„UNIUNEA ATEILOR MILITANŢI” (1925-1947

)
ÎN LUPTĂ CU RELIGIA

Nicolae Fuştei
Până în 1917, în exprimarea atitudinii lor faţă de
religie bolşevicii rămâneau fideli urmaşi ai lui
Marx. Clasicii marxismului vorbesc despre rădăcinile gnoseologice, dar şi cele de clasă ale religiei.
Componenta de clasă a naturii religiei era considerată mai puternică, ceea ce se vede din cuvintele lui K. Marx: „Religia este oftatul fiinţei oropsite, inima lumii fără de inimă, la fel cum este şi sufletul rânduielilor fără de suflet. Religia este opiu
pentru popor… Astfel, critica religiei este critica
acelei văi a plângerii, nimbul sfânt al căreia este
religia” (О религии 1981, 8-9). Pentru marxistul
ortodox este neraţională luptă cu religia ca atare,
fără a fi luate în consideraţie rădăcinile sociale ale
acesteia. „Superstiţiile religioase” pot fi depăşite,
conform marxismului, doar distrugând societatea
nedreaptă şi după o restructurare cardinală a lumii înconjurătoare. Din aceste considerente tema
luptei cu religia ocupa un spaţiu relativ mic atât în
lucrările lui Lenin, cât şi în documentele partidului bolşevic. În istoriografia sovietică lucrul acesta era explicat prin nedorinţa bolşevicilor să înrăutăţească o dată în plus relaţiile cu credincioşii
(Васильева 1998, 68). Însă dacă am presupune
că bolşevicii aveau o astfel de strategie inteligentă
am exagera, atitudinea lor faţă de religie este doar
o manifestare a ideologiei marxismului ortodox.
Am putea înţelege încrederea bolşevicilor că vor
zdruncina influenţa Bisericii asupra maselor largi
de cetăţeni doar prin separarea Biserici de stat.
Cercetătorul rus D.V. Pospelovski nu fără de motiv consideră că „Lenin la prima etapă era încrezut cu desăvârşire că va sfârşi cu Biserica dintr-o
singură lovitură” (Поспеловский 1995, 49). Însă
nu a fost să fie aşa, astfel că s-a mizat de acum pe
propaganda antireligioasă.
Putem distinge în această situaţie două direcţii în
dezvoltarea luptei ideologice cu religia. Se putea
merge pe calea demascării „esenţei reacţionare de
clasă” a religiei, contând în acest caz pe conştiinţa
politică a obiectului propagandei – masele largi.
Calea alternativă presupunea şi o critică de fond
Tyragetia, s.n., vol. VII [XXII], nr. 2, 2013, 269-280.

a învăţăturii religioase. Aceste direcţii de propagandă antireligioasă care concurau între ele au
fost numite convenţional; prima direcţia marxistă şi cea de a doua iluministă.
Cu toată integritatea externă a primei, ea nu se
bucura de o susţinere necondiţionată din partea
propagandiştilor-practici, dintr-un simplu motiv
– masele populare nu puteau fi atrase de învinuirile abstracte şi scolastice la adresa Bisericii din
partea marxismului. Lucrul acesta a fost înţeles
chiar şi de V.I. Lenin. În lucrarea sa „О значении
воинствующего материализма”, care devenise
un fel de testament pentru mişcarea ateistă sovietică, el spunea: „Ar fi cea mai mare greşeală,
să credem că milioanele de oameni pot scăpa din
acest întuneric doar pe calea iluminării marxiste.
Masele acestea necesită materialele cele mai diverse de propagandă ateistă, să fie familiarizate cu
diferite fapte din cele mai diverse sfere ale vieţii…
Îndrăzneaţă, plină de viaţă, cu talent, ingenios
atacând „preoţimea dominantă, publicistica ateiştilor din secolul al XVIII-lea, se arată mai adecvată, pentru a trezi masele din somnul religiei, decât
parafrazele plictisitoare şi seci ale marxismului…”
(О религии 1981, 47-48).
Este firesc, că manifestarea în practică mai mult
decât la „marxişti” a conţinutului „iluminist” al
propagandei satisfăcea mai bine doleanţele maselor largi, ceea ce obiectiv întărea poziţiile „iluminiştilor” în mişcarea ateistă. Aceştia aveau
posibilitatea să folosească pe larg şi resursele administrative, deoarece îl aveau în frunte pe E.M.
Iaroslavski, preşedintele Comisiei Antireligioase
a CC. Ediţiile antireligioase în tirajele cele mai
mari, ziarul şi revista „Безбожник”, în general se
aflau pe poziţii „iluministe”. O bună perioadă de
timp aripa „marxiştilor”, în frunte cu M.M. Kostelovski, grupaţi în jurul revistei „Безбожник у
станка” şi comitetul orăşenesc Moscova de partid, erau nevoiţi să riposteze atacurilor ideologice
din partea oponenţilor.
269

