UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE FILOSOFIE

Teză de doctorat:

EDUCAȚIA VIRTUALĂ CA MODALITATE DE A ASIGURA DISTRIBUIREA ETICĂ A CUNOAȘTERII

Coordonator: prof.univ.dr. Vasile MORAR Doctorand: Carmen Elena ENE

REZUMAT

Am pornit, în această lucrare, de la premisa că resursa cheie în societatea actuală este cunoaşterea, iar accesul la cunoaştere devine sursă de putere, dar şi de la constatarea ca există grupuri sociale mai avantajate, care au acces mai facil la cunoaştere, şi în consecinţă la putere. Astfel, am considerat că managementul cunoaşterii ridică probleme etice şi că este necesară identificarea unor noi canale pentru o distribuţie mai echitabilă a cunoaşterii. Crearea, acumularea şi exploatarea cunoaşterii constituie fundamentul expansiunii culturale şi sociale, precum şi cel al creşterii economice. Într-o societate în care cunoaşterea reprezintă principalul avantaj competitiv, posesia cunoaşterii reprezintă sursa puterii, fapt care obligă la evidenţierea chestiunilor etice implicate în producţia şi utilizarea cunoaşterii ca sursă de putere. De vreme ce factorii sociali legați de putere au favorizat de-a lungul istoriei producţia de cunoaștere știintifică, o cantitate covârşitoare a acesteia, legată de toate

disciplinele, a fost produsă şi diseminată de anumite grupuri sociale care s-au bucurat de privilegii economice şi sociale mai mult decât altele (spre exemplu, culturile vestice faţă de restul lumii, barbaţii faţă de femei, albii faţă de negri) şi prin crearea şi diseminarea

cunoaşterii aceste gupuri au creat realitatea şi au stabilit standarde ale normalităţii pentru cei care nu au avut acces la putere. Astfel, identificarea de noi canale de producere şi distribuire a cunoaşterii poate avea un impact major asupra societăţilor contemporane. Procesul educaţional, atât educaţia formală academică, cât şi educaţia pe întreg parcursul vieţii, menţin acest cerc virtuos al achiziţiei şi creării de cunoaştere. Educaţia virtuală ca şi componentă de bază a procesului educaţional, înţelegerea dinamicilor care stau în spatele său şi gradul de pregătire pentru utilizarea la capacitate maximă a beneficiilor acesteia pot reprezenta mecanisme ale unei mai corecte diseminări a cunoaşterii. Scopul acestei cercetări este de a identifica noi mijloace pentru o mai corectă diseminare a cunoaşterii. De vreme ce potenţialul cognitiv uman reprezintă principalul factor în cadrul procesului de creare a cunoaşterii, sporirea capitalului uman rămâne o procupare majoră în societate bazată pe cunoaştere, căci pentru a contribui la dezvoltarea socială şi economică, indivizi din toate păturile societăţii au nevoie de acces la cunoaştere relevantă.În acest context am evidențiat faptul că educaţia reprezintă un factor esenţial în acest demers. Procesul educaţional, atât educaţia formală academică, cât şi educaţia pe întreg parcursul vieţii, menţin cercul virtuos al achiziţiei şi creării de cunoaştere despre care am menționat anterior. Statele investesc astăzi în cercetare şi dezvoltare, dar şi în educaţie şi formare profesională. De la aceste investiţii se aşteaptă nu doar să crească rata naţională de inovaţie, dar şi să garanteze avanaj competitiv naţiunilor care investesc mai mult decât altele în economia cunoaşterii, întrucât populaţia cu o educaţie mediocră întâmpină probleme în ceea ce priveşte rata scăzută a angajării şi acesta influenţează economia în două moduri. În primul rând datorită probabilităţii scăzute a angajării, indivizii cu o educaţie mediocră e mai puţin probabil să participe în mod activ la acţiunile pieţei şi astfel să îşi aducă contribuţia în procesul productivităţii. În al doilea rând există şanse mari ca indivizii care nu sunt integraţi în acţiunea pieţei să devină dependenţi de transferurile sociale.

Această lucrare este structurată în trei capitole precedate de un argument și urmate de concluzii, anexe și bibliografie. Fiind în primul rând o lucrare de etică socială și etică aplicată, am realizat un prim capitol de prezentare a cunoașterii și eticii din perspectiva istoriei doctrinelor morale. În primă fază am încercat clarificarea noţiunii de etică, delimitarea obiectului şi domeniilor eticii şi dar și definirea sferei eticii unde am încercat să ne situăm conceptual în această lucrare. Etica se divide în etică teoretică (domeniu ce se ocupă de cercetarea problemelor etice din perspectivă teoretică sau filosofică, sub aspect principal sau abstract, pur conceptual) şi etică aplicată (cercetarea problemelor eticii din perspectiva unor situații concrete sau cazuri speciale, reale, posibile sau imaginare, cu care se poate confrunta omul). De asemenea, etica aplicată studiază fie aspecte morale ale conduitei umane individuale şi ale sferei private (etica individuală), fie aspecte ale conduitei umane colective sau ale sferei publice (etica socială). Etica individuală are legături cu ontologia vieţii interioare, antropologia filosofică, axiologia, teoria raţionalităţii şi psihologia individuală. Etica socială, în schimb, are conexiuni cu ontologia socială, filosofia politică, filosofia economiei, teoria acţiunii colective, teoria politicilor publice, psihologia socială sau teoria instituţiilor. Am prezentat în linii mari principalele concepții etice legate de subiectul abordat, respectiv etica virtuții, absolutismul și relativismul moral, etica creștină, etica datoriei (cu accent pe contractualism) și consecințialismul (cu accent pe utilitarism). În ceea ce privește etica aranjamentelor sociale fundamentale, am abordat tema eticii alocării resurselor și pe cea a dreptății distributive. În linii mari, analiza aspectelor morale ale conduitelor colective sau publice cad în sfera eticii economice şi sociale, şi acesta este domeniul eticii la care am dorit să ne raportăm preponderent în această lucrare, întrucât etica socială are o problematică specifică care se

