You are on page 1of 2

III.

RECENZII
Demir Dragnev, ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE MEDIEVALĂ ŞI MODERNĂ TIMPURIE ÎN ŢĂRILE ROMÂNE. STUDII ŞI MATERIALE
Chişinău: Cartdidact-Civitas, 2012, 596 p. ISBN 978-9975-9847-1-3
Recent a fost publicată o culegere de studii şi documente ale doctorului habilitat în istorie Demir Dragnev, profesor universitar, membru corespondent al AŞM. În culegere sunt reflectate diferite aspecte ale vieţii economice, sociale şi politice ale românilor din perioada medievală şi modernă. O bună parte din studii au un caracter istoriografic, autorul expunându-şi succint şi periodic opinia asupra unor fenomene din trecutul nostru naţional în diferite publicaţii ştiinţifice din ţară şi de peste hotare. Volumul se deschide cu articole referitoare la perioada „marilor migraţiuni ale popoarelor”, numită şi „mileniul întunecat”. În studiul, publicat iniţial în 1992, se prezintă succint diverse opinii referitoare la originea românilor şi cunoscuta „teorie migraţionistă”, potrivit căreia pe timpul împăratului roman Aurelian (pe la 271) populaţia Daciei a fost evacuată în Balcani, revenind în spaţiul carpato-danubiano-pontic după secolul al IX-lea, când triburile nomade ale ungurilor au imigrat la Dunărea de Jos şi apoi au ocupat şi Transilvania. La rândul săi, profesorul D. Dragnev prezintă succint argumentele istoriografiei naţionale care demonstrează cu argumente convingătoare că şi după anul 271 urmaşii Daciei şi Romei au continuat să locuiască în spaţiul carpato-danubianopontic. De asemenea, este prezentată istoriografia românească de după 1989, când au fost revăzute unele teze cunoscute referitoare la trecutul nostru naţional. În acest context au apărut şi lucrări, care sub pretextul criticii istoriografiei marxiste şi naţionaliste, de fapt, repetă insinuările „teoriei migraţioniste”. În acest context profesorul D. Dragnev, într-o adendă referitoare la lucrarea sa anterioară prezintă publicaţiile istoricilor români, care aduc noi argumente în favoarea continuităţii populaţiei româneşti din nordul Dunării. În adendă sunt menţionate opiniile istoricilor români de pe ambele maluri ale Prutului. Dl profesor D. Dragnev mai abordează şi problema constituirii şi afirmării statului medieval românesc la est de Carpaţi. Ca rezultat al evoluţiei societăţii româneşti, în spaţiul carpato-danubiano-pontic s-a început un proces de coagulare a comunităţilor rurale în scopul organizării vieţii economice şi rezistenţei în faţa presiunii triburilor migratoare în văile unor râuri mici apar uniuni teritoriale. În perioada de finalizare a procesului de constituire a poporului român, în sursele istorice străine pentru desemnarea acestei romanităţi orientale tot mai des se utilizează termenul de valah (voloh, vlah). După cum am menţionat şi cu alte ocazii, acest termen, de origine germană, a început să fie utilizat de către străini după cucerirea Pannoniei de către Carol cel Mare la hotarul secolelor VIII-IX şi creştinarea slavilor mai întâi în Moravia, apoi a celor din Balcani şi alte părţi. Tocmai prin intermediul limbii slave bisericeşti, în societatea românească alături de noţiunea jude, de origine latină, tot mai des sunt utilizaţi termenii mai noi, cnez şi voievod, fiecare dintre ei reflectând o anumită treaptă pe scara socială şi, dacă vreţi, etapă în procesul de consolidare a uniunilor teritoriale româneşti. În continuare, sunt prezentate cunoscutele informaţii despre formaţiunea statală din nord-vestul spaţiului carpato-nistrean din 1276-1277, 1301, 1326, discuţia despre controversatul an 1359 şi constituirea Ţării Moldovei. În acelaşi compartiment, de asemenea, este prezentă istoriografia referitoare la extinderea Ţării Moldovei pe timpul lui Bogdan I şi al urmaţilor săi. În acest context, pare stranie afirmaţia unor istorici că în sud-estul spaţiului carpato-nistrean s-ar fi aflat Kutlabuga, un emir tătar, care, de fapt, după cum a demonstrat V. Spinei, în a doua jumătate a secolului XIV-lea s-ar fi aflat în Crimeea şi nu avea nicio atribuţie directă la spaţiul de la gurile Dunării şi pământurile adiacente. Impresia că emirul Kutlabuga ar fi fost la vest de Nistru se axează pe hidronimul cu acest nume. Însă şi cu altă ocazie noi am remarcat că un Kutlabuga este menţionat printre ambasadorii mongoli ai emirului Nogai din ultimul sfert al secolului al XIII-lea, fapt care ar fi putut contribui la apariţia hidronimului cu ace-

423

http://tyragetia.nationalmuseum.md

Full text available on

http://tyragetia.nationalmuseum.md

Textul integral al articolului poate fi găsit pe

http://tyragetia.nationalmuseum.md Textul integral al articolului poate fi găsit pe http://tyragetia.nationalmuseum.md

Full text available on