. Buruienile de lângă plante trebuie plivite. tomate. În continuare sunt prezentate principalele metode de combatere a buruienilor. Prăşitul pe rând la porumb. mac. Plivitul se practică mai ales pe rândul de plante când se face praşila mecanică.

Prăşitul mecanic se execută înaintea praşilei manuale de 4-5 ori, în funcţie de specie. Primul prăşit se face imediat ce se cunosc bine rândurile de plante, cu viteză redusă a tractorului, 3-4 km/oră, lăsând lângă rând o zona de protecţie de 7-10 cm, pentru a nu vătăma plantele şi pentru a nu fi acoperite cu pământ de cuţitele cultivatorului. Următoarele praşile se execută cu viteză mai mare, ajungând la sfecla la 7-8 km/oră, iar la porumb la praşila a treia chiar la 10-12 km/oră, lăsând la aceste praşile o zonă de protecţie până la 12-14 cm. Prăşitul se face la adâncimea minimă la care se realizează cea mai bună distrugere (taiere) a buruienilor. La culturile la care se realizează tulpini înalte, porumb, floarea-soarelui, nu trebuie întârziat cu ultima praşilă întrucât dacă plantele sunt mai înalte decât lumina cultivatorului se rup. La prăşitul mecanic se cere o riguroasă reglare a cultivatorului pentru a nu distruge plantele. Un prăşit fără atenţie nu asigură distrugerea buruienilor în cele mai bune condiţii şi poate mari prejudicii densităţii culturii. Plantele care se prăşesc se cunosc sub denumirea de prăşitoare. Rotaţia culturilor, semănatul raţional prin epoca şi densitatea de semănat, inundarea în orezarii împotriva lui Echinochloa crus galii şi E. Orzoides, mulcirea sunt alte metode de combatere a buruienilor. Combaterea chimică a buruienilor se face cu ajutorul erbicidelor, care se distrug prin selectivitate, acţiune puternică faţă de buruieni şi lipsă de acţiune faţă de plantele de cultură. Uneori selectivitatea se obţine mai ales ca urmare a momentului sau a metodei de aplicare. Din acest punct de vedere erbicidele pot fi clasificate astfel - cu selectivitate fiziologica: Atrazine, Linuron, Pyrazon; - cu selectivitate morfologica si anatomica: 2,4 D, Bentazon, bromoxynil; - toleranţe de plante la doze mici: Trifluranil la soia, Lenacil la sfecla, Terbutrin la greu; - cu selectivitate de poziţii, cum este cazul erbicidelor care se află în stratul superficial sau se aplică înainte de semănat: Prometrin şi Linorum la floarea –soarelui şi cartofi; - neselective sau totale: Paraquat, Diquat, Glyphosate. În funcţie de modul de acţiune, erbicidele se împart în: - erbicide de contact –Diquat, Paraquat, Bentazon. - erbicide sistemice - care se absorb prin frunze: 2,4 D, Icedin, Isoproturan, Fenmitifam; - care se absorb prin rădăcină şi frunze: Atrazine, Linuron, Molinate, Prometrin, Monolinurum; - care se absorb numai prin rădăcină: Trifluralin, Butylate, Cycloate, Simazine;

- care se absorb prin hipocotil, coleoptil şi radicula: Alachlor, Metolachlor, Ethofumesate. În funcţie de modul de aplicare, erbicidele se împart în: - preemergente, care se aplică înainte de răsărirea culturii şi a buruienilor: Butylate, Cycloate, Molinate, Trifluranil, Atrazine, Simazine, Prometrin, Napromide, Paraquat, Vernolate; - postemergente, care se aplică după răsăritul buruienilor, înainte sau după răsăritul plantei de cultură: Glyphosate, 2,4 D, Dicamba, Fenoxaprop, Primisulfuron, Propanil, Quinzalofop, Triclopyr, Asulam, Bentazon, Clopyralid. Aplicarea sistemică a aceluiaşi erbicid duce în decursul anilor la înmulţirea în masă a buruienilor tolerante. În acest caz este necesar să se aplice un alt erbicid sau amestecuri de erbicide. Unele erbicide au o persistenţă în sol şi din această cauză pun probleme în asigurarea rotaţiei culturilor. În general, toxicitatea erbicidelor este scăzută şi cu excepţia dinitroderivaţilor nu se pun probleme dificile cu privire la protecţia muncii. Din punct de vedere al protecţiei mediului se pun probleme variate, în special, pentru păsări, vânat, peşti, albine etc. În prezent, erbicidele constituie cca. 50% din tonajul mondial de pesticide. Se cunosc peste 200 ş.a. cu acţiune erbicida ,dar care se aplica inegal;pentru zona temperata o importanta mare o au aproximativ 35 ş.a. Erbicidele constituie un element important al tehnologiilor industriale promovate în agricultură. Pesticidele sunt substanţe chimice destinate distrugerii organismelor dăunătoare culturilor agricole. Ele sunt substanţe cu acţiune biologică foarte ridicată şi care se utilizează în doze de câteva grame până la câteva kg/ha, mai rar sunt în uz substanţe care se aplică în doze de peste 10 kg/ha. Pesticidele se clasifică, în funcţie de organismele care sunt combătute, în grupele: fungicide, bactericide, virusocide sau substanţe antivirale, nematocide, moluscocide, acaricide, insecticide, rodenticide, erbicide, produse auxiliare, regulatori de creştere. În structura valorică, în afară de erbicide care reprezintă 50%, pe plan mondial 30% sunt insecticidele şi 20% fungicidele. În funcţie de culturi, pesticidele se aplică 21,5% în pomicultură şi legumicultură, 12,5% la porumb ,11,5% la orez, 10,5% la bumbac 8,5% la soia, 8% la grâu, 3,5 % la sfecla de zahăr şi 24 % pentru alte culturi. Pentru agricultura ţării noastre sunt necesare circa 125 ş.a., din care 35 fungicide, 40 insecticide, 35 erbicide. Cu toate că pesticidele se aplică pe suprafeţe mari, în 2001 din suprafaţa agricolă s-au tratat doar 34% în SUA şi Canada, 23% în Europa de Vest, 15% în Orientul Îndepărtat, 12,5% în

America Latină, 9,5 % în Europa de Est. Utilizarea pesticidelor pune probleme importante de protecţie a mediului înconjurător deoarece la o aplicare neraţională pe suprafeţe mari şi la un număr mare de tratamente pot apărea fenomene ca degradarea ecosistemelor, apariţia de noi boli şi dăunători, apariţia de rase rezistente, prezenţa de reziduuri în produse, poluarea solului, aerului şi apei etc. Din această cauză se caută pesticide mai puţin toxice, selective, nepersistente sau cu persistenţă moderată, mai active etc. În general se caută înlocuirea pesticidelor cu alte metode de combatere nechimice. Combaterea integrată este o direcţie modernă de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, caracterizată prin îmbinarea mijloacelor de combatere chimice, biologice, agrotehnice, fizice, precum şi prin folosirea la maximum a factorilor naturali de limitare a dezvoltării organismelor dăunătoare. Combaterea integrată este o concepţie ecologică bazată pe renunţarea la tratamentele chimice excesive şi stimularea entomofagilor prin diferite metode, extinzându-se în funcţie de agroecosistem şi mijloace biologice. Prin această concepţie se renunţă la tratamentele „la acoperire” calendaristice sau după avertizările privind simpla prezenţă a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Aceasta înseamnă că astfel de tratamente chimice profilactice sunt evitate, fără însă ca unele măsuri preventive să fie excluse. La multe culturi astfel de măsuri au un rol deosebit de important. În majoritatea cazurilor de atacuri de dăunători şi chiar de boli se trece la tratamente curative numai după ce au apărut şi se atinge pragul economic de dăunare (PED), adică tratamentul se aplică atunci când paguba produsă de dăunători este egală cu costul tratamentului. Aceasta înseamnă coexistenţa organismelor dăunătoare cu cultura, dar la un nivel la care nu se produc pagube de importanţă economică. PED are importanţă ecologică, pentru că se păstrează în acest fel un număr de entomofagi antagonişti, şi importanţă tehnologică, întrucât se indică momentul în care trebuie aplicat tratamentul. Un alt element important al combaterii integrate îl constituie îmbinarea diferitelor metode de combatere astfel încât acestea să fie cât mai compatibile între ele. Metodele agrotehnice constituie fondul pe care se aplică celelalte măsuri şi care printr-o îmbinare raţională asigură un efect sporit. În cadrul combaterii integrate un rol deosebit îşi păstrează rotaţia, dar combaterea integrată este la fel de recomandată şi în condiţii de monocultură. Este foarte important însă să se ţină seama de rolul metodelor agrotehnice în cadrul tehnologiilor de tip industrial. Soiurile rezistente constituie fondul pe care se dezvoltă sistemele de combatere integrată. Mijloacele chimice joacă un rol important în combaterea integrată, dar cu schimbări importante prin structura sortimentului. Se renunţă la

produsele toxice şi persistente şi se face tot mai mult apel la cele selective şi cu persistenţă moderată. Un rol important în creşterea selectivităţii îl au metodele de tratare şi formulare. Trecerea de la prăfuirea culturilor de porumb, floarea-soarelui cu insecticide organoclorurate, la aplicarea de granule pe rând la semănat sau tratarea seminţelor cu produse carbamice sistemice (carbofuran furadan, bendiocarb, furatiocarb ) duce la influenţă mai redusă asupra entomofaunei. Un rol deosebit de mare îl are în reducerea numărului de tratamente supravegherea bolilor şi dăunătorilor, prognoza şi avertizarea, pe baza culegerii automate a datelor şi a prelucrării lor cu ajutorul maşinilor electronice de calcul. Au fost realizate şi la noi în ţară sisteme de combatere integrată la porumb, grâu, orez, sfeclă pentru zahăr, lucerna, trifoi etc. Ştiinţa utilizării pesticidelor în protecţia plantelor este deosebit de complexă şi de aceea nu uşoară, pe care din păcate foarte puţini o cunosc şi foarte mulţi o critică în necunoştinţă de cauză. În această activitate de folosire a diferitelor metode de protecţie a plantelor cred că trebuie să pornim de la realitatea că problema majoră a mileniului pe care l-am început este eradicarea sărăciei şi a foametei. Omenirea are nevoie de hrană de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, de cât mai multă hrană bună şi ieftină şi acest lucru nu-l poate ignora nimeni. Fără măsuri corespunzătoare tehnice, economice şi sociale de protecţie a plantelor nu putem avea hrana cea de toate zilele pentru populaţia globului. Majoritatea produselor folosite în protecţia plantelor sunt toxice pentru om şi pentru animalele cu sânge cald, precum şi pentru fauna utilă. Pentru prevenirea unor eventuale intoxicări cu astfel de produse este obligatoriu ca toţi cei implicaţi în folosirea pesticidelor să cunoască necesităţile impuse de normele în vigoare pentru manipularea şi aplicarea pesticidelor, echipamentele de protecţie, simptomele de intoxicaţie şi măsurile de prim ajutor în caz de accidente. 1.12. LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE SPECIFICE LA CULTURILE DE CÂMP ŞI HORTICOLE Irigaţiile sunt măsuri de tehnică agricolă care constau în aprovizionarea dirijată a solului cu volume suplimentare de apă, faţă de cele primite în mod natural din precipitaţii şi din stratul freatic, cu scopul de intensificare a producţiei agricole şi de stabilizare a recoltelor la niveluri înalte. Asociată cu administrarea îngrăşămintelor, cu utilizarea de soiuri şi hibrizi cu mare potenţial productiv, cu folosirea tehnologiilor de cultivare diferenţiată, în condiţiile unei bune organizări a muncii, irigaţiile determină

o creştere substanţială a randamentului culturilor agricole. Deosebit de bine răspund la irigaţii culturile agricole cu consum mare de apă, ca: porumbul, soia, sfecla de zahăr, lucerna etc. Majoritatea culturilor de legume nu reuşesc fără irigaţii, iar pentru orez irigaţia este o condiţie absolută. Irigaţia are şi rolul de a înlătura riscul secetelor catastrofale care, în ţara noastră, afectează periodic, în special în lunile iulie şi august, întinse teritorii din zonele de sud şi sud-est, calamitând total unele culturi, cu implicaţii severe în activitatea de creştere a animalelor şi de industrializare a produselor agricole. Pentru regiunile secetoase, care în condiţiile ţării noastre reprezintă aproximativ jumătate din suprafaţa agricolă, consumul de apă al plantelor este mai mare decât cantitatea de apa înmagazinată în sol. Deci, pentru a se obţine producţii mari şi constante, se impune că diferenţa dintre capacitatea de apă necesară dezvoltării optime a plantelor şi cantitatea de apă necesară dezvoltării optime a plantelor şi cantitatea de apă provenită din precipitaţii şi aport freatic să fie completată prin irigaţie. De exemplu, un hectar de porumb irigat consumă în regiunea 3 3 secetoasă 6000 m apă, cartofii peste 7000 m apă, iar lucerna începând cu 3 anul al doilea peste 8000 m apă. Comparând cantitatea medie de apă înmagazinată în sol, care în 3 anii normali este de circa 4000 m la hectar, cu necesarul de apă menţionat mai sus, rezultă un deficit important, care trebuie completat prin irigaţie. Cercetările efectuate pe o perioadă îndelungată la Staţiunea Experimentală Mărculeşti, din judeţul Călăraşi au scos în evidenţă că producţiile agricole, într-un an secetos, se dublează în condiţiile aplicării irigaţiei. Necesitatea irigaţiei apare nu numai acolo unde precipitaţiile anuale sunt insuficiente, ci şi acolo unde distribuţia lor este necorespunzătoare cerinţelor plantelor. Determinările efectuate în ultimii 30-40 de ani arată că în regim de precipitaţii la grâu şi floarea-soarelui, culturi mai tolerante la secetă, se realizează 66-80% din potenţialul de producţie al culturii şi respectiv, 63-85%, diferenţiat în funcţie de zona de cultură. La porumb şi soia, culturi cu cerinţe ridicate pentru apă, producţiile medii obţinute reprezintă 41-77% şi respectiv 43-68% din potenţial. În anii excesiv de secetoşi, aceste valori coboară sub 20%. Este evident că asigurarea cu apă este unul dintre principalii factori care afectează rezultatele din agricultura noastră în competiţie cu cea din Uniunea Europeană. Dintre măsurile necesare îmbunătăţirii valorificării resurselor limitate de apa fac parte introducerea unui sistem de agricultură bazat pe

protejarea solului cu resturi vegetale şi lucrări reduse, adaptarea structurii culturilor la resursele de apă şi alegerea soiurilor şi hibrizilor cu însuşiri de toleranţă şi rezistenţă la deficitul temporar de apă. În zonele irigate, în funcţie de resursele de apă, se poate practica o agricultură intensivă sau cu irigare limitată, asigurând o eficienţă economică cât mai ridicată. Totodată, irigaţia poate fi utilizată şi la distribuirea în sol a îngrăşămintelor sau a altor substanţe fertilizante, la reglarea temperaturii solului, iar în asociere cu alte măsuri, poate fi folosită la îndepărtarea sărurilor nocive din sol. După scopul pe care îl are, irigaţia poate fi: de umezire, de fertilizare, de reglare a temperaturii solului şi de spălare. - Irigaţia de umezire are ca scop introducerea în sol, în care se dezvoltă masa principală a rădăcinilor, a unei umidităţi apropiată de cea optimă, prin aplicarea de udări periodice. - Irigaţia de fertilizare are ca scop introducerea în sol, cu ajutorul apei, a îngrăşămintelor organice şi minerale. Se folosesc, în acest scop, apele bogate în aluviuni fertile ale râurilor, ape care conţin în soluţie diverse îngrăşăminte chimice ori must de la gunoiul de grajd. De asemenea, se folosesc apele uzate din reţeaua de canalizare a oraşelor, de la întreprinderi industriale, complexele zootehnice, după prealabila lor epurare. - Irigaţia pentru reglarea temperaturii solului are ca scop fie ridicarea temperaturii solului pe timpul gerurilor slabe de scurtă durată, fie menţinerea unei temperaturi mai scăzute pe timpul arşiţelor puternice. Odată cu extinderea irigaţiei prin aspersiune, a devenit posibilă folosirea irigaţiei termoregulatoare la combaterea brumelor timpurii în livezile de pomi şi în legumicultură, aşa numita irigaţie antigel. - Irigaţia prin spălare se foloseşte pe terenurile sărăturate, în scopul îndepărtării excesului de săruri dăunătoare. Eficienţa acesteia este însă condiţionată de asocierea cu lucrări de drenaj şi cu măsuri pedoameliorative. Prin aplicarea repetată a udărilor cu norme mari de spălare, se creează un curent puternic descendent de infiltraţie,care dizolvă sărurile solubile şi le transportă în orizonturile inferioare ale solului sau în reţeaua de drenaj. Regimul de irigaţie reprezintă o noţiune complexă care cuprinde şi caracterizează elementele specifice irigării unei culturi agricole şi anume: norma de irigaţie, norma de udare, momentul aplicării udării, intervalul dintre udări şi schema udărilor. Aceste elemente au următoarele semnificaţii: -norma de irigaţie reprezintă cantitatea totală de apă, exprimată în 3 m /ha, necesara irigării unei culturi agricole pe toată perioada de vegetaţie;

-norma de udare reprezintă cantitatea de apă, exprimată în m /ha, necesară la o singură udare, care se aplică într-o etapă din cadrul perioadei de vegetaţie; -momentul aplicării udării reprezintă momentul la care trebuie să se administreze apa, la fiecare udare, avându-se în vedere fazele de consum maxim pentru apă ale plantei (fazele critice), precum şi necesitatea că provizia de apă din sol să nu scadă sub limita la care se asigură condiţii optime de aprovizionare a plantei cu apă (plafonul minim); -schema udărilor reprezintă ansamblul de măsuri privind repartizarea udărilor în decursul perioadei de vegetaţie, ţinând seama de particularităţile biologice ale culturii agricole irigate. Regimul de irigaţie se diferenţiază de la o cultură la alta datorită influenţei următorilor factori: -factori naturali, în principal, precipitaţiile, solul şi apa freatică; -factori agrofitotehnici, în principal, cantitatea şi natura îngrăşămintelor aplicate, soiul sau hibridul utilizat şi celelalte lucrări ale solului specifice terenurilor irigate; -factori tehnici, în principal, metoda de udare folosită. Precipitaţiile reprezintă cel mai important factor natural care influenţează regimul de irigaţie, întrucât influenţează direct mărimea normei de irigaţie, şi, implicit, a normelor de udare, prin cantitatea de precipitaţii, precum şi momentul aplicării udării prin modul cum sunt repartizate în timpul perioadei de vegetaţie. Solul, prin proprietăţile sale fizice şi chimice şi mai ales, prin proprietăţile hidrofizice, determină posibilitatea de reţinere a apei precipitaţii şi irigaţii, precum şi posibilitatea că apa să fie mai uşor sau mai greu accesibilă pentru plante. Proprietăţile solului influenţează norma de udare prin mărimea capacităţii lui de înmagazinare, precum şi momentul aplicării udărilor care ţine seama de poziţia plafonului minim de umiditate în cuprinsul intervalului activ al umidităţii. Apa freatică are o importanţă deosebită în stabilirea regimului de irigaţie. Astfel, dacă franjul capilar umectează zona rădăcinilor atunci acest proces are ca efect diminuarea normei de irigaţie şi, implicit, a normelor de udare. Cantitatea şi natura îngrăşămintelor aplicate, pe lângă faptul că amplifică efectul apei administrate prin irigaţie asupra producţiei, influenţează pozitiv regimul de irigaţie prin îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale solului. Metoda de udare folosită influenţează, de asemenea, norma de irigaţie, şi, implicit, normele de udare, prin mărirea acestora în cazul folosirii udării prin submersiune (inundare - pentru cultura orezului) sau

3

Metode de irigaţii: -Udarea de aprovizionare este aplicată în afara perioadei de vegetaţie. la stabilirea regimului de irigaţii trebuie să se aibă în vedere coeficienţii de corecţie stabiliţi în funcţie de cultură şi latitudine. reducând – totodată . la culturile cu însămânţare de toamnă. specialiştii au obligaţia să cunoască mecanismele intime ce determină modificări esenţiale la nivelul complexului sol – apă . Norma de aprovizionare este cantitatea de apă ce se aplică pe suprafaţa unui hectar. în ferestrele iernii sau primăvara de timpuriu. Valorile orientative: 800-1500 m /ha. implicit. şi a normelor de udare. în vederea creării în sol a unei rezerve de apă. Se practică în condiţiile . la începutul perioadei de vegetaţie. care să fie utilizată de cultura care urmează. în scopul aducerii umidităţii solului. Se aplică toamna. exprimate în m /ha. Cu cât evaporaţia este mai mare cu atât ea conduce la mărirea normei de irigaţie şi.intervalul între udări. la cele perene. Dar cele mai bune rezultate în zonele de stepă în anii secetoşi şi mai ales la culturile cu însămânţare de 3 toamnă. în condiţiile în care terenul este acoperit cu plante cu densitate şi uniformitate corespunzătoare. precum şi fiecărei zone climatice.plantă. Cunoaşterea acestor mecanisme este posibilă numai atunci când se ştiu proprietăţile solului şi ale apei. cu cantităţi relativ reduse de apă. care reprezintă pierderile de apă. în special. Un alt factor important care influenţează regimul de irigaţie este 3 evapotranspiraţia. Evapotranspiraţia potenţială reprezintă consumul total al apei din sol. Evapotranspiraţia este specifică fiecărei culturi agricole. -Udarea de răsărire este udarea aplicată imediat după 3 însămânţarea unei culturi. Nu se recomandă pe solurile cu aport freatic. pentru a favoriza germinaţia şi răsărirea plantelor.prin scurgere la suprafaţă (brazdă sau fâşii) şi prin micşorarea acestora în cazul folosirii udării prin aspersiune (distribuirea apei prin picături asemănător ploii naturale) şi mai ales prin aplicarea udării prin picurare (direct la rădăcinile plantei). iar în zonele de stepă chiar şi la culturile cu însămânţare de primăvară. 200-400 m /ha. în afara perioadei de vegetaţie. la nivelul capacităţii de câmp pentru apă. de la suprafaţa solului prin evaporaţie însumate cu pierderile datorate fenomenului de transpiraţie a plantelor. Pentru obţinerea unor efecte pozitive în ce priveşte irigaţiile şi evitarea fenomenelor negative care pot apare pe terenurile supuse irigării. Din aceste considerente. Se practică.

de secetă pronunţată şi exclusiv prin aspersiune. -Udarea localizată este udarea aplicată localizat în preajma rădăcinilor, fie cu ajutorul unor picurătoare, debitând 5-10 l/ha - udarea prin picurare -, fie cu ajutorul unor rampe perforate din loc în loc, debitând 10-30 l/ha - udare prin rampe perforate. Prezintă economie de apă şi energie, dar necesită investiţii mari la amenajarea sistemului. -Udarea prin aspersiune este metoda de udare prin care aplicarea apei pe suprafaţa amenajată se realizează prin pulverizarea acesteia în atmosferă sub formă de ploaie artificială. Este cea mai răspândită metodă de udare şi prezintă avantajele că se poate realiza reglarea riguroasă a normelor distribuite şi că se poate iriga terenurile cu pante mari, frământate şi cu aport freatic. Factorii limitativi ai aspersiunii sunt consumul mare de energie şi neuniformizarea udărilor în condiţii de vânt, peste 3,5-4 m/sec. -Udarea prin brazde este metoda de udare prin care conducerea apei la plante se realizează prin intermediul brazdelor de udare care constituie elemente de transport şi de infiltrare a debitelor de apă în sol. Alimentarea brazdelor se realizează din canale provizorii, rigole sau conducte mobile, din cauciuc, butil sau aluminiu. Se aplică la culturile prăşitoare, în plantaţiile pomicole, viticole şi pe terenurile necultivate (udări de aprovizionare). La culturile semănate în rânduri dese (grâu, orz, lucerna), udarea prin brazde poate fi aplicată numai prin executarea înainte de semănat a brazdelor care apoi se vor însămânţa, acestea constituind elementele de transport a apei. Udarea prin brazde se aplică pe terenuri profunde, cu textură mijlocie spre grea şi pe pante până la 12-15‰. Pe pante peste 15‰ udarea prin brazde se poate aplica cu condiţia orientării brazdelor sub 15‰. Dirijarea apei la udarea prin brazde din canale se realizează cu ajutorul panourilor mobile, sifoanelor sau tuburilor de udare. -Udarea prin fâşii este metoda de udare prin care apa se conduce la plante sub forma unor fâşii mărginite de diguleţe laterale. În funcţie de pantă, diguleţele se execută la intervale de 6-30 cm. Se practică la culturile semănate în rânduri dese, plantaţii pomiviticole, pe terenuri necultivate, pe terenuri cu pante longitudinale până la 13‰ şi pe terenuri fără pantă transversală. -Udarea prin revărsare, metoda folosită la irigarea fâneţelor şi pajiştilor, care constă în conducerea apei prin revărsare sub forma unei lame subţiri. Are mai multe variante: udarea prin rigole orizontale constă în trasarea unor rigole pe curbele de nivel care preiau apa adusă din punctele înalte şi o distribuie prin revărsare laterală; udarea prin rigole înclinate constă în trasarea de rigole înclinate faţă de curbele de nivel şi revărsarea laterală a apei;

udarea prin spinări, realizată cu ajutorul unor rigole trasate pe zonele înalte cu posibilităţi de revărsare bilaterală. -Udarea subterană este metoda de distribuire a apei prin conducte subterane perforate, amplasate sub nivelul de dezvoltare al sistemului radicular al plantelor. Umezirea solului se realizează datorită ascensiunii capilare, de jos în sus. Metoda înlătură pierderile prin evaporaţii şi obstacolele de la suprafaţa solului, dar este costisitoare, nu poate fi aplicată decât pe terenurile cu textură grea, favorizează ascensiunea sărurilor şi nu realizează umectarea orizontului superficial, lucru important pentru prima fază de vegetaţie. -Udarea prin picurare constă în distribuirea apei în zona de consum maxim al plantei, fiind o metodă tot mai folosită în lume, în condiţiile economisirii resurselor de apă şi energie, a protecţiei mediului înconjurător. Răritul sau spaţionarea plantelor constă în smulgerea sau tăierea plantelor prea dese, lăsându-se plantele cele mai bine dezvoltate şi la distanţa cea mai favorabilă. Se face cu scopul de a da o mai mare posibilitate de dezvoltare plantei rămase, care astfel va avea la dispoziţie mai mult spaţiu de nutriţie, aer, lumină etc. Se execută cu mâna sau cu sapa. La multe plante se practica odată cu prăşitul. Castratul este o operaţie în procesul de hibridare, practicat în câmpurile de ameliorare a plantelor sau în producerea de seminţe hibride, care constă în eliminarea timpurie a staminelor sau inflorescenţelor mascule, creând astfel condiţii pentru o polenizare dirijată. Se efectuează sub directa supraveghere a specialiştilor, fiind o lucrare de mare responsabilitate, iar pentru unele plante de mare fineţe se folosesc pensete, lupe etc. În procesul de producere a seminţelor de porumb castratul constă în eliminarea inflorescenţelor mascule de la plantele - mamă imediat la apariţia acestora, asigurând polenizarea exclusiv cu polen de la plante - tată. Ciupitul este lucrarea care constă în îndepărtarea vârfului vegetativ, cu scopul de a provoca apariţia unor ramificaţii laterale. Se aplică în special la castraveţi care au pe tulpina principală mai multe flori bărbăteşti şi puţine flori femeieşti, iar pe ramificaţiile de ordinele I, II, III sunt din ce în ce mai multe flori femeieşti si mai puţine bărbăteşti, deci se formează un număr sporit de fructe. Se ciupesc răsadurile de castraveţi după a treia sau a patra frunză, apoi ramificaţiile laterale se cârnesc după a cincea sau a şasea frunză. Cârnitul constă în îndepărtarea vârfului vegetativ, dar de data aceasta se execută mai târziu şi nu cu scopul de a provoca o ramificaţie laterală, ci pentru a sista creşterea vegetativă a plantelor în favoarea creşterii fructelor şi măturarii lor. Această lucrare se aplică în mod curent la

culturile de tomate şi se poate aplica cu rezultate bune şi în culturile de ardei, vinete şi viţă de vie. Copilitul constă în îndepărtarea copililor, imediat ce apar. Se aplică la culturile de seminceri, constând în îndepărtarea ramificaţiilor de la baza plantelor care formează seminţele şi se maturează prea târziu, precum şi în legumicultură şi viticultură. Palisatul este operaţiunea prin care plantele care nu se susţin singure în poziţie verticală sunt legate de anumiţi suporţi. Aceşti suporţi pot fi araci sau spaliere de sârmă. În mod curent se aplică în culturile de tomate şi se mai poate aplica tot în câmp la unele culturi producătoare de seminţe. Tratarea cu stimulenţi. În perioadele reci şi ploioase, care survin primăvara după plantare, sau iarna, când lumina este insuficientă în sere şi răsadniţe, apare căderea florilor şi chiar a fructelor. Pentru a preveni acest fenomen, florile de tomate se tratează cu stimulenţi: Tomafix, Duraset, 2-4 D, Ttricordon sodic. Se pregăteşte o soluţie în concentraţie de 10 mg la litru de apă şi florile se tratează fie prin stropire, fie prin afundarea lor în aceasta soluţie aflată într-un pahar. Tratarea se face când jumătate din florile unei inflorescenţe s-au deschis şi se repetă pentru fiecare inflorescenţă de două ori la un interval de 5-7 zile. Pentru un hectar este necesară o cantitate de soluţie de 100-200 litri. Protejarea culturilor împotriva brumelor. Pentru protejarea plantelor sensibile împotriva brumelor poate fi aplicată una din următoarele metode: - producerea perdelelor de fum prin arderea închisă a unor grămezi de gunoi de grajd umezit sau a altor materiale organice aşezate în straturi succesive, în grămezi conice. Aceste grămezi se repartizează pe teren la o distanţă de 40-60 m una de alta, deci cca. 50 grămezi la hectar; - producerea perdelelor de fum prin arderea unor substanţe chimice, ca naftalenul, antracenul şi clorura de amoniu. Aceste substanţe, care se găsesc sub formă de cristale, se pun în vase de lut, câte 50-100 g aşezate în diferite puncte ale culturii şi se ard când este cazul; - producerea perdelelor de fum cu ajutorul capsulelor fumigene, care pot fi eficiente împotriva brumelor şi chiar a temperaturilor până la 3°C. Se folosesc 10-12 capsule la hectar. Aceste capsule se aşează de obicei în linie dreaptă din 10 în 10 metri, perpendicular pe direcţia vântului. - irigarea prin brazde sau prin aspersiune care trebuie să înceapă în momentul când temperatura aerului la 10 m deasupra solului scade la 0°C. Protecţia pomilor împotriva rozătoarelor. Trunchiul pomilor tineri şi baza ramurilor, dacă sunt prea jos se învelesc în tulpini de floareasoarelui, stuf, coceni desfrunziţi, înainte de căderea zăpezii. Rezultate satisfăcătoare se obţin şi prin învelirea cu hârtie mai groasă, asemănătoare

sacilor de hârtie, dar în unele cazuri aceasta poate fi ruptă de iepuri, care produc pagube. Plantaţiile de garduri pomicole şi pomii pitici se împrejmuiesc cu plasă de sârmă înaltă de cel puţin 1,5 m. În tot cursul iernii se controlează plantaţia şi gardul, pentru a lua măsuri la timp. Când stratul de zăpadă este gros se impune îndepărtarea zăpezii din jurul pomilor sau din jurul gardului, încât iepurii să nu poată ajunge la coroană sau să pătrundă în plantaţie. În vecinătatea apelor, în special, şobolanii rod complet rădăcinile şi distrug pomii. Combaterea acestora este grea întrucât găurile sunt la adâncimi mari, 0,6-0,8 m. Singurele măsuri eficiente sunt: prăfuirea ieşirilor şi a galeriilor superficiale cu Endrin sau Aldrin (atenţie – sunt foarte otrăvitoare); momeli otrăvitoare cu pastă fosforată sau Warfarina (ambele sunt otrăvitoare). Protecţia pomilor împotriva grindinii. În pomicultura modernă, grindina se poate combate radical cu instalaţii speciale, folosind rachete antigrindină care sparg norii. Este vorba de un sistem mai complex de amplasare a aruncătoarelor de rachete, care incumba investiţii, precum şi a instalaţiei de radar meteorologic, ce permite depistarea norilor cu grindină şi avertizarea pomicultorilor. Se folosesc, de asemenea, cu succes plase antigrindină, confecţionate din fibre foarte fine de material plastic. Protecţia trunchiurilor pomilor împotriva scoarţei la sfârşitul iernii. Cauzate de încălzirea puternică a scoarţei pe partea de sud, sud-vest, sub acţiunea razelor solare şi răcirea bruscă din cursul nopţii, arsurile scoarţei pot fi prevenite prin văruirea trunchiurilor sau stropirea integrală a pomilor cu var. Acesta se prepară din 10-15 kg var la 100 litri apă, plus 100-200 g pastă de faină fermentată timp de 3-4 zile; înainte de stropire soluţia se strecoară prin sită. Lucrările de întreţinere specifice la viţa de vie până la intrarea pe rod durează 3-5 ani, în funcţie de sistemele de cultură. De regulă, sistemele de tăiere scurtă şi conducere joasă necesită 3 ani până la formarea definitivă a butucilor; tăierile înalte necesită 4-5 ani, până se dă forma definitivă butucului şi se pune pe rod plin. Printre lucrările de întreţinere în primii ani se pot enumera: copcitul, completarea golurilor, întreţinerea terenurilor amenajate, punerea rapidă pe rod, instalarea spalierului. Copcitul este operaţia de îndepărtare a rădăcinilor adventive, numite de „rouă” care dau din altoi şi a lăstarilor care dau din portaltoi, pentru a se îndepărta pericolul de despărţire a altoiului de portaltoi. Copcitul se face obligatoriu de două ori în primul an şi o dată în anii următori, până dispar complet tendinţele de înrădăcinare a altoiului, care se manifestă prin emiterea rădăcinilor din scaunul butucului. După o vârstă de 5-6 ani, din lemnul îmbătrânit, emiterea rădăcinilor se face mult

mai greu. Completarea golurilor se face chiar din primul an de plantare, cu viţe de la ghivece. Viţele în proporţie de 5% se cultivă separat ca rezervă, plantându-se în biloane la ghivece, ele fiind din acelaşi lot. Pe parcursul verii, prin iunie-iulie, ghivecele se scot din bilon şi se transportă la locul unde apar goluri, unde se plantează ca oricare floare de la ghiveci. La plantare viţele trebuie să fie udate cu 10 litri apă. În anii următori golurile se completează obligatoriu cu viţe de la ghivece sau viţe de pepinieră, primăvara, înainte de a porni vegetaţia. Întreţinerea terenurilor amenajate se face prin stingerea şi oprirea eroziunii. Pentru a nu se forma ogoare mari - care sunt văi sau şuvoaie formate din apa pluvială ce se scurge pe terenurile în pantă în general acolo unde lipseşte vegetaţia - se construiesc garduri care se mai numesc şi clonaje, din ramuri de copaci sau se iau măsuri pentru evacuarea apelor pluviale prin canale betonate şi căderi în trepte. Punerea rapidă pe rod este de dorit întrucât prezintă interes economic imediat. Pentru a pune o plantaţie tânără pe rod încă din anul al doilea se impun unele condiţii obligatorii de la început: viţa se fasonează lung, coarda la 15-20 cm, iar rădăcina la 10-15 ochi; la plantare viţa se fertilizează puternic cu 3-4 kg mraniţă sau compost la groapă şi se udă, coarda se apleacă fiind legată în poziţie orizontală sau în semicerc şi se acoperă cu pământ. Întreaga plantaţie se fertilizează cu 40-60 tone de gunoi de grajd la hectar. Vara se prăseşte de 5-6 ori, iar toamna se instalează parazăpezi. În al doilea an se lasă câte o verigă de rod cu 6-8 ochi coardă şi 1-2 ochi cepul. În acest sistem se poate asigura un rod de 1000-2000 kg/ha struguri începând chiar din anul al doilea. Instalarea spalierului se poate face cu stâlpi din lemn, de beton armat, care este şi mai durabil. Susţinerea viţei de vie se face pe sârmă întinsă pe stâlpi de beton. Sârma poate fi de 2,2 mm, 2,5 mm şi 2,8 mm. Dintre aceste sârme, cea de 2,8 mm se foloseşte la bază pe care se ceruiesc coardele. Sârma a doua de care se leagă lăstarii poate fi de 2,5 mm. Când cercuitul coardelor se face etajat, sârma a doua trebuie să fie de 2,2 mm, aceasta servind pentru susţinerea vârfurilor de lăstari. În toate aceste sisteme mai complicate, este util a se folosi numai sârma de 2,8 mm si 2,5 mm. Instalarea spalierului se face obligatoriu în perioada de repaus, toamna, iarna sau primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie. Când spalierul se instalează în perioada activă de vegetaţie, se pot produce ruperi de lăstari cu mari pagube. Distanţele dintre stâlpi se stabilesc în funcţie de sistemul de cultură al viţei de vie.

1.13. RECOLTAREA, PĂSTRAREA ŞI VALORIFICAREA PRODUSELOR AGRICOLE ŞI HORTICOLE Recoltarea este operaţiunea de strângere a producţiei obţinută de la plantele de cultură şi constă în detaşarea plantelor de sol, ori a legumelor, fructelor sau altor organe comestibile de corpul plantelor, iar recolta este produsul muncii şi inteligenţei omului şi rodul pământului. Cuvântul generic de recoltare pentru fiecare grup de plante un nume special, dar toate sunt sinonime cu recoltatul, astfel: secerat pentru cerealele păioase, cosit pentru plantele de nutreţ, cules pentru legume, fructe, struguri, scos pentru cartofi, smuls pentru in, cânepă etc. După scopul la care trebuie să corespundă, recoltatul se face la stadiile de vegetaţie – coacere, cele mai potrivite acestui scop. Astfel, cerealele, oleaginoasele şi leguminoasele boabe se recoltează la coacere în pârgă, tuberculii de cartofi când sunt complet formaţi, sfecla pentru zahăr când s-au uscat frunzele inferioare, frunzele de tutun se recoltează treptat odată cu mutarea lor, plantele pentru fân se recoltează când sunt în floare. Pe locurile semicere, recoltarea se face în faza de coacere deplină, când umiditatea seminţelor este scăzută. Recoltarea mai timpurie poate atinge după sine încingerea seminţelor în timpul păstrării şi deci pierderea capacităţii germinative. Loturile semicere se recoltează separat pe soiuri, luându-se toate măsurile pentru evitarea impurificării mecanice. La cereale şi plantele tehnice operaţiile de primire a produselor agricole la bazele de recepţionare şi silozuri au un caracter sezonier, desfăşurându-se cu intensitate maximă în perioadele care coincid cu strângerea recoltei. Din acest punct de vedere, în cursul anului se deosebesc două perioade de primire a produselor, denumite campanii de recepţionare. În campania de vară, care corespunde recoltării cerealelor păioase, se recepţionează: grâul, secara, orzul, orzoaica, ovatul, mazărea, fasolea, inul etc. Aceasta durează 15-30 de zile. În campania de toamna se recepţionează floarea-soarelui, soia, porumbul, ricinul, orezul etc. Din cauza eşalonării coacerii şi recoltării diferitelor produse, campania de toamna durează de regulă 30-40 de zile. În scopul desfăşurării în bune condiţii a campaniei de recepţionare se iau următoarele măsuri: întocmirea programului de recepţionare; asigurarea şi pregătirea spaţiului pentru depozitarea produselor; pregătirea utilajelor şi instalaţiilor pentru recepţionarea şi depozitarea produselor; organizarea recepţionării produselor care constă în funcţionarea laboratoarelor şi punctelor sezoniere de efectuare a analizelor, stabilirea

fluxului de circulaţie a vehiculelor în incinta bazei sau silozului, elaborarea programului de compartimentare a produselor pe calităţi, instruirea lucrătorilor şi asigurarea necesarului de materiale, carburanţi, lubrifianţi şi ambalaje necesare; efectuarea recepţionării calitative a produselor. La recepţionarea produselor agricole, depozitarea fiecărei specii se face separat, luându-se măsuri pentru evitarea amestecului mecanic intre produse. În cadrul speciei se face compartimentarea produselor, care constă în repartizarea loturilor de seminţe în depozite, după anumite criterii calitative, din care amintim: felul produsului, umiditate, corpuri străine, masa hectolitrică, starea sanitară, tipul depozitului etc., de asemenea compartimentarea se face şi în funcţie de destinaţia produsului, la sămânţă sau consum. Produsele de sămânţă, recepţionate cu act de recunoaştere în câmp, se depozitează pe specii, soiuri, loturi de aceeaşi provenienţă, având la bază aceleaşi acte de recunoaştere şi caracteristici calitative asemănătoare. Produsele de consum se compartimentează pe destinaţii, consum alimentar, furajer, industrial, export etc., în funcţie de caracteristicile calitative ale fiecărui lot şi de condiţiile tehnice de livrare la fiecare destinatar. În procesul de manipulare, transport, curăţire, sortare, aerare, dezinfectare, uscare, conservare şi în general în toate operaţiile tehnice care se efectuează de la recoltare şi până la consumarea seminţelor în diferite scopuri, însămânţări, industrie, hrană etc., cunoaşterea însuşirilor fizice ale masei de seminţe prezintă interes deosebit. Însuşirile fizice mai importante ale seminţelor sunt: - capacitatea de curgere, care este însuşirea seminţelor şi a masei de boabe de a se deplasa pe un plan înclinat, formând o pantă naturală cu un anumit unghi faţă de orizontală; - autosortarea, care este însuşirea masei de seminţe în mişcare, de a se aşeza în straturi, în funcţie de mărimea, forma şi greutatea specifică a componentelor; - densitatea, care este volumul ocupat de masa lotului de seminţe fără spaţiul intergranular care reprezintă totalitatea spaţiilor de are dintre seminţele unui lot, ambele se exprimă în procente; - sorbţia sau sorbţiunea, proprietatea pe care o au seminţele, datorită structurii coloidale, capilar poroase, de a absorbi apa sau gaze din mediul înconjurător; - higroscopicitatea, proprietatea seminţelor de a absorbi umiditatea din aerul umed şi de o ceda mediului înconjurător, mai uscat; - termoconductibilitatea, posibilitatea trecerii căldurii de la o masă

menţinerea acestora timp îndelungat în stare latentă şi reducerea pierderilor fiziologice şi mecanice în timpul păstrării masei de produse. precum şi accesul aerului în masa de boabe. alte plante de cultură. arioaie.conservarea produselor la temperaturi scăzute. seminţe diferite ale produsului de bază. Curăţirea reprezintă ansamblul de operaţii care se efectuează pentru eliminarea impurităţilor din masa produselor..de boabe la alta ca rezultat al diferenţei de temperatură dintre ele. Pentru îmbunătăţirea purităţii produselor şi realizarea unor loturi omogene din punct de vedere al uniformităţii seminţelor se face curăţirea şi sortarea masei produsului. .poduri basculă rutiere.linii de cale ferată. resturi organice. . . Produsele care se predau la bazele de recepţie şi silozuri provin în majoritatea cazurilor direct din lan şi conţin în amestec diferite corpuri străine formate din impurităţi minerale. . . . silozuri etc.laboratoarele pentru analiza produselor agricole. iar sortarea are ca scop separarea seminţelor culturilor de bază pe categorii de dimensiuni. seminţe de buruieni. Conservarea produselor agricole reprezintă complexul de măsuri care se aplică pentru împiedicarea proceselor vitale ale seminţelor.conservarea produselor prin deshidrorefrigerare. În funcţie de modul cum sunt dirijaţi aceşti factori au fost elaborate următoarele sisteme de conservare: .conservarea produselor în stare uscată.platforme din beton descoperite. patule. bazele de recepţionare sunt dotate cu următoarele: . . . şoproane.construcţii pentru depozitarea cerealelor.drumuri şi platforme.pavilion administrativ.staţii de uscare fixe sau mobile. . . .dormitoare pentru muncitorii sezonieri.conservarea produselor prin introducerea în masa seminţelor a aerului atmosferic sub presiune (ventilare activă). . Factorii cei mai importanţi care influenţează conservarea seminţelor sunt: umiditatea şi temperatura produselor. În general. Prezenţa acestor elemente în masa de boabe exercită o influenţă negativă.rezervoare şi instalaţii pentru stingerea incendiilor. . magazii. diminuează valoarea tehnicoalimentară şi însuşirile germinative ale seminţelor. insecte etc. . asupra conservării produselor.locuinţe pentru personalul permanent.ateliere mecanice pentru întreţinerea utilajelor. . formă şi culoare.

fasole verde. în care au loc o serie de transformări şi care scot în evidenţă adevăratele însuşiri organoleptice ale acestora. care din punct de vedere al utilizării produselor se pot defini astfel: a.numărul de zile de la înflorirea deplină. însuşiri care permit folosirea imediată a acestora. maturitatea de consum reprezintă momentul când fructele şi legumele au realizat proprietăţile caracteristice speciei şi soiului cu privire la mărime. pere. . gust. Indicii cei mai folosiţi la stabilirea momentului de recoltare: . caracteristică pentru aceleaşi condiţii climatice şi tehnologice. piersici.suma gradelor de temperatură de la înflorirea deplină până la recoltare reprezintă. . se face într-un timp relativ scurt. fiind apreciată vizual. aşa cum este transportul pe distanţe mari.conservarea produselor prin radiaţii. de exemplu la piersici. Se utilizează mai ales în cazul unor legume. maturitatea tehnică este marcată de existenţa însuşirilor cerute de unele operaţii tehnologice prin procesul de valorificare. un indiciu pentru precizarea momentului de recoltare. în cazul fructelor. mere. la caise. determinată în principal de hidroizolarea substanţelor pectice. prune. d.. . .fermitatea pulpei. c. tomate. tărie. sau de la semănat sau plantat. .. producţia pe pom şi unităţi de suprafaţă etc. acest criteriu indică. . spanac. până la recoltare este o însuşire de soi.conservarea produselor prin tratare cu substanţe chimice. momentul recoltării în cazul speciilor la care înmuierea pulpei. maturitate comercială este o noţiune la bază căreia stă capacitatea de vandabilitate a produselor. Viteza de schimbare a culorii şi nuanţele lor sunt specifice fiecărui soi. etc. castraveţi.mărimea prezintă importanţa dacă se ţine seama de factorii care o influenţează: soi. întrucât ţine seama de influenţa condiţiilor de temperatură asupra creşterii şi maturării. culoare. b. păstrarea în stare proaspătă. Fructele şi legumele se recoltează în mod frecvent la diferite grade de maturitate.culoarea de fond constituie un criteriu important pentru stabilirea momentului de recoltare la o serie de fructe şi legume la care modificările ei în timpul maturii să fie uşor apreciate. .. cu suficientă precizie. prelucrarea pe cale industrială etc. în cazul legumelor. maturitatea de recoltare este specifică mai ales pentru produsele care nu se pot consuma imediat după cules ci numai după o anumită perioadă de timp. condiţii de climă şi sol.autoconservarea produselor (conservarea anaerobă). diferite soiuri de pere. în cazul fructelor.

dovlecei în floare etc. proces care începe din centrul fructului către exteriorul lui. În acest caz se ţine seama de faptul că în timpul maturării amidonul se hidrolizează în zahăr solubil.. fiind în acelaşi timp destul de apreciat în livadă. produsele horticole să ajungă la destinaţie într-un timp scurt. se urmăreşte ca în timpul transportului. când anumite operaţii ajutătoare se fac cu utilaje sau maşini. astfel ca fermitatea structotexturală să asigure acestora o rezistenţă bună la transport. . . Pentru aprovizionarea consumatorilor cu fructe şi legume proaspete.etc.produsele horticole să fie ambalate în lădiţe corespunzătoare în funcţie de gradul de sensibilitate al fiecărei specii şi soi.recoltarea parţial mecanizată. fără cheltuieli mari. constituie şi un criteriu valoros în stabilirea momentului de recoltare. când toate operaţiile care afectează recoltarea se fac cu ajutorul maşinilor.mărimea sau culoarea seminţelor este un indiciu de care se ţine cont la recoltare în cazul unor specii de legume: vinete. .mijlocul de transport să asigure condiţii optime de temperatură şi . iar stivuirea ambalajelor în mijlocul de transport să asigure stabilitatea lor şi o bună circulaţie a aerului. pere. întrucât fructele încep să cadă înainte de recoltare.intensitatea respiratorie. se disting următoarele procedee de lucru: .prezenţa amidonului în pulpa fructului este un indiciu specific pentru seminţoase (mere.recoltarea produselor horticole să se facă la momentul optim.uşurinţa detaşării fructelor de pe ramură constituie un criteriu orientativ numai în cazul unor soiuri de mere. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca: . fiind cel mai bun indicator al proceselor fiziologice şi biochimice care se petrec în fructe şi legume. care se foloseşte în special la strugurii de masă.încărcarea se face cu atenţie. . pere). .recoltarea mecanizată. . . fasole verde. prune. În principal. cu pierderi în greutate şi deprecieri calitative reduse.. Metodele de lucru care se aplică în vederea recoltării diferă în funcţie de felul produsului şi destinaţia acestuia. când toate operaţiile din cadrul procesului de recoltare se face manual. dotarea unităţilor cu utilajele necesare.recoltarea manuală. se efectuează transportul unui volum uriaş de produse horticole ca urmare a faptului ca zonele de producţie sunt situate la anumite distanţe de zonele de consum.. . . castraveţi.conţinutul în diferite elemente chimice constituie un indiciu pentru stabilirea momentului de recoltare. În general.

verificările în timpul păstrării. cum sunt: curăţirea.pregătirea produselor în vederea comercializării.introducerea produselor în depozit. . . Menţinerea valorii calitative a fructelor şi legumelor de la recoltare şi până la consum este legată de natura biologică a produselor şi de condiţiile în care acestea sunt păstrate.pregătirea spaţiilor de păstrare. cât şi la construcţia spaţiilor de depozitare. consum în stare proaspătă. fără a se ambala. Principalele operaţii care alcătuiesc fluxul tehnologic al păstrării sunt: . De aceşti factori se ţine seama atât la alegerea metodelor de păstrare care să fie aplicate. depozitare şi transport. Aceasta influenţează în mare măsură menţinerea calităţii produselor pe tot circuitul de valorificare şi este obligatorie pentru majoritatea fructelor şi legumelor. Pentru aceasta trebuie să se acorde o atenţie deosebită mai multor factori şi anume: 1. . unele produse ca: pepenii verzi. . Pentru protejarea produselor în timpul operaţiilor de manipulare. . varză. tratamente chimice post recoltă. se pot manipula.umiditate relativă în funcţie de cerinţele produsului respectiv. Încurajarea cultivării de soiuri sau hibrizi cu potenţial genetic ridicat pentru calitate. Condiţionarea fructelor şi legumelor. În procesul de valorificare a fructelor şi legumelor condiţionarea constituie o verigă importantă întrucât ea reprezintă o succesiune de operaţii pentru pregătirea produselor în funcţie de destinaţia lor. În multe cazuri însă în afară de acestea este necesar să se execute şi alte operaţii. rădăcinoase.momentul sistării păstrării produselor. . perierea. export. . spălarea. ceapă. În anumite situaţii. De o importanţă crucială în asigurarea competitivităţii producţiei vegetale româneşti în contextul integrării europene şi al globalizării este asigurarea unei calităţi superioare a producţiei.dirijarea condiţiilor de păstrare. se face ambalarea lor. depozita şi livra şi în vrac. precum şi pentru o prezentare atrăgătoare a fructelor şi legumelor. Condiţionarea fructelor şi legumelor constă în special din sortarea şi calibrarea lor.viteza de deplasare a vehiculului să se modifice în funcţie de starea tehnică a drumurilor şi gradul de perisabilitate al produselor. cartofi. pentru a uşura efectuarea acestor operaţii. astfel încât să corespundă normelor de calitate în vigoare. păstrare.

îndeosebi prin aşa . 6.numitele tehnologii ecologice sau raţionale. modificând mediul în care se desfăşoară producţia agricolă. 5. 4. Organizarea gradării producţiei pe clase calitative şi preluării şi depozitarii acesteia în funcţie de calitate. 3. care afectează şi vor afecta ţara noastră. Viitorul pune în faţa agriculturii noi provocări la care specialiştii vor trebui să dea răspunsuri.2. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor care pot avea efecte nefavorabile asupra calităţii. învăţământul superior. precum şi printr-o fertilizare echilibrată. Asigurarea unei nutriţii corespunzătoare a plantelor prin valorificarea fertilităţii naturale a solurilor şi amplasarea în rotaţie după premergătoare favorabile. La ambele probleme. Una din problemele majore este aceea ca eficienţa economică şi calitatea producţiei vor trebui asigurate în condiţiile cerinţelor pentru o reducere continuă a intrărilor de energie. Iar a doua problemă este perspectiva schimbărilor climatice. cercetarea ştiinţifică şi specialiştii din producţia agricolă trebuie să aducă răspunsuri specifice agriculturii României pentru ca aceasta să fie competitivă pe marea piaţă a produselor agroalimentare din lume. Controlul calităţii pe toată filiera tehnologică a produsului. . îngrăşăminte. Asigurarea de preţuri stimulatorii în funcţie de calitate. pesticide şi altele.

d. până la 25 septembrie. . . porumbul. Epoca: . pe soluri uşoare. până la 30 august. 18-20 cm sau discuit 15 cm. . Lucrările solului a. 20-25 cm. cartofii de toamnă şi alte culturi care eliberează terenul mai târziu.toamna: în sud. unde: . Contraindicaţii pentru semănatul pe suprafeţele.vara: în sud. 20-22 cm.Triticum aestivum L.1. până la 15 august. Grâul de toamnă .s-a manifestat atac de boli transmisibile prin sol (mălura. până la 15 septembrie. . b.vara: pe soluri mijlocii şi grele. pe soluri uşoare. b. .CAPITOLUL 2 CEREALELE ŞI PLANTELE TEHNICE 2. în nord. Medii: cereale păioase anul I.frecvenţa atacului de vierme roşu al paiului este mai mare de 20% plantele atacate la cerealele premergătoare. . în nord. cartofii de vară. sfecla de zahăr.1. pentru aşezarea şi buna pregătire a patului germinativ.au fost aplicate erbicide triazinice în doze cu efect permanent. . c. Pregătirea patului germinativ Momentul executării: imediat înaintea semănatului. Adâncimea: .toamna: pe soluri mijlocii şi grele 20-22 cm sau discuit 15 cm. tăciunea). Arătura efectuată cu pluguri echipate cu scormonitori se va încheia cu cel puţin 15 zile înainte de semănat. inul de ulei şi fibre.1. (Planşa 1) Plantele premergătoare a. Foarte bune: leguminoasele anuale şi perene.culturile au fost recoltate târziu şi nu este posibil însămânţarea în epoca optimă. Bune: floarea-soarelui. CULTURA CEREALELOR 2.s-au cultivat cereale păioase mai mult de un an. rapiţa. hibrizii timpurii de porumb şi alte culturi care eliberează terenul până la jumătatea lunii septembrie.

Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 500-700. Rubin.3-2. Transilvania. Ciprian. Esenţial. Crina.m / 2 xgrame a C(kg / ha) = x100 1000de boabe puritatea(%)xgerminatia(%) Cantitatea: 190-300 kg / ha. f.în zona de sud: 1-15 octombrie.la soiurile cu bobul mic şi mijlociu (Fundulea 29. . . Serina. Fundulea 41): 36-50 g. Alex. plus 1-2 cm.puritate: minimum 98%. Cantitatea de sămânţa la hectar (C). Trivale. Turda 81. Distanţa între rânduri cm 12. Dor.germinaţia: minimum 90%. Semănatul a. Dropia. Ariesan. d. Gabriela. Flamura 85.în zona colinară şi de nord: 15 septembrie – 1 octombrie.la soiurile cu bobul mare (Transilvania 1. Turda 95. Dumbrava. Fundulea 29. Moldova 83. Ariesan. Metoda de calcul: nr . în funcţie de distanţa între rânduri. Suceava 84. . Simnic 30. Greutate la 1000 boabe (MMB): .4 c. Albota): 33-42 g. Suceava 84. boabe germ . e. Turda 2000. Numărul de boabe germinabile la metru linear şi distanţa între boabe pe rând. Drobeta. Valoarea culturală a seminţei: . Boema. Soiurile cultivate: Albota. Speranţa. Lovrin 41. Epoca: . Aniversar.Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat. Iaşi 2.5 Numărul de boabe Germinabile la metru Linear 30-42 Distanţa între boabe pe rând cm 3. Aniversar. sunt precizate în tabel. Stabilirea densităţii plantelor a. Moldova 83. Rapid. b. Lovrin 34. Apullum. . Lovrin 34.

în funcţie de textura solului. . Adâncimea: 5-6 cm.b. aprovizionarea cu apă şi lungimea coleoptipului. tipică solului.

4 –D sau NCPA. iar temperatura aerului să fie de peste 15 °C. Sonchus. Acolo unde situaţia o impune. Matricaria.5 cm.4 D-SDMA 600 RV =1. culturile de grâu aparţin grupei dicotiledonate. Asigurarea necesarului de elemente nutritive: Doza optimă de îngrăşăminte chimice (kg / ha s.5 kg/ha. Iată câteva cazuri de aplicare a erbicidelor. Logran D =1. a. după grâu trebuie să nu urmeze în rotaţie plante sensibile la acest erbicid (sfecla de zahăr sau furajeră. din genurile Sinapis.. La culturile infestate cu specii de buruieni rezistente la 2.0 l/ha etc. plantele de grâu în faza de înfrăţire. se dezvoltă şi numeroase buruieni dicotiledonate care germinează primăvara. Combaterea integrată a buruienilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentelor stabilite.). respectându-se dozele şi momentul optim de aplicare. a adâncimii şi a epocii de executare a arăturilor şi prin întreţinerea ogoarelor curate de buruieni.8 l/ha. floarea-soarelui.8 l/ha şi Esteron 60= 0. distanţa între rânduri: 12. Aplicarea se face când buruienile sunt în . Aplicarea se face primăvara când buruienile sunt în faza de rozetă.c.0 l/ha. În cazul erbiciduliui Glen. Gramstal= 20-25 g/ha. Galeopsis. Convolvulus. Bidens.4 D= 10g+1. Lontrel 418 C =4-5 l/ha. Cirsium etc. etc. Icedin forte =2 l/ha. Dar. Stellaria. Pentru culturile de grâu infestate cu specii de buruieni sensibile la 2. Buruienile care invadează. Galium. se pot aplica următoarele erbicide: 2.. se va executa erbicidarea.5 -3. Întreţinerea culturilor a. Glean =15 -30 g/ha. Oxytril M =2. Logran 75 WG + SDMA 2. se pot folosi: Logran 75WG=10 g/ha. Oltisan extra =1 l/ha.5 l/ha.4-D.) Fertilitatea Naturală a solului Slabă Mijlocie Bună N 120-140 100-120 80-100 P2O5 100-120 80-120 60-80 K2O 80-100 60-80 - b. iar dintre acestea îndeosebi cele care germinează toamna şi pot ierna. de regulă. Vicia etc. ca cele din genurile Amthemis. DMA6=0. culturile care în primăvară sunt mai slab dezvoltate sau au o densitate redusă. Gradil =30-40 g/ha. Raphanus. Ice din super = 1 l/ha. Polygonum. care are o persistenţă îndelungată în sol.

5-3. iar temperatura aerului începând cu 10-12°C cu tendinţa de creştere. Chinodin = 2 kg/t.75 l/t sămânţă.5 kg/t. importanţa prezintă tratamentele chimice efectuate la sămânţa cât şi în perioada de vegetaţie. Pentru a combate şi buruienile dicotiledonate.0 l/ha sau Grasp = 2-2. Sumi 8 plus = 2. Prelude SP = 2 l/t.5 l/t sămânţă. încă din toamnă.5 WS = 1 kg/t.8-1. Asolamentul.5 l/ha. care au răsărit din toamnă.5 l/ha . Aparine şi Galeopsis terahis. Ronil WS = 1. Vitalin 85 PTS = 3. Oloxan 36 EC = 2-2. viermele roşu al paiului şi viermele sârmă). Assert = 2-3 l/ha. Dicuran=2-3 kg/ha. în cadrul căreia. Criptodin 2. În cazul amplasării grâului după cereale păioase. evitându-se semănatul timpuriu. Erbicidul Glen se poate aplica şi preemergent (pre sau post semănat). Tolkan = 2. în care grâul urmează după leguminoase. Tirametox 625 SC = 3. se recomandă tratarea acesteia cu Benit 4. c.5 kg/t . Culturile cu un grad mare de infestare cu Galium. plantele de cultură de la faza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor În vederea reducerii atacului patogenilor şi dăunătorilor din culturile de grâu se impune aplicarea unui sistem de combatere integrală. fuzarioza) şi dăunătorilor (gândacului ghebos.5 l/ha. Amplasarea culturilor de grâu influenţează puternic nivelul atacului patogenilor transmisibili prin sămânţă (mălura comună. se recomandă încadrarea semănatului în perioada optima. Tratamentul se face primăvara când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţire şi până la formarea primului internod.5 PTS = 1.etc. erbicidele de mai sus se pot aplica în amestec cu Icedin super 1 l/ha. Avenge = 4-5 l/ha. Buruienile Avena fatua şi Apera spica-venti se pot combate cu unul din erbicidele: Puma super = 0. Benit 9. Pentru prevenirea atacului de patogeni transmisibili prin sămânţă (maură. În vederea reducerii riscului apariţiei bolilor foliare şi a atacurilor determinate de afide şi muştele cerealelor. iar odosul şi iarba vântului în faza de trei – patru frunze şi până la începutul înfrăţirii.75 DS = 2 kg/t sămânţă. Protilin 460 FS = 4. alături de diferite măsuri agrotehnice. Panoctine 35LS = 2 l/t. tăciunele.0 kg/t sămânţă. se pot trata cu una din următoarele combinaţii de erbicide: Sţărane + Icedin forte =0. este o modalitate eficace de prevenire a atacului multor boli şi dăunători (în special al viermelui roşu al paiului).5 l/t sămânţă. tăciune). Tratamentul se poate face primăvara când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod. pentru prevenirea atacului de mură .6+ 1 l/ha sau Grodil + Icedin super =30-40 g +1 l/ha.faza de rozetă.6 +2 l/ha sau Sţărane +Icedin super = 0. În aceasta direcţie este necesară evitarea amplasării grâului după premergătoare păioase care au prezentat un grad ridicat de infecţii şi infestări cu aceşti patogeni şi dăunători.

5 = 3 l/ha. Tilt 250 Ec =0.pe baza de dimetoat: Sinoratox 35 3. în doză de 25 l/ha.0 kg/ t sămânţă. în condiţiile în care nu s-a putut asigura o amplasare raţională. făinarea. Pentru combaterea gândacului bălos al ovăzului. Mirage = 1 l/ha.2 kg/ha. Alto 320 Sc = 0.5 = 300ml/ha. Dimevur 42.5 = 3 l/ha . Clorofox 80 = 1. Impact = 1 l/ha. pentru combaterea complexului de boli: pătarea în ochi a tulpinii.pe bază de triclorfon: Onefon 80 = 1.3 l/ha.2 kg /ha. Alto Combi 420 = 0. . Fastac 10 = 150 ml/ha. pentru acestea fiind avizate numeroase produse: . care să evite revenirea grâului pe solele cunoscute.pentru răsărire (în caz de nevoie): 300-400 m apă/ ha. Pentru combaterea ploşniţelor cerealelor. ruginile. Onefon 30 WUR = 3. . al cărui prag economic de dăunare este de 10 exemplare/m² în vetre în văzul larvelor.5 kg/ha. Se efectuează de regulă două tratamente la avertizările date de centrele pentru protecţia plantelor. Sumi –Alpha = 400 ml/ha. septorioza frunzelor şi spicului. Tilt premium = 0. La culturile în care se înregistrează atacul de gândac ghebos de peste 5 larve/m². prin 1-2 udări.în perioada de vegetaţie: se va menţine umiditatea peste 50% din 3 intervalul umidităţii active. d.2 kg/ha. se recomandă tratamentul cu produsul Dithane M-45. fuzarioza spicelor se recomandă produsele: Alert =1 kg/ha.5 l/ha.6 l/ha. culturile de grâu vor fi tratate cu Sinoratox 35 = 3.5 l/ha. Fury = 100 ml/ha. Bavistin = 0.6 kg/ha.2 l/ha. Sportak = 1 l/ha. Onefon 30 VUR = 3. În ceea ce privesc tratamentele în vegetaţie. tratamentele se aplică la avertizare. ca având o rezervă biologică ridicată (peste 30 larve/m²) se va face prin tratamente aplicate la avertizare: 1-3 stropiri cu un piretroid sau Sinoratox 35 = 3. Derosal 50 SC = 0.5 l/ha. cu norme de 500/800 m apă/ha.33 kg/ha.şi a unor dăunători. în doză de 2.5 kg/t sămânţă sau Tirametox 88 PTS = 3. Carbetox 37. Karate 2. Combaterea cărăbuşilor cerealelor se realizează la avertizare pe suprafeţele unde depăşeşte pragul economic de dăunare (5 exemplare/m²) cu unul dintre produsele recomandate pentru ploşniţele cerealelor. Onefon 80 = 1. Asigurarea necesarului de apă prin irigaţii: 3 .3 kg/ha.5 l/ha. terestru sau aerian. Combaterea viermelui roşu al paiului. Polfosclor 30 = 3.5 l/ha. se va aplica un tratament cu Durshan 480 EC.

mediu de spice / m 2 × nr. Recoltarea mai timpurie poate atrage după sine încingerea seminţelor în timpul păstrării.soiuri cu înfrăţire redusă (Fundulea 4.3 g. Greutatea unui spic: 1. . . mediu de boabe în spic × MMB P (kgn/rha )= 100 Recoltarea Se face mecanizat.la soiurile cu bob mic şi mijlociu (Fundulea 29. Suceava 84. d.Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor. Aniversar. .7. Moldova 83. . în condiţii optime de tehnologie. -l a soiurile cu bob mare (Transilvania 1. cultura să fie cât mai puţin îmburuienata.1.7 g. fără pierderi. plantele să nu fie căzute. Greutatea boabelor din spic: 0.la soiurile cu spic mare (Turda 95. Aniversar.soiuri cu înfrăţire redusă: 700-800. i.8.5. Suceava 84. Producţia calculată (P): . Numărul mediu de fraţi fertili pe plantă: .2. Turda 95.1. în maximum 68 zile bune de lucru. Turda 81. terenul să fie plan. b. Lovrin 41 ): 11.la soiurile cu spic mic şi mijlociu (Fundulea 29. Folosirea combinei în recoltarea grâului cere îndeplinirea următoarelor condiţii: lanul să fie în faza de coacere deplină.0-1. Turda 95. f. în condiţii optime. c. Numărul mediu de boabe într-un spic: . Suceava 84. Dor): 1. g.soiuri cu înfrăţire puternică (Fundulea 29. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. Numărul de plante răsărite: 450-650. Aniversar.soiuri cu înfrăţire medie (Moldova 83. Albota): 16-25 boabe. Pe loturile semicere. recoltarea se face în faza de coacere deplină când umiditatea boabelor scade la 14%. Lovrin 41.4-1. e. Lovrin 41): 20-29 boabe. Ariesan. Lovrin 34): 25-30 boabe. Albota): 24-37 boabe.soiuri cu înfrăţire puternică: 800-850. h. Numărul de spice la metru pătrat: . Albota): 1.4. şi deci pierderea capacităţii germinative. Numărul de boabe într-un gram: . . Moldova 83. Numărul de boabe germinabile însămânţate: 500-700.

Loturile pentru producerea seminţelor Certificată 1 şi Certificată 2 trebuie semănate în aşa fel încât să se realizeze culoare pe urmele pneurilor tractorului în funcţie de lăţimea de lucru a agregatului folosit. cu următoarele particularităţi: 1. 2.7% la sămânţa Certificată 1 şi de 99.neaccidentat. cultivat cu un anumit soi. 4. Purificarea biologică. Izolarea. a plantelor din alte soiuri. Pentru asigurarea purităţii seminţelor de grâu trebuie respectate următoarele măsuri: .0 % la sămânţa Certificată 2. recoltatul să se termine în timp cât mai scurt. cu excepţia grâului durum. a răspândirii bolilor şi dăunătorilor specifici grâul pentru sămânţă trebuie să nu revină după el însuşi. Lucrarea constă în eliminarea din lotul semicer. Prebaza 2 şi Baza să se efectueze în benzi late de cca. În vederea evitării impurificărilor. cât şi între acestea şi alte specii de cereale păioase. 30-35 cm. Rotaţia.9% la sămânţa de Prebaza şi Baza. de 99. precum şi a altor plante din specii de cereale păioase şi se face în două faze: prima imediat după înspicare. pentru eliberarea terenului în vederea efectuării arăturilor de vară. faţă de care distanţa de izolare trebuie să fie de minimum 100 m. este necesara reglarea corespunzătoare a combinei pe tot parcursul zilei. Paiele de grâu se balotează cu maşini speciale de presat. 3. Pentru evitarea distrugerii plantelor prin trecerile repetate cu mijloacele mecanice în cursul perioadei de vegetaţie se recomandă ca semănatul pentru sămânţa de Prebaza 1. Puritatea varietală se determină de către inspectorul aprobator iar după aceasta seminţele obţinute trebuie să aibă puritatea de minimum 99. Loturile semicere se izolează la minimum 4 m între categoriile biologice ale aceluiaşi soi. Semănatul. 5. Pentru evitarea impurificărilor biologice sau a amestecurilor mecanice este obligatorie asigurarea unor spaţii de izolare. Producerea de sămânţă Tehnologia producerii de sămânţă la grâu este asemănătoare cu cea de la cultura pentru consum. Ţinând cont de faptul că umiditatea boabelor şi paielor variază în cursul unei zile. vremea să fie caldă şi însorită. Această operaţie trebuie realizată în cel mai scurt timp după recoltare. sau alte cereale păioase la un interval mai scurt de doi ani. iar cea de a doua la intrarea lanului în faza de coacere în pârgă.reglarea corespunzătoare a combinelor. sau între diferite soiuri de grâu comun. Recoltarea. .modul de recoltare constă în începerea cu categoria biologică inferioară spre categoria biologică superioară adică de la sămânţa .

până la 25 septembrie. până la 15 septembrie. până la 30 august. Foarte bune: leguminoasele anuale şi perene. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori.1. condiţionarea şi păstrarea seminţelor. 20-22 cm. b. iar seminţele de Certificată 1 şi Certificată 2. precum şi o serie de culturi recoltate târziu. . curate. . dezinfectate şi deratizate.uscarea se face în instalaţii speciale. .toamna: în sud. d. 20-25 cm.vara: pe soluri mijlocii şi grele. . Calitatea seminţelor este determinată în mare măsură de modul în care se realizează: . prin folosirea aerului cald sau a aeraţiei naturale. c. care deţin personal competent şi o bază materială corespunzătoare. curăţite mai ales când se trece de la un soi la altul sau de la o specie la alta. în nord.2. etanşate. inul. Medii: hibrizii timpurii de porumb. până la 15 august.păstrarea seminţelor se face în saci. rapiţa. prin lopătare. .vara: în sud. suprafeţele de porumb tratate cu erbicide triazinice. de minimum 98%. uscate. Lucrările solului a. etichetaţi care se stivuiesc în loturi cu o greutate de maxim 25 tone în aşa fel încât fiecare lot sa fie omogen şi identificabil. Prebaza 2. pe soluri uşoare. După condiţionare.Hordeum vulgare. Bune: floarea-soarelui şi soiurile timpurii de soia şi cartofii. şi Prebaza 1.mijloacele de transport trebuie pregătite corespunzător. soiurile târzii de cartof. Baza. Contraindicaţii: orzul şi orzoaica de toamnă sau primăvară chiar în anul I de cultură. Germinaţia la toate categoriile biologice trebuie să fie de minimum 85%. Păstrarea seminţelor până la valorificare trebuie efectuată în spaţii corespunzătoare. care nu permit semănatul în epoca optimă. sămânţa de Prebaza şi Baza trebuie să aibă puritatea de minim 99%. Epoca: . 6.condiţionarea se realizează în instalaţii şi selectoare de către agenţii economici autorizaţi. 2. (Planşa 2) Plantele premergătoare a. Adâncimea: .Certificată 1. în nord. Orzul de toamnă . Uscarea. sfecla de zahăr recoltată până la 10 septembrie.

f. Stabilirea densităţii plantelor a. Regal. pe soluri uşoare. plus 1-2 cm. Cecilia. Dănuţa. . Sonora. Jubileu.. b. Adi şi Dana : 35-48 g. Valoarea culturală a seminţei: . Liliana. Soiuri cultivate: Avi. Adâncimea: 5-6 cm . boabe germ. Aura. . Andrei. Distanţa între rânduri cm 12.puritatea minimum 98%. Dana. Precoce. Distanţa între rânduri: 12. d. Amilis. în funcţie de textura solului şi aprovizionarea solului cu apă. Orizont. Avant. Numărul de boabe germinabile la metrul pătrat: 450-550.în zona colinară de nord: 20 . Stindard. Pregătirea patului germinativ Momentul executării: imediat înaintea semănatului. în funcţie de distanţa între rânduri. Mădălin. Epoca: . e. a 1000 de boabe ( g ) × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) 2 Cantitatea: 180-220 kg/ha. / m C (kg / ha) = × gr. b. Compact.toamna: pe soluri mijlocii şi grele.5 cm sau 25 cm. Farmec. Productiv şi Mădălin: 30-43 g. Greutatea a 1000 de boabe: . 18-20 cm sau discuit 15 cm.3 c. c.germinaţia: minimum 90%. Balkan. . . 20-22 cm. Scarlett.la soiurile Miraj.în zona de sud: 25 septembrie – 01 octombrie. discuit 15 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar (C): Metoda de calcul: nr. Numărul de boabe germinabile la metru linear şi distanţa între boabe pe rând. Semănatul a. Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat.la soiurile Precoce. Annabell.7-3.25 septembrie b. Succes.5 Numărul de boabe germinabile la metru liniar 27-23 Distanţa între boabe pe rând cm 3. Florina.

când buruienile sunt în faza de rozetă. Assert 250 .9 l/ha.6 l/ha. în funcţie de compoziţia floristică şi speciile de buruieni dominante. sau DMA 6 =0. în doză de 1. Galium aparine.) se vor utiliza erbicidele SDMA. Stellaria media.5 l/ha. a adâncimii şi epocii de executare a arăturilor şi prin întreţinerea ogoarelor curate de buruieni. Grasp 250 =1 l/ha. Fertilitatea naturală a solului Slabă Mijlocie Bună N 120-140 100-120 80-100 P2O5 100-120 80-100 60-80 K2O 80-100 60-80 - b. Asigurarea necesarului de elemente nutritive se face în funcţie de producţia planificată şi valoarea cartării agrochimice.5 l/ha. Papaver erhoeas.5 l/ha. Alazin super =1.8-1 l/ha. Dicuran 80 = 2-3 kg/ha. Brominal plus = 1. Erbicidele selective pentru cultura orzului de toamnă se vor folosi în mod diferenţiat. Icedin super sau Oltisan extra.Întreţinerea culturilor a.8 l/ha. respectându-se dozele şi momentul optim de aplicare. Pentru lanurile de orez de toamnă infestate predominant cu buruieni sensibile la 2. Logran 75 WG + EDMA = 10 g + 1. Anthemis sp.formarea primului nod la plantele de orz şi orzoaică. se pot aplica toamna. Isoguard 500 EC şi Dicuran 80. Puma S = 0. Mustang =0.. Combaterea integrată a buruienilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentelor stabilite. Logran D = 1. Acolo unde situaţia o impune. Bifora radians.) se aplică unul din erbicidele: Icedin super =1 l/ha.8 -1 l/ha. Icedin forte. Pentru lanurile infestate cu Apera spica venti se recomandă Arelon 75 WP = 3 kg/ha. se va executa erbicidarea.5 l/ha. când plantele de Aspera spica venti au 2-4 frunzuliţe. iar temperatura aerului este de cel puţin 15°C.4 D (Sinapsis arvensis. Sonchus arvensis etc.5-2. Raphanus raphanistrum.0 kg/ha. fie după răsărit sau primăvara devreme. Veronica sp. se va utiliza unul din erbicedele: Tolurex 50 SC = 2-3 l/ha. Assert = 2 l/ha sau Illoxan 28 EC = 2-2. Weedmaster = 0.. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se vor trata culturile cu SDMA.5 -2 l/ha. Izoguard EC 5. Optica = 2 l/ha. fie imediat după semănat. Glean 75DF = 15 g/ha. etc. Pentru lanurile infestate cu specii rezistente la 2.4 D (Matricaria sp.5 l/ha. Pentru lanurile infestate cu odos (Avena fatua). Momentul aplicării acestor produse se plasează în intervalul încheierii înfrăţirii . Tratamentele cu Arelon 75 WP . Puma S = 0.

Archer = 1 l/ha. prin tratamente în vegetaţie la avertizare. Pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile prin sămânţă se recomandă folosirea numai a seminţelor tratate cu produsele: Baytan 19. Prevenirea atacurilor puternice. în doză de 2. Prelud SP = 2 l/t. Mirage 45 EC = 1 l/ha.0 l/ha.5 kg/t. se înregistrează creşteri puternice ale populaţiilor.2 l/t. Granit = 1 l/ha. se realizează prin încadrarea semănatului în perioada optimă . Vitavax 200 FF = 3 l/t. determinate de afidele şi muştele cerealelor. Raxil = 2. Tilt 250 EC= 0.cereale.5 = 2 kg/t. sfâşierea frunzelor (Helminthosporium gramineum). Atacul produs de gândacul ghebos şi viermii sârmă este puternic influenţat de amplasarea culturilor de orz de toamnă. când plantele de odos au 2-4 frunze şi chiar când acestea sunt în faza de înfrăţire. pătarea reticulară (Helminthosporium teres).5 l/ha. Pentru prevenirea atacului acestui dăunător se face prin tratarea seminţelor înainte de semănat cu Vitavax 200 FF. capabile de a produce daune importante. Este necesar să se evite amplasarea acestei culturi după cerealele păioase deoarece. se recomandă următoarele produse: Alert = 1 l/ha. afidele şi muştele cerealelor. în doză de 3. Pierderile de recoltă datorate bolilor pot ajunge la 20%. Sportak = 1 l/ ha. în special în cazul gândacului ghebos.5 kg/t sămânţă sau Tirametox 88. de regulă în vetre. în unele situaţii determinând chiar compromiterea culturii.8 l/ha. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Culturile de orz de toamnă sunt afectate de un complex de boli foliare şi ale spicului. Protilin 460 FS = 4.2 kg/t. arsura frunzelor (Rhincosporium secalis) şi piticirea şi îngălbenirea plantelor de orz de natură virotică. viermii sârmă. Dintre acestea o importanţă economică deosebită prezintă tăciunele zburător (Ustilago nuda). Vandozeb 0. Erbicidele se aplică primăvara. umiditatea ridicată. procedeu obligatoriu pentru toate culturile semănate pe solele cu premergătoare . gândacul ovăzului. în doză de 1. Alto combi 420 = 0.5 l/ha. Dintre factorii cu influenţă majoră asupra stării de îmbolnăvire menţionăm: monocultura. semănatul în afara epocii optime. Pe suprafeţele pe care se înregistrează toamna sau primăvara timpuriu atacul de gândac ghebos. c.5 kg/ha. Sumi 82 WP = 1 kg/t. se vor aplica tratamente cu Dursban 480 EC sau Basudin 600 EW. Pentru combaterea bolilor foliare. Real 200 FS =0.EC = 2 l/ha sau Gasp 250 = 1 l/ha.5 l/t. Principalii dăunători ai culturilor de orz de toamnă sunt: gândacul ghebos. fertilizarea unilaterală cu azot. Baumper super = 0.0 kg/t . Bayleton = 0.

la soiurile Mădălin şi Jubileu: 0. Greutatea boabelor din spic: . Numărul de boabe într-un spic: 20 .4 g. . în funcţie de proporţia pe care o reprezintă aceste vetre în lan. Semănatul mai timpuriu favorizează înmulţirea excesivă a acestor dăunători prin suprapunerea răsăritului cu curba mare de zbor a lor.2. c.30.5 l/ha.5 l/ha.la soiul Precoce: 1. Carbetox 37. d.2 . în condiţiile optime de tehnologie.1. în toamnele calde şi lungi.pentru răsărire: 300-400 m apă/ ha.9 . densitatea înregistrată în vetre. se recomandă tratamente cu Sinoratox-35.2 g. cât şi ca larvă. Atacul se manifestă de regulă în vetre. b.4 . Onefon 35 VUR = 3. toamna. f.la soiul Precoce : 1. Numărul de boabe germinabile însămânţate: 450 . întâlnit în toată ţara.1. în doză de 2.5 în doză de 1. atât ca adult hibernat. . g.8 . dăunător polifag al cerealelor păioase. Numărul de plante răsărite: 400 .la soiurile Miraj şi Productiv: 24 .0 l/ha sau piretroizi în dozele recomandate pentru ploşniţele cerealelor.la soiurile Mădălin şi Jubileu: 1. pragul economic de dăunare este de 10 exemplare/fir. d. Gândacul ovăzului. În cazul în care.9 .la soiul Precoce: 21 . e.37.550.3 l/ha. Menţionăm că tratamentul seminţei contribuie într-o oarecare măsură şi la combaterea acestora. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. Pragul economic de dăunare este de 10 exemplare/m² la adulţii hibernaţi şi de 250 exemplare/m² în cazul larvelor. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor.1. Greutatea unui spic: . . Numărul de fraţi pe plantă: . culturile sunt atacate de afide.0. . . Tratamentele se vor aplica parţial sau total pe întreaga solă. Numărul de boabe într-un gram: . .în perioada de vegetaţie: 1-2 udări prin aspersiune cu norme de 3 500-800 m apă/ha.1.2.5 = 3. Asigurarea necesarului de apă: 3 .2 kg/ha.2 g.prevăzută pentru această lucrare.la soiul Precoce: 0.500.0 . este capabil să producă pagube prin distrugerea aparatului foliar. Onefon 90 = 1.6 g.la soiurile Mădălin şi Jubileu: 0.2.40.0 l/ha sau Carbetox-37. Produsele utilizate sunt: Sinoratox 35 = 3.

până la 15 2 . soiurile târzii de cartofi. . d. (Planşa 3) Plantele premergătoare a.toamna: în sud. la umiditatea seminţelor sub 14% când conţinutul în extractive neazotate este cel mai ridicat. în nord.h. Orzul de toamnă destinat furajării animalelor se recoltează când umiditatea seminţelor este de până la 16%. Foarte bune: leguminoasele anuale sau perene. la timp şi în condiţii optime.la soiul Precoce: 600 . la umiditatea seminţelor de 28-30%. recoltată până la 10 septembrie. iar boabele posedă o energie de germinaţie mai mare.900. care nu permit semănatul în epoca optimă: porumbul tratat cu erbicide triazinice în doze cu efect remanent. c.ha ) = spice / m × nr.la soiurile Mădălin şi Jubileu: 700 . În acest caz boabele se însilozează. Medii: hibrizii timpurii de porumb. . inul. în nord. fără pierderi.3. realizându-se un furaj de aceeaşi valoare nutritivă ca cel rezultat din boabele recoltate la maturitatea deplină. Bune: floarea-soarelui şi soiurile timpurii de soia şi cartofi. orzul furajer se poate recolta şi pentru fulguit.vara: în sud.100 Recoltarea Se face mecanizat. Orzoaică de toamnă.800. până la 25 septembrie. în maximum 3-4 zile bune de lucru. Lucrările solului a. Tot la maturitate deplină se recoltează şi orzul de pe loturile semincere. rapiţa.1. Orzul pentru bere se recoltează numai în faza de coacere deplină. întrucât spicele se frâng cu mare uşurinţă. până la 30 august. 2. până la 15 august. sfecla de zahăr. De asemenea. Contraindicaţii: orzul şi orzoaica de toamnă sau primăvara. Producţia calculată (P): nr de de boabe în spic × MMB P(kg / . Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori Epoca: . b. Întârzierea recoltatului atrage după sine importante pierderi. chiar în anul I de cultură. Numărul de spice la metrul pătrat: . i. precum şi o serie de culturi recoltate târziu.

Andra . 18-20 cm sau discuit 15 cm.septembrie. . Stabilirea densităţii plantelor a. Ditta.vara: pe soluri mijlocii şi grele. 25 septembrie – 01 octombrie. . pe soluri uşoare. 20-25 cm. Metoda de calcul: nr. . b.la soiuri Amilis. Semănatul a. Kristal: 36-48 g. 20-25 septembrie b. Laura. Kelibia. plus 1 . Valoarea culturală a seminţei: . boabe germ.7-3. Ladoga: 39-50 g.germinaţia: minimum 90 %. Adâncimea: . b. .0 c. Adâncimea: 4-6 cm. în funcţie de distanţa între rânduri sunt date în tabel.în zona de sud. pe soluri uşoare 20-22 cm.puritatea: minimum 98 %. Greutatea a 1000 boabe: . / m C (kg / ha) = × gr. 20-22 cm sau discuit 15 cm. Numărul de boabe germinabile la metru liniar şi distanţa dintre boabe pe rând. e. a 1000 de boabe ( g ) × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) 2 Cantitatea: 180-220 kg/ha.5 Numărul de boabe germinabile la metru linear 27-33 Distanţa între boabe pe rând cm 3.în zona colinară şi de nord. Cantitatea de sămânţă la hectar (C). în funcţie de textura solului şi aprovizionarea cu apă.2 cm. .toamna: pe soluri mijlocii şi grele. Distanţa între rânduri cm 12. adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat . Epoca: .la soiuri Novosadschi 293. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 450-550. Pregătirea patului germinativ: Momentul executării: imediat înaintea semănatului. d.

c. . Distanţa între rânduri: 12.5 cm sau 25 cm.