referă la responsabilitatea colectivă (majoritatea deciziilor în sfera socială sunt luate în colectiv), pulverizarea responsabilităţii (ca urmare a caracterului colectiv al responsabilităţii, se produce sistematic o pulverizare a răspunderii, deci şi o diminuare a ei: fiecare este puţin responsabil dar nimeni nu este în mare măsură responsabil de o decizie) şi amploarea efectelor (majoritatea deciziilor sau problemelor din etica socială au efecte ample). Tema pe care am propus-o, respectiv identificarea unei modalităţi de a distribui etic cunoaşterea are în vedere întrebări care se referă la cum este corect sau drept să se aloce resursele actuale, în cazul de faţă cunoaşterea şi accesul la cunoaştere? sau dacă este posibilă o mai echitabilă / dreaptă distribuire a resurselor, respectiv a cunoaşterii cu ajutorul educaţiei virtuale?, ele referindu-se la ceea ce se află dincolo de sfera strictei legalităţi. Problema pe care am dorit să o abordăm în această lucrare este tocmai cea a dreptăţii sociale înţelese ca distribuire corectă a resurselor sau valorilor din societate. În momentul în care propunem o situaţie în care apare problema dreptăţii sociale, oamenii o pot vedea foarte diferit şi cu cât avem nevoie să luăm în considerare mai multe principii, cu atât alegerea se complică şi nu avem la îndemână niciun răspuns simplu, fiind cunoscut în teoria deciziei raţionale că pe masură ce creşte numărul de criterii pe care le luăm în considerare, devine tot mai dificil să găsim un unic răspuns corect. În cel de-al doilea capitol al lucrării am inclus discuțiile referitoare la cunoaștere, managementul cunoașterii, respectiv educația și cercetarea ca și resurse ale noii economii bazate pe cunoaștere. Deși poate părea nepotrivită asocierea dintre epistemologie și managementul cunoașterii, acesta din urmă datorează epistemologiei mare parte a dezvoltării sale, întrucât multe dintre progresele teoretice realizate în managementul cunoaşterii în ultimele două decenii apelează direct la o serie de teorii şi distincţii epistemologice clasice. Totuși, discuţiile filosofice tradiţionale din câmpul epistemologiei au o relevanţă limitată pentru managementul cunoaşterii pentru că majoritatea acestor dezbateri se concentrează

asupra producerii şi validării cunoaşterii, şi nu asupra împărtăşirii şi utilizării cunoaşterii întrun colectiv sau grup, iar managementul cunoaşterii vizează tocmai acest aspect: cum poate fi administrată, dezvoltată şi transferată cunoaşterea în interiorul unei organizaţii, adică a unui grup de mari dimensiuni. În ceea ce privește disciplina managementului cunoașterii, se remarcă două curente, respectiv curentul managementul cunoaşterii ca management al informaţiilor - răspândit în general printre cei care au o pregătire în domeniul computerelor, informaticii şi pentru care cunoştinţa reprezintă un obiect care poate fi identificat şi cu care se lucrează în sisteme informatice, și curentul managementul cunoaşterii ca management al oamenilor - răspândit în general printre cei care au o pregătire în domeniul filosofiei, psihologiei, sociologiei sau afacerilor/managementului. Aceştia sunt principalii implicaţi în evaluarea, schimbarea şi îmbunătăţirea abilităţilor umane individuale sau/şi comportament, dar şi în învăţarea şi managerierea acestor competenţe la nivel individual (psihologii) sau la nivel colectiv (filosofii, sociologii sau teoreticienii în domeniul organizaţiilor). O altă zonă a reflecţiei filosofice importantă pentru managementul cunoaşterii este cea a epistemologiei sociale, vazută ca un soi de extensie a epistemologiei tradiţionale, și care analizează îndeosebi legăturile dintre factorii sociali şi raţionali în contextul proceselor de producere a cunoaşterii. Mai precis, epistemologia socială examinează contextul social al producerii şi manipulării cunoaşterii, pornind de la premisa că acesta este un produs colectiv şi nu individual, care poate fi distribuită în reţele sociale. Această reconceptualizare a cunoaşterii ca un produs social, colectiv, prezintă un interes deosebit pentru managementul cunoaşterii, căci acesta din urmă vizează tocmai contexte sociale în care este nevoie de o administrare şi dezvoltare a cunoaşterii, cum este cazul organizaţiilor de mari dimensiuni.

Din discuțiile referitoare la educație ca și resursă a noii economii bazate pe cunoaștere, nu puteam sa nu menționăm teoriile lui E. Denison cu privire la acest aspect, teorii cunoscute sub sintagma teza Denison. Denison este de părere că schimbarea tehnologică şi, implicit, creşterea economică, nu sunt asigurate prin simpla achiziţionare de echipamente mai performante, ci numai în condiţiile creşterii calităţii forţei de muncă, deci, ale creşterii cheltuielilor pentru educaţie. Aceste cheltuieli pentru educaţie se regăsesc însă în creşteri ale produsului intern brut, ceea ce înseamnă că investiţiile în educaţie nu înseamnă bani cheltuiţi într-un sector neproductiv. Astfel, Denison generează o schimbare a imaginii dominante tradiţionale în economie după care creşterea economică prin schimbare tehnologică este produsă prin investiţii în capitalul industrial şi o înlocuieşte cu teza că progresul tehnologic este determinat de creşterea calităţii forţei de muncă, adică de un sistem educaţional mai bun. Schimbarea calităţii forţei de muncă devine un factor al creşterii economice. Al treilea capitol al lucrării este alocat discuției referitoare la potențialul educației viruale în distribuirea etică a cunoașterii. Pentru a putea clarifica încadrarea pe care am ales-o pentru a ilustra acest capitol trebuie menţionat că termenii de educaţie la distanţă, educaţie virtuală şi e-learning au suferit modificări de-a lungul ultimilor ani. La momentul actual cea mai largă acoperire a fenomenului o putem regăsi în conceptul mai general de educaţie virtuală, concept care înglobează atât educaţia la distanţă cât şi e-learningul, dar şi mai noile concepte, respectiv gLearning-ul, mLearning-ul sau blendedLearning-ul, concepte pe care de asemenea vom încerca să le clarificăm. Creşterea necesarului global pentru forţă de muncă educată şi constângerile financiare legate de sistemele de educaţie tradiţionale sunt doi factori importanţi care au dus la intensificarea folosirii programelor de educaţie virtuală, iar dezvoltările recente ale tehnologiei au desfiinţat limitele între studenţii tradiţionali şi cei care au oportunitatea de a lucra cu programe destinate învăţării individuale intreactive. Aceasta oferă indivizilor

posibilitatea de învăţare pe tot parcursul vieţii şi joacă un rol important în procesul de educaţie din societăţile din lumea întreagă. Dacă societatea trebuie să facă faţă necesităţii crescânde pentru forţă de muncă educată, educaţia virtuală îşi redefinește rolul în comunităţile academice. De vreme ce educaţia virtuală este un fenomen complex, sensul acestui termen variază în funcţie de contextul în care se aplică. În înţeles politic el duce la ideea de modernizare a întregii ramuri a educaţiei pentru a menţine societatea şi forţa sa de muncă competitivă şi pentru a contribui astfel la coeziunea socială. În sens economic, educaţia virtuală se defineşte ca şi sector al afacerilor în mediul online la scală internaţională, focusându-se pe produse şi servicii noi şi pe provideri care utilizează piaţa online. În sens strict educaţional,