Full text available on

http://tyragetia.nationalmuseum.md

Textul integral al articolului
poate fi găsit pe

http://tyragetia.nationalmuseum.md

Full text available on

http://tyragetia.nationalmuseum.md
Textul integral al articolului poate
fi găsit pe
http://tyragetia.nationalmuseum.md

II. Materiale şi cercetări

Bibliografie
Алексеев 1992: В.А. Алексеев, «Штурм небес» отменяется?: критические очерки по истории борьбы с
религией в СССР (Москва 1992).
Антирелигиозник 1926: Антирелигиозник, №6 (Moсква 1926).
Антирелигиозник 1927: Антирелигиозник, №10 (Moсква 1927).
Антирелигиозник 1938: Антирелигиозник, №1 (Moсква 1938).
Антирелигиозник 1931: Антирелигиозник, №9 (Moсква 1931).
Безбожник 1924: Безбожник, 31 августa, Москва, 1924.
Булавин 2008: М.В. Булавин, Условия деятельности Союза Воинствующих Безбожников на Среднем
Урале в 1925-1935 гoдах. В сб.: Вестник Челябинского государственного университета, №24 (Челябинск
2008), 89-100.
Васильева 1998: И.Г. Васильева, Российское государство и религии (Уфа 1998).
Воинствующее 1932: Воинствующее безбожие в СССР за 15 лет (Москва 1932).
Горький 1953: М. Горький, Собрание сочинений в 30 т., том 25 (Москва 1953).
Емелях 2009: Л.И. Емелях, Атеистические традиции советской культуры. В: Вопросы религии и
религиоведения, вып. 1, часть 1 (Москва 2009), 445-454.
Коновалов 1967: Б.Н. Коновалов, Союз воинствующих безбожников. В: Вопросы научного атеизма, вып.
4 (Москва 1967), 63-93.
Коновалов 2009: Б.Н. Коновалов, Союз воинствующих безбожников. В: Вопросы религии и
религиоведения, вып. 1, часть 3 (Москва 2009), 283-302.
КПСС 1953: КПСС в резолюциях и решениях съездов и конференций и пленумов ЦК, часть 1-я, 1898-1925
(Москва 1953).
Луначарский 1927: А.В. Луначарский, Десятилетие революции и культура (Москва-Ленинград 1927).
О религии 1981: О религии и церкви: сб. высказываний классиков марксизма-ленинизма, док-тов КПСС
и совет. гос-ва (Москва 1981).
Покровская 2007: С.В. Покровская, Союз вониствующих безбожников СССР: организация и деятельность
(1925-1947) (Москва 2007).
Поспеловский 1995: Д.В. Поспеловский, Русская православная церковь в ХХ веке (Москва 1995).
Савельев 1993: С.Н. Савельев, Бог и комиссары (К истории комиссии по отделении церкви от государства
при ЦК ВКП(б) – антирелигиозной комиссии). В сб.: Религия и демократия: на пути к свободе совести
(Москва 1993), 34-45.
Ярославский 1935: Ем. Ярославский, Пролетарская революция и борьба с религией (Москва 1935).

The “League of Militant Atheists” (1925-1947) in the struggle against religion
Abstract
The League of Militant Atheists (previously – Union of the Godless; Society of Friends of the Newspaper “The Godless”) was an atheistic and antireligious organization of workers and intelligentsia that developed in USSR under
the influence of the ideological and cultural views and policies of the Communist Party in 1925-1947. It consisted of
Party members, members of the Komsomol youth movement, workers and army veterans.
The proposed study is dedicated to the research of the origins, formation and activities of the League of Militant
Atheists in the USSR and Moldavian ASSR.

«Союз воинствующих безбожников» (1925-1947) в борьбе с религией
Резюме
Союз воинствующих безбожников (ранее – Союз безбожников; Общество друзей газеты „Безбожник”) – добровольная общественная организация в СССР, основанная в 1925 году, ставившая своей целью идейную
борьбу с религией во всех её проявлениях.
В статье рассматриваются вопросы возникновения, организации и деятельности Союза воинствующих безбожников в СССР и в Молдавской АССР от его основания (1925 г.) до ликвидации (1947 г.).

31.01.2013
Dr. Nicolae Fuştei, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, str. 31 August 1989, 82, MD-2012 Chişinău, Republica
Moldova, e-mail: fustei_nicolae@yahoo.com

280