Se face în funcţie de producţia planificată şi de valorile cartării agrochimice.a. Numărul de boabe într-un gram: . .pentru răsărire: 300-400 m /ha. precum şi a complexului de boli foliare. pentru combaterea afidelor. . c. Combaterea integrată a buruienilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentelor stabilite. încorporarea completă a resturilor vegetale. gândacului ghebos şi a celui bălos.) Fertilitatea naturală a solului Slabă Mijlocie Bună N 110-120 90-110 70-90 P2O5 100-120 80-100 60-80 K2O 80-100 60-80 - a. la avertizare se vor aplica şi tratamente în perioada de vegetaţie. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentului. Asigurarea necesarului de apă: 3 . utilizarea de sămânţă tratată. se va executa erbicidarea. cu norme de 3 500-800 m apa/ha. b. în condiţii optime de tehnologie. Asigurarea necesarului de elemente nutritive. . Acolo unde situaţia o impune. ca la orzul de toamnă. respectându-se dozele şi momentul optim de aplicare.Întreţinerea culturilor a. respectarea epocii optime de semănat.în perioada de vegetaţie: 1-2 udări prin aspersiune. a adâncimii şi epocii de executare a arăturilor şi prin întreţinerea ogoarelor curate de buruieni. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor. toamna.la soiul Kristal: 21-28. Doza optimă de îngrăşăminte chimice (kg/ha s. la fel ca la cultura orzului de toamnă. elementele de evaluare sunt: a.la soiul Amilis: 19-26.

4 g.la soiul Kristal.0-1. c. cu încorporarea completă a resturilor vegetale. c. Kelibia: 0. Ditta. Kelibia: 1. în maximum 3-4 zile bune de lucru. Laura: 650-850. 2 .la soiul Kristal. Novosadschi 293. Contraindicaţii: orzul şi orzoaica de toamnă sau primăvară şi suprafeţele cultivate cu porumb tratat cu erbicide triazinice în doze cu efect remanent. .4.la soiul Amilis. la care s-a efectuat o arătură de calitate. Ditta.la soiul Amilis.8.0 g. Kelibia: 600-750. Epoca: .2 g.1. Laura: 0. d. Orzoaica de primăvară Plantele premergătoare a. Numărul de boabe răsărite: 400-500. Ditta. i. Ditta. Lucrările solului a. Producţia calculata (P): de boabe în spic × MMB P(kgn/r. b. până la 25 august. e. Numărul de boabe germinabile însămânţate: 450-570. . la timp şi în condiţii optime. Ditta. Andra. Foarte bune: prăsitoarele recoltate timpuriu. Novosadschi 293. . Novosadschi 293. f.la soiul Amilis.6-2.8. Andra. care nu au avut un grad ridicat de îmburuienare sau grad ridicat al patogenilor.vara: .la soiul Kristal. Andra. Kelibia: 1.100 Recoltarea Se face mecanizat fără pierderi. Andra. Medii: ovăzul şi grâul de toamnă în anul I de cultură. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori. Laura: 0. Novosadschi 293. Laura: 16-24. .b. hade ) = spice / m × nr. Numărul de fraţi pe plantă: .la soiul Amilis.0. Greutatea unui spic: . g.9-1. Andra.la soiul Kristal. Greutatea boabelor din spic: .în sud.5-1. Laura: 1.7-1. Numărul de boabe într-un spic: . Novosadschi 293. 2.1. Kelibia: 18-26.2 g. Numărul de spice la metru pătrat: . h.la soiul Kristal.la soiul Amilis. .

c.în nord. . Greutatea a 1000 de boabe : 32-45 g.în nord. până la 15 septembrie.5 Numărul de boabe germinabile la metru linear 27-34 Distanţa între boabe pe rând cm 3. Turdeana. boabe germ. Maria. 2 .9 c. f. Distanţa între rânduri cm 12. Cecilia. Prima..vara: . Suceava 3.toamna: . Daciana. Numărul de boabe germinabile la metru linear şi distanţa între boabe pe rând.puritatea: minimum 98%. până la 25 septembrie. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 450-570. Adâncimea: .pe solurile mijlocii şi grele 20-25 cm. Adâncimea: 3-6 cm în funcţie de textura solului şi aprovizionarea cu apă. . e. Valoarea culturală a seminţei: .7-2. d. Distanţa între rânduri: 12.pe soluri uşoare 18-20 cm sau discuit 15 cm. Farmec.pe solurile mijlocii şi grele 20-22 cm sau discuit 15 cm.germinaţia: minimum 90%. . în funcţie de distanţa între rânduri.O. Tremois. Stabilirea densităţii plantelor a.5 cm sau 8. / m × gr.33 cu Brăzdar tip B. b. Soiuri cultivate: Aura. Stindard. Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat plus 1-2 cm.în sud.toamna: . b. până la 30 august. . Thuringia. a 1000 de boabe (g) C(kg / ha) = × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) Cantitatea: 160-200 kg/ha.pe soluri uşoare 20-22 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar (C). Metoda de calcul: nr. Semănatul a. .C. . Pregătirea patului germinativ: Momentul executării: imediat înaintea semănatului. Epoca: până la 15 martie b.

Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor. b. fără întârziere. însămânţarea la timp. Doza optimă de îngrăşăminte chimice (kg/ha s. h. Numărul de boabe într-un spic: 14-22. a adâncimii şi epocii de executare a arăturii şi prin întreţinerea ogoarelor curate de buruieni.2 d. utilizarea de sămânţă tratată. c. Combaterea integrată a buruienilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentelor stabilite. se va executa erbicidarea.7-1. la care au fost aplicate îngrăşăminte organice în doze mai mari de 30-40 t/ ha gunoi de grajd.1-1. Numărul de plante răsărite: 400-500. elementele de evaluare sunt: a. Numărul de fraţi pe plantă: 1. respectându-se dozele şi momentul optim de aplicare. Se face în funcţie de producţia planificată şi de valoarea cartării agrochimice. Greutatea boabelor din spic: 0. b.a. în condiţii optime de tehnologie. Greutatea unui spic: 0. Asigurarea necesarului de elemente nutritive. la avertizare se vor aplica tratamente în perioada de vegetaţie pentru combaterea gândacului bălos şi a complexului de boli foliare. f. Numărul de boabe într-un gram: 22-31. Pe solele cu vetre de buruieni se va plivi manual. Numărul de spice pe metru pătrat: 450-600. Producţia calculată (P): .0 g.) Fertilitatea naturală a solului Slabă Mijlocie Bună N 80-100 60-80 40 P2O5 50-70 30-40 10-20 K 2O 50-60 30-40 10-20 În cazul în care orzoaica urmează după cartof şi sfeclă.5. g. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Se face prin respectarea rotaţiei culturilor în cadrul asolamentului. c. e. Acolo unde situaţia o impune.Întreţinerea culturilor a.9-1. i. încorporarea completă a resturilor vegetale. Numărul de boabe germinabile însămânţate: 450-570. nu se vor aplica îngrăşăminte cu azot.

100 Recoltarea Se face mecanizat.nr de de boabe în spic × MMB P(kg /. 2.nivelat în două treceri. .aplicat îngrăşăminte şi erbicide preemergent. cu cel mult 24 ore înainte de inundare. . până la 15 septembrie Adâncimea: . 2 . Epoca: .ha ) = spice / m × nr. Medii: porumbul. 20-25 cm.încorporat îngrăşăminte chimice şi erbicide cu discul în două treceri.puritatea: minimum 90%. Olteniţa: 28-33. Brăila: 28-33.1.primăvara devreme o discuire a arăturii. fără pierderi. Orezul Oryza sativa.germinaţia: minimum 80%.5. Pregătirea patului germinativ: . . Dunărea: 24-26. trifoiul. . Lucrările solului a. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 800 – 1000. b. orzul. Greutatea a 1000 de boabe (g): Bega: 24-26. lucerna. Polizeşti: 30-34. b. la adâncimea de 6-8 cm. 28-30 cm. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitor. Speranţa: 30-34. Stabilirea densităţii plantelor a.imediat după recoltarea plantelor premergătoare. Bune: soia. Se execută imediat după recoltarea plantelor premergătoare. în maximum 3-4 zile bune de lucru.pe terenuri normale. Diamant: 25-29. floarea soarelui. orzoaica.pe terenuri cu textură fină. sfecla de zahăr. Zefir: 28-33. . Elida: 25-29. la timp şi în condiţii optime. (Planşa 4) Plantele premergătoare Foarte bune: grâul de toamnă. sorgul. Valoarea culturală a seminţei: .

boabe germ. care se face cu instalaţii EEP sau MET. a 1000 de boabe ( g ) C (kg / ha) = × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) Cantitatea: 270 – 300 kg/ha Semănatul Epoca: 25 aprilie – 5 mai Întreţinerea culturilor a. 2 . . este obligatorie inundarea parcelelor imediat sau în cel mult 24 ore de la aplicare. nu combate în totalitate speciile de mohor. În acest caz. terenul trebuie să fie foarte bine pregătit.0 m – 7. în funcţie de faza de vegetaţie a buruienilor (2-5 frunze). din care cauză este necesară în vegetaţie o erbicidare de corecţie.c. care se înmulţesc prin seminţe. .fosfor: 100 kg/ha pe soluri sărăturate. nivelarea terenului şi lucrările solului) un loc important îl ocupă şi combaterea buruienilor. Stomp 330 CE. / m × gr.) se folosesc următoarele produse: Stomp 330 CE . În general. cu grapa cu colţi. în vederea realizării unei distribuiri uniforme la unitatea de suprafaţă.6. Pentru combaterea speciilor de mohor (Echinochloa spp. După încorporare. Imediat după aplicare. Cele mai bune rezultate le-au dat produsele pe bază de propanil ( Stam 80 WG sau LV 10= 7-14 l/ha.azot: 110-130 kg/ha. pe soluri normale. în condiţiile existente din orezăriile noastre. cantitatea de erbicid se dizolvă în 200-400l/ha apă. Asigurarea necesarului de elemente nutritive: . lucrările de refacere a structurii solului. 130-150kg/ha pe soluri sărăturate.potasiu: 100kg/ha. erbicidul trebuie încorporat în sol la adâncimea de 6-8 cm cu grapa cu discuri în agregat. Produsul Stomp 330 CE combate în procent de 30-40 şi unele specii de Cyperaceae. urmărindu-se în permanenţă administrarea întregii cantităţi de soluţie stabilită. Cantitatea de sămânţă la hectar (C): Metoda de calcul: nr. Produsul se aplică înainte de semănat. Combaterea integrată a buruienilor În organizarea combaterii integrate a buruienilor specifice culturii orezului din cadrul complexului de masuri (asolamentele. bolilor şi dăunătorilor pe cale chimică. b. prin două discuri în sensuri diferite. în preemergenţă.0 l/ha.

8 l/ha. la suprafaţa solului. În cazul când se depăşeşte faza de 2-3 frunze a mohorului. După aplicare. În acest caz se evacuează apa din parcele.trei acoperite.01 adjuvant (Weton). la aplicarea cu avionul. O primă varianta este aplicarea lui ca şi a produsului Stamp. produs care se poate aplica în două moduri. după care urmează inundarea parcelelor.6-0. iar în cazul când plantele de orez permit menţinerea apei în parcelă. Produsul se aplică (8-10l/ha) după semănat. ci numai reducerea ei. Produsul Saturn 10 G se foloseşte cu foarte bune rezultate la metoda de semănat a orezului în uscat. este foarte important a se avea în vedere ca terenul să fie în permanenţă umed sau acoperit cu strat de apă.0 l/ha. Erbicidarea se va efectua în agregat cu echipamentul EEP-600 sau cu avionul.0-8. Este un produs de contact şi sistemic. când mohorul este în faza de 4-5 frunze. după care se efectuează tratamentul. De asemenea poate fi folosit pentru combaterea mohorului şi produsul Saturn 10G. terestru cu instalaţia EEP sau MET. iar după tratament umplerea la cel mult 24-48 ore de la aplicare cu un strat de apă. cu efecte foarte bune în combaterea speciilor de mohor este produsul Nabu S. care se aplică în vegetaţie. dizolvat în 200-400l/ha apă în cazul tratamentelor terestre şi 80-100l/ha la aplicarea cu avionul. apoi se inundă din nou la 24-48 ore după erbicidare. de la faza de 1-2 frunze ale mohorului la 4-5 frunze la orez (la începutul înfrăţirii). Un alt produs omologat în ultimul timp. Speciile de Cyperaceae şi buruienile dicotiledonate (cu frunza lată) . cu încorporarea seminţei în sol. în cazul când orezul se seamănă în apă sau pe uscat. Ca tehnologie de aplicare. În cazul ambelor variante se folosesc 8-10l/ha în 200-400l/ha. se fac mixturi de Saturn 10 G cu propanil: 6. fără încorporare.În mod obligatoriu. înainte de erbicidare în vegetaţie. este asemănătoare cu cea a propanilului. condiţie de bază la reuşita tratamentului. ce se aplică în cantitate de 0. La această variantă este absolut obligatorie evacuarea apei din parcelă. se evacuează apa din parcelă. de la faza de 2 frunze până la înfrăţirea orezului şi a mohorului. Se poate folosi la combaterea mohorului şi produsul Facet 5 C. după care terenul se inundă imediat. Orezul se seamănă în apă în minimum 3 zile de la inundare. Nu este necesară evacuarea apei din parcele. A doua variantă este aplicarea produsului în vegetaţie la faza de 12 frunze a mohorului. în care plantele de orez să fie cel mult două . în preemergenţă. iar doza recomandată este de 750g +1. tratamentul se poate efectua în apă.

. când tratamentul se execută terestru şi 80-100l/ha. .8 – 10 l/ha Surcopur + 1. în cazul administrării cu avionul se foloseşte o cantitate de 80 – 100 l apă/ha. în funcţie de faza de vegetaţie a buruienilor şi spectrul de buruieni. situaţie în care se recomandă folosirea de amestecuri de erbicide şi anume: . Basagran M = 3.rotaţia culturii. prin tratamente speciale.01 l/ha Facet 5 C + 1. boala se manifestă cu intensitate sporită.8 – 10 l/ha Surcopur + 3.condiţii climatice – în verile cu temperaturi scăzute şi în special în luna august cu o temperatură între zi şi noapte.0 l/ha Weton + 1. În cazul speciilor ce apar devreme (Scirpus maritimus etc. de câte ori este nevoie. . .).0 l/ha Garlon 4 E + 0. iar la tratamentele cu mijloace terestre o cantitate de 200 – 300 l apă/ha.0 l/ha Garlon 4E + 0. .arătură adâncă. fertilizarea unilaterală cu azot sau aplicarea lui târzie duc la dezechilibru de nutriţie care.0 l/ha Weton + 3.0l/ha sau Londax 60 DE = 70-90g/ha. . .arderea miriştii.se combat în vegetaţie. Aceasta poate ataca orezul pe toata durata de vegetaţie. Mijloacele de prevenire şi combatere a bolii sunt: . se pot efectua concomitent tratamente împotriva ambelor specii de buruieni ( mohoruri şi ciperacee). Combaterea se poate face şi la produsele Agroxone = 0.0 l/ha Basagran M.7-1. în faza de buton floral a buruienilor în vederea unei bune combateri ţinând cont că majoritatea speciilor de buruieni apar mai târziu. c.aplicarea unei doze N:P:K echilibrată. dizolvat în 200-300 l apă/ha. de asemenea favorizează apariţia bolii. Factorii care favorizează şi provoacă apariţia ei sunt: .1. în special în faza de burduf -înflorire. . La aplicarea erbicidelor în vegetaţie.01 l/ha Facet 5 C + 1.5 l/ha Dicotex.2l/ha. Combaterea bolilor şi dăunătorilor Arsura orezului (brusone) este o boală produsă de ciuperca Pyricularia oryzae. când tratamentul se execută cu avionul.5 l/ha Dicotex.0 l/ha Basagran M. . aplicarea făcându-se în apa de irigat.1.tratarea seminţei cu produsul Dithane M 45 + 2kg/t.excesul de azot. Combaterea algelor se realizează prin tratamente cu sulfat de cupru în cantitate de 18 – 20 kg/ha în tot timpul perioadei de vegetaţie.

Pătarea brună a orezului, boala produsă de ciuperca Cochilobolus, cu forma conidiană Helminthosporium oryzae, atacă plantele în toată perioada de vegetaţie de la plantulă până la planta matură. Principalele măsuri de combatere sunt ca şi la brusone, măsuri de igienă culturală, precum şi tratarea seminţei cu produse fungicide şi cultivarea de soiuri rezistente la boală. Fuzarioza, boala produsă de două specii de ciuperci, Fusarium moniliforme, forma conidiană a ciupercii Giberela fujikuroi şi Fusarium, forma cerealis, atacă orezul în fază de germinaţie şi apoi la înflorire. Boabele şi plantele de orez se dezvoltă slab, se brunifică şi putrezesc. Măsurile de prevenire şi combatere sunt aceleaşi ca şi la celelalte boli. Principalii dăunători sunt: Dipterele, Chironomidele cu specia Cricotopus silvestris. Atacul are loc în faza de plantulă tânără a orezului şi este provocat de larve; în condiţiile ţării noastre sunt două generaţii pe an. Cultura atacată are frunzele îngălbenite, plantele plutesc în apă, devin firave şi apoi dispar. Combaterea se face cu produsul PEB 25 EC, Linolatox EC în soluţie 4% în special în locurile joase din parcele, cu mijloace terestre, iar dacă este un atac masiv pe suprafeţe mari se aplică tratamentul cu avionul. d. Asigurarea necesarului de apă Se foloseşte submersia continuă cu strat de apă cu nivel variabil, în funcţie de faza de vegetaţie şi cerinţele plantei. Atât pentru semănatul în apă, cât şi în uscat, stratul de apă nu trebuie să fie mai mare de 10 cm. În cazul denivelărilor, stratul de apă nu trebuie să depăşească înălţimea de 5 cm pe cotele cele mai ridicate ale parcelei. După 6-8 zile de la semănat, pentru favorizarea înrădăcinării, în funcţie de condiţiile climatice şi de starea de germinare a boabelor, se evacuează apa treptat, iar parcelele nu vor fi ţinute fără apă mai mult de 48 ore. Înrădăcinarea orezului poate avea loc şi într-un strat mic de apa fără a fi necesară evacuarea totală a apei, în mod deosebit când parcelele au rigole. Se evită în acest mod pierderile de îngrăşăminte şi de erbicide şi implicit, infestarea parcelelor cu mohor. Se va controla permanent atacul dăunătorilor, în special în locurile joase existând condiţii prielnice asupra tinerelor plantule. Pe terenurile pe care se formează crusta, pe cele cu o foarte bună nivelare, dar mai ales pe terenurile sărăturate se urmăreşte ca înrădăcinarea să aibă loc într-un strat mic de apă sau în mocirlă pentru prevenirea ridicării sărăturilor la suprafaţa solului. În zonele depresionare ale parcelelor se vor efectua tratamente

contra algelor şi dăunătorilor cu produse specifice ori de câte ori este nevoie. În acest scop se admit una-două evacuări ale apei de scurtă durată, fără a se ajunge la uscarea terenului. Evacuarea apei în vederea executării erbicidării de corecţie în vegetaţie trebuie făcută eşalonat, în funcţie de suprafaţa care se poate erbicida, dar mai ales de capacitatea de inundare în timp util, după erbicidare, ştiut fiind faptul că după aplicarea erbicidelor, parcelele de orez nu trebuie să stea fără apă un interval de timp mai mare de 24-48 ore. Nu se recomandă evacuarea totală a apei din parcele mai ales în locurile joase. Pe întreg ciclul de vegetaţie, în funcţie de faza de vegetaţie a orezului şi de lucrările cerute de tehnologie, dirijarea stratului de apă se face în felul următor: pentru însămânţare, în cazul metodei de semănat în apă, stratul de apă va fi de 8-10 cm înălţime, la înrădăcinare se evacuează apa din parcele, iar după înrădăcinare, în cazul celor trei variante de semănat, 1/3 – 2/3 din plantă va fi în apă în întreaga parcelă. În faza de înfrăţire, stratul de apă se reduce la 2-3 cm pentru a favoriza o înfrăţire optimă, după care se completează apa, menţinându-se un strat de aproximativ 10 cm înălţime. Având în vedere rolul termoregulator 0 al stratului de apă în perioadele critice cu temperaturi scăzute sub 15 C, pentru protejarea plantelor se ridică înălţimea stratului de apă la 15 cm, în special în faza de formare al primordiilor florale. După înflorit, stratul de apă poate fi redus din nou la 10 cm, până în momentul când cultura a ajuns la maturitate, adică cu aproximativ 10 zile înainte de recoltare, când apa se evacuează total din parcele. Evacuarea apei în vederea începerii recoltatului se face treptat, când boabele din lan au atins 25-30% umiditate. Se interzice evacuarea bruscă a apei din parcele deoarece în acest mod poate avea loc căderea masivă a plantelor. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor, în condiţii optime de tehnologie, elementele de evacuare a producţiei sunt următoarele: a. Numărul de boabe într-un gram: Bega: 42-38; Cristal: 40-34; Diamant: 40-34; Polizeşti: 35-30; Speranţa: 33-29; Dunărea: 42-38; Olteniţa: 38-35; Brăila: 35-30. b. Numărul de boabe într-un panicul: 30-90. c. Greutatea unui panicul: 1,5-3,5 g. d. Greutatea boabelor din panicul: 1,0-3,0g. e. Numărul de boabe însămânţate: 800-1000 boabe 2 germinabile/m . 2 f. Numărul de plante răsărite: 300-400 plante/m .

g. Numărul de fraţi de plantă: 1,4-1,6. h. Numărul de panicule la metru pătrat: 450-600. i. Producţia calculată (P): Metoda de calcul:

. ) de de boabe în panicule× MMB P(kgn /r ha = panicule/ m × nr. mediu 100
Recoltarea Trebuie să înceapă când umiditatea boabelor în lan este de 20-22%. Pentru începerea mai timpurie a recoltatului se poate proceda la tratarea culturii cu produse desicante, când boabele din lan au umiditatea de 2425%. Produsele folosite sunt Reglone = 1,5-2,5 l/ha sau Harvade = 1,5-2,0 l/ha. Recoltarea poate începe la 3-5 zile după tratament. De asemenea, pentru începerea mai timpurie a recoltatului şi pentru o eşalonare corespunzătoare a acestuia, se impune ca fiecare unitate să cultive 2-3 soiuri cu perioade diferite de vegetaţie. Recoltarea se poate face direct din lan cu combina C-12M, echipată special pentru orez, cu bătătorul cu cuie, rotile se înlocuiesc cu senile pe timpul lucrului, iar turaţia tobei nu trebuie să depăşească 500-550 ture/min., pentru a nu sparge boabele. Recoltarea se mai poate face şi în două faze: când boabele au ajuns la umiditate de 26-28% se începe recoltarea culturii cu tractorul pe şenile în agregate cu vindroverul. Mai întâi se face seceratul, lăsând miriştea mai mare de 20 cm înălţime şi urmărindu-se ca lăţimea brazdei care rămâne pe mirişte să nu depăşească 1,5m şi apoi când boabele au ajuns la umiditatea de 15-17% se începe treieratul cu combina C -12 M, echipată cu ridicător – adunător. Trebuie avută în vedere corelarea permanentă a suprafeţelor secerate cu capacitatea de treierare, în aşa fel încât să nu apară riscul de a rămâne cultură netreierată, în cazul unor condiţii climatice nefavorabile. Recoltarea în două faze se recomandă în mod special pentru loturile semincere. Producerea de sămânţă Particularităţile producerii de sămânţă la orez sunt următoarele:  Amplasarea să se realizeze pe terenuri cu fertilitate normală, textură mijlocie cu drenaj vertical corespunzător, alimentare şi evacuare individuală a apei şi curate de buruieni problema Leersya oryzoidez, Juncelus spp, Tipha spp şi altele.

2

Spaţiul de izolare între două soiuri este de minimum 4 m. Plantele premergătoare preferate sunt leguminoasele pentru boabe sau furajere şi cereale păioase. Purificarea lotului semincer se face la începutul şi sfârşitul înfloritului, precum şi la coacerea deplină. Se elimină toate plantele netipice precum şi buruienile care nu au fost combătute pe cale chimică. Recoltarea orezului pentru sămânţă se face când boabele au atins umiditatea de 16-17%. In vederea declanşării ei mai devreme, culturile semincere se pot trata cu desicaţi ca Harvarde 1,5 l/ha sau Reglone 3,0 l/ha, când boabele au atins 21-22% umiditate. Uscarea seminţei după recoltare se poate face natural sau artificial până când boabele ajung la 14% umiditate. Uscarea se face în doua etape cu instalaţii speciale destinate uscării cerealelor. Condiţionarea seminţelor se face în instalaţii de tip selectoare S.U.4 sau cu târoare apoi se însăcuieşte, se etichetează şi se aşează în loturi de maximum 20 tone în magazii uscate, care în prealabil au fost curăţate şi dezinfectate şi care au posibilitatea de ventilare a aerului din interior. 2.1.6. Porumbul Zea mays. (Planşa 5) Plantele premergătoare Foarte bune : cerealele păioase, leguminoasele anuale şi perene, inul, cartofii. Bune: floarea-soarelui, porumbul anul I şi II, sfecla de zahăr, plantele furajere. Medii: porumbul mai mult de 3 ani, ricinul, sorgul. Lucrările solului a. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori. Epoca: - vara: în sud, până la 15 august; în nord, până la 30 august; - toamna: până la 15 noiembrie Adâncimea: - pe soluri mijlocii şi grele, 25-30 cm; - pe soluri uşoare, 20-25 cm. b. Pregătirea patului germinativ. Momentul executării: toamna imediat înaintea semănatului. Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat, plus 1-2 cm.

Stabilirea densităţii plantelor a. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 5-9, în funcţie de condiţiile de cultură, densitate şi facultate germinativă. Hibrizi Neirigat Irigat Timpurii 6,3-7,0 8,1-9,2 Mijlocii 5,2-6,3 7,5-8,1 Târzii 5,2-5,8 6,9-7,5 b. Numărul de boabe germinabile la metru linear şi distanţa între boabe pe rând în funcţie de distanţa între rânduri, sunt date în tabel. Numărul de Numărul de boabe Distanţa între boabe boabe germinabile la metru germinabile pe rând, germinabile la linear, în funcţie de în funcţie de distanţa hectar distanţa între rânduri între rânduri 70 cm 70 + 2 x 30 70 cm 70 + 2 x 30 cm cm 52.000 3.6 27,7 2,2 45,5 58.000 4,1 24,4 2,5 40,0 63.000 4,4 22,7 2,7 37,0 69.000 4,8 20,8 3,0 33,3 75.000 5,2 19,2 3,3 30,3 81.000 5,7 17,5 3,5 28,6 92.000 6,4 15,6 4,0 25,0 c. Valoarea culturală a seminţei: - puritatea: 98-100%; - germinaţia: 90-100. d. Densitatea optimă a plantelor la recoltare Hibrizi U.M. Neirigat Timpurii Mii plante/ha 55-65 Mijlocii Mii plante/ha 45-55 Târzii Mii plante/ha 45-50 Irigat 70-80 65-80 60-80

e. Greutatea a 1000 de boabe: - 160-380g, în funcţie de hibrid şi condiţiile de cultură. f. Cantitatea de sămânţă la hectar (C) Metoda de calcul: nr. boabe germ. / m × gr. a 1000 de boabe ( g ) C ( kg / ha) = × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) Cantitatea: 14-30 kg, în funcţie de caracteristicile boabelor şi densitate. g. Hibrizii cultivaţi Semănatul a. Epoca: semănatul începe când la adâncimea de încorporare a 0 seminţei, temperatura în sol este de 8 C; lucrarea trebuie încheiată până la 20 aprilie în zona sudică şi 30 aprilie în zona nordică. b. Adâncimea : - pe soluri mijlocii şi grele, 5-7 cm; - pe soluri uşoare: 6-8 cm. c. Distanţa între rânduri: 70 cm şi 70 + 2 x 30 cm. Întreţinerea culturilor a. Asigurarea necesarului de elemente nutritive. Gunoiul de grajd: o dată la 4 ani, 30-40 t/ha, încorporat prin arătura de bază. Fosfor: 40-80 kg/ha P2O5 pe soluri mijlocii şi bine aprovizionate cu fosfor mobil. Potasiu: 40-50 kg/ha K2O, pe soluri bine aprovizionate cu potasiu. Azot: in funcţie de nivelul prevăzut al producţiei şi de fertilizare cu fosfor şi potasiu, la neirigat 80-100 kg/ha, iar la irigat 180-300 kg/ha N. b. Combaterea integrată a buruienilor. Culturile de porumb pot fi invadate de un număr mare de specii de buruieni mono şi dicotiledonate, anuale şi perene. Mai periculoase sunt: mohorul ( Setaria spp.), iarba bărboasă (Echinocloa crus galli), meişorul (Digitaria sanguinalis), căpriţa (Chenopodium album), ştirul (Amaranthus spp.), zamosita (Hibiscus trionum), pălămida (Cirsium arvense), costreiul (Sorghum halepense), coada calului (Equisetum arvense), pirul târâtor (Agropyron repens), volbura (Convolvulus arvensis), susaiul (Sonchus spp.) ş.a. Combaterea acestora se poate face în mare măsură prin metode agrotehnice: lucrări ale solului până la semănat, praşile, rotaţia culturii ş.a. în practică, deseori, mai
2

ales în condiţiile reducerii forţei de muncă şi a consumului de energie mecanică, aplicarea erbicidelor se dovedeşte o măsură de mare eficacitate. Numărul de erbicide care se afla în comerţ pentru această cultură este foarte mare, peste 50 de substanţe active care se găsesc într-un sortiment de peste 300 de produse comerciale. Prezentăm câteva situaţii care se pot întâlni în practică: Preemergent. Pe terenurile infestate cu buruieni mono şi dicotiledonate pe care în anii următori urmează tot porumb, se pot folosi doze mai mari de Atranex 80 WP = 3-5 kg/ha, Gesaprim 80 Wp = 3-6 kg/ha, în funcţie de conţinutul solului în argilă şi humus. În România se produc pe baza de atrazin, Onezin 50 PU şi Onezin 500 SC cu 50% ş.a. Erbicidul se poate aplica toamna, după ce arătura a fost discuită, sau mai adesea, primăvara până la semănatul porumbului, încorporându-se în sol prin lucrările de pregătire a patului germinativ. Atrazinul are o persistenţă îndelungată în sol. Ca urmare, situaţiile în care porumbul urmează după culturi sensibile la atrazin se pot aplica amestecuri între atrazin şi un alt erbicid, de regulă graminicid. Aceste amestecuri conţin cantităţi mai mici de atrazin , fără riscul unei persistente îndelungate în sol. Erbicidele se aplică înainte de semănat şi se încorporează cele care conţin Necloran la 3-5 cm, iar cele cu Diizocab sau Eradicane la 8-10 cm adâncime. În zonele cu precipitaţii, după semănat, Primextra poate fi aplicat şi imediat după semănat fără încorporare mecanică. Pe terenurile în care, datorită tratamentelor anterioare, s-au acumulat reziduuri de Atrazin, se evită folosirea în continuare a acestuia. Buruienile se pot combate prin doua tratamente, din care unul aplicat până la semănat cu încorporare şi altul în timpul vegetaţiei. Înainte de semănat se pot folosi Diizocab = 8 – 12 l sau Eradicane = 5 – 8 l sau Mecloran = 8 – 12 l sau Dual 500 EC = 3 – 5 l/ha. Eradicane şi Primextura au cel mai lung spectru de combatere. Dacă se efectuează lucrările de prăşit, manuale sau mecanice, acestea să nu fie mai adânci de 2/3 din adâncimea la care s-a încorporat erbicidul. Postemergent. Pentru combaterea în timpul vegetaţiei a buruienilor care au scăpat necombătute de oricare din tratamentele aplicate preemergent , prezentate mai sus, sau dacă nu s-au făcut aceste tratamente, se pot aplica două categorii de erbicide: pentru combaterea buruienilor dicotiledonate sau a celor monocotiledonate sau pentru ambele categorii. Împotriva buruienilor dicotiledonate se pot face tratamente cu Sanrom 375 = 1,0 – 1,5 l/ha sau Icedin super = 1 l/ha sau SDMA 2,4 d = 2 l/ha. Acidul 2,4 D combate un număr mai redus de specii, iar Sanrom are o eficacitate superioară şi împotriva celor dicotiledonate perene.

Dintre dăunători.1% la cantitatea de apă folosită pentru un hectar. se completează cu un tratament cu Titus 25 DF = 40 – 60 g/ha sau Mistral = 1. Erbicidul Sanrom distruge un număr mare de buruieni dicotiledonate. totuşi porumbul reprezintă cultura . Aceste erbicide pot fi aplicate în amestec pentru combaterea buruienilor dicotiledonate (Sanrom. apariţia tăciunilor se vor respecta cu stricteţe principalele măsuri agrofitotehnice: rotaţia. În vederea limitării pagubelor provocate prin putrezirea şi frângerea tulpinilor la maturitate. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Pentru prevenirea fenomenului de putrezire în sol. cu Titus sau Tell 30-40 g/ha şi al doilea tratament la circa trei săptămâni după primul. se recomandă a se folosi sămânţă tratată cu Tiradin 70 Pus = 3 kg/ha sămânţă. Produsul Tell 75 Wg acţionează foarte bine dacă se administrează când costreiul are 10-15 cm înălţime.1%. fertilizarea echilibrată. Pe terenuri infestate cu Sarghum halepense (costreiul mare). se stopează creşterea costreiului. În cazul erbicidului Titus se adăugă un adjuvant (Citowet) în cantitate de 0. pătarea şi uscarea frunzelor. Dacă costreiul are 25-30 cm se folosesc doze de 60g/ha. folosind 2030g/ha. dar nu se distrug rizomii. În cazul în care seminţele nu provin de la aceste staţii. Tiramet 60 PTS = 3 kg/t sămânţă. dacă apar noi lăstari. Tratamentele făcute mai târziu după faza de 25-30 cm înălţimea costreiului au eficacitate redusă. contribuie frecvent la reducerea producţiilor şi uneori chiar la compromiterea culturilor. Tratamentul se face când plantele de porumb au 3-6 frunze. c. iar pentru Tell se adaugă adjuvantul Extravon în cantitate de 0. Deşi Tanymecus dilaticolis poate ataca mai multe specii de plante.0 l/ha sau Tell 75 WG. care în condiţii de umiditate ridicată şi temperaturi scăzute poate determina reducerea densităţii plantelor cu 15-20%. putrezirea bacteriană a tulpinii. epoca de semănat. iar cele ale costreiului crescute din rizomi 4-6 frunze şi o înălţime de 10-25 cm. gărgăriţa frunzelor (Tanymecus dilaticollis) şi viermii sârmă (Agriotes spp) sunt cei mai periculoşi pentru porumb. la cantitatea de 0. tratamentul aplicat preemergent. tratamentul se va efectua în unitate. Asolamentul reprezintă cea mai importantă verigă în reducerea numărului de gărgăriţe pe unitate de suprafaţă. Icedin şi altele). Se obţine o eficacitate maximă cu două tratamente: primul când costreiul are 3-4 frunze.1%.Tratamentele se fac când plantele de porumb se află în faza de 3 – 5 frunze. unul din cele mai sus. tratament care se efectuează în staţiile de uscare şi calibrare. Prin atacul produs în primele faze de vegetaţie. cu respectarea riguroasă a măsurilor de protecţie a muncii.5 – 2. densitatea.

protecţia culturii se asigură prin tratamentul seminţei cu unul din produsele: Furadan 35 ST. protecţia culturilor de porumb se poate asigura prin tratamentul seminţei cu Semafor 25 St = 2. borceag. odată cu semănatul în doza de 20 kg/ha. precum şi în luncile râurilor importante prezintă şi sfredelitorul. peste 20-25 exemplare/m care se întâlneşte după monocultura pronunţată la porumb.5 sau Karate 2. Combaterea gărgăriţei se face diferenţiat. Dacă planta premergătoare a fost porumb sau floarea-soarelui. În zonele cu infestări puternice de viermi sârmă. Este de menţionat că tratamentul seminţelor se face centralizat.5 l/t de sămânţă. Diafuran 35 ST.care asigură condiţiile cele mai favorabile dezvoltării larvelor şi ca urmare. Pe solurile cu umiditate suficientă rezultate bune se obţin şi prin utilizarea produsului granulat Sinoratox 10G. administrat în sol cu ajutorul granuloaplicatorului. Carbodan 35 ST. nu se avertizează de obicei executarea tratamentelor chimice. de către specialiştii din cadrul inspectoratelor judeţene de protecţia plantelor. Întrucât aplicarea tratamentului este dificil şi costisitoare. fasole. soia. pe rând. in. întrucât densitatea 2 dăunătorilor înregistrează valori de până la 3 exemplare /m . În cazul viermilor sârmă.250 l/ha. leguminoase perene. în situaţia existenţei unor condiţii climatice favorabile dăunătorului în perioada răsăririi porumbului se aplică tratamente cu Sinoratox 5 G în doză de 30kg/ha sau în lipsa acestuia cu Sinoratox 35 CE = 3 l/ha în amestec cu Decis 2. În cazul în care nu s-au efectuat tratamente ale seminţei. sau Carbofuran 350 în doză de 25 l/t de sămânţă. sorg. Carbofuran 350 = 28 l/t de sămânţă. este necesar să se pună . Pentru unele zone din Transilvania şi Banat. mai ales în caz de monocultură contribuie la înmulţirea dăunătorilor în densităţi ridicate. mari. Din această cauză se recomandă evitarea pe cât posibil a cultivării porumbului în monocultură. fâneţe. La alegerea produsului pentru tratamentul seminţei se va avea în vedere toleranţa hibrizilor de porumb faţă de aceste produse. Carbodan 35 St.25 l/t de sămânţă. Se recomandă evitarea pe cât posibil a culturii porumbului pe astfel de terenuri.5 EC 0. culturi foarte dese care menţin stratul de la suprafaţa solului într-o anumită stare de umiditate. Ostrinia nubilalis. În situaţiile unor densităţi 2. la toate produsele se utilizează doza de 28 l/t de sămânţă. mai ales în zonele unde acest dăunător găseşte condiţii favorabile de înmulţire. Furadan 35 St. Diafuran 35 St. Pe solele în care planta premergătoare a fost o păioasă de toamnă. sau Promet 400 CS 0. sfeclă de zahăr. este de menţionat preferinţa acestora pentru terenurile cu păşuni.

Fundulea 412. Lipsa apei în sol în perioada dinaintea apariţiei paniculului se soldează cu reduceri de producţie cuprinse între 30 şi 70%. prin deschiderea lor din două în două intervale: 0. care. Momentul optim de deschidere a brazdelor este determinat de înălţimea plantelor şi de umiditatea solului. în perioada formării bobului. Perioada critică pentru apă a porumbului începe cu 10 zile înainte de apariţia paniculului şi durează în toata perioada formării şi umplerii 3 boabelor. fiind cuprins între 4800-5800 m /ha. canale provizorii +sifoane mobile. având mare capacitate de adaptare la condiţiile de teren şi cultură. Deschiderea brazdelor de udare din două în două intervale în alternanţă cu microbrazdele.8 m şi trebuie avută în vedere la stabilirea schemei şi alegerea echipamentului de udare EUBA -150. este decisiv pentru formarea recoltei. Asigurarea necesarului de apă Consumul de apă al porumbului se diferenţiază în funcţie de 3 hibridul şi zona de cultură. Utilizarea instalaţiilor mutate manual este satisfăcătoare pentru suprafeţele mici sau în sistem gospodăresc. Dată fiind ponderea culturii porumbului în asolament se recomandă utilizarea unor instalaţii cu mutarea mecanizată sau automatizată IATF – 300. Irigarea prin brazde se va efectua numai pe terenurile nivelate şi organizate în acest scop.4 m. care trebuie să se reverse fără bulgări în urma rariţei. 35-45m /ha/zi în august. În situaţia existenţei unei restricţii de apă se va aplica o udare în 3 faza de 8 . d. 35-45 3 3 3 m /ha/zi în luna iunie. sau 2/3 IUA pe adâncimea de 60-80 cm în funcţie de tipul de sol şi zona de cultură prin aplicarea udărilor ori de câte ori este nevoie în corelaţie cu regimul pluviometric. Fundulea 420. în timp de secetă.accent pe măsurile preventive: cultivarea de hibrizi toleranţi. 50-60 m /ha/zi în iulie. conducte flexibile etc. Pe terenurile amenajate pentru irigare pe tot parcursul vegetaţiei se recomandă menţinerea unei umidităţi optime în sol peste plafonul minim: 1/3. 1/2.10 frunze cu norma de 700 m /ha. 10 zile înaintea apariţiei paniculului şi după fecundare.6 + 0. determină reducerea normelor de udare până la 30% şi . Brazdele se deschid cu echipamentul DBM -5. IAP – 450 sau IIA + ARS – 2 şi IIA + AST – IM. Aceasta este o soluţie pentru asigurarea unui ciclu de revenire de 12-14 zile. după praşila a II a. Necesarul de apă zilnic este de 15-25 m /ha/zi în luna mai. şi distrugerea cocenilor infestaţi până la începutul lunii mai astfel încât larvele care hibernează să nu mai poată dezvolta primăvara o nouă generaţie. Distanţa dintre brazdele de udare este de 1. urmând ca următoarele doua udări să se aplice cca.

în l/s. Numărul de boabe însămânţate la metru pătrat: 5-9.sub formă de boabe. Producerea de sămânţă Producerea de sămânţă hibridă la porumb are unele particularităţi tehnologice şi anume: . Recoltarea porumbului se face mecanizat. Lungimea brazdelor este cuprinsă între 100 şi 200 m. c. de de boabe în ştiulete × MMB P (kgn/rha ) = ştiuleţi / m × nr. Greutatea boabelor unui ştiulete: 120-240 g. direct de pe plantă. în două variante: . în lan. d. mediu 100 2 Recoltarea Recoltarea mecanică şi manuală a porumbului în ştiuleţi va începe când umiditatea boabelor ajunge la 30%. medie sau grea . de unde se transportă imediat la locul de depozitare. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al hibrizilor. g. până la limita maximă care nu provoacă eroziunea solului. Numărul de boabe la un ştiulete : 200-1000. Numărul de boabe într-un gram: 3-5. Normele 3 3 de udare sunt de 900 – 1200 m /ha la prima udare şi de 700 – 900 m /ha la următoarele.sub forma de ştiuleţi depănuşaţi. e. prin măsurile ce se iau pentru uscarea boabelor imediat după recoltare sau datorită sistemului de păstrare a recoltei sub formă de ştiuleţi în depozite speciale construite. Numărul de ştiuleţi la metru pătrat: 5-7. Recoltarea manuală a porumbului se mai practică încă în ţara noastră Ştiuleţii se recoltează fără pănuşi. se adună în grămezi. f. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. Reglarea debitului de udare. . Greutatea unui ştiulete: 150-300 g. respectiv până la debitul maxim de neerodare. se face în funcţie de panta brazdelor şi textura solului. b. în condiţii optime de tehnologie. cu combina. h. Producţia calculată: boabe kg/ha ( P): . în faza de coacere completă. Pericolul de deteriorare a recoltei din cauza umidităţii ridicate dispare. Numărul de plante răsărite la metru pătrat: 5-8. în funcţie de panta terenului şi textura solului.reţinerea eficientă a apei din ploi la nivelul plantelor.

zonarea producerii de sămânţă se face pe cele trei zone de cultura a hibrizilor de porumb stabilite la noi în ţară care corespunde şi cu teritoriile foarte favorabile şi favorabile pentru formele parentale. Planta premergătoare. cerealele păioase. Modul de semănat. iarba de sudan şi meiul. Cele mai bune premergătoare sunt: leguminoasele. . evitându-se solurile sărăturate sau cu aciditate ridicată. cânepa. de aceea loturile de hibridare trebuie amplasate pe terenuri amenajate pentru irigat sau cu aport freatic.8% la ambele forme. pentru a exista o sursă suplimentară de polen. inul. sfecla şi floarea soarelui. . . Lucrarea se execută obligatoriu atât pe forma mamă cât şi pe forma tată şi constă în eliminarea plantelor heterozigote şi netipice şi se încheie înaintea înfloritului când se face ultimul control. Copilitul se efectuează numai la plantele de pe rândurile formei mamă înaintea înspicatului prin înlăturarea copililor de la suprafaţa solului. la 300 m pentru hibrizii simpli şi hibrizii dubli zaharaţi şi la 400 m pentru hibrizii simpli de porumb de floricele şi zaharat. La plantele de pe rândurile tată nu se elimină copilii.alegerea terenului trebuie să ţină seama de reacţia puternică a liniilor consangvinizate la modificările factorilor climatici. Paritatea formelor variază în funcţie de potenţialul de polenizare al formei tată şi de coincidenţa la înflorire. Nu sunt indicate ca premergătoare sorgul. cartoful.asigurarea spaţiilor de izolare se face pentru evitarea oricăror impurificări biologice. Distanţa minimă de izolare faţă de alte culturi de porumb este de 200 m pentru loturile de producere a hibrizilor dubli şi trilineari. Lotul de hibridare este aprobat în câmp atunci când puritatea varietală este de minimum 99. Pentru diferitele loturi de hibridare paritatea este următoarea: Semănători Număr Tipul 1 1 2 2 SPC-6 SPC-8 SPC-8 SPC-8 Ordinea semănătorilor la ducere TMMMMT TMMMMMMT sau a= TMMMMMM b= MTTMMM a= TTMMMMMM b= MMMMMMTT Ordinea la întoarcere Paritatea 4:2 6:2 12:4 b-a b-a Purificarea biologică trebuie să asigure puritatea varietală a formelor parentală încă înainte de înflorit. Formele parentale se seamănă în benzi alternative.Amplasarea loturilor de hibridare trebuie să ţină seama de: .

Bune: porumb. CULTURA PLANTELOR TEHNICE 2. d. 2. soia. Uscarea ştiuleţilor se face în uscătoare speciale sub acţiunea 0 unui curent de aer cald de 32-42 C până când boabele ajung la umiditate de 12-13%. porumbul tratat cu erbicide triazinice. nematuri. Recoltarea poate începe când boabele formei mamă au ajuns la maturitate fiziologică momentul optim fiind determinat de modul de recoltare care poate fi manual. atacaţi de boli şi dăunători. Păstrarea seminţelor se realizează printr-un tratament cu o suspensie de TMTD 75 folosind doză de 4kg/t de sămânţă. . Sacii se aşează pe loturi. (Planşa 6) Plantele premergătoare a. Controlul operaţiei de castrare trebuie să facă sub îndrumarea unui cadru tehnic de specialitate iar procentul maxim admis de panicule înflorite şi necastrate la forma mamă sau copilii trebuie să fie sub 1% la oricare din controale. Medii: sfecla de zahăr şi lucernă. în magazii bine aerisite şi ferite de umezeală.Castratul paniculelor formei mamă trebuie efectuat înainte ca acestea să înceapă să înflorească. Verificarea castrării lotului de hibridare de către inspectorii aprobatori se începe de la o mărire de maximum 5%.2. rapiţă. Contraindicaţii: monocultura de floarea-soarelui. dăunători şi rozătoare.1. b. Floarea – soarelui Helianthus annuus. Sortarea se face cu scopul de a elimina ştiuleţii netipici. cu culegătorul de ştiuleţi când umiditatea este de 30-35%. Respectarea în totalitate a normelor şi condiţiilor prevăzute în tehnologia de producere de sămânţă la porumb asigura obţinerea de loturi de hibridare a unor producţii ridicate de valoare biologică deosebit de ridicată. c. sau mecanic. Condiţionarea şi calibrarea se realizează după uscare şi batozare. În acest caz trebuie începută lucrarea mai timpuriu când paniculele nu au ieşit din teaca ultimelor frunze. fasolea. În condiţii de secetă şi arşiţă excesivă formele mamă la majoritatea hibrizilor omologaţi au predispoziţie în a-şi declanşa deschiderea antenelor în timpul ieşirii paniculelor din burduf.2. apoi se ambalează în saci de 40kg şi se etichetează. Foarte bune: cerealele păioase. când umiditatea boabelor este de 20-24 %.

Favori. Stabilirea densităţii plantelor a. Laguna.vara: pe soluri uşoare. c. Florina. Lucrările solului a.toamna: în toate zonele. Saturn. Festiv. India. Splendor. Romina. Saxo. Greutatea a 1000 de boabe: 50-80 g. Florena. Coril. până la 10 noiembrie Adâncimea: . Eden. 25-30 cm. d. Beril. 2030 cm. Banat. Florom 249. Arpad. . Metoda de calcul: nr. Momentul executării: imediat înainte de semănat. Top 75. Arena. Mugur. Venus. b. Flora. . Florom 328. pe soluri grele şi mijlocii. în nord. Rapid. Heliasol. Timiş. g. Fundulea 206. / m × gr. Arătura se efectuează cu pluguri echipate cu scormonitori. Pregătirea patului germinativ.puritatea: minimum 98%. Eladil. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: 5-7. Hibrizii cultivaţi: Almanzor. 2 . 20-25 cm. Rigasol. Record. Justin. După recoltarea plantei premergătoare se execută o discuire. Alex. a 1000 de boabe ( g ) C ( kg / ha) = × 100 puritatea(%) × ger min atia(%) Cantitatea: 4-6 kg/ha.toamna pe soluri uşoare. Lovrin 338. Epoca: . Cantitatea de sămânţă la hectar (C).germinaţia: minimum 85% e. Select. Capella. 20-25 cm. Valentino. Apetil. Flores. pe soluri mijlocii şi grele.Poate reveni şi pe acelaşi loc după minimum 6 ani. Valoarea culturala a seminţei: . până la 30 august. Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat. Diabolo. Numărul de boabe germinabile la metru linear: 4-5. Nibil. plus 1-2 cm. f. Distanţa între boabe pe rând: 25-30 cm. Performer. până la 15 august. Focus. b. Candisol. .vara: în sud. boabe germ.

Tratamentul cu Promedor 50 PU trebuie făcut cu prudenţă deoarece el manifestă selectivitate de poziţie. Dacă după aplicare survin ploi abundente. Diizocab 80 CE.6 l/ha. sau cu Mecloran = 6-10 l/ha cu încorporare la 3-5 cm. Fusilade Forte. Întreţinerea culturii a. Adâncimea: 5-7 cm. Distanţa între rânduri: 70 cm. folosind unul din următoarele erbicide: Agil -100 = 0. c. Epoca: începe când în sol. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Cultura de floarea-soarelui este afectată de un complex de patogeni. Eradicane are cel mai larg spectru de combatere.5 l/ha. Tratament preemergent: Treflan = 3. Aceste erbicide distrug buruienile graminee anuale şi un număr mare de dicotiledonate. Gallant = 0. Targa Super 48 Ec. Stomp 400 EC.6 l/ha. la adâncimea de semănat. 40-90kg/ha P2O5. Asigurarea necesarului de elemente nutritive în funcţie de producţia planificată. erbicidul poate fi deplasat la rădăcina florii-soarelui şi fiind absorbit. dozele de mai sus se măresc corespunzător. b. Gallant Super. dacă acestea nu au fost combătute prin tratamente preemergente.5 l/ha sau Eradicane = 6-10 l/ha sau Diizocab = 6-12 l/ha cu încorporare la 7-10 cm. Fusilade Forte = 0. Dacă erbicidarea se face pe întreaga suprafaţă.0 l/ha. Focus Ultra = 1. 40-80kg/ha K2O. . Mecloran 48 CE. Dual 500 CE. concomitent cu executarea prăsilei I. Frontier 900 EC. Focus Ultra. se 0 realizează temperatura de 6 C. Aceste erbicide sunt foarte eficace împotriva gramineelor anuale. Tratamentul este eficace dacă se face când plantele de Sorgum halepense Au 10-25 cm înălţime. c. până la 15 aprilie b.Semănatul a. Promedor 50 PU. dintre care cei mai importanţi sunt: Sclerotinia sclerotiorum. Agril 100 CE. Combaterea integrata a buruienilor Se pot folosi următoarele erbicide – produse comerciale : Trefan 48 EC. Furore Super.5 l/ha. Eradicane 6 E. Tratamentul postemergent: în cazul în care cultura este îmburuienată cu Sorghum halepense din rizomii. Targa = 1. acesta se poate combate prin tratamente făcute pe zona rândului de plante. conţinutul solului în elemente nutritive: 60-120kg/ha N. este fitotoxic. data încheierii semănatului. Linvrex 50 SC.

utilizând unul din produsele: Rnilan 50 WP.5 l/ha. Orobanche cumana. Importanţă prezintă atacul de Sclerotinia sclerotiorum şi Botritis cinerea. tractoare încălcătoare. Tratamentele în vegetaţie se realizează cu mijloace terestre. un rol deosebit de important îl au tratamentele chimice preventive la sămânţă şi în vegetaţie. Petru prevenirea şi combaterea atacului de Phomopsis helianthi se recomandă aplicarea a două tratamente. folosirea de sămânţă sănătoasă provenită din lanuri libere de boli.6 l/ha/tratament. la avertizare folosind unul din produsele: Konker = 1.5 kg/ha. Prevenirea atacului acestor patogeni impune combaterea integrată Alături de cultivarea hibrizilor rezistenţi ş aplicarea unor măsuri agrotehnice eficace. fiecare în doză de 1. sau aviatice. Plasmopara helianthi. Rovral PU – 50 %. Gărgăriţa frunzelor (Tanimecus dilaticollis) şi viermii sârmă (Agriotes spp. Sclerotinia bataticola. Tratarea seminţei cu fungicide asigură protecţia culturii faţă de atacul agenţilor fitopatogeni în faza de germinare – răsărire . Galben 35 SD = 4kg/t de sămânţă. Alto combi 420 = 1.5 l/ha. Trifmine 30 WP = 1kg/ha. Dintre măsurile agrotehnice se recomandă respectarea rotaţiei de 6 ani.) reprezintă cei mai periculoşi dăunători ai culturii de floareasoarelui. Prevenirea atacului de mană ( Plasmopara helianthi) se efectuează prin tratament la sămânţă concomitent cu unul din produsele Apron 35 SD = 4 kg/t de sămânţă. executarea optimă a tuturor lucrărilor solului şi de întreţinere a culturii. Ronilan 50 WP = 2 kg/t – prin tratament semiumed. Combaterea putregaiului alb şi cenuşiu se realizează prin tratamentul seminţei cu unul din produsele: Sumilex 50 WP = 1 kg/t. Alto combi 420 = 1.plantulă. de regulă 300-500 l apă/ha. în funcţie de capacitatea de dispersie a maşinii de tratat.5 kg/ha/tratament. Punch 40 EC = 0. Cantitatea de apa va fi de 7 – 10 l/t de sămânţă. Tratamentele din cursul perioadei de vegetaţie capătă importanţă deosebită în anii cu puternice procese de patogeneză.5 l/ha.5 l/ha. precum şi recoltarea la timp.5 kg/ha.Botrytis cinerea. Apron 350 ES = 3 l/t de sămânţă. Bolile produse de aceşti patogeni pot provoca pierderi de recoltă apreciate în medie la 30% şi uneori chiar mai mari. Alert = 0. Royal PU 50% = 2kg/t. aplicarea îngrăşămintelor cu N. semănatul în epoca optimă. Se aplică la avertizare două tratamente. Mirage 45 EC = 1 l/ha. Cantitatea de apă la hectar se stabileşte în funcţie de capacitatea de dispersie a utilajului cu care se face tratamentul. Atacul produs de aceşti dăunători în primele faze de vegetaţie contribuie frecvent la reducerea producţiei şi uneori. sau Bavistin 50 WP = 1. P şi K în doze echilibrate. chiar la compromiterea . Sumilex 50WP. Spartak alpha = 1.250 kg/ha. Rovral PU 50% = 1.

Nu se recomandă folosirea produsului Seedox 80. este de menţionat preferinţa acestora pentru terenurile cu păşuni. fâneţe. necesarul de apă de 40-60m /ha/zi. o 3 udare de 200-250m /ha. în cadrul inspectoratelor de protecţia plantelor. în primăverile secetoase. Pentru stimularea efectului erbicidelor se poate aplica. Diafuran 35 ST. se realizează prin tratamentul seminţei cu Firadan 35 ST. Având în vedere faptul că seminţele tratate sunt toxice se va avea grijă ca manipularea şi depozitarea acestora să se facă cu respectarea normelor de protecţie a muncii. cât şi calitatea recoltei. toate în cantitate de 28 l/t de sămânţă. se recomandă evitarea cultivării florii-soarelui pe solele având ca premergătoare porumbul. cu asigurarea respectării normelor corespunzătoare de protecţia muncii şi ţinându-se seama de toleranţa hibrizilor faţă de aceste tratamente. În vederea reducerii posibilităţilor de înmulţire a gărgăriţei. Pe solele cu umiditate suficientă rezultate bune se obţin şi prin utilizarea produsului granulat Sinolintox 10 G administrat în sol odată cu semănatul în doze de 20kg/ha. întrucât este fitotoxic pentru această cultură. în faza de răsărire a culturii. Deşi Tanymecus dilaticollis poate ataca mai multe specii de plante. seminţele de floareasoarelui vor fi tratate cu Furadan 35 ST. Se recomandă evitarea pe cât posibil a cultivării florii-soarelui pe astfel de terenuri. Perioada în care apa de irigare determină sporuri de recoltă este formarea capitulului şi umplerea seminţelor. Din această cauză. În funcţie de zonă şi hibridul 3 cultivat. Irigarea Deşi floarea-soarelui este considerată o cultură rezistentă la secetă. leguminoase perene. culturi foarte dese care menţin stratul de la suprafaţa solului într-o anumită stare de umiditate. toate în cantitate de 28 l/t de sămânţă. irigarea influenţează pozitiv atât cantitatea. Diafuran 35 ST. Carbodan 35 ST sau Carbofuran 350. cât şi a viermilor sârmă se fac centralizat. Protejarea culturilor de floarea-soarelui. În cazul viermilor sârmă. Carbofuran 350. Tratamentul seminţelor de floarea-soarelui atât pentru combaterea gărgăriţei. porumbul reprezintă singura plantă de cultură care asigură condiţiile cele mai favorabile dezvoltării larvelor. contribuind la înmulţirea dăunătorilor în densităţi ridicate. În situaţia în care acest lucru nu este posibil. în cazul unor infestări puternice cu viermi sârmă. d. calendaristic situat în lunile . importanţă deosebită prezintă asolamentul.culturilor.

Numărul seminţelor pe capitul: 45-60g.0 1. la timp de revenire de 7-14 zile.7 0.3 udări 3 cu norme de 400-800m /ha. Polenizarea suplimentară Pentru a intensifica polenizarea şi a obţine o cantitate sporită de seminţe este necesar să se asigure cel puţin două familii de albine pentru fiecare hectar. Numărul de seminţe in capitul: 800-1800.4 3 1. Stupii de albine trebuie instalaţi în apropierea lanurilor înainte de înflorire.5 1. iar solul se revarsă fără bulgari în urma rariţei. Debitul de udare al brazdelor se va corela cu planta şi textura solului. Lipsa ploilor în această perioadă impune aplicarea a 1.8 1.8 sau 1. IATF-300. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor în condiţii optime de tehnologie. Deschiderea brazdelor se execută cu echipamentul DBM-5 în momentul în care plantele nu sunt frânte la trecerea agregatului.2 0.5 3.0 0.6 1.4 0.4 1.3 0.iunie şi iulie. în funcţie de textura solului.0 2.0 1. Se va evita irigarea prin aspersiune a culturii în perioada înfloririi depline.4 Norma de udare este de 1000-1200m /ha.6 0. astfel încât să nu se declanşeze eroziunea.0 2. distanţa dintre acestea poate fi de 0.3 0. Prin modelarea brazdelor 3 normele de udare se pot reduce cu 200-400m /ha fără a afecta negativ producţia. e. conform tabelului de mai jos. pentru a nu stânjeni zborul polenizator. sau IAP -450. Irigarea prin aspersiune se va aplica cu una din instalaţiile: IIAN – 400.0 0. caz în care alternează cu micro-brazde. IATL-400.7 1. cu respectarea schemelor de udare corespunzătoare echipamentului şi condiţiilor pedoclimatice. .5 2. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: Numărul de seminţe într-un gram: 12-20.6m. La irigarea prin brazde. Textura solului Uşoară Medie Grea Panta terenului (%) 0.0 0.5 0.8 0. iar lungimea brazdelor va fi cuprinsă între 100-200 m.

iar umiditatea seminţelor a scăzut la 14-15% şi trebuie încheiată în 6-8 zile. Recoltarea mecanizată poate începe când 75-80% din calatidiilor sunt de culoare brună şi brun-gălbuie. Producţia calculată (P). în lanuri în care plantele nu sunt căzute şi de 20-50cm.sitele să se aleagă şi să se regleze corespunzător mărimii seminţelor.12 + RIFS–8 şi C–14 U + RIFS–7. când umiditatea ajunge la 30-35%. Numărul de plante răsărite la metru pătrat: 4-6. până ce umiditatea seminţelor nu scade sub 10-11%.0-2. la care se pot monta echipamente speciale pentru floarea-soarelui. .4 t/oră în combină. . La recoltarea mecanizată a florii-soarelui pot fi folosite combine C. cultura de floarea-soarelui trebuie să aibă o coacere uniformă. +1-2cm. . rânduri perfect echidistante şi să asigure un debit de 2. În vederea executării lucrării de recoltat de bună calitate.distanţa între secţiile de recoltat să corespundă cu distanţa dintre rânduri. în cele cu plante căzute. fără însă a trimite seminţele în pleavă. . plante/ 1000 Recoltarea Recoltarea la timp prezintă o importanţă deosebită în reducerea pierderilor şi asigurarea calităţii recoltei.turaţia bătătorului să se regleze la 450-700 rot.înălţimea de tăiere a tulpinilor să fie de 50-100cm.Numărul de seminţe însămânţate la metru pătrat: 5-7. Începutul fazei de maturare la floarea-soarelui este marcat de momentul încetării acumulării de substanţă uscată în sămânţă. când pierderile pot fi foarte mari. precum şi noile tipuri de combine C-140.distanţa dintre bătător şi contrabătător să fie de 25-30 mm la intrare şi 15-20 mm la ieşire. Pentru recoltarea mecanizată. .turaţia ventilatorului se reglează în aşa fel încât să asigure o bună puritate a seminţelor./min. . trebuie avut în vedere următoarele: . . .corelarea vitezei de deplasare a combinei în lucru cu densitatea lanului şi umiditatea seminţei.. în funcţie de gradul de uscare a calatidiilor. Metoda de calcul: P(kg / ha) = ha greutatea se min telor pe o panta(%) × nr.seminţele nu se trec prin decorticator.

reglajele .în funcţie de umiditatea calatidiilor şi a seminţelor..

Pentru rezultate corespunzătoare trebuie să se aibă în vedere unele aspecte tehnologice specifice acestei culturi: a. pentru a putea executa la timp lucrările tehnologice şi pentru o buna polenizare cu albine. alternanţa şi numărul de rânduri la formele parentale pentru paritatea de 3:1 MAMĂ:TATĂ este de 18:6.200 m. soia. cu capacitate mare de înmagazinare a apei. Semănatul decalat al formelor parentale trebuie efectuate întrucât la majoritatea acestora perioadele de vegetaţie sunt diferite şi numai în acest mod se poate realiza o bună coincidenţă la înflorit.D. c. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase. iar pentru paritatea de 2:1 MAMĂ:TATĂ este de 12:6. e. În cadrul acestor parităţi. Izolarea în spaţiu trebuie să realizeze o distanţă minimă a loturilor de hibridare faţă de alte culturi de floarea-soarelui de 1. f. fasole. Polenizarea suplimentară este necesară pentru obţinerea unei cantităţi mai mari de seminţe. Amplasarea loturilor de hibridare să se facă pe terenuri mediu fertile.A. . d. Paritatea la semănat a formelor parentale recomandată este de 3:1 şi 2:1 (M:T). Pregătirea semănătorilor pentru semănat se face ţinând seama că în paritatea de 3:1 la alternanţă şi numărul de rânduri de 18:6 se vor folosi patru semănători SPC -6 din care una va fi pentru linia tata si trei pentru linia mama. b. linii consangvinizate menţinute şi modificate în câmpurile laboratorului de ameliorare şi producere a seminţelor şi înmulţite izolat în spaţiu la I. muştar sau rapiţă în ultimii 6-8 ani. Fundulea. năut.trebuie modificate zilnic şi la nevoie chiar în cursul fiecărei zile. Folosirea acestor scheme prezintă avantajul să se obţină o cantitate mai mare de sămânţă hibridă şi se poate recolta mecanizat cu combina atât forma tată cât şi forma mamă. Semănătoarea cu seminţe din linia tată va fi întotdeauna prima în brazdă. Producerea de sămânţă La floarea-soarelui se folosesc în procesul producerii de seminţe. iar solele alese să nu fi fost cultivate cu floarea-soarelui. Suprafaţa unui lot de hibridare să nu depăşească 50ha. profunde. Pentru aceasta sunt necesare cel puţin două familii de albine pentru fiecare hectar de lot de hibridare care se amplasează în apropiere înainte de înflorire.C. g. Purificarea biologică este obligatorie atât pentru rândurile mama cât şi pentru rândurile tată precum şi eliminarea plantelor de floareasoarelui din samulastra de pe solele învecinate. Pentru paritatea 2:1 la alternanţă şi numărul de rânduri de 12:2 se vor folosi trei semănători SPC -6 din care una va fi pentru linia tată şi două pentru linia mama.

2. Foarte bună: cerealele păioase. Arătura se efectuează cu pluguri echipate cu scormonitori pe ogoare de vară la 20-25 cm. Numărul de seminţe germinabile la metru pătrat: 100-150.2. soia. c. Pregătirea patului germinativ. Lucrările solului Imediat după recoltarea plantei premergătoare se execută o discuire. Stabilirea densităţii plantelor a. puritatea(%)× ger min atia(%) C(kg / ha) = (g) ×100 g. Numărul de seminţe germinabile la metru linear: 12-20. Bune: plantele furajere. c. / m × te gr. mecanizat cu combina reglată corespunzător când umiditatea seminţelor a ajuns la 10-12%. e. . floarea-soarelui.puritatea : minimum 97%. tutunul. avându-se grijă ca umiditatea lor să nu fie mai mare de 9%. Cantitatea: 8-10kg/ha. Adâncimea de lucru: la adâncimea de semănat. 2. Distanţa între seminţe pe rând: 5-8 cm. b. Greutatea a 1000 de seminţe: 3-5g. f. Valoarea culturală a seminţei: . Concomitent cu recoltarea se execută. b. d.h. .germinaţia: minimum 85%. fasolea. Contraindicaţii: monocultură. se min te 2 a 1000 de se min germ. până la 15 august. condiţionarea şi ambalarea. Rapiţa pentru ulei (Planşa 7) Plantele premergătoare a. plus 1-2cm. Recoltarea se face întâi la rândurile tată şi apoi la rândurile mamă. Metoda de calcul: nr. Seminţele se păstrează uscate. Momentul executării: după executarea arăturii şi imediat înainte de semănat. precurăţirea. Cantitatea de sămânţă la hectar (C).

se impune aplicarea unor . b. Wotan. aplicând o serie de măsuri eficiente de combatere integrată. Îngrăşămintele organice se aplică înainte de executarea arăturii de bază. Bolero. Madora.în celelalte zone de cultură. 50-80 kg/ha P2O5. Îngrăşămintele se aplică înainte de arătura de bază sau sub disc. plivire sau aplicarea erbicidelor. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Cultura de rapiţă este afectată de un complex de patogeni. 20-30 kg/ha P2O5 şi la înlocuirea în totalitate a necesarului de potasiu şi microelemente. Soiuri cultivate: Triumf. Pe terenuri puternic infestate cu buruieni monocotiledonate anuale se pot aplica însă. Botrytis cinerea. fapt pentru care cultura trebuie ţinută sub observaţie.h. Combaterea integrată a buruienilor Culturile de rapiţă semănate în rânduri apropiate nu necesită praşile. Întreţinerea culturilor a. Amor.5 şi 25 cm. Dexter. Alături de măsuri agrofitotehnice. Epoca: .5-7. Capitol. Heros. la pregătirea terenului pentru semănat. Orlando. 1-10 septembrie b. erbicidele Trefan = 3-4 l/ha sau Dual = 3-4 l/ha. urmărindu-se aducerea prin amendare a reacţiei solului în limite de pH = 6. Dozele de gunoi de grajd vor fi de 30 t/ha.în sud. Cyclone. Asigurarea necesarului de elemente nutritive Se realizează în funcţie de producţia planificată şi conţinutul solului în elemente nutritive: 80-180 kg/ha N. Colvert. asolament. Aplicarea amendamentelor este necesară pe toate solurile cu reacţie acidă. Rafina. Astra. Star. Dolomit. înainte de semănat. Erysiphe communis şi Alternaria sp. Adâncimea: 2 . Semănatul a. c. Contact. Praska. Fertilizarea organică este bine valorificată de rapiţă de toamnă şi în special de culturile postmergătoare. arătura adâncă. Aceşti patogeni se manifestă pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. 5-15 septembrie. contribuind la reducerea necesarului de îngrăşăminte chimice cu 30 t/ha N.4cm.5. 60-80 kg/ha K2O. Valesca. . Distanţa între rânduri: 12. dintre care la noi în ţară mai importanţi sunt: Sclerotinia sclerotiorum. Acestea se încorporează imediat în sol prin discuire. c. Bristol.

). . Asigurarea necesarului de apă Irigarea rapiţei după semănat se recomandă numai dacă în stratul superficial de sol nu există apa necesară germinării. Numărul de silicve pe plantă: 120-300. e. Numărul de seminţe într-o silicvă: 3-10. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor în condiţii optime de tehnologie. Udările târzii după încheierea înfloritului. se aplică un tratament cu Carbetox 50 CE = 0.tratamente chimice. la avertizare. La sămânţă se recomandă tratamentul cu unul din produsele: Sumilex 50 WP. pentru combaterea gărgăriţelor cruciferelor şi a gândacului lucios. pentru combaterea bolilor foliare se recomandă tratamente.5 kg/ha. Principalii dăunători care afectează culturile de rapiţă şi produc pagube însemnate. începând din primele faze de vegetaţie.).5 EC = 0. nu se recomandă deoarece favorizează căderea culturii şi atacul de afide.3l/ha sau Fastac 10 EC = 0. Pentru prevenirea atacului produs de puricii de pământ care se manifestă mai ales în condiţii de secetă. La apariţia în masă a păduchelui cenuşiu al verzei se aplică un tratament numai la avertizare cu Sinoratox 35 CE = 2 l/ha sau Carbetox 37 CE = 2 l/ha. Numărul de seminţe într-un gram: 200-300.1 l/ha.5l/ha. Rovral 50 PU sau Ronilan 50 WP în cantitate de 1 kg/t sămânţă. Numărul de seminţe însămânţate la metru pătrat: 120-170. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. În primăverile secetoase rapiţă necesită o udare la începutul legării 3 primelor silicve cu norma de 400-500 m /ha şi a doua la încheierea 3 înfloritului cu norma de 500-600m /ha. se aplică tratamentul cu Sinoratox 35 CE = 3l/ha. d. b. În primăvară. cum sunt: Decis 2. gândacul lucios al rapiţei (Meligethes spp. gărgăriţele cruciferelor (Ceuthorrynchus) şi păduchele cenuşiu al verzei (Bbrevicorine bassicae). cu unul din produsele: Sumilex 50 WP. sunt: puricii de pământ (Philotreta sp.0-3.0 g. se recomandă supravegherea permanentă a culturilor de rapiţă şi în cazul că se observă înţepături pe plante. În vegetaţie. c. Ronilan 50 WP sau Rovral 50 PU în cantitate de 1. Greutatea seminţelor pe plantă: 2. iar în perioada înfloritului se folosesc insecticidele selective. d.

/min.. după care se treieră cu combina./min. Metoda de calcul: P(kg / ha) = ha greutatea se mintelor pe o panta(%)× nr. boabele având un conţinut ridicat de umiditate şi de resturi vegetale. Sporul de producţie obţinut prin această metodă acoperă cheltuielile suplimentare făcute.viteza de înaintare să fie de 2-3 km/oră. Treieratul se face cu combina cu ridicător şi începe când umiditatea seminţelor este de 12-14%.. Numărul de plante răsărite la metru pătrat: 110-150. Cu toate măsurile de precauţie. iar timpul în care toată suprafaţa trebuie recoltată este de 2-3 zile. şi reglarea corespunzătoare a distanţei dintre bătător şi contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji seminţele. plante/ 1000 Recoltarea Lucrarea este mult mai dificilă faţă de alte culturi şi poate influenţa în mare măsură producţia obţinută. Se pot folosi două metode de recoltare: Recoltarea în doua faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă.turaţia tobei 500-700 rot. Această metodă impune alegerea cu atenţie a fazei de secerat pentru a nu influenţa negativ umplerea bobului şi respectiv producţia. acestea lăsându-se pe o mirişte înaltă de 20-25 cm până la uscarea completă. Producţia calculată (P). . Metoda prezintă avantajul că pierderile de sămânţă sunt minime şi se obţin boabe cu conţinut redus de umiditate şi fără impurităţi. Lucrarea trebuie să înceapă când seminţele sunt brunificate şi au umiditatea de 16-18%. .suplimentarea rabatorului la culturi semănate des sau reducerea vitezei de rotaţie a acestuia la 20 rot. g. De aceea seminţele trebuie curăţite imediat de resturile vegetale şi uscate la 10-11% umiditate pentru a putea fi păstrate în condiţii corespunzătoare. această metodă determină pierderi însemnate. Pentru această metodă de lucru se recomandă: .f. . Trebuie să se lucreze numai seara sau dimineaţa. Recoltarea directă din lan cu combina este mai eficientă numai dacă pierderile sunt minime şi se dispune de posibilităţi de uscare a seminţelor. precum şi a numărului de palete şi căptuşirea acestora cu cauciuc. culoarea galbenă a silicvelor şi sămânţă cu început de brunificare.

în cultură irigată. Stabilirea densităţii plantelor a. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori. c. Bune: porumbul. Contraindicaţii: floarea-soarelui.vara: în sud.2. Numărul de boabe la metru linear şi distanţa între boabe pe rând. ricinul. în nord. b. .2.în cultură neirigată. până la 15 august. Arăturile de vară sau de toamnă se lucrează apoi cu discul + grapa + lama de nivelare. 45-50. rapiţă. Lucrările solului a. în funcţie de distanţa între rânduri şi densitatea plantelor. Pregătirea patului germinativ Momentul executării: imediat înaintea semănatului. 20-25 cm. cartoful. b.pe soluri uşoare. . Medii: inul.pe soluri grele şi mijlocii.3. Epoca: . leguminoasele. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: . b. d. . 50-55. Adâncimea de lucru: 6-8 cm la prima lucrare şi 4-6 cm la a doua lucrare.toamna: până la 15 noiembrie Adâncimea: . 25-30 cm. . sunt prezentate în tabel. până la 30 august. sfecla de zahăr. rapiţă. Foarte bune: cerealele păioase. Soia (Planşa 8) Plantele premergătoare a.

Kiscun Daniela. Creştin.7 4. . SP 9191 RR. Safir. Soiuri cultivate: Diamant. Perla.puritatea: minimum 97%. Balcan.7 23.1 22.8 12. Trimf. Cantitatea a sămânţă la hectar (C) Metoda de calcul: nr.9 6. S2254 RR. Opal.4 25.pe solele curate de buruieni şi erbicide total 12. Stine 1480. S0994 RR.0 27. Valoarea culturală a seminţei: . Onix. puritatea(%) × ger min atia(%) C (kg / ha) = Cantitatea: 60=120/ha.5-25 cm.5 11.0 9. de Distanţa Nr. Distanţa Nr. / m 2 × a 1000 de boabe ( g ) ×100 gr. Columna.pe solele erbicidate parţial. 50 cm. Distanţa boabe între boabe la între boabe între boabe. Agat. Greutatea a 1000 de boabe: 115-220 g. boabe.1 3.9 6. PR 92B71 RR.9 14. . Stine 2250. S1484 RR. Adâncimea: 3-5 cm.5 8.6 21. Clamir. PR 92B05 RR. Elisir.6 17.3 15.0 4. . Atras. e. Distanţa între rânduri: . lucrarea se încheie până la 20 aprilie în sudul ţării şi până la 30 aprilie în nord.3 4.8 c. d. Semănatul Epoca: atunci când în sol. Gadir. Soiuri modificate genetic: AG 0801 RR.Vlakir.0 11. metru boabe. Romanesc 99. Proteinca.5 25 50 2x30x70 Numărul de boabe germinabile la metru pătrat linear Nr. boabelor germ.germinaţia: minimum 80%. KPG 23930 RR.5 3. AG 1602 RR. la la cm linear cm cm metru metru linear linear 5. PR 92B21 RR. Victoria. Bolyi 44.3 8. Danubiana.Distanţa între rânduri cm 12. la adâncimea de semănat se realizează 70 8 C.2 26.5 4.

costreiul mare (Sorghum halepense). sau Galaxy = 2 l/ha. Afalon 0..5 – 2. Buruienile care apar mai frecvent şi produc pagube mai mari sunt: iarba bărboasă (Echinochloa crus galli).5-0. se pot face 2 tratamente: primul când buruienile dicotiledonate au 2-4 frunze şi al doilea la reinfestare. Combaterea integrată a buruienilor Se realizează prin rotaţia culturilor. dacă este necesar.la sub 2 mg P2O5/100 G sol.5-1. sau primul Basagran = 1.5 l/ha şi al doilea Flex .25-1. ştirul (Amaranthus sp. scaietele popii.pe solele irigate prin brazde şi în cazul infestării cu buruienile Solanum nigrum şi Xanthium sp. Postemergent se folosesc erbicide pentru a combate buruienile din genurile: Solanum.).0 l/ha. primul Pivot 100 LC = 0.4 kg/ha.5 l/ha. La tratamentul preemergent. iar pentru unele zone. Mecloran = 8-10 l/ha. mai ales în sudul ţării. cu încorporare la 4-5 cm sau aplicat îndată după semănat. şi al doilea Galaxy 2 l/ha. Fertilizarea cu fosfor în funcţie de aprovizionarea solului: . Abutilon. 50-80 kg/ha P2O5. sau primul Flex = 1. Fertilizarea cu azot: 30-60 kg/ha N la culturile nebacterizate şi în cazul lipsei de nodozităţi. 2x30x70 cm.0 l/ha şi al doilea Basagran = 1. b. Fertilizarea cu potasiu: 50-80 kg/ha P2O pe solele cu conţinut mai mic de 15 mg K2O/100 g sol. cu încorporare la 8-10 cm. Întrucât buruienile apar eşalonat. 30-50 kg/ha P2O5. mohorul (Setaria). ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum). care nu sunt distruse decât de erbicidele de mai sus sau de alte buruieni care au scăpat la tratamentul preemergent. cu încorporare la 4-5 cm.la 2-5 mg P2O5/100 G sol. Xanthium. pentru a combate un număr mai mare de buruieni se recomandă un amestec între erbicid graminicid şi metribuzin ( Sencor sau Lexone). muştarul (Sinapia sp. şi al doilea Blazer 2S = 2 l/ha.5 kg/ha aplicate înainte sau după semănat. Aşa de exemplu. varza (Solarium nigrum). Asigurarea necesarului de elemente nutritive Bacterizarea seminţei cu 4 flacoane Nitragin la sămânţă necesară pentru un hectar.75 l/ha. sau primul Blazer 2 S = 2 l/ha. Întreţinerea culturilor a. pristolnicul (Abutlon theophrasti).5-2.). Dual = 2-3 kg/ha. loboda (Chenopodium sp. arătura adâncă şi pregătirea corespunzătoare a patului germinativ. .). Dintre graminicide se pot folosi: Trefan 3. Se pot face tratamente cu erbicide pre şi postemergent. Erbicidele Sencor sau Lxone se folosesc în doză de 0.

situat calendaristic în lunile iulie şi august. Următoarele faze critice sunt: butonizarea. De aceea în zonele cu precipitaţii anuale sub 500 mm. formarea şi umplerea boabelor. şi Pithium de baryanum) seminţele trebuie tratate cu Bavistin 50 WP. Aceste erbicide sunt foarte eficace şi împotriva gramineelor anuale dacă nu au fost distruse prin tratamente aplicate preemergent. În vederea reducerii pierderilor cauzate de patogenii de sol (Fusarium sp. c. iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet în doză de 2kg/t sămânţă. Primul moment critic pentru apă este germinaţia seminţelor. densitatea. care în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură pot reduce semnificativ procentul de plante răsărite.. Gallant = 0. înflorirea. De reţinut că . Sclerotinia sclerotiorum. în acest scop.25 l/ha. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor În scopul prevenirii transmiterii prin sol şi resturi vegetale a unor patogeni periculoşi ai culturilor de soia (Fusarium spp. Furore super = 3. Consumul zilnic de apă este 3 de 50-60m /ha. epoca de semănat. Irigarea culturii 3 Consumul de apă al soii este cuprins între 4800 şi 6500 m /ha. evitându-se formarea crustei. Phizoctolina spp. dozele se micşorează cu 25-30%. udare care va influenţa pozitiv şi efectele erbicidelor reziduale nevolatile. Focus ultra = 3-4 l/ha. Pentru acarianul Tetranychus urticae se execută tratamente cu produsul Sintox 25 = 1 l/ha. Pomopsis sojae).5l/ha. Taga super = 2-3 l/ha.2-3.= 1. în primăverile secetoase trebuie aplicată o udare de răsărire cu 2503 300 m apă/ha. trebuie să se respecte cu stricteţe elementele de bază tehnologică: rotaţia. Peronospora mansharica.0 l/ha..0-3. în doză de 2. După declanşarea înfloririi. De aceea.0 kg/t sămânţă. d. la tratamentele de mai sus se asociază unul din următoarele erbicide: Agil = 1. soia trebuia să se cultive cu precădere pe suprafeţele amenajate pentru irigat sau pe solele cu aport freatic. irigarea trebuie să asigure nivelul optim de umiditate pe straturi 0-80 cm de sol. Acest tratament se execută când costreiul din rizomi are 10-25 cm înălţime. care se aplică la apariţia dăunătorilor.5 l/ha.0-1.. Targa super = 2-3 l/ha. În cazul infestării cu Sorghum halepense. De aceea. combaterea buruienilor. Fusilade super = 2-3l/ha. diferenţiat pe zone şi soiuri cultivate. irigarea se va aplica ori de câte ori umiditatea solului scade la nivelul plafonului minim de 50% IUA pe adâncime de 80 cm.

5 3.0 2. . c. schema de semănat să fie adaptată acestei tehnici prin semănatul în benzi. iar 3 următoarele 800 – 1000 m apă/ha.4 1.4 1. f. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. iar solul se revarsă în urma rariţei fără bulgări. e.0 0. În cazul cultivării soiurilor cu talie înaltă. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor în condiţii optime de tehnologie.4 3 La prima udare se administrează 1000-1200 m apă/ha.0 0. Irigarea prin brazde implică respectarea următoarelor reguli: terenul să fie nivelat şi amenajat pentru scurgerea la suprafaţă. echipamentul de udare EUBA – 50 să aibă orificiile distanţate corespunzător schemei de semănat.5 – 2.8 1.5 Panta terenului (%) 0. Brazdele se deschid cu echipamentul DBM-5 în agregat cu tractorul U-650 în momentul în care talia plantelor permite trecerea utilajului. care necesită deschiderea culoarelor corespunzător schemei de udare.2 0. Prin modelarea profilului normele de 3 udare se reduc cu 200 – 400 m apă/ha.5 1.3 1. în funcţie de panta terenului. Numărul de boabe pe plantă: 22-86. a păstăilor şi reducerea greutăţii boabelor. Greutatea a 1000 de boabe: 115 – 220 g. Pentru irigarea prin aspersiune pot fi utilizate instalaţiile IATL 400 şi IATF-300. instalaţia IATF–300 nu poate aplica ultimele două udări şi deci nu este recomandată.lipsa apei în această perioadă determină pierderi semnificative de producţie prin căderea ploilor. Pentru suprafeţele mici şi în sistem gospodăresc trebuie utilizată instalaţia IIAM–400.0 0. d. Numărul de păstăi pe plantă: 14-35.0 1.6 0.8 0.5 – 8. astfel: Textura solului Uşoară Medie Grea 0. Greutatea boabelor pe plantă: 5-10 g. Reglarea debitului de udare în l/s se face în funcţie de panta brazdelor.6. Numărul mediu de boabe într-o păstaie: 1.0 0.4 1. Irigarea nu se recomandă după 20 august pentru a nu se prelungi vegetaţia culturii şi pentru a nu spori umiditatea boabelor la recoltat. Numărul de boabe într-un gram: 4. de două ori pe zi.0 2.5 g. precum şi instalaţia cu pivot central IAP -450.5 2. b. mutarea făcându-se manual.7 1.6 0.3 0. Lungimea brazdelor este cuprinsă între 100-200 m. textura solului.7 0.