învăţământul virtual se referă la predare şi învăţare ca modalitate de a folosi noi medii de instruire sau noi arii de cercetare. În acest context, educaţia virtuală se referă la utilizarea tehnologiilor online pentru a oferi o arie largă de soluţii care pot spori cunoaşterea şi performanţa. Interesul nostru academic se referă la înţelesul politic şi la cel educaţional al termenului de educaţie virtuală. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare a reprezentat un factor important în dezvoltarea societăţilor. Există autori care argumentează că factorul ce determină societăţile să se integreze în era infomatică este un soi de criză socială. Conform acestor teorii tehnologia informaţiei poate schimba sistemele sociale în mod fundamental, dar tehnologia este de fapt doar un mijloc pentru schimbare, în vreme ce dorinţa oamenilor este ceea ce duce de fapt la schimbarea socială. Tehnologiile informatice par să devină un canal important de distribuire a cunoaşterii, crescând astfel accesul la educaţie şi dezvoltarea capitalului uman al societăţi în ansamblu. Dacă schimbarea socială este condiţionată până la un anumit punct de abilităţile indivizilor de a se adapta la schimbare, atunci tehnologiile informaţionale pot juca un rol indirect în generarea schimbarii sociale. Alţi autori sunt de parere că tehnologia joacă

un rol important în procesul diseminării cunoaşterii întrucât tehnologiile actuale au interfeţe grafice care oferă medii virtuale ce fac legătura între individ şi computer. Educaţia la distanţă există de mai bine de un secol şi iniţial ea se realiza cu ajutorul presei şi al poștei tradiționale, însă un astfel de mijloc de a realiza educaţia a fost privit ca neconvenţional şi periferic în comparţie cu învăţământul tradiţional. În ultimele decade, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare au influenţat procesul de educaţie la distanţă în mod decisiv. Aceste tehnologii au oferit educaţiei la distanţă noi platforme tehnologice capabile să susţină procesul educaţional, iar învăţarea mediată de computer a căpătat o tot mai mare importanţă în educaţie, facilitând o nouă modalitate de transfer al cunoaşterii de la cei care posedă cunoaşterea (cum ar fi universităţile) către cei care doresc să înveţe. În sprijinul tezei propuse am realizat un studiu iniţial pe un eşantion de studenţi înrolaţi în programe de învăţare la distanţă într-o comunitate specifică. În România există încă suficient de mulţi factori care limitează accesul la educaţie universitară, nu doar pentru aboslvenţii de liceu, dar mai ales pentru cei care sunt nevoiţi să îşi modifice parcursul profesional sau pentru cei implicaţi în formarea continuă. Factorii despre care vorbim sunt legaţi mai ales de costurile necesare participării zilnice la cursuri, de vârstă, de dorinţa de a fi într-un anumit loc de muncă sau de distanţele dintre centrele universitare. Analiza datelor colectate a condus la o corelaţie între programele de educaţie la distanţă şi posibilitatea studenţilor de a urma cursuri de pregătire în sistem educaţional tradiţional. Concluzia care s-a desprins a fost aceea că lipsa programelor de educaţie online ar fi făcut ca majoritatea studenţilor aflaţi în eşantionul pe care s-a facut analiza să nu aibă acces la formare academică. Am considerat acest studiu un punct de plecare în argumetarea tezei că educaţia virtuală poate fi o modalitate de a asigura distribuirea etică a cunoaşterii și am dorit să mergem mai departe și să încercăm să evaluăm mai multe aspect legate de învățarea în mediul

virtual, de gradul de pregătire a studenţilor de a învăţa în acest mediu şi cu mijloacele specifice. Am considerat utilă aplicarea unui chestionar care să investigheze aspectele vizate și încercarea de a formula o serie de recomandări pornind de la analiza datelor colectate, întrucât în literatura de specialitate cele mai multe accente sunt puse pe cerinţele tehnologice necesare desfăşurării programelor de educație virtuală (spre exemplu cursurile online), pe acceptarea acestei forme de învăţare/predare de către studenţi, respectiv profesori, pe calitatea învăţământului virtual, pe diferitele metode de realizare, pe problematica educaţiei virtuale în comparaţie cu educaţia tradiţională, pe schimbarea relaţiei între studenţi și profesori, precum şi pe impactul economic al acestui proces, dar mai puțin pe chestiuni referitoare la gradul de pregătire al studenților de a învăța în mediul virtual. Chestionarul a fost aplicat în două univeristăţi, respectiv în România la Universitatea Spiru Haret şi în Slovenia la Univeristatea din Maribor, cu ajutorul și colaborarea profesorului Z. Nedelko de la Universitatea din Maribor. Este important de menţionat faptul că studenţii români erau înrolaţi în programe de învăţare exclusiv online, ceea ce înseamnă că nu existau cursuri care să se desfăşoare tradiţional (faţă în faţă), iar studenţii sloveni beneficiau de un portal pentru educaţie virtuală, însă erau prezenţi cu regularitate la cursurile desfăşurate în campusul univeristar. Am analizat în primul rând gradul de pregătire al studenţilor pentru învăţarea în mediul virtual prin analiza valorilor personale, valori care influenţează nu doar comportamentul din viaţa personală, dar şi succesul învăţării în mediul virtual. Considerăm că atitudinea şi pregătirea participanţilor pentru înrolarea în programe de educaţie virtuală este factorul esenţial în succesul acestor programe. Nu puteam aştepta rezultate pozitive în utlizarea lor indiferent de cât de sofisticat ar fi suportul ICT folosit dacă participanţii nu sunt pregătiţi sau sunt reticenţi în a utiliza ICT în procesul de învăţare. Nu contează cât de bun este un curs