Întârzierea recoltării poate determina pierderi prin scuturare a seminţelor din primele păstăi de la bază. combina să fie reglată astfel încât să taie plantele cât mai aproape de suprafaţa solului. Epoca: .4. Contraindicaţii: floarea-soarelui. care creează mari dificultăţi la recoltare şi păstrare. rapiţă. Recoltarea mai timpurie atrage după sine obţinerea unui mare număr de seminţe verzi. sfecla de zahăr. cartofii. solurile compacte. Pentru a recolta cu pierderi cât mai mici. ricinul. 20-25 cm. până la 15 august. Metoda de calcul: P( kg / ha) = ha greutatea se min telor pe o panta (%) × nr. leguminoasele. Arăturile de vară sau de toamnă se lucrează apoi cu discul + grapa . . 2.g. Lucrările solului a. 25-30 cm. Arătura se execută cu pluguri echipate cu scormonitori.toamna: până la 15 noiembrie Adâncimea: . până la 30 august. Medii: inul. astfel ca masa de tăiere a combinei să realizeze o perfectă copiere a terenului. să treiere complet păstăile şi să nu spargă boabele.pe soluri grele şi mijlocii. manifestată prin brunificarea păstăilor. porumbul erbicidat cu erbicide pe baza de triazine. Producţia calculată (P).vara: în sud. sorgul. Bune: porumbul.pe soluri uşoare. h. c. Fasole pentru boabe (Planşa 9) Plantele premergătoare a. d. Numărul de boabe însămânţate: 450-550 mii/ha. terenul cultivat cu soia trebuie să fie bine nivelat. plante / 1000 Recoltarea Perioada optimă de recoltare a soii începe la maturitatea fiziologică. b. Umiditatea seminţelor la recoltare trebuie să fie de 14 – 15%. .2. cultura să fie curată de buruieni. Foarte bune: cerealele păioase. cu stagnări de apă. în nord.

.+ lama de nivelare.

b.0-3. sunt prezentate în tabel Distanţa între rânduri Benzi de câte 8 rânduri La 45 cm: . Avans. cm 22-25 28-31 20-23 25-28 4. Star.6 Valoarea culturală a seminţei: puritatea: minimum 97% germinaţia: minimum 80% Greutatea a 1000 de boabe: 145-450 g. în funcţie de distanţa între rânduri şi densitatea plantelor. Numărul de boabe la metru linear şi distanţa între boabe pe rând. Soiuri cultivate: Ami.0-4. boabelor germ. Diva. 10 mai în zonele colinare şi nordice.în cultura neirigată. Bianca. c. data terminării semănatului: 30 aprilie în zonele sudice. / m 2 × a 1000 de boabe ( g ) × 100 gr. Emiliana. 50-55. Aversa. . 45-50. Ardeleana. Pregătirea patului germinativ Momentul executării: imediat înaintea semănatului. e. în funcţie de soi.0 3.irigat b.2 5. Vera. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat: .neirigat . puritatea(%) × ger min atia(%) C (kg / ha) = Cantitatea: 80-200 kg/ha.neirigat . Adâncimea de lucru: 6-8 cm la prima lucrare şi 4-6 cm la a doua lucrare. Ceali de Dobrogea.4 4.6-3. . d. Cantitatea de sămânţă la hectar (C) nr.irigat La 50 cm: . Semănatul 0 Epoca: semănatul începe când se realizează temperatura de 8-9 C în sol. la adâncimea de semănat. Numărul de boabe germinabile la metru linear Distanţa între boabe pe rând.5-4. Stabilirea densităţii plantelor a.în cultura irigată.

având în vedere creşterea lentă a plantelor de fasole în primele faze după răsărire şi sensibilitatea deosebită la îmburuienare în aceste faze. este. este recomandată inocularea seminţelor în ziua semănatului cu biopreparatul Nitragin. cu intervale de 60-70 cm între benzi ( 80 cm între benzi la irigarea prin brazde). Distanţa între rânduri: . Pentru sămânţa necesară unui hectar se utilizează 4 doze de Nitragin. . Doza de fosfor (DP) trebuie stabilită în funcţie de producţia de boabe dorita (RP t/ha). care se verifică la 20-25 de zile după răsăritul plantelor.Adâncimea: 5-6 cm in cultura neirigată şi 3-4 cm în cultura irigată. Dacă nu s-a efectuat bacterizarea seminţelor.în rânduri echidistante. îngrăşămintele cu azot nu se aplică înainte de semănat. Producţia de boabe obţinută. baza de îngrăşăminte cu azot se majorează la 60-80 kg N/ha. Pentru îmbunătăţirea nutriţiei cu azot. Îngrăşămintele cu potasiu în doză de 40-60kg K2O/ha se aplică odată cu cele fosfatice. specifice pentru fasole. ca urmare. la 50 cm între rânduri. Combaterea integrată a buruienilor Combaterea integrată a buruienilor cu ajutorul unor erbicide adecvate. Dacă se tratează seminţele cu Nitragin. la care se adaugă lucrări mecanice şi manuale. Inocularea bacteriană contribuie la realizarea unor sporuri semnificative de recoltă şi reduce necesarul de îngrăşăminte chimice cu azot. doza rezultată din calcul trebuie majorată cu 20-30 kg P2O5/ha. Îngrăşămintele cu fosfor se recomandă a fi aplicate prin împrăştiere şi încorporate în sol sub arătură. . aplicate în doze nepoluante.în benzi de câte trei rânduri la 45 cm. Ele trebuie aplicate în timpul vegetaţiei înainte de înflorit o dată cu praşila mecanică. în doză de 30-50 kg N /ha. iar cele complexe aplicate primăvara şi încorporate prin lucrările de pregătire a patului germinativ. în funcţie de intensitatea procesului de simbioză. Întreţinerea culturilor Asigurarea necesarului de elemente nutritive Îngrăşămintele organice sunt recomandate a se aplica la cultura premergătoare şi nu direct culturii de fasole. b. în relaţie directă cu starea de întreţinere a culturii. după următoarea formulă: DP = 20 x RP – DG x PG Pe solurile slab aprovizionate cu fosfor. produs pe baza unor tulpini bacteriene selecţionate de Rhizobium phaseoli. urmăreşte realizarea unei stări de întreţinere a culturii de înalt nivel calitativ care este strict necesară. consumul specific (20 kg P2O5) şi cantitatea de fosfor (PG = 1 kg P2O5/t gunoi) adusă în sol cu gunoiul de grajd (DG t/ha).

care în anumite condiţii de umiditate şi temperatură. două lucrări mecanice sunt suficiente. În perioada de vegetaţie. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor Pentru prevenirea transmiterii prin sol şi resturi vegetale a unor patogeni ai culturii de fasole (Fusarium spp. care are rezistenţă genetică la bacterioze. este obligatoriu tratarea întregii recolte obţinute imediat după treierat. pot reduce semnificativ procentul de plante răsărite. se recomandă aplicarea a două tratamente în vegetaţie cu unul din fungicidele: Benlate. Pentru evitarea accidentelor de muncă. Asigurarea necesarului de apă Consumul de apă al fasolei pe parcursul vegetaţiei este cuprins 3 între 3400 şi 4400m /ha. d. în spaţii bine închise sau 50-60 g/t. Primul tratament trebuie aplicat după răsărire. iar al doilea la înflorire. Aceste tratamente nu sunt necesare la soiuri de fasole pentru boabe Star.5 ml/t. De regulă. Cel mai periculos dăunător este gărgăriţa fasolei (Acanthscelides obtectus). folosind Reidan 40 EC = 12. în toate cazurile trebuie urmărite cu stricteţe şi respectate instrucţiunile de folosire şi manipulare care însoţesc produsele. Colletotrichum lindemuthianum). diferenţiat pe zone şi soiuri cultivate. Necesarul de 3 apă este de 15-20 m /ha/zi în luna aprilie şi creşte pe măsura avansării în . în spaţii închise etanş. de cele mai multe ori. în cantitate de 2 kg/ha. Când dăunătorul a fost semnalat. folosind pe cât posibil un volum redus de forţă de muncă. este suficient un tratament. Dithane M – 45. Altă măsură eficientă de prevenire a transmiterii acestor patogeni este folosirea de seminţe sănătoase. se recomandă să se respecte cu stricteţe elementele tehnologice: rotaţia. epoca de semănat. pentru a combate buruienile perene şi cele anuale rezistente. Vetrele de buruieni rămase pe zona rândurilor vor fi combătute anual printr-o intervenţie de corecţie. Sclerotinia cslerotiorum. provenite din culturi neinfestate.Tratamentele cu erbicide sunt asemănătoare cu cele prezentate pentru soia. densitatea şi combaterea buruienilor. Tratarea recoltei după treierat este obligatorie chiar dacă s-au efectuat şi tratamente pentru combaterea acestui dăunător în timpul vegetaţiei. Ca tratament chimic pentru combaterea bolilor transmise prin sămânţă se recomandă produsul Tiramet – 2kg/t sămânţă. c. Rhizoctonia solani. pentru fasole. prin gazarea timp de 48 ore. sau pastile de Fumitox 10 PF sau Pestoxin în cantitate de 30g/t. când tratarea se face sub prelate sau în spaţii bine închise. Suprafeţele tratate cu erbicide trebuie să fie prăşite mecanic. În scopul limitării pagubelor produse de antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum).

Primul moment critic pentru apă este în faza de germinaţie. care trebuie să se reverse fără bulgări în urma rariţei. în lungime de 100-200 m. h.60 m. plante / 1000 . Numărul de boabe într-un gram: 2. Numărul de păstăi pe plantă: 3-12. când se 3 recomandă irigarea de răsărire cu 250-300m /ha. La irigarea prin aspersiune. în condiţii optime de tehnologie.vegetaţie la 45-55m /ha/zi în lunile iunie şi iulie. Irigarea prin brazde se aplică numai pe terenurile nivelate şi amenajate în acest scop. Irigarea prin aspersiune creează un microclimat favorabil fecundării prin micşorarea temperaturii la nivelul culturii. astfel încât să asigure. Numărul de boabe însămânţate: 350-450 mii/ha. Numărul mediu de boabe într-o păstaie: 2-7. Greutatea a 1000 de boabe: 160-470 g. un timp de revenire pe aceeaşi suprafaţă de maximum 12-14 zile. f. se vor folosi instalaţiile autodeplasabile IAT-300. d. cu norme de 600-800 m apă/ha. creşterea umidităţii solului şi a aerului. Numărul de boabe pe plantă: 12-40. b. e. În continuare se va menţine prin irigare o umiditate optimă în sol peste plafonul minim de 50% din intervalul 3 umidităţii accesibile pe adâncimea de 60 cm. Din punct de vedere al tehnicii de irigare. Instalaţiile mutate manual vor fi utilizate pe suprafeţele mici sau în sistem gospodăresc. astfel că lăţimea unei benzi să nu depăşească 1. IATF-300 şi IAP-450. este condiţionat de starea de umiditate a solului. g. primăvara după semănat. Producţia calculată (P) Metoda de calcul: 3 P(kg / ha) = ha greutatea boabelor pe o planta(%) × nr. în caz de seceta.9. atât prin aspersiune cât şi prin brazde.2-6. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor. evitându-se formarea crustei. Metoda impune adaptarea unei scheme de semănat în benzi. Momentul deschiderii brazdelor. fasolea poate fi irigată. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. Greutatea boabelor pe plantă: 4-8g. c. Schema de semănat şi deci distanţa dintre brazde trebuie corelată cu distanţa dintre orificiile echipamentului de udare EUBA – 150.

Recoltarea Fasolea pentru consum se recoltează când 75% din păstăi sunt ajunse la maturitate. în bune condiţii cu combina din mers.14. Când se foloseşte această combină trebuie avut în vedere că lăţimea brazdelor să nu depăşească 1. în faţa roţilor. după uscare. urmând să se treiere cu combina după uscarea uniformă şi completă a tuturor păstăilor. După treierat. pentru a se evita călcarea plantelor. cu tub scurt de scurgere directă.40 m. Treieratul se face din brazde. iar la nevoie reducerea cuielor de pe grătar. cu combinele. utilizând de preferinţă. Reglajul fiecărei combine se va verifica şi corecta de 2-3 ori pe zi. se montează separatoare de rânduri. folosind maşina de dislocat fasole MDF – 1. Treieratul se face când plantele din brazde sunt uniform şi bine uscate. Aceasta este acţionată de tractorul L-445. concepută special pentru fasole. iar umiditatea boabelor este de 15-17%. umiditatea boabelor trebuie redusă sub 14%. iar boabele din partea superioară a plantelor sunt suficient de tari. Tractarea se face cu tractoare de 65 CP. Treieratul din brazde se poate face şi cu combinele universale C. . la loturile semincere. combina tractată MTF – 14.5. deoarece procentul de boabe sparte creşte pe măsură ce arşiţa se accentuează în cursul zilei şi umiditatea boabelor scade. alegerea sitelor corespunzător mărimii boabelor. Recoltarea culturii pentru sămânţă se face aproape de maturitatea tuturor seminţelor. Pe suprafeţe mici recoltarea se poate face manual. pentru a putea fi treierate. dirijat în jumătatea din faţă a sitelor. alegerea unui curent de aer cu debit mare. reducerea la minimum a turaţiei tobei.12 sau C. adaptarea descărcării buncărului după sistemul ETF. scoaterea din circuit a grohăitorului. Pentru reducerea procentului de spărturi şi de pierderi la aceste combine trebuie făcute următoarele adaptări şi reglaje: echiparea cu aparat de treierat cu cuie şi cu postbătătorul prevăzut cu grătar adaptat pentru batere suplimentară. la care spargerea boabelor este practic total evitată. maşina recoltând câte 3 rânduri la o trecere.5. la care. când se vor forma brazde din plantele smulse de pe 8-10 rânduri alăturate. îmbrăcarea racleţilor transportatorilor centrali cu cauciuc şi reducerea numărului acestora la jumătate. Recoltarea mecanică se realizează în bune condiţii prin dislocarea plantelor. Plantele de fasole dislocate se adună în brazde folosind grebla GO-3 sau grebla mecanică rotativă GMR4. 2-4 cm sub nivelul solului.

2.pe soluri uşoare: combinatorul format din grapa cu colţi rigizi + grapa elicoidală + tăvălug inelar. cartoful. Pregătirea patului germinativ: . ovăzul. c. Dezmiriştirea: după recoltarea culturii premergătoare. Bune: porumbul. d. b.5. Numărul de boabe germinabile la metru pătrat este prezent în tabel. c. sfeclă de zahăr şi furajeră. Foarte bune: cerealele de toamnă. Irigat Modul de recoltare Mecanizat şi semimecanizat Manual Glomerule la semănat 18-20 26-28 Plante la recoltat 8-10 12-14 Neirigat Glomerule la semănat 20-22 28-30 Plante la recoltat 7-9 9-11 . Momentul executării: imediat înainte de semănat. Stabilirea densităţii plantelor a . Arătura: la 30 cm. b. cu scormonitor + nivelare. Lucrările solului a. . Sfecla de zahăr (Planşa 10) .pe soluri tasate: combinatorul format din vibrocultor + grapă elicoidala + tăvălug inelar. Ulterior se execută lucrări de întreţinere a arăturii prin discuiri şi grăpat. cruciferele.pentru a asigura condiţii corespunzătoare de păstrare a lor.2. Adâncimea de lucru: 3-4 cm.Beta vulgaris Plantele premergătoare a. Contraindicaţii: plantele de cultură care părăsesc terenul târziu şi-l lasă plin de resturi vegetale.

0 Răsărit Distanţa cm 22-27 20-21 21-23 Mecanizată Semimecanizată Manuală c.110. . Europa. Inga. Lydia. boabelor germ. Ovatio.0 11.110. Herald. boabe la m linear 8-9 8-9 10-11 Distanţa cm 12.511.1 7. Clipper. d.0 8.5-9. Lena. Dora. . Numărul de boabe germinabile la metru pătrat între boabe pe rând sunt date în tabel. etc.1 12. 8-9kg/ha. Madison. Laser.511. Polirom. Elba.sămânţă monogermă. puritatea(%) × ger min atia(%) Cantitatea: . Orix. Greutatea a 1000 de boabe: . 6kg/ha. Elan.germinaţia: minimum 75%. Alexa.monogerm: Brasov 519. Cantitatea de sămânţă la hectar (C). Alfa. .plurigerme: Braşov. Astro. Roma. . Sonja. Helsinki. Valoarea culturală a seminţei: . Ipolita. Bartos. Dana. . Bod A-2. Centro. boabe la m linear 9-10 9-10 11-12 Distanţa cm 11. Gilamon. Cleo. Gisela. Kristall. Inger. Janina. Forum.b. Gina. Florentina. Romanesc 7. Bogdana. Soiuri cultivate: .sămânţă plurigermă.5 Răsărit Distanţa cm 20-22 18-20 19-21 Neirigat Semănat Nr. Campus. Jamaica. Cyrano.la sămânţă normală şlefuită monogermă: 14-24 g. Monorom. Danubia.puritatea: minimum 99%. / m 2 × a 1000 de boabe ( g ) ×100 gr. Irigat Modul de recoltare Semănat Nr. Emma. Metoda de calcul: C (kg / ha) = nr. Marian. Hilma. Cercos.5-8.la sămânţă normală şlefuită plurigermă: 22-32 g. e.

În condiţiile neaplicării dozelor stabilite în toamnă. a atins 40 5 C. poate fi administrată în această perioadă. Fertilizarea la semănat sau starter este obligatorie pe toate tipurile de sol. nu se recomandă cultivarea sfeclei de zahăr pe terenuri negunoite direct sau cu cel puţin 1-2 ani în urmă. Distanţa între rânduri: . Pot fi utilizate îngrăşăminte simple cu azot – nitrocalcarul. pe lângă o parte din elementele nutritive necesare. azotatul de amoniu sau ureea. Gunoiul de grajd bine fermentat se administrează în doză de 40-60 t/ha. impusă de particularitatea biologică a plantei de a-şi dezvolta sistemul radicular slab în primele 60 zile de răsărire. sub forma de îngrăşăminte complexe. întreaga doză. Asigurarea necesarului de elemente nutritive Fertilizarea cu gunoi de grajd este absolut obligatorie.pentru recoltarea mecanizată: echidistant la 45 cm cu SPC – 12. aceasta asigurând. Adâncimea: .la sămânţă plurigermă. şi îmbunătăţirea activităţii biologice din sol. imediat prin arătura de bază. 2-3 cm.pentru recoltarea semimecanizată şi manuală: 45-45-45-60-4545-45-60-45-45-45cm. . Doza optimă de îngrăşăminte chimice (kg/ha) este dată de tabelul următor: Fertilitatea naturală a solului Bună Medie şi slabă N 120-180 140-200 P2O5 70-110 80-125 K2O 50-90 60-120 Înaintea pregătirii patului germinativ. . după dezmiriştirea terenului şi aplicarea îngrăşămintelor chimice cu fosfor şi potasiu şi se încorporează în sol. 2-4 cm.Semănatul Epoca: când temperatura în sol. la adâncimea de semănat.la sămânţă monogamă. Întreţinerea culturii a. îngrăşămintele cu azot asigură o bună aprovizionare nutrică şi stratul de semănat pentru tinerele plante. timp de 2-3 zile consecutiv. Mobilitatea azotului pe profil face ca el să fie utilizat şi în faze mai târzii. se încheie în 2-3 zile de lucru. Nu este recomandată . De aceea.

Se mai poate aplica un amestec format din Butiran = 7-10 l/ha şi Venzar = 1-2kg/ha.). b. iar plantele de sfeclă. muştarul (Sinapia sp. . deoarece reduce zahărul din rădăcină. Preemergent cel mai mult se foloseşte amestecul dintre Dual 500 EC = 3-5 l/ha + Venzer = 0. când aceste buruieni sunt în faza de rozetă şi până încep să formeze tulpina floriferă. ridichea salbatica (Raphanus raphanistrum). Betanal AM 4-6 l/ha.5 kg/ha. pălămida (Cirsium arvensis). iar încorporarea se face la 6-10 cm adâncime. Îngrăşământul se aplică în bandă. până la 2 frunze. sau Mecloran = 7-12l/ha. pentru a nu vătăma rădăcina tinerei plante. Fertilizarea foliară se aplica în lunile iulie şi august. Culturile infestate puternic cu Cirsium arvensis şi Sonchus arvensis sau Matricaria sp se tratează cu Lontrel 300 = 0. încorporat la 4-5 cm sau aplicat îndată după semănat împreună cu Venzar. Când se înrădăcinează şi acoperă bine terenul devine concurent al buruienilor. cu încorporare la 5-6 cm.). Aplicarea erbicidelor reprezintă una din măsurile importante de combatere. montat pe maşina de semănat. Se vor utiliza azotatul de amoniu sau ureea. în aceste culturi se întâlnesc: iarba bărboasă (Echinochloa cruss-galli). sau Dual = 46l/ha. Postemergente: se pot aplica unul sau două tratamente după nevoie. mohorul (Setaria sp.75-1. sau Eradicane = 7-9l/ha.utilizarea de uree ca îngrăşământ starter. în funcţie de sol cu încorporare la 5 cm. La acest amestec Butiran se poate înlocui cu Diizocab = 6-9l/ha. Combaterea integrată a buruienilor Mai frecvent. spanacul alb (Chenopodium album). când buruienile dicotiledonate se află în faza de 4 frunze. ştirul (Amaranthus sp).). Fertilizarea în vegetaţie se aplică concomitent cu prima praşilă şi a doua. Aplicarea este asigurată prin montarea pe cultivator a echipamentului de fertilizare. Ele sunt compatibile cu tratamente de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Primul tratament cu Lontrel se poate da în amestec cu Bentanal. Lucrarea este asigurată de echipamentul de fertilizat. susaiul ( Sonchus sp. meişorul (Digitaria sp.).5l/ha. iarba grasă (Portulaca sp). Dacă este necesar la 2-3 săptămâni se prăseşte. Sfecla este sensibilă la îmburuienare în primele 5-8 săptămâni de la răsărire. utilizând îngrăşăminte foliare cu microelemente – în special cu bor. Fertilizarea în vegetaţie nu va depăşi epoca optimă a praşilei a doua. pentru a da posibilitatea erbicidului să se transloce în rădăcinile buruienilor. costreiul mare (Sorghum halepense). cu 2-3 cm sub adâncimea seminţei şi 5-8 cm lateral de acesta.

Impact 125 SC 00. Brestadin 50 = 0.5 l/ha. Dacă este nevoie tratamentul se repetă.0 l/ha. pe terenuri cu stagnări ale apei din ploi şi irigare. primul aplicându-se la apariţia simptomelor la intervale de 18-21 zile. Dursban 480 EC = 1. Lebaycid 50EC = 1.2% în 500 kg apă/ha.0-1.5l/ha. Rizomania este provocată de virusul îngălbenirii şi necrozării 0 nervurilor şi este favorizat de temperaturi mai mari de 20 C. Pagubele cele mai mari sunt produse de dăunătorii Tanymecus dilaticolis. Alto 100 SL = 0.culturile infestate cu Cirsium arvensis şi Sonchus arvensis şi alte buruieni dicotiledonate perene sunt rezistente la erbicidele de mai sus. se tratează în timpul vegetaţiei cu Lontrel 300 = 0. Combaterea se poate face numai prin mijloace preventive: desecarea şi nivelarea terenului. Best 10 EC = 4. reducerea normelor de irigare. Carbodan 35 ST = 28 ml/kg. Făinarea (Erysiphe betae) se poate combate concomitent cu cercosporioză utilizând fungicidele mai sus amintite sau prin utilizarea unor produse specifice ca Tilt 250 EC = 0.6 l/ha. Sorghum halepense se combate cu Gallant = 2-3 l/ha sau Targa S sau Fusilade super sau Agil 100 EC in doza de 1.5l/ha.750 l/ha.250 l/ha.5 l/ha. c. Combaterea larvelor defoliatoare. Alfa combi 25 EC = 0. Sumi combi 30 EC = 0. în funcţie de condiţiile de sol.000 oua parazitate/ha x 2 .5 EC = 0. Diafuran 35 ST = 28 ml/kg.5l/ha. în unul până la trei tratamente. Pentru combaterea lor se utilizează tratamentul seminţei cu unul din următoarele produse: Carbofuran 35 = 28ml/kg.5 l/ha. Trichogramma sp.Pe loturile semincere de sfeclă de zahăr se poate folosi următoarea strategie: . care afectează plantele în faze avansate de vegetaţie se face la avertizare.5 l/ha. utilizându-se 300-400 l apă/ha/tratament. cu unul din produsele: Sumicidin 20 EC = 0. 150. Tratamentul în vegetaţie este complementar tratamentului seminţei. Ultracid 20EC = 1.300 l/ha.pentru combaterea buruienilor anuale se face tratamentul preemergent cu Mecloran = 8-12 l/ha + Venzar = 2-3 kg/ha. Score 300 EC = 0. Combaterea integrată a bolilor si dăunătorilor Cercosporioza se combate la avertizare utilizând unul din următoarele produse: Alert = 0. al căror atac este deosebit de intens în primăverile secetoase şi călduroase. Se folosesc produsele: Azodrin 40WSC = 1. Decis 2. fiind indicate pentru densităţi crescute ale dăunătorilor. Promet 400 CS = 40ml/kg. asigurarea unei tehnologii optime de cultură.5l/ha. . Se pot utiliza cu acelaşi rezultat şi unul din produsele biologice: Bacilum thuringiensis 0.5 l/ha.3 l/ha.600 l/ha.5 l/ha. Tanymecus paliatus şi Bothynoderes punctiventris.

tratamente sau feromoni specifici aplicaţi în 4 capcane/ha. care contribuie la realizarea densităţii stabilite şi a uniformizării răsăritului. pe adâncimea de 80 cm. 2500-3600 m apă/ha în zona de 3 silvostepă şi de 1500-2400 m apă/ha în zona de câmpie. mediu de radacini/ P(t / ha )= 100 sau P (t / ha) = g × 100000 d×i . irigarea constituie cel mai important element tehnologic de creştere a nivelului de producţie. 3 este cuprinsă între 600 şi 700 m apa/ha. este necesar să se aplice la începutul lunii aprilie o irigare de răsărire. deasupra plafonului minim de 50% din IUA în stepă şi 70% în zona pădurilor de câmpie. Producţia calculată (P) m 2 greutatea medie a radacinilor(g) × nr. Evaluarea producţiei La nivelul potenţialului biologic al soiurilor în condiţii optime de tehnologie. b. din care 75-80% o constituie apă din perioada de vegetaţie. c. În anii cu primăveri foarte secetoase. raportată la numărul acestora. 3 Norma de irigare este de 3600-4000 m apa/ha în zona de stepă 3 asigurată printr-un număr de 6-7 udări. în funcţie de constantele hidrofizice ale solului. fază când are loc începutul îngrăşării rădăcinilor. d. Norma de udare. iar udările se repetă la 12-14 zile. Ultima udare se va administra cu 30 zile înaintea începerii recoltatului în vederea acumulării zahărului în rădăcini. Greutatea medie a rădăcinilor: se stabileşte prin cântărirea întregii cantităţi de rădăcini recoltate din toate punctele de control curăţate de pământ. Umiditatea solului. De aceea. elementele de evaluare a producţiei sunt următoarele: a. Asigurarea necesarului de apă Sfecla de zahăr consumă 500-650 mm apă în funcţie de zona de cultură. Irigarea în vegetaţie începe de obicei în a doua decadă a lunii iunie. trebuie menţinută prin irigaţii repetate la nivelul maxim. Numărul mediu de rădăcini pe metru pătrat: se numără toate rădăcinile recoltate din punctele de control şi se raportează la suprafaţa însumata a punctelor de control.

2 d suprafaţa unui punct de control. pentru a se evita pierderile de recoltă. Mai pot fi utilizate şi combinele tractate.în care: g este cantitatea de rădăcini recoltate din punctele de control. kg. cu setul de maşină BM-6 + KS-6 sau cu combinele pe rânduri. decoletarea trebuie efectuată în aceeaşi zi cu dislocatul. Metoda de recoltare: . Recoltarea Momentul optim de recoltare se stabileşte în funcţie de dinamica acumulării zahărului în rădăcini. reglarea aparatului de dislocare să se facă la 18-20 cm adâncime. cel mult o noapte.mecanizat. . Recoltarea mecanizată se poate practica pe solele la care semănarea culturii s-a efectuat în rânduri echidistante la 45 cm. lanul să fie uniform ca densitate şi mărime a sfeclei. Pentru a se realiza o lucrare de recoltare de bună calitate se impun câteva măsuri:  solul să fie nivelat şi cu umiditate corespunzătoare. . staţionarea rădăcinilor în câmp în grămezi mari.semimecanizat prin dislocarea mecanizată şi decoletare manuală. Se admite ca excepţie. m . Decoletarea mai jos decât nivelul mugurilor vegetativi cu i cm produce 8% pierderi. lanul să nu prezinte buruieni înalte. în cazul în care aceasta are loc la 3 cm sub nivelul mugurilor vegetativi. La această metodă de recoltare. chiar dacă se execută acoperirea acestora cu resturi de frunze şi colete. în aceeaşi zi cu recoltarea. La producţia calculată se va adăuga sporul de producţie ce se va realiza de la data evaluării la data prevăzută a se recolta. făcânduse la nevoie reglajele suplimentare. Recoltarea semimecanizată presupune utilizarea echipamentului DSP–4 şi se practică în special pe solele la care s-a efectuat semănatul în benzi. care recoltează pe unul sau două rânduri. i numărul punctelor de control. prin graficele încheiate cu fabrica de zahăr. după care transportul devine absolut necesar. Practica exercitării de grămezi mici în câmp provoacă pierderi foarte mari. O atenţie deosebită trebuie acordată transportului rădăcinilor de sfeclă pentru zahăr recoltate la punctele de recepţionare. gradul de curăţenie a sfeclei să fie verificat şi în câmp. pierderile pot ajunge la 22%. rădăcinile să nu fie ramificate.

Anexa 1 Planşa 1 Grâu de toamnă Planşa 2 Orz de toamnă Planşa 3 Orzoaică Planşa 4 Orez Planşa 5 Porumb Planşa 6 Floarea-soarelui Planşa 7 Rapiţa pentru ulei Planşa 8 Soia Planşa 9 Fasole pentru boabe 155 .

05 ardei. conopidă. cireşe. broccoli. 0.10 varză. căpşuni. 4.05 banane. castraveţi. cartofi 5. morcovi. cartofi. 0.00 kiwi. fasole 0.00 11 Bromofos castraveţi. mure. ceapă. Nr. rădăcinoase 0. 0.pepene 2. citrice.20 8 Bioresmetrin legume 0.50 tomate 12 Bromofosmetil ceapă.00 fructe: căpşuni. 0.50 portocale 6 Azinofosmetil 0.10 mazăre.50 legume. salată 5.00 galben.A. cartofi.10 salată.20 156 . PESTICIDUL PRODUSUL mg s.M.10 pepene galben ceapă 0. 0. fragi.00 acetic-ester-metilic 3 Aldicarb ceapă. 0. păstârnac.50 tomate. conopidă. ceapă. struguri 7 Benalaxil 0.50 9 Bitertanol banane 0. conopidă. piersici. salată. citrice 30. căpşuni. varză.00 fructe uscate stafide 100. varză de Bruxelles 5 Amitraz castraveţi.50 10 Brom organic 20. caise. ridichi. cireşe.05 castraveţi 0. sparanghel. ţelină. piersici. salată. 0.00 4 Aldrin şi Dieldrin fructe.02 varză.00 2 Acetat alfa-naftilcartofi 100. 0. prod 1 Acetat cartofi.Anexa 2 LIMITELE MAXIME ADMISIBILE DE REZIDUURI DE PESTICIDE DIN PRODUSELE HORTIVITICOLE ÎN ROMÂNIA L.a/kg crt. hrean.

căpşuni. pepene galben.02 0. păstârnac. cartofi. prune. căpşuni. piersici. tomate. mazăre. caise.50 2. coacăze. pepene galben. tomate căpşuni. migdale. morcovi. struguri. piersici. prune.10 0. pepeni. ciuperci. salată. pere. vişine. tomate cartofi. pere. mure. fasole verde. nectarine. vişine.00 17 18 Carbofuran Chinometionat 19 20 Cihexatin Cipermetrin 157 . pere. salată castraveţi. mere.50 2. prune. dovleac. mere. salată. rădăcinoase ceapă ardei. rădăcinoase. pere. pepene galben mere.05 0. spanac. caise. spanac legume. nectarine.00 1. pere.00 0. piersici.50 0.00 0.50 2. morcovi. căpşuni.20 0. fasole verde. mere ardei.00 3.00 5.00 25. prune. castraveţi. tomate. ardei.10 0. mazăre.00 10.00 2. varză piersici 0. castraveţi.00 0.20 0.00 15. salată. ceapă. pere. ardei. zmeură. struguri.50 1. citrice. conopidă. ridichi castraveţi. mere.mere. struguri cireşe. castraveţi. tomate cireşe. varză pepene verde. tomate. cireşe. piersici. coacăze. cireşe.13 14 Bromopropilat Captan 15 Carbaril 16 Carbendazim fragi. fasole verde. struguri. piersici.00 2.00 20. nuci. prune.00 5.00 10. căpşuni.10 0. mere. pere.00 5.

conopidă. tomate cartofi.00 0. ţelină mere. prune.00 10. ceapă. migdale.05 1.00 0.01 0. nuci. ciuperci. struguri mere cartofi.00 0. varză mere.20 0. tomate fasole verde caise. fasole verde.00 0. ciuperci. pere. pepene galben. struguri ceapă.00 0.10 0. conopidă.21 22 Clormequat Clorbenzilat struguri mere.50 2. castraveţi.00 3. fasole verde morcovi.20 1. varză.00 25. fasole verde. morcovi. fructe citrice cartofi. tomate pepene galben pere.00 2.20 2.00 0. piersici cartofi.50 0. piersici 1. tomate.00 15.10 0. legume frunzoase piersici castraveţi.00 5.4D Deltametrin 29 30 31 Diazinon Diclorfluanid Dicloran 158 . piersici căpşuni. piersici. ridichi. mere. ceapă.70 5. varză. conopidă salată. struguri.50 0. nectarine. căpşuni cireşe. cireşe.05 0.50 0. salată. rădăcinoase căpşuni. legume şi fructe alune. struguri cartofi morcovi. ceapă.00 10.10 0.00 10. salată castraveţi. pere. salată. tomate mere. struguri ardei.00 23 Cloropirifos 24 Clorotalonil 25 26 27 28 Cloropirifosetil Cloropirifosmetil 2.10 5.20 0. varză ardei. mure coacăze. nuci legume. pepene galben.10 0. conopidă.05 0. pere migdale.

morcovi cireşe. mere. ardei. piersici. tomate castraveţi fructe cu excepţia căpşunilor legume cu excepţia castraveţilor şi tomatelor citrice. morcovi.00 0.50 1. ceapă nectarine.00 5. pere. fasole verde.20 1. castraveţi. prune căpşuni. nuci castraveţi.00 5. pepene galben. salată struguri. prune struguri gutui. struguri cartofi. piersici. pere.00 3. tomate.00 1.10 0.00 0. căpşuni cireşe.50 1.10 2. mere. citrice mere ceapă. morcovi mere alune.32 Dicloran 33 34 Diclorvos Dicofol 35 36 37 38 39 40 41 Diflubenzuron Difenil Difenilamină Dimetoat Dinocap Dioxatino Ditiocarburanţi 42 43 44 Dodine Endosulfan Etion castraveţi.50 2. struguri caise. fasole verde caise. varză fructe. piersici fructe legume salată căpşuni.50 1. căpşuni. prune.00 15.00 2.00 2. tomate.00 0. mere. prune. piersici. morcovi tomate cireşe. ceapă.00 159 . 0. pere. usturoi căpşuni.00 2. pere. coacăze negre caise.00 10.00 110. citrice. ardei.00 0. căpşuni.10 0. caise.00 5.00 0.12 0. mere.00 1.20 2. cireşe. tomate. piersici castraveţi. mere.00 2. pere. cireşe. piersici.00 5. piersici cireşe căpşuni. citrice. nectarine.00 0. migdale. fasole verde.

tomate ceapă. rădăcinoase castraveţi. mazăre struguri.50 1. struguri tomate.00 0. pepene verde căpşuni. ţelină kiwi. nuci. prune cireşe. citrice. ridichi coacăze.50 2.05 0.00 0. piersici castraveţi. prune.00 53 Fenvalerat 54 Folpet 160 . fasole verde. mere cireşe. ardei.00 0. varză căpşuni.00 0. fasole verde. pepene galben ardei. varză caise.00 10.10 0.00 15. salată căpşuni struguri 0.50 1.00 5. piersici. tomate cartofi. prune. tomate cartofi. pere. pepene galben tomate citrice.10 0. tomate cireşe. castraveţi.05 0. tomate conopidă. mere.02 3. pere. tomate cartofi.00 5. morcovi. pere. varză piersici castraveţi. piersici.00 25.10 0. struguri. conopidă salată. cireşe. mere.00 2.50 1.45 Etiofencarb 46 47 48 49 Etoprofos Etoxiquin Fenaminos Fenitrotion 50 51 52 Fenpropatrin Fensulfotion Fention mere. salată ardei. cireşe.20 0.00 5. conopidă căpşuni. pere. struguri tomate.00 2. ceapă. salată cartofi.75 0. cartofi.00 10.00 20. citrice.00 2. mere. salată. pere cartofi. căpşuni mere.20 0. ceapă. ceapă. ceapă.

legume uscate. castraveţi.00 0. citrice. ţelină.00 6. nectarine mere. tomate ardei. cireşe. cireşe piersici.50 5. mazăre.01 0. cartofi. nuci. citrice.20 0.00 0. struguri ceapă cartofi fructe uscate. varză mere. mazăre. varză struguri cartofi. mere. piersici. pere.05 0. căpşuni. prune. varză mere. usturoi.00 2. spanac. prune.00 3.10 1. mei castraveţi banane.00 0.00 15.00 10. varză salată. pepene verde.50 1.00 10.10 0. prune struguri. căpşuni.00 0. salată. tomate ardei.00 0. pere.00 8. căpşuni.00 5. pere. prune.00 10. prune. mere pepene galben şi verde 0. pere rădăcinoase căpşuni.20 0.50 2. struguri cireşe castraveţi. ţelină fasole verde mere tomate. tomate.10 5.55 56 Forat Fosalon 57 Fosfamidon 58 59 60 61 62 Formet Hidrazida maleică Hidrogen fosforat Imazalil Iprodion fasole verde. conopidă. piersici. spanac. mazăre. conopidă. ardei. pere caise.00 0. struguri. pere. cireşe.50 2. fasole verde.piersici morcovi. tomate castraveţi.00 50. piersici. căpşuni ceapă. tomate mere.20 63 Lindan 64 Malation 65 Metalaxil 161 . salată.

salată. varză fasole verde. fructe morcovi.00 0. struguri. conopidă.70 1. ridichi castraveţi. mazăre. morcovi. mazăre conopidă.02 3.00 2. nectarine. ceapă. castraveţi citrice. piersici. căpşuni. gulie. tomate fructe. kiwi.00 15.20 0. tomate coacăze. salată. piersici castraveţi. piersici.20 0. tomate prune morcovi. tomate caise. nectarine ardei. citrice.20 0.05 0. cireşe. cireşe.00 0.00 20. cartofi. struguri. citrice. morcovi ceapă. citrice.00 0. conopidă. tomate mere. castraveţi.10 0.50 0. pepene galben. piersici mere. fasole verde. varză mere. struguri conopidă.10 0.10 0. varză. fasole verde.50 1. conopidă. salată.00 10.00 25.00 0. tomate. praz ardei.20 1. caise. conopidă.50 1.66 67 Methiocarb Methidation 68 Mevinfos 69 Monocrotofos 70 71 Organomercuice Ortofenilfenol tomate ardei. spanac struguri varză 0. mazăre. căpşuni. pere pepene galben. fasole verde. spanac. varză cartofi.20 0.00 5.00 0. legume cireşe. varză mere. pere.05 0.00 72 73 74 Paration Paration-metil Permetrin 162 . pere legume caise. prune.50 1. spanac. pere. salată.

nuci fructe uscate. ceapă. cartofi alte legume căpşuni.10 0. banane căpşuni citrice. spanac. piersici. spanac cartofi. migdale.00 0. ţelină.00 2.00 0. fructe ardei. pere. praz. ceapă verde. mere. varză fasole verde.00 10. cireşe. varză conopidă ardei.00 0. vişine cartofi. legume uscate. tomate. prune struguri căpşuni. ardei. piersici.00 3. conopidă. fasole verde.00 1.10 3. pere 8.00 2.50 2.00 10. pere caise.75 76 77 Piperonil butoxid Piretrine Pirimicarb 78 Pirimifosmetil 79 Propargit 80 Propanocarb 81 Propoxur 82 83 Produşi pe bază de cupru Quintozen fructe uscate.00 0. tomate.00 3.00 0.50 3. prune salată. fasole verde varză tomate salată struguri ceapă tomate. salată.00 7. castraveţi.00 84 85 Simazin Tiabendazol 163 .00 0. prune.10 0.50 1. tomate castraveţi salată rădăcinoase.02 0. mere. căpşuni.02 0.20 2. castraveţi. nectarine. pere.00 3. căpşuni. kiwi. piersici. morcovi. coacăze. mere.20 1.00 5. coacăze. pătrunjel. cireşe.50 1.00 5. conopidă. prune ardei. legume uscate.01 0. nuci căpşuni.00 10. nuci castraveţi tomate mere.00 0.

pepene galben tomate cireşe. pere. Ziram. conopidă. varză ardei. struguri morcovi caise.00 050 1. struguri absent ceapă. prune.00 5. mere. piersici.50 164 . spanac.00 1. struguri.50 1.00 0.00 3.00 5. fasole verde cireşe. morcovi. mazăre castraveţi. cireşe. coacăze. pere.10 1. pătrunjel citrice. salată.10 0.00 0.10 0.00 10. mere. citrice.20 0. piersici. mere. ţelină salată.86 87 Tiofenatmetil Tiometan 88 89 Tiuram Triadimefon 90 Triclorfon 91 Triforin 92 Vinclozin 93 Zineb. mazăre varză.50 1. ţelină. tomate coacăze morcovi. mere.05 0.00 2.05 0.00 0. tomate.00 2.00 10. coacăze. banane. căpşuni ardei. piersici.50 1. kiwi cartofi legume cireşe. vişine.20 0. fasole verde conopidă. piersici. căpşuni. Mancozeb prune. căpşuni mere castraveţi. ceapă. tomate. struguri căpşuni. vişine 2. prune piersici castraveţi.00 5. ardei. coacăze. fasole verde. tomate. căpşuni. tomate căpşuni.50 0.

prun .cais .piersic .cireş 7 7 14 21 25 21 14 14 14 14 10 12 10 10 15 20 30 14 30 18 15 5 3 5 5 6 27 7 7 21 21 21 14 14 ZILE 3 Fenitrotin 40 EC (fenitrotin) 4 Lindatox (lindan) 5 6 7 Mancozeb (mancozeb) Metoben 70 PU (metiltiofant) Nogos 50EC (diclorvos) 8 9 10 Oniram (poliram) Sevin 85 WP (carbaril) Sinoratox 35 EC (dimetoat) 165 .struguri de masă .măr .vinete .Anexa 3 INTERVALE DE PAUZĂ RECOMANDATE PENTRU UNELE INSECTICIDE ŞI FINGICIDE ÎN PROTECŢIA PLANTELOR Nr.tomate .struguri de vin .piersic .varză .piersic .păr .măr .ardei .prun . crt. 1 2 PESTICIDUL Capton 50 PU (captan) Danex 80 SP (triclorfon) CULTURA .cais .măr .prun .piersic .salată de câmp .măr .ardei .măr .păr .păr .piersic .cireş .măr .prun .vinete .salată de seră .măr .cireş .

cireş .vinete de câmp Nr.cireş .cais .căpşun . 11 12 13 14 15 PESTICIDUL Tioman (mancozeb + tiofanat metil) Tiuram 74 PU (TMTD) Ultracid 40 EC (metidation) Ziram 75 PU (ziram) Zolone 35 EC (fosalon) CULTURA .castraveţi de câmp .tomate de câmp .păr ..piersic .măr .căpşun .cireş 7 7 7 ZILE 15 14 14 14 35 14 7 7 7 14 14 166 .măr . crt.căpşun .

asupra faptului că un produs sau un serviciu este conform unei norme sau altui document specificat. stabilit în 167 . în care produsul poate fi consumat şi în care acestea trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise. manipulare.Statutul. 2 . .agent economic: orice persoana fizică sau juridică care produce. prin mijloacele prevăzute de lege.serviciu: activitate. alta decât cea din care rezultă produse.durata medie de utilizare: intervalul de timp. protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori. . pe proprie răspundere. apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive. . dacă au fost respectate condiţiile de transport. participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumator. informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora. în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise.termen de garanţie: limita de timp. . dacă deficienţele nu-i sunt imputabile.În sensul prezentei ordonanţe se înţelege: .termen de valabilitate: limita de timp.produs: bun material destinat consumatorului sau utilizării finale individuale sau colective. . asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii. utilizează ori consumă. efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor. produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia. stabilită de către producător. stabilită de către producător. transportă. . importă. 1 . depozitare şi consum.declaraţie de conformitate: declaraţie făcută de către un agent economic. ART. iar cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a acestuia. ca destinatar final. perioada de garanţie curge de la data dobândirii produsului de către consumator. depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea. ori prestează servicii.consumator: persoana fizică care dobândeşte.ANEXA 4 ORDONANŢA GUVERNULUI NR: 21/1992 PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR CAPITOLUL I Dispoziţii generale ART. . prin care acesta informează.

depozitare şi exploatare. Se interzice producerea sau comercializarea produselor falsificate sau substituite. b) de a fi informaţi complet. transportul. precum şi prestarea serviciilor. ART. CAPITOLUL II Protecţia vieţii. etichetarea. ambalarea. pot pune în pericol viaţa. prin organismele sale specializate.documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi. pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor. astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor.Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care. 4 . în condiţii optime. în cadrul căruia produsele. ART. 6 . d) de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor.Guvernul. stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente.viciu ascuns: deficienţa calitativă a unui produs livrat sau serviciu prestat care. b) furnizarea şi utilizarea produselor. sănătăţii şi securităţii consumatorilor ART. în mod deosebit a celor care pot afecta viaţa. dacă au fost respectate condiţiile de transport.Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa. trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise.Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate stabilit. sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime. conservarea. utilizate în condiţii normale. importul. 5 . depozitarea. 3 . corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor. ART. c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate. precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori. . Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii 168 . manipulare. existând în momentul predării ori executării. manipularea. sănătatea sau securitatea consumatorilor. sănătatea sau securitatea consumatorilor. nu a fost cunoscut şi nici nu putea fi cunoscut de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare. folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege. când situaţia o impune cu privire la: a) falsificarea. altele decât cele cu termen de valabilitate.

Drepturile consumatorilor. indicarea exactă a preţului sau tarifului. ART. 9 . agenţii economici au obligaţia de a se comporta în mod corect şi de a nu folosi practici comerciale abuzive. existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că a afectat viaţa. stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi. depozitarii şi desfacerii. la încheierea contractului sunt: a) libertatea de a lua decizii.În relaţiile cu consumatorii. fără a li se impune în contracte clauze care pot favoriza folosirea unor tehnici abuzive în vânzare.Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor. f) de a plăti.care. 10 . 169 . de natură a influenţa opţiunea acestora. d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale. astfel încât acestea să nu afecteze viaţa. b) să oprească livrărilor. pentru produsele sau serviciile de care beneficiază. c) să anunţe. sănătatea sau securitatea consumatorilor. sănătatea sau securitatea consumatorilor. precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobânzilor. d) să asigure condiţii igienico-sanitare în producţie. dacă acest lucru se impune. inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie. CAPITOLUL III Protecţia intereselor economice ale consumatorilor ART. imediat. manipulării. conform normelor sanitare în vigoare. pe timpul transportului. b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale. la achiziţionarea de produse şi servicii. ART. e) de a li se asigura service-ul necesar şi piesele de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului. c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate şi acceptate. 7-Agentii economici sunt obligaţi: a) să comercializeze numai produse şi servicii testate şi certificate conform normelor legale şi care respecta condiţiile calitative prevăzute în contracte. 8 . anual. respectiv să retragă de pe piaţă sau de la beneficiari produsele la care organismele abilitate de lege sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise sau care ar putea afecta viaţa. sănătatea ori securitatea consumatorilor. ART. sunt nominalizate şi actualizate de către Guvern.

majorarea preţului stabilit iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului. 11 . ART. potrivit reglementărilor legale. în cazul remedierii ori înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare. verificate metrologic. ART. pentru celelalte produse.În cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor apărute în cadrul termenului de garanţie depăşeşte 10% din acest termen. După expirarea acestui termen. ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora. inclusiv a celor de folosinţă îndelungată. 14 . potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale. 15 . în prealabil.Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia. În cazul unor vicii ascunse.Vânzătorul asigură toate operaţiunile necesare repunerii în funcţiune. şi care nu sunt imputabile consumatorilor.Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri. prelungeşte în mod corespunzător termenul de garanţie şi curge din momentul sesizării vânzătorului până la aducerea produsului în stare de utilizare normală. 17 . ART. la cererea consumatorului. termenul maxim stabilit la alineatul precedent curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru. se face într-un termen maxim. Timpul de nefuncţionare. înlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate. ART. precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului. farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri faţă de caracteristicile calitative prescrise. stabilit de către organul administraţiei publice abilitat să îndeplinească politica de protecţie a consumatorului. ART. ART.Remedierea deficienţelor apărute în cadrul termenelor de garanţie la produsele de larg consum. consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate. precum şi a celor ocazionate de 170 . 13 . ART. 16 . respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare. vânzătorul este obligat. menţionat la alineatul precedent. termenul va fi cel stabilit prin contract. să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate. precum şi în cazul produselor alimentare.Consumatorii au dreptul de a pretinde agenţilor economici remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute. 12 .sume stabilite cu exactitate.

în conformitate cu interesele lor. redactate în limba română. Informaţiile trebuie sa fie complete. precise şi explicite şi să cuprindă denumirea produsului. indiferent de ţara de origine a produsului.Informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizează. situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător. de valabilitate. de „carte tehnică" ori „instrucţiuni de folosire". 20 . conservare sau păstrare. în mod obligatoriu. marca producătorului. denumirile de firme ori societăţile comerciale. 18 . după caz. eventualele riscuri previzibile. contraindicaţii şi modul de utilizare. precum şi termenii străini utilizaţi în mod curent şi care se găsesc în dicţionarele uzuale. ART. Produsele de folosinţă îndelungată sunt însoţite şi de „declaraţie de conformitate". manipularea.Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să 171 . CAPITOLUL IV Informarea şi educarea consumatorilor ART. data fabricaţiei. corect şi precis. la produsele alimentare preambalate se menţionează şi valoarea nutritivă. denumirea produse lor tipice cunoscute publicului larg. prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora. în funcţie de natura acestuia. etichetă. precum şi alte caracteristici ale diferitelor categorii de produse. compoziţia. care se înscriu la vedere. diagnosticarea. manipulare. 21 . termenul de garanţie sau. ART. întreţinere. textul în limba română poate fi completat cu traduceri în una sau mai multe limbi străine stabilite de către Guvern. preţul. exploatare. care cuprind principalele caracteristici ale produsului. asupra caracteristicelor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici. potrivit destinaţiei acestora. după caz.transportul. condiţiile de instalare. vânzătorul suportă cheltuielile legate de acestea.Consumatorii au dreptul de a fi informaţi. între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze. în mod complet. termenul de garanţie şi eventualele riscuri ce pot apărea în urma nerespectării instrucţiunilor. astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională. pe produs. Pentru produsele din import. corecte. 19 . principalele caracteristici tehnice şi calitative. montarea şi ambalarea acestora. demontarea. ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică.Informaţiile trebuie să fie înscrise în limba română. eventualii aditivi folosiţi. după caz. ce însoţesc produsul. „certificat de garanţie" şi. în deplină securitate. expertizarea. ART. cantitatea. Fac excepţie de la prevederile alineatelor precedente mărcile de fabrică sau de comerţ. instrucţiunile de folosire ori altele asemenea.

Este obligatorie afişarea.în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi 172 . Guvernul poate stabili atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor şi pentru ale administraţiei publice centrale şi locale. riscurile previzibile şi. în mod vizibil şi într-o formă neechivocă. coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor. în funcţie de specificul activităţii acestora.Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 30 . ART. 19. 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor . prin mass-media şi altele .Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.Produsele livrate în vrac se măsoară cu mijloace de măsurare legale adecvate. organ de specialitate al administraţiei publice centrale. 22 . declaraţia de conformitate. CAPITOLUL V Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor ART. ART. la lansarea pe piaţă a produselor. 23 . iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii sau subordonate. termenul de garanţie. tariful.cuprindă categoria calitativă a serviciului. în mod vizibil. ART. 26 . ART.în prospecte. conform actelor normative în vigoare. 24 . 20. ART.Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri autorizate. la cererea acestora. ART.Preţurile şi tarifele trebuie afişate. aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare. uşor de citit. în prezenţa cumpărătorului. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie uşor de citit şi la vederea cumpărătorului. . subordonat Guvernului. ART.Agenţii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor.a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile. ART.Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. după caz. 25 . Taxele ce se percep de către organele administraţiei publice cu rol în domeniul protecţiei consumătorilor se stabilesc conform legii. cataloage. precum şi relaţiile dintre acesta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc de către Guvern. timpul de realizare. 29 . modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute. a denumirii firmei şi a numărului autorizaţiei acesteia.Se interzice prezentarea prin publicitate . 27 . 28. altele decât cele efectiv realizate.

se constituie în federaţie de asociaţii.000 membrii ai asociaţiilor.fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor . . ART.la nivel local. ART. asociaţiile pentru protecţia cumpărătorilor sunt considerate acele asociaţii constituite. pe ansamblu. parteneri sociali în organismele consultative prevăzute în prezenta ordonanţă dacă: a) au cel puţin 10. ART.Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor în general sunt.000 membrii.După constituire. 31 . 36 . asociaţiile pentru protecţia consumatorilor vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local. federaţia se formează din asociaţii provenind din cel puţin 5 localităţi din judeţ.locale. 33 . pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate. ART. dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.Asociaţiile pentru protecţia cumpărătorilor. se constituie în confederaţie. însumează cel puţin 6. 32 . se constituie ca asociaţie.au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor în general. conform legii.În sensul prezentei ordonanţe. de drept. 34 . 35 . numai dacă au cel puţin 1. numărul de membrii ai tuturor asociaţiilor care formează o federaţie este de cel puţin 150.000 membrii şi filiale în cel puţin 5 judeţe. CAPITOLUL VI Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor ART. ca persoane juridice şi care . .la nivel judeţean. care sunt constituite numai cu scopul apărării intereselor membrilor. ART.la nivel central.Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate. cât şi cu ce le neguvernamentale . după caz. confederaţia se formează din cel puţin 20 de federaţii sau din federaţii care. b) sunt organizate astfel: .Personalul de conducere şi salariaţii organelor administraţiei publice cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au 173 .elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.

precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori. cadrul informaţional şi organizatoric necesar: 174 . ART. g) de a solicita.Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au dreptul: a) de a fi sprijinite de către organismele administraţiei publice centrale şi locale. în vederea atingerii obiectivelor lor. comună .se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. f) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor. d) de a fi consultate cu ocazia elaborării standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor. efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele. ART. asupra deficienţelor de calitate a produselor şi serviciilor.Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt consultate de către organismele administraţiei publice. b) de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţă a produselor sau serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa. Aceasta are caracter consultativ şi asigură. laboratoarelor acreditate. potrivit competentelor. faţă de calitatea acestora. e) de a informa opinia publică. la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor. CAPITOLUL VII Organisme consultative ART. oraş.La nivel central şi local . prin mass-media. b) formarea unei atitudini corecte a agenţilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor. 37 . calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor. c) prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor. c) de a solicita realizarea de produse şi servicii în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapaţi sau de vârsta a treia.judeţ. la nivelurile respective. 39 . pe cheltuiala lor. cu privire la: a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele.dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor. sănătatea sau securitatea consumatorilor. 38 .

sau reprezentanţi ai acestora. 33 şi 34 din prezenta ordonanţă. ART.Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din: a) reprezentanţi ai tuturor organelor administraţiei publice care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv. Răspunderea se menţine şi în cazul în care livrarea produselor sau prestarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu preţ redus.Agenţii economici răspund pentru orice deficienţă privind calitatea produselor sau serviciilor. sănătatea sau securitatea consumatorilor. 41 . după caz. 175 . prevăzute la art. c) reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.Guvernul stabileşte. d) reprezentanţi ai altor organisme. la fiecare nivel în parte. ART. ori dacă se comercializează ca piese de schimb. 40 .a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor. în mod concret. componenţa. CAPITOLUL VIII Protecţia juridica ART. în care sunt implicate interesele consumatorilor. 43 .Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile pentru protecţia consumatorilor. care nu permit folosirea de către consumator a produsului sau serviciului potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat şi achiziţionat sau care pot afecta viaţa. împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru. apărută în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate a acestora. sau se distribuie sub alte forme. b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor. şi care nu este imputabilă consumatorului. ART. 44 . atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor. b) prefect sau primar. ART. precum şi pentru eventualele vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare. după caz.Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse. 42 .

c) comercializarea produselor sau prestarea serviciilor fără elementele de identificare prevăzute la art. h) folosirea practicilor abuzive la vânzarea produselor şi prestarea serviciilor. j) neremedierea în termenul stabilit la art. contravenţională sau penală. d) prezentarea prin publicitate .în prospecte. următoarele fapte: a) comercializarea produselor care au standarde romane obligatorii referitoare la protecţia vieţii. g) împiedicarea. c) din prezenta ordonanţă. sau securităţii consumatorilor. c) şi k) din Legea nr. de natură a afecta viaţa. sănătatea sau securitatea consumatorilor. conform art. sănătatea sau securitatea consumatorilor. 45 . 12/1992. 10 din prezenta ordonanţă. 46 . f) comercializarea produselor la care s-au constatat abateri de la caracteristicile tehnico-calitative prescrise. 9 şi art. 19-22 din prezenta ordonanţă sau cu caracteristici calitative neconforme celor prescrise. b) omiterea anunţării de către agenţii economici. prin massmedia şi altele .Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială. i) neasigurarea activităţii de service şi a pieselor de schimb necesare întreţinerii sau reparării. conform prevederilor art. sănătatea sau securitatea consumatorilor. prevăzute la art. de către agentul economic sau de către orice altă persoană.CAPITOLUL IX Sancţiuni ART. altele decât cele menţionate la art. depozitarea sau transportul produselor destinate comercializării în condiţii care nu asigură menţinerea caracteristicilor calitative ale acestora dacă. după caz. e) din prezenta ordonanţă. dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate infracţiuni.a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile. sănătăţii.Constituie contravenţii. sub orice formă. a autorităţilor publice competente. ART. 13 sau remedierea necorespunzătoare a deficienţelor constatate la produsele vândute sau serviciile prestate. acestea ar periclita viaţă. 10 lit. 1 lit. fără ca acestea să fie certificate conform actelor normative în vigoare. civilă. republicată. în acest fel. k) refuzul înlocuirii produselor sau restituirii contravalorii acestora 176 . cataloage. a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi serviciilor de a-şi exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa. 7 lit. e) păstrarea. pentru care organele de control abilitate au dispus oprirea comercializării acestora. altele decât cele efectiv realizate.

pe baza unui proces-verbal motivat. după caz. Până la remedierea deficienţelor constatate. dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este îndestulătoare.000 lei la 250. precum şi ale art. 46 lit. sprijinul necesar persoanelor împuternicite sau autorizate prevăzute la alin. cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 2 luni sau cu amendă de la 50.Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice. 2 lit.Contravenţiile prevăzute la art. 25 din prezenta ordonanţă se sancţionează conform art. a) şi b) se sancţionează cu închisoare contravenţională de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă de la 100. 12/1990 republicată.000 lei. a) . la cerere. va conduce de îndată pe făptuitor înaintea instanţei de judecată. în cazurile prevăzute de prezenta ordonanţă ART.000. c) victimele sunt persoane sub 18 ani sau peste 60 de ani ori handicapate. b) determină daune individuale sau colective importante. 47 .Contravenţiile prevăzute în prezenta ordonanţă se constată de către reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. ART.g) din prezenta ordonanţă. agentul constatator poate lua măsuri mergând până la suspendarea autorizaţiei de funcţionare. 32/1968. 48 .000 lei la 1.k). pe care îl va înainta instanţei de judecată în cel mult 24 de ore de la 177 .La stabilirea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă vor fi considerate circumstanţe agravante următoarele împrejurări în legătură cu faptele şi persoanele prejudiciate în mod nemijlocit: a) sunt comise în timpul unei calamităţi. c) . ART. 46 lit. 49 . în baza procesuluiverbal ce se trimite judecătoriei.În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 51 . sau să le însoţească.000 lei la 500. ART. ART. Nerespectarea prevederilor art. caz în care limitele minime şi maxime se dublează. precum şi de către specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice potrivit competentelor. Organele de politie sunt obligate să acorde. cele de la lit. a) din Legea nr. procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.sau a serviciilor necorespunzătoare. aflate în exerciţiul funcţiunii.g). cu amendă de la 25. organul de poliţie. 50 . 1. aplică amenda. organul de poliţie. 5 alin. În situaţia în care trimiterea nu se va putea face de îndată.000 lei. h) . va putea reţine contravenientul. procedând potrivit dispoziţiilor Legii nr. În caz contrar. Dacă identitatea sau domiciliul făptuitorului nu pot fi stabilite şi există temere de dispariţie a acestuia. iar cele de la lit. 1.000 lei.

în complet format din 2 judecători. sub forma unui impozit de 100%. 55 . în vederea transformării amenzii în închisoare contravenţională. sau de la comunicare. ART. dacă a fost prezent la dezbateri. de urgenţă. la cererea acestuia. La primul termen de judecată. Participarea procurorului la judecată este obligatorie. ca şi sumele de bani şi produsele dobândite.În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda. Preşedintele judecătoriei fixează un termen de urgenţă. Completul de judecată este format dintr-un singur judecător. un termen de 30 de zile. Judecarea cauzei va avea loc şi în zilele nelucrătoare. Contravenientul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare. ART. Profiturile obţinute ilicit de către agenţii economici ca urmare a faptelor menţionate la art.Hotărârile de condamnare privind agenţii economici se comunică la Registrul Comerţului. Procurorul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare. 52 . în măsura în care nu au fost confiscate. în mod vădit. în condiţiile legii. ART. Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii. Cererea de reexaminare se soluţionează. prin săvârşirea infracţiunilor sau contravenţiilor se confiscă şi se valorifică. Hotărârea dată în cererea de reexaminare este definită. 2. ART. aplică sancţiunea şi ia măsura confiscării ori anulează procesul-verbal. 46 din prezenta ordonanţă se preiau ca venit la bugetul administraţiei publice centrale. în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii. în vederea achitării integrale a amenzii. 54 . după caz. Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeinicei procesului-verbal şi. În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Legii nr. organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe raza căreia s-a săvârşit contravenţia.Produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia din faptele sancţionate de prezenta ordonanţă şi dacă sunt ale făptuitorului sau ale agentului economic. 53 . cu citirea contravenientului. 32/ 1968 privind stabilirea şi sancţionarea 178 . instanţa poate acorda contravenientului. cu rea-credinţa. instanţa procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională. dacă a fost lipsă. ţinând seama de partea de amendă care a fost achitată.constatarea contravenţiei.

contravenţiilor. 57 . 179 . un număr de membri cu maximum 2/3 mai mic decât minimul prevăzut la art. ART.În scopul încurajării constituirii asociaţiilor pentru protecţia consumatori lor. pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare. pe categorii de produse şi servicii. în calitate de consumatori. 49 din prezenta ordonanţă. g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor. 56 . precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art.Produsele importate sau contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe pot fi comercializate. e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor. 58 . 34 din prezenta ordonanţă. 34 din prezenta ordonanţă. până la lichidarea stocurilor existente. f) condiţiile în care asociaţiile pentru protecţia consumatorilor constituie. Guvernul poate stabili. ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală. şi pot face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor.Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe.Persoanele fizice pot sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime. remediere sau restituire a contravalorii. d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor. cu condiţia respectării celorlalte criterii. CAPITOLUL X Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 33 şi art. în cazul unor vicii ascunse. potrivit art. ART. precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind: a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice. ART. c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor. pentru produsele sau serviciile care prezintă deficiente. Produsele contractate şi importate după această dată trebuie să satisfacă prevederile art. 20 din prezenta ordonanţă. 60 .Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor. cu elementele de identificare şi caracterizare iniţiale. pentru o perioadă de timp ce nu poate fi mai mare de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. 59 . ART. b) modul de înlocuire.

Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor. 61 .ART. 335/1990 privind unele măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor. precum şi din cel al metrologiei. animalelor ori calitatea mediului înconjurător.La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. Legea nr. precum şi orice dispoziţii contrare se abrogă. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor. lucrărilor de construcţii şi serviciilor. Hotărârea Guvernului nr. 180 .

ZOOTEHNIE .

Principatele trec astfel de la starea pastorală la starea agricolă. Din timpurile cele mai vechi. tratat care considerăm că este actul de naştere al zootehniei moderne româneşti. locuitorii Principatelor dunărene se ocupau cu creşterea diferitelor specii de animale. începutul acestui proces regresiv îlmarchează Tratatul de la Adrianopol. Armatele germane şi austro-ungare remontează în Moldova caii necesari cavaleriei lor şi chiar iepe pentru prăsilă pentru hergheliile cele mai mari. Creşterea animalelor în Vechiul Regat. Principatele trăiesc în această perioadă o viaţă pastorală bine caracterizată. cum sunt acelea de la Mesohegyes. Dr. într-o stare deplorabilă. acaparând mereu suprafeţe noi. vizitatorii străini erau impresionaţi de bogăţia şi frumuseţea animalelor din Moldova. cultura cerealelor începe să ia o extensiune din ce în ce mai mare. publicat în anul 1930 şi republicat în anul 1998. în curând însă situaţia aceasta începe să se schimbe şi creşterea animalelor decade ajungând în ajunul războiului european. la preţurile fixate de ei.Principatele române erau obligate să vândă grâul lor numai la turci. bucurându-se de un renume. pe care o prezentăm în continuare. APARIŢIA ZOOTEHNIEI ÎN ROMÂNIA. Prof. Păşunile întinse şi mănoase de până acum cad 182 . iar Muntenia exporta şi în Turcia. la care imediat producţia românească începe să se adreseze. care era descrisă ca o ţară "FRUMOASA. Mulţi cai erau duşi peste hotare pentru armate străine. de la Trakehnen sau Rădăuţi. din 1829. Din acest moment. pe când Oltenia trimite vite albe şi porci în Austria. o adevărată istorie a zootehniei în provinciile istorice ale ţării noastre. care erau transportaţi pe jos până la Danzig. care trecea departe peste hotarele ţării. G. BOGATĂ Şl CU MULTE ANIMALE".K CONSTANTINESCU în "TRATAT DE ZOOTEHNIEGENERALĂ" volumul 1. în dauna creşterii animalelor. În secolul XVIII şi începutul secolului XIX această prosperitate ajunge la apogeu. în special MOLDOVA ajunsese cunoscută prin calul moldovenesc şi boul moldovenesc. MOLDOVA face nu numai export de cai.FERTILITATEA ÎN ZOOTEHNIE CAPITOLUL 1. încă din secolul XV. Mihai Viteazul poseda deja o cavalerie vestită. Prin Tratatul de la Adrianopol se lasă liber comerţul de cereale. realizează cu deosebită competenţă. Creşterea animalelor în Vechiul Regat român a avut de suferit o evoluţie foarte caracteristică. dar şi de boi. deschizându-ni-se porţile Occidentului. Până la această dată.

sub pretextul epizootiilor ce ar bântui în Ţările Române. spre p r o d uctia exclusivă a cerealelor. pădurile se defrişează şi cerealismul devine cu încetul forma de producţie agricolă aproape exclusivă a României. după aceea. dacă ne amintim că numai importul în GERMANIA şi AUSTROUNGARIA era supus la prohibiţie. au căutat să-i protejeze pe crescători. cât şi AUSTRO-UNGARIA încetează de a mai cumpăra remonti din Principatele române. Invocând de formă motive de poliţie sanitară veterinară. dar era prohibit chiar şi tranzitul cărnii prin GERMANIA spre OLANDA. punând tot felul de dificultăţi la importul animalelor din România. încep măsurile prohibitive contra bovinelor.sub fierul plugului. 183 . Prin urmare s-au supus acţiunii plugului. Mai întâi şi-au organizat creşterea cailor. pentru animale sau produse animale. iar în 1961 această suprafaţă atinge peste 6 000 000 ha. căci noi t r e b u i a să le asigurăm cele 300 000 vagoane de cereale anual. expediate pentru OLANDA. Acestea însă inaugurează acum opolitică vamală pro t e c ţ i o n i s t ă. ROMÂNIA era destinată definitiv să devină "grânarul Europei mijlocii". În modul acesta. păşuni naturale. căci prin Programul economic germano-austro-ungar. Pe la 1860-1870. în orice direcţie. erau înapoiate de la Passau! Imperiile centrale se sileau să ne taie orice debuşeu. iar AUSTRO-UNGARIA pe la 1840. Vagoanele noastre cu şuncă şi slănină. Acesta este şi momentul când comerţul nostru exterior. în 1837 suprafaţa supusă arăturii în Principate era de 1 048 000 ha. aşa că atât PRUSIA. fostul Imperiu habsburqic si cel german. la 1875 se împătreşte şi la 1900 se încinceşte. apoi din ce în ce mai accentuat. astfel că de aci încolo şi creşterea boilor este privată de debuşeu. pe această cale. care erau odinioară. adică Austro-Ungaria şi Germania. în cea mai mare parte. La 1862 găsim deja că terenul supus arăturii atinge 2 197 000 ha. Din acest moment. Procesul acesta de transformare s-a petrecut la început mai lent. piaţa noastră externă o constituie Europa mijlocie. din cauza cererilor mărite ale pieţelor occidentale şi din cauza slăbirii puterii de cumpărare a Turciei. iar ROMÂNIA se vede împinsă. De aceea toate eforturile Statului român şi lupta vamală pe care a dus-o n-au putut ajuta la nimic. ceea ce numai scuze de poliţie sanitară nu puteau găsi. spre a-şi asigura o remontă internă.Acest lucru iese în evidenţă. adică este de două ori mai mare decît la 1837. PRUSIA a încetat remonta în P r I n c i p a t e la 1827. se dirijează în mod precis spre Apus. dispare debuşeul cailor moldoveneşti şi creşterea lor este cu timpul părăsită. EUROPA CENTRALĂ avea într-adevăr nevoie de grâul nostru şi voia să şi-1 asigure. circa 5 000 000 ha. care a dat o lovitură de moarte crest erii vitelor din ROMÂNIA. Creşterea mai rapidă a suprafeţei arate de la 1870 încoace se datoreşte îmbunătăţirii mijloacelor de transport şi anume regularii navigaţiei pe Dunăre şi introducerii căilor ferate. de la 1837 încoace.

Caracteristic pentru istoria noastră economică este faptul că transformarea aceasta. când Statul. Schimbarea regimului pastoral în regim agricol s-a făcut exclusiv în scop de export. ca o consecinţă a unui grad mai avansat de civilizaţie. a ţării în suprafaţă de cultură cerealistă nu a izvorât în mod natural. De unde în epoca pastorală ŢĂRĂNIMEA era un factor produc ă t o r în ţară. iar latifundiarii acaparează. începe a lua oarecare măsuri de îndreptare. Ea nu este un fenomen organic al vieţii noastre economice. animalele din România. vestite odinioară. care dispuneau de soarta P r i n c i p a t e I o r române. Transformarea păşunilor în suprafaţă de arătură pentru cereale nu a fost contrabalansată prin cultura nutreţurilor. de către o mână de proprietari. acum ţărănimea decade odată cu decăderea creşterii vitelor. ŢĂRĂNIMEA română nu avea nevoie de grâu. Este adevărat că trecerea de la starea pastorală la cea agricolă s-a realizat pretutindeni cu diminuarea creşterii vitelor. seu etc). ei toată puterea de producţie a ţării. din cauza condiţiilor extrem de modeste ale ţărănimii erau ieftine şi au putut lupta chiar cu cerealele americane. atât în producţia ţării. Astfel procesul acesta de prefacere a evoluat în mod anormal. Aceste cereale. pe când în alte ţări ocupă suprafeţe incomparabil mai mari. aproape totală. Astfel s-a realizat în Vechiul Regat român trecerea de la starea pastorală la starea agricolă. Decăderea ţărănimii atinsese şi ea 184 . pastrama. cad pradă degenerării. ca în ţara noastră. sesizat de această stare periculoasă. datorat combinaţiilor politice ale unor state străine. care au apărut în Europa pe la 1870. care au acaparat tot terenul cultivabil al ţării. căci din mâinile ei ieşeau o mare parte din produsele exportate atunci ( vite. care ocupă în Vechiul Regat sub 3 % din suprafaţa cultivabilă a ţării. producând un mare dezechilibru în viaţa noastră rurală. ci este un fenomen artificial. nu mai constituie un scop al întreprinderilor. Epoca în care degenerarea se accentuează în mod alarmant este a doua jumătate a secolului al XlX-lea. caracterizat prîntr-o enormă hipertrofie a agriculturii. pentru a scăpa de sarcina grâului reclamat de turci. aşa că dirijarea spre cultura grâului nu o fac ţăranii.pe care le trimiteam regulat peste graniţă. Vitele de rentădispar şi fac loc numai vitelor de muncă. în paguba zooculturii. Vitele nu mai sunt de aici înainte obiect de exploatare. cât şi în raporturile agrare dintre ţărani şi proprietari. producând cunoscuta "debaclă" a cerealismului şi determinând multe ţări să părăsească agricultura şi să treacă la zoocultură. aşa cum le dictau interesele lor. ci marii proprietari şi arendaşii. sunt numai nişte unelte de lucru. Ea începuse deja din secolul XVII-XVIII să cultive porumb. În felul acesta s-a petrecut în ROMÂNIA în secolul trecut acel fenomen anormal în viaţa agrară. dar nicăieri lucrurile nu au decurs în mod aşa de a n o r m a I. un proces forţat. în asemenea condiţii. şi nu a adus după sine o prosperitate a locuitorilor de la ţară.

Prin neîngrijirea vitelor se reduce preţul de cost al cerealelor. De aceea vitele sunt în mod fatal rău hrănite şi rău întreţinute. TRANSILVANIA recurge Ia importul de rase străine. sunt de mult dispăruţi. mijlocaşul are numai 2 boi. iar la împroprietărirea din 1864. grajdurile sunt într-o stare indescriptibilă. Neîngrijirea vitelor în exploatări exclusiv cerealiste.culmea în acest timp. fruntaş e acela cu 4 boi (codaşul de la 1805). Fruntaşii cu 16 boi şi mijlocaşii cu 12 boi. procedând la înlocuirea treptată a acestora. Trecerea de la starea pastorală Ia starea agricolă. Creşterea animalelor în Ardeal şi Banat. în regimul cerealist interesul exploatatorului este de a reduce la minimum posibil cheltuielile cu întreţinerea vitelor. era supus unui tratament extrem de parcimonios. Cine a vizitat Ungaria acum 30-40 de ani şi o revede astăzi îşi dă seama de enormul progres realizat în acest timp sub raport zootehnic. alimentaţia şi igiena mizerabile. astfel încât curentul care a străbătut toată Europa în secolul trecut a ferit Ungaria de a cădea în excesul în care a căzut România. căci numărul vitelor posedate la un moment dat nu mai reprezintă drepturile reale istorice ale ţării. De aceea vedem că nu se mai face nici o selecţie. In Ardeal şi Banat creşterea animalelor poartă pecetea politicii zooeconomice germano . Graţie măsurilor protecţioniste de care am vorbit mai sus şi graţie organizării creşterii în interior. criteriul este numărul vitelor. e pălmaş. Scăderea efectivelor de animale are aşadar consecinţe sociale grave. creşterea vitelor a fost părăsită definitiv. iar codaşul nu mai are boi. iar rasele degenerate. în treacăt trebuie semnalat aici faptul caracteristic că. guvernul ungar a luat măsuri în favoarea creşterii animalelor. contrabalansând desfiinţarea păşunilor naturale prin cultura plantelor furajere şi importând rase mai rentabile. Acest criteriu a servit şi la diferite împroprietăriri. de câte ori întâlnim în istoria PRINCIPATELOR clasificarea diferitelor categorii de ţărani. NU trebuie deci să ne surprindă. începând din jurul anului 1890.deci şi în TRANSILVANIA. iar ceea ce se creştea pentru muncă sau nevoile urgente ale gospodăriilor. superioare celor indigene. Aceasta este situaţia zooculturii în Vechiul Regat român la declararea primului război european. al exploatării cerealiste. a avut acolo Ioc cu mai puţină violenţă şi cu consecinţe incomparabil mai puţin grave decât în Vechiul Regat român. cu o agricultură acaparatoare şi o animalicultură înăbuşită. Din cauza acestor condiţii nenaturale. în momentul acestei transformări. Aceste 185 . ajungând la un grad cu desăvârşire insuportabil. care s-a efectuat şi în Ungaria tot în decursul secolului trecut. sub un regim dezechilibrat ca cel descris. aşa încât astăzi sunt regiuni întregi în care vechile vite locale au dispărut cu totul.se găsea înaintea războiului într-o stare foarte înfloritoare. zoocultura în UNGARIA. care este scopul suprem. unic şi exclusiv. de la 1805. adică are o vacă.austro-ungare.

Situaţia zootehnică din BASARABIA are un alt caracter. venită aici din Podolia şi devenită indigenă. alături de crescătorii de boi de stepă. Creşterea animalelor în Basarabia. crescătorii erau în permanenţă stimulaţi şi încurajaţi. în BASARABIA găsim o situaţie intermediară între aceea din Vechiul Regat şi aceea din TRANSILVANIA. a intrat în cadrul ţărilor care oprimau creşterea animalelor în ROMÂNIA veche. în cadrul fostului Imperiu habsburgic şi a profitat de măsurile comune. ca şi prin vechile vite mici băştinaşe de munte în locul lor s-au importat rasele Simmental. întrucât s-a aflat. acestea sunt în rezumat marile trăsături caracteristice. ei sunt reprezentaţi prin vechiul cal transilvănean. pentru a ameliora rasele indigene. cât şi de oi şi de porci. care îngrijesc animalele după normele moderne. Operaţiunile de ameliorare nu s-au făcut aici în baza unui program unitar bine stabilit. făcând parte din monarhia habsburgică. BUCOVINA reflectă în mare parte. cu rezultatele cele mai inconstante. care şi-au ales şi fixat de la început rasele noi introduse. Creşterea animalelor în Bucovina. Spre deosebire de unguri. ARDEALUL aşadar. Aici se accentuase deja în bună parte o tendinţă către animalicultura raselor perfecţionate. care au înlocuit cu totul vechile vite locale. aclimatizate la condiţiile locale şi crescători pricepuţi. Au fost totuşi în BASARABIA crescătorii foarte prospere. care deosebesc Ardealul de Vechiul Regat în creşterea animalelor. împreună cu aceasta. Şi aici întâlnim rasa Simmental şi Pinzgau. care importau cu asiduitate reproducători din diferite rase străine. Această activitate se datoreşte sistemului descentralizat al zemstvelor. Rase occidentale perfecţionate. Războiul a făcut însă aici ravagii mult mai mari. atât de cai şi de boi. Avem însă de-a face mai mult cu stadiul unor tatonări. aşa că s-a produs un mozaic nesfârşit de încrucişări. Pinzgau şi Schwyz. datorită faptului că ea s-a găsit până la război sub stăpânirea unui alt Stat. crescătorii basarabeni şi-au supus animalele la tot felul de corciri. în ceea ce priveşte caii locali. pentru a-şi proteja industria animală proprie. încât creşterea vitelor a fost dată cu mult înapoi. ci fiecare zemstvă. lucrând independent. sub raportul zooculturii. a introdus ce a voit. aşa că e foarte firesc să aibă o creştere de animale mai înfloritoare. Oraşul Odesa era un bun debuşeu 186 . transformat de intervenţia Statului ungar într-un cal de jumătate sânge pentru cavalerie. aceeaşi stare ca şi ARDEALUL. dar ea se apropie de aceasta şi p o a t e servi c a exemplu pentru Vechiul Regat. precizându-şi programul şi profitând astfel de experienţele crescătorilor apuseni. Au existat şi există chiar astăzi cirezi pure de Simmental. Evident că tehnica creşterii nu poate sta încă absolut pe acelaşi nivel ca în Apus. Graţie activităţii zemstvelor. cu un alt regim.vite locale sunt reprezentate prin rasa albă de stepă cu coarne mari (varietatea transilvăneană). decât cu o situaţie bine caracterizată.

mult mai favorabil decât în Vechiul Regat român. astfel că prin ele se contrabalansează efectele periculoase ale noii situaţii. Dr. Aici însă lucrurile au evoluat ca şi în TRANSILVANIA. se scurgeau încă mari cantităţi de unt peste Nistru. Prin activitatea desfăşurată de aceste instituţii democratice. dar chiar către oraşele nordice ale Rusiei. aşa că debuşeul a dispărut complet. Acest sistem foarte practic de ajutorare a menţinut totdeauna din partea zemstvelor un interes mare pentru încurajarea creşterii animalelor.pentru produsele animale. Austro-Ungaria şi Germania. Şi BASARABIA a realizat trecerea de la starea pastorală la regimul agricol cu sacrificii din partea animaliculturii. ne demonstrează şi unele cauze mai vechi ale actualei crize a agriculturii şi zootehniei din ţara noastră. De aceea populaţia rurală părăseşte creşterea vitelor şi trece la cultura cerealelor. 187 . care au o acţiune salutară. debuşeu superior Chişinăului de astăzi. cu atât ea primea mai mult şi de la Stat. însă curând iau fiinţă zemstvele. Dr. aşa că pe lângă ce se consuma pe loc. G. Punctul de plecare al decăderii creşterii vitelor este în Basarabia prohibirea exportului din cauza pestei bovine. dar chiar către oraşele nordice ale Rusiei. prin semnificaţii actuale şi de perspectivă. G. care a bântuit pe la 1870.K CONSTANTINESCU la fundamentarea conceptului "Zootehnizarea Agriculturii Româneşti". creşterea animalelor s-a putut menţine şi dezechilibrul pe care l-am văzut în Vechiul Regat a fost în bună parte evitat Statul venea în ajutorul zemstvelor pentru creşterea animalelor cu o sumă egală aceleia pe care zemstva o destina în acelaşi scop din bugetul propriu. cu cât o zemstva prevedea mai mult la capitolul creşterii animalelor.K CONSTANTINESCU şi publicată în volumul I al "Tratatului de Zootehnie Generală " (în cadrul acestei Fascicule 1) care. ceea ce întreţinea o stare înfloritoare mai ales la crescătorii coloniilor germane din Sudul Basarabiei. ca şi nemţii ( au chiar cuvântul consacrat de Butterbrot). A fost prohibit exportul nu numai către Austro-Ungaria şi Germania. Ruşii consumă cantităţi mari de unt. realizată de Prof. apreciem că este oportun să subliniem contribuţia prioritară a Prof. Deci." După prezentarea acestei foarte competente şi originale analize de specialitate.

Privită din acest unghi. de indivizii incapabili de a se înmulţi (infertili sau infecunzi). termenul de "infertilitate" caracterizează animalul care. mărirea şeptelului. ameliorarea raselor . Aprecierea eficienţei reproducţiei se realizează în prezent prin 188 . Autorii fac menţiunea să nu se confunde noţiunea de fecunditate cu aceea de fertilitate. fertilitatea este o proprietate maternă şi nu paternă. Cei doi termeni generali sunt sinonimi. realizat la mamifere prin intermediul placentei. Privită prin prisma definiţiei. prin aceasta din urmă înţelegându-se "capacitatea naturală de stabilire a relaţiei fiziologice normale în dezvoltarea zigotului. Una din însuşirile de bază ale organismului animal. măsura ei fiind pe de o parte numărul de naşteri. deosebeşte pe unii care dau mai mulţi produşi faţă de alţii care dau mai puţini produşi în decursul unui an sau în decursul vieţii. din diferite cauze.CAPITOLUL 2 CONCEPTUL DE FERTILITATE ÎN ZOOTEHNIE 2. ( publicat în Editura Didactică şi Pedagogică în anul 1982). iar pe de altă parte.factor esenţial în ridicarea producţiei animaliere. cu implicaţii directe asupra înmulţirii animalelor. iar pe de altă parte. există un capitol distinct intitulat "Fertilitatea animalelor domestice". în creşterea animalelor domestice. termenul de fertilitate este sinonim cu cel de fecunditate (Lunca şi colab. normal dezvoltaţi. PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE ALE FERTILITĂŢII În manualul universitar "REPRODUCŢIE ANIMALĂ".1. este inapt de a se înmulţi. pe de o parte. Din punct de vedere biologic. după Berge. prin aportul de material plastic matern". este fertilitatea care. BOGDAN şi colab. în grupa indivizilor apţi de a se înmulţi. până la realizarea unui nou individ. Păştea şi colab. Prin fertilitate sau fecunditate (de la cuvintele latineşti fertilitas-fertilitate sau fecunditas fecunditate) se exprimă însuşirea unui animal de a se înmulţi. care se prezintă în continuare. reprezintă "capacitatea de a produce descendenţi viabili". ediţia a IIa elaborat de /. în acest sens. Dar noţiunea de fertilitate are şi o semnificaţie cantitativă când. DUMITRESCU. numărul de descendenţi proveniţi de la fiecare naştere.) şi exprimă aptitudinea de a procrea sau de a se înmulţi a unui animal. A T. definesc fecunditatea ca fiind "proprietatea de fecundaţie a celor doi gârneţi" sau "calitatea pe care o posedă celulele sexuale mature de a da naştere unui zigot capabil de diviziune complexă. prin buna organizare a proceselor de reproducere se urmăreşte. în "Dicţionarul enciclopedic român" fecunditatea este definită drept capacitatea animalelor de a se reproduce şi de a da cu regularitate descendenţi. "fertilitatea" diferenţiază indivizii apţi de a da produşi.

ovula şi respectiv spermatozoidul. mergând de la defalcarea zilnică a obiectivelor propuse în legătură cu tratamentul preventiv şi curativ al acestor tulburări. efectuarea însămânţărilor artificiale. Prevenirea şi combaterea infecundităţii şi sterilităţii în fermele de animale implică atât organizarea judicioasă a unor examene periodice pentru stabilirea diagnosticului. pe existenţa unor evidenţe zootehnice şi veterinare concrete. până la realizarea lor în totalitate. mai ales în creşterea animalelor în sistem industrial. Organizarea pe baze ştiinţifice a activităţii de reproducţie. provocarea poliovulaţiei. Descendenţa obţinută în fiecare ciclu generativ este însă rezultanta activităţii sexuale a doi indivizi la actul procreerii. realizarea grupată şi ritmică a depopulării maternităţilor se bazează. atunci pot să apară diferite forme de infecunditate şi sterilitate. etc. femele sau masculi. inclusiv prin aplicarea procedeelor biotehnice moderne (sincronizarea estrului. se înţelege că aceasta constituie un indice de reproducţie folosit cu deosebire în aprecierea eficienţei acesteia la taurine şi are în vedere numărul de produşi obţinuţi într-un ciclu generativ normal. aşa cum se constată în numeroase 189 .calcularea indicilor de reproducţie. a masculului şi femelei. Organizarea reproducţiei în ferme trebuie să se bazeze pe întocmirea corectă şi la zi a tuturor evidenţelor. tratamentul preventiv al tulburărilor de reproducere trebuie să se axeze pe organizarea şi planificarea judicioasă a acţiunilor. Majoritatea tulburărilor sferei genitale pot fi prevenite şi chiar înlăturate prin organizarea corespunzătoare a fluxului tehnologic al îngrijirii şi reproducţiei şi prin respectarea cerinţelor biologice ale organismului. aproape exclusiv. cât şi consum de medicamente. cât şi aplicarea tratamentelor corespunzătoare şi la timp. Apelând la noţiunea de fertilitate discutată mai înainte. în acest cadru. Aceştia reprezintă o valoare absolută sau relativă. cu eficienţă economică crescută. cheltuieli materiale şi de forţă de muncă. această activitate trebuie organizată şi desfăşurată în mod ştiinţific. care duc la scăderea fecundităţii şi natalităţii. prin care se măsoară modul cum se desfăşoară funcţia reproductivă la un individ sau la un grup de indivizi. prin colaborarea activităţii specialiştilor cu pregătire superioară şi medie.) duce la obţinerea unor indici de reproducţie ridicaţi. care fiecare participă în procesul fecundaţiei cu cele două celule sexuale. alegerea grupelor de femele în gestaţie avansată pentru popularea maternităţilor. Dacă organizarea reproducţiei în ferme şi în complexe zootehnice se face în mod necorespunzător. Organizarea şi desfăşurarea corectă a acţiunilor de: depistarea căldurilor. transplantarea de zigoţi. cuprinzând un plan concret de acţiuni zooveterinare. inducerea estrului în afara sezonului de montă. unde însăşi tehnologia normală de creştere şi exploatare aduce numeroase -artificializări . Deoarece tratamentul infecundităţii şi sterilităţii necesită timp îndelungat.

să fie asigurată întâlnirea gârneţilor prin însămânţarea femelelor în momentul optim al fecundatiei. Fecunditatea variază în funcţie de specie. a procesului fecundatiei care.ferme şi complexe zootehnice fruntaşe din ţara noastră. Femelele unipare dau în mod normal un singur produs pe an (vacă. în stadiul de fecundabilitate. supusă în permanenţă influenţei factorilor de mediu. Aceste caracteristici au mare importanţă în aprecierea descendenţilor aceluiaşi reproducător. sau după numărul de monte necesare pentru obţinerea unei fecundităţi. realizate cu deosebită competentă profesională de către dr. constituie o necesitate. C. cât şi după numărul de produşi obţinuţi la o parturiţie sau în timpul unui an. ing. PARASCHIVESCU şi dr. oaie). Atât la femelă. dr. de ritmicitatea cu care se succed parturitiile. în treimea superioară a oviductului unde. V. De la femelele pluripare se obţin. Capacitatea de reproducere a unui mascul se apreciază după numărul femelelor care au rămas gestante în urma însămânţării. are loc fecundaţia. NOTĂ: precizăm că în acest subcapitol. în funcţie de caracteristicile biologice ale fiecărei specii. cât şi pentru îngrăsare. mai ales în condiţiile creşterii intensive a animalelor pentru asigurarea livrării. în cazuri de fătări gemelare. doc. explicaţii şi comentarii pertinente. în mod normal. au fost preluate mai multe noţiuni. dau naştere la doi sau chiar trei produşi (oaia). Uneori femelele acestor specii. Pentru femelă. OŢEL. 190 . Obţinerea în mod ritmic a unui număr cât mai mare de produşi vii şi viabili. iepuroaica) un număr cât mai mare de produşi poartă denumirea de p r o I i f i c i t a t e. cât şi la mascul fertilitatea este o caracteristică ereditară. spermatozoizii depuşi prin montă sau însămânţare artificială să-şi păstreze capacitatea fecundantă şi să fie în număr suficient pentru a fecunda ovulul. MIHĂILESCU. precum şi în altele din cursul universitar de "ŞTIINŢE ZOOTEHNICE". Fertilitatea se bazează pe realizarea în condiţii normale. constă în unirea şi contopirea celor două celule sexuale: ovulul şi spermatozoidul. a tineretului atât pentru reproducere. fecunditatea sau fertilitatea se apreciază în funcţie de specie. un număr mai mare de produşi (scroafa. la o singură parturiţie. iepuroaica). Pentru ca procesul fecundatiei să aibă loc este necesar ca: în ovar să se matureze unul sau mai multe ovule care să ajungă. după cum s-a menţionat. Această însuşire a unei femele de a da la o singură parturiţie sau pe o perioadă de un an (scroafa. M. rasa. iapă. individ. în permanenţă. în cunoscuta monografie de referinţă "FERTILITATEA Şl INFERTILITATEA LA ANIMALELE DE FERMĂ" (publicată în anul 1966 în prestigioasa Editură Agro-Silvică Bucureşti). de obicei. destinat viitorilor absolvenţi ai Facultăţii de Facultăţii de Inspecţie şi Legislaţie Fitosanitară si Zooveterinară din cadrul Universităţii BIOTERRA Bucureşti.

Calitatea gârneţilor este mult diminuată la tineretul introdus la reproducere prea devreme sau la reproducătorii adulţi către sfârşitul perioadei sexuale. cât şi femelele folosite în perioada optimă pentru reproducere. De o foarte mare importanţă în asigurarea unei fertilităţi este "calitatea gârneţilor". o concentraţie scăzută de gârneţi pe unitatea de volum etc. Vârsta. în momentul ovulaţiei. este necesar ca la mascul să se asigure un regim judicios de folosire (la montă sau la însămânţări artificiale). fecundaţie. Pentru evitarea epuizării reproducătorilor. Principalii factori care pot influenţa fertilitatea animalelor sunt prezentaţi în continuare. Pentru asigurarea nidaţiei. gestaţie. prin examenul spermei. nidaţie. în majoritatea cazurilor. Aparatul genital femei este foarte sensibil la acţiunea unor factori. Calitatea gârneţilor. Regimul de folosire a reproducătorilor. Starea morfo-funcţională a aparatului genital. Aceste constatări sunt uşor de făcut la reproducătorii masculi la care. atât sub aspectul desfăşurării normale a procesului de spermatogeneză şi a păstrării puterii fecundante a spermatozoidului. imaturi. de cele mai multe ori. dacă este posibil. cu consecinţe negative asupra aparatului genital. pe baza literaturii de specialitate. iar la femelă să se respecte un anumit interval 191 . Integritatea morfologică a aparatului genital. Insuficienta "pregătire" a mucoasei uterine duce. se pun în evidenţă spermatozoizi patologici. existenţa unor maladii la nivelul aparatului genital determină tulburări de gametogeneză. cât şi desfăşurarea normală a proceselor din sfera genitală asigură realizarea tuturor etapelor care duc la obţinerea de produşi. cu influenţă negativă asupra fertilităţii femelelor. atât masculii.produs necesar pentru hrănirea embrionului. la moartea zigotului sau embrionului. PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ FERTILITATEA ÎN ZOOTEHNIE Fertilitatea animalelor domestice este influenţată de o serie de factori care acţionează asupra organismului prin intermediul sistemului nervos. cât şi sub aspectul ovogenezei şi al menţinerii capacităţii de fecundabilitate a ovulului în momentul întâlnirii lor. pentru a fi surprins stadiul de fecundabilitate al ovulului. se hiperplaziază şi secretă embriotroful. Pentru asigurarea fecundaţiei este necesar ca depunerea spermei în organele genitale femele să se facă în apropierea sau. selectată de autorii şi coautorii acestui curs universitar.2. Folosirea la reproducere a animalelor trebuie să se facă în limitele de vârstă admise pentru specia respectivă.2. fapt care se reflectă în mod pozitiv sau negativ asupra fertilităţii animalelor. endometru sub influenţa hormonilor ovarieni (estrogeni şi progesteron. au fertilitate ridicată.

în medie la martor. la 3 zile la lotul experimental. faţă de cea din iarnă. în condiţii de creştere şi exploatare a animalelor din zonele temperate. La cabaline. de asemenea. perioada fecundă a sezonului de reproducţie este concentrată în zilele cele mai scurte. Cu siguranţă că luminozitatea crescută din această perioadă. La scroafe efectul luminii asupra proceselor sexuale este. mai ales pentru cabaline etc. La o v i n e. semnificativ: iluminatul suplimentar la scroafele tinere (8-11 luni) determină o prelungire a căldurilor de la 0. când variaţiile luminozităţii diurne-nocturne nu mai sunt favorabile. Acest lucru este confirmat şi de faptul că mieluţele născute în condiţiile de creştere şi exploatare din nord-estul ţării noastre.noiembrie. are un rol important pe lângă ceilalţi factori. aşa cum arată HAMMOND. Totuşi. univ. HAMMOND arată că ciclurile sexuale sunt grupate în sezoanele de primăvară. O serie de lucrări de specialitate reliefează rolul factorilor climatici în desfăşurarea proceselor sexuale la animale. aşa cum este cazul la noi în ţară. mieluţele născute primăvara mai târziu. numeroşi autori specifică rolul favorabil al acestor factori în creşterea fertilităţii. apariţia pubertăţii.5 zile. sezonul de reproducţie se adaptează la noile condiţii de mediu. Din contră. făcând.GH. iar pe măsura apropierii de zona tropicală acest sezon creşte ca durată. intensitatea manifestării căldurilor şi normalizarea ciclicităţii sexuale postpartum. GH. Factori climatici. De aceea. să crească prolificitatea cu 2-3 purcei la fătare. putând fi astfel însămânţate în acest prim sezon sexual (Prof. DRUGOCIU). dr. YATES şi HAFEZ consideră şi ei că ritmul diurnnocturn este cel care determină sezonul sexual şi fertilitatea. HAFEZ conchide că. la aceeaşi vârstă de 8 luni. prin acţiunea 192 . a constatat că factorii climatici favorabili de primăvară determină o desfăşurare a proceselor sexuale ale taurinelor la nivel fiziologic superior. adică în octombrie. sezonul de reproducţie este foarte scurt. prin lucrările lor. aproape de pol. La vaci rolul luminozităţii asupra proceselor sexuale nu pare a fi atât de manifest ca la femelele celorlalte specii arătate mai sus. dacă sunt transportate din emisfera nordică în cea sudică. exploatarea raţională în direcţia producţiei de lapte. concretizat în călduri manifestate intens la un mare număr de vaci şi obţinerea unui procent superior de fertilitate. a repausului la efort. dacă sunt bine furajate. adică în perioada în care zilele cresc. nu devin pubere în această perioadă. DRUGOCIU şi colab. ajung să fie mature sexual mai repede ca media rasei. în urma selecţiei naturale. în lunile februarie şi prima jumătate a lunii martie. De asemenea. se impune respectarea repausului mamar. de asemenea.de timp (în funcţie de specie) între parturiţie şi următoarea montă sau însămânţare. împlinită în decembrie-ianuarie.

Cantitatea hormonilor gonadotropi creşte în anotimpurile cu temperatură şi lumină moderate (primăvara şi toamna). Secreţia acestor hormoni este influenţată de anotimp. Factori ereditari. cu atât şi numărul de produşi obţinuţi de la o femelă va fi mai mare. YOUNG. GLUHOVSCHI arată că diferite forme de anomalii ale aparatului genital. stimulează funcţia hipofizei. presiune). iar la masculi poate influenţa spermatogeneza. cum sunt: hipoplazia gonadelor. Cu cât numărul de ovule va fi mai mare şi acestea vor fi fecundate la timp. Factori alimentari. determinând productivitatea animală. Această glandă. carenţate în unii principii. pentru aceste forme de tulburări nu se recomandă un anume tratament. ovulaţia. criptorhidia. NALBANDOV. în urma impulsului primit din partea sistemului nervos. cantitatea de hormoni scade. a gestaţiei. secretă hormonii gonadotropi care stimulează funcţia ovarelor. Numeroase date din literatura de specialitate atestă că fertilitatea ridicată sau scăzută recunoaşte şi cauze de natură ereditară. De cantitatea de hormoni gonadotropi depinde numărul de ovule pe care le eliberează ovarele în timpul căldurilor. preconizându-se numai măsuri de profilaxie genetică. cu alimentaţie bogată în proteine şi vitamine. capacitatea fecundantă redusă a spermatozoizilor etc. Factori neuro-hormonali. lumină. în anotimpurile prea calde sau prea friguroase. Cantitatea şi calitatea hranei acţionează asupra tuturor funcţiilor organismului. sunt produse de factori ereditari. chistizarea ovarelor. De aceea. se stimulează sau se frânează desfăşurarea ciclurilor sexuale. Astfel. Fertilitatea animalelor depinde într-o măsură hotărâtoare de alimentaţia acestora. comportamentului sexual. intersexualitatea de diferite forme. a nidaţiei. ei infuenţează comportarea sexuală a reproducătorilor masculi sau femeii. proteici. Prin corelaţia neuro-endocrină este coordonată funcţia de reproducere de care depinde în mare măsură fecunditatea şi prolificitatea animalelor. în mod aparte cantitatea şi calitatea hranei acţionează asupra organelor din sfera genitală. la scroafă. supraalimentaţie sau prin administrarea de raţii incomplete. nidaţia şi gestaţia. după înţărcare. Factorii mediului înconjurător excită sistemul nervos central şi periferic care. Acest fapt duce la tulburarea gametogenezei. care sunt foarte sensibile la deficientele alimentare. precum şi în cazurile când mişcarea lipseşte. în lipsa alimentaţiei bogate în proteine şi vitamine. ca cei energetici. AEHNELT. sau proteino-minerali.factorilor climatici (temperatură. 193 . Factorii alimentari influenţează infecunditatea la animale prin subalimentaţie. HASDEL. însoţite de mişcarea animalelor sub razele soarelui. a secreţiei hormonilor gonadici cu urmări negative asupra pregătirii endometrului. la rândul său. de alimentaţie şi de întreţinerea animalelor. De asemenea. ca şi comportamentul sexual. feromonii pot influenţa apariţia căldurilor. De asemenea.

imunoelectroforeza. Factori imunologici. aşa cum au arătat BRATANOV şi DIKOV. Carenţele alimentare protidice. GLUHOVSCHI şi colab. imunoaglutinarea. ci şi de mortalitatea embrionară. WEIL a demonstrat existenţa a 5 fracţii antigenice în spermatozoizii de om. Desfăşurarea normală a proceselor metabolice infuentează în mare măsură formarea hormonilor steroizi de natură gonadică. imunofluorescenţa etc. ca antigeni. această influenţă fiind determinată în special de tulburările funcţionale produse la nivelul diencefalului şi hipofiziei. determinând ginecopatii manifestate clinic sau subclinic. Infertilitatea la femele este determinată nu numai de imposibilitatea fecundaţiei. în 1967. aşa cum au constatat A/. în 1965. al căror titru creşte progresiv tu numărul însămânţărilor ulterioare. toate cu un substrat imunologic. au confirmat aceste rezultate. parturiţia etc). menţinerea gestaţiei. Prin numeroase metode de investigare adecvate. administrarea de doze excesive de furaje însilozate poate determina o stare de cetoză clinică însoţită de anafrodizie. lipidice sau vitamino-minerale generează dismetabolii variate. al căror rol în funcţia de reproducere este hotărâtor.. Un an mai târziu. GLUHOVSCHI şi colab. determină grave tulburări sexuale la vaci. o concluzie practică deosebit de importantă: 194 . de avorturi şi repetarea căldurilor. similitudinea antigenică între spermatozoizi şi plasma seminală. Aşa.Factori metabolici. De aici. ca: imunoprecipitarea. dezvoltarea produsului de concepţie. Astfel. Deficienţele şi carenţele alimentare se traduc prin dismetaboliL La nivelul sferei genitale dismetaboliile infuentează în primul rând ovarele. aceasta dependent de faza gestaţiei în care au apărut aceşti anticorpi. prin resorbţia spermatozoizilor în organismul femei. care pot determina mortalitatea embrionară sau fetală. Dacă ei apar la sfârşitul gestaţiei. legate de specificul organismului şi de starea sa fiziologică. deci în perioada în care involuţia uterină nu este terminată. Repetarea nejustificată a căldurilor la femele pare a fi condiţionată şi de factori imunologici. Astfel. gametogeneza. nidaţia. sau hrănirea în exces cu uree. s-a putut demonstra că există şi infertilitate condiţionată imunologic. deci prin tulburarea desfăşurării proceselor sexuale (ciclicitatea sexuală. au pus în evidenţă existenţa de anticorpi antitrofoblastici în ţesutul uterin. ele traducându-se în majoritatea cazurilor prin ginecopatii. Autorii au constatat că la vacile însămânţate în primele 20 de zile postpartum. GIER şi colab.. de exemplu. Steroidogeneza odată tulburată este însoţită şi urmată de un întreg cortegiu de dereglări metabolice cu un substrat endocrin. şi care infuentează negativ fertilitatea. atunci fătarea este condiţionată imunologic. şi faptul că spermatozoizii în contact cu secreţiile glandelor anexe capătă un înveliş antigenic nnumit „Spermatozoa Coating Antigen” (SCA). se produc anticorpi antispermatici. fecundaţia.

fertilitatea este o însuşire fundamentală. familii etc). în cunoscuta monografie "FERTILITATEA Şl INFERTILITATEA LA ANIMALELE DE FERMĂ". rase. Dar ca oricare altă însuşire sau caracter. menţionându-se totodată dacă individul sau grupul de indivizi care se examinează în privinţa modului de manifestare a fertilităţii aparţine sexului femei sau celui mascul. OŢEL. se poate discuta ca un caracter propriu unui individ. fertilitatea este numai o însuşire a organismului şi anume însuşirea care condiţionează înmulţirea unui grup de animale care se distinge prin caracteristici proprii (specii. PARASCHIVESCU şi dr. într-un proces dirijat şi controlat în totalitatea sa. în domeniul reproducerii animalelor. din punct de vedere organizatoric. ing. la generaţiile noi. dependenţa producţiilor animalelor (lapte. Aşadar spre deosebire de reproducţie. cât şi cercetarea ştiinţifică zootehnică. MIHĂILESCU (publicată în Editura AgroSilvică în anul 1967). În monografia "REPRODUCŢIA LA BOVINE" I. contraindicarea însămânţărilor în cazul diverselor metropatii . de a organiza în aşa fel creşterea şi exploatarea şeptelului. V. încât să se obţină de la acestea o eficienţă economică maximă. linii.condiţii uterine asemănătoare cu cele imediat postpartum. sau mai exact modul de manifestare a acesteia. Acest fapt impune discutarea principială a conţinutului noţiunii de fertilitate şi a posibilităţilor de a măsura şi exprima manifestarea acestei însuşiri la animalele de fermă. NI. în cadrul relaţiilor organism-mediu. Întrucât fertilitatea se poate măsura şi exprima printr-un indice ale 195 . care este un proces complex în care se includ fenomene de transmitere genetică. Cu toate acestea. mai ales după introducerea şi extinderea tehnicii însămânţărilor artificiale. atât practica. care se prezintă în continuare. proprie tuturor organismelor vii al cărei mod de manifestare. de către om. noţiunea de fertilitate s-a impus ca noţiune ştiinţifică. dr. influenţează considerabil eficienţa economică a creşterii animalelor. C. exact definită. se analizează în mod documentat conţinutul noţiunii de fertilitate în zootehnie. elaborată de dr.contraindicarea însămânţărilor la femele înaintea terminării involuţiei uterine şi. Astfel. la speciile de animale domestice. de asemenea. această problemă a căpătat o importanţă teoretică şi practică deosebită. dar şi ca o însuşire medie caracteristică unui grup de indivizi. Fertilitatea. în lucrările de specialitate publicate în ţara noastră. în toate cazurile fertilitatea se exprimă prin indici de fertilitate. metodă care a transformat reproducerea animalelor. doc. arată că legătura strânsă. fertilitatea este ea însăşi un subiect al transmiterii ereditare şi al definitivării ontogenetice. care pot determina apariţia spermatocorpilor şi infertilitatea. carne. de gametogeneză. ouă) de activitatea lor reproductivă a determinat. DUMITRESCU şi colab. organogeneză şi de interrelaţii organism-mediu. poate mai corect spus.

gestaţia. implantarea. S-a menţionat anterior importanţa economică foarte mare a fertilităţii. Gradul de fertilitate influenţează apoi însăşi tehnica şi organizarea lucrărilor de selecţie şi se repercutează asupra preţului de cost al produselor 196 . fertilitatea influenţează direct şi imediat nivelul productiv al animalelor căci în cazul laptelui. Menţiunea aceasta este impusă de faptul că masculul folosit la însămânţări artificiale este partenerul de concepţie al unui număr enorm de mare de femele. La scară cuvenită menţiunea rămâne valabilă şi pentru montă. vitalitatea produşilor la fătare etc. de exemplu. deoarece gradul de fertilitate al unui efectiv de animale este hotărâtor în determinarea ritmului în care se face înlocuirea animalelor ca mijloace de producţie. vârsta la care acest fenomen are loc pentru prima oară în viaţa unei femele. controlarea şi influenţarea în sensul dorit a gradului de fertilitate. Fără îndoială că se cere şi cunoaşterea diferitelor forme de manifestare a infertilităţii şi a rezultatelor obţinute în încercările de combatere a acestora. HAMMOND precizează: a) numărul de ovule care se eliberează într-un ciclu sexual (gametogen). Ulterior se precizează ca alte elemente. ouălor sau pielicelelor. Reversul logic al acestei situaţii îl constituie existenţa unor anumite grade de infertilitate la indivizii sau la grupurile de indivizi care se studiază. Pentru a controla manifestarea fertilităţii la animalele domestice. înseamnă că la diferiţi indivizi sau la diferite grupuri se întâlnesc anumite grade de fertilitate. Problema de importanţă practică pusă specialistului care lucrează în creşterea animalelor este cunoaşterea. Se poate. din cele de mai sus rezultă că este în primul rând necesar a cunoaşte. produsul recoltat este un element derivat nemijlocit din procesul de înmulţire al animalelor. repetarea acestui fenomen în decursul perioadei puberale în legătură cu situaţia ginecologică anterior înregistrată şi altele. sistemul de organe care concură la formarea şi eliberarea gârneţilor (femeii şi masculi). care influenţează fertilitatea. ca structură şi mod de funcţionare. Aici se includ nu numai aspectele cantitative ale acestei inlocuiri ci şi implicaţiile pe care această înlocuire le are în privinţa calităţii genetice a animalelor de producţie. durata pubertăţii. Cunoaşterea fenomenelor consecutive fecundării ca. Pe de altă parte. vârsta femelei la prima fătare. diviziunea zigotului şi embriogeneza. b) numărul de ovule care se fecundează. fătarea etc.cărui valori diferă. Ca elemente principale care determină fertilitatea. pe această cale. întregesc tabloul informaţiilor privind factorii care influenţează fertilitatea. Foarte important este a cunoaşte procesul fecundării şi factorii care îl determină. c) numărul de embrioni care se dezvoltă. stabili posibilitatea de a influenţa creşterea sau reducerea numărului de ovule care se eliberează. punând un accent deosebit pe rolul care revine în acest sens organismelor mascule.

în scopul obţinerii unor avantaje economice imediate şi de perspectivă. elaborată de /. Se impune a se discuta şi aspectele organizatorice care oferă posibilităţi superioare de supraveghere şi dirijare a fertilităţii animalelor domestice. faptul că premisa oricărei producţii mari la animale este reproducerea normală şi creşterea fertilităţii acestora. în fermele de taurine specializate în producţia de lapte. Legat de aceasta. fertilitatea are o însemnătate foarte mare. livrarea produselor într-un anumit sezon. cheltuielile necesitate de creşterea animalelor de producţie.ca urmare a unor cheltuieli diferite privind costul însămânţării artificiale sau montei. 197 . un rol deosebit de important îi revine reproducţiei. consumul de medicamente pentru combaterea sterilităţii. În paginile referitoare la „Aprecierea fertilităţii”. în orice ramură a creşterii animalelor. asigurarea numărului de animale tinere supuse îngrăşării etc. însă. DUMITRESCU şi colab. aproape în exclusivitate se ia drept criteriu economic producţia de lapte. Fără a li lipsită de logică această orientare nu trebuie uitat. din monografia „REPRODUCŢIA LA BOVINE”. se arată că în creşterea numerică a efectivelor de animale.

CAPITOLUL 3 FERTILITATEA PRIN L A C T A Ţ I E Este bine cunoscut faptul că în limbajul popular prin "vacă stearpă" se înţelege atât vaca fără viţel (deci cu infertilitate prin lipsa gestaţiei sau a parturiţiei). se deosebeşte din punct de vedere biochimic de laptele normal. Secreţia de tip colostral are loc şi spre sfârşitul lactaţiei când animalul încetează de a mai fi muls. mai frecvente. nu are lapte (deci prezintă o formă particulară de inferilitate). 3. produsul secretat. cât şi pentru obţinerea laptelui care constituie un aliment de bază în hrana omului. Pentru legăturile hormonale intime pe care le are cu aparatul genital. Funcţionarea normală a glandei mamare prezintă importanţă deosebită atât pentru asigurarea hranei nou-născutului.Experienţele în care s-au efectuat mulsul înainte de fătare pentru a se evita îmbolnăvirea femelelor de mastită au arătat că în aceste condiţii chiar în prima zi după fătare s-a putut obţine lapte normal. în acest sens considerăm că există o relaţie directă între fertilitatea mamiferelor si l a c t a ţ i a acestora. din diferite motive fiziologice sau fiziopatologice. Glanda mamară se dezvoltă si funcţionează sub influenţa sistemului neuroendocrin. în cazul nerespectării unor măsuri profilactice. precum şi "vaca fără lapte" adică vaca care. colostrul. Secreţia începe prin apariţia în celulele epiteliale a unor incluziuni lipidice sub formă de 198 . deşi a fătat (de mai mult timp). FIZIOLOGIA LACTAŢIEI ŞI SEMNIFICAŢIILE EI ZOOTEHNICE Secreţia glandei mamare începe cu câteva zile înainte de fătare. Datorită influenţei favorabile a hormonilor sexuali. precum şi datorită faptului că produsul secretat nu a fost eliminat periodic din uger prin muls. se consideră că este glanda anexă a aparatului genital. posibilitatea apariţie. leucocite şi corpusculi tipici ai lui Donne. care a atras după sine. Se crede că aceste particularităţi ale proceselor secretarii din glanda mamară cu câteva zile înainte de fătare sunt determinate de modificarea echilibrului hormonal al gestaţiei care duce la eliminarea în sânge a hormonilor lactogeni. glanda mamară se dezvoltă complet la femele şi rămâne ca rudiment la masculi.1. în colostru se găsesc celule epiteliale descuamate. Ameliorarea animalelor în direcţia creşterii continue a producţiei de lapte a dus la dezvoltarea şi perfecţionarea mecanismului fiziologic de elaborare a secreţie lactate. a afecţiunilor glandei mamare.

. Cercetările efectuate de D. Din datele privind dinamica concentraţiei fracţiunilor proteice din serul sanguin recoltat de la vacile gestante s-a constatat că în toate cazurile concentraţia gamaglobulinelor înainte de fătare este mai ridicată decât imediat după fătare. colostrul de la prima mulsoare are un conţinut ridicat în vitamine. în afară de substanţele proteice. Scăderea intensităţii proceselor de trecere a gamaglobulinelor din sânge în colostru (respectiv lapte). din care reiese că paralel cu acumularea imunoglobulinelor în colostru în ultimele săptămâni înaintea fătării. vitamine. POPOVICI şi colab. după fătare. în formă de măciuci dispuse în apropierea membranei în regiunea apicală a celulei epiteliale. în apropierea fătării are loc un proces intens de acumulare a unor substanţe cum ar fi: săruri minerale. este legată de modificarea echilibrului hormonal prin trecerea organismului de la starea de gestaţie la starea de lactaţie care duce la scăderea permeabilităţii capilarelor glandei mamare faţă de gamaglobulinele din serul sangvin. Proteinele apar sub forma unor granule intracitoplasmatice. De asemenea.globule.. în sprijinul acestor păreri vin şi experienţele publicate de D. POPOVICI şi colab. care se măresc în dimensiuni pe măsură ce animalul se apropie de momentul fătării. Acesta este un aspect zootehnic important al fiziologiei lactatiei. Din aceste date se poate trage concluzia că în ultima perioadă de gestaţie. au stabilit concentraţia aproape dublă în vitamina A a colostrului muls imediat după fătare faţă de colostru din a treia zi. demonstrează că în cadrul proteinelor serice schimburile cele mai însemnate înregistrează fracţiunea imunoglobulinică corespunzătoare din punct de vedere al mobilităţii electroforetice gamaglobulinelor din sânge. De aici rezultă că din sânge în glanda mamară trec elemente necesare acestor procese şi că nivelul proteic al alimentaţiei vacilor în această perioadă trebuie să corespundă necesităţilor lor funcţionale. Asupra originii citologice a acestora s-au purtat numeroase discuţii. în comparaţie cu ceilalţi componenţi organici. Concentraţia proteinelor serice ale colostrului din a treia zi este de zece ori mai mică decât ale colostrului de la prima mulsoare după fătare. microelemente şi hormoni. 199 . Cercetările efectuate de D. se constată o scădere a concentraţiei gamaglobulinelor din sânge. procesele din glanda mamară se desfăşoară în direcţia unei sinteze şi acumulări mai intense a substanţelor proteice. POPOVICI şi colab. la ora actuală fiind stabilit că globulele de grăsime apar în strânsă legătură cu condriomul (mitocondriile) şi se crede că aceste formaţiuni intracelulare participă în sinteza lichidelor colostrale.

eliminarea acestora din control se poate hotărî de către direcţiile judeţene. hrănire întreţinere şi reproducţie.3. Controlul oficial al producţiei de lapte se va efectua practic după ce organele D.N. ca mijloc practic de apreciere a capacităţii productive. la aprecierea ascendenţei şi descendenţei reproducătorilor folosiţi în acţiunea de ameliorare.Z. să fie corespunzătoare din punct de vedere al însuşirilor de rasă şi de productivitate. rezultatele care se obţin fiind suficient de certe pentru a fi luate în considerare în selecţia individuală a taurinelor.) la propunerea justificată a direcţiilor judeţene de ameliorare şi reproducţie a animalelor. au verificat şi constatat că sunt asigurate următoarele condiţii: fermele de stat şi crescătorii particulari care deţin animale şi solicită cuprinderea în control trebuie să asigure şi să respecte în mod permanent. să fie individualizate în conformitate cu legislaţia în vigoare.R. Dintre metodele de control ale producţiei de lapte cunoscute.R. Direcţiile judeţene de ameliorare şi reproducţie a animalelor au dreptul să propună eliminarea din controlul oficial al producţiei a efectivelor de animale pentru care se constată că fermele de stat s-au crescătorii particulari nu ţin la zi evidenţele zootehnice sau dacă se înregistrează date eronate. precum şi la stabilirea preţului de vânzare (valoare comercială) a taurinelor de reproducţie.Aceste date obţinute în ziua de control privind cantităţile de lapte pe mulsori şi evenimentele de reproducţie ce au avut loc în intervalul dintre ultimele două controale de producţie se înregistrează în "Buletinul de control al producţiei de lapte" (în fermă ) document primar 200 . încât să-şi poată manifesta potenţialul productiv real. Metodologia de calcul si prelucrarea computerizată a rezultatelor la nivel naţional.A.A.în cazul în care numai efective izolate dintr-o unitate sau animale de la gospodăriile populaţiei se abat de la prevederile legii.A. ca animalele cuprinse în controlul producţiei să fie menţinute în stare normală de sănătate. înregistrarea datelor oficiale privind controlul producţiei la animalele de reproducţie este de competenţa direcţiilor judeţene pentru ameliorare şi reproducţia animalelor.R.2. Această metodă este adoptată şi recunoscută în mod oficial pe plan mondial. METODOLOGIA CONTROLULUI ZOOTEHNIC AL PRODUCŢIEI DE LAPTE Producţia de lapte constituie criteriul principal în aprecierea taurinelor din rasele mixte şi de lapte. Controlul producţiei de lapte se execută de către Direcţiile Judeţene pentru Ameliorarea şi Reproducţia Animalelor ( DJ. Eliminarea din controlul oficial al producţiei se decide de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (A.A. controlul individual periodic întruneşte cele mai multe avantaje.A.) şi are caracter oficial.J. servind la atestarea valorii vacilor după performanţa productivă.

Când lactatia totală este mai scurtă (260-304 zile). Calcularea producţiei pe lactaţie normală se realizează astfel : cantitatea de lapte pe perioada de control este egală cu produsul dintre cantitatea de lapte din ziua controlului şi numărul zilelor din perioadă (28 zile). Producţia de lapte pe lactaţie totală se calculează pentru lactaţiile mai lungi de 305 zile..Pentru primul control după fătare şi ultimul control înainte de înţărcare. Pentru vacile la care s-au transmis anterior datele lactatiei normale se înscriu numai datele lactatiei totale. Producţia de lapte pe lactaţie normală este dată de suma cantităţilor de lapte din perioadele de control care au avut loc în primele 305 zile de lactaţie. la compartimentul de evidenţă.care stă la baza calculelor pentru stabilirea capacităţii productive a animalelor. se înregistrează pe măsura obţinerii lor în Tisa genealogică pentru vaci" ţinută la compartimentul de evidenţă al direcţiei pentru ameliorare şi 201 . în cazurile speciale când intervalul dintre controale este de 56 zile. semnat de tehnicianul de laborator. Buletinul se completează în dublu exemplar şi se semnează de către tehnicianul-controlor. se consideră lactaţie normală. Rezultatele prelucrării informaţiilor de control oficial al producţiei de lapte. producţia de lapte la controlul neefectuat se consideră egală cu media controalelor între care aceasta se intercalează. consemnându-se însă numărul respectiv de zile. folosind datele de la toate controalele cuprinse între fătare şi înţărcare.Lactatia normală este de 305 zile. se folosesc datele înregistrate la cel mai apropiat control cunoscut.Procentul de grăsime se stabileşte în acelaşi fel. durata perioadei este cea reieşită din calcul. La laboratorul de analiză se execută determinarea conţinutului de grăsime şi proteină din lapte. Buletinul se completează în ziua de control pentru fiecare vacă folosindu-se un rând. aceasta se calculează ca şi producţia de lapte pe lactaţie normală. Pe baza fişei de calcul şi a registrului de coduri în buletin se înscriu numai vacile care au încheiat lactaţia normală sau totală pe perioada dintre ultimele două controale. după care buletinul se predă.cantitatea de grăsime (proteină. la cantitatea de lapte pe lactaţie normală şi înmulţirea cu 100.cantitatea de grăsime (proteină) din perioadă este egală cu produsul dintre cantitatea de lapte pe perioadă şi procentul de grăsime (proteină) din ziua de control. care răspunde de unitate în cadrul echipei. după care se completează fişa pentru calcularea producţiei de lapte la vaci. un exemplar rămâne la unitate (fermă). iar al doilea se predă sau se trimite la laborator însoţind probele de lapte. împărţit la 100.) pe lactaţie normală se calculează prin împărţirea cantităţii de grăsime (kg) pe lactaţie normală. . Pentru vacile la care controlul neefectuat (sărit) a fost primul după fătare sau ultimul înainte de înţărcare. dar prin media ponderată. fără corecţii.

ugerul vacii trebuie golit complet la ultima mulsoare din ziua precedentă.reproducţie a animalelor. Stabilirea producţiei de lapte pe baza controlului diversificat poate consta într-un singur control (mulgere de probă sau din 29 controale pe parcursul unei lactaţii. fără a se lua în considerare cantitatea de lapte obţinut. 202 . efectuate la intervale mai mari de 28 de zile. înainte de determinarea cantităţii de lapte din ziua de control.

drd. Dar privind dezvoltarea durabilă prin prisma ecosistemului antropizat mediul extern trebuie considerat ca având o componentă naturală. asist.1. şi o componentă artificială. Pentru creşterea porcilor. Mihaela MĂLĂU (Universitatea Bioterra Bucureşti) şi prep. Măria PARASCHIVESCU (Facultatea de Zootehnie Bucureşti). Amalia Gianina STRĂTEANU. are în preocupările sale cunoaşterea efectului condiţiilor din mediul extern asupra funcţiilor vitale şi stării de sănătate a animalelor de fermă. ca o componentă importantă a dezvoltării durabile. cu consecinţă ectă formarea unui microclimat cu care animalele domestice sunt contact. omul poate acţiona numai printr-o cât mai convenabilă ictură de categorii a speciei. ca ştiinţă. Pe de altă te. la fel ca toate celelalte animale. 1 La elaborarea acestui subcapitol au participat şef lucr. univ. 203 . univ. gaz implicat în accentuarea efectului de ră care reglementează temperatura medie a Terrei. Acţionează în acest sens şi unele particularităţi biologice de specie legate de mecanismele homeostatice în general şi cele ale homeotermiei în specîcial. specie cu tendinţă de creştere industrială. ca rezultat al producţiei la suine. suinele. FACTORII DE MICROCLIMAT DIN ADĂPOSTURILE DE PORCINE Zooigiena. Cu privire la emisia de CO2 este de subliniat faptul că prezent stei emisii în procesele biologice este inexorabilă. controlul microclimatului pentru asigurarea unei pducţii biologice utile cât mai mare cu un minimum de efecte jative asupra mediului natural are o stringentă superioară celei nesare pentru celelalte specii de mamifere de fermă. nu sunt capabili să tetizeze producţia biologică primară şi deci să încorporeze carbon ieral din CO2 în substanţele organice sintetizate prin metabolismul Urmarea acestui fapt este că în protecţia mediului faţă de şterea concentraţiei de CO2 în atmosferă. dr. în care o pondere esenţială pentru existenţa vilui o are climatul.CAPITOLUL 4 ELEMENTE TEHNOLOGICE ALE ADĂPOSTURILOR ZOOTEHNICE 4. Principalul factor de acţiune prin care creşterea porcilor îrvine în determinarea valorii indicatorilor ecologici globali e emisia de CO2.

energia dietei. nivelul de asigurare a aminoacizilor esenţiali şi. Zooigiena urmăreşte cunoaşterea nivelului de asigurare. de compoziţia aerului inspirat si de volumul de aer la dispoziţia animalului. Termenul de "microclimat" este adoptat în igienă de către GEIGER în 1930 care îl defineşte ca fiind : "complexul de factori fizici ai mediului (temperatură. de fotoperiodicitate si luminozitate. În climatologie. încă din primele decenii ale acestui secol. cu dimensiuni mici (de aici folosirea prefixului "micro"). Acest mod de înţelegere a actinii componenţilor microclimatului ca factori care influenţează viaţa animalelor se încadrează în conceptul trofoenergetic care a dominat în ştiinţa biologică a acelei perioade. raportul rgie/proteină. în aşa fel încât potenţialul lor productiv. umiditate. pentru a ia pe această bază să se recomande soluţii utile pentru eficienţa ogică şi economică a însămânţărilor artificiale. Mediul artificial creat în adăposturile de animale este denumit „microclimat". de unde derivă si un specific biologic (vegetaţie) propriu. condiţia animalului. Noţiunea de microclimat a fost preluată din latologia fizică şi utilizată în definirea condiţiilor de cazare şi întreţinere a animalelor adăpostite. să se exprime în cât mai mare măsură. ce prezintă diferenţe evidente faţă de zonele din jur în ceea ce priveşte factorii fizici atmosferici şi tereştri pentru o perioadă foarte lungă de timp (zeci de ani). se cheamă parametrii de microclimat. care răspunde acestui deziderat. microclimatul se defineşte a fi starea climatică a Unui spaţiu limitat. ca câtor sintetic al funcţiei de nutriţie. un asemenea bioclimat este denumit microclimat optim sau microclimat de confort iar nivelul de asigurare al factorilor. In mod curent. genetic determinat. sunt necesare unele ificări ca definire şi ca efecte. a unui răspuns care să însemne menţinerea stării de sănătate a animalelor fără eforturi de acomodare şi fără consum neeconomic de furaje. mai sunt de licat factori ca stimulii neuronali externi. curenţi de aer) care sunt excitanţi absoluţi ai organismului şi care condiţionează schimbul de căldură dintre organism şi mediul înconjurător".Cu privire la componenţii microclimatului cu efect de factori ce diţionează fiziologic reproducţia vierilor. Abordarea acestor aspecte are scopul găsirii unor soluţii de tralizare a efectelor nedorite ale factorilor de microclimat cu care i în contact vierii folosiţi la însămânţările artificiale. Este de subliniat că acest concept a însemnat un remarcabil progres în ştiinţele biologice permiţând măsurarea obiectivă şi echivalarea unor procese biologice destul de diverse. Trebuie să nu se uite că parametrii de microclimat sunt 204 . pentru fiecare din factori. Alături de temperatura mediului exterior. văzute prin prisma voltării durabile.

rase şi categorii de vârstă. . ♦ Indicatori ai factorilor care influenţează componentele icroclimatului: a)mediul extern (condiţiile meteorologice). parametrii de microclimat sunt indicatori numerici ai prezenţei componentelor bioclimatului din interiorul adăpostului. Sintetizând datele bibliografice.dioxidul de irbon.onjoară corpul animalului. dar termenul se extinde şi la caracterizarea cantitativă a unor factori care influenţează componenta bioclimatului sau informaţia structurală a acestuia. care exprimă gradul de saturare a aerului cu vapori de apă.metanul. de sex sau de producţie.hidrogenul sulfurat. parametrii de microclimat se pot referi la componentele bioclimatului sau se pot referi la factorii care influenţează aceste componente. Din această cauză transpiraţia nu poate ^a loc.proprii fiecărei specii. • componentele chimice ale aerului din adăpost: . Aceştia se pot sistematiza astfel: ♦ Indicatori de caracterizare a componentelor microclimatului: • caracterele fizice ale spaţiului intern: -temperatura. aşa că procesul de evaporare se bazează aproape exclusiv evaporarea localizată la nivelul mucoasei pulmonare.amoniacul..substanţe volatile (gaze odorante). Umiditătile relative mari acţionează dăunător asupra janismelor animale.monoxidul de irbon. în cazul microclimatului de confort.luminozitatea. Aşa cum s-a exprimat mai sus. .umiditatea. asociată cu nperaturi exterioare superioare celor optime. . • componentele biologice ale aerului din adăpost: .pulberi. . nicroorganisme.viteza curenţilor de aer. te cuprinsă. efectul negativ al umidităţii ridicate. In cazul temperaturilor prea ridicate ale îdiului înconjurător sunt dereglate mecanismele homeotermiei din uza micşorării intensităţii evaporărilor de pe suprafeţele exterioare s corpului. c) tpularea cu animale a adăpostului (tipul productiv al animalelor. . este mai dăunător cât la alte specii din cauza stratului de grăsime subcutanată care . ♦ TEMPERATURA din adăposturi are un efect marcant upra stării de sănătate şi producţiei biologice a porcilor. . tegoria. La porc.. b) racteristicile tehnice şi de construcţie ale adăposturilor. . densitatea etc). POPESCU şi colaboratorii afirmă că în cazul asocierii îndelungate a umidităţii o 205 . mperaturile indicate ca optime sunt cele în care conversia energiei gerate în energie netă (de menţinere a funcţiilor vitale şi de oducţie) este maximă. ♦ UMIDITATEA aerului din adăposturi acţionează în incipal asupra stării de sănătate a animalelor şi asupra eforturilor acomodare la temperaturile din adăpost care se plasează în afara lorilor care delimitează microclimatul de confort Umiditatea ativă. între 60 % si 70 % ntru toate categoriile de porci.

modificată de DRĂGHICI şi col.U. în natură. În adăposturile de animale acţionează acelaşi mecanism.T. 1987). în proporţii diferite. laringite. indicele temperatură-umiditate (I. Asemenea situaţii pot conduce chiar la hipertermie (soc termic). din adăpost cu aer curat din exteriorul adăposturilor. Efectul este benefic pentru starea de sănătate. (1979. cu ajutorul căreia prin acordarea de puncte se poate obţine atât aprecierea ponderii factorilor individuali în determinarea microclimatului. Umiditatea scăzută asociată temperaturilor scăzute este mai bine suportată sau mai bine zis când temperatura mediului coboară sub optimum este bine să se reducă umiditatea aerului din adăpost. 1975). isumul voluntar de hrană. adică a înlocuirii aerului viciat. Termoreglarea este influenţată negativ la toate categoriile de porcine.temperatură ridicată "animalele îşi reduc. Aerul cu temperaturi mai scăzute creează zone cu presiune atmosferică mai ridicată şi din această cauză are tendinţa de a se deplasa în zonele cu aer mai cald unde presiunea atmosferică este mai scăzută. dr. Această inducţie favorizează iriţia frecventă a unor boli a frigore (rinite. Umiditatea relativă scăzută asociată temperaturilor ridicate acţionează nefavorabil mai ales asupra purceilor tineri. Deplasarea aerului poate avea loc în orice direcţie. univ. Pe acest mecanism se bazează realizarea ventilării naturale a adăposturilor. cauzând o uscare a căilor respiratorii. aşa încât se pot forma curenţi de aer orizontali sau curenţi de aer verticali. cât şi microclimatul în general. totuşi el se resimte negativ în metabolismul energetic reducând rata conversiei energiei în energie netă. ♦ VITEZA CURENŢILOR DE AER este un parametru deosebit de important întrucât influenţează valoarea celorlalţi parametri de microclimat. Umiditatea relativă ridicată asociată temperaturilor scăzute reşte pierderea de căldură a organismului reducând conversia orgiei ingerate în energie netă. Deoarece dintre componentele fizice ale microclimatului s-a constatat că temperatura şi umiditatea aerului au o influenţă majoră asupra animalelor de fermă şi acţionează în strânsă interdependeţă. C. Un instrument deosebit de util îl constituie cheia pentru aprecierea microclimatului (PETKOV şi col. în 206 . Consumul energetic pentru metabolismul de ntinere a funcţiilor vitale este mult mărit".). dr. ceea ce atrage după sine reducerea orului de greutate. încă din 1977 un colectiv de specialişti de la Cluj (prof. pneumonii sau artrite). C. de unde decurg direcţiile acţiunilor de dirijare. univ. UBAN) au stabilit ca mijloc de apreciere a acestor două componente. Mişcarea aerului este cauzată.. DRĂGHICI si prof. de diferenţele de presiune atmosferică. Aerul mai greu are tendinţa de a lua locul aerului mai uşor.

Curenţii de aer -te puternici favorizează apariţia pneumopatiilor însoţite de îrtermii. iar cea minimă.0 m/s. cu efect benefic asupra producţiei biologice vegetale. O înajare interioară cu compartimentări transversale care limitează narea curenţilor de aer la nivelul pardoselii şi cu circulaţie liberă a ului sub tavan. În creşterea industrială se practică ventilaţia artificială. purtătoare de lură. ♦ LUMINOZITATEA adăposturilor rezultă din construcţia stora şi din lumina exterioară.adăposturile de porcine se practică ventilaţia artificială şi/sau ventilaţia naturală. în condiţii de întuneric stele doar respiră. rezultată din calculul impus de asigurarea cubajului necesar de inspirat. până la cele ultraviolete. Deşi vaporii de apă au mai mare pondere în determinarea "efectului de seră" al osferei care susţine temperatura medie a Terrei la cunoscutul I de +15°C. Ce se ştie este că întunericul î la unele plante condiţia pentru germinare. a florei spontane ca şi asupra celei cultivate. ♦ VAPORII DE APĂ (H20) care ajung în atmosferă se ajează în circuitul apei în natură contribuind la saturarea aerului osferic cu acest gaz şi. deoarece aceasta este deja saturată apori de apă.0. Animalele suferă efectul curenţilor de aer cu care ele intră în itact. Neajunsul derivă din faptul că fără schimb cu îriorul aerul din adăpost devine irespirabil prin concentraţia mare CO2 şi a gazelor de fermentaţie a dejecţiilor (NH3 şi H2S). za curenţilor de aer acţionează asupra umidităţii relative jcând-o deşi măreşte evaporările. este deosebit de utilă pentru microclimat Viteza rimă admisă pentru porcii adulţi este de 1. aceştia nu participa în nici un fel la accentuarea ctului de seră" al atmosferei.ipitaţii. în posturile de vieri controlarea vitezei curenţilor de aer este una din unile foarte importante pentru o activitate de reproducţie bună. Prin acest mecanism se aenţează marcant mecanismele de termoreglare. care permite un control mai precis asupra schimburilor de aer şi vitezei curentilor de aer cu care aceste schimburi se realizează. Razele inoase sunt implicate în fotosinteză. Radiaţiile solare au un ctru foarte larg. Alternanţa lumină-întuneric este sebit de importantă pentru existenta viului. Nu este evidenţiat dacă apariţia întunericului ) o necesitate pentru metabolism. mergând de la razele infraroşii. 207 . prin schimbul de aer cu exteriorul este de 0. la producerea de . care distrug substanţa vie. Aceştia sunt curenţi orizontali a căror formare este Drizată de amenajări interioare care realizează culoare lungi.2 . Lipsa curenţilor de aer este mai dăunătoare decât irea puternică. în consecinţă.3 m/s. Ventilaţia urală se realizează prin porozitatea materialelor din care sunt istrucţii pereţii şi din deschiderile făcute în pereţi sau în acoperiş i construcţie ( guri şi coşuri de ventilaţie).

în acest sens se poate acţiona prin : a) . Din acest motiv este important să se acţioneze pentru diminuarea emisiei de CO2 ca rezultat al producţiei de porc. a căldurii ce trece în mediu. CO2 este cel mai sănătos termen final al descompunerii substanţelor organice. c) . ca urmare a producţiei de porc. pe ansamblul speciei.alături de celelalte surse biologice de producere a C02. d) . producţia de C02 este inevitabilă în cazul producţiei de porc. b) .echilibrarea componenţilor din amestecurile furajere în aşa fel încât nici unul dintre nutrienţi să nu acţioneze ca factor minim asigurat (respectarea acestei cerinţe înseamnă a apropia performanta fenotipică de producţie.ameliorarea însuşirilor productive ale animalelor m sensul reducerii producţiei cărnii în carcasă şi măririi vitezei de creştere (combinând ameliorarea prin selecţie direcţională cu ameliorarea prin încrucişare). Pentru a cunoaşte cât mai bine efectul factorilor care influenţează emisia de CO2 în atmosferă. de producţia potenţială genetic determinată). Dar. deoarece aceste substanţe sunt angajate în producţie biologică primară. ca urmare a producţiei de porc. Pe de altă parte.reducerea la minimum. care au conductibilitate scăzută pentru căldura şi prin reglarea circulaţiei curenţilor de aer care asigură ventilaţia la un nivel care să permită menţinerea temperaturii celei mai convenabile fiecărei categorii de porci (pentru vieri temperatura cea mai convenabilă este de+15°C. este influenţarea raportului dintre energia netă de produs şi energia metabolizabilă. prin construcţia de adăposturi din materiale "calde". care încă nu a scăpat de foamete. alături de apă.reducerea pierderilor pentru încălzire.♦ DIOXIDUL DE CARBON (C02) ajunge în atmosferă şi participă. este necesar să 208 . la determinarea concentraţiei acestui gaz în atmosferă. reducerea producţiei de porc nu este posibilă fără înfometarea şi mai gravă a omenirii. Aceste valori se plasează pe primele locuri dacă se compară speciile de animale între ele şi cu mult peste toată emisia de CO2 a tuturor mamiferelor de animale sălbatice. se va ajunge la valori foarte mari. în ecosistemul antropizat au omul pe poziţia consumului de vârf. cu care se deschid lanţurile trofice care. după cum s-a mai spus. naturală sau artificială. a numărului animalelor adulte (care nu realizează spor de creştere în greutate) în favoarea animalelor în creştere (producţia de porc rezultă din sporul de creştere al animalelor tinere). ba chiar mai mult decât atât. Dacă se estimează producţia de CO2 rezultată din creşterea porcilor. Singura modalitate de intervenţie pentru a micşora emisia de CO2 în atmosferă.

condiţie de apreciere a purităţii aerului din adăposturi (FISH A.012-0.se cunoască. Măria PARASCHIVESCU) Anotimpul Compartiment scroafe Compartiment vieri Primăvara 0.020 0. Este cunoscut faptul că efectul temperaturii asupra organismelor animale este condiţionat de situaţia umidităţii aerului .038-0. Umiditatea relativă se exprimă în procente şi are următoarea formulă : Tabel 4.074 *(mg/litru aer) Apreciate global ca un comportament al microclimatului. S-au efectuat determinări privind numărul total de germeni (NTG). Măria PARASCHIVESCU. se evidenţiează elemente concrete de ecopatologie. respectiv valori situate în afara limitelor de comfort bioclimatic. în cadrul tezei de doctorat.Prin umiditate a aerului se intelege cantitatea de vapori de apă conţinută de aceasta la un moment dat .022 Iarna 0. Concentraţia amoniacului * în aerul din adăpost ( după dr. Prin aceste cercetări experimentale efectuate de dr. Există patru modalităţi de exprimare a umidităţii aerului si anume : Tensiunea vaporilor (e) sau forţa elastică a acestora ce se exprimă în milibari sau în mm coloană de mercur.072 0. microorganismele din aer se constituie în ceea ce denumim aeromicoflora. Umiditatea specifică (q) este cantitatea de vapori de apă exprimată în grame ce se găseşte într-un kilogram de aer. Considerăm că diferitele situaţii de microclimat necorespunzător din punct de vedere zooigienic.018 Toamna 0. Umiditatea relativă (R) este raportul dintre tensiunea valorilor de apă din aer la un moment dat şi tensiunea de saturaţie a aerului cu vapori de apă.016-0.014-0.062 0. prin noxe diferite. 209 .018 0.034-0. Tensiunea maximă (E) este mai mare la temperaturi mai ridicate şi mai mică la temperaturi mai scăzute. pe de-o parte dimensiunea producţiei de porc.060-0.1970). iar pe de altă parte.018-0. puterea de emisie a unităţilor care dau dimensiunea.058-0. inclusiv număr total de germeni (NTG) peste normele admise. reprezintă de fapt aspecte etiopatogenice cu potenţial ecopatologic.042 Vara 0. care poate include şi agenţi patogeni specifici sau nespecifici. care corespunde temperaturii aerului dinmomentul dat.

1 58 8.7 X 71 8. Tineretul părinţi-rase grele este crescut timp îndelungat pe acelaşi aşternut (20 de săptămâni).0 XII 75 8.OPRIŞ.2 40 7.0 62 7.5 63 7.8 77 9.1 60 7.2 59 8.3 V 77 9.5 II 74 9.5 69 8. se amestecă energic aşternutul vechi cu cel nou. Fee. se îndepărtează aşternutul umed din jurul adăposturilor.2 71 9.7 62 7.2 68 7.8 78 9.3 77 9.Tabel 5.1 IX 72 8. Fee.1 75 9. Periodic. % Prolif. mai ales după Prof univ.7 72 8.0 VII 75 9. se elimină crusta formată şi porţiunile foarte umede. 1980 Cobad.3 50 8.2 70 7.6 76 9. Fee. 210 . Fee.3 III 76 9. Un aşternut compromis este greu de îmbunătăţit. Un aşternut de bună calitate trebuie să fie uscat. încât acesta să nu condenseze şi să umidifice aşternutul.1 68 9.8 75 9.1 71 9.2 VII 76 9. ing. % Prolif.2 44 7.0 72 8. I 72 9. 1985 Vergul 1988 %-nr Fee.1 74 9. adăugându-se aşternut de bună calitate până la refacerea grosimii de 40 cm. preluate din literatura de specialit ate. Luna calendaristică Anul Ulmeni 1972 Ulmeni 1973 Smârd. contribuie la umidifierea aşternutului. împreună cu 150 g superfosfat/m2 şi 150 g de var nestins/m2.0 69 9.6 IV 77 9.2 74 9.6 68 7.2 46 8.0 69 8. Printr-o ventilaţie suficient de activă este posibilă eliminarea surplusului de umiditate din aer. dr.2 61 7. Măria PARASCHIVESCU) Locul * Indic. dar nu imposibil.2 68 8.3 67 7.0 70 8.5 77 9. respectiv de hale specifice aviculturii industriale.3 78 9. % Prolif. higroscopic şi fără mucegai. FACTORII DE MICROCLIMAT DIN ADĂPOSTURILE DE PĂSĂRI Se vor exemplica în continuare aspecte ale factorilor de microclimat din anumite adăposturi de păsări.0 71 8.2 4. concomitent.5 74 8.2. care la fel. ♦Microclimatul din halele de tineret părinţi.0 68 7. pentru aceasta.5 XI 7 8.2 41 7. totodată prin asigurarea temperaturii optime în hală se evită efectul de "rouă".2 VI 79 9.1 73 9. % Prolif.3 75 9.3 30 9.3 61 7.1 52 7. % Prolif. Ion VACARU.3 67 7. Valorile indicatorilor de fecunditate si prolificitate în relaţie cu luna în care s-a efectuat monta sau însământarea (după dr.2 36 7.1 44 7.5 60 7. de aceea se va acorda o atenţie deosebită întreţinerii acestuia în cele mai bune condiţii.

Rata ventilaţiei (aer admis) trebuie să fie de 0. nivel considerat a fi bun şi în continuare (tabelul 6).P. având în vedere că. Vârsta Temperatura (°C) Crt.7 m3/kg corp şi oră pe timpul verii. umiditatea ambientală este de aproximativ 80%. Din primele ore de viaţă puii trebuie să beneficieze de o umiditate relativă a aerului mai mare (65-70%). microclimatul acestora este vizibil influenţatde condiţiile mediului exterior. după care aceasta va scădea cu un grad pe zi până la vârsta puilor de 12 zile. trebuie să fie de 35°C. în 211 . Temperatura tehnologică pentru tineretul părinţi (T. fapt ce face ca. Circulaţia aerului în halele de creştere a tineretului părinţi găini rase grele se face în presiune pozitivă (admisie liberă şi evacuare forţată). la temperaturi ridicate. se recomandă nivelul de umiditate de 55-75%. la eleveuze. dar şi după modul de distribuire a puilor în ţarcul de creştere. • Ventilaţia. temperatura aerului urmează să scadă cu un grad pe săptămână până la 18°C. datorită însă imperfecţiunilor contructive şi funcţionale ale halelor. Mai departe. curenţii de aer de o anumită viteză. La temperaturi situate în limitele confortului termic. Pentru perioada următoare.) găini rase grele Nr. (săptămâni) sub eleveoză În restul halei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10-20 35-32 31-26 25 24 23 22 21 20 19 18 26-24 23 21 20 19 18 18 18 18 18 Eleveuzele se ridică pe măsura avansării în vârstă a puilor. • Umiditatea relativă a aerului. Tabel 6. această temperatură se menţine până la sfârşitul săptămânii a ll-a.cum sunt cele din timpul verii să fie nevoie de o intensificare a curenţilor de aer din hale.•Temperatura aerului. când va ajunge la 26°C. • Curenţii de aer. astfel încât să nu se deshidrateze. temperatura sub eleveoză. nu influenţează negativ sănătatea păsărilor. în primele trei zile. Verificarea temperaturii se face cu ajutorul termometrelor de control.

Presiunea aerului din hale esteinfluenţată şi de rata ventilaţiei. Viteza curenţilor de aer (m/sec) în halele tineret părinţi găini rase grele Temperatura exterioară Nr. etc. la nivelul puilor. după soluţii originale.2 3 9-20 0. cu substanţe tranchilizante. Principala sursă de zgomote o reprezintă ventilatoarele nereglate în funcţionare. • Pulberile din hală. Presiunea atmosferică scăzută favorizează evaporarea rapidă a apei din hală. dacă admisia aerului esteforţată şi evacuarea liberă.0.2 0. Concentraţia amoniacului nu trebuie să depăşească 15 ppm în primele săptămâni de viaţă a puilor şi 30 ppm. dejecţii uscate. bromine. Normele de igienă prevăd un nivel de maxim 15 mg/m3 pentru pulberile din aer şi de 17-25 mg/m3 pentru pulberile sedimentate.05 . cum sunt unele substanţe din grupa heterociclilor cu azot. 7).5 • Presiunea aerului. derivaţi fenotiazinici. prin acumularea de produse reziduale în carne şi ouă.1 .5-0.0. romerganul etc. se constată o încetinire a bioritmului puilor. în timp ce la o admisie liberă şi evacuare forţată se constată o scădere a acesteia.timp ce. dar recirculă puternic gazele nocive din canalizare şi fosele de dejecţii. la creşteri bruşte de presiune se înregistrează o accelerare a bioritmului acestora. deoarece nu produc efecte secundare nedorite.Se preferă tratamentul cu substanţe care au efect tranchilizant. Viteza curenţilor de aer este dependentă şi de vârsta păsărilor(tab. • Zgomotele din hală. • Noxe admise. Constituie un factor deosebit de stresant pentru păsări.0.0. nutreţul combinat administrat.1 0. de tipul: reserpine.0. multe din ele bazându-se pe tratarea păsărilor. derivaţi şi barbituri sau cu efect tranchilizant. în perioada când presiunea aerului din hale scade brusc şi se produc modificări de potenţial electric şi de grad de ionizare a aerului.05. fapt ce se repercutează negativ asupra sănătăţii păsărilor. Vârsta păsărilor (săptămâni) crt sub 10°C 10-20°C 20-30°C 1 1 -3 lipsă curenţi lipsă curenţi 0. Tabel 7.1 .1 0. Pentru hidrogenul sulfurat se admite o concentraţie de până la 5 212 . încărcătura maximă de amoniac se află deasupra aşternutului. la temperaturile scăzute ale iernii să devină imperios necesară reducerea vitezei acestor curenţi. în continuare. Astfel. dar şi zgomotele provocate de trântirea uşilor sau strigătele lucrătorilor din hală. timp de 30 de zile.1 2 4-8 lipsă curenţi 0. Provin din aşternut.2 . (VĂCARU-OPRIŞ IOAN şi colab. provocând anxietate şi agitaţie.). Pentru diminuarea agresivităţii factorilor stresanţi de hală în creşterea păsărilor au fost făcute cercetări. presiunea interioară creşte. invers. ca: fenazina. viciind atmosfera.

începând cu ziua 21. Dacă durata zilnică de iluminare a halei creşte înainte de timp. Pentru o bună ventilaţie se asigură 5-6 m3 aer/kg corp şi oră (maxim 7 m3/kilocorp şi oră în lunile de vară). Aşternutul se impune să fie uscat. curat. Se va avea grijă ca. în suprafaţă de 1200 m2. durata zilei de iluminare a halei este necesar să crească treptat. în primele 24 de ore se asigură lumina continuă. pentru ca puii să se poată adapta mai uşor la condiţiile de hală. perioada de întuneric să fie de întuneric total. se forţează instalarea maturităţii sexuale. în zilele 4-7 la 20 ore. Hala pentru păsări adulte.ppm. al căror număr se corelează cu efectivul cazat. în special în lunile de iarnă. iar pentru bioxidul de carbon. Ventilaţia va fi la fel ca la tineret. o concentraţie de maxim 0. în zilele excesiv de călduroase. durataluminii scade la 8 ore. umplute cu cărbune de mangan. ♦ Microclimatul din halele pentru păsări adulte.3%. cu consecinţe grave asupra curbei de ouat. în zilele 12-15 la 12 ore. • Iluminatul halelor. din care 4 în dreapta camerei tampon şi alte 4 în stânga acesteia. se amenajează în mod asemănător cu cea pentru tineret. frontul de furajare de 12 cm/cap. două sunt pe partea dreaptă a culuarului central şi alte două pe stânga lui. Astfel. unde păsările continuă să se hrănească şi să bea apă. Perioada de lumină trebuie să asigure o inzensitate luminoasă uniformă în toată hala şi 213 . Temperatura din hală va fi de 18°C. iar cel de adăpare de 2. în zilele 8-11 la 16 ore. Densitatea la populare în halele de adulte trebuie să fie de 5-6 cap/m2. cu unele deosebiri. iar umiditatea relativă a aerului de 60-70%. apoi durata zilei lumină se reduce. revenind 4 găini la un cuibar. când tineretul se transferă în halele de adulte. concentraţia în gaze nocive este determinată de rata ventilaţiei. în presiune pozitivă. Programul de lumină se adaptează vârstei păsărilor. menţinându-se la acest nivel până la vârsta de 20 săptămâni. în timp ce păsările din zonele întunecate manifestă o stare de agitaţie extremă. Din cele 4 compartimente ale fiecărei semihale. Aşa după cum este firesc. după cum urmează: în zilele 2-3 la 22 ore. Un program de lumină corect trebuie să stimuleze producţia de ouă şi să nu o forţeze sau să o inhibe. dezinfectat şi gros de aproximativ 40 cm.4-3 cm/cap. în detrimentul maturităţii corporale. căci pătrunderea de lumină în hală prin diverse orificii crează zone luminoase. în zilele 16-20 la 10 ore. după vârsta de 20 săptămâni. în dreptul orificiilor de admisie se recomandă să se pună dispozitive cu grilaj. determinând intrarea în ouat a păsărilor la vârsta optimă. în dreptul culuarului central se distribuie cuibarele. între care mai importante sunt: în loc de 16 compartimente se fac numai 8. deasupra cărora un robinet lasă să se scurgă un jet subţire de apă. care trebuie să fie mai mare vara şi mai mică iarna.

se apreciază că. Materiale: cărămida. se pot utiliza paie tocate. Transferul trebuie făcut într-o singură zi. Despărţituri: metalice individuale sau la doua locuri. Ele vor beneficia în hala de adulte de apă proaspătă şi de un microclimat corespunzător. Specialişti de prestigiu de la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor-I.P. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ALE ADĂPOSTURILOR PENTRU BOVINE. Sistemul liber. 15 ore şi 30 minute la vârsta de 25 săptămâni. in grajd sau şopron. Sexele se cresc împreună într-un raport de 1 mascul la 10 femele. in tot timpul anului. cu cantităţi prevăzute în programul "skip-a-day". Pe fiecare din cele 8 compartimente revin. au elaborat un documentar valoros referitor la "elemente tehnologice pentru construirea şi funcţionarea adăposturilor pentru bovine". pe care le prezentăm în continuare. Boxa colective: suprafaţa = 5. ca aşternut . Materiale: cărămida. Despărţituri: metalice individuale. Sistemul legat Standul. se face prima furajare. 14 ore la vârsta de 22 săptămâni. Cocoşii se transferă înaintea puicuţelor. Baloteşti (ale căror realizări ştiinţifice şi tehnice au o largă recunoaştere profesională şi de aceea au fost utilizate de mai multe ori în paginile monografiei noastre). Materiale: cărămida. Furajarea: manuala.dimensiuni: 1.B.3. Pentru vaci sistemul de intretinere poate fi legat.80-1.paie. păsările nu se furajează. pe perioada de alăptare. Cuseta .20-2. Material: beton. A doua zi. iar pe hală. când conform programului "skip-a-day". 15 ore la vârsta de 24 săptămâni. 14 ore şi 30 minute la vârsta de 23 săptămâni.20 x 2. 4. covor de cauciuc pe beton. un mic supliment pentru diminuarea stresului de transport. Cusetele sunt aşezate pe un rand sau pe doua rânduri. 16 ore lumină de la 26-64 săptămâni.20 x 1. Ca aşternut.C.15-1. de la 1. de regulă.30m. transferul puicuţelor trebuie făcut imediat după terminarea transferului cocoşilor).C. Alţi autori recomandă următorul program de lumină: 13 ore lumină la vârsta de 21 săptămâni. dându-se totuşi. semimecanizata sau mecanizata in ferme cu efective care justifica dotarea cu utilaje speciale. beton cu aşternut de paie. cu aşternut gros de paie. in cuşti individuale afara. 214 . 600-720 cocoşi şi 6000 puicuţe (66006720 capete / hală).constantă. liber in cusete individuale sau in boxe colective pe aşternut permanent. Pentru tineret sistemul de intretinere poate fi liber in boxe colective.90.00m2/cap. pe categorii de vârsta. Suprafaţa. cu 2-3 zile (după alţi autori.3m2 la 4mr/cap. o intensitate luminoasă de 20-30 lucşi este indicată pentru situaţia dată. 75-90 cocoşi şi 750 puicuţe. covor de cauciuc pe beton. lemn.15-1.dimensiuni: 1.

la intretinerea libera.izolate din beton sau piatra. 60-100 cm.lemn. e) patul: structura metalica sau lemn. Adăpători termoizolate la sistemul de creştere in adăposturi deschise. Iluminatul: natural. Camera pompa vacuum: racord electric monofazic sau trifazic. cărămida sau piatra.metalica sau lemn. Ventilaţia: natural organizata. in funcţie dezona climatica. Padocul: material: pamant bătut . lambriu faianţa. tencuieli driscuite. Indicele de luminozitate 1/16-18. Coşuri deflectoare. serpanta lemn sau metal. Admis ia: prize izolate in pereţi. d) magazie: structura . Ieslea: escavata in aleea de furaje .beton cu bolovani de rau sau cu piatra.2-2. fundaţii .izolate la stâlpi. paianta. Material: beton rolat.beton armat. şarpanta lemn sau metal. pardoseala mozain gresie. Aleea de serviciu: latime: 1. Aleea de furajare: lăţimea 1. plansee lemn. pereţii .5-4 w/m2.beton armat. iluminat natural si artificial. la variantele cu depozitare furaje in pod. rastel bidoane si aparate de muls. invelitoarea .cărămida. sau turn cilindric. Artificial 2. vopsitorie protecţie elemente lemn si metal. manual.beton armat sau cărămida. g) bazin urina: structura . bazin de spălat bidoane.din materialele specifice existente in zona. fundaţii .beton.50m.60m iesle masa la nivelul aleii de distribuţie a furajului. cu posibilităţi de reglare a secţiunilor de intrare si de ieşire a aerului. 215 . Conductele de distribuţie a apei din metal. inaltime pereţi . invelitoarea azbociment din materiale specifice existente in zona. Material .35m. ELEMENTE CONSTRUCTIVE: a) grajd: fundaţia . beton 8-1 Om2. Se recomanda sa fie prevăzut cu iesle umbrar si adăpători tip jgeab cu flotor sau termoizolator. inchideri . la intretinerea legat.20-3. Volum construit : 20-30 m3 aer /cap pentru vaci si 8-15 m3 pentru tineret in funcţia de categoria de vârsta. b) fanar: structura . suspendat la cea.beton. la stant sau in loc special amenajat (sala de muls). Evacuarea dejecţiilor. lemn.suprafaţa 15-18 m2 /vaca.orice fel de invelitoare.Adăparea: adăpători cu supapa sau cu nivel constant. Fatarea: pe stand sau in boxa special amenajata.20. iluminat natural si artificial. Evacuarea: deschidere continua la coama. canalizare. La ferme mai mari se dotează cu bazin de inox cu instalaţie frigorifica.plase de sarma sau sipci.metalica sau lemn. un perete exterior eşapamentul pompei.0m.var. c) siloz: structura . f) platforma dejecţii: structura . Puţ absorbant:tuburi beton. Zona furajare: latime: 2. invelitoarea . mecanic sau hidrauic.3. planseu . Materiale: beton sclivisit. pardoseli .45 m-0. Dezinfecton amplasat in fluxul de circulaţie al animalelor grajd sau padoc. Mulsul: mecanic cu instalaţie fixa sau grup mobil de muls.20-1. cărămida. zugrăveli . Camera de colectat lapte: apa curenta rece si calda cu electroancalzire.20m (inclusiv ieslele) se adaptează la soluţia de distribuire aleasa.Jgeaburi cu flotor.latime 0. prin ferestre sau prin invelitoare. lemn.

ventilaţie . boxa colectiva. In vrac. furajare: manual. grosiere .15t.vaci .3000 I.2. zona de furajare vaci libere. . latime 1. tarate .9t. juninci gestante 2. f) platforma dejecţii . grosiere .5t. b) fanar .capacitate: 25t.capacitate: 10-12 t. tarate .0. cuseta: semicuseta cărămida 1.90m.33t. .20x1. cu zona betonata la iesle. c) siloz .15t. evacuare dejecţii. săruri minerale .1. f)platforma dejecţii capacitate 60-70 t. fatare pe stand special amenajat. ventilaţie .in padoc: jgheab cu nivel constant. Baloteşti).capacitate 60-70 t. latime 1.90m.651.lapte 655. d) magazie . iesle escavata in aleea de furajare. lapte integral 64. porumb siloz . alee de furajare . alee de serviciu beton rolat.in grajd: adăpători cu supapa si adăpători cu nivel constant. boxa colectiva. latime 1. adăpare .in padoc: jgheab cu nivel constant.admisie: prize izolate in pereţi. orz . j) parametrii producţiei: marfa .20x1.60m. in vrac. in boxe colective pe aşternut.beton. nutreţ combinat 0. săruri minerale . artificial. latime 0. porumb . iluminat.beton rolat.64.admisie: prize izolate in pereţi.8hl.40 . iluminat natural. porumb . 216 .capacitate: 10-12 t.capacitate: 115-120 t ctymagazie capacitate: 10-12 t.15-1. taurasi pentru carne 0.33t.112t. i) necesarul anual de furaje: fan . padoc pamant bătut. nutreţ combinat 0.6kw.evacuare: prin deschidere continua la coama.9t. marfa . a) Grajd :Sistem de intretinere: vaci • stand. masa verde-193t. e) patul .70m. e) patul . g) putere instalata .9t. iesle escavata in aleea de furajare.7t.9t.7t. adăpare . Varianta 1. natural.P. artificial. muls mecanic cu Minibanat.B.8hl. cărămida 1.1. alee de furajare . c) siloz .6kw. porumb siloz .in grajd: adăpători cu supapa si adăpători cu nivel constant.50. tineret : liber. i) necesarul anual de furaje: fan . h) consum zilnic de apa .lapte 655.6t.2. fatare pe stand special amenajat. masa verde193t.35m.stand: individual.2 hl. in boxe colective pe aşternut.5t.C. taurasi pentru carne 0. orz . h) consum zilnic de apa3000 I. alee de serviciu .6t. Varianta a 2-a.beton. j) parametrii producţiei. tineret : liber.2 hl. cu zona betonata la iesle.C.00 si 1.651.5t. . evacuare dejecţii: manual.capacitate: 10-12 t. juninci gestante 2. -evacuare: prin deschidere continua la coama. b) fanar capacitate: 25t. g) putere instalata . lapte integral . furajare.capacitate: 115-120 t.0.FISA TEHNOLOGICA PENTRU O FERMA DE 12 VACI LAPTE (după Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor-I. zona de furajare vaci libere.112t.80-1. carne vita adulta 1.5t. carne vita adulta 1. cuseta. muls mecanic cu Minibanat. padoc pamant bătut. manual. a) Grajd: sistem de intretinere: . manual.82m.

Vedere axiometrică a grajdului de viţele de 131-400 zile 217 . 2.Fig.

25t. alee de serviciu . săruri minerale . cărămida 1. Baloteşti).10t. artificial. ventilaţie . g) putere instalata . e) patul capacitate: 1316 t. i) necesarul anual de furaje fan .C. tarate . evacuare dejecţii: mecanic tractor cu încărcător frontal. in podul grajdului. muls .capacitate: 180 . Varianta 1.80m.beton rolat. masa verde.P.lapte 1092 hl. cuseta.108hl. fatare in boxa special amenajata. in boxe colective pe aşternut. săruri minerale .FISA TEHNOLOGICA PENTRU O FERMA DE 20 VACI LAPTE (după Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor-I. padoc pamant bătut.20x2.44t.320t.50001. porumb .44t. f) platforma dejecţii -capacitate 100-110 t. latime 1. iesle beton cu pereţi.20. orz . a) Grajd: Sistem de intretinere: vaci .stand: individual. nutreţ combinat . latime 1. adăpare in grajd: jgheab cu nivel constant.capacitate: 16 . carne vita adulta 2. tineret: liber. nutreţ combinat -1. padoc. a) Grajd : Sistem de intretinere: vaci . manual sau semimecanizat. adăpare .14kw.in padoc: jgheab cu nivel constant. j) parametrii producţiei: marfa .0.2t. cuseta. g) putere instalata . b) fanar capacitate: 40 .0.beton. Varianta a 2 a.201. i) necesarul annual de furaje.25t. artificial.mecanic cu Minibanat transformat in instalaţie fixa.capacitate: 13-16 t. alee de furajare si circulaţie animale .stand: individual. d) magazie . boxa colectiva.75 t .C.45t. taurasi de prasila 1.admisie: deschidere prin fante peste copertina. in boxe colective pe aşternut.15t. iluminat. alee de serviciu.20 x 1. . fatare in boxa special amenajata. Furajare. orz .1. . h)consum zilnic de apa .2t. evacuare dejecţii .4t. lapte integral . furajare: manual sau semimecanizat. taurasi pentru carne 1.1901. porumb siloz 184t. fan .mecanic cu IREG 4+TED.50m. c) siloz . zona de furajare vaci libere. juninci gestante 3.54t. iluminatnatural.85. .80. j) parametrii producţiei. tarate . cărămida 1. muls mecanic . . h) consumul zilnic de apa . taurasi de prasila 1.capacitate: 180-190 t. zona de furajare vaci libere. iesle tip masa. ventilaţie . c) siloz . alee de furajare . 218 .evacuare: shade la coama.5000 I.lOt. boxa colectiva.108hl. marfa .14 kw.beton. latime 3. lapte integral .evacuare: prin chepeng in pod (la vaci) si deschidere continua la coama (la tineret). grosiere .11m.capacitate: 100 -110 t. grosiere .lapte 1092 hl. tineret liber.751.admisie: prize instalate in pereţi. natural.in grajd: adăpători cu supapa. b) fanarcapacitate: 40-45L. f) platforma dejecţii . taurasi pentru carne 1.în zona de furajare: adăpători termoizolate.15t. d) magazie -capacitate: 16-20 t.54t. juninci gestante 3.320t.85t.4t. carne vita adulta 2.sala Tandem 2x2. porumb . porumb siloz -184t. e) patul .B. masa verde.

Detalii constructive si de plasament ale cosurilor de evacuare si ale celor de admisie a aerului in grajd 219 . 3.COŞ DE EVACUARE AMPLASAT CENTRAL A SAU LATERAL B IN ADAPOST CU TAVAN SAU FARA TAVAN SE REMARCA PERETII BUBLU IZOLATI DEASUPRA COAMEI ADAPOSTULUI SI RAPORTURILE INTRE DIAMETRUL d DEFLECTIE SI ACOPERISUL COSULUI COSURI DE ADMISIE IN VARIANTE DE ADAPOSTURI CU SAU FARA TAVAN SI CU DEFLECTIE LA SPATELE ANIMALELOR A SAU PE ALEEA CENTRALA B SE REMARCA COTUL EXTERIOR DE ASPIRATIE FIG.

Prezentăm în continuare din această importantă monografie. politicile agrare guvernamentale au influenţat atât nivelul total al cererii de furaje.2 kg pe kilogramul de peşte viu. cât şi structura consumului de furaje şi folosirea diferitelor resurse furajere. NIVELUL PRODUCŢIILOR ZOOTEHNICE Şl CONSUMUL DE FURAJE În monografia "TENDINŢE Şl PERSPECTIVE ÎN ZOOTEHNIA MONDIALĂ". au determinat în ultima perioadă îmbunătăţirea tehnologiilor de exploatare a animalelor şi respectiv creşterea cererii de produse animale (alimentare şi nonalimentare).1 kg la carnea de pasăre şi respectiv de porc). aspecte esenţiale din capitolul "Factorii care determină producţia şi consumul de furaje. Producţia altor cărnuri.CAPITOLUL 5 RELAŢIA DINTRE ALIMENTAŢIE. Modificările înregistrate în nivelul de viaţă al populaţiei.2 kg şi respectiv 4. deşi mai puţin importante. tendinţe de viitor". este în continuă creştere. mai mult decât cererea totală de furaje. în timp ce în ţările în curs de dezvoltare acestea asigură numai circa 10% şi respectiv 30%. De asemenea. chiar şi în perioadelecu asigurare limitată de furaje. Producţia de peşte crescut în fermă. dr. publicată în Editura Ceres. în ţările cu agricultură dezvoltată produsele animale asigură 30% din consumul total uman de calorii şi 50% din consumul total de proteină. în principal pe baza sistemelor de furajare intensivă. în comparaţie cu 2. Producţia de carne de pasăre şi de porc a cunoscut o creştere rapidă. Nivelurile producţiilor şi consumurilor de furaje determină în mod direct nivelurile producţiilor şi consumurilor de produse animale. o creştere 220 . manifestă de asemenea. I. producţia de carne de iepure a crescut rapid în numeroase ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare. datorită creşterii cererii şi reducerii costurilor relative şi mai puţin din cauza schimbării preferinţelor consumatorilor. De exemplu. DINU menţionează că factorul principal care influenţează şi va influenţa şi în viitor cererea de furaje la nivel mondial este necesarul crescând de produse de origine animală. a cărui eficienţă a conversiei hranei este superioară celui a altor animale de fermă (Ungaria raportează în fermele sale de stat un consum de furaje de 1. ing.1. prof. eficienţa relativă ridicată a conversiei furajelor şi ciclul scurt al producţiei la păsări şi la porci a încurajat unele ţări să continue politica de orientare a producţiei spre creşterea acestora. în acelaşi timp. De exemplu. PRODUCŢIE Şl REPRODUCŢIE ÎN ZOOTEHNIE 5.