oferit de aceste programe dacă studenţii nu sunt responsabili şi nu reuşesc să îşi organizeze singuri procesul de învăţare. De asemenea, nu contează cât de utile sunt informaţiile pe care studenţii le pot descoperi învăţând în medii virtuale dacă ei nu sunt interesaţi să le descopere. Sunt necesare studii ulterioare referitoare la pregătirea participanţilor pentru învăţarea în mediul virtual. Universităţile tradiţionale care se află în proces de integrare a acestor programe ar trebui să încerce să îşi pregatească studenţii pentru aceste noi provocari. De asemenea, am realizat o scurtă analiză referitoare la rolul şi importanţa comunicării non-verbale în cadrul procesului de învaţare virtuală, întrucât intervin modificări semnificative în procesul de comunicare comparativ cu cel care are loc în prcesul tradiţional de educaţie și am încercat să facem câteva sugestii referitoare la modificarea rolului şi importanţei comunicării non-verbale în procesul de învăţare virtuală. Educaţia virtuală operează cu diferite instrumente, dar trebuie precizat faptul că accesibilitatea şi eficienţa acestora depind de contextul în care sunt folosite şi în acest scop am dezvoltat o serie de analize şi comparaţii ale sistemelor de educaţie în care sunt înrolaţi şi ale intrumentelor folosite în procesul de învăţare pe eşantioane de studenţi din cele două ţări (respectiv România şi Slovenia). Am prezentat și analizat ca și instrumente-suport în educația virtuală videoconferința, literatura electronică și rețelele sociale. Rețelele sociale vor fi probabil parte integrantă a procesului de învăţare virtuală întrucât ele dezvoltă un important potenţial de îmbunătăţire a comunităţilor şcolare transformându-le în organizaţii de învăţare. Aceste organizaţii nu trebuie doar să susţină procesul de învăţare al studentului, ci şi să îşi îmbunătăţească constant modalităţile proprii de lucru. Nu ar fi inutil ca universitățile să adopte reţele sociale utilizate în învăţare şi să înceapă un proces de schimbare în management şi în structurile de organizare. Am intenționat în această lucrare să umplem, măcar în mică parte, golul din literatura de specialitate românească privitoare la aspectele discutate. Am considerat că, de vreme ce

cunoaşterea şi puterea sunt interdependente şi anumite grupuri sociale au mai puţin acces la cunoaştere, şi deci mai puţine şanse să genereze cunoaştere, programele de educaţie virtuală pot balansa aceste inegalităţi socio-economice prin creşterea nivelului de educaţie al grupurilor dezavantajate, ajutându-le astfel să joace un rol mai activ în procesul de generare a cunoaşterii.

BIBLIOGRAFIE: Aristotel, Etica nicomahică, editura Antet, Bucureşti , 2007 Aristotel, Politica, editura Antet, Bucureşti, 2002 Aarseth, E., Cybertext: Perspectives on Ergodic Literature, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1997 Bates, A.W., Technology, open learning and distance education, Routhledge, London, UK, 1995. Bertrand,R., Istoria filozofiei occidentale, editura Humanitas, Bucureşti, 2005. Boiset,M., Knowledge Assets: Securing Competitive Advantage in the Information Economy , Oxford University Press, 1998 Buchanan, J., The Limits of Liberty: Between Anarchy and Leviathan, University of Chicago Press, 1975 Carluer, Fr., Management et economie du savoir, Ellipses, Paris, 2009 Collins Concise Dictionary, Australian Edition, 3rd Edition, Harper Collins, Sydney, 1995 Craig, E., (Ed.), Routledge encyclopaedia of philosophy, Routledge, London, 1998 , http:// www.rep.routledge.com/article/P046 Daft, R.L., Management – fifth edition, The Dryden Press, Orlando, 2000. Davidow, H. and Malone, S., The Virtual Corporation, Harper Business, New York, 1995 Davenport, T., & Prusak, L.,Working knowledge: How organisations manage what they know, Harvard Business School Press, Boston, 1998 Dessler, G., Management, Prentice Hall, New Jersey, 2004 Denison,E.F., Accounting for United States Economic Growth, 1929-1969, Brookings Institution, Washington DC, 1974 Denison,E.F., Chung, W.R., How Japan’s Economy Grew so Fast, Brookings Institution, Washington DC, 1976 Denison,E.F., The Sources of Economic Growth in the United States and the Alternatives Before Us, Committee for Economic Development, New York, 1962 Drucker, P., Societatea post-capitalistă, Editura Image, Bucureşti, 1999 Flew, A., Dicţionar de filosofie şi logică, editura Humanitas, Bucureşti, 1996 Flonta, M., Cognitio. O introducere critică în problema cunoaşterii, editura ALL, București, 1994 Foucault, M., Surveiller et punir, Gallimard, Paris, 1975 Friedman, M., Liber să alegi, editura ALL, Bucureşti,1998. Friedman , M., Capitalism şi libertate , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995 Gauthier, D., Morals by Agreement, Oxford University Press, 1986 Georgescu, Ş., Flonta, M., Pârvu, I., Teoria cunoaşterii ştiintifice, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1982

Gilligan, C., In a different voice: Psychological theory and women’s development, Harvard University Press, Cambridge, 1982. Goldman, A.I., Knowledge in a social world, Clarendon Press, Oxford, 1999 Gordon, R., Solow, R., The Source of Technological Change, MIT Press, Massachusetts, 2002. Hayles, N.K., Writing Machines, The MIT Press, Cambridge, 2002 Hegel, G.W.F., Principiile filosofiei dreptului, editura Paideia, Bucureşti, 1998 Helvetius, C.A., De l’esprit, http://pedagogie.actoulouse.fr/philosophie/textes/helvetiusesprit.htm. d’Holbach, P., H., T., Sistemul naturii sau Despre legile lumii fizice și ale lumii morale, Editura Științifică, București, 1957 Hoffman, A.J., From Heresy to Dogma – An Institutional History of Corporate Environmentalism, Stanford University Press, Stanford, 2001 Hume D., A Treatise of Human Nature, Lewis Amherst Selby-Bigge, 1739, http://oll.libertyfund.org/index.php?option=com_staticxt&staticfile=show.php%3Ftitle=342&Itemid= 2.8. Hutchins, E., Cognition in the Wild, MIT Press, 1995 Iftode, C., Filosofia ca mod de viață. Sursele autenticității, editura Paralela 45, 2010 Iliescu, A.P., Etica socială şi politică, editura ArsDocendi, Bucureşti, 2007 Iliescu, A.P., Teoria deciziei raţionale – note de curs, Bucureşti, 2005 Iliescu, A.P. (coord.), Mentalităţi şi instituţii, Editura Ars Docendi, București, 2002 Kant, I., Întemeierea metafizicii moravurilor, editura Humanitas, Bucureşti, 2007. Kaul, I., Grunberg, I., Stern, M., (eds), Global Public Goods: International Cooperation in the 21st Century, Oxford University Press, 1999 Kreitner, R., Kinicki, A., Organizational behavior, Irwin, Boston, USA, 1989 Katz, Richard N. & Oblinger, Diana G., The "E" Is for Everything. E-Commerce, E-Business, and E-Learning in Higher Education. Jossey-Bass, San Francisco, 2000. Keegan, D., Foundations of distance education, Routledge, London, UK, 1996 Kitcher, P., The advancement of science, Oxford University Press, Oxford, 1993 Klein, D., The strategic management of intellectual capital, Butterworth-Heinemann, London, 1998 Kohlberg, L., The Meaning and the Measurement of Moral Development, Clark University Press, 1981 Kuhse, H. and Singer, P. (eds.), Bioethics: An Anthology, Blackwell, Oxford,1999 Landau, S., Webster illustrated contemporary dictionary, Ferguson Publishing Company, Chicago, USA, 1992 Landow, G.P., Hypertext. The Convergence of Contemporary Critical Theory and Technology, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1993 Laurillard, D., Rethinking University Teaching, Routledge Falmer, London, 2001 Levy, P., Cyberdemocratie, Odile Jacob, Paris, 2002 Lipovetsky, G., Amurgul datoriei, editura Babel, Bucureşti, 1996 Longino, H. , The fate of knowledge, Princeton University Press, Princeton, NJ, 20 Lukes, S., Power: A radical view, Macmillian, London, 1974 Maliţa, M., Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998 Marx, Engels, Selected Works, New York International Publishers, 1967 Marx, Engels, Collected Work, New York International Publishers, 1975 Maunouri, J. L., Economie du savoir, Armand Colin, Paris, 1972 Martinotti, G., Interdisciplinarity and the Social Sciences, in Interdisciplinarity and the Organization of Knowledge in Europe, Cambridge, 1997 McGann, J., Radiant Textuality: Literature after the World Wide Web, Palgrave, New York, 2001 Megginson, L. C., Mosley, D.C, Pietri, P.H. , Management, Harper Collins, New York, 1992