în ţările în curs de dezvoltare furajarea cu nutreţuri concentrate a crescut mai rapid. atunci producţia animală va deveni mai puţin rentabilă şi cererea pentru furaje se va limita. De asemenea. tendinţă ce se apreciază că se va menţine şi în continuare. carnea de porc etc). consumul pe locuitor de produse animale nu va mai creşte probabil semnificativ. comparativ cu ţări în care dezvoltarea zootehniei are deja tradiţie.semnificativă atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare. 221 . mai ales în ţările în curs de dezvoltare şi aceasta reflectă de fapt caracterul de nesiguranţă şi de variabilitate a costurilor la furajele de volum. costul furajelor va influenţa puternic atât nivelul global al cererii de furaje cât şi structura consumului. Atunci când raportul dintre preţul produselor animale şi cel al furajelor va fi ridicat. deoarece acestea asigurau o hrănire mai eficientă. Politicile agrare naţionale pot influenţa volumul şi preţul furajelor importate. Nivelul cererii de furaje. Astfel. deşi ar putea să se manifeste unele schimbări în cererea de produse mai ieftine (ouă. în ţările unde cererea pentru produsele animale a atins deja nivele înalte. întrucât s-a constatat sub aspect zoo-economic că potenţialul bioproductiv al animalelor poate fi exteriorizat numai printr-o alimentaţie raţională. precum şi structura bazei furajere în ţările dezvoltate vor depinde de un număr mare de factori. Creşterea cererii de furaje în viitor. Problemele prezentate mai sus au făcut ca cererea pentru nutreţurile concentrate să crească mai rapid decât pentru alte furaje. în multe ţări dezvoltate îngrăsărea tineretului taurin s-a făcut mai ales pe bază de nutreţuri concentrate şi nutreţuri însilozate. chiar în condiţii economice îmbunătăţite. păsări şi porci). Când raportul între produsele animale şi furaje va scădea sau va intra în declin spre limitele economice. va depinde de schimbările ce vor apare în cadrul efectivelor consumatoare de nutreţuri voluminoase (de exemplu taurine) sau a celor consumatoare de nutreţuri concentrate (de exemplu. produse lactate. ca şi structura acestora. cererea de furaje poate fi influenţată de politicile care încurajează sau descurajează consumul de produse animale. suficientă din punct de vedere cantitativ şi mai ales echilibrată din punct de vedere calitativ (aspecte pe care nutreţurile concentrate le îndeplinesc prin reţete standardizate de fabricaţie controlată industrial). Creşterea producţiei de carne de la animalele rumegătoare a fost mai înceată. Dintre factorii economici. producţia animală va tinde să devină mai rentabilă şi perspectiva mai favorabilă pentru folosirea furajelor cultivate.

trebuie să se ia din timp toate măsurile tehnico-organizatorice. După cum se arată în manualul universitar "ALIMENTAŢIA ANIMALELOR DOMESTICE" elaborată în 1980 de un colectiv format din OCT AVI AN POPA. Referindu-se la nevoile de hrană ale organismului gestant GH. nici lână şi când condiţiile climatice ăi de asigurare a hranei sunt mai grele. arată că "după modificările morfologice provocate mai ales de creăterea în greutate a fetuăilor în perioada de gestaîie. Acest lucru trebuie înţelespe baze ştiinţifice cu atât mai mult cu cât la majoritatea femelelor animalelor de fermă perioada de gestaţie este aparent neproductivă. univ. indiferent de specie să beneficieze de o alimentaţie raţională.Ceres. corespunzătoare cantitativ şi mai ales calitativ aceste aspecte trebuie bine înţelese şi aplicate de toţi care activează în domeniul creşterii animalelor. se poate trage concluzia ca în prima parte a acestei perioade animalele nu au nevoie de un supliment de hrană pentru dezvoltarea fetusului. prelucrarea fizico-chimică a furajelor contribuie la sporirea gradului de utilizare metabolica a acestora prin creşterea valorii nutritive. când creşterea pronunţată în greutate a fetusului reciamă o suplimentare a hranei".Astfel de exemplu se consideră ca "direct productive " numai sectoarele de creştere şi de ingrăşare şi eventual maternitatea pe când sectorul de montă şi de gestaţie este uneori neglijat sub aspectul alimentaţiei.pentru ca animalele gestante. sub aspect cantitativ şi mai ales calitativ. este de obicei iarna când oaia nu dă nici lapte. raţia furajeră disponibilă reprezintă un factor limitativ. aceiaşi autori subliniază că "nivelul ridicat de hrănire din primele săptămâni de gestaţie creşte mortalitatea embrionară şi resorbţia embrionară". perioada de gestaţie. Măria MILOS. ing.în creşterea ovinelor. dr.2. aşa după cum se prezintă în monografia intitulată "PREPARAREA NUTREŢURILOR Şl CONTROLUL CALITĂŢII LOR" publicată de Prof. SĂLĂJAN în Ed. Făcând referire la nivelul cantitativ al furajării in perioada gestaţiei. Chiar dacă. Rezultă că femelelor gestante trebuie să li se asigure o alimentaţie şi o tehnologie de creştere corespunzătoare. "alimentaţia echilibrată atât din punct de vedere energoproteic cât şi al conţinutului în minerale şi vitamine creează cadrul biologic de desfăşurare normală a ciclului sexual şi al gestaţie?'. CERINŢE NUTRIŢIONALE ALE ANIMALELOR DE REPRODUCŢIE Este unanim recunoscut că perioada de gestaţie supune femela la un efort deosebit de mobilizare a resurselor interne. a digestibilitatii si a caracteristicilor organoleptice. Studiind influenţa stării fiziologice (de gestaţie respectiv parturiţie) precum şi a 222 .5. G/7. BAIA.Situaţia se schimbă în a doua jumătate. Tocmai de aceea. PETRU HALGA şi Elena BUNICELU.

fosforemie) ceea ce justifică determinarea acestora. constantele urmărite au evoluat în limite apreciate drept "fiziologice". într-o viziune globală. în acelaşi interval a colesterolului. 223 . calcemie. arată că dintre consatantele urmărite. desigur corelat cu creşterea corticosteroizilor. Urmărind coeficienţii de corelaţie între diferitele valori şi media lunilor periparturiente. deşi prezent este mai slab decât cel al alimentaţiei. În binecunoscutul "TRATAT DE ZOOTEHNIE GENERALĂ". GHERGARIU şi colab. alături de alţii.diferenţierea unui capitol cu aspecte de tehnologie în perioada de gestaţie. GHERGARIU şi colab. Este cert că parametri aleşi. se poate constata că influenţa vârstei gestaţiei şi a parturiţiei asupra constantelor urmărite deşi prezentă. introducerea furajelor verzi în hrană a provocat o creştere abruptă a glicemiei. în cadrul supravegherii sănătăţii metabolice a vacilor de lapte. univ. Faţă de alte lucrări publicate în domeniul reproducţiei animalelor de fermă. s-a considerat justificată sub aspect conceptual sublinierea rolului şi locului specialiştilor tehnologi. în special. măsurile simple de metafilaxie se oglindesc cu promptitudine în evoluţia unora din parametri utilizaţi (glicemie. colesterolemie. Glicemia a prezentat o depresiune graduală pe măsura creşterii gestaţiei. alături de alţii care n-au fost exploataţi în această lucrare oglindesc cu suficientă acurateţe sănătatea metabolică a subiecţilor. diferite elemente concrete cu caracter metodologic şi practic. au permis fundamentarea următoarelor concluzii: efectul vârstei gestaţiei şi lactaţiei asupra unor parametri de profil metabolic la vaci de lapte hrănite cu semisiloz. celelalte evoluând în domeniul considerat fiziologic. dr. după cum se cunoaşte. doar glicemia şi calcemia au coborât în limitele marginale. cu excepţia glicemiei şi calcemiei care au coborât la limita carenţei marginale. în cadrul multiplelor probleme şi interrelaţii pe care le ridică creşterea natalităţii şi prolificităţii în zootehnie în general şi aspectele de tehnologie în perioada de gestaţie. justificând măsurile simple de metafilaxie instituite. fapt subliniat de altfel şi de creşterea bruscă. Rezultatele obţinute de S. cu un puseu în luna parturiţiei. De aceea s-a apreciat ca utilă pentru practică. Calcemia prezintă o considerabilă depresiune în ultima lună antepartum. Prof. alături de o depresiune a calcemiei şi fosforemiei. care să pună la dispoziţia mana g e r i I o r din producţie. este mai slabă decât cea exercitată de structura hranei de care au beneficiat animalele.alimentaţiei asupra unor parametri biochimici. Depresiunea glicemiei şi fosforemiei în prima lună postpartum este consecutivă stării de puerperim. colesterolemiei şi moderată a proteinemiei. ca reflectare a sănătăţii metabolice. provocată fără îndoială de insuficienţa aportului mineral faţă de consumul sporit al sarcinii avansate.

G.K. Gestaţia la vaci se suprapune lactaţiei pe o durată de 7-7 V2 luni. ele produc descendenţi debili.vaci recent fătate. perioadă ce durează cea 6 săptămâni.elaborat de prof.vaci în maternitate. Lactaţia animalelor gestante este faza în care se suprapun eforturile impuse 224 . vacile sunt repartizate într-un număr mai mare de grupe. cu cea două săptămâni înainte şi după fătare. cuprinzând în general toate vacile din grupa precedentă până ce sunt diagnosticate ca gestante. Această perioadă durează cea 18 săptămâni. vacile vor primi câte 1. foarte important este să se asigure microelementele. având influenţă asupra calităţii gârneţilor şi fecundităţii. deci toate vacile cu tulburări de reproducţie.28 UN şi câte 79g proteină brută pentru fiecare 100kg greutate vie. în funcţie de durata fiecărei faze de reproducţie după cum urmează: . după mai bine de jumătate de secol de la publicarea lor. căci subnutriţia produce o depresiune organică. În fermele cu tehnologie programată. ceea ce este uşor de înţeles. Producţia de lapte în această perioadă este maximă. Pentru întreţinere. iar aceasta micşoreză intensitatea tuturor funcţiunilor. Raţia administrată în această perioadă trebuie să asigure un aport suficient în vitamine. la primipare se adaugă cea 1. . CONSTANTINESCU (fondatorul zootehniei moderne româneşti). când furajarea este în primul rând dietetică. pentru satisfacerea cerinţelor creşterii organismului până la deplina maturizare. Chiar dacă. . în raţie fiind necesar să se asigure nivelul proteic la nivelul cerinţelor şi necesarul de energie la limita maximă posibilă. Sărurile minerale esenţiale trebuiesc asigurate la nivelul cerinţelor. alimentaţia cărora se asigură în funcţie de producţia lor de lapte. în primele luni de gestaţie. Furajarea trebuie să fie echilibrată la nivelul cerinţelor producţiei de lapte specifică platoului curbei de lactaţie. asemenea animale sunt fecunde.vaci gestante în lactaţie. vacile care au 6-8 săptămâni de la fătare şi urmează a fi însămânţate. Pentru a avea deci un procent mai mare de fecunditate şi produşi viguroşi trebuie să administrăm animalelor de reproducţie o hrană bună şi suficientă".2 UN pe zi şi cea 120kg proteină. deoarece creşterea masei embrionare este foarte mică.. în subcapitolul referitor la " Factorii care influenţează fecunditatea si prolificitatea" se subliniază faptul că " hrana influenţează mult fecunditatea întrucât animalele rău hrănite n-au apetitul sexual normal. cu un raport normal între ele. îndeosebi A si E. cuprinde vacile diagnosticate gestante. Aceste recomandări îşi menţin pe deplin valabilitatea şi astăzi. care au efect pozitiv asupra fertilităţii ( fecundării ovulelor si nidării zigoţilor). nu este necesar să li se administreze cantităţi suplimentare de energie şi proteină. de la ieşirea din maternitate şi până la programarea pentru montă.vaci pentru însămânţare şi cu însămânţare recentă. dr. cele recent însămânţate şi cele care s-au întors în călduri.

organismului atât pentru producerea laptelui cât şi pentru dezvoltarea fătului. 8. extremă ca intensitate şi ca durată). ceea ce va determina o diminuareseveră a producţiei de lapte în lactaţia următoare. Problemele tehnice dominante ale perioadei sunt: prevenirea avorturilor si realizarea înţărcării fără îmbolnăvirea ugerului. 225 . această perioadă permite aplicarea unei furajări de refacere a organismului. acceptând un consum de 3% S. cuprinde animalele cert diagnosticate gestante şi menţinute până la înţărcare. în paralel se va acţiona şi cu suprimarea unei mulsori. menţinându-se cantitatea de substanţă uscată. Reducerea conţinutului de energie şi proteină al raţiei trebuie să se aplice pentru o cât mai mică durată de timp. este cava mai redusă. iar la producţii mai mari. Producţia zilnică de lapte fiind aceea din ultimele luni de lactaţie.U. acestea având capacitatea de a-şi prelungi lactaţia până în apropierea fătării şi dacă nu se intervine pentru oprirea lactaţiei. iar ritmul creşterii masei corporale a fătului nu a ajuns la intensitatea maximă. Furajarea în această perioadă se face la nivelul cerinţelor de producţie cu un supliment de energie pentru începerea refacerii organismelor în vederea pregătirii pentru noua lactaţie. rezultând că pentru această grupă trebuie să se asigure necesarul din tabelul anterior (nr. Avorturile sunt cauzate de administrarea unor furaje de proastă calitate.Vaci gestante în lactaţie. care conţin substanţe toxice sau se datoresc unei furajări acide (silozuri şi borhoturi. înţărcarea se poate realiza în decurs de o săptămână. imediat ce se simte efectul furajării limitative. Diminuarea excreţiei laptelui se realizează prin reducerea drastică a conţinutului de energie şi de proteină al raţiei. La vacile puternic slăbite. mucegăite .). furajarea se va menţine la nivelul eficienţei maxime. limitarea aportului de energie şi proteină în raţie trebuie să înceapă cu 10-15 zile înainte de data planificată a înţărcării vacii. Furajarea vacilor gestante în lactaţie trebuie să asigure nevoile de hrană la nivelul unei producţii medii de 8 I lapte pe zi. Amestecul furajer care asigură hrana de bază se va calcula la acest nivel în exemplificările redate. înţărcarea devine o problemă tehnică de maximă dificultate la vacile cu producţii foarte mari. pentru 100 kg greutate vie. Din considerente de regim de furajare este recomandabil să se constituie o subgrupă de vaci supuse înţărcării forţate. Când producţia de lapte este mai mică de 15 kg pe zi. Durata furajării limitative va fi mai scurtă sau mai lungă în raport de nivelul producţiei de lapte.Prima măsură care se aplică însă în mod treptat pentru evitarea dereglării proceselor de digestie este scoaterea din raţie a furajelor concentrate. ceea ce permite ca prin furajare să se poată depăşi necesarul de energie şi nutrienţi ai organismului. la animalele cu stare bună de întreţinere. animalele fiind slăbite după efortul îndelungat de producţie. nu se poate asigura repausul mamar.

Horghidan) S.Conţinutul necesar al raţiei de bază ( după M. respectiv un "Ghid de lucrări practice la Zootehnie".5 Tabel 8. 226 .U.76 10.5 P. (g) 375 560 935 U.80 Ca (g) 3 19 52 P (g) 27.04 3.Paraschivescu si E.B. În cadrul orelor de lucrări practice şi de seminarii de la disciplina de Ştiinţe Zootehnice se vor face precizările necesare pentru calcularea raţiilor furajere.5 11 38. (kg) 7. Specificare Întreţinere Producţie Total (kg) 16. studenţii interesaţi vor avea la dispoziţie şi materialul didactic necesar.N.

dr G. toate realizările remarcabile obţinute în domeniul tehnologiei însămânţărilor artificiale în ţara noastră. precum şi de alţi specialişti dintre care menţionăm pe Acad. ANDREI. prin contribuţiile originale aduse în perioada interbelică de Secţia de reproducţie şi igienă (condusă de Prof. dr. materiale şi metode pentru recoltare. Este cunoscut faptul ca însământările artificiale reprezintă o metodă biotehnică actuală şi de perspectivă în zootehnia modernă. personalitate de renume internaţional a zootehniei si medicinei veterinare româneşti. cu numeroase particularităţi în funcţie de specie. Rezultă că însământarea artificială trebuie înţeleasă în contextul cuceririlor remarcabile ale ştiinţelor biologice (structura electronomicroscopică a gârneţilor. dr. LUNCA. ing. EVOLUŢIA ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE ÎN ROMÂNIA În tara noastră. K. ing. doc. dr. şi mulţi alţii. GH. de colaboratorii acestora. conservarea şi inocularea materialului seminal). Acad. ing. dr. recunoscute în literatura mondială de specialitate. biologia a făcut progrese remarcabile. aplicate pe baze ştiinţifice şi extinse în condiţii de producţie. biochimia si biofizica mediilor de diluţie.BIOTEHNOLOGIA ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE LA ANIMALE DE FERMĂ Capitolul 6 PRINCIPALELE ASPECTE ALE ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE 6. proprietăţile imunologice ale spermatozoizilor şi ale secreţiilor genitale precum şi multe altele) şi în strânsă legăturăcu aspectele de tehnologie (instrumentar. LUNCA. G. dr. în 227 . PATRAŞCU. în acest cadru. Prof. dr. V. DINESCU. ing. N. dr. PARASCHIVESCU. compoziţia lor citotopochimică. M. Prof. N. V. care au permis descifrarea la nivel molecular a diferitelor aspecte de fiziologie si patologie animală. TEODOREANU. MAG IAR I. direct sau indirect. sunt legate. D. continuate şi dezvoltate de numeroşii săi colaboratori: dr. însământările artificiale în zootehnie au vechi si valoroase tradiţii. controlul.1. N. dr. G. ing. ing. V. OTEL. De numele Prof. doc. S. ing. Adevăratul fondator al însămânţărilor artificiale. LICIU. în cadrul revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane. este Prof. COSMUTA. dr. ing. MARZA. BAICOIANU. C. st. FALCOIANU) din cadrul Institutului Naţional Zootehnic (organizat şi condus de Prof. CONSTANTINESCU). metodă prin care se realizează intensificarea reproducţiei şi a producţiei animalelor. COLTAU. N. M. ing. M.

NEGRUŢIU şi A. în cele mai multe cazuri. citochimiei şi citofiziologiei spermatozoizilor înainte şi după congelarea în azot lichid. în acest sens. în special. diversificate şl aprofundate interdisciplinar. cât şi în ţara noastră. încât considerăm că este logic ca şi metodele de control ale calităţii materialului seminal congelat să fie. Este într-adevăr o realizare ştiinţifică şi practică deosebită. Această însuşire se apreciază. s-au înregistrat importante descoperiri în domeniul criobiologiei în general şi al congelării materialului seminal. necesitatea abordării complexe. asupra spermatogenezei. PETRE. Aceasta demonstrează cu prisosinţă. ca spermatozoidul să fie trecut de la temperatura corpului la -196 °C (temperatura de conservare în azot lichid) şi din nou la temperatura la care se face inocularea materialului seminal (dupa decongelare) şi să-şi menţină capacitatea fecundanta.ultimul timp. elaborată de £. se remarcă atât pe plan mondial. însuşirile produsului seminal şi aptitudinile de congelare ale produsului seminal. în subcapitolul referitor la Aprecierea şi selecţia reproducătorilor masculi. în acest sens. în echipe interdisciplinare. Aceste realizări ale criobiologiei contemporane au fost şi sunt posibile numai pe baza numeroaselor investigaţii complexe efectuate de diferiţi specialişti. preocupări susţinute de investigare 228 . efectuate de echipe de specialişti cu profile variate. în echipe interdisciplinare. şi asupra citofiziologiei spermatozoizilor în special prin metode moderne ale biofizicii si biochimiei celulare. Un alt exemplu edificator îl reprezintă şi investigaţiile complexe asupra citomorfologiei. S-a argumentat de mai multe ori necesitatea echipelor interdisciplinare în producerea şi utilizarea materialului seminal congelat. în general.2. se arată că aptitudinile reproductive ale masculilor constituie al doilea element de apreciere după fenotipul propriu. la 28 de zile de la însămânţare. de asemenea. inclusiv proprietăţile genetice pentru transmiterea ereditara a unor caractere şi însuşiri după parcurgerea unor diferenţe termice cu amplitudine de peste 270°C. O deosebită pondere în apreciere o are verificarea aptitudinilor de congelare ale produsului seminal exprimate prin capacitatea fecundanta a spermei congelate. 6. ale imunogeneticii. â multiplelor aspecte de fond pe care le ridică tehnologia congelăriimaterialului seminal şi problematica creşterii natalităţii şi prolificităţii în zootehnie. se apreciază: comportamentul sexual. a căror aprecieri se efectuează în intervalul de vârstă dintre 12 şi 15 luni. ASPECTE ZOOTEHNICE ALE ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE În monografia "Ameliorarea animalelor domestice". ale ultrastructurii organitelor celulare. prin procentul de neîntoarceri calculat din 200 de vaci însămânţate.

Pe baza literaturii de specialitate. în mod practic. masculul. precum şi a cercetărilor efectuate.A nr. Decretul nr. rezultatele în creşterea natalităţii şi prolificităţii în zootehnie. organizat în cadrul Institutului Agronomic din' Cluj-Napoca. în special şi de investigare biochimică. privind înfiinţarea şi organizarea întreprinderii SEMTEST pentru testarea reproducătorilor şi producerea de material seminal congelat. în cadrul acestei metode biotehnice.43/1976.I. NEGRUTIU şi A. PETRE (1975). Legea creşterii şi ameliorării animalelor nr 40/1975. privind instrucţiunile de aplicare a decretului. Subliniem faptul că în ţara noastră există mai multe ferme de bovine. De asemenea. Laboratorul de Tehnologia însămânţărilor Artificiale.I. în unităţi de învăţământ.electronomicroscopică a spermatozoizilor în general şi a celor congelaţi. rolul principal în grăbirea ritmului şi a gradului de ameliorare îl are.R. "influenţa reproducătorilor masculi asupra caracteristicilor reproductive ale unor populaţii este cu mult mai importantă decât rolul fiecărei femele de reproducţie luată în parte.S. că acolo unde există o preocupare susţinută de aplicare corectă a tuturor etapelor fluxului tehnologic. în marile laboratoare de cercetare şi producţie a materialului seminal congelat este o realitate utilizarea examenului mobilităţii spermatozoizilor înainte şi după congelare. Un loc central în această acţiune îl ocupă problemele de conducere şi organizare ştiinţifică. Marea majoritate a specialiştilor consideră că însămânţarea artificială este un mijloc de bază al ameliorării animalelor.41/1976 al Consiliului de Stat.Aîn 1972.R. în numeroase şi diferite populaţii de animale. s-a utilizat metoda microcinematografierii mişcărilor spermatozoizilor de taur în timpul congelării (de către MERKT şi colab. cercetare şi producţie.A. Decretul 221/1976. porcine şi ovine. Programul de ameliorare a animalelor publicat de M. fara îndoială. datorită caracterului poligam pe care îl prezintă toate speciile de animale". reliefând rolul 229 . în care se utilizează cu succes tehnologia însămânţărilor artificiale. dovedind. După cum arată E. a unor caractere morfoproductive favorabile şi eficiente sub aspect social-economic. precum şi a colaborărilor integrate cu alţi specialişti care activează în acest domeniu.A.A şi C. inclusiv utilizarea de masculi testaţi ca amelioratori pe baza indicaţiilor cuprinse în Programul naţional de dezvoltare a zootehniei şi creşterea producţiei animaliere. ce are camera de luat vederi montată deasupra microscopului. privind aprecierea şi certificarea materialului de reproducţie şi Ordinul M. prin imensele posibilităţi de răspândire. şi în obţinerea unor descendenţi cu însuşiri morfoproductive superioare justifică pe deplin introducerea şi extinderea acestei metode de biotehnica a reproducţiei. cu ajutorul unei instalaţii de televiziune cu circuit închis.). sunt prezentaţi principalii factori care influenţează reuşita acţiunii de însămânţare artificială.

congelare şi inoculare a producţiei spermatice. factori şi condiţii. dupa AL BOUREANU si colab. învăţământ şi producţie pentru optimizarea tehnologiilor de recoltare. instrumentul principal în ameliorarea taurinelor îl constituie exercitarea presiunii de selecţie prin intermediul taurilor folosiţi în reţeaua de însămânţări artificiale".s. pentru realizarea efectelor aşteptate ale selecţiei animale. • selecţia riguroasă a tăuraşilor de prasilă prin aplicarea unei intensităţi ridicate de selecţie. publicat de MAIA în 1972. necesitatea introducerii lor în continuare la taurine. se impune adâncirea colaborării dintre cercetare. ovine. se pot distinge trei etape si anume: ♦ etapa l-a. confirmate de succesele tarilor în care ameliorarea taurinelor se face pe baza unui program unitar şi ştiinţific (Olanda. diferenţiate pe specii la cerinţele zootehniei din ţara noastră. se face o prezentare amănunţită a diferitelor metode. acţiune care trebuie desfăşurată în concordanţa cu cele mai adecvate metodologii. în care s-au pus bazele unor studii si experimentări de laborator în scopul însuşirii si îmbunătăţirii tehnicii de prelucrare si congelare a materialului seminal de taur si berbec. cuprinsa între anii 1961-1966. în acest fel. NEGRUTIU si A. şi numărul progenilor rezultaţi de la fiecare reproducător. diluare. PETRE arată că extinderea "însămânţărilor artificiale la efective din ce în ce mai mari permite aplicarea unei intensităţi maxime a selecţiei în rândul masculilor". este necesară aplicarea programelor de testare a masculilor de reproducţie. cuprinsa între anii 1955-1960. în programul de ameliorare a taurinelor. Canada). în numeroase lucrări de specialitate publicate atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră. • folosirea intensivă la reproducţie a taurasilor testaţi amelioratori prin utilizarea însămânţărilor artificiale cu material seminal congelat (m. pentru testarea reproducătorilor destinaţi maximizării procesului genetic prin aplicarea însămânţărilor artificiale.c.c). Referitor la evoluţia în tara noastră a acţiunii de însamantari artificiale cu m. ♦ etapa a ll-a. în acest sens. în care se remarca continuarea experienţelor de laborator si verificarea capacităţii fecundante a materialului seminal de taur păstrat la - 230 .însămânţărilor artificiale în progresul zootehniei româneşti. se arată că "indiferent de metodele de înmulţire şi ameliorare folosite sau de structura de rasă preconizată. Utilizarea cu precădere în biotehnica însămânţărilor artificiale a masculilor testaţi ca amelioratori prezintă numeroase avantaje de ordin economic şi constituie premise reaje pentru creşterea cantitativă şi calitativă a producţiilor zootehnice.s. mai a/es cu material seminal congelat în acest caz. parte integrantă a unui program unitar de ameliorare. mărind. în aceste condiţii. control. porcine şi păsări. verigile de baza ale Programului de ameliorare a taurinelor sunt următoarele: • producerea dirijată a generaţiilor de tăuraşi destinaţi reţelei de însămânţări artificiale şi montă. inclusiv cu material seminal congelat. SUA. £. astfel încât pornind de la aceste concluzii.

care se încheie la o vârsta de 30 de zile. o ierarhie a taurasilor-candidaţi. în procesul de congelare. corectitudinea conformaţiei. pentru toate staţiunile de testare dupa performante proprii si 231 . folosind. Selecţia în aceasta faza de performante proprii. calculata dupa ascendenţi si rude colaterale. dezvoltare corporala si exterior. indicele valorii de ameliorare. sunt introduşi în staţiunile de testare dupa performante proprii. corectitudinea conformaţiei. între ei. >\Jrmeaza o a doua faza a selecţiei taurasilor dupa testul performantelor proprii. în vederea eliminării a cca.83 % din cei născuţi).17 % din numărul total al celor obţinuţi (2 din 12 taurasi se elimina). în care este urmărita si apreciata comportarea taurasilor privind procesul de creştere. cand are loc trierea taurasilor născuţi din mame nominalizate. eliminandu-se cei a căror origine nu este confirmata. Sortimentele furajere sunt standardizate. Aici se aplica un sistem de întreţinere în boxe individuale si o alimentaţie cu valoare standard a raţiei. se caracterizează prin folosirea azotului lichid (-196 °C) pentru conservarea de lunga durata a materialului seminal congelat.în acest sens. Aceasta faza reprezintă prima etapa. se realizează în trei etape succesive: • etapa I. Având în vedere. tehnologia congelării materialului seminal si organizarea însămânţărilor artificiale la puncte si stabilirea capacităţii fecundante a materialului seminal congelat în programul menţionat. La împlinirea vârstei de 30 de zile. specifica fiecărei rase. în acelaşi moment de examinare. consideraţi corespunzători la vârsta de o luna (cea. în etapa de dezvoltare 1-15 luni. privind producţia de carne. se arata ca "folosirea la însamantari artificiale a materialului seminal provenit de la tauri cu valoare de ameliorare superioara este rezultatul unei selecţii riguroase ce se desfăşoară în etape dupa cum urmează: > Selecţia taurasilor se face la naştere. starea de sănătate de la naştere si pana în momentul controlului.79 °C în zăpada carbonica. se executa testul hemogrupului sanguin. la capitolul referitor la selecţia taurasilor pentru reţeaua de însamantari artificiale. este necesar sa se stabilească (pe baza listei de împerecheri). dupa valoarea de ameliorare probabila. dupa valoarea ascendentei. în special a membrelor si articulaţiilor. prezenta sau absenta unor anomalii de conformaţie (ereditare sau neereditare). în care scop Staţiunea centrala de însamantari artificiale a fost dotata cu containere speciale. fiecare tauras cuprins în lista cu ierarhizarea taurasilor-candidati este supus unui examen privind dezvoltarea corporala. în raport cu tipul urmărit în selecţie si aptitudinile de reproducţie (inclusiv pretabilitatea la congelare a materialului seminal). începută în anul 1967. în care a început utilizarea pe scara tot mai larga a materialului seminal congelat în azot lichid. a fost necesar sa se întreprindă o serie de lucrări referitoare la verificarea producţiei spermatice a taurilor. în aceasta etapa. pentru atestarea originii taurasilor. ca fatarile au loc în decursul anilor. Taurasii. ♦ etapa a lll-a.

sanitare veterinare şi economice ale însămânţărilor artificiale. > într-o a treia faza se face selecţia taurasilor dupa testul descendentei. corectitudinea aplomburilor. selecţia foarte riguroasa a taurasilor de prăsită şi folosirea intensă la reproducţie a taurasilor testaţi-amelioratori. încadrarea în tipul dorit. luandu-se în considerare: sporul mediu zilnic realizat (g/zi). • etapa a ll-a privind aptitudinile de reproducţie. în urma aprecierii conformaţiei si luând în considerare ierarhia valorica. respectiv.ing. însuşirile produsului seminal. mai ales a celor cu material seminal congelat.univ. PARASCHIVESCU. după criterii fenotipice a vacilor mame de tăuraşi. Atât selecţia mamelor de tauri.5 din 7. se executa la vârsta de 15 luni. urmărind. capacitatea fecundanta etc). conformaţia si dezvoltarea corporala. absenta unor anomalii sau defecte de conformaţie ce se transmit ereditar. în acest scop. în mod deosebit. Sintetizând acţiunile tehnice prevăzute în programul amintit. la vârsta de 12 luni. • etapa a lll-a. Dupa stabilirea ierarhiei valorice a taurasilor supuşi acestui test. în special la membrele posterioare. Producerea dirijata a taurasilor de prăsilă se bazează pe selecţia din populaţia activă. selecţionaţi în urma aprecierii performantelor proprii. stabilita pe baza testului performantelor proprii pentru carne. Acestui test îi sunt supuşi taurasii în intervalul de vârsta de la 12 la 15 luni.106.dr. arată 232 . se stabileşte valoarea taurasilor. verigile de baza ale programului tehnic se refera la producerea dirijata a generaţiilor de tăuraşi. cand testul se considera încheiat. privind aprecierea conformaţiei si dezvoltării corporale. concentrarea lor în unităţi de elită şi nominalizarea taurilor pentru însământarea acestora./Kg spor). Pe bâza rezultatelor înregistrate prin cântăririle lunare si urmărirea consumului individual de hrana. NEGRUTIU şi A PETRE arata ca se prevede ca: "instrumentul principal al ameliorării îl constituie exercitarea presiunii de selecţie pentru taurii folosiţi în reţeaua de însămânţări artificiale. cât mai ales alegerea reproducătorilor masculi pentru însământarea acestora sunt operaţuni tehnice de deosebită importanţă pentru obţinerea generaţiilor de tăuraşi” Având în vedere importanta şi semnificaţiile zootehnice. sunt folosiţi la însamantari artificiale.pentru întreg parcursul anului. efectuandu-se aprecierea aptitudinilor de reproducţie conform Instrucţiunilor nr.N. atat ca dezvoltare cat si ca exterior. E.5 taurasi) sau. Tăuraşii. în urma acestui test al aptitudinilor de reproducţie sunt eliminaţi toti taurasii care se abat de la cerinţele normale fixate pentru fiecare din criteriile de selecţie (comportamentul sexual. Prof. 25 % se livrează pentru carne. 75 % din ei sunt admişi în testul aptitudinilor de reproducţie. economicitatea sporului (U. 15 % din totalul celor introduşi la vârsta de 30 de zile în staţiunile de control al performantelor. pentru însuşirile în diredtta producţiei de carne. sunt eliminaţi înca 20 % din taurasii ramaşi la vârsta de 12 luni (1.872/1968. M.

la nivel naţional. De asemenea. în interiorul generaţiei. care oferă noi posibilităţi pentru creşterea natalităţii si prolificităţii în zootehnie. este cel mai eficient mijloc de ameliorare. toate fiind condiţii în lărgirea bazei ereditare a selecţiei.că ele sunt "mijlocul perfect.si difuzarea maşala. supravegherii fertilităţii populaţiilor selecţionate si reducerii pierderilor accidentale cauzate de factori extragenetici". ROSSI. deoarece permite un maximum de presiune a selecţiei prin masculi. a metodei biotehnice a însămânţărilor artificiale cu alte metode biotehnice de intensificare a reproducţiei.) O problema cu o deosebita semnificaţie zootehnica ramane cuplarea în succesiune.testarea dupa descendenţi. urmărind stabilirea unor relaţii dintre efectele de mediu şi genetice şi producţia şi reproducţia la vacide lapte. de exemplu cu sincronizarea ciclurilor sexuale si cu diagnosticul timpuriu al gestatiei. aplicarea celei mai obiective metode de selecţie a reproducătorilor. în SUA. însământarea artificială prin combaterea diverselor cauze de infecunditate la femele şi. în general.4. (Fig. instrumentul inegalat cu care se poate lucra în ameliorarea animalelor. o mai bună organizare. Actualitatea tehnico-ştiinţifică a problemei ameliorării este evidenta şi pe plan mondial. după S. 233 . publicat în cunoscuta revista "The Advanced Animal Breecter"(aprilie 1980). a genotipurilor selecţionate. în anul 1980 a fost lansat un proiect de cercetare.

234 . 4. Programul de ameliorare al Asociaţiei crescătorilor Holstein-Friză de la Osnabruck (Germania).Fig.

"SPERMEX" (Germania ).s. Activitatea întreprinderii trebuie sa se desfăşoare pe întreg teritoriul tarii.U. fiind concentrata în complexe zonale. "WORLD" . în fiole. întreprinderea trebuie sa fie specializata în producerea de m.BOGDAN si M. Trebuie sa menţionam existenta pe plan mondial a mai multor firme specializate în producerea si exportul de m.M.c. Aceasta este înca o faţeta a problemei si poate nici nu cea mai importanta. "SEMEX" (Canada). I.s. pe baza de criterii economice. cu posibilităţi de optimizare în funcţie de progresele tehnice realizate în domeniul respectiv (de exemplu.6. care trebuie realizate practic: Profilarea. prin centrele zomale. dintre care unele au fost deja semnalate.s. întreprinderea trebuie sa aiba un profil de producţie zootehnica intensiva în domeniul reproducţiei si selecţiei animalelor.CASSOU ( Franţa ). instrumente si materiale folosite în fluxul tehnologic. Specializarea. Se impune organizarea ştiinţifica. Concentrarea. PATRASCU au identificat câteva principii zoo-economice.A. precum si de disponibilităţile pentru importul unor aparate. inclusiv perspectivele producerii acestora în tara noastră. congelarea materialului seminal de la vieri si berbeci de reproducţie). echipament si aparatura pentru însamantari artificiale.c. paiete si pastile. Integrarea. trebuie sa aibe relaţii economice integrate pe orizontala si pe verticala cu reţeaua de însamantari artificiale.). Sub aspect economic şi organizatoric. Sunt necesare analize periodice si amănunţite asupra eficientei 235 .T."WIDE SIRES" ( S.3. "SCHAAP" (Olanda) cu care tara noastră are relaţii economice de cooperare tehnico-stiintifica reciproc avantajoase. a reţetelor de însamantari artificiale pentru fiecare specie de animale de ferma. ASPECTE ECONOMICE ALE ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE**) Aspectele economice ale însămânţărilor artificiale au fost bine evidenţiate. întreprinderea trebuie sa livreze produse finite ca : m. activitatea întreprinderii SEMTEST. întreaga acţiune legata de tehnologia însămânţărilor artificiale se desfăşoară sub coordonarea Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) în colaborare integrata cu institute de cercetări si în relaţii funcţionale cu SEMTEST si cu Oficiile de Reproducţie si Selecţie a Animalelor (ORSA). Analizând sub aspect tehnico-organizatoric. A. . de-a lungul anilor. precum si în organizarea testării reproducătorilor. în literatura mondiala si naţionala de specialitate. Problemele economice ale însămânţărilor artificiale trebuie sa cuprindă si alte aspecte.V.c. din punct de vedere al posibilităţii reducerii numărului de reproducători si deci a cheltuielilor aferente.

caracterizat. T. la valori recomandate în literatura de specialitate si reducerea indicelui de însamantare. univ. cheltuieli necesare la însamantarea vacilor. cheltuieli cu reproducătorii. aspecte menţionate si în lucrarea "Observaţii asupra rezultatelor utilizării în practica însamantarilor artificiale la bovine a materialului seminal congelat în azot lichid" elaborata de A. înainte de reformare. în primul rand. iar viţeii rezultaţi 236 . Aceasta recomandare tehnologica iniţiată în ţara noastră de prest igiosul Prof.s. care are o importanta majoră în asigurarea efectivelor de taurine si creşterea natalităţii. cu importante avantaje social-economice. se bazează de fapt pe Planul de monta si fatari. Consideram însa ca oricare calcule economice s-ar face în legătura cu aplicarea însamantarilor artificiale. personal utilizat în lucrările de laborator). în aceasta concepţie tehnologica. prin contribuţia importanta la intensificarea reproducţiei si implicit a producţiei animalei.economice a activităţilor desfăşurate în cadrul reţelei de însamantari artificiale. Aspectele economice importante ale însamantarilor artificiale care trebuie urmărite sunt folosirea intensiva la reproducţie a masculilor. pentru însamantarea artificiala a taurinelor. esenţial este ca metoda sa constituie un progres tehnic indiscutabil. autorii citaţi arata ca daca pentru conservarea a 220 fiole în zăpada carbonica pe timp de o luna se consuma 93 kg de C02. În acest sens exemplificam studiul realizat în tara noastră în anul 1968 de AL BOUREANU si colab. primul si ultimul vitei obţinut de la mame din rase de lapte (si mixte) au tati din rase de carne si anume: • junincile ajunse la vârsta primei monte se însămânţează (unii specialişti recomanda exclusiv însamantarea naturala la juninci) cu tauri din rase de carne. BOGDAN si colab. reducerea concentraţiei de spermatozoizi pe doza de însamantare. • vacile bătrâne. confirmate în condiţii de producţie. pentru intensificarea producţiei de carne. inq. cheltuieli pentru procurarea agenţilor frigorifici. dr. Un alt avantaj tehnico-organizatoric al însamantarilor artificiale este însamantarea jununcilor si a vacilor din rasele de lapte cu tauri din rase de carne.c. în articolul "Rezultate obţinute la însamantarea artificiala a vacilor cu sperma congelata" în capitolul referitor la "Unele aspecte economice legate de congelarea spermei în azot lichid". întreaga acţiune de planificare a producerii si mai ales a livrării de m. Vasile TEMIŞAN. prin efecte zootehnice. pentru orientarea desfăşurării în viitor a activităţii legate de folosirea materialului seminal congelat s-au clasificat si calculat următoarele grupe de cheltuieli: cheltuieli ocazionate de recoltarea si prelucrarea spermei (materiale folosite. astfel încât viţeii obţinuţi de la aceste primipare sunt destinaţi producţiei de carne. cu material seminal congelat de la tauri din rasele de carne. se însămânţează (recomandabil artificial). se bazează pe considerente morfofiziologice şi economice.

pentru coroborarea cu monta fecunda (în special cand sunt monte repetate sau doua fatari în acelaşi an). Tot în cadrul organizatoric trebuie menţionat registrul unic. Celelalte rubrici care se refera la instalarea fecundităţii. acestea ajung la 16 luni. Efectivul pentru însamantari artificiale ce se înscrie în registru. data si tratamentul aplicat si indicaţii în continuare. junincilor si vitelelor precum si date asupra vârstei tineretului mascul si de prasila. prin diagnosticul trecut în rubrica (corespunzătoare pentru fiecare animal) cu boli ale aparatului genital. Din datele cuprinse în registrul unic de însamantari artificiale. de asemenea. pentru forurile ierarhice superioare. cu un spor normal de 700 g pe luna. care împlinesc 4 luni în luna decembrie. trimestriale. în ordinea crescânda a numărului matricol (aceasta în scopul de a gasi mai repede numărul animalelor pentru înregistrarea datelor).4. conduse corect. ieşiri din efectiv servesc la furnizarea datelor necesare la întocmirea datelor necesare si cunoaşterea efectivului corect si existent la data întocmirii raportului în unitate 6. 23 % si respectiv 31 % din efectiv. de exemplu 21 ianuarie si 25 decembrie. la care se adaugă greutatea de 40 kg de la naştere. va trebui sa cuprindă toate vacile si junincile existente în unitate. iar în luna decembrie a anului următor. se întocmesc rapoartele lunare. se va trece în mod obligatoriu o referire asupra involuţiei uterine la animale în puerperium 237 . precum si indicaţii pe zile de tratament care se va aplica pana la vindecarea si reintrarea animalului în ciclul de reproducţie normal. ASPECTE SANITARE VETERINARE ALE ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE Pagina din registrul de însamantari rezervata problemelor de combatere a sterilităţii trebuie sa fie completata cu toate diagnosticurile stabilite de medicul veterinar care face controlul ginecologic. se poate stabili starea fiziologica a vacilor. originii si. (1972) arata ca în Suedia se aplica deja în practica însamantarea artificiala a vacilor bătrâne.din ultima fatare sunt destinaţi pentru producţia de carne. avorturi. De asemenea. în registrul unic de însamantari artificiale. pe langa rubricile care privesc starea fiziologica a fiecărui animal din ferma. la greutatea de 370 kg. sunt trecute si date privind sterilitatea. Astfel ANDERSSON si colab. cu material seminal provenit de la tauri din rasele de carne. înregistrarea datei si rezultatul controlului servesc la orientarea următorului examen. pentru producţia de vitei hibrizi din carne si recomanda ca în turme de 8. în registrul unic de însamantari artificiale se înscriu obligatoriu toate femelele care urmează sa fie însămânţate în cursul anului următor. vor împlini 16 luni. 16 şi 32 vaci sa se aplice aceasta metoda pana la 10 %. precum si vitelele născute în luna august.

dupa cum rezulta din literatura de specialitate **.A. îl reprezintă examenul bacteriologic almaterialului seminal pe flux tehnologic. Exista însa cercetări recente care aduc în discuţie si o alta \ faţeta a problemei. penicilina cristalizata si 1000 gama dihidrostreptomicina. în medii lichide (bulion cu verde briliant sau bulion cu ficat) si pe medii ** "The Adyanced Animal Breeder". CURELEA. dinpunct de vedere sanitar. Examenul bacteriologic al secreţiei preputiale s-a făcut concomitent cu cel al materialului seminal brut. examenul bacteriologic al materialului seminal brut. la 631 tauri. de la 47 tauri din Staţiunea Centrala de Însamantari Artificiale Saftica. de la recoltarea si pana lainocularea lui. BONADONNA. s-a făcut. Este evident ca aceste aspecte constituie avantaje esenţiale în răspândirea si dezvoltarea în practica a însamantarilor artificiale. de C. GRIGORE. VINTAN. 238 . S-a făcut examenul bacteriologic al secreţiei preputiale si materialului seminal (în unele cazuri concomitent. iar în altele la interval scurt de fimp).) din S. la care se adaugă 500 U.SALSBURY. La fiecare serie de probe de material seminal diluat. N.B. N. Referitor la semnificaţiile sanitare veterinare ale însamantarilor artificiale. au fost iniţiate si efectuate în tara noastră.l. Referirea se va nota si cand involuţia este normala.si data efectuării controlului. în aceasta direcţie. rezulta ca principalul avantaj îl reprezintă profilaxia si combaterea bolilor venerice si posibilitatea continuării procesului de reproducţie în fermele si complexele zootehnice care sunt în carantina. GLUHOVSCHI. A. în doua etape. Un aspect important al însamantarilor artificiale. pe baza literaturii de specialitate citând pe N. însamantarile din produsele de cercetare s-au făcut de obicei la fata locului.A. s-a făcut si controlul sterilităţii lichidului diluant-conservant (în scopul de a aprecia efectul bacteriostatic si eventual bactericid al adaosului de antibiotice). si numai al materialului seminal. La aceeaşi tauri. gălbenuş de ou 25 %.A. GRIGORE. LAGERLOF. Leucoza bovina si însamantarea artificiala si despre Boala limbii albastre (Bluetonque) si însamantareaartificiala. la 1 ml diluant).U. care nu trebuie sa depăşească termenul de cel mult o luna dupa fatare. publicaţie oficială a Asociaţiei naţionale a crescătorilor de animale (N. Completarea registrului unic de însamantari artificiale se va face de tehnicianul sau operatorul de însamantari artificiale. G. ARVANITOPOL şi V.W. din 29 si respectiv 7 centre deînsamantari artificiale (11 regiuni). la 118 tauri. paralel cu cel al materialului seminal diluat. care au ridicat unele semne de întrebare si sa solicite noiinvestigaţii. în condiţii de producţie (lichidul diluant-conservant este constituit din dîluant salin 75 %. este vorba de faptul ca pot exista si dezavantaje sanitare veterinare ale însamantarilor artificiale. G. Cercetări.

). pe baza stării de patogenitate. Numai cand toate aceste examene indica o etiologie infectioasa. GRIGORE si colab.la nivelul penisului. în prestigioasa publicaţie Bulletin de VAcademie Veterinaire de France referitoare la conservarea germenilor în azotul lichid si necesitatea de a se acorda o atenţie deosebita masurilor de igiena în timpul manipulării containerelor. în jurul căruia se produce un fel de manşon si apoi o acţiune fagica ( GRIGORE si colab. în mod obligatoriu. A 7 BOGDAN si DORINA SALANTIU. Imaginea este întregită de datele comunicate de către J. BOGDAN. Materialul seminal contaminat cu germenii din aceste doua specii prezintă o proporţie ridicata de anomalii morfologice si o scădere a capacităţii fecundante. Dintre aceştia. A 7. subliniază ca daca metoda însamantarilor artificiale nu este aplicata riguros ştiinţific. JAQUET si LOTTIE STEGG. Pe baza literaturii de specialitate si a unor investigaţii proprii. dar mai ales în rezervorul principal . cu examenul citologic al materialului seminal si cu examenul clinic al diferitelor segmente ale aparatului genital. Micrococi saprofiti (15 %). precum si aseptizarea materialului seminal. s-ar putea ca tehnologia însamantarilor artificiale sa fie considerata printre tulburările de reproducţie. ustensile de recoltare.sacul preputial . pe baza rezultatelor antibiogramei. germenii din genurile Proteus si Escherichia ocupa un loc aparte atat prin frecventa cat si prin patogenitate si par sa se situeze la limita dintre germenii net saprofiti si cei patogeni. de către un personal calificat si cu conştiinţa profesionala. Vibrio (agar + sânge defibrinat si adaos de: verde briliant sau verde briliant + cistina + triglicolat de sodiu + sulfit de sodiu sau glicina). gasindu-se în atmosfera. s-au făcut subculturi în placi cu medii selective pentru germenii din genul X. s-a observat prioritar fenomenul de afinitate a germenilor pentru spermatozoid.solide (agar + sânge defibrinat). au constatat ca germenii saprofiti de contaminare infectează materialul seminal în mod obişnuit. La câteva probe de material seminal masiv infectate cu Proteus. Coryinebacterium (10 %). meatul urinar (Bisuptilis 11 %). spermograme 239 . Testul bacteriologic trebuie secondat. Streptococcus. C. introduce noţiunea de spermograma bacteriologica vizând identificarea calitativa si cantitativa a diferitelor categorii de germeni.a. Coli (25 %). Enterococi (18 %). Sunt câteva cauze care ar putea schimba locul însamantarilor artificiale de la pozitiv la negativ : • materialul seminal de calitate necorespunzatoare: ejaculate si doze poluate bacteriologic. Proteus (48 %). înainte sau dupa incubaţie. în acest context.. Pentru celelalte specii bacteriene s-au folosit constant agarul cu sânge ( tuburi si placi ). s. depisterea si tipizarea germenilor din materialul seminal au o semnificaţie reala si pot orienta just un tratament profilactic.). la 37 °C. E. în special pentru cultivarea germenilor care nu se dezvolta sau cresc greu pe medii obişnuite ( Corynebacterium.

C. legate de numărul foarte mare de descendenţi ai unui singur mascul. 240 .c. CIUPERCESCU. BISTRICEANU. BRÂNDUŞA LIVESCU. I. pe de o parte. a metodei de inoculare si a locului de depunere: aspecte imunologice ale titrului anticorpilor antispermatici la inoculări repetate. SANMARINEANU. sub aspectul timpului optim. Prof. GLUHOVSCHI. si posibilitatea transmiterii rapide a unor însuşiri morfoproductive superioare în cadrul unor efective de animale. ing.s. D. inocularea necorespunzatoare. a propus şi realizat introducerea masurilor de profilaxie genetica. dar pe de alta parte. având în vedere faptul ca. în lipsa unui control eredopatologic completat si organizat corespunzător pentru masculii testaţi pentru reţeaua de însamantari artificiale. apare. univ. de la tauri fara control eredopatologic si fara distocii. implicaţia lor majora în reproducţia si producţia animalelor. I. Asupra acestei probleme. I. BANE. POPESCU. MAGI ARI si M. Sesizând comparativ aceste avantaje si dezavantaje. iar în tara noastră N. A. SETTERGREN. în cadrul problematicii sanitare veterinare pe care o ridica tehnologia însamantarilor artificiale. a unor tulburări de natura genetica. D. trebuie subliniata profilaxia genetica. prin aplicarea metodei biotehnice a însamantarilor artificiale. apare riscul difuzării rapide. în diagrama acţiunilor tehnice ale testării reproducătorilor. dr. • tehnologie de inoculare aplicata necorespunzator: greşeli tehnice în timpul decongelării materialului seminal. În anul 1975 G.sub indicii minimali. P. DIACONU. M. tehnologie necorespunzatoare pentru diluarea si conservarea producţiei spermatice. GRANCIU. prezintă un referat documentat asupra unor aspecte privind posibillitatea existentei unor factori letali de tipul A-46 la taurinele din rasa Holstein Friza din tara noastră. au efectuat de-a lungul anilor cercetări remarcabile N. spermograme incomplete si sporadice. folosirea de m. în efective mari. în mod evident. A PETRE. LANGERLOF.

T. puterea de germinaţie. în mod corect. precum şi ovule fecundate (zigoţi). încă la început. precum şi cu metodele de analiză a acestor parametri. faptul că în agricultura modernă. în acest context.1. o pârghie importantă pentru creşterea natalităţii şi prolificităţii în zootehnie. ovine. că în cadrul noţiunii de material de reproducţie pentru taurine. este o greşeală tehnico-organizatorică. cât şi materialul seminal femei (ovule nefecundate). dar nu se prezintă nici o metodă de apreciere a calităţii diferitelor categorii de material seminal. este de neconceput utilizarea la însămânţări a seminţelor care nu sunt certificate. Pentru fiecare specie de culturi agricole există în ţara noastră standarde cu valorile minime. numai după valoarea lor zootehnică şi economică stabilită pe baza unor diferite clase parţiale (clasa după 241 . cât mai ales semnificaţia practică deosebită a controlului calităţii materialului seminal în zoot acceptată de toţi necesitatea controlului calităţii seminţelor agricole.CAPITOLUL 7 METODOLOGIA CONTROLULUI PRODUCŢIEI DE MATERIAL SEMINAL 7. de la faza conceptuală şi până la faza lucrativă. Efectuarea însamantarilor (naturale şi artificiale) în zootehnia modernă. optime şi maxime ale diferiţilor parametri (greutatea hectolitrică. cu repercursiuni negative şi asupra indicilor de natalitate şi de prolificitate. trebuie să se înţeleagă corect.I. este subânţeles atât materialul seminal mascul (refrigerat sau congelat). nu sunt elaborate încă standardele de calitate sau cel puţin metodologii unice de apreciere a calităţii producţiei de material seminal. ASPECTE TEHNICO-ORGANIZATORICE Şl ZOOECONOMICE După cum se ştie cantitatea şi mai ales calitatea producţiei de material seminal reprezintă un mijloc principal de intensivizare biotehnică a reproducţiei şi. ca şi în alte ţări. astfel încât sub aspect tehnic există o rămânere în urmă. cabaline. pe toată durata lor de conservare utilă.A. A. Se consideră că vânzarea şi cumpărarea de reproducători masculi. în acest sens. fără controlul calităţii materialului seminal. Situaţia controlului seminţei zootehnice este în ţara noastră. de o certă valoare teoretică şi practică. menţionăm că "Instrucţiunile tehnice privind aprecierea şi certificarea calităţii materialului de reproducţie la animale". După cum au arătat încă din anul 1976. atât importanţa teoretică. gradul de puritate etc).. Este un prestigiu profesional. Astfel în ţara noastră există o instituţie specializată care se ocupă în mod special de certificarea calităţii seminţelor agricole.A. BOGDAN şi colab. în 1976. precizează.. publicate sub egidd M.

în cadrul Comisiei pentru agricultură a C.R.A.E. pentru ca şi metodele de control ale producţiei de material seminal să evolueze corespunzător cu progresele realizate în cadrul metodelor de conservare a materialului seminal.prin metode uzuale (spermograme uzuale) şi metode speciale (spermograme speciale: biochimice. după congelare. biofizice şi bacteriologice. bacteriologice). controlul periodic (în cazul montei) şi controlul de expertiză (în cazul anchetelor ginecologice. în funcţie de condiţiile concrete şi particularităţile pe care le prezintă scopul. 242 . este evident că trebuie asigurată o bază tehnico-materială adecvată. cu care sunt dotate modernele laboratoare judeţene (cu profil sanitar-veterinar) şi zonale (pentru controlul calităţii producţiilor zootehnice). precum şi un cadru legiferat de acţiune.origine. au fost elaborate şi aprobate norme de control ale calităţii materialului seminal. • momentul controlului . conţinutul şi metodele de control ale calităţii producţiei de material seminal în diferite ferme şi complexe zootehnice. fără a fi stipulată legic şi necesitatea efectuării de spermograme. biofizice. specialiştii ingineri zootehnişti şi medici veterinari sunt chemaţi să hotărască asupra indicaţiilor şi aspectelor tehnico-organizatorice ale acestei acţiuni. fundamentate ştiinţific. Rămâne doar ca o necesitate tehnico-ştiinţifică obiectivă. este o lipsă de natură tehnică. clasa după dezvoltare corporală. Cu atât mai mult cu cât încă din perioada 1964-1969. clasa după conformaţie-constituţie şi clasa după performanţe productive).controlul permanent (în cazul tehnologiei însamantarilor artificiale). înainte de inoculare). au fost elaborate instrucţiuni amănunţite. • conţinutul controlului . pentru efectuarea spermogramelor uzuale şi o perioadă îndelungată de timp masculii utilizaţi în cadrul însamantarilor artificiale şi chiar al montei au fost controlaţi sub aspectul'calităţii producţiei spermatice. care să însoţească "Certificatele de origine şi productivitatea" ale animalelor (mai ales ale masculilor testaţi ca amelioratori).control imediat după recoltarea producţiei spermatice şi control pe flux tehnologic (după diluare. în cadrul Consiliului Superior al Agriculturii şi ulterior al Ministerului Agriculturii. Controlul producţiei de material seminal prezintă numeroase aspecte: • scopul controlului . actualizarea şi completarea periodică a aceâtor instrucţiuni şi norme. De asemenea. inclusiv sub aspectul examenului bacteriologic (mai ales a încărcăturii maxime de germeni). pentru evidenţierea unor eventuale stări de sterilitate prin producţie spermatică necorespunzătoare). de la microscoape (cu care sunt dotate practic toate unităţile de profil zootehnic) şi până la unele instrumente şi aparate speciale pentru analize biochimice.

marea lor majoritate fiind microscopice. fixată pe platina microscopului. determinarea de rutină a unor parametri importanţi din punct de vedere practic şi uşor de analizat sub aspectul materialului şi metodelor de lucru (baza materială. deoarece nu au mişcat în timpul microfotografiei). cât şi a vitezei lor de înaintare (pe baza unei formule. care ţine seama de lungimea medie a amprentei luminoase de la spermatozoizii mobili. modelele firmelor /?e/c/?erf-Austria şi Hat/pfnerGermania). Există mai multe metode de evaluare a mobilităţii spermatozoizilor.7. Aceste condiţii de izotermie la 35°C se asigură prin lame şi lamele calde (ţinute la termostat la 37°C) şi prin plăcuţă încălzitoare. în ţara noastră. prevăzută pe ambele feţe cu sticlă. durata şi calificarea necesară fiind accesibile. Evaluarea fotogrammetrică (spermatokinezigrafia) se realizează prin fotografierea la microscop a unor câmpuri (2-3) alese randomizat. deoarece. De asemenea. la diferite categorii de material seminal: brut. Evaluarea mobiiitătii spermatozoizilor. de lungimea medie a corpului. se stabileşte gradul diluţiei materialului seminal. care. pe baze obiective. cât şi pentru realizarea unui 243 . în cadrul spermogramelor uzuale se determină: volumul. atât a proporţiei de spermatozoizi vii (care lasă o anumită amprentă luminoasă. atât pentru asigurarea numărului minim de spermatozoizi cu mişcări vioaie de înaintare în fiecare doză (care să^asigure indici de natalitate şi de prolificitate superiori). developarea filmului şi stabilirea. în sens larg. spermatozoizii morţi au conturul clar. Valorile mobilităţii pe specii. paiete şi pastile). se determină procentul spermatozoizilor patologici şi se stabileşte valoarea pH-ului. mobilitatea şi concentraţia. iar în interiorul ramei metalice se află o rezistenţă din sârmă spirală. în general. "uzuale"). această plăcuţă încălzitoare este formată dintr-o montură metalică circulară. de timpul de expunere şi de unii coeficienţi). cele mai bune fiind cu termoreglare automată (de exemplu. pe baza ei şi a concentraţiei în spermatozoizi. se utilizează mai ales modelul confecţionat de atelierele de material didactic din Bucureşti. prin intermediul unui transformator. Mobilitatea reprezintă un important parametru calitativ al spermogramei uzuale. Evaluarea mobilităţii se face întotdeauna încondiţii de metabolism activ al spermatozoizilor (respectiv la temperatura de aproximativ 35°C). Evaluarea mobilităţii spermatozoizilor are o deosebită semnificaţie tehnico-economică. congelat (în fiole. diluat (şi refrigerat). PRINCIPIILE Şl METODOLOGIA SPERMOGRAMELOR UZUALE Spermogramele uzuale reprezintă. este în legătură cu o sursă de curent. Există diferite modele de plăcuţe încălzitoare.2.

fiind necesar în permanenţă să se acţioneze în direcţia creşterii acestor valori minime.25-0. pentru ca materialul seminal utilizat în zootehnie să prezinte calităţi biologice bune şi foarte bune. pentru material sşminal diluat = 0. Se consideră de către majoritatea autorilor că mobilitatea spermatozoizilor trebuie să fie cel puţin următoarea: pentru material seminal brut = 0. pentru material seminal congelat = 0.număr cât mai mare de doze din acelaşi ejaculat (care să asigure indici de rentabilitate superioară). respectiv să se asigure no indici optimi. aceste valori reprezintă aşa-numiţii indici minimali. De fapt. 244 . Aceste valori trebuie considerate ca fiind numai orientative.3.6. care să contribuie în mod real la creşterea natalităţii şi prolificităţii.7.

studiului posibilităţilor transplantului de nucleu din celula somatica în celula fecundata si dezvoltarea ei ulterioara. au obţinut un indice de gemelaritate foarte bun (73%) si un indice de gestaţie bun (72%). Importante sunt si 245 . OPRESCU si V. I. C. clarificării unor cauze ale sterilităţii la animale prin aplicarea metodei transplantului reciproc. La bovinele de carne transferul de embrioni are numeroase avantaje economice. Astfel ROWSON si colab. dar cu un indice de gemelaritate mai scăzut (12. ILINCA.1 . DRUME. BOGDAN. biochimie. HAHN. POLGE. din care redăm următoarele aspecte: • metoda de implantare artificiala a unui embrion în coarnele uterine. genetica si imunologie a reproducţiei. E. influentei factorilor genetici si nutritivi asupra dezvoltării fetale. permite studierea unor probleme intime de fiziologie.T.EVOLUŢIA TRANSFERULUI DE EMBRIONI PE PLAN MONDIAL Ş ÎN ROMÂNIA Transferul de embrioni reprezintă o metoda biotehnica pentru intensificarea reproducţiei în general si a reproducţiei la bovinele de carne în special. Acelaşi colectiv în 1972. în momentul când s-a făcut transferul în ziua 5-6 postestral) si a obţinut 62. studierii cauzelor mortalităţii embrionare. OTEL si publicata de Editura Academiei Romane în anul 1982. N.) cat si în tara noastră (V. P. În monografia Genetica reproducţiei animale elaborata de S.BIOTEHNOLOGIA TRANSFERULUI DE EMBRIONI LA ANIMALE DE FERMĂ CAPITOLUL 8 PRINCIPALELE ASPECTE ALE TRANSFERULUI DE EMBRIONI 8. L BOITOR. SILVAS. se prezintă transplantul de zigoti. VINTILA. DORINA BOGDAN.5% gestaţie. cu 58% fatari gemelare. OTEL. dintre care menţionam faptul ca se pot obţine practic fatari gemelare dirijate în proporţie ridicata. determinării influentei organismului matern asupra fătului. studierii capacităţii de gestaţie a uterului. dupa transferul chirurgical la vaca a doi embrioni în cornul uterin adiacent ovarului cu corpi galbeni au obţinut un indice de gestaţie ridicat (91%). metoda care se afla în plina actualitate ştiinţifica atat pe plan mondial (prin cercetările efectuate de L ROWSO. prin transfer de ovule fecundate (inovulatie). C. A. au efectuat transferul a cate un embrion la vitele deja însămânţate în estru (deci cu propabilitate mare de gestaţie deja instalata. J.5%). etc). transferând cate un embrion în fiecare corn uterin. BOLANDO si colab. ROMMEL etc. • metoda oferă posibilitatea studierii embrionului înainte si dupa implantare.

C. Mureş s-a obţinut primul vitei din embrion congelat de către colectivul de cercetători condus de E. SILVAS si M. Primul centru de transfer de embrioni conceput si realizat în tara noastră a fost inaugurat în 1975 la sediul S. Embrionii sunt transferaţi în vaci mame primitoare. SUHAREANU prin aceeaşi metoda au obţinut primul vitei.S. în 1987 la S. VINTILA si colab.Z. Palas Constanta.C. în 1988 A SASSONm monografia Biotehnologii si dezvoltare publicata de UNESCO în 1988 si tradusa în româneşte de Editura Tehnica Bucureşti în anul 1993.C. ceea ce permite precocizarea metodei testării dupa descendenţi etc.P. pentru a transplanta doua ovule fecundate si în curs de dezvoltare într-o femela. iar oile receptoare au fost sincronizate de STELA ZAMFIRESCU la I. Utilizând metoda chirurgicala. FEREDEAN care au obţinut primii produşi la speciile ovine si porcine. în 1989 s-au obţinut primii doi miei din embrioni recoltaţi chirurgical si congelaţi 74 de zile în azot lichid la I. de către N. Balotesti. si anume: • posibilitatea utilizării la maximum a unor femele de elita. calităţile dorite.C.B. • sporirea prolificităţii la animale prin provocarea fatarii de gemeni în urma transplantului de doi zigoti. ILINCA si colab. au obţinut în 1989 primii miei gemeni monozigoti. dezvoltandu-se normal în continuare.C. • scurtarea intervalului între generaţii prin utilizarea ca donatori a unor femele impubere. OTEL si 7. NEGOITA de la Institutul de Cercetări pentru Creşterea Taurinelor Corbeanca. SILVAS si V. O noua etapa în biotehnica transferului de zigoti este marcata de conservarea zigotilor prin congelare la I. MIHU de la S.B. SILVAS. Rezultatele experimentale obţinute pe vaca si iepuroaica arata ca o tehnica de transplantare a ovulelor la bovine trebuie sa tina seama de doi factori esenţiali: succeptibilitatea uterului în stare progestativa la contaminare cu materiale septice si reactivitatea miometrala la stimulările genitale.perspectivele pe care le oferă metoda pentru practica creşterii animalelor. în anul 1980 au obţinut un vitei prin metoda mixta: recoltare nechirurgicala si transfer chirurgical. este convenabil de a dispune de astfel de ovule plecând de la un material abundent si comercial. Astfel în 1982 s-au congelat 11 blastociste din care 5 au supravieţuit dupa decongelare.A. ovocitele fertilizate sau embrionii sunt apoi recoltaţi prin spălarea uterului." afirma ca tehnica transferului de embrioni la bovine consta în inducerea superovulatiei la o femela care poseda calităţi zootehnice superioare si din însămânţarea artificiala a acesteia cu material seminal de la un taur care are.M.C. Mureş. iar în anul 1990 acelaşi colectiv au obţinut primii doi 246 . Tg.C.C. Dupa opinia specialiştilor. E.C. Tg.C. de asemenea.O.B.B. Tg. ILINCA si V.V. N. au obţinut în 1974 primii iepuri din transplant iar în 1975 primii miei. În tara noastră primele transfecuri de zigoti la animale domestice au fost efectuate de V.C.P. Balotesti. Mureş... în 1978 E.Timisoara /.P. La U.P.

Transplantul de zigoti depăşind barierele laboratoarelor prezintă o importanta deosebita în intensivizarea producţiei animaliere. În perspectiva lucrările în direcţia perfecţionării metodei transferului de zigoti includ: recuperarea cu mare randament a zigotilor. Cercetătorii din Japonia au elaborat o tehnica prin care cele doua jumătăţi ale embrionului secţionate. Din anul 1994 Asociaţia Romana de Embrio-Transfer (A. în speţa utilizarea blastomerelor individuale sau a grupelor de blastomere. cu ajutorul unei 247 . Transferul de jumătăţi de embrioni la taurine a avut ca urmare obţinerea viţeilor gemeni identici. Stadiul actual si perspectivele transferului de zigoti.T. Avantajele secţionării embrionilor în jumătăţi egale constau în posibilitatea obţinerii de gemeni homozigoti si în creşterea potenţiala a numărului de produşi ce se pot obţine de la o femela (I. Nu de mult aceasta tehnica era limitata la condiţiile de laborator. evidenţierea unui tratament mai sigur si mai eficient al poliovulatiei etc. deschizând în acelaşi timp perspective noi în integrarea activităţii ştiinţifice si productive pe plan internaţional în domeniul zootehniei moderne. de la care s-au colectat 261.) raportează recoltarea a 24. experienţele pornesc de la ipoteza ca materialul spermatic poate fi împărţit în celule conţinând cromozomi X sau Y.137 embrioni transferabili. 1972) si pana în prezent aceasta biotehnologie a cunoscut o dezvoltare fara precedent. în legătura cu transferul de embrioni importanta este problema alegerii sexului produsilor. dar dezvoltarea ei în prezent a luat o asemenea proporţie. inducerea tătarilor gemelare.145 de donatoare. Se cunosc mai multe metode pentru obţinerea gemenilor identici genetici.T. accelerând programele de ameliorare si influenţând pozitiv selecţia.E.) a devenit membra cu drepturi depline ale acestei Asociaţii Europene căreia îi trasmite raportările anual.E. astfel încât în anul 1996 Asociaţia Europeana de Transfer de Embrioni (A. în viitor transferul de zigoti poate fi un factor hotărâtor în procesul de selecţie. GROZA).R.163 formaţiuni embrionare. care a determinat înregistrarea unor salturi calitative importante care în ultima instanţa a condus la apariţia unor centre comerciale care oferă astăzi serviciile lor cu o tehnica precisa si cu rezultate de luat în considerare. blastocist incipient (HAHN). iar cealaltă jumătate păstrând membrana iniţiala.vitei gemeni identici monozigoti. Pentru aplicarea în producţie a biotehnicii transferului de zigoti au fost efectuate primele lucrări de punere la punct a metodologiei de lucru prin realizarea unui laborator mobil dotat pentru transfer de zigoti. iar din aceştia 129. secţionarea embrionului în stadiul de morula timpurie. prin secţionarea embrionilor în doua jumătăţi si includerea unei jumătăţi într-o alta zona pelucida.E. De la apariţia primului centru comercial de transplant de zigoti (Anglia.

« tehnicile actuale de predeterminare si influenţare a sexului nu sunt înca suficient de perfecţionate pentru a fi aplicate în practica. iar cealaltă conservata prin congelare. capacitarea spermatozoizilor. GROZA prezintă sexarea embrionilor.lame de sticla.43 248 . Cu ajutorul microscopului micromanipulator se pot realiza extracţii de celule embrionare. dr. enzimatice si de genetica moleculara. fecundarea si cultura "in vitro". Referitor la intervenţiile microchirurgicale pe embrioni. la bovine si ovine acestea s-au dovedit de o deosebita complexitate si numai în anul 1981 s-a obţinut primul vitei (BRACKETT). /. GEMELARITATE A LA VACI ÎN RELAŢIE CU EMBRIOTRANSFERUL La specia taurină. Primii produşi obţinuţi din fecundatfa in vitro datează din anul 1959. care se cuplează cu setul haploid mascul care poate conţine cromozomul X si Y.5%. în timp ce fratele sau sora lui geamăna se găseşte înca în stare congelata. Daca la animalele de experienţa lucrările de fecundatie "in vitro'9 au debutat relativ uşor. O alta direcţie de perspectiva în transferul de zigoti o reprezintă fecundarea in vitro care poate evita pierderile de zigoti la vaca. din care poate rezulta un produs viu. I. În monografia "Actualităţi si perspective în biotehnologia transferului de embrioni la specia ovina" publicata în anul 1996 la Editura Ceres. în mod natural procentul de fătări gemelare este de 1. Dupa transferul celor doua jumătăţi de embrioni la doua vaci receptoare s-a constatat. pe iepure. constituie în sine o metoda de sexare. care a fost efectuata de către CHANG. ca ambii gemeni se dezvoltau normal.2. dupa 60 de zile. • sexul genetic al individului este stabilit la fecundatie si depinde de sexul haploid al ovulului ce conţine cromozomul X. GROZA menţionează posibilitatea obţinerii ovulelor si embrionilor în stadiile de dezvoltare dorite. Prof. îsi păstrează membrana. • pentru realizarea acestui scop. 8. fragmente de nudei sau se poate executa secţionarea embrionului si repunerea jumătăţilor rezultate în alte membrane pellucide. univ. maturarea 66in vitro" a acestora. din care redăm următoarele aspecte: • procedeele de bisectie ale embrionilor prin care o jumătate embrionara este transplantata în stare proaspăta. pe embrionii rezultaţi si recoltaţi în stadiile de morula si blastocisti. pronuclei. s-au explorat procedee de cercetare citogenetice. Fecundarea "in vitro" include o serie de etape si anume: obţinerea ovocitelor. transferul embrionilor rezultaţi. iar heritabilitatea pentru fatarîle gemelare a fost estimată la 0. întrepătrunderea chirurgiei genetice cu transferul de zigoti deschide perspective de nebanuit în biologie.

din momentul transferului. ROWSON şi colab. posibil de investigat prin biopsii uterine.+. referitoare la metabolismul endometrial la vacile receptoare de embrioni.0. -1970 citaţi de N. deoarece actualele metode de profil metabolic şi de profil hormonal. THIBIER si B. SEIDEL au transplantat câte doi embrioni la o receptoare. iar rezultatele slabe obţinute sunt datorate. în acest caz excitarea vaginală şi cervicală în timpul fazei luteale timpuri la vacă. cel mai adesea. Acad. BOGDAN prezintă o comunicare ştiinţifică la Simpozionul Societăţii Naţionale de Biologie Celulară (la care au participat preşedintele SNBC. depunând în fiecare corn uterin câte unul şi a obţinut fatări gemelare în proporţie de2650%.ILINCA . au un corespondent ştiinţific incontestabil. a unei comunicări ştiinţifice despre histotopochimia endometrului la vacă. E. care se aplică la vacile receptoare.GUERIN. respectiv în 1976. determină creşterea nivelului de ocitocină în sânge. care s-a desfăşurat la Centrul de Embriotransfer al Staţiunii de Cercetări Zootehnice Târgu-Mureş (în prezenţa directorului fondator. O altă alternativă ce foloseşte tehnica nechirurqicala de embriotransfer. considerăm că trebuie adusă în discuţie si întreaga problematică complexă legată de metabolismului e r i n. Uterul este susceptibil la infecţii în timpul fazfei luteale. a condus la creşterea ratei gemelarităţii de 5-15%. în prezent vicepreşedinte al Academiei Române). 1978 citaţi de G. existenţa unui ciclu endometrial endocrino . A. cu ocazia participării şi susţinerii la Congresul Internaţional de Reproducţie şi însămânţări Artificiale la Paris (Franţa). prof. în chiar metabolismul endometrial. fiziopatologia. Maya SIMIONESCU. citaţi de M.T. N. dr. Obţinerea de fătări gemelare la taurine cu ajutorul unei poliovulaţii moderate ce utilizează 10 . SILVAŞ ). dr. BOGDAN a constatat prin biopsii uterine. suntem convinşi că la peste un sfert de secol de la realizarea şi publicare acestor cercetări de fineţe asupra histotopochimiei endometrului la vacă.15 mg FSH-P. biochimia şi morfopatologia ciclului endometrial la vacă.i. În acelaşi timp. A. Precizăm că încă din anul 1968. 249 . prof. contaminării bacteriene ascendente. constă în transplantul unui embrion în cornul uterin contralateral CG la vacă sau iunincă normal însămânţată. E. Acest procedeu a permis obţierea de fătări gemelare în proporţie de 20-40% dupa CHUPIN si colab. ele îşi menţin deplin valabilitatea.dependent Peste câţiva ani.T. SIMIONESCU şi vicepreşedinte SNBC.012 după BAWMAN şi colab. PMSG. regretatul Acad. indusă cu instrumentarul de transfer. sau 500-1000 u. respectiv de fiziologia.1981. 1975 şi ANDERSON şi colab. Cu toată modestia necesară. dr.

Se consideră că aceasta se datoreşte unei mortalităţi embrionare crescute în cazul transferului nechirurgical. (1984) au reuşit să explice rolul biochimic al veziculei trofoblastice embrionare în zilele 14 . după transfer. Mai mult decât atât. sunt explicabile. EFICIENTA TEHNICILOR ACTUALE DE TRANSFER EMBRIONAR Reuşita transferului de embrioni este supusă influenţei unui număr mare de factori. de asemenea.. sincronizarea cuplului receptoare/donatoare şi tehnicitatea operatorului BETTERIDGE (1977).S.9 % cu embrioni din zilele 3 şi respectiv 4 zile. Ateşti factori acţionează asupra fiecărei etape a biotehnicii şi interacţionează între ei. ISACHENKO şi colab. Potenţarea semnalului embrionar influenţează pozitiv rata de creştere după transfer. ceea ce face dificilă decelarea factorului responsabil de ineficienta metodei.HELMAR şi colab. a avea un rol în obţinerea unei rate superioare a gestaţiei. D. efectuat cu embrioni de 3 . Astfel.3.5 % şi respectiv 87. procentul de gestaţii obţinut a fost mai mic decât cel cu embrioni din zilele a 5-a şi a 6-a. iar când au transferat embrioni de 5 şi 6 zile.. condiţiile de conservare şi de manipulare al acestora. şiV.5 % gestaţii la inocularea chirurgicală a unui singur embrion şi 74. conducând la creşterea ratei gestaţiei în transferul unilateral.E. comunică îmbunătăţirea ratei de gestaţie la bovine utilizând fragmente de trofoblast. De asemenea. printre care pot fi citaţi: calitatea embrionilor. intervalul de la recoltare la transfer. 250 . În general. privind rata gestaţiei ce se obţine în transferul bilateral. BRAND şi colab. (1976). şi colab. tipul de transfer (chirurgical sau nechirurgical). precizează că metoda de T. au obţinut rate de gestaţie de 10. După transferul chirurgical. în acest context. Producţia de embrioni şi implicit transferul embrionilor sunt condiţionate de numeroşi factori de variaţie pe care nu-i putem controla în totalitate. rata de gestaţii a crescut la 72. NEWCOMB şi ROWSON în 1975.8. Transferul unilateral sau bilateral pare. HAHN şi colab. în mecanismul semnalului embrionar.4 zile.0 % la inocularea a doi embrioni. transferul unei vezicule trofoblastice. privind rata gestaţiei ce se obţine.V. potenţează semnalul embrionar. starea de întreţinere şi sanitară veterinară a femelelor receptoare.17 ale ciclului estral. a obţinut 56. influenţează rata de gestaţie. eficienţa metodelor chirurgicale de transfer. PAVLOK PA. este mai mare decât la cele nechirurgicale. un rol important îl are vârsta embrionilor. sau a unor fragmente cultivate din aceste vezicule trofoblastice.0 %. în obţinerea unei rate superioare de gestaţie. BETTERIDGE (1977). Cercetările recente ale lui HEYMAN şi col. înregistrează o rată mai mare de avorturi timpurii consecutiv transferului nechirurgical. (1976).4 % şi 54. rezultatele superioare. faţă de cel unilateral.

ciclic în C. UNCEIA. 5.NIBART şi ROCHOIL M. G. univ. precum si posibilitatea prelevării de embrioni de la viţică performantă în vârstă de 15 luni. de aprecierea corectă prin examen transrectal a corpului galben al receptoarei în ziua a 7-a post estrală şi de dexteritatea operatorului care efectuează transplantarea. 251 . Pentru un număr de 56 receptoare din care 16 vaci şi 40 de viţele la care au fost transferaţi embrioni congelaţi s-a folosit pistoletul clasic tip Cassou. Pe baza unor experienţe si rezultate originale. dă posibilitatea obţinerii a cel puţin unui mascul. 1. Cotransferul de embrioni cu vezicule trofoblastice. are acţiune asupra endometrului şi impiedică luteoliza şi favorizează transformarea C. După cum arata M.THIBIER şi M.sub conducerea de înalt prestigiu profesional a Maestrului nostru. Prof.Creşterea a fost de 0. 4.F. dr. REUBEN şi E.93%. 2.i.G. Aceste interferenţe embriomaternale au fost puse în evidenţă şi de cerecetarile lui C.07% .64%./D. de gestaţie. dr.MARTOL efectuate în laboratoarele INRA. TOBĂ formulează în cadrul tezei de doctorat . timp de 10 zile consecutiv transferului nechirurcgical de embrioni s-a obţinut o creştere ne semnificativă de gestaţii. J.93%.92% faţă de media generală de 41.D.PERRIN arată că în Franţa s-a dezvoltat biotehnoloqia transferului de embrioni în unităţi ca: INRA.S-au obţinut 23 de viţei şi o rată a gestaţiei de 41.G.S-au obţinut 28 de viţeii şi o rată a gestaţiei de 42. ROBERTSON arată importanţa folosirii cu bune rezultate a pregestinelor (Sincromate-B) în poliovularea femelelor donatoare. embrionii trebuie să provină de la animale sănătoase ce aparţin unor ferme indemne de boli infectocontagioase. J. şi Unităţile de selecţie. SEICIU. în schemele de selecţieprin accesul la valorile genetice de pe plan mondial. Pentru un număr de 30 vaci receptoare la care au fost transferaţi embrioni proaspeţi s-a folosit pistoletul telescopic cu aspibrion tip Cassoujar pentru 38 de viţele s-a folosit pistoletul clasic tip Cassou. FI.ca: MIDATEST-EGS.Au fost identificate la bovine proteine trofoblastice înrudite cu proteinele trofoblastice ovine. Obţinerea unei rate ridicate de gestaţie în urma transferului nechirurgical este influenţată de calitatea embrionului transferat.T.LOBONNARDIERE şi G. iar recoltarea a 5 E. Prin tratamentul hormonal al unui număr de 14 receptoare cu Progesteron în doză zilnică de 50 u. Au fost efectuate un număr de 124 transferuri nechirurgicale de embrioni proaspeţi şi congelaţi..care arată importanţa E.S-au obţinut un număr de 51 de viţei şi o rată a gestaţiei de 41. 3. următoarele concluzii referitoare la transferul nechirurgical al embrionilor. poliovulată.

tehnici ca superovulaţia. Biotehnoloaiile finalizate prin transferul de embrioni cuprind totalitatea metodelor şi tehnicilor rezultate din integrarea ştiinţelor biologice. ele fiind tributare cercetărilor efectuate pe animale de laborator. Astăzi. 9. conservarea embrionilor "in vitro" şi transferul acestora. Se constată deci. a biochimiei. la această specie. sexul poate fi determinat dacă spermatozoizii ce conţin cromozomul "X" sau "Y" sunt 252 . curentă. în timp ce fratele sau sora lui geamănă se găseşte în stare congelată. gene separate sau grupuri de gene înglobate în diverşi vectori. a informaticii. Sexul genetic al individului este stabilit la fecundaţie şi depinde de: setul haploid al oocitului ce conţine cromozomul "X". în scopul manipulării genetice ca un tot unitar sau a unei porţiuni a acestuia sub formă de celule embrionare dispersate. si a tehnicilor enzimatice. SEXAREA EMBRIONILOR Diagnosticul timpuriu al sexului a devenit astăzi posibil datorită progreselor înregistrate în domeniile: citoqeneticii.1. imunoqeneticii. în cadrul acestora se disting o serie de tehnici care şi-au dovedit deja eficacitatea la bovine. cum ar fi stabilirea sexului şi microchirurgia embrionară. De altfel. aceste tehnici au evoluat din cercetări fundamentale în cercetări cu aplicabilitatea practică. erau considerate de mulţi cercetători ca tehnici de cercetare pură. obţinută în cadrul lucrărilor de ameliorare prin selecţie şi încrucişare. în ceea ce priveşte cunoaşterea intimităţii genomului la bovine şi manipularea acestuia. care se transferă în nucleul embrionar. Manipularea genomului.CAPITOLUL 9 TEHNICI CONEXE TRANSFERULUI DEEMBRIONI În urmă cu trei decenii. fără aplicabilitate în practica zootehnică. necesită eforturi deosebite în vederea abordării noilor domenii ale biotehnologiei moderne. De aceea. că frontierele cercetărilor biologice fundamentale sunt puternic împinse înainte. se poate spune că în prezent cunoştiinţele sunt insuficiente. alimentate fiind continuu de noi şi noi domenii de bază. procedeele dedisecţie ale embrionilor prin care o jumătate embrionara este transferată în starea proaspătă la o receptoare. biofizicii. fragmente de nudei. constituie în sine o metodă de sexare. iar cealaltă conservată prin congelare. care se cuplează cu setul haploid al masculului care poate conţine cromozomul "X" sau "Y". pe bacterii şi viruşi. a ştiinţelor tehnice. din care poate rezulta un produs viu. prin alte tehnici decât recombinare genetică. etc. pronuclei.

După prelevarea a 10-20 celule embrionare cu ajutorul micromanipulatorului şi cuplarea selectivă pe cromozomul "Y" a secvenţei de AND specific. prelevate de la embrionul de 6-14 zile. presupune analiza cariotipului pe celulă trofoblastică în metafază. procedeul citogenic de sexare a embrionilor. De asemeni. Procedeul e n z i m a t i c de sexare se bazează pe cercetările lui Rieger şi colaboratorii 1984. Cercetările efectuate de BISHOP şi colab.1984. Aceasta constituie desigur metoda ideală de control şi selecţie a sexului. Prin acest procedeu. se procedează la colorarea cu săruri de aur sau argint prin care se evidenţiază embrionii masculi. pe embrioni rezultaţi şi recoltaţi în stadiile de morulă şi blastocist. o tehnică de imunofluorescenţă indirectă pentru identificarea embrionilor masculi. imunogenetice. procedeul citoaeneticde sexare este traumatizant pentru embrioni. numit H-Y (după EICHWALD. printr-o tehnică colorimetrică s-a determinat enzima glucozo-6-phosphat dehidrogeneza. a permis sexarea embrionilor la un grad avansat de siguranţă. embrionii rezultaţi din ovule activate partenogenetic sau cei rezultaţi din ovule fecundate "în vitro" prin îndepărtarea unui pronucleu . astfel. care constată că unele enzime celulare sunt codificate de către gene din cromozomul X. prin lucarile lui HARE şi colab. necesitând prelevarea unei părţi din celulele embrionare prin microchirurgie şi o durată de peste 30 de ore pentru analiză. enzimatice..separaţi înaintea efectuării însămânţării artificiale a femelei. utilizând anticorpi monoclonali anti H-Y. 253 . Pe baza acestuia s-a elaborat de către WHITE şi colab.Cantitatea acestor enzime este deci de 2 ori mai mare în celulele femele faţă de celulele mascule. Astfel. şi molecular-genetice. ceea ce face precedeul puţin aplicabil în practică. au demonstrat existenţa unei secvenţe de AND specifică cromozomului "Y". Procedeul i m u n o I o g i c de sexare a embrionilor se bazează pe prezenţa la suprafaţa celulelor mascule a unui antiqen de histocompatibilitate. iar BOOMAN-1985. constatâdu-se că poate servi ca procedeu de determinare a sexului embrionar la animale. în vederea realizării acestui scop.. 1977. a reuşit să crească precizia sexării la 85%. s-au experimentat procedee citogenice. Procedeul citogenic de sexare a fost relansat prin practicarea acestuia pe jumătăţi de embrion obţinuţi după secţionarea microchirurgicală. 1955). o posibilitate de predeterminare a sexului ar fi obţinerea embrionilor din transplantarea nucleilor diploizi în ovule enucleate. care a obţinut primul viţel dintr-un embrion sexat la 13 zile după fecundaţie. În general. De asemeni. determinarea activităţii enzimei hypoxantin phosphoribosyl transferaza (HPRT) dintr-un blastomer izolat. rata de gestaţii obţinută nu depăşeşte 30%.MASSIP (1981) . Metoda s-a dovedit eficientă.

fecundarea şi cultura "in vitro" şi transferul embrionilor rezultaţi la femelele receptoare.decondensarea nucleului spermatozoidului şi formarea pronucleilor mascul şi femei. succedate de contopirea nucleilor haploizi ale cromozomilor de origine maternă şi paternă. incluzând şi specia umană. Primii produşi obţinuţi prin fecundare "in vitro" datează din anul 1959 şi au fost realizaţi de către CHANG. . cu naşterea primului copil prin fecundare "in vitro". capacitatea spermatozoizilor.2. maturarea "in vitro" a acestora (I. FERTILIZAREA „ÎN VITRO” A OVOCITELOR Interesul deosebit al dezvoltării cercetărilor din domeniul fecundaţiei "în vitro" rezidă în speranţa creşterii considerabile a numărului de embrioni. denumită ou sau zigot Mecanismele fertilizării constituie totalitatea transformărilor ce au loc în ovul. Ovarul bovinelor posedă un stoc 254 . Fecundatia sau fertilizarea.M. La mamifere. cu ovulele eliberate în urma dehiscentei foliculare. .realizarea de către fiecare pronucleu în parte a replicării ADN. fecundatia "in vivo" se realizează în partea superioară a oviductului. 9. riguros stabilită: -traversarea stratului de celule din cumulus oophorus de către spermatozoizi.ataşarea şi recunoaşterea specifică a spermatozoizilor capacităţi. defineşte procesul unirii gârneţilor masculi şi femeii în vederea refacerii diploidiei cromozomiale. pe iepure. urmată de apariţia primului fus de clivaj şi a primei diviziuni mitotice de segmentare. având în vedere că ovarele fiecărei femele constituie o sursă potenţială de câteva sute de ovocite. unde se întâlnesc spermatozoizii eliberaţi treptat de la nivelul joncţiunii utero-tubare. Obţinerea ovocitelor. ca urmare a interacţiunii şi fuziunii celor doi gârneţi.dezvoltarea şi migrarea pronucleilor în centrul ovulei prin medierea microtuburilor. . Dacă la animalele de experienţă. la bovine acestea s-au dovedit de o deosebită complexitate şi numai în anul 1981 s-a obţinut primul viţel de către BRACKETT. lucrările de fecundaţie "in vitro" au debutat relativ uşor. penetrarea zonei pelucide şi fuzionarea membranelor plasmatice. Metoda a fost extinsă apoi la alte specii. a Luisei BROW în Anglia în anul 1978.).V. Procesul biologic al fecundaţiei cuprinde mai multe etape succesive realizate prin derularea unor mecanisme moleculare complexe. la nivelul zonei pelucide. dintr-o celulă cu caractere genetice recombinate.activarea ovocitei. Fecundarea "in vitro" cuprinde o serie de etape astfel: obţinerea oocitelor. fiind începutul dezvoltării unui nou individ.Siguranţa acestei tehnici depăşeşte 95% în precizie. manifestată prin exocitoza granulelor corticale şi desăvârşirea celei de-a doua diviziunu meiotice. .. într-o ordine precisă.

prin metode fizice şi chimice. oocitele sunt transferate in mediul Menozo-B-2 pe culturi de celule granuloase sau tubare. 1994). Există două surse de oocite: oocite provenite din foliculi maturi la femele normale intrate în călduri sau poliovulate.. HARCEAGĂ un interes deosebit atât pentru cercetările fundamentale din domeniul reproducţiei. Dupa 18-24 ore de cultura impreuna cu spermatozoizii. Astfel prin numeroasele cercetări efectuate în domeniul FIV au putut fi clarificate aspectele fundamentale ale fecundaţiei la bovine fiind identificate mecanismele intime ale acestui proces (GORDON I. Pentru cea de-a doua sursă de oocite este necesarăinducerea maturării oocitului "in vitro". prezenţa spermatozoizilor în ooplasmă. Conducerea în cultură a zigoţilor până la stadiul de morulă sau blastocist. sunt plasate în diferite medii şi incubate în atmosferă gazoasă la 38°C. Dezvoltarea tehnicilor de fertilizare in vitro (FIV) a ovocitelor animalelor domestice reprezintă după dr. Fertilizarea "in vitro". Oocitele sunt considerate fecundate cand se constată cel puţin unul din următoarele fenomene: prezenţa spermatozoizilor în spaţiul perivitelin.considerabil de oocite. 5% C02. la 38°C. in vederea dezvoltării lor ulterioare. Capacitarea spermatozoizilor se realizează "in vitro". prin incubarea spermei de la tauri cu fertilitate foarte bună. O variantă aparte o constituţie tehnica lui XU şi colaboratorii 1986. prezenţa pronucleilor şi apariţia segmentaţiei. în vederea obţinerii oocitelor mature. cât şi pentru aplicaţiile practice din domeniul creşterii animalelor. L. s-a reuşit recoltarea oocitelor din foliculii maturi sau din oviduct în primele 6 ore după ovulaţie. după care se pun în incubator cu C02 5% la 38° C în atmosferă cu umiditate de 100%. din care numai o mică proporţie evoluează până la maturitate completă şi ovulaţie. Mediile de cultură utilizate pentru bovine sunt: BMOAC3 şi TCM199. la 37 °C. constă în cultivarea timp de mai multe ore în diferite medii a unei suspensii de spermatozoizi capacităţi împreună cu oocitele mature. După recoltare. care după ce a menţinut oocitele împreuna cu spermatozoizii capacităţi în cultură timp de 24 ore. "in vivo" după care au fost recoltate prin tehnici nechirurgicale. restul fiind supuse procesului de atrezie. decondensarea cromatinei. le-au transferat în oviducte la vaci sau viţele sincronizate. recoltate din ovarele femelelor sacrificate sau ovariectomizate. se referă la oocitele de gradul 2 şi 3 recoltate din foliculi secundari şi terţiari. Maturarea "in vitro" a oocitelor. 255 . 90% N2. recoltate înainte sau imediat după ovulaţie. la câteva ore după ovulaţie în vederea dezvoltării lor ulterioare. prin laparatomie sau în condiţii de abataj. într-o atmosfera de 5% oxigen. plasate în mediul Krebs Ringer tamponat cu bicarbonat. şi oocite provenite din foliculi imaturi.

BOGDAN si colab. s-a constatat. Luciferaza si luciferina conţinute în reagentul special ATP-monitoring sunt alese. produsa prin arderea combustibililor. dar foarte diferite ca manifestare. UTILIZAREA BIOLUMINISCENTEI COMPUTERIZATE PENTRU EVALUAREA OVOCITELOR Fenomenele de luminiscenta sunt destul de răspândite în natura. existenta unor variaţii individuale. Cercetările au fost efectuate în Laboratorul de fecundaţie "in vitro" al disciplinei de Reproducţie si însamantari artificiale de la Universitatea din Munchen.T.3. în scopul calibrarii luminometrului. dupa care energia este eliberata. în care absorbţia energiei produsa pe cale chimica determina formarea unor molecule excitate. s-a utilizat aparatul numit luminometru LKB-Wallac cuplat la un display cu imprimanta. peste un anumit grad al concentraţiei. fotocolorimetrie. sa producă o emisie luminoasa independente în timp. un aspect important îl reprezintă cunoaşterea particularităţilor ovocitelor foliculare pentru dirijarea corecta a cultivării "in vitro". Principiul testului bioluminiscenteiW constituie măsurarea cantitativa a unui nivel stabil de lumina produsa ca urmare a reacţiei enzimatice catalizata de către luciferaza. pe baza fenomenului de bioluminiscenta a variaţiilor metabolice individuale la ovocitele foliculare studiate. Pentru decelarea. iar apoi continuate sub aspectul fundamentării biochimice si al interpretării computerizate a datelor. atat între ovocite. La analiza dinamicii individuale a metabolismului ovocitelor foliculare de oaie cultivate "in vitro". respectiv numai al unei singure celule (ovocîta). în cadrul Laboratorului de Biotehnica reproducţiei de la Facultatea de Zootehnie Cluj-Napoca (A. Spre deosebire de lumina "ca/da". Studiul a fost făcut pe ovocite foliculare de oaie. Bioluminiscenta este un fenomen natural sau provocat. în mod clar. cat si pentru acelaşi ovocit în dinamica cronobiologica. recoltate din ovare provenite din abator. se încearcă utilizarea metodei de bioluminiscenta pentru decelarea cu o precizie foarte ridicata a unor variaţii metabolice individuale ale diferitelor ovocite cultivate "in vitro". în biotehnica reproducţiei. Pana în prezent investigaţiile metabolice la nivel individual. De aceea. Pe 256 . care nu distruge substraturile unde este formata. spectroscopie de absorbţie atomica etc.). cultivate "in vitro". Reagentul ATP standard conţine un nivel precunoscut de ATP. au definit luminiscenta ca o proprietate de a se transforma o forma de energie potrivit aleasa dar invizibila. luminiscenta este o lumina "rece". Reagentii de tip ATPmonitoring sunt folosiţi pentru a măsura cantitatea de ATP din concentraţii extrem de reduse. prin utilizarea tehnicii de bioluminiscenta. nu au putut fi realizate prin tehnici moderne de cromatografie. într-o radiaţie luminoasa din spectrul vizibil.9. astfel încât. MACAROVICI si colab.

BAKER şi SHEA. 9. posibilitatea utilizării metodei de bioluminiscenta computerizata pentru aprecierea individuala a unor variaţii metabolice pentru fiecare ovocita. După transferul unui demiembrion proaspăt.E. Prin dotarea cu un microscop manipulator. aceste manopere microchirurgicale stau la baza metodelor de bioinginerie animală. Deoarece. cu condiţia de a secţiona numai embrioni de buna calitate.E. ştiinţifica si tehnica la evaluarea complexa a calităţii gârneţilor utilizaţi în biotehnica reproducţiei. aflaţi în stadiul de morulă compactată până la blastocist. aceştia sunt preferaţii pentru secţionare.SEIDEL precizează că există două raţiuni pentru secţionarea embrionilor: să obţinem gemeni identici ce vor fi folosiţi în cercetarea şi în unele scopuri comerciale. autorii citaţi mai sus afirmă că au obţinut în medie 50% gestaţii. PICARD şi colab. 1985. ceea ce reprezintă o contribuţie metodologica. ceea ce simplifică şi mai mult metoda. Sripong-PUN şi colab. MICROCHIRURGIA EMBRIONARA Biotehnologia transferului de embrioni a creat posibilitatea obţinerii ovulelor şi embrionilor în stadiile de dezvoltare dorite. viabili. cum ar fi necesitatea recuperării chirurgicale a embrionilor în stadiul de premorulă.).P) şi repunerea în interiorul Z. VACKL şi colab. de grupuri de gene sau de nuclei diploizi în vederea transformării intime a genomului. Numeroşi autori au secţionat embrioni bovini simplificând tehnica. să nu se mai utilizeze decât două microinstrumente. la o receproare. Rezultatele obţinute în ceea ce priveşte instalarea gestaţilor după transfer fiind excelente: 27 produşi din 25 embrioni secţionaţi. Pot fi secţionaţi embrioni de la stadiul de 2 celule până la stadiul de blastocist eclozionat. Cu ajutorul a două micromanipulatoare (purtând micropipete şi microcuţite) un operator antrenat poate obţine în câteva minute 2 D. afirma WILLADSEN în 1981. a fiecărui demiembrion (D.P. aşa încât. 1989. Totodată. se pot efectua extracţii de celule embrionare. G. OZIL în 1982 a propus secţionarea în două părţi egale a embrionilor în vârsta de 6-8 zile. El a dezvoltat un sistem de microchiruraie cu ajutorul a 5 microinstrumente care permit lezarea cât mai puţin posibilă a zonei pelucide (Z.4. prevăzut cu microscule diverse. pronuclei. prin care se poate finaliza transferul de gene. au demonstrat că nu ar fi necesară depunerea embrionului într-o zonă pelucidă înainte de transfer. există constrângeri. să creştem productivitatea în unele condiţii comerciale prin utilizarea mai mult de 50% a demiembrionilor faţă de embrionii 1 .baza acestor rezultate semnalam. pe care se pot efectua manipulări genetice diverse. 1987. cu prioritate în literatura de specialitate. fragmente de nudei sau se execută secţionarea embrionului şi repunerea jumătăţilor rezultate în alte membrane pelucide.

Tehnicile de injectare a spermatozoizilor în vederea fecundării "in vitro" deschid largi posibilităţi de aplicabilitate acestor cercetări. Blastomerii timpurii ai mamiferelor de laborator au capacitatea de a-şi regla dezvoltarea după o intervenţie experimentală astfel încât să se ajungă la stadiul de blastocist normal. Microsecţionarea şi prelevarea fragmentelor de masă embrionară permite sexarea embrionilor prin efectuarea cariogramei. Observaţiile lui KELLY şi GRAHAN (1978) susţin că există o uşoară asimetrie în ciclul celular al primilor doi blastomeri. în 1981 şi ale lui WILLIAMS în 1983.E. Este preferabil să plasam un D. dar rata de succes scade considerabil. Fenomenul eşuează numai atunci când numărul de celule a fost atât de drastic redus încât numărul de celule care ocupă o poziţie internă în timpul formării cavităţii blastocelice este insuficient pentru a forma un buton embrionar funcţional. dând posibilitatea sporirii numărului de descendenţi obţinuţi de la femele donatoare. în trei sau patru fragmente. cât şi donarea sau obţinerea de chimere interspecii. de mare valoare genetică.E. PINCUS (1936) a transplantat blastomeri individuali din embrioni de iepure în stadiu de două celule la iepuroaice pseudogestante şi a obţinut blastocişti diferenţiaţi normali. Micromanipularea are o largă aplicabilitate în transferul de embrioni. Cercetările în domeniul micromanipulării embrionilor bovini au ieşit din anonimat prin publicarea lucrărilor lui WILLADSEN S. şi POLGE C. pe fiecare corn uterin. Se pot transfera unul sau doi D. Acest fapt va avea drept rezultat o reprezentare disproporţional mai mare în butonul embrionar al celulelor provenite din unul din primii doi blastomeri. mărirea ratei de gestaţie şi salvarea unor specii şi rase de animale. depistarea precoce a anomaliilor genetice. 2 . Microinjecţia de spermatozoizi în zona perivitelină a ovocitului este o tehnică comună pentru fecundarea "in vitro".M. Totodată tehnicile de microchirurgie deschid noi perspective în sexarea embrionilor. într-o experienţă similară NICHOLAS şi HALL (1942) au arătat că blastomeri de şobolan izolaţi în stadiul de două celule sunt capabili să formeze embrioni întregi. care se va perpetua în celulele lor fiice. dar de talie mai mică.nesecţionaţi. în capsule renale şi a observat diferite grade de dezvoltare. Embrionii pot fi secţionaţi simetric. decât să-i plasam pe amândoi în acelas corn uterin (ipsilateral). la o singura receptoare. cu perspective mari de perfecţionare şi simplificare a tehnicilor de fertilizare "in vitro". Primele experienţe de micromanipulare ale embrionilor de mamifere au fost cele ale lui NICHOLAS (1933) care a implantat blastomeri izolaţi din embrioni de şobolan în stadiul de două celule. înregistrarea video în vederea aprecierii viabilităţii embrionilor reprezintă o tehnică neinvazivă şi netoxică.

.P. Astfel embriotransferul asociat cu microchirurgia (bisecţia) embrionilor poate duce la obţinerea de la o vacă donatoare a unui număr de viţei egal cu numărul de embrioni normal dezvoltaţi care pot să fie recoltaţi. acestea fiind prezentate în cele două variante experimentale descrise în continuare: Varianta I. fiind utili în cercetările de genetică.C. Acele cu care se secţionează zona pelucidă. Acestea se efilează cu trăgătorul electric la un filament incandescent de platină în aşa fel. Este nevoie de o mare acurateţe în prepararea micropipetelor. fără. micropipetele se introduc în suportul microforjei. embrionii au fost secţionaţi prin împungerea cu un ac de sticlă uşor fuzibilă a zonei pelucide şi frecarea ei de cealaltă pipetă a micromanipulatorului. Tehnicile de microsecţionare au evoluat de la folosirea acelor de sticlă la lame de oţel. unde se modelează vârful acestora tot cu un filament incandescent de platină. prelucrate în mod special. Pregătirea microinstrumentelor. Pentru diferitele etape ale micromanipulării sunt necesare o gamă largă de instrumente din sticlă. nutriţie. 1991). în cadrul Laboratorului de Microchirurgie Embrionară din cadrul Staţiunii de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor -S. au fost utilizate comparativ ambele metode de microsecţionare. Pentru pregătirea acestora se utilizează o microforjă şi un trăgător de pipete electric. TârguMureş. se obţin prin dublă efilare. farmacologie etc. După ce au fost trase.permiţând folosirea embrionilor depistaţi viabili. marginile tăioase se rotunjesc iar diametrul vârfului se va reduce la aproximativ 50 n sau şi mai mult la pipetele pentru blastomeri. Iniţial. a determinat încercarea mai multor experienţe pentru a pune la punct tehnologia de secţionare a embrionilor fără urmări în cursul dezvoltării lor ulterioare. ca vârful obţinut să abia diametrul de aproximativ 200 ţi. Cele două jumătăţi obţinute sunt constituite din celule nediferenţiate care sunt încă totipontente şi care continuându-şi dezvoltarea vor fi capabile să dea naştere la doi viţei identici genetic.B. Microchirurgia embrionilor bovini reprezintă o modalitate de sporire a numărului de viţei obţinuţi de la o vacă donatoare prin secţionarea în jumătate a acestora şi transferul semiembrionilor rezultaţi (HOLM P. Prin reglarea tensiunii rezistenţei trăgătorului. Înaintea începerii micromanipulării 3 . fiziologie. Pentru pregătirea microinstrumentelor sunt necesare tuburi capilare speciale de sticlă uşor fuzibilă. special concepute pentru secţionare. ca forma şi profilul acestora să nu producă leziuni în timpul manipulării embrionilor.C.nici un risc legat de toxicitatea substanţelor folosite în alte tehnici de viabilitate. Acest avantaj precum şi faptul că viţeii obţinuţi prin această tehniă sunt identici din punct de vedere genetic. filamentul topeşte parţial tubul capilar de sticlă uşor fuzibilă iar prin reglarea întinderii arcului trăgător se obţin ace cu efilajul de 1-3µ.

propriu-zise a embrionilor. intrând chiar în lumenul pipetei. 4 .ascuţită de 15 ţim. Se aspiră cu pipeta de fixare. Masa embrionară denudată este trecută într-o plăcuţă Petri cu diametrul de 10 mm. Se introduce embrionul în placă. într-o picătură de 500 ţii de mediu de cultură (PBS cu 20 % FCS) unde cu ajutorul acului este despărţită în blastomeri individuali sau grupe de blastomeri. Precizia de tăiere cu ajutoul acestei metode este de 5 \i obţinându-se astfel microlamele asemănătoare microbisturielor speciale produse de firma Cassou. Pentru a introduce blastomeri în zona pelucidă. Embrionul se fixează bine prin realizarea unui vid puternic în timp ce acul trece prin embrion. Se deschide zona pelucidă iar blastomerii sunt extraşi prin aspirare cu pipeta de blastomeri sau prin spălare cu un flux puternic de mediu . microinstrumentele astfel confecţionare sunt sterilizate prin imersie în apă distilată în fierbere. Sistemul de micromanipulare constă dintr-un manipulator. Blastomerii se introduc cu ajutorul pipetei de 50 \i pentru blastomeri. aceasta se pune în vârful pipetei de fixare. Pregătirea microinstrumentelor. Microinstrumentele se imersează în mediu. cu tăietura perpendiculară pe plan. TLO 500 RESEARCH INSTRUMENTS LIMITED. Zonele pelucide goale se obţin în modul descris mai sus din embrioni neviabili sau ovocite. un stereomicroscop zoom OLYMPUS K 20 şi două microseringi aspiratoare. Pipeta de fixare şi acul se montează faţă-n faţă cu vârfurile foarte apropiate. Micromanipularea. Tehnica originală a acestei variante a constat în utilizarea unei lame de otel care a fost ascuţită cu ajutorul unei pâsle înmbibate cu Al203 obţinându-se în final microlamele cu partea . cu ajutorul acului până când prezintă un segment ecuatorial unde nici un blastomer nu va fi în calea acului penetrant. având grijă să nu se lezeze blastomerii. Pentru obţinerea demi-embrionilor masa embrionară este secţionată cu ajutorul acului pe linia mediană. în partea dreaptă se fixează un ac şi micropipeta pentru blastomeri. Prin aplicarea unei forţe minime de aspirare asupra zonei pelucide. Tăierea microlamelelor a fost făcută prin utilizarea unui aparat de electroeroziune cu fir. Se montează micropipeta de fixare în suportul stâng şi se ataşează de microseringă. Embrionul se plasează iarăşi la vârful pipetei de fixare în aşa fel încât tăietura să fie în poziţie verticală. Embrionul tras în ac se pune pe pipetă şi prin mişcări repetate se taie zona pelucidă cam 2/3 din circumferinţă. embrionul se roteşte în vârful pipetei. Varianta II. Se aşează o placă Petri pe masa micromanipulatorului şi se umple cu mediu de cultură (mediu PBS cu 20 % FCS). Metoda de secţionare a lamei în vederea obţinerii microlamelelor constă în crearea unui arc electric între fir şi lamă.

Fig. 1998). în continuare jumătăţile de embrioni au fost cultivate urmărindu-se rata viabilităţi lor "in vitro" sau au fosttransferate la receptoare pe cale nechirurgicală după metodele descrise anterior. Tăierea embrionilor s-a făcut într-o placă Petri pregătită în prealabil.500 (RESEARCH INSTRUMENTS LIMITED). şi col. Secţionarea embrionilor a fost adaptată după metoda cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de "tăiere directă" sau "splittlnţp (SCHMIDT M. Această creastă este folosită la sprijinirea embrionului în timpul mişcărilor de secţionare. HÂRCEAGĂ). Microlamelele astfel obţinute au fost apoi lipite cu un adeziv poliacrilic pe o micropipeta în forma literei "Z" adaptată la unul din braţele micromanipulatorului. RHO G. printr-o singură mişcare a braţului micromanipulatorului şi prin sprijinirea embrionului de creasta plăcii Petri. avându-se grijă ca cele două jumătăţi de embrion obţinute să rămână compacte. Micromanipularea.. . "Splittingur în cazul metodei utilizate a fost realizat fără susţinerea embrionului cu o micropipeta aspiratorie. Poziţionarea microbisturiului şi a embrionlui în placa Petri Se evidentiează creasta de fixare a embrionului (schiţă după dr. L.O. Operaţia a fost făcută sub microscop (OLYMPUS K 20) la o putere de mărire de 40 x folosind micromanipulatorul T. 5. Embrioni care urmează a fi secţionaţi au fost poziţionaţi pe fundul plăci Petri în apropierea crestei. 5 . Pregătirea a constat în formarea unei creste înalte de aproximativ 50 \im făcută pe fundul plăci prin zgâriere. Pentru micromanipulare au fost utilizaţi embrioni aflaţi în stadiul de morulă compactă sau de blastocişti timpurii. O parte din demi-embrionii obţinuţi au fost introduşi cu ajutorul unei micropipete cu diametrul părţi efilate de 10 ^im adaptate la microseringa de aspiraţie în zone pelucide goale care au fost pregătite anterior. şi col..J. imersaţi în mediu de cultură (PBS + 20 % FCS). 1994. Secţiunea a cuprins atât zona pelucidă cât şi masa embrionară.L.

(1984) transferă demi-embrioni introduşi în zone pelucide goale comparativ cu demi-embrioni fără zonă pelucidă obţinând surprinzător o rată de gestaţie mai ridicată. (1983) obţin o rată de gestaţie de 16. dr. 1990). 1987.. obţin o rată de gestaţie de 48 % (16 % pentru morule timpurii şi 60 % pentru blastocişti timpurii) prin transferul singular al demi-embrionilor introduşi în zone pelucide goale. Utilizând o metodă mai puţin laborioasă. VOLKEL S. dar nu au obţinut gestaţii prin bisecţia blastociştilor.M. SILVAŞ E. 1990. Rata de gestaţie obţinută în urma transferului demi-embrionilor fază zonă pelucidă a fost comparabilă cu rata de 46 % obţinută de acelaşi colectiv cu embrioni întregi transferaţi în aceiaşi perioadă ceea ce a condus la simplificarea utilizării microgirurgiei embrionare. 1986. 1986. HÂRCEAGĂ ajunge la concluzia că embrionii bovini pot fi secţionaţi în fazele incipiente de dezvoltare în vederea obţinerii a doi sau chiar a mai multor viţei dintr-un singur embrion.R.B. atât a embrionilor animalelor de experienţă cât şi a embrionilor bovini. LAMBETH V. descriu metoda bisecţiei embrionilor de ziua a 7-a prin utilizarea a cinci microinstrumente de sticlă. Târgu Mureş au fost efectuate experimente comparative privind tehnicile de micromanipulare. şi col.W.'şi col. Tehnica 6 . obţinând prin transferul nechirurgical a 40 de perechi de demi-embrioni homozigoţi şase perechi de gemeni şi trei gestaţii simple. şi col. în 1982 OZIL J. TAKEDA T.6 % în cazul morulelor bisectate transferate individual şi de 62. VINTILĂ I. (1981) au fost realizate pe embrioni aflaţi în stadii timpurii de dezvoltare (ziua a 3-a) şi necesitau tehnici mai laborioase greu de aplicat în transferul comercial.C. WILLIAMS T. şi col. respectiv 37 % şi 42 %. 1985.C.G.. şi col. ARAVE C. L. şi BONDIOLI K. Mc EVOY T.Prin utilizarea aparaturii de micromanipulare. În cadrul Laboratorului de Microchirurgie Embrionară al S. obţinându-se primele rezultate la noi în tară în domeniul cultivării "in vitro" a demi-embrionilor (SILVAŞE.. şi col. Astfel o serie de studii ulterioare au confirmat rezultatele acestei metode (METRTES P. Primele studii ale lui WILLADSEN S. şi POLGE C.A.P..A. transferul în gazde intermediare sau tehnici laborioase de cultivare.. cum ar fi: confecţionarea de zone pelucide surogat.C. 1987).M.. şi col. şi SREENAN J. fiind astfel încurajate cercetările aplicative din acest domeniu.5 % prin transferul perechilor de morule bisectate la aceiaşi receptoare.P.J. Se cunosc mai multe metode pentru obţinerea gemenilor genetic identici Utilizarea blastomerelor individuale sau a grupelor de blastomere este prima metodă cercetată si larg utilizată la toate speciile. şi col. şi col. Aceasta a fost demonstrată şi la bovine (WILLADSEN în 1981). Blastomerele individuale sunt capabile să se dividă şi chiar să se dezvolte normal.. (1984) utilizând o lamă microchirurgicală din oţel la bisecţia embrionilor bovini aflaţi în stadiul de morulă sau blastocist timpuriu.

6. 9.Chimerele obţinute prin sinteza blastomerelor sau a jumătăţilor de embrion. în faza de metestru. în timp ce chimerele artificiale sunt produse de către om prin tehnici de laborator adecvate. introdusă intr-un zigot. HUPPE şi ILLMENSEN 7 . au primit denumirea de chimere de sinteză. provenite de la embrioni diferiţi. patrimoniul genetic al unei celule somatice cuprinde totalitatea genelor organismului. 1984. PRODUCEREA DE CHIMERE ANIMALE Chimerele sunt organisme rezultate dintr-un amestec de celule provenite de la doi sau mai mulţi embrioni. Ulterior. Chimerele de injecţie se obţin prin injectarea de blastomere în butonul embrionar al altui embrion. în stadiul de 2 . Chimerele naturale se formează întâmplător. au efectuat primele grefe de nucleu aparţinând unor celule somatice de broască (Rana Pipiens). se extrag blastomerele care sunt apoi introduse. triplete sau quadruplete. rezultând produsul denumit "caproid". Embrionii astfel constituiţi sunt împachetaţi în mici cilindri de agar. atunci o grefă de nucleu diploid din aceste celule. Există chimere naturale si chimere artificiale. care sunt introduşi pe o perioadă de 48 . în cadrul reproducţiei sexuate. în zigot anucleat. CLONAREA Prin clonarea organismelor se înţelege totalitatea procedeelor ce permit obţinerea reproductibilă a unui număr mare de "copii genetice" ale unor organisme cu însuşiri cunoscute. singure sau în grup. S-a pornit de la ipoteza că dacă. Cu ajutorul microscopului micromanipulaton echipat cu microinstrumente. examinaţi morfologic şi transplantaţi la vaci receptoare. TEHNICA PRODUCERII CHIMERELOR A PERMIS ŞTERGEREA LIMITELOR NATURALE DINTRE SPECIL Astfel.pusă la punct de WILLADSEN cuprinde separarea blastomerelor. pornind de la blastomere individuale sau de la grupe de blastomere. Chimere prin sinteză au fost obţinute la taurine de BREM şi colab.5. a fost obţinută sinteza blastomerelor de ovine şi caprine. Prin această tehnică s-au obţinut deja gemeni dubli şi tripli la bovine. trebuie să permită regenerarea unui individ complet. o chimeră interspecifică. cu ciclul estral sincron. Pentru a testa această ipoteză. se secţionează zona pelucidă. Embrionii sunt apoi recuperaţi. 9.8 celule şi "împachetarea" acestora în jumătăţi.72 de ore în oviducte ligaturate de ovine. obţinând produşi vii. BRIGGC şi KING (1952). în zone pelucide goale provenind de la diferite specii.

Astfel.aplicabile pe ovulul fecundat "in vitro". înseamnă că se încrucişează un mascul cu sine însăşi. În acest fel s-a produs înlocuirea pronucleului mascul cu unul al altei femele. deoarece în acest stadiu celulele rezultate. provin de la acelaşi mascul. a obţinut clone vii prin îndepărtarea celor doi nudei ai ziootului si înlocuirea lor cu nudei proveniţi din celule embrionare. iar dacă sunt de la masculi diferiţi este o încrucişare de masculi între ei. au obţinut rezultate promiţătoare. s-a înlocuit pronucleul femei printr-un pronucleu al unui spermatozoid. Acestea permit obţinerea şi transplantarea în embrion de gene selectate sau grupe de gene specifice unor anumite însuşiri morfoproductive. Microiniectia de ADN este descrisă prima dată de LIN în anul 1966 şi reprezintă cel mai eficient procedeu pentru transplantarea de gene noi. Această tehnică cuprinde cinci faze principale'. rata de reuşită însă. Cultivat în prezenţa Citochalazinei B. 9. pe şoareci. microinjectarea acestora în pronuclei. prin înregistrarea comparativă a unor 8 . BARNES şi colab. încorporarea genelor în plasmide sau cosmide. în 1987. inclusiv linia germinală. In acest fel zigotul rămâne cu un set haploid de cromozomi. pregătirea femelelor donatoare. realizându-se încrucişarea între femele. Stadiu embrionar optim de transplant al noilor gene în genom este zigotul în stadiul de o celulă. Aceeaşi autori au reuşit să producă "copii genetice" prin depărtarea microchirurgicală a unuia din cei doi pronuclei a oocitului fecundat. până la stadiul de diferenţiere celulară. de origine unic maternală (zigotii yy nu se dezvoltă). transferul zigoţilor la receptoare sincronizate şi detectarea modificărilor transgenice. Aceste femele se numesc izogenice. S-au imaginat de asemenea o serie de scheme experimentale . au condus la dezvoltarea unor tehnici integrate de obţinere a organismelor transgenice. BIOINGINERIA ANIMALA Progresele actuale realizate în ingineria genetică şi în microchirurgia embrionară. * PRINCIPALELE TEHNICI DE PRODUCERE A ORGANISMELOR TRANSGENICE SUNT: INJECTAREA DIRECTA DE ADN.(1981). vor fi influenţate de transferul genic. s-a reuşit refacerea numărului diploid de cromozomi cu obţinerea de indivizi normali. care blochează diviziunea citoplasmatică dar permite diviziunea nucleară. cel fecundat şi cel transplantat.în 1986. MASSIP 1984. recoltarea. TEHNICA VECTORILOR RETROVIRALI SI TEHNICA UTILIZĂRII CELULELOR EMBRIONARE CARCINOMATOASE. ROBL şi colab. privind transplantul nuclear de celule embrionare bovine.7. conservarea "in vitro" a zigoţilor şi vizualizarea pronucleilor. fiind foarte redusă. Dacă cei doi spermatozoizi.

iar infecţia cu vectorul retroviral de obicei nu conduce la afectarea şi distrugerea celulei.parametri fenotipici. Avantajele vectorilor retrovirali. au fost obţinute organisme transgenice prin această tehnică la iepuri. 1985. necesitând prezenţa unei suşe mutante a virusului murin. porc şi bovine (HAMMER şi col. CHURCH şi col. Tehnica obţinerii organismelor transgenice cu ajutorul vectorilor retrovirali. 9 . De asemenea. să se producă o puternică avalanşă de manipulări genetice şi se speră să se ajungă la integrarea. 1985. WARD şi col. Tehnica este deosebit de laborioasă. receptori şi produşii transgenici rezultaţi. O altă cale de obţinere a organismelor transgenice. care pătrunde în celule. unde va fi transcris cu ajutorul revers . a celulelor embrionare carcinomatoase. este aceea a utilizării. genotipici şi de comportament la indivizii donatori. Este de aşteptat ca. în pronucleul mascul de şoarece. PALMITER şi colab. care se foloseşte de ADN viral. drept purtător de gene. injectând gena hormonului de creştere a şobolanului. 1986. integrând segmente transportate de ADN în genomul acestor celule. BREM şi col.transcriptazei în ADN-ul celulelor gazdă. constau în obţinerea unui procent mare de celule care integrează virusul. (1982) au obţinut şoareci "giganţi" de două ori mai mari decât normal. după voinţă a genelor în genoame. în viitorul apropiat. 1986). Este descrisă prima dată de JAENISCH (1976). în scopul creşterii productivităţii animalelor şi a rezistenţei la unele boli. ca sistem de eliberare de gene. oaie.

IMPORTANTA CREŞTERII RAŢIONALE A TINERETULUI TAURIN Sporirea efectivelor de taurine şi calitatea lor nu se pot realiza dacă nu se acordă o atenţie deosebită şi creşterii tineretului taurin. a organelor interne. Este cunoscută influenţa negativă pe care o are creşterea nesatisfăcătoare asupra producţiei de lapte la vacile adulte. 10. Greutatea şi sporul planificat sunt mai mari sau mai mici. activitatea specialiştilor fiind îndreptată asupra realizării producţiei de lapte. De modul de hrănire şi îngrijire a viţeilor depinde starea de sănătate şi. implicit. ALCĂTUIREA PLANULUI DE CREŞTERE A TINERETULUI TAURIN În fermele de vaci cu lapte.1. uneori se neglijează creşterea tineretului. în special. Este cunoscut faptul că tulburările digestive banale care apar frecvent la viţei din cauza nerespectării regulilor de igienă ale alimentaţiei. dau întotdeauna producţii reduse de lapte..1. la rândul lor. procentul de morbiditate.2. se asociază cu enterite mai grave.TEHNOLOGIA CREŞTERII PE SPECII CAPITOLUL10 TEHNOLOGIA DE CREŞTERE. iar acestea.1. este necesară alcătuirea unui plan de creştere a tineretului care să prevadă clar ce greutăţi trebuie să atingă viţeii la vârstele de 6.REPRODUCŢIE Şl AMELIORARE A BOVINELOR 10. Animalele "infantile". cu dezvoltarea necorespunzătoare a lărgimilor. în funcţie de greutatea la care vor 10 .12 şi 18 luni.1. Animalele al căror proces de creştere decurge normal nu numai că ating la vârsta productivă greutatea şi dimensiunile normale. CREŞTEREA TINERETULUI TAURIN 10. comparativ cu animalele care se dezvoltă normal. Pentru a împiedica apariţia unei astfel de situaţii. adâncimilor şi. Cercetările au arătat că 70% din bolile care apar la viţei în prima lună de viaţă se datoresc deficienţelor în hrănire şi adăpostire. ca urmare a condiţiilor de hrănire nesatisfăcătoare în perioada de creştere post-natală. respectiv sporul mediu zilnic de creştere în greutate pentru fiecare etapă. ceea ce influenţează capacitatea productivă. dar şi organele şi aparatele interne prezintă o dezvoltare normală. dau alte complicaţii care tarează animalul pentru toată viaţa.

de asemenea. se va evita dezvoltarea exagerată a abdomenului. frecvenţa suptului nenutritiv. în profilactoriu. de respectarea lui depinzând obţinerea unui produs viguros. dar în acelaşi timp trebuie să fie economic. După vârsta de 6 luni vor beneficia de raţii adecvate pentru obţinerea unui spor mediu zilnic de 9001000 g. care cuprinde cantităţile de nutreţuri ce vor fi administrate şi ordinea introducerii lor în hrana viţeilor. 11 . ca urmare. Planul de creştere constituie un ghid. spre producţia de carne. Pentru tineretul destinat îngrăşării. Viţeii sunt întreţinuţi în boxe individuale sau boxe colective. micşorânduse astfel incidenţa diferitelor afecţiuni. Întreţinerea viţeilor în profilactoriu. Hrănirea tineretului femei de prăsilă trebuie să urmărească dezvoltarea maximă a tubului digestiv şi a celorlalte organe interne. aplicânduse principiul popularii şi depopulării totale. Pe peretele frontal al boxei se amplasează dispozitivul de fixare a găleţilor de alăptare. iar între 12-18 luni de 450-500 g. Din această cauză ele vor da producţii mai mici de lapte la vârsta adultă. transmiterea agenţilor patogeni. Hrănirea abundentă a viţelelor din rasele de lapte şi mixte. în maternitate şi creşă. pentru fiecare perioadă se stabileşte schema de hrănire. Tăuraşii destinaţi pentru prăsilă vor fi hrăniţi mai abundent decât femelele şi trebuie să realizeze de la naştere la 6 luni un spor mediu zilnic de 900 g. Profilactoriu! face corp comun cu maternitatea. în primul an de viaţă. raţiile administrate vor cuprinde cantităţi din ce în ce mai mari de fibroase şi suculente pe măsură ce tineretul înaintează în vârstă. care să determine realizarea unui spor mediu zilnic în primele 6 luni de 600-700 g la rasele de talie mică şi 650-750 g la rasele de talie mare. tipul de hrănire trebuie să urmărească valorificarea maximă a capacităţii de creştere a organismului în primii doi ani de viaţă. deoarece se înlătură contactul între viţei. viţeii sunt ţinuţi în primele două săptămâni de viaţă. iar supravegherea viţeilor este mai uşoară. de aceea. Se va urmări dezvoltarea maximă a osaturii şi musculaturii şi se va evita îngrăşarea. capabil să dea la vârsta adultă producţii mari. în funcţie de sporul planificat. Viţeii pot fi întreţinuţi în profilactoriu şi creşă. iar concentratele vor intra în cantităţi moderate atunci când fibroasele şi suculentele sunt de calitate slabă. Sporul de creştere planificat pentru viţelele de prăsilă între 6-12 luni va fi de 500-550 g. cât şi în funcţie de destinaţia viţelului. Se preferă însă boxele individuale. sau în cuşti amplasate în afara adăpostului. poate duce la modificări ale tipului de metabolism. Pentru viţelele de prăsită se recomandă un nivel moderat de hrănire. orientarea lor spre tipul anabolic şi. Adăpostirea. TEHNICA ÎNTREŢINERII Şl HRĂNIRII VIŢEILOR.ajunge animalele la vârsta adultă. având acelaşi număr de compartimente cu aceasta. a osaturii şi musculaturii.

care contribuie la fortificarea organismului. ÎNGRIJIREA VIŢEILOR Şl REGIMUL DE MIŞCARE. Întreţinerea viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului. sub copertină. Cuştile sunt confecţionate din lemn sau fibră de sticlă şi prezintă două zone: cuşca propriu-zisă (locul de odihnă) şi padocul. Îngrijirea viţeilor. Din profilactoriu viţeii se trec în creşă. Maternitatea este amenajată cu boxe pentru mamă şi viţel. unde sunt alăptaţi artificial. Viţeii sunt ţinuţi cu mama în primele 7-14 zile de viaţă. Se recomandă ca iarna cuştile să fie amplasate sub copertină. Repartizarea viţeilor pe boxă se face având în vedere dezvoltarea corporală. însă reduce substanţial incidenţa diferitelor afecţiuni. lăţimea de 1.1 m. cuştile se vor amplasa sub un umbrar. amplasat deasupra jgheabului şi adăpătoare cu nivel constant. Cuşca propriu-zisă are lungimea de 1. se pune un strat de paie.5 m. Boxele pentru fătare pot fi amplasate. Imediat după naştere se curăţă de mucozităţi gura şi nasul viţelului. mărind totodată rezistenţa viţeilor şi adaptabilitatea acestora la factorii naturali. aplicându-se alăptarea naturală. Dacă aceasta nu apare. Uscarea viţelului şi activarea circulaţiei periferice se realizează prin buşumare cu o pânză de sac pe întreaga suprafaţă a corpului.2 m şi înălţimea de 1. pe timp de vară. asigurând o suprafaţă de 6-7 m2 pe cuplu. alăptarea. prin presarea ritmică a membrelor anterioare pe cavitatea toracică. Ombilicul se taie la circa 10 cm de abdomen. Creşa este amenajată cu boxe colective. evitând astfel apariţia omphaloflebitelor. Fiecare boxă este prevăzută cu jgheab pentru concentrate şi suculente. Pe parcursul procesului de creştere se execută zilnic pansajul. Comparativ cu întreţinerea viţeilor în adăpost. unde sunt ţinuţi până la vârsta de 2. indiferent de sezon. în timpul lunilor călduroase de vară. Conform acestei tehnologii viţeii sunt trecuţi în cuşti după subperioada colostrală. se efectuează respiraţia artificială. grătar pentru fân. ca urmare a mediului ambiant uscat şi fără noxe. şi în afara adăpostului. se amplasează grătarul pentru fân. Întreţinerea viţeilor în maternitate şi creşă. asigurându-se câte 2 m2 pentru fiecare viţel. unde sunt ţinuţi până la vârsta de 6 luni. dezvoltarea armonioasă şi 12 . pentru a favoriza respiraţia. această variantă prezintă dezavantajul necesarului mai mare de forţă de muncă.5-3 luni. care se completează periodic. Mişcarea viţeilor constituie un factor important de întreţinere. suportul pentru găleata de alăptare sau adăpare şi găleata pentru concentrate. operaţie care se repetă timp de 2-3 zile.Întreţinerea viţeilor în creşă. în care viţeii au acces liber. după care se trec în creşă. la care trei pereţi să fie închişi cu baloţi de paie. în padoc (circa 2 m2). In cuşcă. se stoarce prin presare şi se dezinfectează cu tinctură de iod. totodată. asigurând astfel creşterea lor uniformă şi uşurând.

0 2 13.2 1.2 3. Tehnica de alăptare a viţeilor în subperioada colostrală.0 1.0 4.6 16. colostrul reprezintă prima hrană a noului-născut. circa 30 minute pe zi. viţeii se scot în padoc de la vârsta de 2 săptămâni. amintim: . Având în vedere particularităţile biologice care caracterizează alimentaţia în perioada de alăptare. 3.1 0. Vara. iar după vârsta de o lună au acces liber în padoc toată ziua.2 5.8 3. Datorită însuşirilor fizico-chimice deosebite. TEHNICA H RĂNIRII VIŢEILOR.2 3.5 3.întruneşte însuşirile laxative care favorizează evacuarea meconiului.3 6. aceasta se structurează în două subperioade: colostrală şi de alăptare propriu-zisă. Tabel 12 Compoziţia S.5 4. 4.5 ori în substanţă uscată şi de 6 ori în proteine.6 0.3 7 20. în padoc se amenajează un umbrar sub care se instalează jgheaburi pentru furajare şi adăpători automate.0 0.menţinerea sănătăţii.0 5 18.9 5.2 1.8 8.2 1.6 3.9 5. Dintre principalele însuşiri ale colostrului. 9.8 5 Specificare La fătare După 12 ore După 24 ore După 48 ore După 72 ore Lapte normal 13 .3 3. 6. 13.0 5 14.5 3.1 4.7 4. 21. fiind considerat ca indispensabil pentru creşterea şi dezvoltarea lui normală.9 3 12.2 4. Proteine Grăsimi Lactoză Săruri miner Total Cazeină Albumine ale +globuline 32.6 4.imediat după fătare. faţă de laptele normal. prin conţinutul ridicat în imunoglobuline.3 4. asigură transferul imunităţii pasive de la mamă la făt. colostrul este mai bogat de circa 2.5 3.U.5 3.5 1. .

Femelele din specia taurine sunt poliestrice. iar masculii pot produce spermă cu capacitate fecundantă în tot cursul anului. cu ovulaţie spontană. Sistemul de monte si fătări sezoniere (grupate). iar cele cu reproducţie lărgită cresc toate viţelele. În fermele de reproducţie şi de producţie se cere ca 80% din vaci să fie în producţie şi 20% în repaus mamar. 30% vaci gestante între lunile a lll-a şi a VII-a şi 20% vaci gestante în ultimele două luni. cât şi după felul multiplicării efectivului (reproducţie simplă sau lărgită). cât şi a celor eşalonate.2. Fermele cu circuit închis îşi asigură matca din prăsilă proprie. înmulţire. La organizarea împrospătării efectivului-matcă trebuie să se ţină seama de următorii factori: procentul de natalitate. Asigurarea reproducţiei în fermă. Fermele de vaci pot fi diferenţiate atât după modul de organizare a reproducţiei (cu circuit închis sau deschis). locul fermei în piramida ameliorării (elită. se bazează pe proiectarea unei structuri optime ţinându-se seama de: caracterul reproducţiei (simplă sau lărgită).10. Fermele cu circuit deschis realizează sporul de efectiv prin cumpărări de la alte ferme. testare. în condiţii normale. direcţia de ameliorare şi exploatare. Programarea sezonului de însămânţări şi fătări. plus rata creşterii efectivului. Ca urmare. în acest caz se planifică în aşa fel montele ca fătările să aibă loc în număr mai mare în sezonul II şi III. nivelul ratelor de reformă la vaci şi diferite categorii de tineret. mărimea şi amplasarea fermei. iar fermele cu reproducţie lărgită au efectivul-matcă sporit. permite practicarea atât a însămânţărilor şi fătărilor grupate. respectiv 50% vaci fătate şi însămânţate recent. ORGANIZAREA REPRODUCŢIEI ÎN FERMELE DE VACI Organizarea activităţii de reproducţie presupune: proiectarea asigurării efectivului şi structurii optime. Proiectarea asigurării efectivului de reproducţie si a structurii optime. producţie). necesitând asigurarea reformei. rata reformei şi a pierderilor la diferite categorii de tineret. dar cu o manifestare mai puternică primăvara. programarea sezonului de însămânţări şi fătări şi a vârstei pentru introducerea viţelelor la reproducţie. biologia reproducţiei speciei. Fermele cu reproducţie simplă îşi păstrează efectivul constant. Fermele cu circuit închis şi reproducţie simplă cresc numai viţelele necesare înlocuirii efectivului. Este indicat în acele unităţi care nu dispun de bază furajeră corespunzătoare şi nu au suficiente adăposturi pentru viţei. rata reformei la vaci etc. 14 . organizarea reproducţiei (cu circuit închis sau deschis). condiţiile de mediu natural şi artificial etc. rata trecerii la turma de bază.

Astfel. Sistemul de monte si fătări eşalonate. În continuare autorii acestui curs universitar prezintă programarea eşalonată pe tot parcursul anului a montelor şi fătărilor. reducerea investiţiilor pentru construcţia de noi adăposturi necesare tineretului. în acest caz vacile care au fătat primăvara şi vara dau producţii bune. se planifică 40% din fătări în sezonul II (primăvara). Când există o bază furajeră bine pusă la punct.3. prevenirea transferului microorganismelor patogene de la vacile bolnave la cele sănătoase si folosirea eficienta a forţei de munca. favorizate de masa verde. obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare. 3035% în sezonul III (vara). Obiectivele urmărite în procesul de mulgere sunt: evacuarea întregii cantităţi de lapte posibil de muls. se cunosc doua sisteme de muls: mulsul manual si mulsul mecanic. încât să poată asigura raţii echilibrate vacilor gestante şi în lactaţie pe tot timpul anului şi adăposturi corespunzătoare pentru viţei. iar restul de 25-30% în celelalte sezoane. cele existente fiind folosite uniform tot timpul anului. Tabel 10. cu deosebire în tarile cu zootehnie 15 . cel mai indicat este sistemul de programare al fătărilor eşalonate uniform tot timpul anului. 10. iar unităţile nu au greutăţi cu adăpostireaviţeilor. prevenirea rănirii ugerului. TEHNOLOGIA MULGERII VACILOR Dintre toate procesele tehnologice specifice fermelor de vaci.1. operaţiunea de mulgere necesita consumul cel mai mare de timp din activitatea zilnica a lucratorilor. SISTEMUL DE MULS MANUAL Mulgerea manuala reprezintă cel mai vechi sistem si cunoaşte înca o larga răspândire pe plan mondial. aprovizionarea uniformă cu materie primă a unităţilor de industrializare a laptelui în tot cursul anului. menţionăm: aprovizionarea constantă a populaţiei cu lapte şi produse lactate proaspete. Sisteme de monte şi fătări (% din efectivul total de vaci) Specificare Trimestrul I II III IV Monte 25-30 25-30 20-25 20-25 Fătări 25-30 20-25 20-25 25-30 Monte 25-30 40 30-35 Fătări 13-15 70-75 12-15 Sistem Eşalonat Sezonier 10. în practica.3. Printre avantajele acestui sistem.

în mod obligatoriu. masajul de la mijlocul mulsului si masajul final. Mulsul cuprinde doua faze: masajul ugerului si mulgerea propriu-zisa. Ugerul este spălat cu apa calda si şters cu un prosop curat. Metode de muls manual. în acelaşi timp. si anume: masajul pregătitor. mulsul mecanic este obligatoriu deoarece prezintă multiple avantaje incontestabile. mulsul lateral (sferturile de pe partea dreapta urmate de cele de pe partea stânga) si mulsul încrucişat (se asociază un sfert anterior cu cel posterior de pe partea opusa). toaleta ugerului si a regiunilor învecinate. Dupa terminarea masajului începe mulsul propriuzis. Fiecare mulgător va avea doua galeţi. Masajul are drept scop pregătirea organismului vacii si a ugerului pentru cedarea laptelui (mecanismul neurohormonal al cedării laptelui este cunoscut). pe cât posibil. Se cunosc trei metode de muls manual: mulsul "cu mâna plina". Tehnica mulsului manual. Bruscarea sau lovirea vacii determina retentia laptelui. în tara noastră mulgerea manuala se practica înca în gospodăriile populaţiei preconizându-se. De asemenea. mulgătorul trebuie sa se spele pe mâini cu apa calda si săpun. Mulgerea manuala necesita executarea. apoi cele anterioare).2.extensiva si semiintensiva. Se va folosi una sau alta din aceste metode. Ca procedee de muls. 10. în mod cronologic. Primele jeturi de lapte se mulg într-un vas separat.3. pregătirea mulgătorilor si mulsul propriu-zis. SISTEMUL DE MULS MECANIC În condiţiile folosirii tehnologiilor moderne în creşterea vacilor pentru lapte. sa îmbrace un halat curat si sa-si puna o boneta. mulsul "cu nod" si mulsul "cu doua degete". se aplica: mulsul direct (se mulg sferturile posterioare. pentru a împiedica lovirea îngrijitorului si scuturarea prafului în găleata de muls. a mai multor operaţiuni: pregătirea vacilor. a mulsului manual cu cel mecanic. cea mai utilizata metoda fiind totuşi cea "cu mâna plina". Pregătirea vacilor consta în curăţirea sumara a locului de muls. respectiv una în care mulge si una folosita pentru spălarea ugerului. generalizarea mulgerii mecanice. Masajul se executa în doua sau trei reprize. laptele respectiv fiind bogat în germeni patogeni. în funcţie de particularităţile ugerului. Masajul pregătitor este de 1-3 minute. în perspectiva. în funcţie de particularităţile individuale ale vacilor. Dupa ce toate aceste lucruri au fost făcute. foarte obositor si din aceasta cauza se caută înlocuirea. Mulsul manual necesita multa forţa de munca fiind. mulgătorul ia scaunul de muls si se asaza în partea dreapta a animalului. dar aplicarea lui necesita o serie de masuri tehnico- 16 . prin care se înţelege modul de asociere a mameloanelor în timpul mulsului. se leagă coada de piciorul stâng cu ajutorul unui elastic.

în cazul mulgerii mecanice la găleata. sa nu afecteze integritatea ugerului si sa fie uşor de manevrat. realizarea unei producţii mari de lapte si grăsime. obţinerea unui lapte mai igienic. Se cunosc mai multe tipuri de sali de muls. sala de ncire si păstrare a laptelui. la un capăt al adăpostului exista o camera speciala pentru pompa de vid. în general. prevăzuta cu mai multe Încăperi: sala de muls propriu-zisa. care se diferenţiază. Mulgerea la bidon cu agregat individual presupune existenta instalaţiei de muls si de vacuum montata pe cărucioare pe care se asaza si bidoanele. cu instalaţii mecanice de distribuire a concentratelor în timpul mulsului. menţionam: reducerea necesarului de forţa de munca la jumătate si chiar la mai mult. Mulsul mecanic în sali de muls se practica în cazul întreţinerii nelegate a vacilor. 8 standuri (boxe) aşezate pe doua rfnduri. Indiferent de tipul de sala de muls. simetric si paralel fata de aleea de serviciu (2x4 standuri). datorita faptului ca viteza mai mare de cedare a laptelui duce la golirea completa a ugerului. Capacitatea acestor sali de muls cale redusa având. dupa poziţia vacilor în sala de muls si modul de introducere si evacuare a acestora. creşterea productivităţii muncii. în care lucrează 2 17 . camera cu generatorul de vacuum. Sala de muls tip "Tandem". Instalaţia de muls este amplasata într-o construcţie speciala. iar mulsul în sali speciale se aplica în complexe industriale pentru creşterea vacilor de lapte cu stabulatie libera. aceasta este prevăzuta cu o alee de serviciu sBuata la cea 70 cm sub nivelul standului vacilor. Laptele se mulge de la fiecare vaca în găleata. care presupune colectarea si transportul pe conducta al laptelui. de curăţat si dezinfectat. de la ugerul vacii pâna la bazinul de colectare si răcire amplasat la capătul adăpostului. în general. se cer următoarele condiţii: existenta unor aparate de muls cu caracteristici funcţionale care sa corespunda particularităţilor morfo-functionale ale ugerului. mulgerea la bidon si mulgerea "Pipe-Line". care sa cunoască particularităţile ugerului si funcţionarea aparatului. cu o buna simetrie morfologica si funcţionala a ugerului. în general. Printre avantajele mulsului mecanic. existenta unui personal calificat si conştiincios. Mulsul la stand se utilizează în fermele obişnuite de vaci. în cazul existentei sălilor de muls. existenta unui material biologic selecţionat. astfel încât ugerul se găseşte la nivelul mâinilor mulgătorului. Sălile de muls sunt dotate. Mulsul mecanic la stand prezintă 3 variante de aplicare. Pentru reuşita utilizării mulsului mecanic. si anume: mulgerea la găleata.organizatorice. întrucât acesta nu mai vine în contact cu aerul adăpostului. sala de aşteptare a vacilor. Mulgerea "Pipe-Line" este un sistem mai avansat. Mulsul mecanic se poate efectua la stand sau în sali speciale de muls. Se utilizează numai în fermele mici. iar conducta de vid este amplasata de-a lungul standului. reducerea efortului fizic al mulgătorului.

iar vacile se rotesc în jurul lor o data cu platforma de muls. Introducerea si evacuarea vacilor are loc în grup (toate vacile de pe o parte a sălii de muls). pe pasune. de la 8-16 locuri pâna la 42 locuri. Imediat dupa muls. pe unul sau doua rânduri. cu platforma de muls circulara. Din punct de vedere calitativ. ceea ce permite introducerea si evacuarea individuala a vacilor.3. laptele de vaca trebuie sa aiba conţinutul minim în grăsime de 3. Sala de muls "Brăduleţ". Platforma de muls portabila. 18 . TRATAREA Şl PĂSTRAREA LAPTELUI ** Tratamentul primar al laptelui si păstrarea acestuia pâna la livrare impun ca în fiecare ferma sa existe laptarie dotata cu utilajele necesare. Sala de muls rotativa "Rotolactor". pe doua rânduri.mulgători. unde se efectuează recepţia cantitativa între mulgători si responsabilul laptariei. 10. Vacile sunt dispuse în sala de muls simetric si oblic (sub un unghi de 30°) fata de aleea de serviciu. dar ataşarea paharelor de muls se face printre membrele posterioare ale vacii. aciditatea maxima 19 °T. La întreţinerea vacilor în tabere de vara. mulgerea se efectuează cu platforma de muls prevăzuta cu 8 locuri de muls dispuse simetric. sala de răcire si depozitare. densitatea de minimum 1.029. Mulgătorii sunt situaţi în mijlocul sălii de muls. Fazele fluxului tehnologic sunt asemănătoare cu cele din sala de muls tip "Brăduleţ".3. iar vacile sunt aşezate perpendicular pe aleea de serviciu.2%. Are capacitatea de 2*20 locuri. ** La elaborarea acestui subcapitol a participat şef lucr. Laptaria se amplasează lângă filtrul sanitar si are mai multe încăperi: sala de recepţie a laptelui si de analize. întreaga platforma poate fi remorcată de tractor. Haralambie RADU. care are un angrenaj propriu de rotire. şeful disciplinei de "Tehnica servirii în alimentaţia publică şi arta culinară tradiţională" de la Universitatea Bioterra. fata de axul logitudinal al platformei. Cantitatea de lapte se determina volumetric sau gravimetric. Capacitatea acestor sali de ţnuls este diferita. în sala de muls exista o alee suplimentara de circulaţie a vacilor. Durata unei rotaţii complete poate fi reglata în funcţie de producţia de lapte a grupului de vaci care se mulge (7-10 minute). laptele este transportat în laptarie. sala de prelucrare (smântânire) si sala de spălare si păstrare a utilajelor folosite. compartimentata în standuri individuale. Instalaţia de muls este dotata cu agregat de vacuum si generator electric. Sala de muls tip "Side bv Side". Capacitatea unei asemenea sali de muls este de 15-35 locuri.

Tratamentul primar al laptelui are ca scop menţinerea caracteristicilor fizico-chimice si organoleptice ale laptelui pâna în momentul valorificării si consta în filtrare si răcire. în funcţie de modul si durata de păstrare a laptelui. iar pentru a scurta durata de răcire laptele este amestecat periodic cu un agitator.1. având înălţimea de 0.8 m iar lăţimea si lungimea în funţie de numărul bidoanelor. încăperile în care se păstrează laptele până la livrare trebuie să fie răcoroase şi să corespundă din punct de vedere igienic. iar gradul de impurificare sa se încadreze în limitele admise. Genotipul are o influenta hotărâtoare asupra producţiei cantitative 19 . precocitatea. Filtrarea urmăreşte îndepărtarea impurităţilor care au pătruns în lapte. Răcirea cu apă şi ghiaţă reduce temperatura la 6-8°C.temperatura sa nu depăşească 14 °C. Cu cât durata de păstrare a laptelui în ferma este mai mare. Daca laptele se livrează de 2 ori pe zi. între rasele aceleiaşi specii sau chiar între indivizii aceleiaşi rase. Pentru filtrare se folseşte tifonul sau un filtru special prevăzut cu două site între care se aşează 3-4 straturi de tifon. ca urmare a proprietăţilor bactericide ale laptelui. asigurând 0. 10. conformaţia etc. iar la 4 °C timp de 48 ore. Bidoanele se ţin acoperite cu tifon. chiar la temperaturi mai ridicate (pâna la 30 °C).42 m2/ bidon. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA DE CARNE LA BOVINE 10. respectiv bazine de răcire sau instalaţii frigorifice.4. Instalaţiile frigorifice se folosesc în fermele mari. compoziţia corporala. utilizându-se 10-12 kg ghiaţă la 100 I lapte. Bazinele respective sun confecţionate din tabla de otel sau din beton. Ca agent frigorific se utilizează freonul sau amoniacul.4. Bazinele de răcire se utilizează când laptele este păstrat în bidoane. deoarece se manifesta între specii. si se manifesta chiar daca condiţiile de creştere si dezvoltare sunt identice. Pentru răcirea laptelui se folosesc diferite procedee. cu atât si temperatura laptelui trebuie sa fie mai scăzuta. care trebuie să fie suficient de rece (10-14 °C). Răcirea la 6-8 °C permite păstrarea timp de 24 ore. Aceste diferente pot fi legate de: greutatea adulta . FACTORI GENETICI INTERNI Influenta acestor factori este relativ uşor de observat. Pentru răcirea laptelui se poate utiliza apa curentă. viteza de Creştere. în fermele cu efective mari de vaci se utilizează filtre întrucât îsi menţine prospeţimea. asigurându-se răcirea laptelui la temperatura de 4-6 °C. tempertura de păstrare este de 10-14 °C. Este un procedeu lent de răcire. în care păstrarea laptelui se face în tancuri izoterme. sau material filtrant.

7 11.8 18.0 Greutatea vie (kg) 525. dar principala dificultate este legata de faptul ca aceste caractere nu sunt independente.0 64.0 1100. (luni) 15. dezvoltării si îngrăşării.0 16.depozit adipos (%) 8.0 67. animalul precoce acumululând mai mult ţesut adipos cu un consum de energie mai mare.0 526.5 16.0 Vârsta la sacrif.0 67. carcasă caldă (kg) 313 311.este posibil a reliza selecţia animalelor în funcţie de caracterele de creştere. (%) 67. dezvoltarea si starea de îngrasare între doua rase sunt comparabile. PRODAL .0 Randament la sacrif.0 1182.0 SMZ (g/zi) 1375. pot avea indici de consum foarte diferiţi.0 528.6 62.0 Greut.doua animale de aceeaşi greutate si având aceeaşi viteza de creştere.0 68.0 539. . Studiile efectuate pe anumite specii au permis elaborarea unei legi numite "Legea armoniei anatomice" (M. fiind legat de prezenta unui mic număr de gene si antrenează o valoare de măcelărie foarte buna. condiţionând în primul rând viteza de creştere. Exista în acelaşi timp câteva excepţii de la aceasta lege "a armpniei anatomice" si anume existenta animalelor "culard". precocitate si conformaţie.0 299. Cercetările efectuate de către ICPCB Baloteşti privind capacitatea de creştere a diferitelor specii de bovine.si calitative de carne.0 294. Specia.0 1083.1986). Tabel 11 Influenţa genotipului asupra vitezei de creştere. care demonstrează ca la o anumita specie.3 13.3 Compoziţia carcasei: .Salers Frison s Charolais Număr animale 70. Acest caracter se întâlnese la multe rase de bovine cu o frecventa variabila. neseparând anumite gene specifice care permit dezvoltarea mai accentuata a anumitor muşchi.8 67.6 Din datele prezentate se pot deduce următoarele: .8 63. randamentul la sacrificare si compoziţia carcasei. randamentului la sacrificare şi compoziţiei carcasei Specificare Rasa Charolais Salers .5 . selecţia animalelor pentru carne este o selecţie globala.0 16.7 69. dar exista între ele anumite diferente legate de ponderea anumitor parti în carcasa. în 20 .muşchi (%) 70.0 27. între specii exista diferente semnificative în privinţa creşterii.

Fig. Ca urmare. ceea ce micşorează valoarea economica a carcasei. rasele de taurine locale ameliorate realizează greutatea medie de 450 kg si sporul de 1050 g/zi.3%. astfel.25%. iar bubalinele 309 kg.condiţiile îngrăşării intensive cu valorificare la aceeaşi vârstă (16 luni) evidenţiază aceste diferente. De asemenea. Ponderea regiunilor valoroase în carcasabovinelor 21 . Astfel. în schimb bubalinele au o pondere a grăsimii mai mare cu 8-9% sia oaselorcu 2. 6. respectiv 825 g/zi. în favoarea taurinelor. ponderea muşchilor în carcasa este mai mare la taurine cu cea 6. se poate observa ca exista o diferenţă între specii si în ceea ce priveşte calitateacarcasei. specia taurina realizează un plus de masa corporala de 15% si o rata a creşterii mai mare cu 28% decât bubalinele.

VELEA (1983) stabileşte deasemenea diferente semnificative între specii. greutatea carcasei cu 40%. în schimb. greutatea. raportul carne-oase mai favorabil. în cadrul aceluiaşi tip fiziologic si productiv apar o serie de variaţii condiţionate de rase. ponderea oaselor si a grăsimii a fost mai mare cu 4% si respectiv 7%. (citat de Gh. precocitate pronunţata (la 12 luni ating 360-450 kg). îngrăşarea. manifesta o capacitate de creştere si dezvoltare mai redusa si realizează indici de abator mai scăzuţi. furnizând în acelaşi timp carcase mari. GEORGESCU. greutatea carcasei de 326 kg si carne în carcasa de cea. taurinele care aparţin tipului fiziologic mixt cu dezvoltare eumetrică. în cadrul tipului digestiv se detaşează rasele: Blanc Belgian Blue (spor 1 200 .1 500 g si randament la sacrificare 70%. în special a celei de calitate superioara. randamentul la sacrificare cu 9%.o faza intensa de creştere (0-12 luni) în care taurinele realizează 60% din greutatea corporala de adult. cea mai valoroasa rasa pentru carne s-a dovedit a fi Simmental. NEUMANN şi colab. dezvoltarea. înregistrându-se 10% din greutatea totala. Charolaise. Simmental) manifesta o capacitate mare de creştere (900-1500 g/zi ). au o capacitate mare de creştere (900 -1 200 g/zi).o faza moderata de creştere (12-24 de luni) în care se realizează 20% din greutatea corporala. RAICU (1973) arata ca evoluţia greutăţii corporale în raport cu vârsta parcurge trei faze: . consum specific de 7 UN/kg spor. pondere ridicata a cărnii în carcasa (peste 80%). La polul opus. randament ridicat la sacrificare (58-70%). randament la sacrificare 63%). La noi în tara cel mai bine s-a comportat rasa Bălţată Românească.o faza încetinită de creştere (24-36 de luni) în care animalele îşi desăvârşesc creşterea. Blanc Belgian Blue. malacii fata de tăuraşi au realizat sporuri de creştere mai reduse cu 36%. conformaţia si economicitatea producţiei de carne). Animalele din tipul digestiv (de carne) si digestivo-respirator (mixt). ponderea cărnii în carcasa 85% din care musculatura reprezintă 75%). Rasa. Tipul fiziologic productiv. De asemenea. . o situaţie intermediara ocupa rasa Bruna si cele mai slabe performante sunt realizate de rasa BNR. 70%. taurinele de tipul respiratorodigestiv si în special de tip respirator. Astfel. . Vârsta influenţează în foarte mare măsură ansamblul parametrilor care reflecta aptitudinile de carne (creşterea. Chianina (spor 1 500 g/zi. care însă poate fi sacrificata mai timpuriu. care îngrăşată intensiv si valorificata la 18 luni atinge greutatea de 560 kg. în special cele hipermetrice (Limousine. consecutiv unui spor de 1076 g/zi. în cadrul tipului fiziologic mixt. precum si indici calitativi si cantitativi ai cărnii apreciaţi. carnea de calitatea I cu 6% si proteinele cu 5%.. 1995) prezintă ansamblul modificărilor ce au loc în organismul bovinelor la rasa 22 .

9 1.0 387.masa corporala se multiplica de 11.ponderea muşchilor principali creste de la 1% la naştere la 52% la 29 de luni. de creştere al muşchilor 40.4 18.0 51. Dinamica parametrilor de creştere.6 11.3 ori până la 18 luni.9 15.5-7 14 18.0 275.2 51.9 ori până la 29 de luni si de 9.6 4. prelucrare după Neumann) Specificare 0 Masa vie (kg) Coef.0 22.8 9.Simmental în funcţie de vârsta. .8 48.8 ori până la 18 luni.0 11.4 41.4 9.0 475.3 ponderea de la 6.7 228.7% la 2.0 558.0 879.7 1.2 25.1 13.1 1.3 1.8 4. îngrăşare şi ai producţiei de carne în raport cu vârsta (Gh.0 3 2.2 112.7 49.3 107.8 54.4 99. când începe sa predomine metabolismul energetic. realizându-se peste 80% din greutatea de adult.3 13. carnea în carcasa scade de la 62% la o pondere de 56%.8 52.7 8.5 29 60 106.9 17. iar scheletul.3 22. de 6. de 5.cel mai intens ritm al modificărilor macro si microstructurale au loc în primele 16-18 luni de viata a taurinelor.7 ori până la 29 de luni si de 21.3%. de creştere a masei Greutate schelet (kg) Ponderea scheletuluidin greut.6% la 16.4%. vie (%) Coef.6 16. însă raportul optim între viteza de creştere si consumul optim se menţine până la 11-13 luni. spre deosebire de grăsime care îşi măreşte 23 .5 10.3 86.7 21.6 11.2 26. . 1995.5 45.3 143. oasele înregistrează o dinamica descendenta de la 27.8 9. Din datele prezentate rezultă următoarele: . 193.0 247.7 48.0 9.8 6.6 11. de creştere a scheletului Greutatea carcasei (kg) Greut a 34 muşchi (kg) Ponderea celor 34 muşchi în carcasa (%) Coef. de 13.0 5.0 461.7 3 Vârsta (luni) 6.8 - 2.9 5. Georgescu.3 ori până la faza de adult.0 206.4 ori până la stadiul de adult.9 11. tendoanele îşi diminuează Tabel12.

Consecinţele practice ale influentei sexului asupra producţiei de carne sunt următoarele: masculii realizează sporuri mai mari cu 16-28% (Gh. de asemenea. Sexul. manifesta o capacitate de conversie a hranei mai buna. consecutiv profilului hormonal specific. cantităţii. a momentului optim de valorificare.ponderea de la 4. Beranger.3%. orientând crescătorul în alegerea tipului de producţie. fiind mai calme. cu implicaţi practice deosebite. . în schimb creste indicele de consum si cantitatea de grăsime. GEORGESCU 1995). însuşirile organoleptice ale cărnii se modifica si ele cu vârsta (frăgezimea se diminuează. crescând substanţa uscata si grăsimea si scăzând proteinele si apa. ceea ce face ca însuşirile organoleptice (frăgezime.o diferenţă de conformaţie prin faptul ca trenul anterior este mai dezvoltat la masculi (tauri) fata de femele si. dar mai slab grăsimea (cu7%). mai liniştite. consum de hrana mai ridicat. fata de fata de femele. Făcând referire mai ales la masculi. furnizează carcase mai mari. cu rol anabolizant. randament la sacrificare sporit cu 2-5%. sintetizând mai bine proteina (cu 2%). îngrăşării. se maturizează mai târziu. iar animalele sunt mai uşor de întreţinut.pot realiza. influenta hormonilor sexuali se manifesta prin următoarele: . Jarrige) Specificare Număr animale Durata de îngrăşare (zile) Greutate vie iniţiala (kg) Greutate vie finala (kg) Masculi necastrati 12 120 372 544 Masculi castraţi 13 120 375 506 24 .componente cărnii se modifica în raport cu vârsta. Tabel13. o greutate mai mare cu 10-12% si un spor mai ridicat cu 16-28%. consumuri mai reduse. Este unul din factorii genetici cu influenta majora asupra creşterii. culoare) ale cărnii sa fie mai bune. ceea ce face ca valoarea energetica a cărnii sa fie mai redusa cu 25%. dezvoltării. îngrăşare şi carcteristicile carcasei la masculi castraţi şi necastraţi din rasa Charolaise (dupa Geay. tehnologiei de creştere si îngrăşare. Femelele realizează sporuri si carcase mai mici. raportul carne-oase mai favorabil cu 2-6% si cantitatea de grăsime mai redusa cu peste 26%. Masculii castraţi realizează sporuri mai reduse fata de cei necastraţi. calităţii si economicităţii cărnii. indice de seu mai mare. Evoluţia comparativă a parametrilor de creştere. culoarea se intensifica etc). au o carne mai puţin frageda comparativ cu acestea.6% la 25. deoarece fixează mai bine grăsimea. carnea obţinută este mai buna din punct de vedere calitativ. . Vârsta constituie un factor esenţial de modelare a organismului.

3 6.6 16. Numeroase experienţe au scos în evidenta la diferite specii (şoareci. fenomen care se traduce printr-o mai buna utilizare a raţiei si în special a azotului.2 2.27 434 300 69. în raport cu un animal negestant care primeşte aceeaşi raţie. în vederea suprimării căldurilor. dezvoltarea si îngrăşarea. oi).lucerna . consumuri reduse în perioada căldurilor etc). care provoacă pierderi de energie datorită comportamentului sexual (mişcare.6 2. Efectele negative ale stării de boala 25 .0 3.9 71. Starea de boala determina inapetenţa. porci. existenta unui anabolism gravidic la femele gestante. ci si o condiţie indispensabila de realizare a acestor procese reflectate în producţia de carne.9 1088 10. dar masculii castraţi tardiv au carnea mai puţin frageda.sfecla furajera Materie uscata consumata /100 kg greutate vie (kg/zi) Greutate vie fără conţinut digestiv (kg) Greutate carcasei la cald (kg) Randament la scarificare (%) la cald Compoziţia carcasei: % oase % carne % grăsime 1430 10. .2 7. agitaţie. Tendinţa actuala este de a amâna mai mult vârsta de castrare pentru a beneficia de o creştere rapida (efectul taur).7 3. respectiv asimilările de masa corporala. dar aceasta operaţie nu pare justificata din punct de vedere economic.c. reducând consumul de hrana. Aceasta reprezintă nu numai un factor care ifluenţează creşterea. deoarece nu influenţează în mod semnificativ nici viteza de creştere si nici precocitatea. De remarcat ca operaţia de castrare favorizează îngrăşarea în detrimentul sporului mediu zilnic. lucrările realizate nu au permis punerea în evidenta a unui efect pozitiv foarte semnificativ.4 9. Gestaţia.1 14.2 65. Starea de sănătate. La juninci si la vaci. Orice tulburare a organismului afectează creşterea.Spor mediu zilr'c (g/zi) Matrie uscata consumata (kg/zi) d. antrenând o creştere în greutate superioara. precum si eficienta utilizării furajelor. diminuează metabolismul.22 468 328 70 13. dezvoltarea şi îngrăşarea.2 Castrarea femelelor consta în îndepărtarea ovarelor (ovariectomie). iar cantitatea de muşchi si procentul de colagen este mai mare datorita perioadei lungi de acţiune a testosteronului.

iar raţiile hiperproteice favorizează creşterea si dezvoltarea. cu efecte negative asupra creşterii si îngrăşării bovinelor. capacităţii de consum. Mg. indicilor cantitativi. Ele intervin în formarea ţesutului osos si a unor grupări prostatice. D. Proteinele. precum si eficienta producerii acesteia. Un rol deosebit de important în procesul de creştere si dezvoltare îl au vitaminele A. Vitaminele sunt indispensabile pentru creşterea. Nivelul alimentaţiei influenţează creşterea si dezvoltarea atât în perioada uterina cât si în cea postnatala.pot fi mai mari sau mai mici. Legea minimului acţionează şi în cazul proceselor de creştere si dezvoltare în sensul ca energia sau principiul nutritiv aflat în doza minima limitează aceste procese.4. Deficitul energetic are un caracter depresiv asupra fixării lipidelor. E. dezvoltarea. a creşterii si dezvoltării organismului. FACTORI DE MEDIU ARTIFICIAL Alimentaţia. anomaliile metabolice etc). Sărurile minerale au rol important în desfăşurarea activităţii vitale. calitativi si economici ai cărnii.si hipermineralozele nu sunt de dorit.2. în special în nutriţie si metabolism. asigura substratul caloric necesar creşterii si îngrăşării. 10. Nivelul proteic în raţie la animalele tinere variază în funcţie de stadiul îngrăşării între. deoarece provoacă dereglări în organism. Hipo. 9 si 16%. dar sunt neeconomice si pot induce boli de nutriţie si metabolism. Fe. cu atât mai important cu cât animalele sunt mai precoce. cele mai importante fiind sărurile de Ca. De remarcat ca sunt unele tulburări de creştere si dezvoltare de natura genetica (rahitismul. complexul B. asupra hormonilor si a stării de sănătate a animalelor. au un rol atât în asigurarea funcţiilor vitale (refacerea ţesuturilor uzate) cât si în stimularea sporului de creştere. cât si indirect. dezvoltării si îngrăşării. în funcţie de o serie de elemente: gradul de satisfacere a cerinţelor de hrana si de întreţinere. în special al musculaturii. miodistrofia. Acesta influenţează atât direct asupra ratei creşterii. vitamina C. care pot fi diminuate prin profilaxie genetica. cantitatea si calitatea cărnii. Efectul pozitiv al energiei din hrana se manifesta atunci când cerinţele globale se corelează cu particularităţile metabolismului animalelor tinere. rezistenta organismului la agenţii patogeni si la variaţia condiţiilor factorilor naturali si artificiali de exploatare. Concentraţia optima în săruri minerale a raţiilor face posibila exercitarea rolului lor complex. S. Raţiile hipoproteice afectează creşterea. dezvoltarea si funcţionarea normala a organismului si în special pentru folosirea principiilor nutritivi din raţie. în practica se pot întâlni 26 . Energia. P. Este factorul exogen cel mai important întrucât reprezintă substratul material al creşterii.

având capul foarte voluminos. Daca în continuare animalul este supus unui nivel de hrănire foarte ridicat. animalul se va îngraşă rapid. care evidenţiază conceptul numit legea randamentului descrescător. care este primul afectat. vârsta si intensitatea creşterii. Calitatea hranei. trebuie să conţină principii nutritivi cu un grad ridicat de utilizare. sistemul muscular nu se va mai putea dezvolta. dar frânează viteza de creştere. Efectul unei restricţii alimentare variază mult. Astfel. în funcţie de genotipul animalelor. De asemenea. calităţii si economicităţii cărnii în. acest lucru nu va putea compensa subalimentaţia anterioara.supraalimentaţia. 27 . Se reflecta în primul rând în asigurarea raporturilor nutritive optime în funcţie de greutate. De asemenea . restricţia alimentara antrenează o modificare a compoziţiei corporale (diminuarea ţesutului adipos si o reducere a vitezei de creştere). Tehnologia de hrănire. o restricţie alimentara lejera nu compromite creşterea ulterioara a animalului. atunci când furajele au fost insuficiente. comparativ cu cea libera. după o seceta îndelungata. stimulează creşterea si dezvoltarea (cu 15%) prin sporirea ingestei şi reducerea pierderilor faţă de administrarea separată a furajelor . deoarece se realizează un control mai bun al hrănirii cu concentrate (ISAKOVJ. Din stoc şi în special monodieta influenţează pozitiv creşterea. Se pot întâlni câteodată astfel de animale. iar la sacrificare se va obţine o carcasa cu o carne de calitate inferioara. în acelaşi timp. Sistemul de întreţinere influenţează în mare măsură asupra creşterii. care antrenează la început o diminuare a vitezei de creştere. săruri minerale si vitamine si sa aibă însuşiri organoleptice superioare. întreţinerea legata. ce se realizează în principal pe seama ţesutului adipos. La un animal tardiv. hrănirea la discreţie este mai favorabila fata de raţia distribuita în doua . fie la ieşirea din iarna. La un animal precoce. antrenează o mărire a vitezei de creştere. întreţinerea legata are o influenta pozitiva atunci când hrănirea se face dirijat. în raport cu restul corpului. . unde apare foarte clar ca nu exista proporţionalitate între sporul de creştere în greutate si creşterea nivelului energetic al raţiei. însă calitatea cărnii este îmbunătăţită (frăgezime mai pronunţată). dezvoltarea şi îngrăşarea bovinelor. în cele mai multe cazuri. furajele. restricţia alimentara nu modifica compoziţia carcasei si conţinutul în grăsime. cantităţii.trei tainuri. Aceste animale prezintă un profil caracteristic. Sistemul de întreţinere legat determina o incidenţa sporită a afecţiunilor podale.doua abateri: -subalimentaţia. fie la sfârşitul verii. administrarea raţiei sub forma de amestec unic. apoi este foarte pronunţată pierderea în greutate. O restricţie alimentară foarte severă în timpul vârstei tinere poate antrena o oprire ireversibila a dezvoltării animalului. Acest sistem de întreţinere este de asemenea mai indicat a se utiliza în faza de finisare a îngrăşării. sa fie bogata în aminoacizi esenţiali.

9 . costul şi rentabilitatea producţiei de carne. Adăpostul influenţează procesul de creştere. influenţează sănătatea. Efectele microclimatului se exercita direct si indirect în obţinerea unei producţii bune de carne. care la rândul lor. RAICU si colab. întreţinerea libera asigura o creştere mai eficienta (producţie mai mare pe unitate de suprafaţă construita. productivitatea. (1. bilaminare T. grindă cu orificii de fagure). cost mai redus. asigurând un spor de creştere mai mare cu 10% fata de situaţia în care densitatea în boxa este de 23 animale. Cele mai multe cercetări s-au făcut cu privire la efectul pardoselii si prezentei aşternutului asupra îngrăşării. Efectul direct intervine asupra temperaturii corpului si frecventei respiratorii. comportamentul şi sănătatea animalului. a frecventei respiratorii si a consumului de apa. reducerea 28 . precum si reducerea sporului si conversiei furajelor. ca si asupra difuzibilităţii bolilor. consumul de hrana si de apa. secundar se exercita asupra producerii. determina un consum de hrana mai mare. ICPCB Baloteşti recomanda ca numărul de animale pe boxa în faza a treia de îngrăşare intensiva sa fie de 16 cap.2. Efectul indirect.determina un spor zilnic de creştere mai mare cu 6% si un consum de hrana mai redus cu 5%. mai ales peste 27°C generează creşterea temperaturii corpului. citat de Gh. productivitatea muncii mai mare) şi o sănătate mai buna. determinând modificări în procesul de creştere. BLAXTER si colab. Densitatea animalelor în boxa constituie un factor deosebit de important de confort tehnologic care are o mare influenta asupra producţiei de carne.. evidenţiază efectul pozitiv al pardoselii de grătar din beton sau din fonta asupra performantelor înregistrate de animalele la îngrăşat fata de alte soluţii de pardoseala (spor 1350 g/zi. organismul intervine prin mecanismul de termoreglare pentru a evita stresul termic. recoltării.5°C.3. Temperatura scăzuta mai ales sub . păstrării. distribuirii şi consumării furajelor. în cazul modificării temperaturii de la zona de confort . Confortul termic sau zona de neutralitate (9-16 °C) presupune ca animalele nu lupta nici cu căldura. valoare comerciala a cărnii).2 m2/ cap). Temperatura. GEORGESCU. Bovinele sunt animale homeoterme. FACTORI DE MEDIU NATURAL Microclimatul. indica ca favorabile toate tipurile de grătar studiate (bilaminare. De remarcat ca acest sistem determina o calitate a cărnii mai slaba comparativ cu cea obţinută în sistemul de întreţinere legat. iar cel mai bun s-a stabilit a fi cel tip grinda. stare de sănătate mai buna. Temperatura ridicata. 10.4. conservării. permiţând obţinerea unor performante maxime si cu consumuri reduse. nici cu frigul.

Zona de confort este 65 .sporului de creştere si provoacă îmbolnăvirea animalelor. în timp ce spectrul infraroşu îmbunătăţeşte confortul termic. Astfel. când temperatura din adăpost este scăzută şi umiditatea ridicata. implicit. Curenţii de aer. Efectul acestora poate fi favorabil sau nefavorabil în funcţie de intensitatea lor si mai ales de condiţiile de temperatură şi umiditate. mai ales. 29 . Iluminatul natural prelungit măreşte consumul de hrană şi influenţează pozitiv sporul de creştere. stimulând pierderea de căldură. cel mai bun spor s-a obţinut în cazul unei intensităţi luminoase de 80 -100 lucşi. curenţii de aer afectează starea de sănătate a animalelor si. în condiţii de temperatura ridicata si umiditate scăzută. scăzuta. Influenţează creşterea si dezvoltarea animalelor destinate îngrăşării. Are influenta directa mai redusa asupra animalelor. Astfel.75%. Lumina. procesul de creştere si îngrăşare. timp de 14 ore/zi la vitei si 30 -40 lucşi timp de 10-14 ore/zi la tineret. curenţii de aer cu viteza mai mare au acţiune favorabila asupra organismului. admiţându-se si unele abateri. spectrul ultraviolet stimulează procesul de creştere si dezvoltare prin intensificarea activităţii tiroidiene si hematopoiezei. în primul rând prin spectrul ei. Umiditatea. în adăpost. cu excepţia cazului în care este asociata cu o temperatura ridicata sau.

lâna nu a fost egalată. precum şi a păşunilor slab 30 . Este apreciat pentru producerea diferitelor brânzeturi de calitate deosebită. în multe unităţi. Lâna. Datorită acestei situaţii. blănurile. Cerinţele pe piaţa mondială pentru carnea de ovine au crescut foarte mult în ultimul timp. furajele fibroase. furnizând crescătorilor atât produse alimentare (carne. în ţara noastră creşterea ovinelor a constituit o preocupare străveche. pielicelele etc. mai ales în Orientul Apropiat şi vestul Europei. ca şi taurinele. la creşterea producţiei de masă verde. prin "târlire". ale cărei începuturi se pierd în negura vremurilor odată cu formarea poporului român. Principal produs al ovinelor. carnea.1. Pielicele. Carnea. piei etc). unde ajunge la preţuri mai mari faţă de carnea de taurine şi suine. în final. pielicele. este materie primă de foarte mare importanţă pentru industria textilă. Blăniţele de la mieii din rasele Tigaie şi Merinos sau de la populaţia Spancă. ceea ce duce. mărturie stând evoluţia ascendentă a consumului mondial de lână. fermentate. unde mieii preluaţi la înţărcare sunt îngrăşaţi până la 35-37 kg. IMPORTANTA ECONOMICĂ A CREŞTERII OVINELOR Oaia este un animal poKgastric ce valorifică superior. pe suprafeţe mari de păşune. precum şi pieile provenite de la oile adulte sunt mult întrebuinţate pentru diverse confecţii şi obiecte de marochinărie. în special cele provenite de la rasa Karakul şi metişii acesteia cu Ţurcana neagră şi Ţurcana brumărie. Lincoln etc. Principalele produse ce se obţin de la oi sunt: lâna. prin calităţile ei. Gunoiul de grajd obţinut de la ovine are o foarte bună valoare fertilizantă. mult solicitate pe piaţa internă şi externă. cât şi materii prime pentru industria uşoară (lână. fiind folosit în zona de munte şi deal unde. Laptele de oaie. contribuind la bunăstarea populaţiilor care o cresc.CAPITOLUL 11 TEHNOLOGIA CREŞTERII OVINELOR 11. sunt foarte căutate pe piaţa internă şi externă. pentru îmbunătăţirea calităţii cărnii se practică metisări cu rase de carne importate ca: Romney-Marsh. Ţara noastră este considerată o mare producătoare de brânzeturi din lapte de oaie. lle de France. Oile contribuie la rentabilizarea agriculturii prin valorificarea economică superioară a subproduselor vegetale. Cu toate succesele obţinute de industria chimică a fibrelor sintetice. Texel. lapte). în ţara noastră s-au constituit îngrăşătorii mari cu capacităţi de 25000-30000 capete/an. în special cererea pentru carnea de miel îngrăşat. laptele.