Morar, V., Etica în afaceri şi politică - morala elementară şi responsabilitate socială, editura Universităţii din Bucureşti, 2006 Morar, V., Morala elementară – stări, praguri, virtuți, editura Paideia, București, 2011 Morar, V., Etica și mutațiile valorice, editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985 Montaigne, M., Eseuri, editura Gramar, Bucureşti, 2001 Mureșan, V., Comentariu la Etica nicomahică, editura Humanitas, București, 2006 Mureşan, V., Managementul eticii în organizaţii, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2009 Nietzsche, Fr., Genealogia moralei, editura Humanitas, Bucureşti, 2006 Nishida, K., An Inquiry into the Good, Yale University Press, 1992 Nonaka, I., Takeuchi, H., The knowledge-creating company - how Japanese companies create the dynamics of innovation, Oxford University Press, Oxford, 1995 Norton, P. & Wiburg, K. M., Teaching with technology, Harcourt Brace College Publishing, New York, 1998 Nozick, R., Anarhie, stat şi utopie, editura Humanitas, Bucureşti, 1997 Pappas, G.S., Epistemology, history of. Craig, In E. (Ed.), Routledge encyclopaedia of philosophy, Routledge, London, 1998, http://www.rep.routledge.com/article/P018 Parfit, D., On What Matters, Oxford University Press, 2011, http://ebookee.org/On-What-MattersVolume-I_1254005.html. Pârvu, I., Introducere în epistemologie, editura Polirom, București, 1998 Platon, Gorgias, editura Paideia, Bucureşti, 2003 Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 Platon, Opere,II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 Platon, Republica, editura Antet, Bucureşti, 2005 Powell, G. N., Handbook of Gender and Work,Sage Publications, Thousand Oaks, 1999 Popper,K.R., Societatea deschisă și dusmanii ei, Editura Humanitas, București, 1993 Porter, M., The Competitive Advantage of Nations, Mac Millan, London,1990 Putnam, R.D., Leonardi, R., Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press, 1992 Rawls, J., A Theory of Justice, Harvard University Press, 1971 Rousseau, J., J., Despre contractul social, editura Nemira, Bucureşti, 2008 Rokeach, M., The nature of human values, The Free Press, New York, USA, 1973 Rokeach, M., Understanding human values – individual and societal, The Free Press, New York, USA, 1979 Rosenberg, Marc J., E-Learning. Strategies for Delivering Knowledge in the Digital Age, McGrawHill, New York, 2001 Rumizen, M., The complete idiot’s guide to knowledge management, Indianapolis, , Alpha, 2002 Sabău, G.L., Societatea cunoaşterii. O perspectiva românească, Editura Economică, Bucureşti, 2001 Salomon, G., (Eds.), Distributed cognitions: Psychological and educational considerations, Cambridge, Cambridge University Press, 1993 Salmon, G., E-activities: The Key to Active Online Learning, Kogan Page, London, 2002 Schmitt, F. (Ed.), Socializing metaphysics: The nature of social reality, Rowman & Littlefield, 2003 Senge, P., Cambron-McCabe, N., Lucas, T., Smith, B. Dutton, J. and Kleiner, A., Schools that Learn: A Fifth Discipline Resource, Doubleday/Currency, New York, 2000 Singer, P.(ed.), Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Snow,C.P., The Two Cultures, Cambridge University Press,Cambridge, 1998 Solomon, M., Social empiricism, MIT Press, Cambridge, MA, 2001 Solcan, M.R., Arta răului cel mai mic, editura ALL, București, 1998