15%.3% din consumul mondial de carne. în trecut. fără vreo preocupare de specializare.I. Consumul de carne de oaie creşte mult din a doua jumătate a secolului al XlX-lea.2 capete. Argentina etc. oile se cresc în număr foarte mare. a fost de 15 kg. până în sec. creşterea a fost orientată spre o lână cu fineţe cât mai bună. Efectivul total în 1979 a fost de 15612000 capete. în lume existau 775. de altitudine. în special în ţările mari exportatoare ca: Australia. Australia produce 28%. în zonele ecuatoriale calde şi umede.4 capete în 1990.A. în special în ţările din vestul Europei şi în Orientul Apropiat. odată cu perfecţionarea maşinilor folosite în industria textilă şi a mijloacelor de transport dotate cu instalaţii frigorifice. C. avânu o densitate de 91. urmată de Uruguay cu 184 capete. Anglia etc. ca de exemplu: Franţa. ca pondere. din care 11157000 oi şi mioare. pe plan mondial. După bovine.3 milioane oi. Noua Zeelandă. sunt mari posibilităţi ca acest procent să crească mult. Noua Zeelandă 10% etc. De aceea. C. cu 20 capete etc. Din a doua jumătate a sec. Aceasta a scăzut dramatic într-o perioadă de doar câţiva ani. în zonele cu clima temperată.1. creşterea ovinelor a avut un caracter empiric. al XVIII-lea. în ceea ce priveşte producţia mondială de lână. în 1980 s-a ajuns la 1120 milioane. 11. iar în 1992 la 1138. Dacă ar fi îngrăşaţi toţi mieii obţinuţi până la 32-35 kg.3 milioane capete. pe primul loc se află Noua Zeelandă cu 289 capete. Carnea de oaie reprezintă în medie. De la domesticire.productive. necesară fabricării stofelor fine. Producţia totală de carne de oaie a scăzut de la 182 mii tone în 1980 la 169 mii tone în 1992. cu variaţii între 21 kg în America de Nord şi 14 kg în Africa. faţă de 115.S. în privinţa densităţii oilor la 100 ha teren agricol. precum şi în zonele nordice foarte reci se creşte un număr mai mic de oi.2. Bulgaria cu 180. S. observăm că aceasta a cunoscut mai multe etape. Greutatea medie la sacrificare.U. SITUAŢIA CREŞTERII OVINELOR PE PLAN MONDIAL Şl ÎN ŢARA NOASTRĂ Răspândirea oilor pe glob este strâns legată de baza furajeră şi în special de condiţiile climatice locale.. în etapa apariţiei şi dezvoltării manufacturilor. al XlX-lea. România ocupă o poziţie intermediară. Germania. în ţara noastră urmează ovinele. dată după care scăderea s-a accentuat şi mai mult. creşterea oilor în ţara noastră se caracteriza prin extensivitate datorită 31 .S. unde reprezintă 8. Franţa cu 25 capete. Dacă în 1951-1952. Dacă urmărim evoluţia creşterii ovinelor pe plan mondial. pe care au păşunat în prealabil taurinele. creşterea oilor este orientată spre carne-lână sau lână-carne. astfel că o serie de ţări producătoare au orientat creşterea ovinelor în special spre producţia de carne.4 capete la nivelul anului 1993. 8-10% din consumul intern de carne la noi în ţară. deci spre rase mixte.

0 kg suculente şi concentrate până la completarea necesarului de UN şi PBD.5 g P. 11.6 kg în 1950 la peste 2.3. Astfel. în timpul lactaţiei se urmăreşte obţinerea unei cantităţi maxime de lapte. cu toate că a crescut de la 1. efectivul de ovine a sporit şi. din care 25411 mii tone lână fină şi semifină. fenomen ce s-a menţinut până în jurul anului 1950. Producţia medie de lapte de oaie în ţara noastră rămâne staţionară în perioada 1980-1992. 2. care se elimină în mare parte prin lapte. în general. a mortalităţii şi morbidităţii.0 litru/zi cerinţele. câte 0.0 kg fân de leguminoase. în această perioadă.8-1. Dacă păşunea este slabă se va face obligatoriu completarea cu concentrate.4 UN şi 120 g PBD.5 kg în 1992.5% grăsime. practicării exclusive a transhumantei. fiind de 37376 mii tone. asigurate (calciu 8-10 g. ceea ce solicită dirijarea alimentaţiei după curba de lactaţie. se vor urmări: selecţia ovinelor şi îmbunătăţirea structurii de rasă. fosfor 5-7 g pe zi). asigurarea sănătăţii animalelor prin acţiuni de prevenire a bolilor infecţioase şi parazitare.. iar sarea se asigură la discreţie. TEHNICA HRĂNIRII OILOR ADULTE Pentru obţinerea rezultatelor scontate. introducerea tehnologiilor moderne de exploatare. când unele rase produc 0.8-1.3. Producţia medie pe cap de animal. o atenţie deosebită trebuie acordată alimentaţiei ovinelor în ultimele două luni de gestaţie. iar în structura de rasă a crescut ponderea oilor cu lână fină şi semifină în defavoarea celor cu lână grosieră.5-3.P. de asemenea. efectivele de ovine au scăzut continuu. Pentru producerea unui kg de lapte cu 7. raţia se compune din 0. a avorturilor. raţia trebuie să conţină.utilizării de rase* primitive puţin ameliorate. cresc foarte mult. s-a îmbunătăţit. asigurarea bazei furajere atât cantitativ cât şi calitativ.1. cantitate ce nu asigura în întregime necesarul industriei noastre. la 33-35 litri/cap. trebuie. când se pun bazele creşterii semiintensive şi intensive. în special pentru proteine. Producţia cea mai mare de lână s-a înregistrat în 1980. astfel că în 1993 efectivul total a ajuns la 12079000 capete. După 1950. în hrănirea oii se va ţine cont de faptul că producţia de lână creşte zilnic cu 32 . odată cu desfiinţarea fostelor C. este încă mult sub posibilităţi. în perioada de lactaţie şi de montă. După anul 1990. în primele două luni de lactaţie. Trebuie să se ţină cont de faptul că. TEHNOLOGIA CREŞTERII OVINELOR ADULTE 11. în acelaşi timp. Sărurile minerale. Pentru creşterea cantitativă şi calitativă a efectivelor. hrănirea oilor trebuie să ţină seama de diferitele stări fiziologice. pe lângă necesarul pentru întreţinere. 3.6 g Ca şi 2.A. cerinţele cresc foarte mult şi chiar se dublează în comparaţie cu raţia de întreţinere.

între orele 5. care se practică şi astăzi în zona de deal şi de munte.30-11. această se parcelează astfel ca fiecare parcelă să fie păşunată în 5-6 zile.aproximativ 12 g lână brută. în faţa turmei stă ciobanul care dirijează viteza de înaintare a turmei.0-1. în turme de 400500 capete. influenţează puternic calitatea buclajului în perioada de formare a acestuia. Frontul de păşunat trebuie să fie de 200-300 m lungimeşi de 40-50 m adâncime. sfeclă furajeră 1 -3 kg. adună turma etc. şi în special nivelul proteic. favorizarea spermatogenezei. Oile se grupează în turme.2 UN. Normele de hrană se calculează după activitatea sexuală şi masa corporală.00 păşunatul şi 33 . fără a favoriza îngrăşarea. trebuie să reprezinte în mod obligetoriu o constantă a raţiei.berbeci de reproducţie. Întreţinerea oilor pe păşune. S-a stabilit că pentru 1 UN trebuie să se asigure 95-100 g proteină digestibilă. Programul zilei este următorul: între orele 4. oile mânzări şi berbecii reproducători.4.5 kg. HRĂNIREA BERBECILOR DE REPRODUCŢIE Aceasta urmăreşte menţinerea capacităţii de reproducţie. Nutreţurile suculente care stimulează secreţia lactogenă. menţienerea lor în "condiţie de reproducţie". astfel: . iar bătălii în turme de 300-400 capete. câte 80 capete.3. deservite de 2-3 ciobani.30 mulsul.00-5.oi mulgătoare ("mânzări").2. în turme de 300 capete. 11. Pentru folosirea raţională a păşunii. Nivelul de hrănire al oilor Karakul gestante. în perioada de muls şi de fătări personalul se suplimentează.1-0. 11. deservite de 1-2 ciobani. Este cel mai vechi sistem. apoi se lasă să se refacă 15-20 zile când iarba ajunge la 8-10 cm înălţime. De obicei. -mioare sau tineretul de un an şi oile sterpe. . unde oile valorifică terenurile ce nu pot fi exploatate decât prin păşunat. Păşunile cele mai bune vor fi repartizate pentru turmele de miei. în semistabulatie si în stabulatie permanentă. SISTEME DE ÎNTREŢINERE FOLOSITE ÎN CREŞTEREA OVINELOR În creşterea tradiţională a ovinelor se practică următoarele sisteme de întreţinere: pe păşune. după starea lor fiziologică. iar în perioada de pregătire pentru montă şi de montă propriu-zisă. El este ajutat de câini dresaţi care întorc oile. deservite de 1-2 ciobani. în raţia oilor în faza de vârf a lactaţiei trebuie să intre fânul de lucerna de bună calitate în cantitate de 1. Din această grupă se pot administra următoarele sortimente: nutreţ murat 1-2 kg. Se consideră că pentru fiecare recoltare sau montă trebuie suplimentat necesarul cu 35-45 g PBD şi 0. Se va urmări ca înaintarea oilor să se facă încet şi ordonat.

adică un plus de 7.0 m2 şi pentru tineretul ovin 0.00-12.adăpatul oilor. 11.80 m2. tineretul este "finisat" cu cantităţi moderate de concentrate. Îngrăşarea semiintensivă. Se face în două sisteme: intensiv si semiintensiv. organizarea hrănirii (existenţa conveierului verde şi mecanizarea administrării hranei).1 to carne de bovine. la iesle.1 to telemea de vaci sau cu o tonă de unt.00-20. Întreţinerea în semistabulaţie. prin 34 . urmat de lână. fie în saivan fie în tabere amenajate special. lapte şi pielicele.00 adăpatul şi odihna. în plus. de preferinţă la umbră.00-22.5. Dacă facem o analiză sumară. pentru oi fătătoare 1. Se bazează pe folosirea tuturor resurselor locale de hrană (păşuni. fără a mai calcula valoarea blănurilor şi a lânii obţinute. cu 22000 ouă.00-14. Pentru îmbunătăţirea calităţii cărnii şi a precocităţii productive. Reproducţia intensivă constituie cea mai eficientă cale de sporire rapidă a producţiei de carne de ovine. urmată de mărirea greutăţii la sacrificare şi înlăturarea pierderilor prin mortalitate la tineret. între orele 19. în ţara noastră se sacrifică anual circa 5 milioane de miei la greutatea medie de 8-10 kg.00 păşunat. Întreţinerea în stabulaţie permanentă. 1. respectiv pentru exploatarea fenomenului de "heterozis". între orele 14.00 păşunat şi adăpat.00-4. în ultima perioadă a îngrăşării. în ţările mari crescătoare de ovine se observă că peste 80% din veniturile realizate din creşterea lor provin din producţia de carne şi numai 20% din producţia de lână. Sistemul se aplică în zonele fără păşuni şi ridică o serie de probleme legate de mişcarea animalelor.00 mulsul. Constă în păşunat limitat la 2-3 ore pe zi. între 11.3 to carne de pasăre.2 to carne de porcine. mecanizarea evacuării dejecţiilor etc.3 m2. Constă în întreţinerea oilor.00 odihna de noapte. Suprafaţa de adăpost necesară pe cap de animal va fi următoarea: pentru berbeci 1. la iesle. In unele unităţi. Dacă aceşti miei s-ar îngraşă la 35-40 kg s-ar realiza. în stabulaţie. cu 1. fâneţe naturale etc). fibroase şi concentrate. 1. mai mult pentru plimbare. atât vara cât şi iarna. masa verde se administrează cosită.00 mulsul. între orele 22. ÎNGRĂŞAREA OVINELOR Carnea tinde să devină produsul principal în exploatarea ovinelor. organizarea reproducţiei. în ultimul timp. între orele 12. O tonă de carne de ovine este echivalentă. s-au făcut încrucişări industriale cu rase specializate pentru carne. circa 150000 to carne. între orele 20. în rest oile sunt ţinute în saivan unde. Îngrăşarea mieilor. primesc furaje suculente. 1.0 kg carne pe locuitor şi pe an. pe plan internaţional. Se extinde tot mai mult. Îngrăşarea intensivă.00-19.

prin adăpători automate în fiecare compartiment. La introducerea în unitate se execută tratamentele antiparazitare. Îngrăşarea oilor adulte. Cu acest furaj mieii sunt hrăniţi circa 35 zile. pentru evitarea tulburărilor digestive. cu adaos de concentrate. iar sporul mediu zilnic de 220-230 g. Apa se asigură la discreţie. sau reziduuri de la fabricile de bere.organizarea unor unităţi specializate cu 10000-15000 capete. prin administrarea treptată a acestor două sortimente de nutreţ Durata îngrăşării este de 100 zile. Pentru îngrăşarea ovinelor adulte se poate folosi masă verde (păşuni bune). animalele depun seu pe carcasă şi în interiorul acesteia. aceasta fiind formată diir 10-20% fibroase. sunt supuse o perioadă de 40-50 zile îngrăşării. când au greutatea medie de 14-18 kg. cântărirea şi lotizarea după provenienţă şi masă corporală. pe toată perioada îngrăşării. Perioada a 2-a. în faţa şopronului este aleea asfaltată pe care circulă remorca autodescărcătoare. în cantitate minimă de 100g pe zi/cap. 35 . timp de 10-15 zile. astfel că un compartiment de 24 m2 va fi populat cu 70-74 miei. când ajung la masa corporală de 35-37 kg. 60-70% suculente şi 20-30% concentrate. cu lăţimea de 6 m şi lungimea variabilă. când ajung la 35-37 kg şi se livrează. Frontul de furajare este de 6-8 cm pe cap. Se utilizează adăposturi tip "şopron". această îngrăşare se realizează toamna. cu scopul îmbunătăţirii cantităţii şi calităţii cărnii. astfel încât mieii sunt livraţi la 5-6 luni. Prima perioadă de 10-20 zile este depregătire şi acomodare. de obicei în stare slabă de întreţinere. când furajul combinat cu conţinut proteic ridicat se schimbă cu unul ce conţine 10-11% proteină digestibilă. Se realizează sporuri în greutate de 180-200 g/zi. trebuie să asigurăm mieilor fân tocat. Raţia va fi formată din 10-20% fibroase. iar clorura de sodiu din furaj trebuie să reprezinte cel puţin 1% primăvara şi 2% vara. durează 20-35 zile. Raportul calciu fosfor se păstrează de 2:1. apa trebuie să fie la discreţie. Pardoseala este din şipci de lemn sau fier beton cu fante de 2 cm. cu consumuri specifice de 6-7 UN/kg spor. în ţara noastră mieii sunt achiziţionaţi la vârsta de 50-60 zile. Pe lângă nutreţul combinat care se administrează în mod obişnuit. compartimentate din 4 în 4 m. în unitatea de creştere se va face obişnuirea lor cu acest regim. Dacă mieii nu sunt obişnuiţi cu consumul concentratelor şi al fânului. chiar 30000 capete într-un ciclu. în care animalele se obişnuiesc cu raţia. De regulă. Ovinele reformate. 50-60% suculente şi 30-40% concentrate. de finisare. dar cu valoare energetică mai mare. zahăr etc. Finisarea mieilor se face după ce aceştia ajung la 30 kg. asigurându-se bulgări de sare pentru lins în permanenţă.

inventarul necesar. dotat cu maşini de tuns cu motorul electric montat în mâner. oile nu vor fi hrănite şi adăpate. . iar pe saci se vor pune etichete speciale. amenajările necesare bunei desfăşurări a acestei acţiuni etc. stâlpi de susţinere etc). în unităţile cu efective mari. oi sterpe. Oile bonave de scabie se vor tunde la sfârşit. cântare. Sistemul electromecanic constă în folosirea agregatelor electrice de tuns. Compartimentul de tundere va fi dotat cu mese de sortare. Sisteme de tuns. Sistemul manual de tuns constă în folosirea foarfecelui manual.maşina va fi ţinută aplicată pe piele. în cazul în care oile sunt duse la munte se tund mai devreme. oile cu lână groasă. Datorită faptului că maşina taie firele uniform şi în apropierea pielii. unul de tundere propriu-zisă şi un loc acoperit pentru oile tunse. saci etc.aparatele trebuie ascuţite după 5-6 oi. Sistemul permite o reducere considerabilă a preţului de cost. De obicei. Ordinea de tundere este următoarea: batali. oi cu miei. cantitatea de lână creşte cu 150-300 g pe cap de animal. cabluri electrice. Punctul de tuns va fi împărţit în aşa fel încât să aibă un compartiment de aşteptare pentru oile ce merg la tuns. pentru ca în timpul manipulării acestora să nu se înregistreze accidente.nu se permite revenirea cu maşina peste locurile deja tunse pentru a nu "toca" lâna. . Lâna de 36 . mioare. TUNSUL OILOR Operaţia de tundere se stabileşte în funcţie de rasă şi condiţiile climatice. Oile cu lână fină (Spancă. în cazul în care în unitate se cresc mai multe rase. Regulile tunsului sunt următoarele:.11. Organizarea şi tehnologia tunsului. pentru reuşita acţiunii trebuie să se prevadă următoarele: necesarul de lucrători-tunzători. se tund mai devreme. . La noi în tară se folosesc două sisteme: manual şi electromecanic. o creştere a productivităţii muncii datorită sporirii producţiei de lână şi a îmbunătăţirii calităţii acesteia. Productivitatea muncii creşte de 3 ori şi se uşurează foarte mult munca oamenilor. berbeci. autohtone.pentru a evita pătrunderea pliurilor pielii între dinţii maşinii.se va tunde lâna "cojoc". un aparat de ascuţit şi accesorii (masă de înregistrare. data planificării la tuns pentru fiecare turmă. iar lungimea firului este cu 0. . . cel mai utilizat fiind agregatul ATO-1.5 cm mai mare decât în cazul tunderii manuaie. înaintea tunsului. Merinos) se tund mai târziu (1-10 iunie). timp de 1012 ore. chiar în prima jumătate a lunii mai. pielea se va întinde cu mâna în urma maşinii. lâna lor se va ambala separat. 6 mese de tuns.6. magazie pentru lână. astfel ca lâna să crească cu 1-2 cm până la urcarea lor pe păşunile alpine. prelate.maşina trebuie să taie cu toată lăţimea ei şi cât mai aproape de piele. adică urmărindu-se păstrarea formei avute pe animal. Este compus din 12 maşini de tuns. la început se tund rasele cu lână de calitate mai slabă.

care sunt deschise de către mulgători. în primele 2-5 săptămâni de muls. ORGANIZAREA Şl TEHNICA MULSULUI Mulsul începe în perioada de înţărcare sau sacrificare a mieilor.7. când şuviţele au 4 cm lungime. contribuind la o bună dezvoltare corporală a mieilor datorită intensificării metabolismului acestora. Pentru prevenirea scabiei. Locul amenajat special şi îngrădit pentru mulsul oilor se numeşte strungă. mânzări. Aproape de ieşirea din strungă se găseşte o despărţitură numită cotar unde un strungar introduce 40-60 oi. adoptat şi de literatura de specialitate. Durata mulgerii unei turme nu trebuie să depăşească 1. examinată de către specialişti şi sortată pe categorii conform standardului în vigoare. un muncitor poate tunde de trei ori mai mult. Imediat după tundere lâna este cântărită. în ţara noastră mulsul mecanic nu este introdus încă la această specie. Se va evita pe cât posibil lezionarea prin tăiere a corpului oii. creolină.calitate inferioară (murdărită sau de pe extermităţi) poartă numele de "codină" şi se ambalează separat.în prima fază se prinde cu o mână ugerul iar cu cealaltă se trage de 3-4 ori pe rând din fiecare sfârc pentru "desfundarea" acestora. Operaţiunea se numeşte mituire.5 ore dimineaţa şi câte o oră la amiază şi seara. oile se mulg de 3 ori pe zi. utilizat în ţara noastră şi în Balcani şi "lateral" folsit în Ungaria. locul va fi tratat cu tinctură de iod. apoi 100-120 oi. în cazul tunsului manual. Slovacia. Cehia. apoi de 2 ori pe zi şi în ultimele 2-3 săptămâni odată pe zi. 30-35 oi Tigaie şi 40-45 oi Ţurcana. Paralel cu creşterea intensivă a ovinelor şi pentru uşurarea muncii oamenilor. un muncitor poate tunde într-o zi 20-25 oi Merinos. Mulsul se execută în trei faze: . care este mai greoi dar oferă condiţii mai igienice de recoltare a laptelui. O oaie se mulge în 40-50 secunde dimineaţa şi în 30-40 secunde la amiază şi seara. Numărul tunzătorilor se stabileşte în funcţie de metoda folosită şi rasa ovinelor. vor păşuna în apropierea adăposturilor.în faza a doua se prinde 37 .. după 10-12 zile de la tundere se face tratamentul antiparazitar. care trec treptat la muls prin nişte porţi speciale ale strungii. Mieii sunt tunşi la vârsta de 45 luni. adică 60-70 oi cu lână fină. Oile după tuns se vor cântări. Numărul de mulsori în 24 ore este în funcţie de capacitatea de producţie a oilor. Deoarece în primele 5-6 zile oile sunt sensibile la răceală. 11. Se va evita bruscarea oilor în timpul tunsului. obligatoriu pentru tot efectivul. Oile care se mulg se numesc în limbajul crescătorilor. Mulsul se poate face "dinapoi". denumit şi sistem moldovenesc. iar în cazul tunsului mecanic. va trebui ca mulsul mecanic să fie introdus cât mai repede posibil. Rusia. Dacă aceasta s-a produs. Un mulgător mulge la început 80-100 oi la o mulsoare. unguent cu tetraciclină sau alt antibiotic etc.

perioadele de montă. Secreţia lactogenă şi suptul mielului au însă efecte inhibitoare asupra ovulaţiei şi în acest caz căldurile se manifestă după 2-3 luni de la fătare. Durata de folosire la reproducţie a ovinelor este de 7-8 ani. în funcţie de situaţie pot fi: iulie-august. El reduce efortul fizic. Laptele este muls în "cupe" ce se prind deasupra unor găleţi speciale din lemn. se recomandă să fie cât mai scurt (30-45 zile) pentru a obţine miei uniformi sub raportul dezvoltării corporale. laptele ieşind simultan şi continuu din ambele sfârcuri. TEHNICA REPRODUCŢIEI OVINELOR Manifestarea instinctului genezic are loc la vârsta de 6-8 luni la berbecuţi şi la 5-7 luni la mieluţe când.în faza a treia se face mulgerea cu nod. . storcându-se ultimele cantităţi de lapte. Pregătirea oilor pentru montă.Variază în funcţie de rasă. înaintea începerii sezonului de montă (cu 35-40 zile) oile vor fi supuse unei pregătiri speciale în acest scop: 38 . Durata sezonului de montă.8. în ţara noastră toate rasele se introduc la reproducţie la vârsta de 18 luni. de factorii de mediu (în special de nivelul de hrănire). Instalaţiile de muls sunt asemănătoare cu cele pentru vaci. Ca regulă generală. pentru preântâmpinarea împerecherilor prea timpurii a căror consecinţe sunt grave. 11. monta va începe mai târziu în lunile de toamnă. se practică separarea pe sexe la vârsta de 4-5 luni. în unităţile care nu dispun de condiţii corespunzătoare de cazare şi hrănire. deservită de doi oameni. într-o oră mulgându-se 240 oi la o instalaţie cu 24 locuri. septembrie-octombrie. în unităţile cu condiţii bune de hrănire şi adăpostire. Dacă oaia nu a rămas gestantă. Mulsul mecanic se practică la rasele de oi cu sfârcuri mai mari. supunându-se unei presiuni destul de puternice de sus în jos şi lateral. Sistemul este răspândit în ţări cu zootehnie avansată ca Franţa. Tineretul rasei Merinos provenit din fătări de toamnă (septembrie-noiembrie) şi timpurii de iarnă (decembrie) poate fi introdus la montă la vârsta de 10-12 luni. însămânţarea se recomandă să fie făcută la 10-12 ore de la declanşarea căldurilor. noiembrie-decembrie. Israel. Ciclul sexual are la ovine o durată medie de 17-21 zile iar căldurile propriu-zise durează 24-36 ore. ciclul de călduri se repetă după 21 zile.ugerul cu amândouă mâinile. Sezonul de montă. condiţiile de exploatare etc. După fătare căldurile apar dacă oaia este înţărcată la 6-8 săptămâni. cu condiţia unei furajări optime. Ovulaţia se produce la oaie la circa 28-30 ore de la apariţia căldurilor. dar prezintă două pahare colectoare şi sunt de dimensiuni mai mici. monta oilor poate fi începută vara devreme. Italia etc. în condiţiile ţării noastre. măreşte productivitatea muncii.

pe baza unui plan de împerecheri. în ambele situaţii. un berbec poate monta într-un sezon 50-80 oi. care se face cu "berbeci încercători" prevăzuţi cu şorţ. când berbecii sunt întreţinuţi în turma oilor de prăsilă pe care le montează pe măsură ce acestea intră în călduri.3 kg. Se execută fie prin montă. şroturi etc. dându-li-se după fiecare două zile de activitate o zi de pauză pentru a-şi reface cantitativ şi calitativ sperma.2-0. putând fi influenţată de precocitate (fiind mai scurtă îâ 39 . dimineaţa înainte de scoaterea animalelor la păşune. în cazul montei pot fi utilizate mai multe variante şi anume: monta liberă. Se consideră ca suficient un berbec la 25-30 oi. diluat.monta pe clase. Depistarea se face în padocuri amenajate în care se introduc câte 150-200 oi (calculând câte 1 m2/oaie). liniştindu-se şi recăpătându-şi pofta de mâncare. Materialul seminal se foloseşte la însămânţări artificiale sub formă brută. fie prin însămânţări artificiale.oile mânzări (care alptează) vor fi înţărcate şi trecute pe păşuni mai bogate unde vor primi zilnic un supliment de concentrate de 0. raţional şi igienic de inseminare. orz. monta dirijată ce poate fi făcută în mod individual. deoarece oile din turmă sunt grupate după aptitudinile lor productive pe clase zootehnice. Este indicat ca în alimentaţia lor să se administreze morcov. refrigerat la 2-5 °C şi congelat.5-0. tărâţe. sunt separate de turmă într-un padoc unde are loc monta sau însămânţarea. variantă potrivit căreia oaia aflată în călduri este adusă la boxa berbecului şi montată. variantă superioară montei libere.monta în harem prin care fiecărui berbec i se repartizează un număr de 40-50 oi. . cu instinctul genezic dezvoltat. fără a mai ţine seama de clasa acestora. . care acceptă saltul berbecului. Cele în călduri. Starea de gestaţie se recunoaşte prin aceea că oaia nu mai intră în călduri. Însămânţarea artificială reprezintă un procedeu economic. în prezent se foloseşte frecvent materialul seminal diluat şi refrigerat. Berbecii de reproducţie vor primi 0. Durata gestaţiei la oaie este de 150 zile. format din amestec de uruieli de ovăz. cu sperma unui berbec putând fi inseminate într-un sezon între 300 şi 2500 oi. fiecărui grup repartizându-i-se câte 2-3 berbeci dintr-o clasă superioară clasei oilor. în fermele de selecţie se practică numai monta dirijată sau însămânţarea artificială. pentru a asigura deplasarea uşoară a berbecilor printre oi. Depistarea oilor în călduri se face odată pe zi. Inseminarea oilor. Berbecilor tineri li se vor face una-două recoltări pe zi. prima operaţiune importantă este de depistare a oilor în călduri. tineri.6 kg amestec de concentrate cu predominarea ovăzului şi 1-2 kg fân de leguminoase în funcţie de calitatea păşunii. socotind câte un berbec pentru 60-70 oi. Berbecii încercători trebuie să fie viguroşi. După acest procedeu. porumb. iar metoda este în faza de perfecţionare. deoarece materialul seminal congelat dă valori ale fecundităţii reduse (30-60%). iar celor adulţi trei-patru recoltări.

uscat şi curat. dezvoltarea glandei mamare cu 11/2-2 luni înainte de fătare. Temperatura interioară trebuie să varieze între 6-8 °C. făcându-se în acelaşi timp şi instruirea personalului care asistă fătare. Diagnosticul gestaţiei se pune prin palpare (lunile 3-4 de gestaţie). Pe timp de toamnă. după care împreună cu mama va fi trecut în boxa de oi fătate. bătând pământul cu piciorul. în special din surse naturale. compartimentele pentru fătare vor fi curăţate. De aceea. se culcă şi se scoală des. oaia va fi adăpată cu puţină apă călduţă. Va fi făcută cu multă atenţie deoarece s-a constatat că până în a 70-a zi de gestaţie fetusul realizează doar 15% ăm greutatea de la naştere.rasele precoce). în primele 3 luni de gestaţie. scoaterea oilor la păşune va fi făcută numai după ce bruma s-a ridicat. Hrănirea oilor gestante. îngheţate şi mai ales adăparea cu apă rece. în zilele următoare. pentru a nu produce avorturi. Pe timp favorabil oile se ţin în padocuri prevăzute cu iesle sau grătare pentru administrarea nutreţurilor. pentru oi cu miei şi boxe pentru fătar Fătarea la ovine se desfăşoară relativ uşor. dezinfectate şi se va pune aşternut proaspăt. alimentaţia oilor poate fi axată mai mult pe furaje fibroase şi suplimente mici de concentrate. Mielul odată fătat. gros şi călduros. numărul fetuşilor (fiind mai lungă în cazul fătărilor gemelare comparativ cu fătările simple). prin analize biochimice sau prin aparatură specială (cu ultrasunete). deoarece mişcarea favorizează uşurinţa fătării. iar în continuare cu fân de lucerna sau otavă de bună calitate. înainte şi după adăpat. iar în timpul iernii. prin dezvoltarea asimetrică a abdomenului (coborât în partea dreaptă). iar eliminarea învelitorilor fetale are loc după 2-3 ore. Fătarea durează 15-20 minute. Întreţinerea oilor gestante va fi făcută în saivane curate şi mai ales uscate şi lipsite de umezeală. În a doua perioadă de gestaţie (ultimele 2 luni) este bine ca raţiile să fie mărite cu 15-20% faţă de valoarea totală. oaia va intra pe raţie normală potrivit normelor de hrănire pentru oile ce alăptează. oile vor fi hrănite cu un supliment de fân. iar proteina cu 30-40%. iar umiditatea relativă să nu depăşească 65-70%. Saivanul va fi compartimentat în boxe pentru oi fătătoare. Se va evita hrănirea oilor gestante cu nutreţuri alterate. prevăzute cu un aşternut uscat. Oaia va fi introdusă în compartimentul pentru fătare cu 2-3 zile înaintea acesteia. Cu 2-3 săptămâni înaintea fătării. comparativ cu alte specii. adăpători şi bulgări de sare sau brichete minerale. Momentul fătării se recunoaşte prin aceea că oaia este agitată. Practica a dovedit că la 40 . mucegăite. hrănită cu barbotaje de tărâţe. vizual. sexul fetusului (în cazul masculilor este mai lungă). în timp ce în a doua perioadă de gestaţie «jrefeează 85% din această greutate. va fi curăţat de mucozităţi. La 1/2 ore după fătare. Uşile saivanului se lasă permanent deschise pentru ca oile să se poată mişca în voie.

41 . dar nu mai târziu de 2-3 ore de la fătare. în cazul hrănirii artificiale a mieilor imediat după perioada colostrală s-au obţinut rezultate mai bune fată de situaţia în care acest sistem de hrănire a început la 15 zile. După scurgerea timpului de 1 săptămână. Hrănirea se face în compartimente speciale în care mieii trec prin grilaj. Hrănirea şi îngrijirea mieilor după înţărcare. când tineretul ovin este deja obişnuit să consume fân de bună calitate şi nutreţuri combinate. de greutatea acestora şi de sex. aparatul termoregulator al mieilor în primele zile după fătare nu asigură homeotermia la temperaturi coborâte. sunt de 8-12 °C. de sistemul de creştere. Acestea se referă la suptul colostrului cât mai rapid posibil (în prima jumătate de oră). iar oile se înţărca mai bine dacă mieii au fost retraşi după perioada colostrală. Înţărcarea mieilor. Mieii se obişnuiesc mai bine cu hrănitorile. Substituienţii de lapte sunt folosiţi până la vârsta de 30-35 zile. începând de la vârsta de 15 zile mieii sunt hrăniţi în afară de lapte şi cu fân de cea mai bună calitate şi concentrate bogate în proteină. înţărcarea precoce se realizează în cursul primelor 60 zile după fătare folosind substituienţi de lapte. în condiţiile în care umiditatea relativă maximă nu depăşeşte 75%. în 2-3 tainuri. înţărcarea se realizează în 4-6 zWe. Problemele ce se ridică privind îngrijirea mieilor cruzi trebuie să stea în atenţia crescătorilor şi a tehnicienilor.înţărcarea timpurie a mieilor va fi făcută la vârsta de 25-30 zile în cazul tineretului destinat îngrăşării. treptat în 3-4 zile. Data înţărcării mieilor variază în funcţie de rasă. Este recomandabil ca tineretul ovin să fie păşunat pe cele mai bune păşuni. oile cu miei cruzi se grupează în cârduri de câte 20-30 capete. Aceeaşi atenţie trebuie acordată mieilor slabi sau orfani care trebuie alăptaţi la oidoici sau hrăniţi artificial cu lapte de oaie sau vacă în cantitate de 400-600 g/zi. în funcţie de dezvoltarea corporală. Valorile temperaturii optime. iar mieii se numesc zburaţi. chiar şi la cele tardive. înţărcarea timpurie se practică chiar începând cu vârsta de 15 zile. iar după ce au depăşit această vârstă cârdurile sau turmele pot să ajungă la 200 oi. Când mieii au vârsta între 20-30 zile de la naştere. La vârsta de 5-7 zile. înţărcarea tradiţională a mieilor va fi făcută prin trecerea treptată a mieilor de la regimul lactat la regimul obişnuit de hrană al oilor. la mieii din rasele cu lână fină se vor amputa cozile. Trebuie reţinut că înţărcarea precoce nu se aplică tineretului ovin destinat prăsilei.Turmele de miei se formează din 300-500 capete.majoritatea raselor de ovine. când organismul nou născut nu mai apelează la termogeneză. înţărcarea extraprecoce poate fi făcută la vârsta de 2-5 zile folosindu-se în acest scop alăptarea artificială. în practica creşterii ovinelor din ţara noastră se cunosc următoarele procedee de înţărcare:/ntărcarea tradiţională nu se face deodată pentru toţi mieii ci pe serii. tot pe bază de înlocuitori de lapte. ci numai în cazul celui destinat producţiei de carne. în unele ţări. se numesc mijlocaşi.

se administrează 150-300 g amestecuri de concentrate formate din uruieli de ovăz. Aceasta se măsoară cu ajutorul parametrilor statistici pe care îi are populaţia pentru fiecare caracter în parte (media. la tineretul din fătările de toamnă şi de iarnă. V. mazăre. Insă nu toate caracterele cantitative pot să fie ameliorate prin selecţie. din cauză că la baza 42 . abaterea standard). Ameliorarea genetică a structurii genetice a unui efectiv de ovine sau a unei populaţii prin selecţie presupune cunoaşterea şi alegerea unor indivizi superiori din punct de vedere genetic din efectiv şi producerea generaţiei următoare numai cu aceştia.4 kg.0-1. să fie ferit de razele puternice ale soarelui şi să aibă la dispoziţie apă curată şi proaspătă. tineretul este hrănit pe păşune până în toamnă. ing. de ovine au o structură genetică proprie. AMELIORAREA ŞI REPRODUCŢIA OVINELOR'. TAFTA. Performanţele specifice raselor sunt date de structura lor genetică diferită faţă de cea a altor populaţii. Dacă păşunile sunt bune nu se mai administrează supliment de concentrate. Pentru caracterele determinate de mai multe perechi de gene. masa vie etc).5 kg. ing. în perioada de vârstă cuprinsă între 16 luni şi 18-20 luni. nutreţ murat 1-3 kg şi concentrate 0. conversiunea furajelor. şroturi. TEHNOLOGIA AMELIORĂRII OVINELOR În monografia "PRODUCŢIA. cum sunt cele de reproducţie (prolificitate.2-0. univ. structura genetică nu poate fi măsurată prin frecvenţa genelor şi a genotipurilor. fecunditate şi supravieţuire). lapte.5-1. în capitolul "Ameliorarea structurii genetice a populaţiilor la ovine" prof. Caracterele care dau capacitate de adaptare. aşa cum sunt cele cantitative (lână. Se va face cântărirea obligatorie lunară a tineretului. când tineretul este recomandabil să fie hrănit cu fân de lucerna de bună calitate în cantitate de 1. I.bogate în leguminoase. Dacă sunt posibilităţi. Obiective ale selecţiei ar trebui să le constituie toate caracterele care contribuie la eficienta economică a creşterii ovinelor. orz. VINTILĂ menţionează că populaţiile (rasele). mai şi iunie. varianta.9. se pot administra nutreţuri combinate. dr. univ. covarianta. 11. Proporţia de animale destinate să producă generaţia următoare constituie nucleul de selecţie sau lotul de selecţie. De la 8-10 luni şi până la 14-16 luni. în această perioadă (3-6 luni) care corespunde lunilor martie. nu răspund la selecţie. porumb. spor mediu zilnic. vreji de mazăre şi paie de ovăz 0. respectiv lunile iulie august la tineretul rezultat din fătările de primăvară. dr. este perioada stabulaţiei din timpul iernii. Structura genetică pentru caracterele determinate de o pereche de gene (caracterele calitative) poate fi cuantificată cu ajutorul frecvenţei genelor de interes şi a frecvenţei genotipurilor provenite din combinaţia lor. când intră la reproducţie. aprilie. coordonată de prof.0 kg.

ondulaţii. Aceste caractere nu vor putea fi ameliorate. producţia de carne (sporul mediu zilnic.20). epistazie). sunt determinate de gene aditive într-o proporţie mai mare şi în consecinţă ele pot constitui obiective ale planurilor de ameliorare prin selecţie. Toate celelalte caractere cantitative. cu eficienţă. Selecţia îndreptată spre modificarea structurii genetice a unei populaţii sau a unui efectiv de ovine poate fi efectuată pentru un singur caracter cantitativ sau pentru două sau mai multe caractere luate simultan. nu vor fi admişi decât indivizii din vârful ierarhiei genetice. cum sunt: producţia de lână şi calitatea ei (greutatea cojocului. Din această cauză ele au valoarea parametrului h* la nivel foarte scăzut (sub 0. calitatea usucului). se iau în considerare informaţiile de la performanţa proprie. lungimea şuviţei. Modificarea structurii lor genetice poate fi însă realizată cu ajutorul hibridării.dezvoltării lor stau mai ales gene neaditive (gene cu interacţiune de dominanţă. consumul specific de furaje. în ambele situaţii pentru aflarea valorii de ameliorare a oilor din efectiv. dacă interesele o cer. masa vie la vârsta înţărcării şi la un an). producţia de lapte şi calitatea lui. 43 . de la ascendenţi. supradominantă. descendenţi şi rude colaterale. prin intermediul selecţiei. în lotul de selecţie destinat să producă generaţia următoare. diametrul fibrei de lână. Este necesar ca toate animalele din efectiv să fie ierarhizate după valoarea lor genetică aditivă (valoarea lor de ameliorare).

inclusiv sistemul propriu de testare. respectiv majoritatea reproducătorilor (90%). după raportul dintre carne şi grăsime. însuşirile organoleptice etc).companiile de selecţie. În lucrarea "PROBLEME SPECIALE DE AMELIORARE Şl EXPLOATARE A SUINELOR" în adoptarea metodei de selecţie în cadrul programului de ameliorare a porcinelor trebuiesc avute în vedere unele caracteristici şi particularităţi ale creşterii şi exploatării acestei specii.1. Acestea trebuie să deţină o pondere de maxim 5. calitatea carcasei (apreciată. Efectivul matcă din această categorie de unităţi trebuie să asigure reproducătorii necesari la nivel naţional. în general.0% (rase materne 3% şi rase paterne 2%). Sistemul de ameliorare a porcinelor presupune existenţa unei piramide a ameliorării în trei trepte în cazulîncrucişărilor duble şi cu două trepte în cazul unor încrucişări rotaţionale. ca şi a dotării cu instalaţii şi aparatură necesară. PARTICULARITĂŢI ALE REPRODUCŢIEI LA SUINE După cum precizează prof. care să maximizeze precizia şi intensităţile de selecţie şi să minimizez intervalele între generaţii. să fie din prăsilă proprie. Modul de organizare a piramidei ameliorării este următorul: • Treapta I (vîrful piramidei). dr. din matca totală. la vârsta de 21 de zile şi la înţărcare). Fermele de elită şi testare trebuie să practice un sistem de izolare reproductivă. Ele concentrează nucleele cele mai valoroase din principalele rase materne şi paterne. Progresul genetic realizat în fermele de elită se difuzează în fermele de producţie direct prin vieri şi materialul seminal livrat. I. DINU şi colab. univ. în acest scop acestea trebuie să facă dovada ţinerii corecte a evidenţelor de bază pentru efectuarea selecţiei. în acest context se urmăreşte îmbunătăţirea următoarelor însuşiri: activitatea de reproducţie (concretizată prin sporirea numărului şi a greutăţii purceilor la naştere. Astfel. cuprinde fermele de elită. 44 . proporţia cărnii de calitate superioară. care îndeplinesc condiţiile de valoare genetică cerute pentru acreditare de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.CAPITOLUL 12 TEHNOLOGIA CREŞTERII SUINELOR 12. la porcine scopul final al creşterii şi îngrăşării îl constituie sporirea cantitativă şi calitativă a producţiei de carne în condiţii economice avantajoase. ing. iar în fermele de simplă hibridare prin scrofiţe. Pentru obţinerea unui progres genetic maxim pe această treaptă a piramidei se elaborează şi se aplică programe proprii fiecărei unităţi de selecţie fundamentate ştiinţific.

endocrinodependente şi în general asemănătoare cu cele de la celelalte femele multipare. este reprezentată de fermele de simplă hibridare.1. La nivelul acestei trepte se pot aplica încrucişări trirasiale şi tetrarasiale prin utilizarea de vieri din rasele paterne (Duroc. diseminaţi printre numeroşi corpi galbeni în diferite faze de regresie. cu variaţii între 18-25 zile. Durata ciclului sexual este. metestru 7 zile. stare de întreţinere. în cele 4 faze ale ciclului sexual. După fătare. în acest stadiu. de asemenea.Treapta a ll-a. Din cauza acestor proeminenţe de pe suprafaţa ovarului. PARTICULARITĂŢI ALE CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ Scroafa este un animal poliestric. de 20-21 de zile. La scroafă. Dimensionarea efectivelor matcă aflate pe această treaptă se face în funcţie de necesarul de înlocuire din fermele de producţie. Proestru. cu toate sectoarele) şi efectivele aparţinând gospodăriilor populaţiei. sau printr-un tratament stimulator cu substanţe gonadotrope. climă. starea de sănătate a amimalului etc.1. pe suprafaţa ovarului. tehnica de selecţie aplicată în fermele de simplă hibridare se limitează la câteva criterii fenotipice mai importante. aceasta depinde de starea funcţională a glandelor mamare. estru 2-3 zile. alimentaţie. intens congestionat şi mărit. vieruşi Fi şi livrarea acestora la fermele din treapta a lll-a în cazul încrucişărilor duble. sunt. Printr-o alimentaţie şi întreţinere bună a scroafelor. ca şi la celelalte mamifere. Având în vedere valoarea genetică superioară a materialului provenit în mod sistematic şi continuu din vîrful piramidei. Fermele de simplă hibridare îşi vor asigura în mod obligatoriu reproducătorii sau materialul seminal din fermele de elită acreditate. de individ. corpii galbeni regresează foarte încet şi se pare că pot trece 2-3 45 . în medie. căldurile pot să reapară chiar înainte de înţărcarea purceilor. Treapta a lll-a. Hampshire şi Linia Sintetică 345 Periş) sau vieri Fi şi femele hibride din încrucişările simple sau rotaţionale. realizându-se astfel hibrizi comerciali destinaţi tăierii. căldurile reapar în primele zile după înţărcarea purceilor. diestru 8 zile. 12. este reprezentată de fermele de producţie (ferme pentru producerea de purcei şi ferme complexe. Stadiile ciclului sexual au următoarea durată: proestru 3 zile . la 15-20 zile de la fătare. durata este influenţată de rasă. Modificările importante care se produc la aparatul genital. se pot observ 10-15-24 foliculi pe cale de maturare. Ciclurile sexuale se succed tot timpul anului. care au ca obiect de activitate producerea de scrofiţe. Acelaşi efect se poate obţine prinsepararea purceilor de scroafă. acesta capătă aspectul unei mure.

Uterul continuă să fie mărit şi să aibă contracţii neregulate. având la suprafaţă un strat de celule cilindrice. de culoare vânăt-cenuşie. în acest stadiu. într-o perioadă de călduri. ovarul îşi modifică aspectul. LUNCA şi col. Mucoasa vaginală este în plină activitate. la început de culoare roză. animalul nu se culcă. Mucoasa canalului cervical este acoperită de un mucus transparent. Estrul Ovarul este puternic congestionat şi foliculi! Proemină în mod evident. Uneori. Regresia corpilor galbeni este 46 . Mai târziu în a 5-a zi a metestrului. Prezenţa acestor corpi galbeni nu împiedică însă dezvoltarea unor noi foliculi şi. Vaginul are mucoasa acoperită de un mucus transparent. Uterul este mărit în volum şi congestionat. refuz de a mânca. la începutul căldurilor. Oviductul hiperemiat. în vagin congestia activă trece sub formă de congestie pasivă. La scroafele Mangaliţa. Dorinţa de împreunare apare progresiv şi devine foarte intensă în a doua parte a căldurilor. Diestrul. Uterul este uşor mărit în volum şi congestionat. Printre corpii galbeni din ciclul anterior.). fără a fi congestionate. Secreţia vaginală este mai abundentă. apariţia unui nou ciclu de călduri. mai mult sau mai puţin cheratinizate. Intrând în faza luteică. Deseori dehiscenţa căldurilor nu se termină în 2-3 zile şi se poate prelungi 6-8 zile. Pe ovar. vâscoasă. gâtul (colul) uterin este hipermiat şi umed. umblă dintr-o parte în alta a boxei şi sare cu membrele anterioare pe despărţiturile boxei. se poate observa o scurgere sanguino-lentă din orificiul vulvei. Buzele vulvei se tumefiază uşor.7 (SCHMIDT şi col. Vulva este tumefiată şi foarte congestionată.). epiteliul prezintă 8-12 rânduri de celule. pH-ul secreţiilor vaginale este de 6.cicluri până la atrofizare. se maturează 8-12 foliculi (N. Ea se manifestă prin starea de agitaţie şi nelinişte a scroafei. se dezvoltă rapid corpi galbeni noi sub forma unor proeminenţe. mărit în volum şi prezintă contracţii antiperistaltice active. deci. Colul uterin este îngroşat. Din comisura inferioară se scurge un mucus transparent şi filant. diseminaţi pe suprafaţa ovarului. Pe suprafaţa mucoasei uterine apar zone congestionate. mai abundent în regiunea vestibulară. roşii-brune. infiltrat şi deschis. corpii galbeni sunt în plină regresie şi au o coloraţie roşie-cenuşie. foliculi se mat urează în număr de 10-15-24 în funcţie de rasă. Se continuă descuamarea epiteliului vaginal începută în estru. Monta se recomandă să se facă în a doua şi a treia zi. Frotiul vaginal nu conţine leucocjte polinucleare ci numai celule epiteliale. guiţat strident. mai mult sau mai puţin abundent. Ovulaţia se produce succesiv între 30 şi 48 de ore de Ia începutul căldurilor. Metestru. care dispare treptat. monta se poate repeta şi în a patra zi. Corpii galbeni mai vechi (de la ciclurile anterioare) ajung în urma regresiei la coloraţia galbemă. ei au o culoare roşie-violacee. dacă femela mai prezintă călduri. între buzele vulvei se observă o cantitate sporită de mucus. Coarnele uterine au elasicitate mărită.

Materialul de însămânţare artificială la scroafe poate fi: în sta re brută. mod asemănător cu monta.I.Uterul îşi micşorează mult volumul. în mod normal.2. 47 . ea poate să dureze 30-50 zile. Doza de material care se inoculează este de 50-100 ml. cu 20-40 milioane spermatozoizi vii/ml respectiv aproximativ 1-4 miliarde spermatozoizi vii/doza inoculata.). la scroafa. cea mai buna perioada s-a dovedit a fi manifestarea reflexului de imobilitate fata de om (R. are. în mod asemănător cu celelalte specii. dar rezultatele practice de fecundatie si prolificitate sunt înca slabe. Momentul inoculării materialului seminal. totuşi materialul seminal este inoculat intrauterin. material seminal d i I u a t. se însămânţează în toata aceasta perioada. şi uneori mai mult. PARTICULARITĂŢI ALE INOCULĂRII MATERIALULUI SEMINAL LA SCROAFE În mod asemănător cu celelalte femele ale animalelor de ferma. Astfel.O. acest lucru este chiar mai important pentru scroafe.1. cu diferiţi diluanti preparaţi dupa numeroase reţete. când dintr-un ejaculat. 12. având în vedere faptul ca. o anumita particularitate. Procentul de gestaţie dupa prima însamantare dubla este de 50-75 %. trebuie sa se respecte particularităţile biologice ale însamantarii. prin simpla lui divizare se pot însămânţa 2-3 scroafe. în perioada de caiduri. ma teri al seminal conge lat. Locul depunerii materialului seminal la scroafa este intrauterin. daca la vaca si oaie se recomanda în mod practic inocularea femelei imediat dupa descoperirea caidurilor. durata caidurilor. se face o reânsamantare la 8-12 ore de la prima. atat în tara noastră cat si pe plan mondial exista încercări recente de congelare a materialului seminal de vier si inocularea lui la scroafa. iar daca caidurile durează mai multe zile. precum si durata sunt mai mari la suine. iar dupa 2-3 inoculări (în cicluri de caiduri următoare) se poate ridica la 70-90 %. în raport cu depistarea caidurilor. pentru scroafe. astfel încât se impune depistarea corecta a caidurilor precum si inocularea treptata a materialului seminal. pereţii se subţiază şî contracţiile dispar. Chiar daca vârful dispozitivului de inoculare pătrunde mai mult sau mai puţin intracervical.lentă. Aceasta deoarece cantitatea de 50-100 ml material seminal nu poate fi depozitata în lumenul cervical.

dupa ce face toaleta regiunii vulvare. Dupa mai mulţi autori. Scroafa în caiduri este introdusa în standul de monta. tub de legătura din material plastic (leagă semineta de recipient). Prin apăsarea pe para de cauciuc. Dispozitivul se foloseşte. pentru o singura însamantare.T. Operaţiunea de inoculare durează 15-20 minute. în care caz materialul seminal este absorbit de undele antiperistaltice (autoansamantare). Materiale necesare: stand pentru contentia scroafei. In complexele de tip industrial exista boxe individuale în care se face inocularea materialului seminal. 7. semineta. Se poate recupera prin spălare cu detergenţi. de mărimea si forma unei prune.INOCULAREA MATERIALULUI SEMINAL LA SCROAFE Această inoculare se face utilizând o tehnologie relativ simpla si o aparatura adecvata particularităţilor morfostructurale ale aparatului genital. sau se face un orificiu pe partea superioara. Inocularea materialului seminal la scroafe cu pipetă de însămânţare cu olivă aplicată (schematizare de A. materialul seminal este proiectat în uter. dispozitivul pentru inocularea materialului seminal la scroafa este format din: recipient (para) din material plastic cu o capacitate de 100 ml. se recomanda ca scroafa sa fie ţinuta cel puţin 2130 zile în aceste boxe individuale. sau 80-100 ml diluat. care are rolul de a nu permite materialului sa refuleze. BOGDAN) Tehnica de lucru. precum si din observaţii practice. Se inoculează 50-70 ml material seminal brut. Fig. Operatorul. 48 . de regula. introduce pipeta de inoculare pana la nivelul cervixului. clatire repetata cu apa distilata si autoclavare sau fierbere. oliva din material plastic. care poate fi de diferite modele. apoi prin clatire repetata de mai multe ori cu apa.

Producţia în aceste unităţi este astfel organizată încât sunt utilizate la maximum capacităţile de producţie 49 .2. SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIAL DE EXPLOATARE A SUINELOR Sistemul intensiv este considerat în prezent cel mai modern şi rentabil în creşterea porcilor. PARTICULARITĂŢI ALE PARTURIŢIEI LA SCROAFA Se desfăşoară uşor datorită conformaţiei bazinului şi conductului pelvin. se utilizează dispozitivul confecţionat din material plastic si format din trei piese detaşabile: recipientul globulos (cu capacitate de circa 70 ml). specializarea şi intensivizarea producţiei. din ambele coarne uterine. prin capacităţi mari. La scoafele primipare se constată frecvent modificări respiratorii şi circulatorii accentuate. ceea ce indică sfârşitul parturiţiei. de FEREDEAN si colab. care sunt deosebit de favorabile angajării şi expulzării fetuşilor. 12. Eliminarea anexelor fetale are loc după expulzarea tuturor fetuşilor. iar în cazul parturiţiei prelungite. pe concentrarea. Când parturiţia decurge uşor fetuşii sunt expulzaţi la intervale de 5-10 minute. Deschiderea gâtului uterin se realizează între 2 şi 6 ore. se caracterizează în primul rând. în cazul când contracţiile uterine sunt de slabă intensitate. de circa 150 000 capete.Aceasta este favorizata de contracţia miometrului scroafei în caiduri. la interval de 1-2 ore. Fătarea la scoafă se desfăşoară în cele mai multe cazuri în poziţie costo-abdominală. 12. iar uneori după un anumit număr de fetuşi. La punctele de însamantari artificiale existente în complexele de porcine de tip industrial din tara noastră. fătarea se poate prelungi până la 12 ore.1. Expulzarea fetuşilor decurge alternativ. începând din anul 1963. în tara noastră. tija de inoculare si oliva (pentru împiedicarea refulării materialului seminal dupa inoculare). care asigura reuşita inoculării. el bazându-se.3. Şe va acorda o atenţie deosebita condiţiilor de igiena în care trebuie efectuata inocularea materialului seminal. Complexele de creştere şi îngrăşare a porcilor construite în ţara noastră. traduse prin tahicardie şi polipnee. în principal. Dispozitivul utilizat înca din 1957. se compune dint-o suflerie în care presiunea pentru inoculare. Refularea materialului seminal în vagin este împiedicata de oliva. ier expulzarea fetuşilor în 3-4 ore. în caz de prolificitate redusă eliminarea învelitorilor fetale are loc după fiecare fetus expulzat sau grupuri de 2-3 fetuşi.

La noi în ţară se folosesc în complexe numai rasele Marele alb. reducerea forţei de muncă manuale şi organizarea reţională a proceselor de producţie. realizează greutatea corporală de 100 Kg la 200-204 zile. în condiţiile ridicării tehnicităţii proceselor de producţie. forţei de muncă. pentru realizarea de producţii mari. Creşterea şi exploatarea numai a porcilor din rase perfecţionate şi din linii specializate în fermele de selecţie. O caracteristică deosebită a sistemului industial este folosirea unor adăposturi prevăzute cu utilaje şi dotări interioare. cum sunt: Linia 345 Periş. pentru obţinerea unor indici economici ridicaţi cu cheltuieli minime. materialul biologic şi baza materială. tehnicienilor şi specialiştilor în creşterea porcinelor. de la naştere la livrare.2 Kg nutreţ combinat pe Kg spor.în paralel cu creşterea investiţiilor şi reducerea forţei de muncă. adăposturilor. 2. Hibridul comercial creat la Periş "Perhib".linii care se remarcă prin indici superiori de prolificitate şi precocitate şi sunt folosite pentru formarea de hibrizi care manifestă intens fenomenul de heterozis. Aceste unităţi permit aplicarea în producţie a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei în domeniu. în care se asigură un optim pentru animale. Pentru unităţile de tip industial s-au construit adăposturi moderne. automatizate şi clîmatizate. constante şi rentabile. Complexele de testare şi staţiunile de cercetare au realizat o serie de linii cu însuşiri deosebite. 3. linii specializate şi a fiecărei 50 . Adăposturile construite prezintă dotări specifice pentru fiecare categorie de vârstă şi stare fiziologică. cu un consum de 3. Noua tehnologie de exploatare în complexe de tip industrial urmăreşte valorificarea potenţialului biologic al animalelor. s-a impus ridicarea nivelului de calificare şi specializare a muncitorilor. Landrace de Focşani . Caracteristicile principale ale sistemului intensiv-industrial sunt următoarele: 1. În compexe hrana administrată se realizează pe baza unei recepturi de fabricare a furajelor combinate care să asigure toate elementele nutritive la nivelul cerinţelor fiecărei rase. cu mecanizarea şi automatizarea principalelor procese de muncă.ca rase paterne. o cât mai raţională utilizare a furajelor.ca rase materne şi Duroc şi Hampshire. utilajelor.1-3. Marele ald de Gorneşti. în condiţii de producţie. Landrace şi Yorkshire . adăpare şi evacuare a dejecţiilor. Utilizarea potenţialului genetic al scroafelor metise Fi (care manifestă efectul matern al heterozisului) în complexele de simplă hibridare şi obţinerea de metişi trirasiali pentru complexele industriale de producere a porcilor pentru abator.construite. Dotările interioare asigură un confort biologic optim pentru punerea în valoare a potenţialului genetic al animalelor.

montă şi gestaţie. II. de rasa folosită. întrucât exploatarea intensivă se realizează în spaţii închise total. înţărcări. prin folosirea unei anumite tehnici de îngrăşare şi a unor furaje. Produsul denumit "bacon" se obţine de la rasele precoce de carne în urma îngrăşării rapide. fără pliuri. depigmentată. Porcul românesc de carne. Producţia se realizează în circuit închis (întreaga producţie de purcei care se introduc la îngrăşătorie se realizează în cadrul complexului) şi în flux continuu (în fiecare zi sau la câteva zile se realizează un număr stabilit de monte şi fătări.maternitate. S-a constatat că în îngrăşarea pentru bacon sexul are o importanţă mare.categorii de porcine. îngrăşarea pentru baco trebuie să urmărească obţinetrea de sporuri medii zilnice ma realizate pe seama creşterii ţesutului muscular. de calitatea nutreţurilor şi tehnica hrănirii. Îngrăşarea pentru bacon. fără cicatrice. cu un consum redus?? de furaje. mai alungite spre jaret. Pentru prepararea unui bacon de calitate superioară. procentul de grăsime din carcasă să fie mic. înţărcare. spata să fie musculoasă. Fluxul tehnologic prevede ca toate operaţiunile de bază: montă. de îngrijirea porcilor în timpul îngrăşîrii etc. rasele de porci de la noi din ţară care corespund pentru producţia de bacon sunt: Landrace. Duroc şi metişii acestor rase cu Landrace. în special trenul mijlociu şi posterior. 4. La baza sistemului de exploatare de tip industrial stă principiul reproducţiei continue. reţetele de furajare trebuie sa conţină toate elementele necesare atât pentru întreţinerea funcţiilor vitale. IV. cât şi pentru asigurarea unor producţii maxime. Calitatea bacoului obţinut depinde de calitatea materialului biologic. şuncile să fie foarte bine dezvoltate. Marele Alb. animalele îngrăşate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să prezinte un schelet fin. corpul lung.industrial. care ajung \%r această vârstă la greutatea de 85-90 Kg. gestaţie. astfel că la sfârşitul îngrăşării. trecerea de la o categorie la alta. care au grosimea slăninei pe linia superioară a corpului cea mai uniformă. produsul cel mai bun fiind dat de scroafele necastrate. fătare. Ritmicitatea şi constanţa producţiei de carne pe tot parcursul anului este o trăsătură esenţială a sistemului intensiv. în funcţie de mărimea compartimentului de fătare şi de durata formării grupei de montă-fătare.sectorul îngrăşătorie. O condiţie esenţială la alegerea porcilor care vor fi îngrăşaţi pentru 51 . pielea fină. IIIsectorul creşă. Activitatea complexelor industriale pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor se desfăşoară în 4 sectoare: I. Baconul 5s%ţ prepară numai din carcasa porcilor tineri de 6-7 luni. livrări). cap mic cu guşa puţin dezvoltată. Masculii destinaţi îngrăşării se castrează la 8-12 zile de la naştere. livrare să se desfăşoare în mod ritmic la fiecare 1-3-5 zile. care porneşte de la necesitatea producerii purceilor în corelaţie cu timpul de staţionare în fiecare fază de creştere.

Ingrăşarea mixtă se practică pentru a obţine o carne perselată. Carnea obţinută conţime o cantitate mai mică de apă. pentru obţinerea sporului zilnic planificat şi pentru asigurarea calităţii produsului. potrivită pentru prepararea prin sărare şi afumare. Îngrăşare mixtă decurge normal când grăsunii ajung la greutatea de 90-100luni. Dintre furajele vegetale. Numai purceii care nu au suferit de nici o boală în perioada de alăptare şi au la 8 săptămâni greutatea de 16-20 Kg pot da în perioada de îngrăşare indicii planificaţi. precum şi toţi aminoacizii indispensabili: lizina. cele mai indicate sunt: uruielile de orz. Are drept scop mărirea capacităţiitubului digestiv şi se realizează prin folosirea nutreţurilorvoluminoase mai ieftine. microelemente şi vitamine. iar la vârsta de 10-12 luni ating greutatea de 140-160 Kg. "supernuclee". se folosesc premixuri. grâul. triptofanul. metionina etc. se poate consuma şi proaspătă. laptele smântânit şi făinurile animale. fiind foarte gustoasă. Alb de Banat.îngrăşarea are două perioade: perioada de pregătire şi perioadaîngrăşării propiu-zise. Porumbul. O mare importanţă are administrarea în hrana porcilor de săruri minerale. secară. ele nu trebuei să depăşească 30 % din valoarea nutritivă a raţiei şi se dau numai în prima perioadă a îngrăşării. mazăre. în acest scop. fasolea dau un bacon de calitate inferioară. Bazna. este obligatoriu ca în raţia porcilor ce se îngraşă pentru bacon să nu lipsească proteina de origine animală.bacon este starea de sănătate.şi un anumit raport carne/grăsime în carcasă nu pot fi asigurate decât de raţiile complete. meiul. de aceea. Ingrăsarea pentru carne si grăsime (mixtă). secara. trebuie să se stabilească ce furaje se vor include în raţie şi proporţia lor în structura raţiei. în proporţie de 0. din care se pot prepara şunci de bună calitate şi slănină cu grosimea de 8-9 cm. Cornwall cu Mangaliţa. calitatea acestuia fiind influenţată de gradup de marmorare şi perselare al cărnii şi conţinutul ei în apă. grâu. fragedă şi gustoasă. tărâşele. în ultimile două luni de îngrăşare nu se vor administra decât furaje cu efect pozitiv asupra calităţii produsului: orzul. cartofi. de aceea. Ea-trebuie să fie dirijată pe tot parcursul îngrăţării. Rezultate foarte bune dau şi metişii rezultaţi din încrucişarea raselor de carne şi mixte: Marele Alb.2-1 % din raţie. este mult apreciată la prepararea salamului de iarnă. La îngrăşarea mixtă se pretează tineretul porcin din toate rasele precoce şi semiprecoce. Perioada de pregătire. Sporul mediu zilnic ridicat în perioada de îngrăşare. mei şi cantităţi reduse de suculente: morcovi. Alimentaţia are un rol hotărâtor în obţinerea unui bacon de calitate. trifoi şi sparcetă. Această 52 . Conţinutul în apă al cărnii scade pe măsură ce creşte greutatea vie şi cresc depunerile de grăsime. masă verde de lucerna. linte. care conţin proteină cu valoare biologică ridicată. furajele de origine vegetală conţin cantităţi insufucinte din aceşti aminoacizi.

Suculentele. După perioada de pregătire. începe perioadade îngrăşare propiu-zisă.De aceea. în timpul iernii grăsunii vor primisuculente. În prima fază a îngrăşării nu se urmăreşte cu prioritate calitateacărnii şi grăsimii. secara. În faza a doua a îngrăşării trebuie să se realizeze un spor marede greutate şi să se asigure îmbunătăţirea calităţii cărnii şi grăsimii. îngrăşarea durează 3-4 luni. caredurează 40-60 zile şi când grăsunii ajung la 70-80 Kg. în funcţie degreutatea corporală medie de la care se porneşte şi de sporurilemedii zilnice realizate. 53 . care pot asigura 30-40 % din necesarul de principiinutritivi. se vorpregăti pentru a fi consumate în totalitate. în timpul verii se pot folosi: lucernamasă verde.perioadă începe la vârsta de 4-5luni şi durează până la 6-7 luni. se scot turtele şi borhoturile complet. îngrăşarea propiu-zisă.N. înainte de adminnistrare. mazărea etc. cartofi. de aceea. iarcartofii pot forma cel mult 20-30 % din raţie. Amestecul de concentrate trebuie să conţină 100-110 gproteină digestibilă la 1 U. furajele ieftine care formau baza raţiei în prima fază suntacum raduse la maximum. Pentru completarea raţiei se voradministra amestecuri de concentrate şi un supliment de săruriminerale şi vitamine. în locul furajelor cu efectnegativ asupra calităţii grăsimii se introduc furaje care contribuie laîmbunătăţirea calităţii acesteia: orzul. se pot folosi furaje ieftine şi în cantităţimai mari. bodtănoase şi porumb însilozat. sfeclă furajeră. săruri minerale şi vitamine: restul raţiei este format dinconcentrate. înproporţie de 45-50 % din raţie.

T.Fig. 12 Principalele interrelaţii dintre aspectele biologice. tehnologice şi organizatorice ale reproducţiei şi producţiei în complexele de tip industrial pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor după A. Bogdan şicol) 54 .

ing. univ. P = Pietrain. D/M/şi colab. L. Cw =Cornwall. LB = Large Black. posedă o conformaţie corporală şi o constituţie corespunzătoare animalelor de reproducţie etc. TEHNOLOGIA AMELIORĂRII LA SUINE 12. fac următoarele precizări: vieruşii şi scrofiţele se introduc la testare numai dacă provin din unităţi cuprinse în controlul oficial al producţiei (deci scroafele au îndeplinit cerinţele minime de admitere în această acţiune. dr. În scopul eliminării indivizilor predispuşi la sindromul de stress se indică administrarea la vârsta de 64 zile.1. markerii genetici sau testul molecular. B -Bazna. LB. Y= Yorkshire. H = Hampshire. Y. P.3.3. W. reprezintă o preocupare permanentă a specialiştilor. CONSIDERAŢII ASUPRA TESTĂRII VIERILOR DUPĂ PERFORMANTE PROPRII Referitor la testarea după performanţe proprii prof. 290 Cw D. NEDELNIUC. EIKELENBOOM şi colab. /. G. 310 6 5 5 25 ChW.W=Wessex. D = Duroc. Mg. a agentului anestezic "halotan".). conform tabelului 17). Tabel 17. Testu halotan clasic are dezavantajul că nu permite separarea 55 . Metodele utilizate diferă în funcţie de posibilităţile existente şi anume: testul halotan (metoda clasică sau îmbunătăţită-HAO). H. Notă:MA=MareleAlb. urmând ca animalele care au reacţionat pozitiv să fie dirijate la îngrăşare şi nu la reproducţie (V.12. Eliminarea genei sensibilităţii la stress din populaţiile în care aceasta este prezentă. nu prezintă anomalii congenitale (cel puţin până la vârsta de 91 zile). ChW = Chester White. B. Mg = Mangaliţa. Cerinţele minime de admitere în controlul oficial de producţie la porcine Grupa Admiterea în lucrările de selecţie DeRase Vârsta Prolificitatea Capacitatea de alăptare scrofitelor pâna la montafecund ă(zile) Purceit Din Nr. Greutatea otal carevii Purceiî lotului (kg) n lot 8 7 6 30 MA. pierderile nu au fost mai mari de 50% din efectivul iniţial al lotului de fătare.L=Landrace.

car reprezintă diferenţele înregistrate între performanţa medie a lotului de descendenţi şi performanţa medie a seriei lunare de testare pentru fiecare din însuşirile urmărite în testul performanţelor proprii. fac afirmaţia conform căreia caracteristica de bază a testării după descendenţi o constituie asigurarea unor condiţii uniforme în toate staţiunile de testare. NAVEAU şi colab. se utilizează din anul 1995. au făcut cercetări pentru eliminarea genei sensibilităţii la stress utilizând comparativ două metode: testul halotan-metoda HAO şi testul molecular PCR 12. în anul 1998 AURELIA CUC. J. CONSIDERAŢII ASUPRA TESTĂRII VIERILOR DUPA DESCENDENŢI Referitor la testarea după descendenţi a porcinelor prof. I. care prin testul halotan au fost apreciaţi astfel: 45% ca homozigoţi recesivi. un test halotan îmbunătăţit. denumit Halothane Assistee par Ordinateur (HAO). furajarea. Testul molecular. în ceea ce priveşte întreţinerea. rezultatele celor două teste concordă numai în proporţie de 77%. cea mai precisă şi mai rapidă metodă de identificare şi eliminare a genei sensibilităţii la stress. iar efectul selecţiei s-a concretizat în reducerea frecvenţei animalelor sensibile la stress la sub 5% în populaţia în care a fost aplicat. exploatarea. NAVEAU a demonstrat însă că la anumite populaţii. este în prezent foarte costisitoare. Indicele de testare după descendenţă la vieri se calculează pe baza urmăririi aceloraşi însuşiri (ca la testul performanţelor proprii). rezultatele testului ADN concordă cu cele obţinute prin testul halotan. ZENECI şi colab. în 99% din cazuri. cercetătorii din diferite ţări au propus completarea metodei cu utilizarea unor markeri genetici.2. astfel că utilizarea acestuia reduce frecvenţa genei "n". Rezultatul testării după descendenţi la scroafe se exprimă prin indicele de testare. dar nu o elimină în totalitate.3. în timp ce în cazul homozigoţilor dominanţi. Compararea celor două metode de identificare a animalelor sensibile la stress (testul halotan clasic şi testul molecular) au evidenţiat că pentru homozigoţii recesivi. univ. J. DINUşi colab.heterozigoţilor (Nn) de homozigoţii dominanţi (NN). ing. în scopul creşterii preciziei efectuate prin testul halotan. reprezentaţi prin gene apropiate genei Hal şi anume PHI şi PGD. au* propus pentru eliminarea în totalitate a genei sensibilităţii la stress (cu dezavantajul unui ritm mai lent). dr. metoda markerilor genetici poate introduce erori în apreciere. În ţara noastră testul halotan îmbunătăţit (HAO). N. la produşii proveniţi 56 . ca şi metoda însăşi după care se efectuează şi interpretează controlul. Erorile au apărut în cazul heterozigoţilor identificaţi prin test molecular. iar 55% ca homozigoţi dominanţi.

în cadrul celor două variante. arată că. Pentru calcularea indicelui de testare după descendenţi la vieri este necesară determinarea a două valori medii şi anume: media seriilor lunare şi media scroafelor partenere.din loturile scroafelor partenere. în aceste condiţii se pune problema optimizării numărului şi mărimii familiilor. S-au utilizat două variante experimentale cu 10 şi respectiv 20 de familii. MĂRIA STOICIA şi L. DE VRIES şi colab. Pornind de la aceste premise în anul 1996 V. ZENECI. astfel încât să se obţină un progres genetic maxim. AVALOS şi SMITH prezintă trei alternative pentru selecţia vierilor: • maxim trei vieri pe familia de fraţi buni. în urma unui studiu de optimizare FREEDEN ajunge la concluzia că efectivul optim într-o populaţie închisă este de 4-5 vieruşi şi minim 60 de scroafe. heritabilitatea greutăţii la 182 de zile şi a grosimii slăninii. • maxim un vier pe familia de fraţi buni. iar pentru a evita consangvinizarea excesivă. N. rata de consangvinizare poate fi redusă prin creşterea numărului de vieri utilizaţi pe an sau prin selecţia vierilor în interiorul familiilor de fraţi buni sau semifrati. BERIS au studiat într-o populaţiefinită efectul numărului familiilor şi implicit a mărimii acestora asupra răspunsului selecţiei. Scroafe partenere sunt considerate toate scroafele care fată şi care au fost montate în primele opt săptămâni de la folosirea la montă a vierilor. respectiv a numărului efectiv.. urmând să se stabilească varianta care dă progresul genetic 57 . Astfel. Numărul minim de scroafe partenere este de 4. GÂŢ. TORO şi colab. când selecţia se face numai pe însuşirile de reproducţie. Când două sau mai multe scroafe sunt surori bune se folosesc pentru calcul datele de la cea mai bună dintre acestea. • un vier pe familia de semifrati (pe tată). este cunoscut faptul că o populaţie poate fi formată dintr-un număr mai mare de familii de mărime mai mică sau un număr mai mic de familii de mărime mai mare. pentru fiecare variantă de mărime a familiei s-a determinat intervalul între generaţii. recomandă 8-10 vieri pe generaţie şi maximum de scroafe posibile pe vier. Pe baza acestor elemente s-a estimat progresul genetic pentru fiecare variantă. Mărimea unei populaţii supuse selecţiei este limitată atât sub aspectul numărului global. Cercetările s-au efectuat pe o populaţie de rasă Linia Sintetică (LS) -345 Periş şi a cupsrins o probă de 20 de familii (vieri) cu 1000 descendenţi testaţi. găseşte o consangvinizare mai scăzută în cazurile cu un vier pe familia de fraţi buni şi semifrati. cât şi cel al structurii elementelor constitutive.. intensitatea selecţiei considerând reforma la vieri de 100% pe an. dar şi un răspuns al selecţie] mai scăzut. comparativ cu primul caz-trei vieri pe familia de fraţi buni. în ambele cazuri mărimea familiei luând valori de la 5 până la 50 descendenţi pe familie.

067 467 6 23-113 87.8 16.161 0.303 0.208 .8 17.9 . Gâţ.3 17.947 570 8 36-61 91.039 0.221 544 17 195-13 83.357 608 4 13-135 89.436 0.0 15.272 538 5 16-121 90. Tabel 14.0 16.249 .0.0.179 .4 .0 0.475 0.019 461 7 35-23 84.0.8 0.7 17.003 .0 15.0. 58 .037 483 16 194-121 81.0. N.0 .4 17.6 17.095 464 19 198-163 79.267 521 3 12-63 90.6 16.0.4 16.0.304 508 18 197-199 84. În continuare prezentăm valorile medii realizate de descendenţii masculi ai vierilor analizaţi reţeritoare la greutatea la 182 zile.0.052 531 2 11-131 88.9 0.0.450 .100 -0. Măria Stoicia şi L Beris) Diferenţa Diferenţa Selecţiei Greutaselecţiei Pentru.6 0.6 0.130 521 *la 182zile.335 .130 -0.050 -0.0.1 16.373 482 20 189-5 75.262 .6 17.5 15.0.0.020 525 14 191-125 82. grosimea slăninii. intervalul între generaţii.maxim. intensitatea selecţiei fiind determinată din diferenţa de selecţie.8 . Zeneci.5 0. Varianta cu 10 familii a fost constituită din vierii cu cele mai mari diferenţe de selecţie pentru caracterul "greutate la 182 zile".8 0.326 571 MEDIA 86. Intervalul Grosimea între Nr. Valorile medii realizate de descendenţii vierilor analizaţi (după V.407 514 9 40-91 92.375 590 13 187-41 84. precum şi diferenţele de selecţie exprimate în deviaţii standard pentru greutatea la 182 zile şi grosimea slăninii.1 0.0.414 .2 0.232 0.122 .9 16.0.047 .9 15.0.4 17.1 0.1 0. Matricol tea* Grosimea pentru Generaţii Crt Vier slăninii greutate Slăninii 1 10-55 87.2 0.6 16.107 434 10 49-5 95.120 .275 0.7 0.649 499 11 81-123 88.6 16.5 16.0.0. în paralel s-au comparat aceleaşi variante.7 0.6 0.298 650 12 187-5 82.1 16.101 502 15 192-111 84.4 .1 .

22 0.33 1.21 0. majoritatea vierilor au diferenţe de selecţie pozitive pentru greutatea la 182 de zile şi negative pentru grosimea slăninii.61 0.41 0.20 1.69 0.85 1.71 0.33 0.60 0.77 0.31 0.56 1.55 1.18 1.38 0.49 0.52 0.69 0.33 0.20 0.25 0.44 0.80 0.95 1.51 0.03 0.80 0.60 0.82 0.48 0.44 0.87 0.22 0.84 0.36 1.41 0.Din datele prezentate rezultă că.64 0.88 0.58 0.13 0. situându-se în majoritate peste media populaţiei.89 0.02 1.79 0. iar rezultatele obţinute arată că aceştia au realizat şi cele mai bune performanţe.46 0.44 0. proba pe care s-a efectuat experienţa a fost formată din vierii cu cele mai numeroase familii.28 1.28 1. Tabel 15.46 0.74 0. Trebuie menţionat faptul că.34 59 .33 0.13 0.62 0.15 0.47 0.76 1.83 0.24 0.05 1.24 0.36 0.33 0.33 1.42 0.82 0.21 0.43 0.56 1.60 0.81 0. Beris) Mărimea Interval Greutatea * Grosimea slăninii Familiei între generaţii h2 Ag hz Ag Varianta cu 20 vieri 5 430 10 441 15 450 20 459 25 467 30 477 35 487 40 498 45 510 50 520 Varianta cu 10 vieri 5 425 10 436 15 445 20 455 25 464 30 474 35 484 40 494 45 504 50 515 * la 182 zile. Gât.40 0.78 0.26 0. Măria Stoicia şi L.91 0.36 0.09 1. N. Zeneci. 0.51 0.12 0. Heritabilităţi (h2) şi progresul genetic (Ag) ia Linia Sintetică-345 Periş în funcţiede mărimea familiei de vier (după V.

însă la valori mai mici decât în prima variantă.13 la familia de 5 descendenţi pe vier la 0. în teza de doctorat la Facultatea de Zootehnie din Bucureşti.20 vieri x 20 descendenţi. rezultatele indică oscilaţii în limite mari a preciziei pentru greutatea la 182 zile în cazul familiilor mici (până la 25 descendenţi pe familie). progresul genetic estimat prezintă o tendinţă pentru valori mai mari la varianta I (0. 60 .034%). la mărime peste 30 observându-se şi aici tendinţa de stabilizare la valori cuprinse între 0. Această interpretare este valabilă însă numai pentru mărimea familiei de la 5 la 15 descendenţi din prima variantă.81%). în cazul grosimii slăninii valorile heritabilităţii variază în limite foarte largi pentru familiile până la 30 descendenţi (între 1. pentru varianta a ll-a . V. în cazul reducerii numărului de descendenţi introduşi în studiu de la 1.360.10 vieri x 40 descendenţi).25.33% la familia cu 40 şi 1.33 şi 0. progresul genetic estimat pentru aceste familii fiind cuprins între 0.85%) faţă de varianta a ll-a (0. mărimea familiei la care precizia selecţiei tinde să se stabilizeze este de 35-40 descendenţi pe familie.000 la 400 (pentru varianta I .44% pe an. rezultă concluzia că variaţia mare intertaţi din prima variantă nu compensează variaţia mare intertaţi din varianta a doua. ing.69 pentru familia de 35 descendenţi. după care tinde să se stabilizeze. Pentru a doua variantă formată din 10 familii cu mărime de la 5 până la 50 descendenţi. Aceeaşi evoluţie are şi progresul genetic estimaj care de la 0.15% pe an la familia cu 5 descendenţi. Din compararea rezultatelor celor două variante. Menţionăm că cercetările respective sunt în curs de finalizare de către drd.26). decât în populaţia cu 20 de familii.76. zoot. La o mărime a familiei de peste 40 descendenţi precizia selecţiei tinde să se stabilizeze la valori de 0. când aceasta se compară cu mărimea familiei de 40-50 descendenţi din a doua variantă. cu 25 semifrati pe familie (0. aceasta reprezentând o mărime cu care se poate opera eficient în lucrările de ameliorare.80-0. cu 50 semifrati pe familie (0.14%). De aici. ajungând de la 0. Răspunsul selecţiei pentru variantele menţionate s-a obţinut prin calcularea intensităţii selecţiei din diferenţa de selecţie fată de contemporani. se constată că la o mărime a populaţiei egală cu 500 de indivizi progresul genetic este mai mare în populaţia cu 10 familii. într-o populaţie formată din 20 familii. ajunge la 1. Din comparaţia celor două variante se constată că precizia selecţiei este mai mare în familiile mari din a doua variantă decât în familiile mici din prima variantă. GÂŢ.20% la familia cu 50 descendenţi.Se constată o creştere a preciziei selecţiei pentru greutatea la 182 de zile pe măsura creşterii mărimii familiei.210.

elastică. Estrul. Pe unul din ovare se găseşte foliculul ovarian matur. La palparea ovarului se constată la nivelul fosei de ovulatie o formaţiune veziculară. la iapă este bine să se cunoască ciclul sexual la fiecare femelă în parte (durata şi intensitatea manifestării căldurilor). Femelele cu o stare de întreţinere bună şi cu o alimentaţie echilibrată pot să prezinte cicluri sexuale tot timpul anului. ciclul sexual este întârziat şi apare ca după o fătare normală. PARTICULARITĂŢI ALE CICLULUI SEXUAL LA IAPĂ Iapa face parte din grupa femelelor poliestrice. la vederea acestuia . Gâtul (colul) uterin este edemaţiat. căldurile apar întfHin interval mai scurt (6-21de zile). Datorită unor particularităţi ale reproducţiei. în cazul fătării premature. căldurile apar la 6-9 zile şi se menţin 2-9 zile.CAPITOLUL 13 TEHNOLOGIA CREŞTERII CABALINELOR 13.1. De cele mai multe ori. ciclul se reia ca după o fătare normală. putându-se introduce cu uşurinţă canula de sticlă de la seringa de însămânţare în timpul inoculării spermei. mai ales în herghelii. Are o durată de 4-8 zile. neliniştită. După fătare. cu 3-5 cicluri sexuale anual. 14). cu variaţii între 9-33 zile (fig. Manifestarea clinică a căldurilor este foarte evidentă: femela urinează des şi elimină cantităţi mici de urină amestecată cu mucus. uşor deviat spre planşeul bazinului.1. fluctuant. La majoritatea femelelor ciclurile sexuale se manifestă primăvara şi toamna. După avortul tardiv. mai ales în apropierea armăsarului. La examenul vaginal cu speculum se constată modificări organice importante: mucoasa vaginală şi cervicală este puternic congestionată. fluctuantă.Pentru descoperirea căldurilor la iepe la care libidoul este slab manifestat. de mărimea unei nuci. ia o poziţie cam pată şi se pregăteşte pentru actul sexual. în caz de avort precoce. Ovulaţia se produce de obicei în a doua jumătate a căldurilor. Orificiul cervical este dilatat. Modificările organice şi libidoul sunt slab manifestate. Femela este nervoasă. de 21 zile. depărtează şi apropie ritmic buzele vulvei. Durata ciclului sexual este.1. Există şi femele la care căldurile se manifestă şters. Durează 2-9 zile. in medie. acoperită cu un mucus transparent la începutul stadiului şi cenuşiu-murdar către sfârşitul ei. cu proectarea clitorisului în afară. Proestrul. cu aproximativ 24-48 de ore înainte de sfârşitul lor. în herghelii se foloseşte «armăsari încercătoriPrin acest procedeu nu poate fi 61 . PARTICULARITĂŢI ALE REPRODUCŢIEI LA IAPA 13.

fără formaţiuni palpabile la nivelul fosei de ovulaţie.2.20 de iepe în antutajul său. când se solicită la prea multe monte zilnic sau într-un interval de timp scurt. Femela este liniştită şi consumă bine hrană. în asemenea condiţii. când armăsarul nu are mai mult de 15 . Acest procedeu. Condiţiile naturale de întreţinere. practicându-se şi în prezent două sisteme: liberă şi dirijata Monta liberă se practică în zonele de deal şi munte. şi epuizarea masculului.este folosită în hergheliile în care sunt specialişti obişnuiţi cu tehnica de lucru. metoda prezintă şi unele dezavantaje. colul (gîtul) uterin se închide. cu rezultate bune în această direcţie. uşor elastică. în grupa iepelor la păşune există şi 1-2 armăsari. pentur a se evita spargerea foliculului ovarian. Mucoasa vaginală şi floarea învoită au o coloraţie roz. preconizat de cercetătorul sovietic JIVOTKOV. Modificările de mărime. Dacă foliculul ovarian poate fi palpat la nivelul fosei de ovulaţie. corpul galben progestativ nu se palpează deoarece se formează în interiorul ovarului. în cazul când unul din parteneri este bolnav. Examenul trebuie făcut cu multă grijă. Prin stabilirea momentului apropiat ovulaţiei. Gâtu uterin este închis şi proemină în cavitatea vaginală sub forma unui con.depistat momentul ovulaţiei. traumatizarea peretelui rectal. Hiperemia organelor genitale scade. mişcarea.1. Cu toate acestea. soarele sunt factori care contribuie la realizarea acestor rezultate pozitive. Durează 2-8 zile. Durează 4-10 zile. Metestrul.palidă. Ovarele sunt sensibil egale ca mărime. De regulă. strivirea altor foliculi ovarieni. care descoperă cu uşurinţă iepele în călduri şi le montează. femela este montată sau înaămânţată artificial la timpul optim. Diestrul. 62 . păşunea bună. 13. procentul de fecunditate şi cel de natalitate sunt foarte ridicate. unde cabalinele sunt crescute în libertate pe păşune. Uterul reacţionează slab la palpare şi are o consistenţă flască. ele depăşesc adesea circa 90. PARTICULARITĂŢI ALE MONTEI LA IAPĂ Reproducţia cabalinelor la noi în ţară se realizează aproape exclusiv prin montă. în acest scop urmărirea evoluţiei foliculului rămâne singura metodă precisă pentru stabilirea dehiscenţei foliculare. fără să proemine la suprafaţă. Semnele de călduri dispar şi iapa se linişteşte. în locul foliculului ovulat se formează corpul galben progestativ. formă şi consistenţă ale foliculului de Graaf pot fi urmărite prin exploaraţie transrectală. ca: posibilitatea răspândirii unor boli specifice sistemului genital.

în herghelii se utilizează anumiţi armăsari pentru încercarea prealabilă a iepelor. comportamentul femelei şi al masculului. aşa încât când iapa cedează. trebuie să se ştie că iapa nu primeşte masculul la prima senzaţie de dorinţă pe care o încearcă. Pentru descoperirea exactă a căldurilor la iapă se recurge la aşazisa încercare sau probă a iepelor. trebuie urmărite reacţiile iepei. Pe deasupra barei. dacă este posibil. în timp ce iapa care nu este în călduri reacţionează puternic la apropierea armăsarului. Dacă în cazul staţiunilor de montă armăsarulpepinier se foloseşte şi ca încercător. în sfârşit. în zona organelor genitale externe. Armăsarul încercător începe prin a mirosi iapa la cap. cât mai redusă. exprimate prin procente de fertilitate şi natalitate. până la acest stadiu orice tentativă a armăsarului nu este acceptată. care constă dintr-un perete gros de scândură de 140-150 cm lăţime. căptuşit cu pânză tare sau cu piele. la iapă acesta joacă un rol deosebit de important. Dacă la alte specii psihismul nu are un rol prea important în desfăşurarea montei. având toate controalele sanitar veterinare efectuate sunt însoţiţi de către un călăreţ de la depozit care este instruit în îngrijirea şi alimentaţia armăsarului şi în dirijarea montei. în general. Aceasta se datoreşte în principal necunoaşterii omului care intervine în acest act atât de complex şi dificil al montei la cabaline. în flanc. Intervenţia omului să fie blândă şi.Monta dirijată se practică în cadrul staţiunilor de montă comunală şi în hergheliile de stat. calm. pentru a obţine o fecunditate ridicată. în deplină linişte şi fără spectatori. în tot acest timp. apoi de-a lungul corpului. Rezultatul montei depinde în bună măsură de modul în care se cunoaşte cum să se folosească armăsarul încercător şi de felul în care acesta ştie să descopere iapa în călduri. în primul rând. Arta dirijării montei la iapă constă în a face tot ce este posibil ca să se imită cât mai mult monta în libertate. armăsarul încercător miroase şl atinge uşor iapa cu botul pe gât. în majoritatea cazurilor sunt cuprinse între 50 şi 60% în medie pe ţară. ea aşteaptă ca organele sale să fie bine pregătite pentru concepţie. De aceea este necesar ca cel ce supraveghează monta să cunoască bine semnele căldurilor. în herghelii există un grajd special cu boxe. încercând chiar să-l 63 . neted. Din acest punct de vedere. destinat adăpostirii individuale a armăsarilor pepinieri şi o hală de montă prevăzută cu bară de încercare şi cu duşumea din pământ bătut sau din nisip fin. De partea sa armăsarul este stimulat şi perfect pregătit pentru această rezistenţă. fără să o sperie sau să-l provoace reacţii dureroase. apropiindu-se progresiv de trenul posterior. De o parte şi de alta a acestei bare se aduce armăsarul încercător şi iapa de încercare. impetuozităţile sale. apropierea celor doi parteneri să se facă treptat. deşi condiţiile în care se efectuează monta dirijată sunt mult superioare. în acest scop este necesar să existe o bară de încercare. lipsit de asperităţi şi fără muchii. Armăsarii. totuşi rezultatele. fecundaţia este aproape sigură.

se poate amenaja şi o bară de încercare. iapa în călduri accepta apropierea armăsarului şi se apropie de bara de încercare. O grijă deosebită trebuie să se acorde la încercarea iepelor cu mânz. Uneori. pe un perete. până la sfârşitul estrului. Gotze (1960) recomandă ca în diagnosticarea căldurilor să se noteze fiecare din aceste trei simptome cu un simbol. gestaţie urmată de fătare normală. în sala de montă aproape de bara de încercare se fixează. deoarece nu se ştie cât durează căldurile şi când se produce ovulaţia. Astfel. în cazul când toate trei simptomele sunt clar exprimate se va nota + + +. Se recomandă ca monta să se efectueze fie începând din prima zi cu repetrare din 48 în 48 de ore. Există şi situaţii când unele iepe. pentru că adesea poate avea loc moartea şi resorbţia embrionului. Al doilea simptom clar al căldurilor este ridicarea şi deplasarea într-o parte a cozii. diagnosticul gestaţiei. în cazul când iapa nefiind în călduri se apără de armăsar. Acesta este primul semn important ai căldurilor. deşi sunt în călduri. călduri. Acelaşi 64 . ? sau -. la interval de 24 ore. în lucrările de rutină din cadrul hergheliei se face zilnic încercarea tuturor iepelor. montă. ca. fătare sau avort. din cauza unei senzaţii de frică. ceea ce înseamnă că iapa este în călduri şi pregătită pentru montă. de exemplu: +. chiar dacă s-a stabilit gestaţia în stadiu precoce. în sfârşit. însă nu mai rar deoarece căldurile de durată scurtă (de două zile) trec fără să fie observate. Se poate folosi astfel mult mai raţional armăsarul la montă. în asemenea situaţii se recomandă ca să fie adus armăsarul în apropierea ţarcului în care iapa stă liberă. MERKT. La nevoie. Din acest punct de vedere este interesantă şi practică experienţa specialiştilor din Germania în notarea şi efectuarea montei dirijate la iapă (H. în timpul căldurilor. fie din a doua zi cu repetare la acelaşi interval. iar pe abscisă zilele calendaristice din ianuarie până în iunie. mai ales spre sfârşitul sezonului sexual. al treilea simptom constă în reacţia şi prolabarea ritmică a clitorisului concomitent cu eliminarea de cantităţi mici de urină amestecate cu scurgeri mucoase. 1970). Practica hergheliei de la Cislău arată în acest sens că se pot obţine rezultate bune. se manifestă foarte violent la apropierea armăsarului în timpul încercării. Această încercare se face la interval de 48 ore. în rubricile zilnice se trec simbolurile pentru încercare. în scopul realizării unui procent ridicat de fecunditate este necesar ca monta să se facă înaintea ovulaţiei şi cât mai aproape de aceasta. momentul ovulaţiei. Cele mai sigure rezultate se obţin însă când un medic veterinar cu experienţă stabileşte prin examen clime transrectal al ovarului.lovească. cu rezultate bune. în special nulipare. În cazul unei aprecieri judicioase se poate efectua o singură montă în apropierea momentului ovulaţiei. Se va proteja mânzul pentru a nu fi lovit fie de iapă fie de armăsar. la unele iepe cu instalarea dificilă a gestaţiei se practică cu succes 2 sau 3 monte consecutiv. o tablă pe care sunt trecute pe ordonată iepele repartizate unui armăsar.

să stabilească cu suficientă precizie momentul ovulaţiei. Momentul optim pentru montă. I. în tot timpul căldurilor. Dacă însă gestaţia este avansată.lucru este valabil şi în cazul când se practică examenul transrectal de către medicul veterinar pentru stabilirea stării foliculului şi când se vor lua măsuri de protecţie atât pentru examinator. armăsarul adult se repartizează pentru 60-70 de iepe într-un sezon sexual şi la circa 150-160 de monte. este necesară să se cunoască şi să se determine momentul optim pentru montă (valabil şi pentru însămânţarea artificială).în caz de dubiu asupra gestaţiei. Pentru aplicarea metodei sunt necesare trei examene ale ovarului pe zi. nu rare sunt cazurile când unele iepe gestante manifestă estrul. în acest mod se poate dirija şi reduce la minimum necesar monta. când gestaţia este incipientă şi se execută monta. El descrie şase stadii în dezvoltarea folicului. Forma ovarului este de bob de fasole cu extremitate ceva mai mare. Cu toate acestea. în funcţie de aceasta. Maximum de fecunditate se realizează când armăsarul este în vârstă de 6-15 ani. metoda arătată nu dă întotdeauna rezultate satisfăcătoare. Pentru realizarea unei fecundităţi şi natalităţi ridicate la iapă. Din aceste motive unii specialişti şi crescători de cai recomandă explorarea manuală a ovarului în timpul căldurilor. Aceasta se impune mai ales pentru faptul că durata căldurilor la iapă este foarte mare. procentul de concepţie continuând să rămână nesatisfăcător. are consistentă moale elastică. JIVOTKOV. nu se înregistrează avort. în caz de gestaţie monta va fi categoric interzisă. Ovulaţia poate avea loc în tot acest interval. Cu toate acestea. H. Un specialist cu experienţă reuşeşte ca prin acest examen să aprecieze cu exactitate foarte mare stadiul de dezvoltare a foliculului ovarian şi. monta este urmată de avort. Monta în acest stadiu realizează 65 . de aceea o montă efectuată la începutul căldurilor este total ineficientă în cazul în care ovulaţia are loc la sfârşitul perioadei de călduri. iar ovulul este apt pentru fecundare 3-5 ore de la dehiscenţă. se recomandă să se repete diagnosticul de gestaţie prin examen transrectal înainte ca iapa să fie montată. ea variind între 3 şi 8 zile şi uneori chiar mai mult. pentru că în organele genitale femele să existe în tot timpul estrului un număr suficient de spermatozoizi apţi pentru fecundare. La baza acestui mod de lucru stă constatarea că spermatozoizii trăiesc în tractul genital circa 48 de ore. În sfârşit. • în stadiul al doilea. a realizat peste 90% fecunditate la iapă. în herghelii se aplică sistemul montei din 48 în 48 ore. în cadrul hergheliilor unii armăsari de valoare folosiţi cu grijă şi foarte raţional pot depăşii în activitate vârsta de 20-22 de ani. ovarul se măreşte. Pentru motivul menţionat. Ca regim de utilizare. care a descris şi introdus în practica creşterii cailor această metodă. cât şi pentru mânz şi iapă. în asemenea situaţii. şi anume: • primul stadiu se caracterizează printr-o uşoară mărime a ovarului în care se dezvoltă foliculul.

Acesta este semnul dehiscenţei apropiate. foliculul ajunge la dezvoltarea maximă. Sunt valabile observaţiile făcute în cazul locului de inoculare a materialului seminal la scroafa. • stadiul al cincelea este stadiul dehiscenţei foliculare. în cazul utilizării capsulelor de gelatina. Această variaţie se pune pe seama temperaturii mediului ambiant Frigul temporizează producerea ovulaţiei. moale-elastic şi nedureros.12 ore. Exista următoarele forme de conservare a materialului seminal pentru inocularea iepelor în caiduri: material seminal brut. material seminal diluat si refrigerat. Fără îndoială că în acest fenomen mai intervin. care durează circa 10. Ovarul în urma rupturii foliculare şi aieşirii ovulului din fosa de ovulaţie ăşi pierde forma sferică. furajarea. întreţinerea şi exploatarea. existând mai multe reţete pentru diluarea materialului seminal de armăsar. redus în volum. dar ridica cele mai mari probleme din punct de vedere al momentului inoculării în perioada de caiduri. La partea mai bombată se simte foluculul cu fluctuaţie clară la interior. care poate fi inoculat dupa recoltare imediat sau refrigerat câteva ore. De la începutul dezvoltării foliculului şi până în momentul ovulaţiei nu trec mai puţin de trei zile şi nici mai mult de 12 zile. se folosesc 3-4 bucati. Locul de inoculare a materialului seminal la iapa este intrauterin. Inocularea materialului seminal la iapa nu prezintă dificultăţi. • în stadiul al treilea. flasc. care au capacitatea de 10 ml. asemănător cu cel din monta. Ovarul este turtit lateral. • stadiul al şaselea se caracterizează prin formarea corpului galben. îngrijirea. Ovarul capătă o formă aproape sferică. Datorita masurilor sanitarveterinare de profilaxie si de combatere a durinei si exantemului genital 66 . este moale. 13. ovarul se aseamănă cu o pară. PARTICULARITĂŢI ALE INOCULĂRII MATERIALULUI SEMINAL LA IAPĂ Doza de material seminal inoculat la iapa este de 15-20 ml în cazul materialului seminaţ brut si de 30-50 ml. Monta în acest stadiu realizează o fecunditate de 40-50%. sub aspectul tehnicii de lucru.o fecunditate de 10-15%. în cazul materialului seminal diluat. mai ales sub forma de granule si păstrat în azot lichid.1. Monta în primele momente după dehiscenţă dă un procent de 80-90 fecunditate. aplicând aceasta metoda Knopp obţine rezultate satisfăcătoare. Peretele folicular este subţiat şi foarte destins din cauza presiunii lichidului din interior. în lipsa fecundaţiei corpul galben involuează în 7-15 zile.3. O singură montă sau însămânţarea iepei în acest stadiu dă o fecunditate de 7080%. cu contribuţie cel puţin egală. • în stadiul al patrulea. material seminal congelat. dureros. în timp ce căldura o accentuează. deoarece acest moment se stabileşte practic cu multa dificultate.

elementul cel mai important îl constituie inocularea în momentul optim al caidurilor. în principiu. Pentru ultimele doua variante de inoculare este necesar un speculum vaginal special pentru iapa (fie modelul Polanski. dupa cum s-a arătat. aplicarea însamantarilor artificiale la iepe. Folosirea unui dispozitiv de inoculare de tip suflerie (asemănător. fie speculum tubular). dr. profund. PARTICULARITĂŢI ALE GESTATIEI Şl PARTURITIEI LA IAPA Ca urmare a procesului fecundaţiei. 67 . modificat de Falcoianu si confecţionat din metal. care se face direct. manual. unde învelişul lor se dizolva. După Prof. Menţionăm că la iapă inocularea materialului seminal se poate face şi cu un cateter de cauciuc sau de material plastic. 13. Desi inocularea prin acest procedeu este foarte comoda si simpla. din acest punct de vedere. iapa în caiduri trebuie bine contentionata prin aplicarea platlonjelor si chiar a iavasalei. parturiţia. dr. unele caracteristici particulare. este greu de stabilit practic. care însa. pentru evitarea accidentelor. Folosirea unei seringi speciale pentru inocularea materialului seminal la iapa (care are o montura metalica. aceste capsule sunt împinse intracervical cu degetul. Pentru inocularea materialului seminal la iapa exista trei metode. care prezintă doua tuburi care se introduc intracervical (prin unul pătrunde material seminal. în timpul inoculării materialului seminal la iapă.4. endocrionologia gestaţiei.veziculos. DUMITRESCU şi colab. care pot apare. I. Indiferent de metoda. totuşi ea necesita o aparatura speciala pentru confecţionarea capsulelor de gelatina si pentru umplerea lor cu material seminal.1. iar dupa 2-3 inoculări. în ceea ce priveşte durata gestaţiei. precum si o sursa de lumina (de obicei lampa frontala asemănătoare cu cea folosita pentru vaca si oaie). univ. care durează până la fătare. A. univ. este absolut necesar să se ia în mod corespunzător toate măsurile de protecţie a muncii. ajungând în cavitatea uterina. Se vor respecta întocmai masurile de igiena în folosirea speculumurilor vaginale. cu cel deja amintit). Cabalinele prezintă. ataşat la un flacon prevăzut cu o pară de suflerie. se poate ridica la 70-80 %. în organism se instalează gestaţia. După Conf. Introducerea de capsule gelatinoase. Indicele de fecunditate dupa prima însamantare este de 50-60 %. iar doza de material seminal este aspirată într-un recipient de sticla). tipul de placentă. iar prin celalalt iese aerul). mai mult decât la alte specii. este limitata. ŞONEA se poate utiliza cu succes ecoqraful. atat pe plan mondial cat si în tara noastră..

în oviduct se găsesc în această perioadă una sau mai multe ovule. epiteliul uterin.5%) şi mai scurtă cu 7 . începe odată cu fecundaţia şi durează până în a 40-a .7 zile. începând cu a 40-a . Această fază durează între a 150 -a şi a 200-a zi.4 340. determină creşterea şi maturarea de noi foliculi însoţiţi chiar de călduri. şi anume: endoteliul vascular. se ştie că la speciile unipare. între a 42-a şi a 150-a zi. Ponei 333. Unii din aceşti foliculi ovulează. Pur sânge englez . leucocite şi gonadotropină.2 zile. în general. S. există diferenţe de circa 1-2 zile între gestaţia cu fetus mascul şi femei.341. este specifică solipedelor. Trăpaşă .0 zile. Tipul de placentă la iapă este difuz epitelio-corial.1 zile.96 zile. Percheron 322. iar alţii suferă un proces de luteinizare.Star .337 (301 . din care face parte şi iapa.5 zile. E. În ceea ce priveşte endocrinologia gestaţiei la iapă se deosebesc patru faze bine distincte.341.2 zile. cea a corpului galben adevărat. gonadotropină serică dispare complet din circuitul sanguin şi corpii galbeni involuează. există variaţii în durata gestaţiei de la o rasă la alta.4 .3 zile.339. în timp ce corpul galben iniţial regresează. apărând în locul lor corpi galbeni accesorii care produc cantităţi sporite de progesteron. în timp ce o alimentaţie abundentă scurtează durata gestaţiei.a 45-a zi de gestaţie apar nişte formaţiuni cupuliforme endometriale care conţin un coagul bogat în globule roşii. astfel: Arabă .339.Durata gestaţiei. faza a patra.0 zile. se caracterizează printr-o 68 . aşa cum s-a arătat. şi de asemenea. în faza a treia. Prima fază. în general.338. Beigeiană 333. A doua fază. la rândul ei.371) zile. corio-alantoida. în cazul unei nutriţii mai sărăcăcioase.349) zile. Huţulă . S-ar părea că activitatea corpului galben iniţial format este insuficientă pentru menţinerea sarcinei în continuare. gestaţia cu gemeni este mai rară (1 -1. natura intervine cu o compensare: uterul produce gonadotropină serică şi aceasta.0 zile. între a 200-a zi şi parturiţie. Lipiţană .1 . în această perioadă singura sursă de progesteron necesar menţinerii gestaţiei este corpul galben format iniţial.8 zile decât gestaţia cu un singur produs. Ea cuprinde întreaga suprafaţă a mucoasei uterine. iapă x asin 350. în funcţie de anumiţi factori.338 (301 . Se constată o durată mai mare a gestaţiei la iepele bătrâne sau în timpul lunilor de iarnă. ţesutul conjunctiv al endometrului şi endoteliul vascular matern (E. deci o diferenţă în plus pentru sexul mascul de peste 4 zile. în cazul când produsul este mascul s-a constatat o medie a duratei gestaţiei de 341. 1968). iar în cazul sexului femei de 337 ± 0.42-a zi.13 ± 0.337. fiind caracterizată printr-o juxtapunere fină a corionului cu epiteliul uterin. De asemenea.0 . Este un caracter genetic al speciei şi variază în limite restrânse. în sfârşit. De aceea. Hafez. Furioso North . seroasa ectodermică. în acest tip de placentă există şase straturi (ţesuturi) diferite care separă fătul de sângele matern.345.

Pe măsură ce gâtul uterin se dilată. TEHNOLOGIA AMELIORĂRII LA CABALINE 13. fătul se angajează în conductul pelvin pe care îl străbate cu uşurinţă şi este eliminat în mediul extern. R. Nivelul estrogenilor urinari. Parturitia la iapă. datorită conformaţiei bazinului şi axului său. timp în care iapa manifestă o stare de nelinişte. creşte mult. precoce şi cu o bună capacitate de transmitere a acestor însuşiri la descendenţi.2. Ovariectomia începând cu a 200-a zi de gestaţie nu mai este urmată de avort. pentru ca să scadă şi să dispară după fătare. perfecţionat. se angajează punga alantoidiană secondată de punga amniotică înn care se află fătul.activitate intensă a placentei. care se aseamănă cu o linie curbată având convexitatea îndreptată dorsal (la vacă are aspectul unei linii frânte). care suplineşte în totalitate activitatea corpilor galbeni ovarieni. munca de ameliorare a materialului cabalin din tara noastră va fi dusă în două direcţii: se va ameliora materialul din herghelii. univ. transpiră în regiunea flancului şi grebănului. fapt pentru care retenţia anexelor fetale se întâlneşte foarte rar. Un fenomen. datorită tipului de placentă (epitelio-corială).1. cu o dezvoltare corporală optimă. defeca şi urinează des. Pentru realizarea acestui deziderat. dr. care apar la circa 50 de zile de gestaţie. 13. De multe ori punga amniotică nu se rupe şi fătul se poate axfisia dacă nu se intervine urgent pentru spargerea amniosului şi scoaterea mânzului ("fătarea în sac"). în urma contracţiilor uterine şi a "presei abdominale". adică rasele 69 . Eliminarea anexelor fetale începe la câteva minute după expulzarea fătului şi se desfăşoară destul de repede (între 10-30 minute). vitezei şi rezistenţei. Stadiul de deschidere a gâtului uterin variază între 24-48 ore. Stadiul de expulzare a mânzului este scurt şi variază între 5-30 minute. decurge mult mai uşor decât la vacă. se culcă şi se scoală frecvent. de asemenea particular speciei cabaline este creşterea exagerată în timpul vieţii intrauterine a ovarului fetusului. AMELIORAREA GENETICĂ A RASELOR DE CABALINE DIN ŢARA NOASTRĂ În manualul universitar "ZOOTEHNIE GENERALĂ Şl SPECIALĂ" în subcapitolul "Ameliorarea cabalinelor**. realizând un vârf cu platou între a 190 –a şi a 250-a zi. Pentru agrement şi sport se va perfecţiona calul de sport în direcţia creşterii taliei. prof. depăşind la un moment dat dimensiunile gonadei materne. MORAR menţionează că agricultura românească are nevoie de un cal cu o mare capacitate de efort.2.

având masa corporală de 400 .550 kg. criteriile fenotipice (dezvoltarea corporală.450 kg. Dezvoltarea corporală se apreciază pe baza masei corporale şi a principalelor măsurători corporale în anumite perioade date. datorită heritabilităţii (h2) mari a acestor însuşiri şi. SELECŢIA cailor se face pe baza criteriilor genotipice şi fenotipice. temperamentul liniştit. la câmpie se va uniformiza un cal intermediar cu o masă corporală de 500 -600 kg. conformaţia şi constituţia. se elimină de la reproducţie animalele cu defecte mari de 70 . în zona de deal se va forma un cal mai puţin masiv. Conformaţia se apreciază prin metoda punctelor prin examinarea animalului în staţiune şi în mers. "scoici" etc). iar de aici. dar nepretenţios la hrană. cu o viteză bună de deplasare şi puţin pretenţios la furajare. anemiei infecţioase. Astfel. în zona de munte se va forma un cal brevimorf (talia 140-150 cm). vârstă. aplicarea la această specie se face diferit: astfel. rezistent şi rapid. unor afecţiuni cronice şi tari ca: emfizem pulmonar. bine adaptat terenurilor accidentate.perfecţionate. pe lângă hrănire şi îngrijire. cu o masă corporală de 450 . pentru rolul lui de ameliorator al cailor locali. în special. prin furnizarea materialului biologic de reproducţie. Ca şi la celelalte specii. un rol deosebit va fi acordat selecţiei şi potrivirii perechilor. dr. constituţia.ezomorf. folosit la călărie. MORAR afirmă că în vfederea selecţiei. 13. de tip . fiind supuşi unor aprecieri complexe. constituţia robustă. PRINCIPALELE CRITERII PENTRU EVALUAREA PERFORMANTELOR ZOOTEHNICE LA ARMĂSARI Prof. univ. Fiind un criteriu foarte important. se vor ameliora caii de tracţiune din diferite zone ale ţării. Criteriile fenotipice folosite în aprecierea cailor de reproducţie sunt: dezvoltarea şi conformaţia corporală. capacitatea energetică sau performanţele productive. a calităţii şi cantităţii materialului seminal şi vor fi înlăturaţi de la reproducţie armăsarii criptorhizi şi monorhizi. rezistent la effort. rezistent. cu o bună dezvoltare corporală. în hergheliile de stat se va urmări ridicarea potenţialului genetic şi productiv al efectivului. capacitatea energetică sau performanţele productive) au o pondere mai mare decât la taurine. animalele vor fi supuse unui examen minuţios sanitar-veterinar pentru depistarea durinei. în funcţie de rasă. dar şi pentru valorificarea la export. Armăsarii de reproducţie vor fi verificaţi din punct de vedere al comportamentului sexual. În diferitele zone din ţara noastră se vor creşte tipuri diferite de cai. a diferitelor raporturi mecanice care determină capacitatea de efort a cabalinelor. R. exostoze (spavan. morvei. tracţiune şi portsamar. "caracter" bun. sex.2.2.

Produşii sunt aduşi la vârsta de 1.60' Durata totală Locul de a lecţiei executare 5 . Obişnuirea Cuzăbăluta 2. continuitate şi progresivitate. adică supunerea animalului voinţei omului. antrenament efectuat pe baza unor norme fundamentate ştiinţific.8 luni. cele cu constituţie debilă sau grosolană (cap "conic". Dresajul urmăreşte eliminarea reflexelor negative şi crearea unor reflexe pozitive. în vederea efectuării unui efort. saci cunisip de 40 . se apreciază rezultatele de pe hipodrom (rasele de galop şi de trap) faţă de celelalte rase. ritmicitate. dr. aefortului 1. Obişnuirea cu hamuri simple apoi Durata zilnică a lecţiei 15' de 2 ori/ zi. Durata dresajului este de 90 de zile şi se face după o anumită tehnică care se bazează pe următoarele principii: repetiţie. apoi 1 oră 30' . R. la început calul este condus de un ajutor 5. spinare şi şale de măgar sau "de crap") etc. în funcţie de specializarea rasei.5 ani. univ.7 zile 71 . Natura "lecţiei" sau crt. apoi 30' . în vederea dezvoltării aparatului locomotor). Se stabilesc prin probele de calificare pe hipodromul de stat şi constituie cel mai important criteriu de selecţie la cabaline. animalele sunt supuse dresajului şi antrenamentului (timp de 7 .60 kg 3.aplomb. În monografia "ZOOTEHNIE SPECIALĂ" elaborată de prof. în aceeaşi perioadă de timp ca primele două lecţii 4.40' 30' 5 . Capacitatea energetică sau performanţele productive reprezintă criteriul fenotipic cel mai important. Obişnuirea cu greutăţi pe spinare: teltie. încălecarea fără şa şiformarea gurii. univ. dar înaintea supunerii la probele de qalificare.7 zile în grajd 15'-20' 7 zile pentru Afară pe teren învăţare 10 zile Afară sau în manej acoperit Prima zi în grajd. MORAR şi asist. DANA PUSTA se arată că d r e s a j u I reprezintă prima parte a pregătirii calului pentru folosirea la tracţiune sau la călărie. Schema dresajului cailor tineri în herghelii Nr.7 zile în grajd 5 . chingă. Mişcarea circulară lalonjă. Tabel 18.

7 zile la 50' 30' . efortul se intensifică trepata. alura obişnuită este pasul 30' . După 1 -2 luni.3 ani şi durează 3-4 luni.40' apoi 10-15 zile creşte la 4 . zgomotul căruţei şi schimbări de direcţie. schimbări de direcţie Inhămarea la căruţa goală. cu greutăţi sporite pe târş.cu şleauri 6. opriri. calul este condus de lonjă. Lâ început animalele sunt supuse la eforturi uşoare (greutăţi mici. care urmăreşte dezvoltarea aparatului locomotor şi a celorlalte aparate. pentru verificarea pregătirii lor. Caii de trap se antreneză la sulky. porniri Idem.5 km 9.8 luni. iar la vârsta de doi ani sunt prezentaţi la probele de verificare cu public. Pentru calul de trap. antrenamentul începe la 2 . antrenamentul durează 90 de zile.7 zile afară sau în manej Afară pe zăpadă sau în manej Afară pe zăpadă sau în manej Afară pe zăpadă sau în manej în curte pe teren plat 7. Inhămarea la târş sau sanie. timp de 7 . opriri. calul fiind condus de omul urcat pe târş. în vederea măririi capacităţii de efort. odată cu dezvoltarea musculaturii.40' 5 . în aşa fel încât la vârsta de 2 ani se organizează primele curse (pe distanţe de 700 . porniri. opriri. distanţe scurte etc). opriri şi porniri Se continuă exerciţiul la târş. apoi de hăţuri laterale.800 m). pentru animalele folosite la tracţiune. 40' 10 zile 8. 72 . Imediat după terminarea dresajului se efectuează antrenamentul. se intensifică şi efortul. Caii de galop sunt antrenaţi de la 18 luni. obişnuirea cu porniri. în măsura în care animalele nu dau semne de oboseală. Creşte timpul 5 .

cu exerciţii de IIITrap mic 6 km = 24' pas şi trap nesilit pe a Pas1km = 10' 10 km. Durata 80 de zile Săpt.distanţa kg. a Pas 2 km = 20' Săpt. a X-a Pas 2 km = 20' IV-a Trap mic 4 km = 16' Trap mare 4 km = 12' Pas1km = 10' Trap mic 1 km = 4' Trap mare 4 km = Trap mare 4 km = 12' 12' Trap mic 1 km = 4' Pas 2 km = 20' Trap mare 4 km = 12' Total = 78' Pas 2 km = 20' Total = 84' Săpt. a Vll-a Pas 2 km = 20' Trap mic 4 km = 30' Trap mic 4 km = 16' Pas 3 km = 20' Total Pas1 km = 10' = 66' Pas 2 km = 20' Total = 66' Săpt. fără a 73 . înhămare individua 15 km. a Xl-a Pas 2 km = 20' Vuşoare la pas şi trap Trap mare 5 km = 15' a mic. a Pas 2 km = 20' Săpt. durata parcursului va fi de cea. fără solicitarea cailor. l-a Pas 3 km = 30' Săpt. a IX-a Repaus. a Pas 2 km = 20' Săpt. durata o oră. a Repaus cu exerciţii Săpt. greutate fracţionată 450 – 500kg inhămare individuală la docar. Condiţii:alură-trap. la Pas 2 km = 20' mijlocul săptămâni se Total = 80' va ţine o probă preliminară pe 15 km. a Vlll-a Pas 2 km = 20' IITrap mic 4 km = 16' Trap mic 4 km = 16' a Pas 1km = 10' Pas1km = 10' Trap liber 2 km = 7' Trap mare 11 km = 33' Pas 2 km = 6' Pas 2 km = 20' Total = 73' Total = 93' Săpt.Programul antrenamentului de viteză Tabel 19. 50' Săpt. la Trap mic 1 km = 4' mijlocul săptămâni Trap mare 5 km = 15' se va ţine o probă pe Pas 2 km = 20' Total = 74' 10 km în trap liber şi uşor întins. se vor face Trap mare 2km = 6' opriri pe parcurs.

univ. Caii uşori cheltuiesc mai puţină energie pentru autodeplasare şi consumă mai multă energie pentru lucru mecanic util. starea terenului. starea de întreţinere. 38' Pas 2 km = 20' Trap mic 4 km = 16' Pas1 km = 10' Trap mare6km= 18' Pas 2 km = 20' Total = 84' Observaţie: în săpt. în funcţie de calitatea drumului şi a vehiculului. Forţa de tracţiune se poate determina cu dinamometrul. ultimii 400 m din distanţă în trap cu viteză maximă Prof. MORAR menţionează că după energia disponibilă. dacă efortul este pe un teren orizontal. temperatură. care se interpune între şleauri şi crucioiul vehiculului sau maşinii agricole. Efortul se poate calcula după formula: T=ExS în care: T = travaliul exprimat înkg/m. ritmul de efort etc. a Vl-a forţa. E = forţa de tracţiune care se exprimă în kg I forţa necesară pentru mişcarea greutăţii vehiculului. Efortul cailor poate fi apreciat ştiinţific. umiditate. masa deplasată. masă corporală. în anumite momente ale efortului. durata parcursului cea. el poate duce uşor un vehicol cu o greutate de 1.000 kg. conformaţie. iar restul se cheltuieşte pentru autodeplasare şi pentru desfăşurarea celorlalte funcţii interne. un cal de 600 kg are o forţă de tracţiune normală de 70-75 kg. astăzi. X şi XI. rezistenţa la tracţiune. R. comparativ cu caii grei. înhămarea şi potrivirea cailorla atelaj. S = lungimea drumului parcurs. organismul animal cheltuieşte 30-35% pentru lucru mecanic util. Pentru agricultură sunt preferate. la fiecare repriză de trap mare. în m. Cu o 74 . Astfel. dr. Puterea de tracţiune normală este egală cu 13-15% din masa corporală a animalului. apte pentru diferite activităţi. forţa de tracţiune poate creşte la 40-50% din greutatea (masa) corporală sau chiar mai mult.Săpt. Capacitatea de efort a unui cal depinde de o serie de factori intrinseci (talie. în scopul stabilirii regimului de hrănire în raport cu cerinţele organismului pentru ca ei să poată efectua efortul respectiv. temperament) şi de factori extrinseci ca: starea vremii. vârstă. tipurile intermediare de cai. calitatea harnaşamentelor.

000 . comparativ cu forţa necesară pentru tractarea căruţei pe drum drept. În cadrul diferitelor lucrări agricole se pot face calcule pentru calificarea efortului. apoi ceilalţi armăsari vor fi distribuiţi în "depozite de armăsari".000 .000 -1. această forţă este influenţată şi de corectitudinea exteriorului animalului. Aprecierea se face pe baza timpului realizat pe distanţa de 1 km. pentru stabilirea celor mai iuţi cai ("feyer/") şi a celor mai buni fondişti numiţi "stayeri". Astfel. rasa Huţulă va fi supusă la tracţiune şi portsamar.500. Pentru caii din celelalte rase perfecţionate. iar celelalte rase la probe de călărie şi tracţiune. tracţionând "sulky". adică pe lângă viteză se va aprecia puterea de tracţiune şi rezistenţa. ţinând seama de caracteristicile acestor lucrări. tracţiune foarte grea. animalele sunt pregătite pentru curse tot mai grele.000 kg/m.3. şes). a hamurilor. de asemenea. spre a nu fi trase înapoi.000 kg/m. Rasele de trap se supun probelor de calificare la 2. 75 .000.3 şi 4 ani. în afara probei de 3 ani. tracţiune mijlocie între 1. greu şi foarte greu.2. tracţiune grea între 2. în urma derbiului cele mai bune exemplare (armăsari şi iepe) vor fi repartizate în herghelii. iar femelele în diferite ferme.000. probele vor fi specifice pentru fiecare rasă. Se consideră tracţiune uşoară între 700. Se examinează desfăşurarea antrenamentelor şi obişnuirea animalului cu publicul. cu scopul stabilirii celui mai bun exemplar al generaţiei şi se ierarhizează întregul efectiv. cu o greutate purtată de 55 kg. La caii Pur sânge de galop verificarea aptitudinilor are loc la vârsta de 2 şi 3 ani. probele de calificare se stabilesc la vârsta de 4-5 ani şi se organizează în fiecare herghelie. care la trei ani se vor prezenta la "Derby" (2. Efortul cailor se clasifică în: uşor. Derbiul are loc la vârsta de 4 ani. rasa Ardeneză la tracţiune (10-20 km).000 kg/m. de calitatea drumului şi direcţia lor (pantă.400 m). peste 3. Când tracţiunea este la deal.500.000 kg/m. în continuare. Forţa de tracţiune şi efortul efectuat sunt influenţate de starea vehiculului. se mai adaugă forţa necesară pentru menţinerea şi avansarea căruţei şi a corpului. La doi ani distanţa este de 700 800 m. cursele fiind publice şi pe distanţe diferite.astfel de forţă este pornit vehiculul încărcat pe drum desfundat sau în pantă.100. mijlociu. în funcţie de numărul de kg / m executaţi întro zi de către animalul respectiv. se organizează şi alte probe pe distanţe mai lungi. Cursele efectuate până la 4 ani au ca scop formarea mersului la trap. fiind triaţi caii cei mai buni.100.

Aprecierea după origine. aproape identice. Aprecierea după rude colaterale.2 1'48" 41 Lipiţan 18 20 7. oferă o siguranţă mai mare asupra valorii individului analizat.Performanţele realizate de produşii unor herghelii din ţară (după Moldoveanu şi colab. Armăsarii tineri "candidaţi pepinieri" sunt folosiţi la montă ţa început în herghelii pe un număr limitat de iepe şi pe baza primilor 15-20 descendenţi se stabileşte valoarea lor. semisurori. Acest criteriu are o mare importanţă la cabaline.) Efort Performanta Record/ Km/ Rasa tracţiune Distanta Viteza (kg) (km)' (m/s) km Oră Nonius 20 20 7. Reprezintă criteriul decisiv pe baza căruia se confirmă valoarea unui reproducător. Exemplarele neclasate se folosesc la tracţiune sau se vând. Criteriile genotipice ale selecţiei vizează: originea.6 Ardeneză Arab 20 20 6. Primele registre genealogice au fost întocmite la cabaline (Pur sânge englez).3 9.8 5'51" 11 Nonius Suiky 3. Pentru a evita aprecierile eronate. Alura Trap Pas Trap Trap Trap Pas Pas trap pas Înainte şi după probe se determină principalii indici fiziologici şi timpul de revenire la normal. Vor fi declaraţi "pepinierf dacă transmit însuşiri valoroase sau sunt înlăturaţi dacă produc descendenţi fără valoare. Când numărul rudelor colaterale (surori.1 Ardeneză Trăpaşă x 120 10 2.6 Tabel 20. La iepe. dezvoltarea aparatului locomotor şi altele) au heritabilitate mare. fraţi etc) este numeros. descendenţii vor fi crescuţi în condiţii corespunzătoare.1 7'9" 7. deoarece însuşirile care condiţionează viteza (conformaţia corporală. Aprecierea după descendenţi. această apreciere se face pe baza primilor doi produşi obţinuţi.8 2'07" 29 Nonius 80 10 2. valoarea descendenţilor şi rudele colaterale.5 3'24' 25 Arab 85 10 2.05 2'21" 27 Lipiţan 240 0.100 Trăpaşă x 20 15 5 3'20" 19 Ardeneză Trăpaşă x 95 10 2. care permit exteriorizarea integrală a calităţilor moştenite.2 7'40" 8.6 2'21" 9. 76 .

Încrucişarea de absorbţie (de transformare). varietate. lepele dintr-o linie (cu acelaşi nume) se împerechează cu armăsari din altă linie. Armăsarii sunt selecţionaţi după performanţele proprii şi descendenţă. 13. care primeşte numele tatălui şi un număr de "armăsar pepinier" în continuarea tatălui.Z.un număr de familii de semisurori care poartă acelaşi nume. prin însuşirile lui. Trăpaş etc. Pentru consolidarea liniilor formate. încrucişarea industrială. fiecare herghelie este formată dintr. încrucişarea de infuzie. Hergheliile sunt ferme de elită cu efective care variază între 50100 de iepe şi 5-10 armăsari. Liniile de sânge sunt. contribuie la formarea de tipuri noi. de calul Nonius folosit la încrucişări de absorbţie în această regiune. chiar rase noi. care au fost continuu supuse unei selecţii severe după performanţele proprii şi s-a făcut ameliorarea pe bază de linii şi familii.E. concretizarea metodei de selecţie intrafamilială a masculilor. S-a folosit la S. în activitatea hergheliei se utilizează următoarea metodă de lucru: armăsarii pepinieri primesc un nume. a 5-a generaţie. Pur sânge englez.13. de fapt. la rasa Arabă se practică încrucişări între El Sbaa x Nedjari.2. etc). la rasa Huţul între Gurgui x Pietrosu. Constă în încrucişarea raselor locale cu rasele perfecţionate până la a 4-a. pentru formarea Semigreului românesc necesar 77 .E.Z. Originea tuturor animalelor este înscrisă în Registrul genealogic de herghelie. linie. toţi fiii şi fiicele armăsarului primesc numele lui şi un număr matricol care indică al câtelea produs născut este în herghelie în anul respectiv.4.3. apropiate prin însuşirile lor cu rasa amelioratoare. se practică încrucişări între ele. calul ameliorat de Banat este foarte apropiat. Astfel. S-au utilizat toate tipurile de încrucişări: încrucişarea de transformare (absorbţie). Astfel. încrucişarea pentru formarea de rase noi. AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE Metoda de ameliorare prin încrucişare s-a folosit în mod deosebit pentru ameliorarea cailor locali. selecţie intrafamilială pe baza performanţelor proprii şi descendenţi). iar calul ameliorat de Făgăraş se transformă cu Lipiţanul în continuare. Ruşeţu.2. în acest fel s-au păstrat de-a lungul anilor şi s-au îmbunătăţit însuşirile valoroase ale raselor Arabă. Încrucişarea pentru formarea de rase noi. fiecare armăsar este înlocuit prin unul din fii lui (selecţie între fiii armăsarului. AMELIORAREA ÎN RASĂ CURATĂ Această metodă constă în izolarea reproductivă a unei populaţii (rasă. Bonţida şi la S. pentru evitarea consangvinizării. precum şi creşterea dirijată a tineretului. Deci.

încrucişarea industrială de primă generaţie. Furioso North-Star şi Lipiţană cu armăsari Ardenezi. pentru menţinerea temperamentului vioi la calul Nonius şi îmbunătăţirea mersului s-a făcut în trecut infuzie cu Pur sânge englez şi cu Arabul. prin încrucişarea iepelor de rasă Trăpaş. 78 . Încrucişarea de infuzie. S-a practicat mult în trecut şi se practică şi astăzi în creşterea cailor. Astfel. produşii obţinuţi având o capacitate de tracţiune ridicată.agriculturii. Se practică în special între iepe din rase ameliorate cu armăsari Ardenezi.

ing. pe aşternut permanent. în creşterea tineretului părinţi se are în vedere realizarea următoarelor obiective: • obţinerea unor loturi uniforme. Ion VACARU . • minim 90% păsări din efectivul la populare să 79 . Fiecare cameră are o cameră tampon la mijloc. revenind 8600 capete pe hala de 1200 m2. de 1200 m2. La populare.2 cap/m2. dr. • atingerea greutăţilor standard în toate fazele de creştere. univ. la o densitate de 7. mai ales după manualul unic de Avicultura. în care tineretul este crescut de la vârsta de o zi la 20 de săptămâni şi ferme de părinţi adulţi. La rândul lor cele 8 compartimente ale fiecărei semihale sunt dispuse.P. Popularea se face cu pui de o zi sexaţi. Există ferme de tineret părinţi.1. din care 7400 femele Playmouth Rock alb şi 1200 masculi Cornish alb. diferite aspecte ale aviculturii de tip intensiv . hrănitorile şi adăpătorile necesare efectivului de păsări cazat. fără ferestre. Gh. precum si după lucrările elaborate de Prof. în compartimentele menţionate se introduce echipamentul de lucru. care împarte hala respectivă în două semihale (din dreapta şi din stânga camerei tampon). în sistem intensiv.Sanitară si Zoo Veterinară. în 12 compartimente.CAPITOLUL 14 TEHNOLOGIA CREŞTERII PĂSĂRILOR În acest capitol se prezintă în mod selectiv. BĂLĂSESCU. de regulă. format din: o eleveoză tip 2160 w/compartiment. în 4 compartimente. puicuţele se distribuie pe 3/4 din suprafaţa halei. M. 14. Creşterea tineretului părinţi (T. Suprafaţa unei hale pentru creşterea tineretului de reproducţie este. care delimitează spaţiile de creştere a păsărilor. elaborat de prestigioşii Profesori universitari dr. între fermele de tineret şi cele adulte se asigură un raport de 1/2. iar cocoşii pe 1/4. 4 pe partea dreaptă şi alte 4 pe partea stângă a culoarului central. VANCEA. TEHNOLOGIA CREŞTERII GĂINILOR DE REPRODUCŢIE Creşterea găinilor de reproducţie din rasele grele la nivel de părinţi. ing.).industrial cu exemplificări considerate utile pentru viitorii licenţiaţi ai Facultăţii de Inspecţie si Legislaţie Fito . preluate din literatura de specialitate. se face în hale "oarbe". aceste spaţii sunt împărţite prin plase de sârmă în 16 compartimente egale ca mărime. proveniţi din fermele de bunici. DASCĂLU si I. A. de cele mai mute ori. în care păsările adulte sunt crescute de la 21 la 64 săptămâni. BÂLTAN.OPRIS. câte 8 pe semihală. Cele două semicamere sunt străbătute de un culoar central.

curăţenia mecanică a echipamentului tehnologic. când uşile acesteia se ţin închise. dezinfecţia incintei şi a căilor de acces. iar orificiile de admisie-evacuare ale sistemului de ventilaţie şi oricare alt loc de comunicare cu exteriorul se blochează. prin stingerea lui se formează Ca (OH)2.găini rase grele. scoaterea aşternutului din hafâf. La tineretul părinţi. în săptămânile a doua şi a treia se asigură odihna halei. pe toată suprafaţa acesteia în grosime de aproximativ 40 cm. Personalul care asigură pregătirea halei în vederea popularii trebuie să poarte echipament spălat şi dezinfectat. spălarea halei cu un jet de apă sub presiune. • starea de sănătate perfectă a păsărilor. alături de aplicarea întocmai a prevederilor tehnologice pe tot timpul perioadei de creştere a puilor. Pentru realizarea acestor obiective devine obligatorie respectarea vidului sanitar şi în acelaşi timp.L. cu degajare de căldură şi eliberare de 02.8 m de marginea exterioară a eleveozei. se impune o pregătire ireproşabilă a halei pentru populare. pentru tineret şi adulte). fumigaţia I a halei etanşeizate. revenind câte o eleveoză pe ţarc. curăţenia mecanică a halei. pe considerentul că. Dacă rezultatele de sanitaţie obţinute de la laborator o impun.TR ziua a doua. în aceleaşi condiţii ca şi prima. are efect bactericid şi în plus. Aceste lucrări se impune să fie executate în următoarele 4-5 zile ale primei săptămâni de vid sanitar.F. se introduce aşternutul curat. ♦ Pregătirea halelor pentru populare. în hala deschisă.fie transferat în halele de adulte. neinfestat cu mucegai şi neinfectat cu germeni patogeni. ♦Vidul sanitar. văruirea pereţilor halei şi pardoselii. în fiecare ţarc. dispuse intercalat. Ele se montează la o distanţă de 0. după care hala se dezermetizează la strictul necesar. Unii practicieni tratează aşternutul cu var nestins. Cu 48 ore înainte de populare se vor forma ţarcurile de creştere. Cu aproximativ 12-14 ore înainte de populare. se repetă lucrările de dezinfecţie. cu care nu va mai intra în alte hale. urmată de repararea. recomandându-se ca acest transfer să se facă în primele 8 ore ale primei zile de vid sanitar. completarea şi dezinfecţia acestuia. Numărul de pui de o zi repartizaţi pe eleveoză este de maxim 560 femele sau 400 masculi. vidul sanitar are o durată de 4 săptămâni. În acest interval de timp se execută următoarele lucrări: transferul tineretului în halele adulte (dacă nu se practică creşterea în hale universale. demontarea şi scoaterea din hală a echipamentului tehnologic. Dacă este cazul se execută lucrări de deratizare şi dezinfecţie a fermei. spre marginile acestuia se introduc 5-6 tăviţe pentru furaj şi 5-6 adăpători tip start.5-0. se începe 80 . In săptămâna a 4-a. cu probe de sanitaţie corespunzătoare. din panouri P. acesta absoarbe umezeala din aşternut. apoi se introduce şi se montează echipamentul tehnologic şi se execută a ll-a fumigaţie.

35°C sub eleveoză şi până la 24-266C în restul halei. hrana se va administra puilor în hală. La început. de 100 W. puii se furajeajă "ad libidum" şi 81 . în tăviţe din metal sau material plastic. puii se hrănesc "ad libidum". ♦ Furajarea. să fie furajaţi restricţionai. va trebui să fie un termometru. adăpătorile se spală. hrana se administrează manual. intercalate cu hrănitorile.încălzirea halei. astfel încât. suspendate cu ventil. în continuare. apa prea rece provoacă indigestii. după care se pune în funcţiune echipamentul electromecanic pentru furajare din dotarea halei. puii vor recunoaşte mai uşor adăpătorile şi tăviţele cu hrană. urmărindu-se realizarea greutăţilor corporale medii prevăzute în curba standard pentru tineretul părinţi-găini rase grele. Zilnic. efectuate la începutul săptămânii a 3-a. înspre marginea eleveozei. puii vor primi numai apă administrată în adăpători vacuumatice (1 adăpătoare/100 pui). se umplu şi adăpătorile tip start. în timp ce o apă potrivit de rece are efect benefic asupra puilor. Frontul de adăpare va fi de 1. care se pune direct pe aşternut. temperatura din cutiile de transport a puilor nu trebuie să scadă sub 30°C. pentru ca. confecţionate din carton. Se recomandă ca popularea halei să se facă în ziua ecloziunii. În unele ferme. Tăviţele au de regulă circumferinţa de 100 cm. la introducerea puilor să fie o temperatură de 32.2 cm/cap în perioada de vârstă 3-8 săptămâni şi de 2-4 cm/cap de la 9-20 săptămâni. Prin iluminarea puternică a ţarcului la populare. se fac cântăriri de sondaj. se apreciază că o tăviţă este suficientă pentru furajarea unui număr de 100 pui. La populare eleveoza se înalţă la aproximativ 40 cm de aşternut. Menţionăm că. Dacă în urma cântăririi lor. respectiv în primele zile de viaţă ale puilor. de asemenea. adecvate vârstei. uniform. pentru controlul temperaturii. se constată înregistrarea unor greutăţi corporale medii sub nivelul celor din curba standard pentru săptămâna analizată. Când mai rămân 3-6 ore până la populare. în fiecare ţarc de creştere. dar cele mai răspândite sunt adăpătorile circulare. în primele două săptămâni de viaţă. în primele 2-3 ore de la introducerea în hală. stimulând mişcările peristaltice gastrointestinale. Fiecare eleveoză este prevăzută cu un bec electric puternic. Se are în vedere că. La vârsta de aproximativ 2 săptămâni se înlocuiesc adăpătorile de tip start cu alte tipuri de adăpători. ♦Adăparea. înălţimea adăpătorilor se reglează în funcţie de dezvoltarea corporală a puilor. curate şi dezinfectate. de asemenea. sub control. de preferat la aceeaşi oră. adaptându-se fără eforturi la condiţiile de hală. în vederea determinării greutăţii puilor. în prima zi a fiecărei săptămâni. aşezat pe circuit separat faţă de rezistenţa de încălzire a ei. tăviţele pentru furajare se înlocuiesc cu cofraje nefolosite pentru ouă. înainte de furajare. cât şi pentru aobliga puii să bea mai întâi apă şi apoi să mănânce. iar o apă prea caldă permite dezvoltarea germenilor patogeni. Ele se distribuie. pentru evitarea alterării ei sub sursa de căldură.

totodată. iar la vârsta de 8 săptămâni se triază. deoarece aportul suplimentar de energie pe care îl provocăm.găini rase grele pot să apară şi alte situaţii nedorite. în practica creşterii tineretului părinţi. se evită formarea crustei la suprafaţa acestuia. Astfel. cele cu o conformaţie defectuoasă. 82 . cocoşii reţinuţi la vârsta de 8 săptămâni reprezintă 15% din efectivul de puicuţe oprite în fermă la aceeaşi vârstă. ♦ Particularităţi de creştere a cocoşilor. exemplarele cu defecte de aplomb. Creşterea părinţilor adulţi (P. după care se trece la furajarea restricţională. Când păsările ating vârsta de 23 săptămâni se face trecerea de la programul de furajare "skip-a-day" la furajarea zilnică. ceea ce vine în contradicţie cu condiţia lor de reproducţie. Atunci când se constată ClJ receptura de nutreţuri combinate folosită are un nivel proteic mai scăzut decât cel normal.în această săptămână. eliminându-se minus şi plus variantele de greutate corporală. nu este indicat să se mărească consumul zilnic în ideea satisfacerii cerinţelor proteice. tineretul părinţi se transferă în hale de adulte. în special sub aspect energo-proteic. se vor verifica şi dacă este cazul se vor corecta condiţiile de calitate ale hranei administrate. restricţionarea cantitativă a hranei. Pe parcursul creşterii tineretului se impune să se acorde o atenţie deosebită nivelului energoproteic al hranei administrate. începând cu săptămâna a 8-a. în ziua de post se împrăştie spărturi de cereale sau granule (8-10 g/cap/zi) pe aşternut. Hrana se administrează sub formă de făină. uneori.). De obicei. cu scopul de a reduce incidenţa canibalismului. se înregistrează greutăţi corporale medii ce depăşesc haremurile stabilite. Se urmăreşte simultaneitatea furajării întregului lot de păsări. La vârsta de 20 săptămâni. formându-se loturi de reproducţie. în această situaţie. perioada de tranziţie la noul tip de furajare este de 2 săptămâni. Frontul de furajare trebuie să fie de 5 cm/cap în perioada de vârstă de la 3-8 săptămâni şi de 10 cm/cap de la 9-20 săptămâni. Pentru situaţia dată. pe baza normelor zilnice de consum specific. precum şi cele clinic nesănătoase. Din săptămâna a 6-a până în săptămâna a 22-a (inclusiv) de viaţă a puilor se poate aplica furajarea restricţională de tip "skip-a-day". în sensul reducerii consumului zilnic de nutreţuri combinate. care trebuiesc înlăturate cu mult discernământ. ci numai menţinerea aceloraşi consumuri până la intrarea pe curba de greutate standard constituie o soluţie eficientă. ce presupune ca raţia pe două zile să se administreze într-o singură zi. sub normele de consum folosite în săptămâna anterioară nu este recomandabilă. prin scurmarea aşternutului de către păsări. Cocoşii se hrănesc separat. după care urmează o zi de post. conduce la o depunere de grăsimi în organismul puilor.A.

La un procent de ecloziune mediu de 84. asigurându-se accesul la hrană. ♦ Adăparea. Curba de ouat prezintă o ascensiune rapidă (intensitatea de ouat ajunge la valoarea de 83% la vârsta găinilor de numai 31 săptămâni). în aceeaşi perioadă de producţie. intensitatea de ouat. pe cele două tainuri. în condiţiile unei temperaturi în hală de 21 °C şi a unei furajări normale. rezultă posibilitatea realizării unui număr de 136. urmează un platou destul de lung şi o pantă declivă uniformă (intensitatea de ouat scade la valoarea de 47% la 64 săptămâni). în mod egal. care este.7%. până la vârsta de 36 săptămâni şi din două în două săptămâni. pe 5% din efectiv. influenţează însă şi alţi factori. după această vârstă. Alţi autori prezintă curbe de ouat. Dinamica creşterii în greutate la găinile de reproducţie din rasele grele se urmăreşte prin cântărirea prin sondaj. în proteină brută (%) şi celuloză brută (%) din reţetele de nitreţuri combinate folosite. Supraconsumul de furaje duce la îngrăşare. dar şi unele afecţiuni. în hrănirea găinilor din rasele grele este necesar să se aibă în vedere că. se practică alimentaţia programată. dacă procentul de ouat stagnează 4-5 zile consecutiv. dublă faţă de cantitatea de hrană ingerată. Masculii se vor hrăni separat de femele. împărţindu-se norma zilnică cantitativă de hrană. orele de hrană vor fi aceleaşi în fiecare zi. Normarea zilnică cantitativă a hranei se face în corelaţie cu intensitatea de ouat şi curba de greutate standard. În acelaşi timp. Consumul de nutreţ combinat pentru producerea unui ou este înmedie de 430 g. reducerea producţiei numerice de ouă şi scăderea fertilităţii acestora. de asemenea. influenţează temperatura apei. raţia zilnică se va suplimenta cu 10 g/cap. precum: conţinutul în săruri de sodiu şi potasiu. potrivit cărora. 4800-4900 g. când seria de creştere se lichidează.30 bucăţi ouă sunt incubabile. în situaţia în care intrarea în curba de ouat are loc pra lent. timp de 2 ore dimineaţa (tainul I) şi alte 2 ore după amiaza (tainul II). se pot obţine 177 bucăţi ouă pe găină. de regulă. într-o perioadă de producţie a găinilor de 40 de săptămâni (de la 20-64 săptămâni) se pot obţine 134-172 bucăţi ouă pe găină. orice creştere a temperaturii determină un consum suplimentar de apă. se constată că. din care 161. Se constată că la vârsta de 64 săptămâni.6 pui de o zi pe găină furajată. mai mic sau mai mare. ele sunt lacome. din care cauză consumă o cantitate mai mare de furaje decât le este necesar. 83 . Hrana se administrează sub formă de făină. Asupra consumului de apă. efectuate săptămânal. de 8% pentru fiecare grad de temperatură (°C) în plus. sub control. se poate suplimenta raţia zilnică cu 5 g/cap.♦Furajarea şi producţia de ouă. găinile Rock trebuie să aibe 3100-3200 g. Găinile consumă o mare cantitate de apă. iar cocoşii Cornish. în acest context pentru evitarea supraconsumului.

nefroza. Dacă păsările sunt lipsite total de apă. cu consecinţe nefaste asupra producţiei de ouă. descendenţi şi rude colaterale. Familiile ("haremurile") sunt constituite dintr-un mascul şi un 84 . Fierul nu trebuie să depăşească 1. 14. apariţia unui număr din ce în ce mai mare de ouă fără coajă şi în final. un nivel de peste 3 ppm degradează echipamentul de apărare. stagnarea ouatului. se constată subţierea cojii ouălor. TEHNOLOGIA AMELIORĂRII LA PĂSĂRI 14. sunt separaţi din populaţia de bază şi constituie loturi sau grupe de "farmliV cu reproducerea controlată. Indivizii aleşi pentru reproducţie se ierarhizează după valoarea însuşirilor individuale sau valoarea de ameliorare. dar în acelaşi timp reduce eficienţa medicamentelor administrate în apă şi determină subţierea cojii ouălor. METODELE Şl TEHNICA SELECŢIEI LA PĂSĂRI Complexul de procedee care constituie metodele de selecţie au ca scop alegerea şi înmulţirea indivizilor cu însuşiri individuale valoroase şi stabilirea destinaţiei pentru valorificare în cazul indivizilor care nu au fost opriţi. care determină reducerea consumului de hrană şi implicit. Reproducătorii selecţionaţi.2. în caz de restricţionare a consumului de apă. Astfel. fapt ce conduce la scăderea producţiei de ouă. proventriculita. decât să fie infectată prin superclorinare. iar un nivel mai mare de 5 ppm determină scăderea eficienţei tratamentelor cu tetraciclină şi sulfamide prin apă şi reduce stabilitatea vaccinurilor dizolvate în apă. nitriţii (NO2) peste 0. Aceste grupe reprezintă nucleele de selecţie sau nucleul de elită. Caracteristic pentru selecţia individuală este faptul că se bazează pe criterii genotipice de apreciere.0 ppm. Nitraţii (NO3) în cantităţi ce depăşesc 50 ppm.05 ppm indică o contaminare fecală a apei. ouatul încetează.între care: necroza ovarelor.Consumul în exces de apă apare în condiţii de microclimat necorespunzător în hală (temperatura prea ridicată şi umiditatea relativă a aerului prea scăzută). cât şi a celui de apă în proporţie corespunzătoare. scăderea producţiei de ouă. care se apreciază după caracterele şi însuşirile fenotipice şi genotipice prin compararea cu media lotului. timp de 24 de ore. ştiindu-se că lipsa de NaCI în hrană se soldează cu reducerea atât a consumului de nutreţ combinat cu 50%. Apa de băut pentru păsări trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate. Superclorinarea apei de băut oxidează nitraţii şi nitriţii. ascendenţi. se cere ca aceasta să aibă o valoare a pH-ului de 6-7.1.2. Trebuie evitat şi excesul ingestiei de apă. etc. O mare atenţie se va acorda salinităţii nutreţurilor combinate administrate. după 48 de ore de restricţionare. încât este mai bine să se evite infectarea apei.

număr variabil de femele. a rudelor colaterale şi a descendenţilor. menţinându-se însă un program de înmulţire pe familii.4 = 0. cu câte un individ pe compartiment. Paralel se formează loturile de înmulţire din care constituie. atunci P = (55-53) x 0. în funGţie de clasa de calitate a ascendenţilor. în acest caz. • însuşirile de producţie ale ascendenţilor. iar cea caracteristică unui individ din familie este de 55 g. producţia numerică şi greutatea medie a ouălor Pentru uşurarea determinării gradului de înrudire.8 = 53. se acordă note pentru reproducătorii analizaţi. Deoarece la păsări. fundamentate prin criterii genotipice care cuprind aprecierea ascendenţilor. Folosind acest individ în programul de reproducţie în cadrul familiei. întreg sau jumătate. realizând selecţia după ascendenţi. aşa cum s-a arătat. în afară de selecţia după ascendenţi. se aleg reproducătorii cei mai valoroşi. în cazul găinilor şi curcilor. Selecţia familială se referă la determinarea diferenţei dintre familie şi populaţie (Pf). reproducerea asigurându-se prin însămânţări artificiale. Cunoscând elementele enumerate. Tipul de pedigreu folosit este pedigreul sinoptic şi cel structural. Prin analiza pedigreelor se determină gradul de înrudire şi valoarea productivă atât pentru masculii. P = Pf x h2. Programul de selecţie însumează criteriile amintite anterior. valoarea însuşirilor fenotipice este foarte apropiată de valoarea lor medie genotipică. reproducătorii din nucleul de elită se pot creşte şi în baterii. cât şi pentru femelele din ascendenţă. putem aştepta în descendenţă o greutate a ouălor de 53 + 0. prin care se asigură baza producţiei. loturile de reproducţie. Selecţia în cadrul familiilor (fraţi-surori sau semifraţi-semisurori) se realizează prin alegerea indivizilor care depăşesc media caracterelor familiei. Păsările se marchează şi se organizează ecloziunile-pedigreu pentru urmărirea descendenţilor. Spre exemplu. la păsări se aplică cu bune rezultate selecţia familiilor şi în cadrul familiilor.capcană. Astfel. se pot stabili: • gradul de consangvinitate. în funcţie de specie şi rasă. acest procedeu este deosebit de eficace. realizându-se controlul individual al producţiei de ouă fără cuibar. se realizează mai uşor uniformitatea condiţiilor de mediu. • poziţia strămoşilor valoroşi în pedigreu.8 g. se pot forma loturi separate din familii comasate şi loturi separate de masculi. fără a se lua în considerare diferenţa din sânul familiilor. • numărul de strămoşi valoroşi. ascendenţii comuni în generaţii sunt marcaţi prin figuri geometrice ca şi la alte specii. luându-se în considerare numai diferenţele din sânul familiei (P = Pw x h2).8. în alte unităţi. Familiile trăind în aceleaşi condiţii de mediu. Dacă media greutăţii ouălor în populaţie este de 51 85 . Pedigreul sinoptic prezintă caracteristica de a avea înscrise masa corporală. Pe baza acestui principiu. dacă greutatea medie a ouălor pe familie este de 53 g. După aprecierea pe linia maternă şi paternă.

dr. trecerea succesivă a masculilor în grupele de femele şi aprecierea descendenţilor. univ. fondatorul învăţământului superior de avicultura la Facultatea de Zootehnie din CluiNapoca. Acest procedeu poate fi derulat pe un număr dublu sau triplu de masculi. Astfel. P = (53-51) x h2. 3. ing. dacă programăm pentru testare linia A de masculi şi B de femele. după Prof. în cazul nostru P = (2+2) x 0. greutatea ouălor în descendenţă va fi de 52. procedeele de testare. Gh. de fapt. prezentăm procedeele folosite pentru testarea reproducătorilor. cu condiţia genotipizării sanguine a reproducătorilor şi programarea împerecherilor care dau în descendenţă prigeni de genotipuri diferite. • Testul individual de "ecranizare" si ameliorare urmăreşte selecţia reproducătorilor din cadrul diferitelor linii prin aprecierea descendenţilor în scopul ameliorării liniilor de masculi şi femele. care au dat rezultate bune cu toate femelele din haremul 1 şi cu femelele 11 şi 12 din haremul 2. 2. Masculii 10. sunt necorespunzătoare femelele 10 şi 13.6 g. sunt corespunzători şi. • Testarea în coteţe-harem constă în formarea de grupe de femele. pentru mărirea capacităţii combinative. Trecerea masculilor în mai multe coteţeharem dă posibilitatea de a stabili masculii şi femelele valoroase. Urmărind rezultatele testului se desprinde faptul că masculii 1. prin practicarea însămânţărilor artificiale în grupele de femele. Folosind la împerecheri în populaţie reproducătorul selecţionat. 86 . 13 etc. realizarea împerecherii fiecărei grupe cu câte un mascul. sunt corespunzătoare şi femelele.g. Astfel. în acelaşi timp. trecerea succesivă a masculilor prin grupele de femele permite stabilirea valorii de ameliorare a masculilor şi a femelelor pentru programul de selecţie după testarea descendenţilor. 4 etc.2.12. univ. în continuare. în program concomitent.2. BĂLTAN. Programul de testare a reproducătorilor în coteţe-harem se derulează cu o periodicitate de câte 7 zile cu prezenţa masculilor în test şi 7 zile fără. dr. 14. planul de "ecranizare" şi ameliorare se va desfăşura după Prof. de asemenea.4 = 1. ina. precum şi reproducătorii.11. care au dat rezultate negative cu toate femelele din haremul 1 şi cu femelele 10 şi 13 din haremul 2 sunt necorespunzători.6 g. ceea ce constituie perioada de recoltare a ouălor şi perioada de siguranţă pentru masculul următor. SELECŢIA REPRODUCĂTORILOR DUPĂ DESCENDENT Este procedeul cel mai des folosit în avicultura şi cuprinde.

precum şi după capacitatea combinativă. La produşii AB şi AA controlul se desfăşoară timp de 11 luni şi constituie criteriul de selecţie a cocoşilor A. părinţi. univ. BĂLTAN. corelaţia va înregistra valori diferite de zero. dr. obţinându-se în final câte 80 de fiice de la fiecare cocoş. selecţia simultană a n caractere prin metoda indecşilor oferă pentru fiecare caracter un răspuns (R. şi se aplică controlul individual. Pentru caracterele: greutatea corporală. în timp ce pentru caracterele reproductive. conform metodologiei prezentate în continuare.2. mai ales dacă numărul 87 .) egal cu 1/Vn din răspunsul care s-ar fi obţinut prin selecţie unilaterală pe acel caracter (R. SANDU stabileşte următoarea relaţie de dependenţă a răspunsurilor selecţiei în funcţie de r: R/Ri = VnM> în felul acesta rămâne valabilă doar restricţia ca importanţa relativă a caracterelor să fie egală sau apropiată. precum şi în cazul hibrizilor simpli. respectiv Ri = Ri. toate cu valoare h2 ridicată. calitatea Gcojii.). cu r = -1 şi r = +1 dau Ri = (1/n)Ri. Cele 80 de fiice se organizează în patru acelaşi timp. greutatea ouălor. HAZEL şi LUSH diferenţiază. prof. univ. dr.3. ing. urmărind să se obţină câte 20 de fiice şi 10 fii AA. albuşul dens. timp de patru săptămâni. formatul oului. ing. trei metode posibile de selecţie a mai multor caractere: indecşi de selecţie. Toate comparaţiile au arătat că eficienta maximă revine metodei indecşilor. se constituie 20 de haremuri a câte 4 surori sau semisurori. TEHNOLOGIA SELECŢIEI PE INDECŞI În monografia "GENETICA Şl AMELIORAREA PĂSĂRILOR" elaborată de Prof. 14. Pentru n > 2. GH. corelaţia simplă r este înlocuită cu corelaţia multiplă a fiecărui caracter cu restul caracterelor din obiectiv. Cazurile extreme. Întrucât în marea majoritate a cazurilor. cuprinzând câte 20 de femele din linia B şi câte un mascul din linia A. selecţia se face pe baza performanţelor proprii. cu valoarea h2 scăzută. Tot ei discută comparativ eficacitatea lor în cazul simplificat a n caractere independente şi cu importanţă economică egală. selecţia se face în cadrul familiei şi între familii. se precizează că o serie de complicaţii în munca de selecţie sunt aduse datorită considerării simultane a mai multor caractere. La intervale de câte patru zile cocoşii se mută în haremurile cu găini din linia B şi se alternează între aceleaşi grupe pentru cunoaşterea paternităţii. în acest caz. GK SANDU. Ouăle se recoltează pe harem. Se organizează 20 de "haremurF. nivele independente si tandem.Gh. găini din linia A. Acest program de testare poate fi aplicat şi în cazul liniei B de masculi faţă de linia A. fără controlul individual al producţiei.

ca sumă a performanţelor sale la caracterele din obiectiv (Pi) ponderate cu o serie de coeficienţi (bi) valabili pentru întreaga populaţie şi calculaţi astfel încât să maximizeze corelaţia dintre I şi H.. Când caracterele din obiectiv sunt independente. 88 . ştiind că H = Za* ■ Ai. Când caracterele din obiectiv sunt independente şi au heritabilităţi egale. Indexul de selecţie (I) se obţine pentru fiecare individ. ponderarea performanţelor în index rămâne să o diferenţieze heritabilitatea. Deci I = Zb. Pentru caractere egale ca importanţă şi necorelate. Dacă numai importanţele relative şi heritabilităţile sunt egale. dar diferite ca importantă şi heritabilitate.caracterelor este mare. cea mai bună ponderare a performanţelor în index o realizează importanţa lor relativă. cea mai bună pondere o face chiar produsul ai h^i (LUSH). Indexul de selecţie este o valoare care estimează genotipul aditiv al valorii economice globale (H). performanţele fiecărui caracter sunt ponderate în index prin corelaţia sa multiplă cu restul caracterelor. deci suma valorilor de ameliorare ale caracterelor din obiectiv (Ai) ponderate prin importanţele lor relative (ai). -p.

Cepoiu N. Cepoiu N. 1998. Cepoiu N.. Guidea Silvana Daniela. 2003. Manolache Constantin. Merce E. Chişinău. Chişinău. Cepoiu N. 11. Pana D. Cepoiu N.13 Chişinău. Năstase Camelia.. Paun C. Manolache Constantin – Cultura piersicului sortimente şi tehnici moderne. Aurelian Penescu. Roşu Ana – Studiens on some pawpaw population from România – Simpozion ştiinţific internaţional.Simpozion ştiinţific internaţional. Manolache Constantin.. Editura Ceres. 2003.BIBLIOGRAFIE 1. Chişinău. Ciurea I. 1997. Universitatea Agrară de Stat din Moldova. Bilteanu Gheorghe – Fitotehnie.. Bold I. Editura Ceres. Editura Ceres. 1975-1976. Cepoiu Nicolae – Scurtarea timpului de formare a vasului ameliorat la cais prin folosirea operaţiunilor în verde.. Manolache Constantin. Nicolae Floarea – Alimentaţia mediului relaţiilor interumane specifice în agroturism. .. Cepoiu Loreta.. 6. 2003. Gheorghe Burloi – Agrotehnica. Manolache Constantin – Cultura căpşunului în câmp şi spaţii protejate. Atudosiei Nicole Livia. Cepoiu N. Lucrări ştiinţifice internaţionale.1996. Manolache Constantin. Universitatea Agrara de Stat din Modova. Manolache Constantin – Efectele dozelor PP333 aplicat intermitent şi compensatorii integral fracţionat asupra creşterii şi rodirii cireşului.. Chişinău. Apostol D. Simpozion ştiinţific internaţional. 8. 2003. Roşu Ana – Compatibilitatea la altoire a unor soiuri de nectarin şi piersic cu noi biotipuri de Prunus Tomentosa . Editura Ceres. 3. Eremia Nicol. Simbotin I. 89 vol. 12. Universitatea Agrară de Stat din Moldova. Apostol D. Alecu Ioan.. 2006. Lucrări ştiinţifice sera B vol.. Simpozion ştiinţific. Cepoiu Loreta – Mărul columnar compact cu rezistenţă genetică. 2006. 2005. 13. Universitatea Bioterra Bucureşti. – Managementul în agricultură.. 2003... Editura Ceres. 7. Editura Ceres. 4. 2. Manolache Constantin. 2005. Spita Valentin – Pomicultura practică. Cepoiu N. Cepoiu N. 9. Păun C. Năstase Camelia – Noi biotipuri de prunus tomentosa Simpozion ştiinţific internaţional.... 5. XVII – XIX. 10. Universitatea Agrara de Stat din Moldova.

– Particularităţile unor selecţii de nuc autohton. Cepoiu N. Editura Bioterra. Darjanschi C. Editura Acad.. Simpozion ştiinţific internaţional. Bucureşti..ro. Nicolae Floarea – Bazele ştiinţifice şi legislaţia producerii seminţelor. Neguţ Lucia. secţiunea imagini 90 . Lucrări ştiinţifice. seria B XLIX . Manolache Constantin. ESNA . Manolache Constantin. Chişinău. 2006. Editura Ceres . 2007. 20. Roşu Ana.google. Atudosiei Nicole Livia. Eremia Nicol – Selecţia unor hibrizi de măr cu portul columnar compact. Davidescu Velicica – Agrochimie horticolă. Bucureşti 2007. Manolache Constantin. 16. Române. Editura CERMAPRINT. Cepoiu N. – Efectul normării încărcăturii de rod asupra creşterii şi rodirii piersicului PEEN-TAO. 2007. 1992. 19. 25. Apahidean Maria Cultura legumelor. Păun C. Străteanu Amalia – Potenţialele riscuri asociate produselor alimentare.. Bucureşti. 2006. Imaginile au fost preluate de pe www. Radu Vasilica. Păun C. semiarbuştilor şi arbuştilor fructiferi. Dumitru Indrea. Cepoiu N.. Manolache Constantin – Mărul columnar compact. Hoza D. Nicolae Floarea – Producerea şi legislaţia seminţelor. Simpozion Ştiinţific. Manolache Constantin. Nicolae Ion – Producerea de seminţe şi material săditor horticol. Păun C. Editura Ceres. 21.. 15. seria B XLIX . Atudosiei Nicole Livia. 2006. Cepoiu N. – Cultura căpşunului.. Hoza D. 2003. Apahidean Silviu Al. Nicolae Ion – Genetica şi ameliorarea plantelor. Lucrări ştiinţifice.. 23.14. 1999. Nicolae Livia. 2006 22. 17.. Ediţia ESAVAROS Bucureşti. Bucureşti. Davidescu D. 24. 18.. Universitatea Bioterra Bucureşti.

Sursele de apă…………………………………………………. 18 1. bolilor şi dăunătorilor la culturile agricole……………………………………………………………….. 45 1. 11 1.5.CUPRINS Partea I .2.6. Teren agricol şi arabil……………………………………………. Clasificarea lucrărilor solului………………………………….5. Lucrarea cu freza………………………………………………. Obiective şi metode de cercetare………………………………… 7 1. Apa ca factor de vegetaţie.11..7.4. Lucrările solului………………………………………………….4. 34 1.. 20 1. Semănatul şi plantatul la culturile horticole…………………….3..5.. Lucrările solului efectuate înainte de semănat şi plantat la culturile de câmp şi horticole…………………………………………. Căldura ca factor de vegetaţie…………………………………. 5 Argument……………………………………………………………… 6 1. 23 1. Lucrarea solului cu grapa……………………………………… 36 1.4.1..5.3.3. Surse de îmburuienare…………………………………………. 13 1. 14 1.3.. Aplicarea îngrăşămintelor la culturile de câmp şi horticole…. 66 91 .Cartarea buruienilor…………………………………………….6.8. Elemente de biologia solului……………………………………. 17 1.10.3.9.6.6.3.6. 32 1. Semănatul şi plantatul la culturile de câmp……………………… 39 1.2. Lucrările solului efectuate după semănat şi plantat la culturile de câmp şi horticole…………………………………………………… 52 1. 37 1.6. 8 1.3. Combaterea buruienilor.1. Lumina ca factor de vegetaţie…………………………………. Clasificarea buruienilor………………………………………… 29 1. 39 1.Cultura plantelor de câmp şi furajere………. Lucrarea solului cu tăvălugul………………………………….2. 21 1.4. Buruienile şi combaterea lor…………………………………….7..3.6.. Lucrarea solului cu combinatorul……………………………… 38 1. Buruienile……………………………………………………… 25 1..5. Aerul ca factor de vegetaţie…………………………………….5. Căile de răspândire a buruienilor……………………………….3. 23 1.1. 28 1. 32 1. 59 1.5. Consumul şi pierderea apei din sol…………………………….7.2.6.. Factorii de vegetaţie……………………………………………… 10 1.8.3.1.3. 28 1. Substanţele nutritive ca factor de vegetaţie…………………….5.5.6. Lucrarea cu nivelatorul………………………………………… 38 1.6. Lucrarea solului cu cultivatorul………………………………… 37 1.6... Importanţa apei…………………… 16 1.

Lucrările de întreţinere specifice la culturile de câmp şi horticole………………………………………………………………. Cultura cerealelor………………………………………………… 2.12. 2. Cultura plantelor tehnice………………………………………… 2. 2. Orzul de toamnă………………………………………………. Rapiţa pentru ulei……………………………………………… 2..1. Anexa 2 Limitele maxime admisibile de reziduuri de pesticide din produsele hortiviticole în românia……………………………………. păstrarea şi valorificarea produselor agricole şi horticole………………………………………………………………. 2. Orezul…………………………………………………………. Floarea – soarelui………………………………………………. Grâul de toamnă……………………………………………….1.13.6.2.2.1. 2. Sfecla de zahăr……………………………………………….2.. Soia……………………………………………………………. Principalii factori care influenţează fertilitatea în zootehnie……. 198 92 .2.2. Anexa 3 Intervale de pauză recomandate pentru unele insecticide şi fingicide în protecţia plantelor…………………………………….2. 2.1.1. Recoltarea. Anexa 1 Planşe………………………………………………………………….1.Zootehnie…………………………………………… 181 Fertilitatea în zootehnie Capitolul 1 Apariţia zootehniei în romania………………………………………. 1.4.. Fasole pentru boabe……………………………………………. Porumbul……………………………………………………….2...5. 2.1.1. Orzoaică de toamnă…………………………………………… 2..2. 182 Capitolul 2 Conceptul de fertilitate în zootehnie……………………………………188 2.3.1. 2.5.4.1. Anexa 4 Ordonanţa guvernului nr: 21/1992 privind protecţia consumatorilor……………………………………………… 74 84 91 91 98 103 106 109 116 125 125 133 137 142 148 155 156 165 167 Partea II .1. 191 Capitolul 3 Fertilitatea prin lactatie………………………………………………. 2. 2. 188 2. Particularităţi biologice ale fertilităţii…………………………….. Orzoaica de primăvară………………………………………….3.2.

210 4. 198 3.2. Fiziologia lactaţi el şl semnificaţiile el zootehnice……………….1. 241 7. Caracteristici constructive ale adăposturilor pentru bovine……… 214 Capitolul 5 Relaţia dintre alimentaţie. Principiile şl metodologia spermogramelor uzuale……………… 243 Biotehnologia transferului de embrioni la animale de fermă Capitolul 8 Principalele aspecte ale transferului de embrioni……………………. 248 8.. Aspecte zootehnice ale însămânţărilor artificiale………………… 228 6.. Bioingineria animala……………………………………………… 264 93 .evoluţia transferului de embrioni pe plan mondial şi în românia…………………………………………………………. 245 8. 257 9.. 227 6.1. Aspecte sanitare veterinare ale însămânţărilor artificiale………… 237 Capitolul 7 Metodologia controlului producţiei de material seminal…………….4.2.. 263 9.2. Evoluţia însămânţărilor artificiale în românia…………………… 227 6. 250 Capitolul 9 Tehnici conexe transferului de embrioni……………………………… 252 9. Aspecte economice ale însămânţărilor artificiale………………… 235 6..3.1.1 . Nivelul producţiilor zootehnice şl consumul de furaje…………… 220 5. Microchirurgia embrionara………………………………………. 200 Capitolul 4 Elemente tehnologice ale adăposturilor zootehnice…………………. 254 9.6.. 241 7. Factorii de microclimat din adăposturile de porcine……………… 203 4.1. Sexarea embrionilor……………………………………………… 252 9.5. Metodologia controlului zootehnic al producţiei de lapte………. producţie şl reproducţie în zootehnie……… 220 5.1... Utilizarea bioluminiscentei computerizate pentru evaluarea ovocitelor…………………………………………………… 256 9. Aspecte tehnico-organizatorice şl zooeconomice………………. Clonarea…………………………………………………………. Factorii de microclimat din adăposturile de păsări………………. Cerinţe nutriţionale ale animalelor de reproducţie………………. 222 Biotehnologia însămânţărilor artificiale la animale de fermă Capitolul 6 Principalele aspecte ale însămânţărilor artificiale…………………….4.2.3.1. Eficienta tehnicilor actuale de transfer embrionar………………. 245 8.. Fertilizarea „în vitro” a ovocitelor………………………………. 263 9.7. Producerea de chimere animale………………………………….3.3.2..2. Gemelaritate a la vaci în relaţie cu embriotransferul…………….3.. 203 4.2.

300 12.3. Factori de mediu natural……………………………………… 284 Capitolul 11 Tehnologia creşterii ovinelor………………………………………….. Tehnologia creşterii ovinelor adulte…………………………….... Îngrăşarea ovinelor……………………………………………… 290 11..2..3.....9.tratarea şl păstrarea laptelui…………………………………… 274 10.2. 266 10.. 275 10.. Creşterea tineretului taurin……………………………………… 266 10. 300 12.3. Consideraţii asupra testării vierilor după performanţe proprii.1.1......1. Factori genetici interni……………………………………….1. 292 11.... 294 11.7.2.2..4....2.3. Factorii care influenţează producţia de carne la bovine………… 275 10. Tehnica reproducţiei ovinelor…………………………………... 289 11. 271 10.1..3.4. Tehnologia mulgerii vacilor……………………………………. Situaţia creşterii ovinelor pe plan mondial şl în ţara noastră…… 287 11...2.. Particularităţi ale inoculării materialului seminal la scroafe…... Alcătuirea planului de creştere a tineretului taurin…………… 266 10..1. Sistemul de muls mecanic……………………………………..3.. Hrănirea berbecilor de reproducţie…………………………… 289 11.. 286 11. Importanta creşterii raţionale a tineretului taurin……………… 266 10....6.. 311 12. 2.1. Tehnologia ameliorării ovinelor………………………………… 298 Capitolul 12 Tehnologia creşterii suinelor………………………………………….Tehnologia creşterii pe specii Capitolul 10 Tehnologia de creştere...2. 272 10.1..3. Sisteme de întreţinere folosite în creşterea ovinelor……………..1..3.. Tehnica hrănirii oilor adulte…………………………………..3. Particularităţi ale parturiţiei la scroafa………………………… 305 12.... 288 11..... 288 11....1.. Sistemul intensiv-industrial de exploatare a suinelor…………… 305 12..8... 303 12.3.4.. 282 10. Factori de mediu artificial…………………………………….. reproducţie şi ameliorare a bovinelor……….... Importanta economică a creşterii ovinelor……………………… 286 11. Organizarea reproducţiei în fermele de vaci……………………. Sistemul de muls manual……………………………………...2.4.. 271 10....5.3.. 270 10.1..1.4. Particularităţi ale ciclului sexual la scroafă…………………… 301 12. Particularităţi ale reproducţiei la suine…………………………....... Consideraţii asupra testării vierilor dupa descendenţi………… 312 94 ..3.1. Tehnologia ameliorării la suine………………………………… 311 12.. Tunsul oilor……………………………………………………...3.... Organizarea şl tehnica mulsului………………………………… 293 11.1.

2.2.2.1.1. Ameliorarea genetică a raselor de cabaline din ţara noastră….2. Ameliorarea în rasă curată…………………………………….2. Particularităţi ale gestatiei şi parturitiei la iapă………………. 323 13. Principalele criterii pentru evaluarea performantelor zootehnice la armăsari………………………………………………… 326 13.1.3. Tehnologia ameliorării la păsări………………………………… 340 14.1. Selecţia reproducătorilor după descendent…………………… 342 păsări………………………… 340 14. Tehnologia selecţiei pe indecşi……………………………….Capitolul 13 317 Tehnologia creşterii cabalinelor………………………………………. Tehnologia creşterii găinilor de reproducţie……………………. Particularităţi ale inoculării materialului seminal la iapă……… 322 13. 13. Metodele şi tehnica selecţiei la 14.4. 333 Capitolul 14 Tehnologia creşterii păsărilor………………………………………… 335 14.1.3. 333 13.3. 325 13.1. Particularităţi ale ciclului sexual la iapă……………………… 317 13.4.2.1..2.2..2. Particularităţi ale montei la iapă……………………………… 318 13.2. Particularităţi ale reproducţiei la iapă…………………………… 317 13.2.1. Tehnologia ameliorării la cabaline……………………………… 325 13.1. Ameliorarea prin încrucişare…………………………………. 343 Bibliografie…………………………………………………………… 345 95 .2. 335 14..