Solcan, M.R., Introducere în filosofia minții din perspectiva științei cogniției, Editura Universității din București, București, 2000 Stroe, C., Filosofie. Cunoaştere. Cultură. Comunicare, editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000 Stewart, Th.A., Intellectual Capital.The New Wealth of Organizations, Nicholas Brealey Publishing, London, 1998 Surdu, Al., Gândirea speculativă - Coordonate istorico-sistematice, editura Paideia, București, 2000 Takeuchi, H., Beyond Knowledge Management: Lesson from Japan, 1998, http://www.sveiby.com/articles/lessonsjapan.htm. Tannen, D., You just don’t understand, Virago, London, 1991 Totu, S., Nefiinţa în platonism .Căile lui Parmenides şi ipotezele lui Platon, Ed. Paideia, București, 2004 Turner, S., Brains/practices/relativism, University of Chicago Press, Chicago, 2002 Vizureanu, V., Proiecte filosofice ale Modernităţii, vol. I, Editura Universităţii din Bucureşti, București, 2008 Voltaire, Opere alese, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957 Vygotsky, L.S., Mind in society: The development of the higher psychological processes , Harvard University Press, Cambridge,1978 Waltzer, M., Spheres of Justice, Basic Books, New York, 1983 Williams, W.M. & Sternberg, R.J. , Group intelligence: Why some groups are better than others, Intelligence, No.12,1988 Articole, studii şi capitole volume Aghion,Ph., Howitt,P., A Model of Growth Through Creative Destruction, Econometrica, Vol. 10, No. 2, 1992 Anscombe, G.E.M., Modern Moral Philosophy, in Philosophy, Vol.33, no.124, 1958, http://www.jstor.org/pss/374905 Arrow, K.J., The Economic Implication of Learning by Doing, Review of Economic Studies, No.29, 1962 Bayle, P., http://plato.stanford.edu/entries/bayle/. Bellinger, G., Knowledge Management – Emerging Perspectives, www. outsights.com/system/kmgmt/kmgmt.htm Beijerse, R. P, Questions in knowledge management: defining and conceptualisin Phenomenon, Journal of Knowledge Management, Vol.3, No.2 Bernard, R.M, Abrami, P.C, Lou, Y., Borokhovski, E, Wade, A., Wozney, L., Wallet, P.A., Fiset, M., How Does Distance Education Compare With Classroom Instruction? A Meta-Analysis of the Empirical Literature, Review of Educational Research, Vol. 74, No. 3, 2004 Beeghly, D., It’s about time: Using electronic literature discussion groups with adult learners, Journal of Adolescent and Adult Literacy, Vol.49, No. 1, 2005 Bishop, J., Spake, D.F., Distance Education – A Bibliographic Review for Educational Planners and Policymakers 1992-2002, Journal of Planning Literature, Vol. 17, No. 3, 2003 Bose, K., An e-learning experience, Campus-Wide Information System, Vol. 20, No. 5,2003 Boyd, D., & Ellison, N. B., Social network sites - Definition, history, and scholarship, Journal of Computer-Mediated Communication, Vol.13, No.1, 2007, http://jcmc.indiana.edu/vol13/issue1/boyd.ellison.html. Brindle, M., Levesque, L., Bridging the gap –Challenges and prescriptions for interactive distance education, Journal of Management Education, Vol. 24, No. 4, 2000

the Commission of the European Communities, The role of the universities in the Europe of knowledge (COM(2003) 58 final), European Commission, Brussels, 2002 Cohen, W., Levinthal, D., Absorptive Capacity: a New Perspective on Learning and Innovation, Administrative Science Quarterly, Vol. 35, 1990 Collins, R.J., Jefferson, D.R. , Antfarm: towards simulated evolution, in Langton, C.G.,Taylor, C.E., Farmer, J.D., Rasmussen, S. (eds.) Artificial Life II, Vol. X, Redwood City, CA:Addison-Wesley,1991 Dima, T., Ideologia feministă și epistemologia contemporană, Revista Cogito UCDC, Vol.II, 2010 Distance Learning, Advantage and Disadvantage of Distance Learning, 2008, http://www.distancelearning-collegeguide.com/advantage-and-disadvantage-ofdistance- learning.html Distance Learning net, What are the limitations of distance learning through the internet, 2008, http://www.distancelearningnet.com/questions/limitations-internet-distance-learning Donahue, S., gLearning: The New e-Learning Frontier, 2001 in Price, J.et al. (Eds.), Proceedings of Society for Information Technology & Teacher Education International Conference 2001 , Chesapeake, VA: AACE Drüeke, R., Review: Cyber media reality: Virtual world development, International Review of Information Ethics, Vol.3, No.6, 2005 Dragomirescu, H., Organizaţii bazate pe cunoaştere, Bucureşti, 2001, www.acad.ro Dutta, S., Strategies for implementing knowledge-based systems. IEEE Transactions in Engineering Management, Vol.44, No.1, 1997 Dumitru, M., Argumente pentru o teorie unificată a dinamicii cunoaşterii ştiinţifice, în Istoria şi filosofia ştiinţei, vol.2, Editura Universităţii, Iași,1988 Dumitru, M., Există drepturi individuale ca drepturi naturale? Elaborarea unui sistem de analiză al unor reprezentări referitoare la instituţia drepturilor individuale, în Iliescu, A.P. (coord.), Mentalităţi şi instituţii, Editura Ars Docendi, București, 2002 Eagly, A. H. and Karau, S. J., Role congruity theory of prejudice toward female leaders, Psychological Review, Vol. 10, 2002 Eastman, J.K., Owens Swift, C., New Horizons in Distance Education – The Online LearnerCentered Marketing Class, Journal of Marketing Education, Vol. 23, No. 1, 2001 Eliterature, 2008, http:www.eliterature.org. Ene Cirnu, C.E., e-Learning as Device to Assign Knowledge Distribution, Proceedings of eLSE 2008, Bucureşti, 2008 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Attitudes towards Distance Education, Proceedings of CECIIS, Varazadin, Croația, 2008

Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Distance Education and Videoconferencing, Proceedings of ICVL, Constanța, România, 2008 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Social networks in distance education, Proceedings of ICERI 2008, Madrid, Spania, 2008 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Non-verbal communication in the frame of e-learning: an international comparison, Proceedings of INTED 2009, Valencia, Spania, 2009 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Using social networks within e-learning 2.0, Proceedings of eLSE 2009, București, 2009 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., E-literature in e-learning, Proceedings of ICVL 2009, Iași, România, 2009 Ene Cirnu, C.E., Nedelko, Z., Readiness for e-Learning, Proceedings of eLSE 2011, București, România, 2011 Ene Cirnu, C.E., Stănescu, I.A., Emerging Practices in the 21st Century Entrepreneurship education, Proceedings of ENEDIN 2011, Maribor, Slovenia, 2011 Fleming, N., Coping with a Revolution: Will the Internet Change Learning?, Lincoln University, Canterbury, New Zealand, 1996 , http://www.lincoln.ac.nz/educ/learning.htm Flonta, M., Poate fi fixat conceptul cunoaşterii ştiinţifice prin raportare la valori cognitive?, Revista de Filozofie, nr. 2, 1993 Fornaciari, C.J., Forte, M., Matthews, C.S., Distance Education as Strategy – How can your school compete?, Journal of Management Education, Vol. 23, No. 6, 1999 Gatech, Advantages and Disadvantages of Distance Learning,2008, http://www.lcc.gatech.edu/~mcguire/advantages_disadvantages.htm. Gibbons, M., Higher Education Relevance in the 21st Century, The World Bank, 1998 Glazer, R., Marketing in an Information Intensive Environment: Strategic Implications of Knowledge as an Asset, Journal of Marketing, No. 55, 1991 Goodin, R.E., Utilitatea şi binele in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006. Godwin, S., Thorpe, M., Richardson, J., The impact of computer-mediated interaction on distance learning, British Journal of Educational Technology, Vol.39, No.1, 2008 Gonc, V., E-education and Its Role in Higher Education, Proceedings of the 26th International Conference on Organizational Science Development 28th – 30th March, Portorož, Slovenia, 2007 Haldane, J., Etica Evului Mediu și a Renașterii in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Hayek, F.A:, Dreptatea socială ca atavism, in Iliescu, A.P., Filosofia socială a lui F.A.Hayek, editura Polirom, Iasi, 2001 Hayek,F.A., Principiile unei ordini sociale liberale in Iliescu, A.P., Filosofia socială a lui F.A.Hayek, editura Polirom, Iasi, 2001 Harris, D.A., Distance Education – New Technologies and New Directions, Proceedings of the IEEE, Vol. 96, No. 6, 2008 Hedlund, G., A model of knowledge management and the N-form corporation, Strategic Management Journal, No.15, 1994 Heinze, A.; C. Procter, Reflections on the Use of Blended Learning, Education in a Changing Environment. University of Salford, Salford, Education Development Unit, 2004, http://www.ece.salford.ac.uk/proceedings/papers/ah_04.rtf. Iivari, J., Reflections on the role of knowledge management in information economy, in Burnstein, F., & Linger, H., (Eds.), Knowledge Management for Information Communities, Australian Conference for Knowledge Management and Intelligent Decision Support. Melbourne, 2000 Karim, A, & Heckman, R., Group communication media choice and the usage of ICT to support learning, Campus-Wide Information Systems, Vol.22, No.1, 2005

Kokuryo, J., The Role of Customer-to-Customer Interaction on Computer Networks, Journal of the Japan Society for Management Information, Vol.7, No.3, 1998 Koskimaa, R., 2003, http://www.brown.edu/Research/dichtung-digital/2003/4-koskimaa.htm. Kymlicka, W., Tradiţia contractului social in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006. Laffey, J., Musser, D., and Espinosa, L., Shadow netWorkspace Learning Systems Project, Proceedings of the International Workshop on Advanced Learning Technologies, Palmerstown North, New Zealand, 2000 Lam, A., Tacit knowledge, organizational learning and societal institutions: an integrated framework, Organization Studies, Vol. 21, No. 3, 2000 Latchman, H.A., Salzman, C, Gillet, D.,Bouzekri, H., Information Technology Enhanced Learning in Distance and Conventional Education, IEEE Transactions on Education, Vol. 42, No. 4, 1999 LaBay, D., Comm, C.L., A case study using gap analysis to asses distance learning versus traditional course delivery, The International Journal of Educational Management, Vol.17, No.7,2003 Landow, G.P., Hypertext. The Convergence of Contemporary Critical Theory and Technology, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1993 Le Moigne, J.L., Sur l'ingénierie de la connaissance organisationnelle, Note de Recherche 93-02, Grasce, Université d’Aix-Marseille III, Aix-en-Provence, 1993 Lee, Y., Tseng, S., Liu, F., Antecedents of Learner Satisfaction toward E-learning, The Journal of American Academy of Business, Vol. 11, No. 2, 2007 Leonard, D. & Sensiper, S., The role of tacit knowledge in group innovation, California Management Review, Vol. 40, No.3, 1998 Malhotra,Y., Knowledge Management in Inquiring Organizations, Proceedings of 3rd Americas Conference on Information Systems, Indianapolis, 1997, http://www.brint.com/km/km.htm Martinotti, G., Interdisciplinarity and the Social Sciences, in Interdisciplinarity and the Organization of Knowledge in Europe, Cambridge, 1997 Martey, A., ICT in Distance Education in Ghana, Library Hi-Tech News, Vol.21, no.5, 2004 Markel, M., Distance Education and the Myth of the new Pedagogy, Journal of Business and Technical Communication, Vol. 13, No. 2, 1999 Managementul cunoaşterii, www.managementulcunoaşterii.ro/prezentare.php. Muntean M., Dănăiaţă D., Margea C., Managementul cunoştinţelor în societatea bazata pe cunoaştere, Revista Informatică Economică, nr. 2 (18), 2001 Murray, Ph., Core concepts in knowledge management, www.ktic.com/topic6/13_term2 Myagawa, S, Kaneko, I, Murai, J, Making Networked Communities Work, The Mutual Development of Role, Rule, and Tool Through the VCOM Project, Springer Berlin / Heidelberg, 2000 Nedelko, Z., Virtual organization and virtual teams : thesis . Faculty of Economics and Business, Maribor, 2006 Nedelko, Z., E-learning – a case study, Proceedings of 4th International Scientific Conference “Elearning and software for education” 17th – 18th April, Bucharest, România, 2008 Oblinger, Diana G., Katz, Richard N., Navigating the Sea of "E" in Katz, Richard N. & Oblinger, Diana G., The "E" Is for Everything. E-Commerce, E-Business, and E-Learning in Higher Education. Jossey-Bass, San Francisco, 2000 O’Driscoll, T., What’s your web-based learning strategy?, 2000, http://www.learningcircuits.org/2000/feb2000/odriscoll1.htm Ohlhorst, J.F., Best ways to videoconference.,CRN, No. 6,2002 Pack, T., Electronic books: A new spin on the Great American Novel, Wilton, Vol. 7, No.2, 1994 Pappas, G.S., Epistemology, history of. Craig, In E. (Ed.), Routledge encyclopaedia of philosophy, Routledge, London, 1998, http://www.rep.routledge.com/article/P018

Payot,J., Cours de morale, Revue de philosophie et de morale, Vol.11, No.11, Paris, 1904, http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/psy_0003-5033_1904_num_11_1_3685 Pea, R., Practices of distributed intelligence and designs for education in G. Salomon (Eds.), Distributed cognitions: Psychological and educational considerations, Cambridge, Cambridge University Press, 1993 PennState, 2007: http://tns.its.psu.edu/Services/video/newUsers.html. Perkins, D., Thinking-centered learning, Educational Leadership, Vol.51, No. 4, 1993 Pence, G., Teoria virtuţii in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Picturephone, 2007, http://www.picturephone.com/products/learn_vc_components.htm Ponzurick, T.G., Russo France, K., Logar, C.M., Delivering Graduate Marketing Education –An Analysis of Face-to-Face versus DistanceEducation, Journal of Management Education,Vol. 22, No. 3, 2000 Porumbeanu O., L., Despre conceptul de cunoaştere, http://www.lisr.ro Polanyi, M., The logic of tacit inference, Philosophy, No.41, 1966, pp.1–18. http://www.jstor.org/pss/3749034 Preston, R., Etica creștină in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Prejmerean, M., Vasilache, S., A University’s Organizational Intelligence. Standards, Strategies and Debouches, SSRN, 2007, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=978861. Rao, S., Distance education and the role of IT in India, The Electronic Library, Vol.24, no. 3,2006 Raymond, F., Delivering distance education through technology – a pioneer’s experience, CampusWide Information Systems, Vol.17, No.1, 2000 Rachels,J., When Philosophers Shoot from the Hip, in Helga Kuhse and Peter Singer (eds.), Bioethics: An Anthology, Blackwell, Oxford,1999 Rachels, J., Subiectivismul in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Regine, B., Lewin, R., Third possibility leaders: the invisible edge women have in complex organizations, The Learning Organization, Vol. 10 , No.6, 2003 Rosener, J., Ways women lead,Harvard Business Review, Nov .– Dec. 1990 Rowe, Ch., Etica în Grecia Antică in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Roberts, J., The drive to codify - implicaţions for the knowledge-based economy, Prometheus, Vol. 19, No. 2, 2001 Romer, P., Two strategies for economic development: using ideas and producing ideas, in Klein, D., The strategic management of intellectual capital, Butterworth-Heinemann, London, 1998 Roffe, I., E-learning: engagement, enhancement and execution, Quality Assurance in Education, Vol. 10, No. 1, 2002 Robinson, L., Bawden, D., Distance learning and LIS professional development, Aslib Proceedings, Vol. 54, No. 1, 2002 Schein, V. E. , A global look at psychological barriers to women’s progress in management, Journal of Social Issues, Vol.57, 2001 Schwartz. S.H., Blisky, W., Toward a universal psychological structure of human values, Journal of Personality and Social Psychology, Vol. 53, No. 3, 1987 Schmitt, F., Social epistemology,in Craig, E., (Ed.), Routledge encyclopaedia of philosophy, Routledge, London, 1998 http:// www.rep.routledge.com/article/P046 Schneewind, J.B., Filosofia morală modernă, in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Sherry, L., Issues in Distance Learning, International Journal of Educational Telecommunications, Vol.1, No.4,1996 Shekhar, S., Understanding the virtuality of virtual organizations, Leadership & Organization Development Journal, Vol.27,no. 6, 2006

Sieloff, Ch.G., If only HP knew what HP knows the roots of knowledge management at HewlettPackard, Journal of Knowledge Management, Vo.3, No.1, 1999 Skyrme, D., Knowledge Management: making sense of an oxymoron, Insight No. 22, 2003, http://www.skyrme.com/insights/22km.htm. Spender, J. C., Organizational knowledge, learning and memory: three concepts in search of a theory, Journal of Organizational Change Management, Vol. 9 No. 1, 1996 http://www.jcspender.com/uploads/Spender_3_concepts_JOCM_96_o31.pdf. Stiglitz, J., Knowledge as a Global Public Good, in Kaul, I., Grunberg, I., Stern, M., (eds), Global Public Goods: International Cooperation in the 21st Century, Oxford University Press, 1999 Stoenescu, C., Noua economie imaterială şi managementul cunoaşterii, Sfera Politicii, No. 145, 2010 Stewart, Th.A., Intellectual Capital.The New Wealth of Organizations, Nicholas Brealey Publishing, London, 1998 Stănescu, I.A., New Learning Frontieres: mLearning and gLearning, Proceedings of eLSE 2008, Bucharest, 2008 Sveiby , E.K., Intellectual Capital and Knowledge Management, 2001, http://www.sveiby.com/articles/IntellectualCapital.html Sveiby, K.E., What is knowledge management, 2001, http://www.sveiby.com/articles/ KnowledgeManagement.html Tabbi, J., 2007, http://eliterature.org/pad/slw.html Takeuchi, H., Beyond Knowledge Management: Lesson from Japan, 1998, http://www.sveiby.com/articles/lessonsjapan.htm Taylor, J.C., Five Generations of Distance Education Technology, http://www.usq.edu.au/users/taylorj/publicationspresentations/2001ProfessorialLecture.ppt#7 Tsuchiya, M., Which Side Are We along the Digital Divide? – The Present Status of East Asian Internet, From Digital Divide to Digital Open Society, Forum 21, College of Willim & Mary,2000, http://web.sfc.keio.ac.jp/~taiyo/wm/20000908digitaldivide.PDF Valenta, A., Therriault, D., Dieter, M., Mrtek, R., Identifying students attitudes and learning styles in distance education, JALN, Vol. 5, No. 2, 2001 Vileno, L., From paper to electronic, the evolution of pathfinders: a review of the literature,Reference Services Review, Vol.35, No.3,2007 Volery, T., Lord, D., Critical success factors in online education, The International Journal of Educational Management, Vol. 14, No. 5, 2000 Wang, C., Liu, Z., Distance education – basic resource guide, Collection Building, Vol. 22, No. 3, 2003 Wong, D., Relativismul in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Wilson, T.D., The nonsense of Knowledge Management, Information Research, Vol. 8 No. 1, 2002, http://informationr.net/ir/8-1/paper144.html. Williams, W.M. & Sternberg, R.J. , Group intelligence: Why some groups are better than others, Intelligence, No.12,1988 Wiesner, P., Education and Carrers – Distance Education – Rebottling or a New Brew?, Proceedings of the IEEE, Vol. 88, No. 7, 2000 Wood, A., Marx împotriva moralei, in Singer, P., Tratat de etică, Polirom, Bucureşti, 2006 Wolpert, D.H., Tumer, K., Collective Intelligence for Optimization, in Statistical Machine Learning for Large-Scale Optimization, J. Boyan, et al. (Ed.’s), Neural Computing Surveys, 2000 Wools, B. et al., Distance education – changing formats, The Electronic Library, Vol.20, No.5, 2002 Zack, M., Managing organizational ignorance, Knowledge Directions, Vol.1,1999 Zack, M., Managing codified knowledge, Sloan Management Review, Vol.40, No.4, 1999

Resurse web www.rep.routledge.com http://pedagogie.actoulouse.fr http://oll.libertyfund.org http://ebookee.org www.sveiby.com www.jstor.org http://plato.stanford.edu http://jcmc.indiana.edu http://igsrnt1.er.usgs.gov http://www.lincoln.ac.nz http://www.outsights.com/ www.acad.ro www.distance-learning-collegeguide.com www.distancelearningnet.com www.eliterature.org www.lcc.gatech.edu www.ece.salford.ac.uk www.brown.edu www.brint.comm www.managementulcunoaşterii.ro www.ktic.com www.learningcircuits.org http://papers.ssrn.com www.picturephone.com http://tns.its.psu.edu www.lisr.ro www.persee.fr www.skyrme.com www.jcspender.com web.sfc.keio.ac.jp www.usq.edu.au www.eliterature.org http://informationr.net www.km-forum.org. www.igsrnt1.er.usgs.gov www.outsights.com

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful