You are on page 1of 82

Lei 13,70

MINISTERUL EDUCATIEI ~ ~ INVAJAMINTULUI
ISBN 973 - 30 - 0061 -l
Manual pentru clasa a X-a
EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA- BUCURE$TI, 1989 Algebra
y
~ ·
I g(x)=5"
I
I
I
{,
I
I
I
.
~ .u,
I
f(X)=IOQ
5
X
X
MINISTERUL EDUCATIEI iNVATAMiNTULUI
C. Nastasescu
c. Nita
.
ta
v
a

Manual pentru clasa a X-a (1)
·eal.
(2)
(3)
mtru

>ecial
expo·
eea al
puteri
I mare
EDITURA DIDACTICA PEDAGOGICA, BUCURE$TI
3
'
p • • • · ···-
Manualul a rost elaborat In 1979. Actuala este In cu programa
aprobaU\ de Ministerul !nvlitlimlntului cu nr. 9979'2/1987.
Referenli: Lector univ. dr. Jon Tomescu
Prof. Sil11ia FlorescU:
Prof. Eugen Onofral
Capitolul V, Elemente de prelucrare automatll a datelor, a fost elaborat de:
H . Georgescu
T. Bdldnesc'u.
V. Stefdnescu
avizat de Comisia de matematid\ a· Ministerului Educatiei
ISBN 973 - 30 - 0061 -l
Redactor: Prof. Viorica Fdtu
Tehnoredactor: Ana Tlmpdu
Coperta: N. Slrbu
)'
,
i
(D Functia exponentials functia logaritmica
§ 1 . exponentlall
1.1 . Puterl cu exponent (recapitulare)
In clasa a IX-a s-a definit puterea cu exponent rational. Sii amintim aceasta

1. Puteri cu exponent rational pozitiv. Daca a ;>: 0 este un numiir real
m
nenegativ, iar un numar rational pozitiv, atunci
pozitiv,
n
m
n n/m
a = v a .
(1)
2. Puteri cu exponent rafional negativ. Daca a > 0 este un numar real
iar m un numiir rational negativ, atunci
n
m
(/. 11
1
= --
m
--
a
n
(2)
m
Deoarece numarul - m este pozitiv, a-n a fost definit la punctul 1.
n
3. In dacli a > 0 iar !!!: = 0, atunci
n
(3)
Relayiile (1), (2) (3) definesc puterea unui numar pozitiv a > 0, pentru
orice exponent rational m . In clasa a IX-a s-au studiat o serie de proprietati
n
ale puterilor cu exponent rational oarecare. In cele urmeaza vom folosi in special
:{JfOprietayile date de urmatoarea teorema.
Teo r e m a 1. 1. 1. 1 o . Daca a> 1 este un numar real, atuncl dintre doua puterl cu expo-
nent pozltlv ale acestui numar, este mal mare aceea al
care! exponent este mal mare.
r. Daca 0 <a< 1 este un numar real, atuncl dintre doua puter i
cu exponent pozltiv ale acestui numar , este mai mare
aceea al carei expone nt este mal mlc.
3
Demonstratil 1°. lntr-adevar, fie !!!:... > 1!... >·0 doua numere ra\io-
n q
m
p
nale pozitive. Avem ;rt" = tr' am
de ordin:
a-;; = 1r a fl. Aducem radicali la radicali
tram 1V a'P = nv a
11
'P·
Cum !!!:... > .1!.... , rezultii cii mq > np. Dar, cum a > 1 rezultii amq > anP, de unde
n q
nVamq > ''V Rau
m .E.
a
11
>a q.
2°. Demonstra\ia este cu cea de la punctul1° aceea o omitem.
Exemple. 1) Avem 1,21 < 1,22. D<' act>P-a
(.
1
2
)1,21 > I 1
2
)1.22 •
21,21 < 21,22 ; I
Avem 0,3 < 0,4. De ac.eea
(
t/
1"3 )o,s > ( V1"3 )o,, .
(t/3)0,3 < (t/3).0·' ;
1.2. Puterl cu exponent real oarecare
. ln acest paragraf vom defini puterea cu exponent real oarecare de baza pozi-
tivii, astfel incit aceasta sii coincida pentru exponent ra\ional cu cea introdusa
mai inainte.
Mai precis, dac·a a > 0 este. un nul!lar real pozitiv, iar x un numiir real oare-
care, ne propunem sa dam sens expresiei ax.
Amintim, mai intii, citeva fapte privind a
1
1roximarile zecimale ale numerelor
real e.
Fie :t un numar real oarecare reprezentat sub forma de frac\ie zecimala infinitii,
adica x = x
0
• x
1
x
2
x
3
... x
11
... • Pentru numarul x, aproximarile zecimale cu o eroare
mai mica decit 10-n sint:
i) prin lip sa: x
11
= x 0, x1x2x3 ... X11,
ii) prin adaos: x
11
= x0, x1x2 x8 ... X11 + 10-n.
numarului x i-am asociat aproximiirile sale zecimale:
prin lip sa: Xo
1
x;, ... 1
prin adaos: x111 x;, ... ,
astfel in cit:

X<
X < x;,
...... ......
Observam ca aproximarile zecimale prin lipsa prin adaos ale unui numar
real x sint totdeauna numere ra\ionale.
1. Puteri cu exponent real poziti"
Pentru definire!l puterii de baza a > 0, cu exponent real , distingen:t doua
cazuri, dupii cum baza este supraunitarii sau suburiitara:
4
fO a > 1. Fie x > 0 un numar real sa consideriim aproximiirile zecimale
prin lipsa prin adaos cu o eroare mai mica decit 10-n. Atunci pentru orice n,
avem
X<
Dupii cum am observat numerele sint ra\ionale pozitive deci
conform definit-iei puterilor· cu exponent rational au sens puterile

·
pentru orice n. ' '
_Mai mult, ciupii punctul 1° ol teor·emei 1.1.1, r ezulta ca <
De f I n it i a 1. 1. Fie a> 1 x un numar real pozitiv. Se pute-rea x a lui a
un numan real y, care pentru orlce numar natural n satisface lne-

y
. Se cii un astfel de numar real y existii mai mult, este
unlc. a acestui fapt programa clasei a X-a. Ea
neces1ta no\mnea hm1tii se va studia la Analiza matematica in clasa a XI-a.
Numiir.ul y de defini\ia precedenta se noteazii se a la puterea x.
_ Exemplu. Sli expliclim ce trebuie prin aV"
2
. AproximArile zecimale ale
lui t/ 2 sint urmlltoarele:
prin lipsli: 1; 1,4; 1,41 ; 1,ft1'• ; ....
P
rin adaos: 2: 1 5· 1 t,'J· 1 415· · .
astfel in cit:
, , , - , l t •• 0,
1 < 2,
1,4 t/2 < 1,5,
1,41 t/2 < 1,42,
1,414 t/2 < 1,415,
Numarul care ne intereseazA y = aY
2
lndepline?te
·a
1
y <a'
31,t y < 31.e,
31,U y < 31,42
1
::)1,41( y < 3 1,415,
2o 0 < a < 1. Daca x > 0 este un numar real, avem
X<
Dupa punctul 2o al teoremei din paragraful rezultii cii <
0 e fin it i a 1. 2. 2. Fie 0 <a< 1 x un numar real pozltiv. Se numefte puterea x a
lui a un numar real y, care pentru orice numar natural n; satlsface

axn < y
Se poate' demonstra ca un astfel de numar real y exislil mfl i mull . ,
11
,j, .
5
E:r:empln. Sll. explic1\.m ce trebuie in¥-les prin ( .!..)Y
2

3
Avi nd in vect<>re-cele de mai inainle precum labelnl aproximarilor zerimale a le lui i/2
dln prPCPdenl
1
nnm1\.rul care ne interesea1.1\. y = (: )¥
2
inrgahti\\ ilO:
r < y (: r ·
-
(
1 )1,6 ( 1 )1,,
3 3
- < y:!!; - I
(
1 )1,42 ( 1 )1141
3 3
(
1 1,416 ( 1 ) 1,414
< y:!!; - I
3 3
• • • • •• • • 0 0 ••••• • •• • ••• 0. 0.
Vom adauga cii pent ru orice numar r eal x,
P=1.
In final trebuie o proprietate importanta a puterilor cu exponent
pozitiv an ume:
Oricare ar fi a > 0 9i x > 0 aCJem ax > 0.
Intr-adevar, fie aproximiirile zecimale ale lui x prm lipsa, t• espec-
t iv prin adaos. Atunci, pentru oi·ice n, a vern:
1° Daca a > 1, atunci
2° Daca 0 < a < 1, atunci
<ax
Numerele sint pozitive. De aceea >: 0 > 0,
pentru orice a > 0. Atunci, evident, ax > 0 deoarece este cuprms intre doua,
numere pozitive.
2. Puteri cu exponent real negatiCJ
Daca a > 0 x este un numiir real negativ, atunci prin
1
ax=-· (1)
a-x
Deoarece numiirul -x este pozitiv, a-" a fost definit la punctul 1.
Mai mult, am demonstrat ca a-x =f 0, pentru -X > 0.
- f& 1 (1)-f6_ 1
De 3 =
3
yr; ; 3 - ( )yr; ·
1

Am demonstrat_ ca dacii x > 0 atunci a-x. > 0. Cum a-" = - , rezu a ca
ax
pentru x < 0, aCJem ax > 0. .
Amintim ca pentru a =f 0, punem. a
0
= 1.
Astfel, am definit puterea unm numar poz1tlv cu or1ee Puterea
unm numiii' negativ cu exponent real, in general, nu este dehmta.
6
3. Proprietiiti ale puterilor cu exponent real
Fie a > 0 b > 0 (numere reale pozitive). Atunci pentru x y numere
reale, avem:
1. ax. all = ax+v,
ax
2. - = ax-JJ,
all
3. (ab)" ·= axbx,
4. :r =
Pe baza puterii cu exponent real data mai inainte folosind pro-
prietatile corespunzatoare ale puterii cu exponent rational, verificarea acestora se
face fara dificultate. Lasam ca exercitiu demonstrar ea lor.
Exemple. 1} ( t Ys = (2-')- Y
3
=
2
) [ ys] -VT? =. ( t YSi = ( r
9
= (2-1)- a = r21)u = = 512 .
7
Ys v- v- v- y-
3l __ =
7
s- 2 =
7
2 2- 2 =
7
y2.
7
Y2
1.3.
Fie a > 0 un numar real pozitiv. Am viizut in paragraful 1.2 (pet. 1 2)
ca oricare ar fi numarul real x, avem ax > 0. defini functia
urmatoare:
{': R-+ (0, oo), f(x) = a".
Obser!Jafie. Pentru a =.1 se obtine o constantS. f: R-+ (0, oo),
f(x) = 1 de aceea aceest caz nu prezin;\a: un interes special.
0 functie f : R _.. (0, oo), f(x) = ax, unde a > 0 a i" 1, se functie
ex ponentialii (de bazii a).
Enuntiim, in continuare, o serie de proprietati importante ale functiei expo-
nentiale.
' 1. Dacii a > 1, atunci pentru x > 0 aCJem ax > 1, iar pentru x < 0 a11em
a" < 1. Dacii a < 1, atunci pentru x > 0 a11em ax < 1, iar pentru x < 0 aCJem
a" > 1.
Demonstrafie. Fie a > 1 x > 0. Daca x este adica x = !!!;_.
n
m
atunci a". = a....., tram. Cum a > 1 rezulta ca am > 1, dar atunci lY am > 1.
Daca x este un numar real pozitiv oarecare, fie pentru orice n, aproxi -
marile zecimale prin lipsa prin adaos ale lui x . Atunci
Cum a > 1, rezulta ca pentru orice n avem
ax <
Dar este rational pozitiv dupa cum am observat mai inainte > 1,
de unde ax > 1.
Daca X < 0, atunci avem
7
-- -
Dar - x > 0 deci a-x > 1. Prin urmare
1
ax=-- < 1.
a-x
/
Cazul in care 0 < a < 1 se trateaza analog; il lasam ca exercitiu.
2. Daca x = 0, atunci independent de a > 0 apem ax = 1.
Aceasta rezulta din definitia puterii nule.
3. Pentru a > 1, f'uncfia exponentiala f(x) = ax este strict crescatoare, irzr
pentru 0 < a < 1 este strict descresditoare.
DemonstrafiP. Fie a > 1 xl. < Xz· Sa aratam ca
a'"' < a"-'
9

lntr-adevar·, din x
1
< x
2
rezulta ca exista . u > 0 astfP.l lncit x
2
= x
1
+ u.
Atunci
Deoarece u > 0, dupa proprietatea 1 a exponentiale vau > 1.
a'>=l > 0 1 -au < 0, de unde axt(1 -a") < 0. ca ax
1
-:-
- axz < 0, sau axt < axz. · Deci din x
1
< x
2
rezulta ax
1
< ax
2
, adwa functia
f(x) = ax este ' strict crescatoare.
Analog, se demonstrear.a ca pentru 0 < a < 1 functia f(x) = ax este strict
descrescatoare.
4. F'unctia exponen(iala f : R -+ (0, oo), f(x) = ax (a > 0, a 1' 1) este

Demonstratie. Sa aratam mai intii ca l este injectiviL Fie, pentru
aceasta, x
1
, x
2
E R astfel incit x
1
1' x2 . Atunci avem < x
2
X
1
> Xz·. Sa
presupunem, de exemplu, ca x
1
< x
2
• Atunci dupa monotoma funct1e1 exponent1ale
(proprietatea 3) rezulta: . . .
1. daca a > 1, .atunm f(x
1
) <f(x2) f(xl) 1' f(xz) .. ;
2. daca 0 <a < 1, atunci f(x
1
) > f(x2) deci f(x1) 1' f(xz)· . .
Analog, rezulta pentru x
1
> x
2
• Deci f este injectiva. Demonstr.av1a faptulm
ca funcyia exponentiala f este surjectiva programa . a X-a. Ea
necesita noviunea de continuitate se va la matematwa clasa a X;l:a·
Cu alte cuvinte, se poate demonstra ca orware ar h Yo > 0,_
exista un numar real x
0
astfel incit axo = y
0
. (Conform mJeCtiVItayn funcy1e1 f
rezulta CS Xu este unic.) .
5. Funcfia exponenfiala f(x) = ax este .. . v • • ·;.
Aceasta proprietate este evidenta, deoarece once biJectiVa este mversabtla.
In § 2 ne vom ocupa de studiul inversei functiei exponentiale.
I .4. Graficul funqiel
Pe figura vom reprezenta graficul functiilor f(x) = 2x g(x) =
, 5x, iar pe alta al funcyiilor h_(x) = ( r lc(x) = ( r . Trasarea fiecarui
grafic se face ,prm puncte" . Asociem tabelele de valori llrrriatoare:
X
-00 -3 - 2 - 1 0 1 2 3 +oo
1 1 1
1 2 4 8
f(x) = 2x
-
-
8 4 2
1 1 1
f r
h( rl
4 2
-
2 4 8
..
Observam eli pentru x = ±2, ±3 in general, pentru x tnt reg diferit
de ± 1, g(X) = 5x k(X) = ( r Slnt Ori foarte ffiari, Ori
foarte m1m, dem punctele corespunzatoare sint greu de figurat pe grafic. De
aceea, _in acest caz, vom lua pentru x valori fractionare cuprinse tntre -1 si 1 de
3 1 1 11 3 ,,
exemplu: x = -1, - 4,
2
, -
4
, 0, !; ,
2
,
4
, 1. Valorile
vor fi calculate aproximativ. Astfel:
5°= 1;
· 1
.5_
4
. =lY5= 1,5;
1
5
2
= 2,24;
5
5
4
= lY5
3
= (JY5)
3
3,34;
5
1
= 5;
- 1
3 1 1 1 1 3
X -00 0 1 +oo
4 2 4 4 2 4
g(x) - 5x 0,2 0,3 0,45 0,66 1 1,5 2,24 3,34 5
k(x) = ( r
5 3,34 2,24 1,5 1 0,66 0,.45 0,3 0,2
intr-un sistem de axe xOy ale caror coordonate sint
valor1le tabelele de mai sus. Punctele le unim print r-o linie continua.
tn flgura I. 1 sint reprezentate graficele functiilor f(x) = 2x g(x) = 5x,
. f' J · .. ( 1 )x ( 1 )x
1ar in 1gura . 2 sint reprezentate graf1cele functul or h(x) =
2
k(x) = '5 ·
y
'
• /fr.l 1•
2
- - X X
Fig. I. 1
Fig. I. 2

Analiztnd graficul pentru diverse haze, constatiim cA
el are urmatoarele
1) Trece prin punctul de coordonate (0, 1) de_ Oy. . w
2) Graficul constttmt dmtr-o smgura ramurii
care ,urea" pentru baza a > 1 '?coboara pentru baza 0 < 1.. "
3) Graficul este dm ce in ce ma1. de axele
Ox cu cit a este mai mare, daca a > 1, sau cu ctt a este mat m1C, daca 0 < a <1.

10
1. S!l. sc afle care num!l.r din perer.hilP, de nnmere nrml!.toare est.e mai mare:
4 5 . t1" ys . Y2.5
(l\ 36 !?i 36; d ) (0, 5)-13 213: g) 5 5 ;
e) (Varo ( :s r ; hl v ( r v l+ r. 1v- 15/-
b) 6
3
fii v 6':
c) ( ( r
2. S!l. se ad udl. Ia rormii mai simp Ill. expresiile:
Y3
a) l : r . 4-
2
- . { : J¥
27
. 1 6a;
Y
-]- sV6
c) [ W5) ·
5
;
Viii z1(s
12 2
b)----- ;
Y
IOa Y21
'• 6
3. Sl1 F.e afle multimea valorilor lui x pcntrn r.are este adevtiraH!. inegalitatea:
(
1. ):X: ,;- .
a) 3:x:>729; d)3:x: <s; . g)
81
V
3
>
1
,
h) 0,25;
1
c) 2x >-;
128
e) (V2):x: · 2 > .!. :
8
f ) (0,01 )z (V 10) :x: < 1;
i) 32 (IY2):X: > 0, 25.
4. S:\ se compare m n 9-acii esle adevl!.ratl!. inegalilatea :_ _ m
7
_ n .
a) (3n)m > (3nln; c) (V 3- V 2) (V 3 - V 2) '
b) (!:t<(!:)\
6. Sl!. se deducti care din numerele urml!.toare este mai mare dectt 1, care mai mic
declt 1:
a) c )Y6; . c) (
s
el (V3- V2)-
2
;
1
b) (115)
2
:
6 Si1 se arle care numtir din percchile de numere urmtitoare mai mare:
. -y2 . l1 )- Y2 l (.!.) 1 + V6 i (.!.)Y2 + V6 .
a) n i;il - ; c 5 5 '
'If
b) (: )" v• •• ( :r; d) (i/5)1"- v• •• vs{' -·.
(
1
7. Sit se afle x astfel inr.it ax> -; , unde a > 0 este un numl!.I' real pozitiv.
S. Sa so <; punl1 dacil. c; lnt echivalente urmlitoare :
a) n:x: a' x > 4; c) ( r > ( y-
1
si 2x < X - 1 j
b) 6X
1
< 6:1: < x;
d) 8:X:' < 4 !ii 3x
2
2.
9. Sil. se traseze graficul f : R-+ R, unde:
a ) f (x) = 2:x:-
2
;
b) f( xl = 2:x:+2 ;
c) f (x) = 21 :x: I ;
d) f(x) = 2- I x I
e) fl.-c)= 2x- 2;
f) f(x) = 2:x: + 2.
10. Sil. se traseze grafir. ul funcpilor f: R -+ R , unde:
(
1 ):x:-1
a) f!xl = 2 ;
(
1 )x+1
bl f( x) = 2 ;
(
1 )I X 1
c) f (x) = 2 ;
d) frx) = (.!.)- I :x: I.
2 '
e) ffx) = - 1;
n rrxl = + 1.
§ Logarltml
2.1. logarltmului unul numar pozitiv
Fie a > 0 un numiir real pozit iv, a i' 1. Consideriim
(1) ax = N, N > 0.
Din proprietatea 4 ( § 1), pet. 1.3) rezultii cii (1) are o care
aste unic determinatii. Aceasta se noteaza
(2) x =logaN
se logaritrnul numarului pozitiv N in baza a.
Din . (1) (2) egalitatea
(3) alogaN = N
care ne arata cii. logaritmul unui numar real pozitiv este exponentul la care trebuie
ridicatii baza a (a > 0, a i' 1) pentr u a obfine numiirul dat.
Dacii in (1) facem x = 1 a
1
= a deci
( 4) logaa = 1.
Exemple. 1) Sa calcul :J. m Jog
2
32. Cum 2& = 32, atunci din logaritmului
a vern log
2
32 = 5. .
2) 811 detrrminl\m log".!. . Din egalilalea 2-
4
= .! log2 .2.. = - 4.
16 1.6 - 16
3) Sa U.eterminam log
1
27. Sli considerl!.m ecua\ia
3

= -
1
- = 27, obPnem x = - 3 deci log
1
27 = - 3.
3 a-a -
!I
cr =
27. Cum
4} Cum 4
4
= 256 atunci din deri nitia logarilmului Jog4 256 = 4.
Observa(ie. ln toale exemplol e pe Je-arn dat am putut sti calcullim logaril-
mul nnmerelor dale. In general , dell}rminarca logarilmului unui numilr oarecare nu se poate
face cu exactit at.e. Cind vom sludia tabelele de logaritmi vom artita ca logaritmul nnui num11r
se poate indica cu o anumitli aproximat ie.
11
2.2. logarltmld
Fie a > 0, a i' 1 un numiir real. In paragraful precedent definind
de logaritm in baza a, fieciirui numiir pozitiv N i s-a asociat un numiir real bine
determinat. Acest lucru ne permite sii definim o
f : (0, +oo) -+ R, f(x) = log4 x
numitii functie logaritmica.
lata citeva ale functiei logaritmice:
1° {(1) = 0. .
lntr-adevih, cum a0 = 1, rezultii ca loga 1 = 0 deci {(1) = 0.
2° Functia logaritmica este monotona. M ai exact, daca a > 1, at unci func&ia
logaritmica este strict crescatoare, iar daca 0 < a < 1, func&ia logaritmica este strict
descrescritoare.
lntr-adeviir, sa consideriim cazul a > 1 fie x1, x; E (0, +oo) astfel
incit x
1
< x2•
· Cum x
1
= a logax, x
2
= a
10
ga.''\ rezulta cii a logax, < a logax•.
Dar fiind cresciitoare (a se vedea § 1) ca
log
4
x
1
< log
4
x
2
, adicii f(x1) < f(x2).
ln cazul 0 < a < 1, din inegalitatea aloga:x• < a
10
ga:x, din faptul ca
cu baza un numar real 0 < a < 1 este strict descrescatoare, rezulta
ca log
4
X1 > )oga. Xz, adica {(xl) > {(Xz)·
3° Functia logaritmica este bijecti"a.
lntr-adevar, daca x
1
, x
2
E (0, +oo) astfel incit f(x1) = f(x2), atunci
log
4
x
1
= loga x
2
• Dar din egalitatea (3) ( § 2) x1 =

x2 = a:loga''\
adicii x
1
= x
2
• Deci f este o injectiva.
Fie y E R, un numar real oarecare. Notaro x = all. Se vede ca x E (0, +oo)
loga.x = log
4
all = y. Deci f(x) = y ceea ce ne a rata cii f este surjectivii.
f este bijectiva. ·
4°. In"ersa funcfiei logaritmice este funcfia exponentiala.
logar·itmicii
f : (0, + oo) -+ R, f(x) = log4 x
I
fiind bijectivii, rezultii din § 3.7, cap II, Algebra clasa a IX-a ca ea este inversabila.
In versa sa este ·
g : R-+ (0, +oo), g(x) :==" ax.
Intr-adevar, daca x E (0, +oo) a vern (go f) (x) = g(f(x)) = g(log
4
x) -
= a logax = x daca y E R, atunci (fog) (y) = f(g(y)} = f( all) = logaall = y.
Graficul funcfiei logaritmice f(x) = log4 x a= 2, 5, .!_ • .!_.
2 5
Consideram tabelele de valori
1 1 1 1
1 2 4 8 16
X
-
16 8 4 2
log
2
x - 4
-3 . -2 - 1 0 1 2 3 4
log1 x
4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -4
2
1
1 1 1
1 5 25 125 625
X
--
625 125 25 5
· log
5
x -4 -3 - 2 - 1 0 1 2 3 4
log 1 x 4 3 2 1 0 - 1 -2 -3 -4
5
12
'
. . tntr-un. sistem de axe xOy punctele ale caror, coordonate stnt
valor1le dm tabelele de ma1 sus. Punctele ob+inute Ie un1· · t 1· · ·
I f
. 1 3 . Y m prm r-o m1e contmua
. 1gura .. stnt reprezentate grafwele functiilor f(x) = lo x i - ·
1ar in flgura 1.4 smt reprezentate graficele func+iilor h( ) _
1
gz kg((x)) - log5:r,
y X - og:!_ X X = Jog 1 X.
este
celor. doua _functn s1metrwe fata de pr1ma bisectoare: In fi ra· 1 5
zentat graflc functnle f(x) = x Ri g(x) = 5x iar
1
f'
1
gu
6
· repre-
' s , , n 1gura . am r eprezentat
grafic functiile {(x) X g(x) = ( r.
Graficul logaritmice are urmatoarele 'proprietiiti:
. 1) prm de (1, 0) de pe axa Ox.
Grahcul funct1e1. logar1tmwe este constituit dintr-o singura ramura
,urea dacii baza a > 1 ,coboara" dadi baza 0 < a < 1. care
y
y
----
1:
-I
. I
Fig. I. 3 Fig. I. 4
CxJf3J;
'I
I r
I I
I
I
\
I
Q(. J 5
/ \
'

x) o
/
'

Fig. I. S Fig. I. 6
13
-
3) Graficu1 func1;.iei logarit mice este din ce in ce mai ,apropiat." de axe1e
Ox Oy cu cit a este mai mare, dacii a> 1, sau cu cit a est e mai mic, -tl aca
0 < a < 1.
4) Graficu1 functiei 1ogarit mice este simetri.cu1 graficului func1;.iei exponen-
1;-iale de bi.ser.toarea unghi.ului xOy .
2.3. logaritmilor
Folosind proprieta1;.ile puterilor cu exponen1;.i rea1i ob1;.inem urmatoarel e
proprietavi pentru logaritmi : .
1° Dacii A B strit doua numere pozitive, at unci
(1ogaritmu1 produsu1ui a doua numere este egal cu suma 1ogaritmi1or ce1or doua
numere).
lntr-adevar, daca 1oguA = x logaB = y, atunci ax= A au= B. Cum
ax+u = ax· au, obvinem ax+v = A · B deci loga(AB) = x + y = logaA + logaB·
Observatie. Proprietatea se poate da pentru n numer e pozit ive
A
1
, A
2
, ... , An adica
2° Daca A B s£nt douii numere pozitive, atunci
I log.A - log0 B
(logariLmul citu1ui a doua numere este ega1 cu diferenta dintre logaritmu1 numara-
tornlui al numitorului).
lntr-adevar , 1;-inind cont de proprietatea 1:
0
, avem logaA = ·B)=
= loga A + logaB, de unde rezulta ca loga A = logaA - 1ogaB·
B B
Observafie. Daca punem A - 1 'inem cont ca 1oga1 - 0,
obvinem egalitatea:
log. = - log.B I
3° Dacii. A este un numar pozitiv *i m un numar real arbitrar, atunci
\ logaA m = m logaA \
(logaritmul puterii unui numar este egal cu produsu1 dintre exponentul puterii
§i logariLmul numaru1ui).
Ynt r-adevar , daca logaA = x, atunci ax= A. D.ar atunci Am= (ax)m = amlC
deci logaAm = mx = m IogaA·
14
4o Daca A este un numiir pozitiv n un numiir natural (n 2), atunci
1
111/ A - _ 1ogaA I'
oga V - ___;:..::..__
,_______n
dintr-un numar este egal cu citu1 dintre 1o 't 1 x
ru1m ordmul radiCa1ul'ui). gar1 mu num"'-
Intr-adevar propr1'etatea 4o t · ·
1
' es e un caz pai·tiCular a1 propriet atii 3°,
punind m =- ·
n
Exemple. 1) Sl\ calcnltl m log375.
· - s 3 = og •. , = 1 + 2 log35. Avem l og375 = l og3 (3 · 25) - log 3 + log 25 • + 1
2) Slt cal cul/\m log2 1 000 - log2125.
Avem log; 1 000 - log2125 = l og2
1 000
= Jog28 = log. 2s = 3
125 - .
3) Sli calcn1\m l og
10
0,18 _ 1og10180.
Avem logto 0,1R- logto 180 = lo&tn 0, 18 = logto _1_ = log 1o-a = -3
180 1 000. - 10 .
Schimbarea bazei logarltmulul numar
Daca a b sint doua numere pozit ive diferite de 1 iar A
oarecare, are loc ega1itatea: , un numar pozitiv
llogaA = IogbA · 1ogab I
d d:ca 1ogaA = x logbA = y, at unci avem ax= A bu =A
e unde obtmem a = b11. Dar atunci logaax = logab11 sau x logaa = y 1ogab.
Cum logaa = 1, avem x = y logab, adica logaA = logbA . logab·
Observatie. Daca in ega1itat e&. de m · A b · ·
10 l b C 1
a1 sus = a, o 1;-mem logaa =
= gba · oga . urn ogaa = 1, rezulta ca :
15
ExPmple. 1) Sli se scrie In functie de log4x.
A vern log
2
x = Jog4x · log24 = 2 logcx·
. log2x
2) Sli\se arate di expres1a E = -- nu depinde de :r..
log5x
t
1
ntr-adevlir, E = = --= log25.
log
2
x · log
5
2 log52
3) Sli -;e arate eli log26 + log82 > 2.
A vern log:6\+ log
8
2 = log
2
6 + -
1
- . Deci trcbuie sli arlitlim eli + -
1
- > 2,
log
2
6 log26
sau (log
2
6)9 - 2 log
2
6 + 1 > 0, sau incl\ (log26 - 1)
2
> 0, inegalitate evidentli deoarece
log26 :/= 1.
2.5. de logarltrnare a unel expresll
De multe ori in practica sintem tn situatia sa determinam valoarea
aproximativa a unui numar dat printr-o expresie tn care apar radicali de ordin
foarte mare . . De exemplu, sa consider am numihul:
(1)
vrem sa determinam o valoare aproximativa a numarului x. Vom logaritma
expresia (1) tntr-o anumita baza convenabila a. Folosind logaritmilor
obtinem:
logax. = log a (173 JY 131 - loga 37 · 98 · 23 = loga17
3
+ loga \Y 131 +
+ loga f92 - loga (
37
·
98
·
23
) = 3 loga17 + !, loga131 + _!_ loga92 -
5 4 3
1
--log 37-
5 a
1 1
-loga98- - loga23.
5 5
Deci am obtinut egalitatea:
1 1 1 1 1
logax = 3 1oga17 + - loga131 + - loga92 - - loga37 - - loga98 - - loga23. (2)
4 3 5 5 5
Utiliztnd tabelele de logaritmi (a se vedea § 3)' din egalitatea (2) putem sa deter-
minam o valoare aproximativa pentru x.
ln general, dac1i E este o expresie algebrica in care apar produse de puteri
radicali, putem sa-i asociem, exact ca exemplu (1), o expresie, notata log E, in
care a par sume ( de logaritmi inmultite ev.entual cu anumite numere
rationale. Operatia prin cac,e expresiei E i se asociaza expresia log E se
,operatie de logaritmare".
16
?v-
Exemplc: 1\ Fie E = a
2
ab
6

Prin de Jogaritmare
logeE = loge V ab
6
) = logea
2
+ , loge V ab
6
= 2 logea + logca + logc:b.
V
-
2) Fie E = a
3
• Prin operatia• de logaritmare obtinem expresia

V
-
a3 1 a
3
1 3 5
logeE = loge - = - loge- = - ( logca
3
..,.. logeb
5
) = - l oge a - - logeb.
b5 4 b
5
4 4 4
' r
Adesea In calcule este nevoie sil se faca opera\ia.
inversa, adicii unei expresii in care inter vin logari t mi sa-i asociem n t>x prPsiP
fara logaritmi.
De exemplu, fie r;xpregia
·t
logex = 2 logea - - logeb - logc:J
2
Folosind proprietlitile logaritmilor a vern:
1, Sl\ se determine valorile lui x pentru ca urm!\torii logarit mi sl!. ai M
a) logz(1 - x) ; b) log2(1 -x
2
) ; c) l og 1 ( 1 + x
2
) ;
2
d) log
4
(x
2
+ x - 2);
g) log4 (log2xl;
e) loga( -x
2
+ 5x - 6);
h) log
1
(logax) ;
2
2. Care din urmlitoarele numere este mai mare?
a) log24 sau log25 ; b) 2 sau log31 0;
1 1
c) log
1
- sau log,-·
2 7 •
d) 3 sau loga7.
3. Pentru ce valori ale lui x au Joe inegalitlitiJc:
f ) logdx
2
- x'+ 1);
i ) log
1
(log
1
x).
a) log
3
x > logs4; b) log1 (2x) ;;;. log 1 5;
4. Pornind de l a graficul fnnctiei logaritmice sli se construiascli ur mlitoare1or
functii:
a) f: { -f, +oo)-+ R, f(x) = logz(1 + x );
b) f: (0, +oo)-+ R, f(x) = log2x
3
;
c) f: (1, +oo)-+ R, f(x) = log5(x- 1) ;
d) f: R'{ 0}-+ R, f(:t) = log6x
3
;
e) f: (2, +oo)-+ R, f(x) = logd:r - 2);
2
f) l : R'{3}-+ U., f(x) = log6 1 :r. - 31.
6. Sll. se calculeze:
4
a) log25 + log?-;
5
e) log
0
,
1
50- log0ol0,5:
g) log
1
3 - log
1
12 + log
1
2:
2 2 2
2 - MatematlcA - AlgebrA, cl. a x-a
d) log,? - log. 2 •
• 36.
>
f) log
4
6 + l og, s - log43:
h) log
0
,
1
5 + log011{t - logo-.12.
17
8. $liind cil log
10
7 0,81t510 log105 0,69897 sl\ se calr uleze:
a) log
10
0,7; b) log
10
jV?; · c) log1035; cl) log10175; e) log107 V 5.
7. Sc'l se arate ell expresii le:
a) E = log7:C_ ; b) E = log2x + log
2
V-;;
log
8
x• log3x + log3 V .r
; c) E = logxV? nu depind de x .
logx7
8. Sf\ se logaritmeze expresiile:
a) E = 41
21
V41. 375 ; b) E = :W ; c) E = a
2
Vab
3
c; d) E = 23a
2

17
2
r 23
2
• 29
e) E = V(;br; f) E=(v' ::r; g) E=
2
,.
1
E= a Vbtl
b VaV bVaVb
i) E. = 2(a - b) "\ I a+ b ; j ) E = lf aiY a .
3(a +b) V a - b . /
v av at/ a
9. Sil sc det.e•·mine expresia lui x astrel in cit sl\ avem:
a) logax = l oga3 + logat• - loga5 ; b) logax = 2 loga7 + 3 l oga6 - 4 loga5;
. 1
c) log
2
x = 2 log
2
a + 3 log2(a + b) - It log2(a - b) ; d) logtx = - "2 log4(a + b) +
+ _!_ [log
4
(a - b) - 2 log.
1
(a +b) + _! log4 (2b) - _!_ log4 (2a) ],
t, 3 • 3 2
§ 3
3.1 , Logarltmi zecimali proprletatlle lor
D e f I ·n I i a 3. 1. 1. Daca a este un numar real, se part eo lntreago a lui a,
eel mai mare numar intreg care este eel mul t egal cu a.
Partea !ntreaga a lui a se noteaza cu [a]. Conform definitiei avem [a] E Z
[a] a; ·daca [a] n a, n E Z, atunci n = [a]. Altfel spus, partea intreag".
a lui a este un numar intreg n, cu proprietatea n a < n + 1. Deoarece oricare
ar fi numiirul real a, in intervalul (a - t , a] existii un numar intreg numai unul,
rezulta ca d - t < [a] a.
De exemplu: [3, 2] = 3; [0,245] = 0; [6] = 6; partea intreagii a numiirului
- 4,7 est e - 5, deoarece -5 < - 4,7 < -4. Analog se f -5,79t] = - 6;
l - 0,23t] = -t, [ - 7t] = [ - 3, t 41...] = - 4.
Se observa ca dacii a este un numar real oarecare n este intreg, atunci
[a+ n] = [a] + n.
\
D eJ in i i a 3. 1. 2. dintre numarul a partea sa intreaga [a] se
partea fraqionaro a lui a se noteaza cu {a}.
Deci {a} = a - [a]. Deoarece [a] a < [a] + t, rezulta ca 0 {a} < 1.
De exemplu: {2,4} = 2,4 - 2 = 0,4 ; {0,261} = 0,261 - 0 = 0,261; {- 6,81} =
= - 6,81 - (-; 7) = 0,19; {- 0,231} = - 0,231 - (- 1) = 0,769.
Orice numiir real a este suma dintre partea sa !ntreaga partea sa frac-
t ionara: a = Ta] + {a}.
18
Se observa ca daca numarul real a are scrierea ca fractie zecimala a =
= a
0
, a
1
a
2
a
3
.. . , cu a
0
E Z a
1
, a
2
, a
3
... , sint· numere naturale cuprinse intre
0 9 atunci
a = {a0 , a 0 a E Z,
[ ] a
0
- t, daca a < 0 a E Z,
{
b,a
1
a
2
a
3
... , dacii a 0 sau a E Z,
iar {a} = t 0 d 0 · Z
- ,a
1
a
2
a
3
.. . , aca a< aE .
Daca a < 0, a E Z I [a] l = b
0
, {a} = 0, b1b2b3 ... , atunci vom scr1e
numarul a in urmatoarea forma:
a = ba,,b
1
b
2
b
3
....
De exemplu, -4,3 = [ - 4,3] + {- 4,3} = - 5 + 0,7 = 5).
In practica se folosesc logaritmii tn baza zece care se mai numesc logaritmi
zecimali. se noteaza cu lg, in loc de log ; de aceea nu mai este nevoie
sii se specifice baza. Astfel, vom scrie lg 10t in loc de log10t0t lg 5 in loc de
log
10
5
Logaritmii zecimali au toate proprietatile pe care le au logaritmii in baza
supraunitara. Astfel , logaritmul zecimal al unui numar mai mare decit t este pozitiv,
iar logaritmul zecimal al unui numar mai mic decit t este negativ. Daca doua
numere pozitive sint intr-o anumita ordine, atunci logaritmii lor zecimali sint
in ordine. Daca a cste un numar real oarecare a este pozitiv, atunci
lga"' = alga. Daca a b s!nt pozitive, atunci !gab = lga + lgb. In particular
dacii a = ton, atunci lg 10n = n lg ton· b = n + lgb . .
8
- 3
De exemplu: lg toV1o = lg 10
2
= -; lg 10 000 = lg 10
4
= 4 ; lg 100 = lg 10
2
= 2: •
2
l g 0,001 = lg 10-
3
= - 3; lg 56,81 = lg 5681 -to-
2
= -2 + lg 5681.
Din acest e proprietayi generale, deducem urmatoarele proprietati ale loga-
ritmului zecimal :
to Logaritmul unui numar care scris in baza zece ·este de forma t urmat de
n zero uri, est e egal cu n; adica, daca a = tOO .. . 0, atunci lg a = n.
n
2° Logaritmul unui numar subunitar care scris in baza zece are dupa virgula n
cifre de zero urmate de cifra t, este egal cu - n - 1 ; adica pentru a = 0,00 ... 01 ,
n
avem lg a = lg 10- n--l = - n - 1.
3o Daca ton < a < 10n+1, atunci lg ton < lg a < lg tOn+l deci n <
< lg a< n + t .
De exemplu: daca a = 87 ,23, atunci tO < 87,23 < tOO deci t < lg a < 2.
Deducem ca logaritmul oricarui numar care nu este egal cu o putere 1nt•·eaga
a lui tO, est e un numar zecimal (nu este numar intreg).
De f i n i a 3. 1. 3.
Daca a este un numar pozitlv vom numl coracteristica logaritmului
sau zeclmal, numarul intreg (lg a] : vom numl mantisa logaritmului
lui a numarul {lg a}. .
Prin urmare avem lg a = [lg a] + {lg a}. Caracteristica logaritmului lui a
este eel mai mare numar intreg n cu proprietatea ca 10n a. Mai precis, caracte-
r istica lui lg a este un numar tntreg n, cu proprietatea ca iOn a < ton+l.
19
Dt> exemplu, caracteristica lui lg 87,23 este 1 ; dad\. a= 4573, atunci 1 000 10 000,
3 < lg 4573 < 4, prin urmare caracteristica lui lg 4573 este 3: dacl\ a= 0,0123, atunci
10-
2
< a < 10-
1
deci caracteristica logaritmului sl! u esle -2.
Din cele de mai sus rezulta urmatoarele doua reguli de calculare a car·ac-
teristicii logaritmului zecimal al unui numar a:
i) Dacli un numar supraunitar scris £n forma zecirnala are n cifre la sttnga
rirgulei ( adica la par tea sa intrcaga) , at unci caracteristica logaritmului sau este
n - 1.
ii) Caracteristica unui numar subunitar scris £n forma zecimala se obline in
felul urmator: se ia numarul dey zerouri situate la sttnga primei cifr e diferite de zero
( inclusir zeroul din stinga rirgnlei ) , numarul natural astfel obtinut fiind luat cu
semnul minus.
De exemplu, daci\ a = 0,57, atunci [lg 0,57) = - 1 ; dacll a = 0,0012, [l ga] = -3.
4° Dacii un numiir intreg a cu o putere intreagii a lui 10, atunci
caracteristica logaritmului numiirului astfel se din caract eristica
logaritmului lui a, la care se adauga exponentul lui 10. Int r-adeviir, avem
[lg 10n · a] = [n + lg a] = n + [lg a]. De exemplu, daca pe a cu
10, 100, 1000 etc., 'atunci caracteristica numiirului cu o unitate,
cu douii, cu trei etc.; dacii pe a cu 10, 100, 1000 etc., car·act eristica
scade cu 1, cu 2, cu 3 etc.
.
5° Mantisa logaritmului unui numiir a nu se modificii , daca pe a cu
o putere lntreaga a lui 10. Intr- adeviir, avem
{lg t ona} = lg 10n ·a - [lg ton· a] = n + lg a - [n + lg a] =
= n + 'lg a - n - [lg a] = lg a - [lg a] = flg a}.
Cu ajutorul regulilor enumerate pinii acum, deducem ca dificultatea afl iirii
logaritmului unui numiir consta in calcularea mantisei. Aceasta se afl a cu aj utorul
tabelelor de logaritmi.
3.2. Tabele de logarltmi cu 5 zeclmale
Cu ajutorul acestor tabele se pot afla mantisele logaritmilor numerelor de Ia
1 Ia 9999, cu o de 0,00001. Aceastii este in general suficient
de bunii pentru calculele din practica. Pe prima pagina a tabelelor sint scrise
mantisele logaritmilor de Ia 1 p!na la 100; in coloana cu indicatorul N slnt scri se
numerele, iar in dreapta lor, in colaana lg, se afl ii mantisele respective.
Celelalte pagini sint aranjate in felul urmiitor : in coloana intii cu indicativul N,
sint· &crise numerele de Ia 100 Ia 9999 urmeazii apoi zece coloane cu indicativul
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 In care sint scrise mantisele logaritmilor numerelor cu
.patru cifre.
Pentru a afla mantisa logaritmului cu patru cifre n = a1a2a3a,"
se procedeaza astfel : se cautii in coloana N numiirul a
1
a
2
a
3
, prin t aierea
cifrei in numarul n ( dacii n are trei cifre, se cautii in coloana N chiar
numiirul n), a poi fix am coloana cu indicativul a
4
; luiim primele doua cifre ale
mantisei logaritmului lui a
1
a
2
a
3
din coloana 0, apoi Ia liniei orizontale
20
a lui a
1
a
2
a
3
cu coloana a
4
se giisesc restul de trei cifre ale man tisei ( dacii n are
doar trei cifre vom cauta logaritmul sau in coloana 0).
N 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
300 47 712 727 741 756 700 784 799 813 828 842
301 857 871 885 900 9t4 929 943 958 972 986
302 48 001 015 029 044 058
073' 087 101 116 130
303 . 144 159 173 187 202 216 230 244 259 273
304 287 302 316 330 344 359 373 387 401 416
--
305 430 444 458 473 487 501 515 530 544 558
306 572 586 601 615 629 643 657 671 686 700
307 714 728 'J42 756 770 785 799 813 827 841
308 855 869 883
897 . 911 926 940 954 968 982
309 996 *010 *024 *038 *052 *066 *080 *094 *108 *122
310 49136 150 164 178 192 206 220 234 248 262
311 276 290 '304 318 ' 332 346 360 374 388 402
312 415 429 443 457 471 485 499 513 527 541
313 554 568 583 610 624 638 651 665 679
314 693 707 721 '734 748 762 766 790 803 817
315 831 845 859 872 886 900 914 927 941 955
316 969 982 996 *010 *024 *037 *051 *065 *079 *092
317 50106 120 133 147 161 ·174 188 202 215 229
318 243 256 270 284 297 311 325 338 352 365
319
379 . 393 406 420 433 447 461 474 488 501
Exemple. 1) Dacll. vom cliuta In tabele lg 3153 procedlim in relul urmll.tor:
deoarece 3153 are 4 cifre, caract.eristica sa este 3 iar pentru a afl a mantisa, c1iut1im in
coloana N num11rul 315. La intersectia liniei corespunzlitoare acestui numlir cu coloana 3, vom
glisi numlir_ul 49872, deci
lg 3153:::::: 3,49872.
2) Sli aflll.m logaritmullui 1,25. Deoarece 1,25 are o singurli cifrl\ nenulll. Ia sUng a virgulei,
caractemtica sliu, este 0 (conl'orm unor proprietliti stabilite). Mantisa este
cu a num11.rului 125 din coloana N a t.abelelor ; deci obtinem
lg 1,25 :::::: 0,09691.
3) Logaritmul numlinilui 81,13 are caracteristica 1, iar mantisa cu a numl!.rnlui
811.3 pe care o gasim In t.abele. Obtinem astfel
lg 81,1.3 :::::: 1,90918.
4) Logaritmul numlirului 0,0003145 are caracteristica -4, iar in tahele vom gllsi man1.isa
lui tn dreptul numlirului 314, tn coloana 5. Obtinem astfel
lg 0,0003145 ::::::4,49762.
Logaritmul unui numiir cu ci'nci zecimale. Sa afliim de exemplu Ig 32437 cu
cit mai bunii. Procedam astfel: caracteristica este 4, iar mantisa este
ca pentru lg 3243,7. Observiim cii 3243,7 cuprins tntre 3243 3244,
deci lg 3243,7 este cuprins intre lg 3243 lg 3244. Sa admitem cii pe
dintre 3243 §i 3244 logaritmul es.te cu nurnerelor. Din tabele
obtinem:
·
lg 3243 3,51095,
lg 3244 3,51108
21
eyi rezulta ca pentr-u o a numarului cu 1, logaritmul se cu
0,00013 = 13 · 10-o. Deci, daca numarul de la 3243 la 3243,7, ad1ca cu 0,7,
logaritmul sau va cu 13 :.10-
5
X 0,7 = 9,1 · 10-
5
= 0?000091. Deoarece
lucram numai cu 5 zeCimale, rotunJlm pe 0,000091 la 0,00009 vom avea
lg 3243,7 4,51095 + 0,00009 = 4,51104.
rn practicii este co mod sa fie calculele de mai sus in feiul urmiitor:
lg 3243 = 3,51095
lg 3244 = 3 ,51108
13
1. ....... . ... . 13
0,7 . ... ......
lg 32437 4,51095 + 0,00009 = 4,51104.
Operatia prin care am aflat logar_itmu_l de mai sus se inte:p_olare. Ea
ol'era posibilitatea unui calcui cu eroare . destul miCa, pe_ntru
aflarea mantisei logaritmuiui unui numiir cu cinci sau I!la1 multe e1fre. In reahtate
lo[!aritmilor nu sint proportionate cu creytenle numerelor, . deoarece, . de
exemplu, lg 10 = 1; lg 100 = 2 eyi prin urmare logaritmul :nar1t de or1 i?
timp ce numarnl s-a marit de 10 ori. Cind ins·a sint m1e1, putem sa consl-
deram logaritmilor aproximativ cu numerelor.
Aflarea unui numiir ciimia i se ..
Consideram de exemplu problema urmatoare: sa se afle numarul x.
ca lg x = 3,49982. Sa cautam mai iutii un numa1· a carui mantisa a
sa fie 0 49982. Pentru aceasta cautam in coloana 0 a tabeleior de Iogar1tm1, pr1mul
numar 1ncepe cu cifrele 49, apoi urmarim in jos pe aceasta coloana aj un:
gem la eel mal mare numiir, mai mic decit 49982. Acesta este 49969.
pe linia corespunzatoare acestuia pina gasim numarul 49982 sau un cit
apropiat de acesta. In cazui nostru gasim numihul 49982 in coloana 1, deCl numarul
cau Lat este un numar de forma a
1
a
2
a
3
a
4
, in care numarul a1a2a3 este in coloana N,
in linie cu mantisa 49982, iar a
4
este .indicativul coloanei in care se
49982 in cazul nostru a
4
= 1. numarul 3161. Deoarece numarul lg x are
caracteristica 3 rezulta' cii x are 4 cifre in stinga virgulei, deci x 3161. .
Procedeul' descris ne ajuta la calcularea puterilor lui 10, deoarece egahtatea
lg x = 1 este echivalenta cu x = 10. urmare x la aflarea
lui 10« unde IX este numarul dat. Ca aflarea logar1tmulm cu aJutorul ta:belelor,
acesta 'est e un calcul aproximatiCJ. Daca dat lg x nu se afla in
se procedeaza la interpolare, ca in cazul operat1e1 mverse, de afl are a mant1se1 lm
lg x clnd se x.
3.3. cu logaritml
Tabelele de logaritmi zecimali se pot la efectuarea ma1 rapida
a unor calcule numerice complicate. Astfel proprietli\ile urmatoare:
22
1 o lg xy = lg x + Ig y ;
X
2° Jg- = Jg X- lg y;
y
3° lg xn = nlg x;
4
o I 1'1/- lg :r
g vx =-- ;
n
5
0 I lg X
ogax = --,
lg a

ne permit ca in loc de 0 inmultire sa efectuam 0 adunare, tn Joe de 0 sa
efectuiim 0 diferen\a, i n loc de ridicare la putere sa efectuam 0 tnmul\ire, in loc
de extragere de radical sa efectuam o Proprietatea 5° reduce calcularea
logaritmilor intr-o baza oarecare la calcuiarea unor Iogaritmi zecimali.
Practic, trebuie sa deci sa adunam, sa scadem, sa tnmultim, sau sa
tmpartim numere scrise sub forma
n + e, cu n E Z 0 < e < 1,
. unde · n reprezinta caracteristica iar e mantisa unui anumit logaritm.
Adunarea. Pentru a efectua adunarea mai multor logaritmi procedam la
fel ca la adunarea numerelor zecimale, t intnd cont insa de unitatile care pot aparea
la ad una rea mantiselor ; aces tea se adauga la caracteristica.
Exemple. 1) Sl\ erectul\m adunarea:
In t abele g:isim:
Vom obtine:
2) Sa erectuam adunarea
lg 3452 + lg 253 + Ig 1,439.
lg 3452 3,53807:
lg 253 2,!.0312:
lg 1,439 0,15806.
3,53807 +
2,40312
0,15806
6,09925
lg 345 + lg 0,98 + Ig 75.'•3 + lg 0,029 .
Cautlnd In tabele, rezulUi urmll.toarea adunare:
+
1,99123
1,87754
2,46240
2,86899
Sciiderea. Scaderea se poate reduce la o adunare, tinind cont eli pentru
un numar scris sub forma n + e cu n E Z 0 < e < 1, avem -(n + e) =
= ( - n - 1) + (1 - £).
Exemplu. Sii arllim lg
345
5933 •
3ft5 • - -
Avem lg -- = lg 345- Ig 5933 2,53782 =- 3,77327 = 2,53782 + 4,22673 = 2,76455.
5933
.,
lnmultirea cu un numar l,ntreg. Pentru a inmulti un logaritm cu un numlir
intreg, inmultim separat mantisa separat caracteristica cu acel numar, adaugind
la caracteristica unitatile pozitive ce rezulta de Ia mantisei.
Exemple. 1) Sa se calcul eze lg (312,6)
8

Avem: lg (312,6)
8
= 8 lg 312,6 8 · 2,49499 = 19,95992.
2) Jg (0,0074)
6
= 6 lg 0,0074 6. 3 ,86923 = -18 + 6. 0,86923 = 13,21538.
23
I
.
lmpartirea cu un numiir natural nenul. Aceastii apare in calcularea
unor logaritmi de tipul : lg !Ya = Vom da trei exemple din care vor rezulta
n
cazurile ce se pot ivi in astfel de
Excmple: 1) Sli se calc.ule:z.e l g IV 520.
lgi!l520 = lg
520

2

71600
0,90533.
a a
tn acesl ca:z., caracteri st ica logaritmu lu i lui 520 fiind pozitivll, nu am avut nici o
dificultate, tmparPrea efectu'indu-Re in mod
21 sa. se calculeze lg i!I0,00786.
Avem lg i!I0,00786 = lg

= -
3
+

= - 1 + 0,298'•7= 1,29847.
ln acest caz caracteristica este negativa, dar ea exact Ia implirtitorul dat a,
am putut afla caracteristica citului apoi mantisa lui , efectuind impart.irile separat..
3) SA se calculeze lg Vo,0458·
Ob
•. ·
1

0458
_ lg o,o458 ,...., 2.66087 ..... - 2- 3 + 3 + o,66087 _
g 1, -
5

5
-
5
-
- 5 + 3,66087 = _::-_i_ +
3

66087
= - 1 + 0,73217 = 1,7a217.
5 5 5
Observiim c11. . am red us in acest caz problemJ Ia o similarll . cu cea din
exemplul 2). Pentru aceasta am sc1b:ut 11i am adunat 3, astfel inctt caracterislica sa se
impart.ii exact. Ia numitorul 5, mantisa ob\.inindu-se prin impar\.irea lui 3,66087 Ia 5. Deci In
cazul in care Garacterist.ica est e negativa nu este divizibila Ia impartitor, se scade un
numlir de unitll\.i plna ce ea devine mulli plu a l lmpi\rtitorului se efectueaz11. impartirea
(
in cazul de sus -S = -1) . ln limp se adaugll. numllr de unitat.i
. 5 .
mantisei, numarul astfel obtinut lmpartindu-se separatl a numitor'ul comun (in cazul nostru 5).
Din prima impartire rezulta caracteristica, iar din a doua, mantiFa numlirului cerut.
lrnpiir{:irea logaritmilor. In cazul de forma ax = b, a, b > 0, a i= 1,
apare problema a doi logaritmi, deoarece egalitatea ax = b este echiva-
len tii pe rind cu
Jg\ax = lg b,
x Jg a= lg b,
lg b
X=
lg a
In asVel de este preferabil sa se scrie atit lg a cit lg b sub forma
zecimal a ( deci cu semn in sa se efectueze in mod
obisnuit.
·'
Exempl14.:
lg O,to58 1,66087 - 1 + 0,660R7 = _ 0,3:\913 _ O
1870
'1
lg 6!5 1., 81291 = 1,81291 1,81291 •
0 0
Ej"ectuarea calcule numerice complicate cu ajutoral logaritmilor. Fol osind
proprietatile logaritmilor utilizlnd tabelele de logaritmi, se pot inlocui calculele
lungi dificile, cu cal cule simple de t ipul sumei diferentei, sau de mult iplicare
impiirtire cu numere naturale.
24

I
I
I
Exemple. 1, ) Sa se calculeze r125 · 4593. proceda in acest caz, ca in cele
ce urmPa7.a in re1ul urm;U.OJ:: notam cu x numl!.rul care t.rebtiie aflat, calculiim intii lg x , cu
ajutorul tabelelor calculelor tnvll.tat.e , apoi afl!m din t.abe·le· numlirul x al ci\rui logal'itm il

Aslfel avem in exemplul de mai sus:
lg .1: = ' lg 125 + lg 4593 = 2,09691 + 3,66210
3 3
5,75901
...:...:__....:. = 1,91967.
3
Caut::l.m apoi in tabel.e numarul a l carui logaritm are manlisa 0,91967. Ob\.inem numllrul din
patru cifre 8311 tinlnd cont cl\ lg x are caracteristica 1, deducem ca x are doull cifre Ia stinga
virgulei, deci :
83, 11 .
Sa se calculeze x = IYV35- V30·
Yom calcula mai intti y1 =Vas Ys = V3o. Astrel lg y
1
= lg
35

4
1,54407
0,38602. Cllut.ind in tabele numlirul cu mantisa 0,38602, y
1
2,432.
4 \
. lg 30 1,47712
Analog lg Y2 = -- ---'--- 0,24619 deci y2 = 1,763. Prin urmare
6 6
v 35 - Vw o,669.
in fin<t l avem ell
Jg X Jg v 0,
669
= Jg 0,669 1,82543 =
5 5
-1 + 0,82543
5
-5 + 4,825t,a -
5 = 1,96509.
Ci\utind in tabele ;<i P nlnd conl cl\ x are o singur1!. cifra de zero in stlnga virgulei (caracteris-
t ica lui lg x fiind -1) rezult1!. ca x 0,9228. ·
Logarltmi natural!
In rnatematica s uperioara, a par foarte des logaritmi care au ca baza numarul irational,
notal cu e, e = 2, 718281828 .... Folosirea aces tor l ogaritmi permite"s implificarea mult.or formule
matemalice. Logaritmi In bazae apar in J'Czolvarea unor probleme fizice intrll. in mod natural
in· descrierea mat.ematici\ a unor procese chimice, biologice !j.a. Logaritmul natural a\ numi!l.rului
a st> noleazil. Ina.
Ex r tl
1. Sa se ealculeze caracteristica logaritmilor zecimali ai numerelor: 2; 57,38; 632,7; 5237,81: 0,024;
0,99: 54; 2a1,002.
2. ca lg 2 o,ao1 !;> i lg 3 = 0,4 77. sa se calcule:z.e :
1
lg6 ; lg15: lg32; lg30; lg- .
12
8. Sil. se cal.culeze cu ajuton; I t abelclor de logaritmi, logaritmii zecimali ai urm!Hoarelor numere:
37 ·'990; 235 ; 99; 301 ; 1457 ; 1,2a1; 54,36; 10325; 267a9; 263;56; a5,074; 0,0028631;
28 ° 53t.,215.
4. Sll. se e fectuezc
a) 1,4 792 + 2,450(i + 3,0025 ; b) 7,0032 + a,8265 + 3,8502: c) 0,9a29 -1,2543 - 5,06;
d ) i;'t,645 - 4,3732 + 5,2104 - 8, 3714.
5. Sil. se efectueze urmatoare le rot unjindu·se cu o eroare mai micA declt 0, 00001.
a l 21't ;;;; · tU!l: h) f.· 51:203 · 9,8; q1 1,02561 · ( - :) ; d) 6,45437 · (- 0,2).
25
13. Folosind tauelcle de logaritmi, sa se calculeze:
a) lg V 21,31; b) lg (53,2W; c) lg (21 ,4)
3
• V 6531; d) log3 5; e) log817; f) log0, 0210,312.
7. Sl\ se calculeze x runoscind logarit.mul gau zec.imal:
a) lg X= 0,36253; b) Jg X= 4,00021; c) lg X= -0,39285; d) Jg X= 2,54401;
e) lg x = - 1,02574.
8. Sa se efectueze, cu ajulorul tabelelor de logaritmi. urmliloarele' calcule:
a) 12,48
3
V5.76 ; b) v2,591. ·; cl v (3,89)
6
(-o,1536l
V67.3,s. 1,s1,2 1,147
2
o,924
6
d) 1Y 5 v 2 + v 3- 2 v 5·
§
11 ecuatll logarttmtce
4. I.
Ecuafia exponenfialii este o in care necunoscuta este exponent, sau o
in care este exponent o expresie care_ necunoscuta.
Astfel 3"' = 2"'-
1
; - 1 = 0 2"'+s + 4"'+1 = 320
sin t ecua-tii ex
ln practica, cind avem de rezolvat o vom proceda
astfel : folosind diverse precum exponentiale,
vom cauta s-o reducem la rezolvarea unor

simple, de regula de gradul intti
sau gradul al d0ilea.
Cele mai multe sint reductibile la forma affx) = b, cu
a > 0, b > 0, a :/= 1.
Dator1tii functiei logaritmice, aceasta este echivalenta cu
f(x) = logab = lg b ·
lg a
In aplicatiile practice, in aceste ecuatii b se poate de obicei exprima ca putere a
lui a,
b =a«,
de unde rezulta
f(x) = cc.
Exemplu. Sa se rezolve 2
2
"' = 64; 3
2
"' = 81 ; 5x'-x-2 = 625.
Vom avea 2
2
"' = 2
6
, de unde rezult ll 2x = 6, adicll. x = 3.
Din 32"' = 81, 3
2
"' = 3\ deducem 2"' = 4, 2:.: = 2
2
deci x = 2.
Pentru ultima eruatie obtinem 5x'-:c-2 = 5', deci x
2
- x- 2 = t,, de unde rezulta
x
2
- x -· 6 = 0.
Avem in final x 1 = 3 x2 = -2.
Daca intr -o ecuatie de forma ax= b, b nu se poate exprima ca putere a
lui a, atunci se rezolva folosind tabelele de logaritmi, cont eli
lg b
X= lgab = --·
lg a
Sl\ rezolvl'lm, de exemplu, 1sx = 3,1.
Ea este echivalentl!. cu:
X= Jg 3,1 0,49136 0,
39
_
lg 18 1,25527
26
I
r
Unele ecuatii exponentiale se aduc la forma mai generals affx) =

Din aceasta ecuatie tin!nd cont de inj ectivit atea functiei exponentiale, deducem:
f( x) = g(x), care iipoi se rezolva.
Exemple. 1.) Sii se rewlve ecuatia ax-
6
= 3
15
-
2
:.:.
6 = 15- 2x, d eci 3x = 2t, x = 7.
2) Sa se rezol ve 49x = ( r• ·
Obtinem 7
2
x = 7-x•, deci
2x = -x2 , de und e deducem x 1 = 0, xz = -2.
Exista ecuayii exponentiale care nu se pot reduce la nici una din formele
discutate.
Rxemple. 1) 2x = 32x+1 .
Tinlnd t.:ont de injectivitalea l'unctiei logarit mice, ob1.inem prin logaritmare ecuatia er·hi·
valentll.
x lg 2 = ('1x + 1) lg 3 deci
x(2 lg 3 - lg 2) = - l g 3, .
- lg 3
x=
2 lg 3 -lg 2
aceasUi ultimil expresie a lui x sc ca lculeaza -apoi cu a proximatie, din tahele.
2) 5
1
"'= 7
5
"'.
Logaritmind deducern 7x lg 5 = 5"' lg 7; logaritmi nd din nou obtinem x lg 7 + lg lg 5 =
= x lg 5 + lg lg 7 *i deci
lg lg 7 - lg lg 5 . I 1 · ,·. 1· 1
x = , expres1e care se ca cu eaza cu aprox1may1e c m tabe e.
lg 7 - lg 5
3) 3zx . szx-a = 7x-1 . 4x+J .
Ded.ueem ca 2x lg 3 + (2x- 3) lg 5 = (x- 1) lg 7 + (x + 3) lg t,, prin UJ'mare :r(2 lg 3 +
+ 2 lg 5 - lg 7 - lg 4) = 3 lg 5 - lg 7 + 3 lg t,: In fi nal a vern
3 lg 5 - lg 7 + 3 lg 4
x=
2 lg 3 + 2 lg 5 - lg 7 - lg t,
I
125 · 64
g --
7 3,05799
j X 3,367.
225 0,90502
lg -
28
\ 4) Sa consideram In cele ce urmeazll. ecuatia t, x + 2x = 272.
Pe ntru a rezolva de acesl tip vom observa mai lntli ell. putem scrie 2
2
"' + 2"'-
- 272 = 0 deci fari nd subslituPa 2"' = y, obtinem:
y
2
+ y- 272 = 0,
Y
1
= 16, Yz = -17.
Deoarr.ce 2x > 0, rezulli'l ca -17 nu poate fi ega! cu 2x deci singura solutie se obtine din
2"' = 16, 2"' = 2
4
, deci x = 4.
· tn unele suhstiluti a efectu11la Ia exercitiul vrecedent nu se poate face imediat tn
forma initiala a exercitiului. Sil. lu!im, de exemplu, ecuatia : 6x + 4x = 9x.
Vom impll.rti ambii termrni cu 9 !li
Fiicind substituti.a t r
- + - = 1.
(
6 )X ( It )"'
9 9
- + - = 1.
(
2 ) x ( 2 )2x
3 3
y , ob\.inem y
2
+ y - 1 = 0 deci
-1 ±115
2
.. -- - - --
27
Deoarece -
1
11"5 < 0
1
rezult1l. d\ singura solutie a o din:
- 1 + 115
2
-4.2. logarltmlce
115- 1
lg 2
deci x = -----
2
lg-
· 3
. Ecua(iile logaritmice sint ecuat ii In care expresiile ce contin necunoscuta apar
ca ba1.a sau ca argument al unor logaritmi.
De exemplu:
logx+d'c + 2) = 1; lg(x
2
+ x- 2) = 3: logx(5x
2
+ 3) = lg(2x + 3)- 1.
Folosind injecLiviLaLea functiei exponentiale avem rezolvarea· unei ecuatii de
t1pul loga(xlf(x} = b este echivalenta cu rezolvarea ecuatiei f(x} = g(x}
11
. Vom
avea grija ca obtinute sa satisfaca f(x) > 0, g(x) > 0, g( x} # 1, pentru
rare expresia logo(x>f(x} are sens.
La fel ca la ecua tiile exponentiale, in practica ctnd a vern de rezolvat o ecuatie
logaritmi ca, vom proceda astfel : folosind diverse substitutii precum proprietatile
logaritmilor, vom cauta s-o reducem la rezolvarea unor ecuatii simple, de regula, d!\
gradul intii sau g1·adul al doilea.
ExPmplu . S1\ se rezolve ecuatia:
logxlx
2
- 3x + 9) = 2.
Oh\incm 3x + 9 = x
2
deci 3x = 91 x = 3.
0Aoflrerf' pt'utru x = 3 > 0
1
expresifl x
2
- 3x + 9 este por.itiv/11 rezultli eli x = 3 este solutie
a <·<· uat.iri.
Rezolvarea altor ecuatii se bazeaza pe injectivitatea functiei logaritmi(·e,
anume tlin loga. f( x) = loga.g(x), deducem f( x) = g(x), insa avind grija sa punem
conrlitia f(x) > 0, g(x) > 0.
Exemple. 1) Sli se rezolve ecuatia:
lg(x
2
- 15) = lg(x - 3).
llrdunrm :t2 - 15 = x - 3
1
deci x- 12 = 01 adir-11 x1 = 41 x 2 = - 3.
Droare<·e pPnlru x
2
= - 3 x- 3 = -3- 3 = -6 < 01 rczultll ell x
2
= -3 nu este
solutie a ccuatici. Deri numai 4 esle
2) Sli sc rezolve ecuatia
1 1/-
2 lg(x- 1) = "2 lg x
5
- lgv x·
In arcasl;1 ccuatic punf'm de Ia lnceput conditiile
.• - 1 > ol 3· > o, pentru a aveascns expresiile Ig(x- Ig x
6
1 11-;;. Igllx·
E<·uapa sc mai scrie
5 1
2 lg(.c - 1). = -lg x- - lg x !?i deci
2 2
2 lg(x- 1) = 2 lg x. Prin urmare lg(x- 1) = lg X 1
df' unde ob\.inem x - 1 = X
1
- 1 = 0 egalitate ce nu are sens: rezu!UI. eli daUI nu
are solu\ii.
28

""
I
3) Sli se rezolve ecuaPa
lgC,; + 7) + lg(3x + 1) = 2.
Punem conditiile ·de a logaritmilor:
x + 7 > 0 3x + 1 > 01 deci x > -..!.
3
Obtinem lg(x + 7) (3x + 1) = 2 deci
(x + 7) (3x + 1) = 10
9
= 100.
Rezulta ecuatifi de gradul al doilea
3x
2
+ 22x - 93 = 01 de unde vom avea
31
x
1
= 3, X2 = - - •
3
31 1
Deoarece - < - -, obtinem c;l 3 este singura solutie a ecuatiei date.
3 3 r
Observa[ie. Ecuatia nu este echivalent!i cu ecuatia
lg(x + 7) (3x + 1) = 21
31 '
care are douli solutii x1 = 31 X2 = - 3 I deoarece pentru amtndouli aceste valori ale lui x,
lg(x + 7) (3x + 1) are sens.
4) Sa se rezolve _ecuatia
log - 3 log3 x - 4 = 0
A vern x > 0 f1!. cind. substitutia logs x = y 1 obtinem y
2
- 3y- 4 = 0. Deci y1 = 41
='\ ; 1. Dm logs x = 41 obtmem x = 3
4
1 x = 811 iar din log3 x = - 11 obtinem x = 3-11
x= -.
3
ln continuare rezolva ctteva ecuatii care nu se pot tncadra tntr·un anumit tip.
A.strell pot aparea cu logaritmi in diferite haze, ecuat.ii tn care apar expresii conti·
nmd necunoscute 151 Ia exponenti Ia logaritmi etc.
5) Sli se rezolve ecuatia
logz x + logs x = 1.
Derlucem, apliclnd formul a de schimbare a bazei1
lg X lg X Jg 2 Jg 3
--+ - - = 1 sau lg x ""' -"'---"--
. lg 2 lg 3 I lg 2 + lg 3
lg 2 1g 3
Deci
6) Sa se rezolve
logs x + logx 3 = 2.
Deoarece logx 3 = -
1
- 1 rezultl!. logs x + -
1
- = 2.
logs x \ log3 x
lg 2lg 3
lg 6
Notlpd logs x = Y1 obtinem y + : = 21 adicli y
2
- 2'} + 1 = O; deci y = 1 adic!i logs x = 1 .
Prin urmare1 x = 3\ x = 3.
7) Sa se rezol ve ecuati a
x lgx+Z = 1 000.
Punem c. onditia de a expresiilor, x > 0. Logaritmtnd, o echivalentil.
lg( lg x+Z) - I 1 000 ' d · . x . - g , care evme (lg x + 2) lg x· = 3. Nottnd lg x = y, a vern y2 + 2y- 3 = o
decJ Yl = -3, Yz = 1.
Dinlgx = - 3,obtinemx = 1o-s
1
0,001 1iardinlgx= 11obtinem x= 10\ x= 10.
29
4.3. Sisteme de logaritmice
astfel de sisteme se aplica metodele aratate anterior, la de tipul
respecttv.
Exemple. 11 Sa se rezolve sistemul :
{
27
2
!t-
1
= 2ft3 . 3•x+•,
3 . 3lC+II = v 812X-1.
Deoarece 27 = 3
3
, 81 = 3C, 243 = 3
5
, obtinem:
Rezulta sistemul echivalent:
{
3tifr3 = 34%+7'
3X+11 = 34»-3.
{
6y- 3 = 4x + 7,
x + y = '•x- 3
deci x = :.! , y = 3 solutia sistemului este perechea (2, 3).
2) Sa se rezolve sistemul:
{
x
2
+ y
2
= 425,
. lg x+ lgy = 2.
Obtinem pe r ind sistemele echivalente
I
x
2
+ y
2
= 425,
lg xy = 2,
X, y > 0; I
xz + y
2
= 425,
xy = 100,
x, y > 0.
Acest sistem simetric H putem rezolva pe ct\ile cunoscu,te din cl asa a IX-a: punem s = x + y,
p = x y vom avca
{
s
2
- 2p = 425 = { s
2
= 625 = {' s = ±25
' p = 100 p = 100 p = 100.
Sistemul { s =
25
da solutiile (5, 20) !;>i (20, 5) care satisfac !;>i conditiile de existenta
p = 10q
a sisl emului inipal x > 0, y > 0; sistemul da solutiile (
1
-20, -5), (-5, - 20)
' { s = - 25
p = 100
care nu c· onvin .
logaritmice
Rezol varea logaritmice se bazeaza pe
de ale logaritmice. Am vazut ca atit functi a
exponent1ala cil logaritmica sint crescatoare daca baza este supraunitara
descrescatoare daca baza este subunitara.
Exemple. 1) Sli se rezolve inecuatia:
ax > 9.
I necuat.ia se scrie 3x > 3
2
deoarece functia f : R-+ R, {(x) = ax este cresclitoare, rezulta
c[l. X> 2.
2) S11 se rewlve inecuatia:
1
2x' - b: > -.
8
1
Deoarece - = 2-3 inecuatia se scrie 2x'-4x > 2-
1
care estc echivalenta cu x
2
- 4x > - a.
8
Rezolvarca inecuatiei x
2
- 4x + 3 > 0 dli pentru X valorile posibile X e ( - oo , 1) n (2, +oo ).
30
:J) Sli sc rezolve ineeua\ia:
1og
1
(2x- 1) > -3.
3
Avem ca - 3 = log
1
27 inecuatia devine log
1
(2x- 1) > log
1
27. Dcoarece haza _!_ a
3
3 3 3 •
logarilmului este subunitara (functia g : R-+ R, g(x) = lo,g
1
x este descresclitoare), inecuatia
3
devine 2x- 1 < 27, adica x < 14. tn l imp, din conditia de a logarilmului ini-
tial avem 2x - 1 > 0, adir li x > l. . Deci, obiinem pentru x valorile posibile x e (!. , 1ft) .
2 2
Ex
S1\ se rezol ve ·ecuatiile (exercipile 1-11):
1. a) 5:c = 125;
b) 4%=1024;
1
c)9x = -;
729
d) 25X = 0,2 ;
e) 2x+a = a2;
f) 8X = 16;
g) 5-x = 1296;
hl ax = V9-
2. a )
- - - . bl - . - = - • c) 3•x-
1
= 81; d) 2x•-6.x-2,r; = 16 V2 ;
(
4 )X _ { 3 )-5 . ( 2 )X { 9 )X 27 .
9 2 a 8 64
e) a (.lC-Z) (X-a) = 1 (a > 0, a =F 1).
3. a) 5.lC + 5X+l = a?50 ; b) ?X- 7X-1 = 6; c) 3%-1 + ax-• + 3X-3 = 13;
d) 7%+2 + 4. 7lC-J = at.?; e) ax+1 + 5. 3lC-1- 7. ax+ 21 = 0.
4. a) t/x+t = 64 · 2Vx+t; b) Vsx-
1
= r4'1--x; c) 16 v

= 2Yx+t_
6. a) 5
2
X - 5x - 600 = 0;
b) gx - ax - 6 = 0;
C) ftX + 2X+
1
= 80;
d ) ax + gx-l - 810 = 0;
'J 3
e) 4+ =-·
5x - 1 5x-
1
'
f) ( : r+l + ( r-x = 1,2;
g l 3.v-x - 4 .l-x + 3 = o;
h) 2 '25X = 1QX + 4X;
i) a . 4X + 2. 9% = 5. 6Z;
j) ( v 3 + 2 v 2t- ( v-a---2-v=2)x = 2..
2
6. a) 3 . 2X = 2 . 3X; b) 7 . 2X = 5 . ax; c) HX = 17X; d) aX = bX(a > o, b > 0, a #: b) ;
• e) 62X+4 = 2'+X . aax.
7. a) lg x = lg 2; b) lg x = -lg 2; c) log.(x- 1) = log2 (x
2
- x- 16);
.
d) 2 Jg X =
1
_
lg(5x- 4)
8. a) 1ogx-
1
(x
2
- 5x + 7) = 1 ; b) logx2 - logx3 = 2; c) l ogz(x +a)= log x (x
2
+ 1).
1 1 1
9. a) - lg
2
x = --- lg x; b) 3 1g
2
(x
2
) - lg x- 1 = 0; c)

3lg x - 1 = 0;
12 3 4
d ) t,. 1og;5.'l: - 7 1oga1!1x + 7 = 0.
) 0. 5lg X _ 3lg .lC-1 = 3lg z+1 _ 5lg x - 1,
31
·--- -- -
12. Sri se rezotve sistemete de ecuatii:
a) { xo + y4 = 641,
:ltgx+2 tgy=2;
r) { x - y = 90
tg X+ Jg y 3;
e) { xy = 40,
xlg 11 = 4 ;
b) { gx+!l = 729,


= 1;
d) { xll- y x = 0
2X- 411 = 0;
{
X
Vii _ yx
f) -- .
yY x = xll.
18. sc re?.Otve inecuatiile:
a) lg(x
2
- 3) > lg(x + 3);
H. Si\ sr rezolve inecuatiile :
a) log2(9 - 2x) > :1- x;
b) tg
2
X- 2 lg .X- 8 0; C) (0, 25):t-
4
,
b) lg2 + lg + 9) 1 + lg(2%-
2
+ 1) .
15. S11 so rczolve inecuatia
3X + 4X > 5X.
16. se rezolve !?i s11 se discute valorite paramet rului a, inecuatiile:
a) toga x - toga• .x + toga• x ;;. : ;
b) toga x + togalx + 5) + toga 0,02 < 0.
·- ... .»-............... ...
® lnducti m t matic Combinatorica
1 . lnd uct-l m tematlcl
1.1. de deduqie induqie
Propozitiile (in sensul logicii matematice) pot fi clasate in propozitii generale
propozitii particulare. Astfel, propozitiile: ,In orice triunghi suma masurilor
unghiurilor sale este egalii cu 180°", ,Orice numar a carui ultima cifra este 0 sau 5
este divizibil CU 5" I Care aU Ull Caracter general, Sillt generale. r llSa pr0-
pozit-iile: .,Suma masurilor unghiurilor triunghjului ABC este egala cu 180°",
, Numerele 1980 1985 sint divizibile cu 5" sint particulare, de fapt sint.,
respectiv, cazuri particulare ale pr·opozitiilor generale de mai inainte.
Procedeul prin care din propozitii generale se obtin propozitii particulare se
deducfie.
· Una dintre trasaturile caracteristice matematicii altar (de exemplu,
mecanicii teoretice, fizicii teoretice, lingvisticii matematice) este construc(.ia deductiCJa
a teoriei, prin care toate afirmatiile decurg, apelin!i lu din citeva principii
de baza numite axiome.
Dar deductia nu este singura metodk de rationament In
timp cu aceasta, in matematica se trece adesea de la propozitii particulare la pro-
pozitii generale, adica se fac rationamente inductive.
Prin inductie se intelege o metoda de rationament care conduce de la propo-
zitii particulare Ia o oarecare propozitie generalii.
Sa dam c1teva exemple:
1. Sa calculam sumele succesive de numere naturale impare: 1, 1 + 3,
1 + 3 + 5, 1 + 3 + 5 + 7, 1 + 3 + 5 + 7 + 9. Obtinem, respectiv, numerele
1 = 1
2
, 4 = 22, 9 = 32, 16 ·= 4
2
, 25 = 5
2
. Observam ca in toate cazurile consi-
derate suma este egala cu patratul numarului termenilor sumei. In mod natural, se
poate presupune ca aceasta pt·oprietate ar putea sa aiba loc pentru orice astfel de
1mma (avind oric!t de multi termeni) . Presupunerea (ipoteza) noastra . se poate
formula astfel: Pentru orice numar natural n 1, are Joe egalitatea:
1 + 3 + 5 + ... + (2n - 1) = n
2
.
(1)
Astfel cele cinci cazuri particulare ne- au suger·at o ipo,t eza care, dupa cum
vom arata 1n continuare Ia punctul 1.2, este adevar ata.
2. Fie tr·.inomul
f(x) = x
2
+ x + 41.
Inlocuind pe x cu numerele naturale n = 0, 1, 2, 3, 4, 5,
f(O) = 41, ((1) = 43, ((2) = ((3) = 53, ((4) = 61, ((5) = 7'l.
30
3 - Matematicll - AlgebrA, ct. a x-a
Observam ca toate valorile trinomul ui mai inainte s!nt numere
prime. Se poate emite ipoteza ca valoar ea trinomului f(x ) este numar prim
once numar natural x. aceasta ipoteza este fal sii, deoarece, de exemplu
{(40) = 40
2
+ 40 + 41 = 40(40 + 1) + 41 = 41(40 + 1) = 412,
'
ear e nu este numar prim. De fapt, x = 40 este primul numar natural pentru· care
f( x) nu este prim.
3. Matematicianul francez Pierre Fermat (1601- 1665) considerind numerele:
2
20
+ 1 = 3, 2
21
+ 1 = 5, 2
22
+ 1 = 17, 2
23
+ 1 = 257, 2
24
+ 1 ' 65537,
car e sint numere prime; a tl·as concluzia ca penLru orice numiir natural n numat·ul
2
2
n + 1 este prim. E l nu a sa verifi ce daca penLr·u n = 5, numiirul 22
5
+ 1 =
= 4 294 967 297 est e sau nu este prim.
lnsa, matematicianul fi zicianul Leonard Euler (1707-1783) a
al'fitaL ca acesL numih·, nu este prim, mai
22
5
+ 1 = 641 X 6 700417.
Ulterior s-au giisit alte valori ale lui n, n = 6, 7, 8, 9, 11, 12, 18, 23,
36, 38, 73, pentru car· e numiirul 2
2
n + 1 nu este prim.
4. MatemaLicianul pol onez Waclaw Sierpinski (1882-1969) a emis ipoteza
ca numarul 991n
2
+ 1 nuda patr at e perfect e penLr·u n nat ural. Aceasta s-a dovedit
a fi falsa, eel mai mic numar nahural n p en tr·u car e se piitrat perfect fiind
un n umar format din 29 de cifr e.
5. Din mica t eor·emii a lui F ermat (apli ta\ie, pr l. 3.2, § 3 din acest capitol)
rez.ul ta cii daca p 3 este un numar· pr·im, atunci 2
1
>-
1
- 1 se divide cup.
oricar e ar fi numarul primp < 1000, 2p-
1
- 1 nu se divide cu p
2
• De aici ar putea
urma ca, In general , pentru nici un numih pr·i m p, nurnar·ul 2p-
1
- 1 nu se divide
cu p
2
• s-a ariitat ca 2
1093
-
1
- 1 se di vide cu 1093
2

Exemplele de mai sus araLa ca metoda de conduce in
unele cazuri Ia adevarate, iar 1n alLel e 1a false. Deoarece prin
aceustn metoda con cluzia se t r· age dupa consider area ciLorva exemple, a
Lutur·or· cazurilor posibile, aceasta metoda de se inductie
in com pletii.
incompleta, dupa cum am vazut, nu conduce mereu Ia
adevarate, dar· este folosiLC!at·e, ueoarece permite sa se for·muleze o presupunere,
care dupa aceea poat e fi confirmata sau infirmata.
CiLeodata insa, o astfcl de metoda de r ationament. poate sa conducii, studiind
un numar finit de cazuri, la epuizarea t uturor posibili tatilor. l ata doua exemple
i n acest sens : ·
1. Sa se cl emonstr eze cii fiecare nurnar natur·al par n, unde 4 n 20,
se poaLe scrie ca suma a doua numere prime (car e pot fi egale).
P enLru sa consideram fi eca!'e din numerele pare cuprinse
!nt r c 4 20. Avom: 4 = 2 + 2, 6 = 3 + 3, 8 = 3 + 5, 10 = 3 + 7, 12 = 5 + 7,
14 = 7 + 7' 1b = 5 + 11, 18 = 7 + 11, 20 = 7 + 13.
2. Sa se demonstrezc ca pent ru o('ice poliedr·u rcgulat este indeplinita relatia
V - !If + F = 2, uncle V este numarul' virfur ilor, Jll este numiirul muchiilor, iar F
este nur'nat·ul fetelor·.
P ent r·u demonstt·a,.ie, estr sul'ieien L s£1 t;onsideri"un Humai cinci cazuri,
anume: LeLraedru, ocLoedru, cub, dodecaedr·u, icosaeclru, deoarece nu exista alte
poli edre regul at e. aceste cinci se verifici'i direct, deoarece
pentr·u teLr·aedru: V = 4, jJtf = 6, F = 4; pen Lr·u ocloedru: V = 6, M = 12,
F = 8; pen Lt·u cub · V = 8, Jll = 12, F = 6; penl.ru <l odecaedru: V = 20, 111 =30;
34
F = 12; pentru i cosaedru: V = 12, M = 30, F = 20. lnLr-adevar, pentru toate
cele cinci poliedre a vern: V - M + F = 2. . v
0 astfel de me toda de rationament , in care concl uz1a rezulta pe baza cer-
cetarii tutur or cazmilor, se complPlii.
1.2. Metoda lnduqiei matematice
Inducti a completii are un domeniu restrins de ivn matematica.
De regula, matematice se refer a Ia .o de elel'T':ente
(de ·exemplu, multimea numer elor. n.umerelo!' pr1me,
poliedrelor m.d.) nu este pos1b1l de cons1de:·aL, pe LoaLe
Exista insa o JV.etoda de a care analtza, de altfel
realizat in practica, a unei infini te de cazu.rl cu uemonstrarea .!apLuh:l
daca o este adevar ata intr-un caz, atunc1 :a se a h adevarata
in cazul care su ccede acest uia . 0 astfel de metoda de r·atlOnarnent se
inductie matematicii. ·
Sii relua m presupuner ea (ipoteza) f acutii in pat·agraful precedent: Pentru
or ice numiir . natural n 1 are Zoe egalitatea:
1 + 3 + 5 + ... + (2n- 1) = n
2

(1)
Sa notam cu P( n) egali tatea (1), pen Lru numarul natural Atunci, fapLul ·
ca P(1), P(2), P(3), P(4), f(5) sint adeviir ate, inseamnav ca (1). are loc
respectiv pentru n = 1, n = 2, n = 3, n = 4, n = 5, dupa cum s-a aratat rn para-
graful precedent .
lntrucit P (5) est.e adevii!'a Lfi : 1 + 3 + 5 + 7 + 9 = 5
2
, a vern
1 + 3 + 5 + 7 + 9 + 11 =5
2
+ 2. 5 + 1 = (5 + 1)
2
= 62,
adica este adevar aUi P(6).
Astfel, am demonstrat ca dadi P (5) est e adevi'iratii, r ezul La ca este ade-
viirata P(6).
Sa demonst r am, In mod, ca pentru un numiir natural oarecare k 1,
avem P(k) => P(lc + 1). ·
Aceasta inseamna cii din egalitatea
1 + 3 + 5 + ... + (2k- 1) = k
2
sa rezulte egalitatea
1 + 3 + 5 + ... + (21c + 1) = (k + 1)2.
lnt r -adevar ,
1 + 3 + 5 + .. . + (21c- 1) + (2k + 1) = [1 + 3 + 5 + ... + (2k- 1)] +
+ (2k + 1) = k
2
+ 2k + 1 = (k + 1)
2

Astfel, egalitatea P(n) este a devarata pentr:1 n_-. i, iar din faptul ca ea
este adevarata ,Pe.o.tru n = k, r ezulta ca ea es t e adevarat pen Lru n = lc + 1.
Atunci P(1 ) = P(2), deoarece 2 = 1 + 1; P (2) => P(3), der.:oar·ece 3 , 2 + 1;
P(3) => P (4) , deoarece 4 = 3 + 1; P(4) => ::> = 4. + 1
Pare natural ca tn modul ac es t. a se poat e aJunge pina l a Or1Ce numar n,
adica P(n) este adevarata pentru orice n 1; deci pare con-
vingator. Acest din pu_!1ct de vedere.
este un caz particular al unm prm01pm de matemat1cn, num1t pnncLpLul
inducfiei matematice ( primul principiu de mduc(ze) .
Acesta se formul eaza astfel:
35
3"
................. -.. · --
Dacii o propozitie P(n), n fiind un numar natural, este adePiirqtii pentr·u n =,0,
din aceea ca ea es te adeParatii p entru n = k ( unde k este un numiir- natural oare-
care) rezulta cii ea este adeCiiiratii $i p cntru numarul natural n = k + 1, at unci propo-
zifia P(n) este adeCiaratii pentru orice numar natural Ti.
In aritmetica se pune in ca principiul inductiei matematice consti-
tuie una din axiomele oe baza ale aritmeticii numerelor naturale, avind numeroase
aplicatii. Acest principiu ne da metoda de demonstratie numita metoda inducfiei
matematice.
Fie P(n) o propozifie care depinde de un numiir natural n m, m fiind un
numar natural fixat.
Demonstratia prin metoda inducfiei mate mat ice a propozitiei P( n), consta din
doua etape:
1 o. S e Clerificii mai intti ca P( m) este
2° Se presupune ca P(k) este adec,iiratii se demonstreazii cii P(k + 1) este
k fiind un numar natural m ( adicii P(k) P(k + 1), k m).
Dacii ambele etape ale demonstrafiei sEnt perijicate, atunci propozifia P(n)
este pentm orice numii.r natural n m.
Intuitiv, aceasta metoda de demonstratie se justifica astfel:
Din P(m) adevarata P(k) ;=:> P(k + 1), pentru orice k m, rezulta
P(m + 1) adeviirata (k = m); apoi luind k = m + 1 se obtine ca P(m + 2) este
adevarata Rati onind , din aproa_pe In aproape" deducem ca propozitia
P(n) este adevarata pentru orice numar natural n m.
:Metoda inductiei matematice aratii ca egalitatea (1) ete adevarata pentru
orice numar natural n 1, deoar·ece ea este adevaratii pentru m = 1, din P(k)
rezulta P(k + 1), pentru k 1.
ObserCia{ii
1) Daca se cer·e sa demonstram ca propozitia P(n) este adevarata pentru
orice n m, m fiintl un numar natural fixat, prima etapa a demonstratiei prin
inductie matematrca consta in verificarea faptului ca P(n) este adevarata pentru
n = m nu pentr·u alt numih natur•al. Este posibil ca pentru numerele naturale
mai miei declt m propozipa sa fie falsa, sau sa nu aiba sens.
2) Cele doua et.ape ale pr·in metoda inductiei matema'tice sin L
Ia fel de importante. In paragraful precedent, considerind exemplul f(x) = x2 +
-1- X+ 41, ne-am convins ca 0 propozitie poate fj adevarata pentru Un numar de
eazur·i particular·e, nefiind adevarata in general. Acest exemplu arata cit de impor-
tantii este etapa a doua a demonstratiei prin matematica.
Nu inseamna ca prima etapa este mai putin importanta decit a doua. lata un
ex em plu care a rata Ia ce concluzie absurd a se poale ajunge, daca se amite prima
etapa a demonstratiei prin inductie matematica,
Sa considerar'n propozipa P(n):
Or·i ce numar· n este ega! cu succesorul sau".
Sa presupunem ca P(k) · este adevarata, k fiind un numar natural adica
k = k + 1. Adunind 1 Ia fiecare membru al egalitatii k = k + 1, rezultii
k + 1 = Jc + 2, adica P(k + 1) este adeviiratii. Etapa a doua a demonstratiei
a fost ef' ectuata, pr·opozitia nu este adevaraUi.' Intr-adevar, pentru n = 0,
P(n) nu este adevaraUi., deoarece 0 -# 1, deci prima etapa a demonstratiei prin
inductie matemalica ne spune ca P(n) este fal sa.
Metoda inductici matematice ar·e o lar·ga utiJizare in matematicii. Ea poate fi
folosita Ia calcularea de sume produse,la demonstrarea unor egalitati inegalitiiti,
In probleme de divizibilitate a numerelor. Vom da citeva exemple in care utilizam
metoda inductiei matematice.
36
Exemple
1) Sa se ealeuleze suma
_1_+_1_+_1_+ ... + 1
1 · 2 2 · 3 3 · 4 n(n + 1)
pentru oriee numar natural n >. 1. .
Solutie. NoUI.m aeeasta suma eu S 11 • Ca sa stabilim expresia sume1 Sn, calculll.m suma In
dteva eazuri paJ:liculare: S
1
, S2, S,, S4. .
Considerind aceste numcre formulam ipoteza dupa aeeea penlru demonstrarea e1 folo·
sim metoda induepei matematice.
1 1
sl = - - = - ;
1 . 2 2·
1 1 1 1 1 _2.
S. 2
1· 2 2·3 2 2·3 3
\ .
1 1 1 1 2 1 _ 3 .
s3 = -+- +-=S2+- =- + ---,
'1· 2 2 · 3 3·1· 3·4 3 3·4 4
•J 1 1 1 1 1 '•
s- - +-+- + - = s3 + -=- + -=-· 4
-1· 2 2·3 3·4 4·5 4·5 4 4·5 5
Cereetind aceste sume observam ra numaralorul esle indi cele sumei caul ale, iar numilo-
rul esle suecesoml sau. ln acesl mod, rormulam ut·matoarea ipoteza:
Pentru orice numar natural n 1, are Joe egali t.atea:
1 1 1 1
-+- +- + ... +
1 · 2 2 · 3 3 · 4 n(n + 1)
n
(2)
n + 1
Sa notr1m c:u P (n) egalilatea (2), penlru numarul natural n. Demonslram ca P(n) esle
-adeviiraUi prin metoda inducpei matematice.
1 t
1° P(1) es le ad·evaratll.. deoarecc S
1
= - = --·
2 1 + 1
2° Demons t ram ca PUr) P(k + 1):
1 1 1 1 . .:..1 __ _
s,t+l =
1
.
2
+ N +
3
. 1, + ... + k(k + 1) + (k + 1)(k + 2)
1 k 1
= Sk + ----=--- = --+ ---=---
(k + '1)(/c + 2) k + 1 (k + 1)(/c + 2)
/( + 1 lc + 1
= --=
k + 2 (k + 1} + 1.
k
2
+ 2/c + 1
(/c + 1)( /( + 2)
Ambele etape ale de'monstrapei pi:in metoda induepei malematiee sinl verificatc. Prin
urmarc egal itatea (2} cslc demonstrata der i .
1 1 1 1 n
-+-+ - + ... + ---
1 · 2 :l · 3 3 · ·4 n(n + 1) n + 1
pentru orice nu mil.r natural n >. 1. · .
2) Sa se dcmunstreze eli pentru oriee n > 1, avem
... + _..!_=_1_+_1_ + ... + ..!._· (3)
2 3 4 2n - 1 2n n + 1 n + 2 2n
Notflm eu P(n) egalilatea (3), pentru numarul natural n.
1o Pentru n =· 1, egaliUilea (3) dev ine 1 - = deei P(1) este adevarala.
2° Demonslram ea P(k) P(k + 1).
37
,
A vern
P(k) : 1 - ..!_ +..!. - + ... + 1 _ ..!._ = _1_ + +
2 3 4 - 2k -- 1 2k k + 1 . . . 2k
[3')
P(k + 1) : 1 - ..!. +..!. _ + ... + 1 _ + 1 _..:..._1_
2 3 4 2k- 1 2/c 2k+ 1 2(k+ 1)
= -1- + ... 1 + 1
k + 2 2k 2/c + 1 2(/c + 1)
Scil.zind membru c u membru, prima egalilatc d in a doua, obt inem egalitalea
1 1 1 , 1 1 1
2k + 1 - + 1) =:- 'lk + 1 + 2/( + 2 - k + 1 ,
care esle evii:lcn t adevaraUi.
1 nseam.n:'i cti esto adevil.rala egalilalea a tunci esto adevil. rata (3") . Conform
me lode! lnductlel ma temal!Ce rezultil. c11 egal1ta tea (3) cste lndeplinita penlru orice numilr natural

3) Sil se demonstreze ell daci:i x > - 1 inogalilalea
(4)
esl e adevaralil., oricare ar fi numarul natura l n. *
0
Demonstra{ic. Sa nolil.m cu P(n) incgali l atea (4\, pent ru numt\rul natural n .
1
0
Pe nlru n = 0, avem (1 + x)
0
= 1 + 0 · x = 1, deci P (O) esle adevl\rata.
2 Sa d emonstr 11m F (lc) => P(lc + 1 ). ·
a mbii membr i ai inegalilalii (1 + x)h. '1 + k:c cu 1 + x. Cum 1 + x > o,
semnul megalilal.ii nu se schimba, d eci: ·
Dcci
(1 + x)k+l (1 + kx)( 1 + x) = 1 + kx + x + kx
2

Deoarec;e ;p 0, cu a t it mal mul L avcm :
(1 + x)k+l > 1 + kx + :c = 1 + (k + 1):c.
(1 + :r)lt+l 1 + (/c + 1):v.
Conform me todc i malcmatice rezulta ("-) , penlru orice numar na tural.
t,) Sa sc de mons treze ca n
3
- n se div ide eu 3, pe nlru orice numar na tural n .
Demonslra{ie. Noli'lm eu P(n) pr•opoziti a: dn = n
3
- n se divide cu 3.
Deoa recc do = 0 - 0 = 0, alunci pcnlru n = 0, d1l se di vide cu 3, adici:i P (O) este acte ;
vilra li\.
Sii demons tra m P(k) => P(k + 1), adica din : elk se divide 3, s il rezulle ca d
11
+
1
se d ivide
c u 3.
t nlr-adevar ,
dk+J = (k + 1)
3
- (.k + 1) = k
3
+ '.lk;. + '.lk + 1 - k - 1 = k
3
- k + aw + k) =
= elk + + k l.
Ohsor v1\m ra dlt+1 r sle o suma de d oi Lcrmeni. Primul l crme n a l aces lei sume se divide
cu d3: ia
1
r tt l doilea Lerme n cste eviden t di vizil•il cu :.l. l'l'iu urmarr, J' iecare t ermen al sumei dk+l
se 1v1t e :1 , lie uncl e rln+l S(' divide t·u este
5) Sil. se demons lreze e;l numai'UI l' uncPilor d c rinil e· pe o mui Pme r. u n clemente lnlr-o
c u m t'lc•menle es le m.n
. Dctwmstra{ie. Fie A = {a1, ... , u11} ::; i B = {b
1
, b
2
, ... ,bm}douamu1Prni, avind
n, res pcc ltv m c le me nte. Sa a r·i\. Lilm ca numa r ul furw \iilor dcl'inile pc A, cu valori in B esle mn.
pr in.meloda male maticc, dupll. n. Fie P(n) al'it·maPa: Numii rul func tiilor
deiHHle pe o c u n elc mBnl.e lnlr-o muiPme c um elcmcnle esle mn.
* Inegalila lca (4) se numc!;' le. inegalitalea lui Bernoulli ; I acob Bernoulli (1651,. - 1705)
malemalician elvcpan.
38
1° P(1) este adevliratli, deoarece evide nt de Ia o eu un cle ment l nlr-o mul-
pme cu m elemente 'sint m = m
1
func(.ii. F iecare astl'el de fu nr \ie duce unicul E> leme nl al mul-
timii A lnlr-unul din cele m cle mente a le B.

S!i aratllm ca P(k) => P(k + 1). Fie multimea A = {a, , Oa, ... ,Ok+d Cll lc + 1 clemen-
t e. Sa consideram A' = A- {ah+
1
} = {ai, a8 , ... , a R.}. Cum P(k) este adevi\.rata rezulli\ c1\
numarul functiilor Ji.erinite pe A' cu valori In B este mh. Dac:\ f: A'·-+ B esle o func!.ie
oarecare, atunci definim (i :A-+ B, 1 i m, prin ( i(aj) = ( (a;) penlru 1 j k
(i (ak+tl = b, unde 1 i m. A'?adar pent ru orice de Ia A' Ia B se obPn m
de Ia A Ia B. Mal mult, toa to f uncPile de Ia A Ia B si nl de acest tip. Dcci nnmi!. ru l functiilor
de Ia A Ia Beste mh · m = mk+
1
• Conform metodei inducPei rna le malice afi r·ma \ia csle demon·
strata.
1.3. 0 varianta a metodei induqiei matematice
. .
Fie A c N o nevida a numerelor natur·ale. Spunem ca a
din A este un prim element (sau un eel mai mic element) al A , daci'i x
pentru orice x din A.
Dam in continuare o proprietate a numerelor naturale,
care se demonstreaza cu ajutorul matematice.
Teorema1.3.1. (proprletatea de buna ordonare a numerelor naturale).
Orice nevida a numerelor nat urale are un .
prim element.
DemonstraTie. Fie A c N o neYida. Dacil. 0 e A, a tun ci 0 este
primul elemental sa:.1. Dacil. 0 E A, fie M mulPrnea numerelor nalur·ale n, aslfel !nel l n x ,
oricare fi xe A. Evident, 0 eM d aca :c e A, atunri .x + 1 EM. Dllci 111 =I= N. Vom ariHa
ca ex.isti1 un numar natural a e M as tJ'ellncit a + 1 E M. l nlr-adevar, presupunem prin absurd
ci!. pentru oricare k e M avem k + 1 e M.
Fie P fn ) : Dacu n e N, a t.unr i n e 111.
Deoarece 0 e M, rezulla P(O) adevarat a .
1\'fai mult , P(k) => P(k + 1), d eoa r·ece dupll. presnpunerea prin a bs urd , dacu k e M
atunci lc + 1 eM.
Conform metodei ma t emalice, rczult il. M = N, contradic pe. Deei exista
a eM astl'el incil d + 1 EM. Ara t.lim cit a este n uml\rul 'cautal. !ntr -adevar x, pentru
or ice x e A. M ai mull, a e A; In caz conlrar·, a < x penlr u or ice x e A deci a + 1 x,
pentru orice :c eA. A;;adar a+ 1 eM, contradicpe.
Proprietatea numerelor naturale de a fi bine ordonata st ii la baza
celui de al doilea principiu de inductie matematicii. AcesL pr·incipiu est e echi valent
cu primul principiu de insii, ,uneori este mai oporLun pentru unele demo-
stra\ii.
El se formul eazii astfel:
Dacii o propozitie P(n), n fiind un numar natural, estc adeCJaratii penlnL n = 0
din faptul cii ea este adeCJii.ratii pentru toate numerele n < k, rewllii cii Pa este adeCJiiratii
yi pentru n = k, atunci P(n) este adeCJaT:atii pcntru orice numar natural n.
Demonstratie. Fie M submultimea multirnii N a numerelot· naturale
pentru care P(n) cste falsa. Daca aceasta submul t ime este nevida, a iunci ea are
un prim element k. Acest numar nu poate sa fi e 0, deoat·ece P(O) este adevarata.
Deci k > 0. Cum k este eel mai mic numiir pentr u care P(k) este falsa, at unci pentru
* Textele i nsemna te cu o bar!l. Ia ma rginea pagi nii sinl fac:ullalive .
39
orice n < lc, P(n) este adevarata, din ipoteza, rezulta ca P(n) este ade.varata
pentru n = k. Deci P(k) este in timp falsa adevarata;
Deci neaparat multimea A este vida. nu existii numere naturale pentru
care P(n) este falsii, adica P(n) este adevarata pentru orice numiir natural n.
Acest principiu stii la baza unei CJariante a metodei de demonstratie priri inductie
matematica.
Fie P(n) o propozitie care depinde de un numar natural n m, m fiind un
.• numar natural fixat.
·, Demonstratia prin aceasta CJarianta a metodei inductiei matematice a propozitiei
P(n) consta din:
1° Se CJerilica mai tntii ca P(m) este adeCJarata.
2° Se prestlpune ca P(l) este adeCJarata pentru orice l, unde m l < k, $i se
demonstreaza ca P(k) este adeCJarata.
Dacii ambele etape ale demonstraliei s£nt CJ erificate, at.unci P(n) este
adevarata pentru orice numiir natural n m.
Exemplu. Sa se demons lreze eli orice numar natural n > 2, ori este numil.r prim,
ol"i se descompune in produsul unui numar finit de numere prime.
(Amintim cit numarul natural p > 2 se prim daci\ nu are divizori in afara
de 1 p. )
Demonslratie. Folosim metoda inducPei malemalice (varianta a doua). Notlim
cu P(n) propozipa: Numarul n > 2, ori este prim, ori este produs de numere prime.
l u P (2) este adevarata, deoarece n = 2 esl e numa1' prim.
2° S<l presupunem ca P(l ) este adevarat<l pentru ol'ice l, 2 l < k, !?i s<l demonstram
cit. P (/c) cstc adevarata. 1ntr-adevar, fie numil.rul natural k. Dacil. lc este numar prim r ezulla ci1
P (k) cstc adevaralll. Daci\ k nu este numar prim. atunci k = ab, unde 2 a, b < k. Dupa presu-
punerea noastra P(a) !ii P(b) sint adevaral e, adica a b ori sint prime, ori se descompun in
prod use de numere prime. Alunci esle clar ca k = ab se dcscompunc in prod us de numere prime,
adic1\. P(k) este adevar ata. Conform mctodei induepei malcmaticc rezult1i ca P(n) este adevll.rata
pcutru oriee numar natural n > 2.
Observa(ie. Am remarcat mai inainte ci1 Ia ba1.a celui de-al doilca principiu de
i nducpe matematica, care de altfel este echivalent cu primul, slii proprietatca muiPmii numerelor
naturale de a fi bine ordonata. Astfel, acest principiu pon te fi extins Ia aile multimi de numere
bine ordonalc .
De exemplu:
1) 0 mulPme finita este binc ordonata.
2) Daci1 m cste un numar lntreg oarecare, mul!.imea numerelor intregi, :r, x > m, este bine
ordonali1.
Daca A csle o mulpme bine ordonala, putem 11plica metoda inducPei matemati.ce pentru
demonslrarea unei proprietap P(x), x e A.

1. Folosind metoda inducPei malematice, sl1 se demonslreze eli. pentru orice numar natural
n, sinl
40
a) 1 + 2 + 3 + ... + n = n(n +
1
L;
. 2
b) 1_ 2+
2
z+ 32 + ... +n2 = n (n + 1l1 2n-!-1)
6
c) '12 + 32 +52+ ... + (2n- 1)2 = n 4nz - 1 i
3
4n(2n - 1\ (2n + 1)
d) 2z + 62 + ... + (4n - 2)t = 3
e ) 13 + 2. + 33 + ... + n3 = [ nl.n: 1) r;
()\
3
+ 3
3
+5
3
+ ... + \2n- 1)
3
= n
2
{2n
2
- 1);
n(n + 1) {n + 2)
g) 1. 2 + 2 · 3 + ... + nfn + 1) =
3
h) 1 · 2 · 3 + 2 · 3 · 4 + ... + n(n + 1) (n + 2)
n(n-!-1) (n + 2) (n· + 3) ,
i) 1 · 4 + 2 · 7 + 3 ·10 + ... + nl 3n + 1) = n(n + tJZ;
1
n(n+ 1)
j) 12- 22 + 32- 42 + .. . + (-1)n-ln2 = (-1)n- 2
2. Sll. se- demonstreze cil:
1 1 1 1
a) + "40 + 7. 10 + .. . + (3n- 2) (3n + 1)
n
1 1 1 1 n
b) 1.. 5 + H + 9 ·13 + ... + (4n'- 3) ('•n + '1 ) 4n + 1
1
2 22 32 11
2
_ n(n + 1) • 1
c) 1."3 + M + 50 + .. · + ( 2n - 1) 1 2n + 1 i - 2( 2n + 1) '
,
2 n n(n + 1)
d) 1. 5 + 3. 5 . 7 + ... + (2n - 1)(2n + 1}( 2n + 3) = 2(2n + 1) (2n + 3) .
3. Sa se demonstreze ell.:
7 7 7 + 1- 7 +--
1
- = 1 ;
a) 1. 8 + 8 . 15 + 15 · 22 ... (7n- 6) (7n + 1) 7n + 1
1 1
+ = -·
16(n + 1) 16
1 1 1 1
b ) N + 8. 12 + 12 · 16 + ... + 4n(ltn + 4)
4. Sa sc demonstreze ca:
a) daca n > 5, atunci 2n > n
2
;
b) daca n > '10, alunci 2n > n
3
.
5. Sli. se demonstreze urmi\l.oare:
1 1 1 13 2
a) __ + --+ ... + - > - , pe nlru n > · ;
n + 1 n + 2 2n 24
1 1
b) --+ - - +
n-!-1 n + 2
.. . + ·--
1
- > 1, pentru orice numar natural n > 1:
3n + 1
3
c)
2
2n - 1 <
1
, pentru oricn 11 :;;::> 1 ;
2n t/:.!n-1 1
-.-·
4
1 1 ° 1 I /- t ...... 2
d) < 1 + -= + -= + .. . +
1
/- < 2 v n, pen ru n --r .
t/2 t/ 3 vn
6
, Sa se calculeze suma a poi sll. se demonstreze pr in indu<' tio malemalicll. for mula
gasitii.:
Sn = 1 · 1 ! + 2 · 21 + 3 · 3! + . .. + n · n !,
unde n·! = 1 · 2 · 3 · ... · n.
41
'
7. S:t so demonstreze ca pentru n 2 este adev1lral1t inegalitatea:
I ax+ aa I ax I + I a2 I + ... + I ani·
8. Sli se calculeze produsulnrmlitor a poi sl1 so demonstreze prin inductie mnlematlcll formula
gasita: •
Pn =(1 - :)(1 - •
9. Sa se demonst.reze prin metoda inducPPi matematice fnegalitatea
lui Cl_luchy-Buninkovski ·Srhwarz) :
' ( 2 + 2 2) ( 2 · 2 2) a
a1 a2 + ... +an b1 + b2 + ... + bn (a1h
1
+ + .. . + anbnl ,
unde 111 aa, ... , an, b1 , h2 , .. . , bn slnl numcre reale oarecare.
10. se demonsl rezr d pcnh·11 urice numil.r natural n, avem:
a) n
3
+ 11n csle divizihil cu 6;
h) 7
11
- 1 r.sle rlivizibil en 6;
c) 6
2
n-J + 1 estc clivizibil cu 7;
d) 10
11
+ 18n- 28 e$te rlivizibil c 11 27;
e) 9'
1
+' - Sn - 9 este rlivizihil en 16;
f ) 7?n- 1 eslc divizibil cu 48.
§ 2. Elem nte de comblnatori
! n practica, se ajunge la problema de ·a alege dintr-o oarecare
de obtecte de elemente care poseda anumite proprietiiti, de a dispune
elementele uneia sau ale mai multor intr-a ·anumita De
asemenea, poate a pa rea problema det et·minarii numarului tuturor submultimilor
unei constitui te dnpa anumite reguli.' '
PenLru cii In astfel de probleme este vorba de anumite combinatii de obiecte
ele se numesc probleme combinatot·ii. Domeniul matematicii In se studiazil
de pt•obleme se combinatoricii. Combinatorica poate fi consi derata.
ca o parte a teot·iei orice problema de combinatoric& putind fi redusa Ia
o problema despre finite
v • Ace.asLa a. matematicii pent ru teoria probabili-
CibernetJCa, l ogJCa m,at.emaLwa, teona numeJ•elor, precum si pentru alte
ale In continuare, vom face cu u'nele probl eme
s1mpl e de combmat ondi.
In cuprinsul aces.tui capitol avem de-a face numai cu finite.
2.1 . ordonate
. Se considcrii adesea rnult imi al e cliror elementc slnt aranja Le intr-a ordine deter-
mmaLu. Dl3 exemplu, al fabeLul este o ale ciir.ei cl emente (liLere) sint date
Intr-a. an.umita Astfel.cele 27 de al e a lfabeLului roml\nesc slnt aranjate,
ri c obJCeJ, In ut·mat,oar· ca or• d Jne: a este pnma (nu Ul'lneaza dupa alta litera) , a este
a doun (urrncazii. dupa pr·ima), b este a treia (urmeazii dupa a daua) plna
Ia z care esLe ulL1ma (dupa ca1·e nu mai urmeaza nici o litera). Elementel e
rnulprn i se pot. da a!Lii ordine. De exemplu, este posibll ca literele alfabe-
tului si1 fi e aranjate !ntr-o ot·dine invei'Sii. celei dintii, astfel : prima litera sa fie soco-
tita z, doua su_fi e x, .. a. m.d. pina Ia u lt ima, a 27-a litera, a. Sint, evident, alte
modur1 de acanJare a hterelor alfabeLului.
42
Spunem ca o mul{ime impreuna cu o ordine bine determinata de dispunere a .
elementelor sale este o multi me ordonata. Mai precis:
Fie A o (finita) care are elemente. A se ordonata
daca fi eciirui element al siiu i se asociazii un anumi t numar de Ia 1 la n, numit
rangul element ului, astfel tnc!t Ia clemente diferite ale lui A corespund numere
d
·r . ' .
1 er1te.
Aceasta asociere exprima, mai exact, tocmai ordinea el ementelor A.
Astfel, ordinea este urmatoarea: elementu1 cii ruia i se asociaza numarul1, elementul
caruia i se asociaza numarul 2, ... , elementul caruia i se asociaza numarul n.
Observam ca orice finit a poate deveni o ordonata, adica.
se poate o.rdona. Aceasta ordine se poate da, pur simplu, numerqtlnd el ementele
ordonata o notam cu (au a
2
, ... , an), unde ordinea
elementelor este data de indici.
0 mult.ime ordonata este caracterizata prin elementele din care este formata
prin ordinea £n care s£nt considerate acestea. 1
In doua ordon ate slot diferite daca el e se deosebesc fi e
prin elem.entele din care slnt forma Le, fie prin ordinea lor.
In exemplul de mai sus am considerat, douii ordonate diferite.
Un alt exemplu de ordonate diferite este urmator·ul: (1, 2, 3) (2, 1 ,3).
au clemente, dar ordinea in care "elemenLele s!nt di spuse este
. diferita in cele doua Astfel, in prima 1 este pe primul loc, 2 pe
locul al doilea, iar 3 pe locul al t reil ea, In t imp ce, In a doua 2 est e pe
primul loc, 1 pe a l doilea, iar 3 pe al t reil ea.
2.2. Permutari
Fie A o •(finita) cu n eleiJlente. Aceast'a se poate orclopa
In mai multe moduri. Se astfel, ordonate diferite, care se deosebesc
tntre ele numai prin ordinea elcment elor. Fiecare din mul{imile ordonate care se
formeaza cu cele n clemente ale mulfimii A; se permutare a acestei mulfimi.
Se mai spune cii este o permutare a elementelor sale sau, inca, o r,ermutare de
n clemente.
Numarul permutarilor den elemente se noteazii cuP,. se ,permutari
de n". Avem:
1. 0 cu un singur element poate fi ordonata intr-un singur mod,
deci P
1
= 1.
2. 0 mult ime cu doua el emente A = {a, b} poate fi ordonata In doua mod uri.
Se doua permutari:
(a, b) (h, a).
Deci P., = 2 = 1 · 2.
Fie b cu trei clemente A = {a, b, c}. Permutarile acestei
stnt : (a, It, c), (a, c, b) , (b, a, c), (b, c, a), (c, a, b), (c, b, a) .
Rezulta P
3
= 6 = 1 · 2 · 3.
Ne propunem, in continuare, sa gasim numarul permutarilar unei
date, adica numarul modurilor in care poate sa fie ordonata o datiL
Pentru produsul primelor n numere n a turale nenule se de obicei,
n I C!).re se ,n factorial":
1·2·3· ... ·n= nl.
In ceea ce numiirul permutarilor, avem:
T e o r e m a l. 2. 1. Oricare ar fl n 1, numar natural, Pn = nl (1)
43
.. J _ ... , ....... ___ ....... ...
• v D__emonstratie. Vo!fi demonstra teorema prin metoda mate-
mattee. Sa notam cu P(Ti) egahtatea (1).
1° P(1) este adevarata, deoarece am observat mai inainte ca p = 1 = 1 1
2° Sa aratam ca P(k) => P(k + 1).
1
•.
Sii ordonam tn toate moduri1e posibile o cu k + 1 elemente. Oricare din
cele k + 1 element: poate oc';lpa ultimul loc, al (k + 1)-lea. Se
astfel k + 1 modur1 d1fer1te de a ocupa ulttmul loc. Sa consideriim unul din ele tn
care un element ales al va avea rangul k + 1. Elethentele ramase
sint in de k, sa ocupe primele k locUI'i, iar aceasta se poate face in p
11
modur1 dtfertte. Se (k + 1)Ph moduri de a ordona o care are
k + 1 Pktl = (k + 1)Pk. Dar cum P(k) este a?e_varata_, P
11
=.kl
de. unde Pl!+l - ('k + )k ! = (k + 1)!. Conform metode1 mduct1e1 matematJCe
t eorema este demonstrata. '
sa consideram cii vida poate fi ordonatii intr-un singur
mod adiCii P
0
= 1. Deci, definim 0! = 1.
Exemple
1) Sa dam In tabel ul urmalor valorile lui n I, pentru 1 n 10
n
I
nl
I
n
I
n!
1 1 6
720 .
2 2 7 5 040
3 6 8 40 320
4 24 9 362 880
5 120 10 3 628 800
2) Cite numere difrrite se pot forma din.cift:ele: '·
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, ·8, 9
astfel ca orice n umtl.r sit conPn1 t oate cifrele doar o singurl:\ dati\ fiecarr cil' r·a?
SolLtfie .. Din num::trul mulj imilor ordona te care au en elementc celc 10 cifre trebuie stl
scl:idem pe CE:le care au pe primul loc cifra 0.
Deci obPnem
10 I - 9! = 9 · 9! = 1 · 2 · 3 · 4 · 5 · 6 · 7 · 8 · gz = 3 265 920
numere.
3) tn cite moduri poate fi ordonat/1. {1, 2, 3, ... , 2n} astfellncitfiecare
par sll. aibll. rang par?
Solu{ie. Fiind n locuri de rang par, rewllli ell. numerele pare de Ia 1 Ia 2n, care stnt
lot in numl\r de n. c:; e pot pe locuri de rang par in n I mod uri. FiP.carui astrel de mod de
a numere
1
or pare Yt corespund n I mod uri de aranjare a imp are pe locuri de
tmpar. De aceca numarul total al permutll.rilor de tipul cerut est.e egal cu 11 ! . n! = (n 1
1
2,
2.3. Aranjamente
. . 1. Fie o A cu n elemente. Dacii m n, atunci se pot forma
dtfertte :r_nu.l_tlml ordonate cu m elemente fiecare, in care intra numai elemente
ale A. De exemplu, dm elementele {a, b, c, d} se pot constitui
12 ordonate, avind cite douii elemente fiecare:
(a, b), (a, c), (a, d),
(b, a), (b, c), (b, d),
(c, a) , (c, b), (c, d),
(d, a), (d, b), (d, c).
44
ordonate car e se formeaza cu elementele unei oarecar e
a unei finite A, se numesc submultimi ordonate ale lui A , sau aranjamente ..
Mai precis:
Dacii A este o mul time cu n clemente, atunci submul{£mile ordonate ale lui A,
aCJtndjiecare cUe k clemente, unde 0 k n, se numesc aran.iamente de n elemente
luate cite k .
Observam ca doua ar anjamente de n elemente luat e cite k se deosebesc prin natura
elementelor ori prin ordinea lor . Numarul aranj amentelor den elemente luate cite k
se noteaza se ,aranj amente den luate cite k" .
. Din exemplul de mai inainte rezul ta :
12.
Ne propunem, in cont inuare, sa gasim o formul a pentru calculul numarului
Observam ca At, = n.
Intr-adevar , un element di n cele n elemente poate fi ales in n moduri , iar cu
acest element ales se formeaza o singura mu1time ordonata.
Formula care expr' ima In functie den k, este data d'e ur matoarea teorema.
Teorema2. 3. 1. Dad k n sint numer e natural e astfel incit 0 < k < n, atunci:
= n(n - 1)(n- 2) ... (n - k + 1).
(1)
Demonstratie. Sa consideram mai intii 0 < k < n 'sa aratam A:;+
1
=
= (n - Intr-adevar ca sa repartizi.im oricare k + 1 elemenLe, luate din n
· elemente date, pe k + 1 locuri, se pot 1ua mai int ii oricat·e k elemente ar' anj a pe
primele k locuri . Aceasta se poate face in moduri. I n fiecar1e din aceste cazuri ··
ramin (n - k) elemente. Oricare din aceste elemente se poate pune peal (k + 1)-lea
loc. Astfel, in fi ecar'e din cele moduri de aranj are a elementelor pe primele k
locuri, (n - k) prin care al (k + loc esLe ocupat de unul
din cele (n - k) elemente r·amase. Pr·in urmare, avem = (n -
Avind in veder·e ca = n, deducem succesiv:
n(n - 'l ), n(n- 1)(n - 2),
n(n - 1)(n- 2) ... (n - k + '1).
Sa dam o alta for·ma formul ei (1). Pt·odusul n(n - 1) .. . (n - k + 1) se poate
scri e sub for· rna: ·
n - 1) ... ( n - lc + 1 )( n - k) ... 2 · 1
(n- k) ... 2 · 1
. nl
Deci adi ca sub forma

(n - k)!
A
'' - n!
,. -
. (n - k)l
(2)
Pentru k = 0 formula (2) da
1.
Acest lucru este adevarat , deoarece O:'ice vida, despre
care am convenit s-o consider am ordonata intr-un -singur mod. .
Pent ru k = n formula (2) da
'
n ! = Pw
formulele (1) (2) sint adevarate pentt' U ori ce k, asLfel inc1t 0 k n.
45
• •;. ..__"''a ... _ .. .. .. • _;,..J.,.... a1• r ' •• ... __


E:r.emplc
1) ln cite moduri pol ri a;;eza!i '• elevi pe 25 de l ocurt?
Solu1ie. Num;'\rnl canlal cs le cgal cu
= 25 · 2'• · 23 · 22 = 303 600.
2) Cite numere natura le nenule clirerile se pol forma cu cifrel e 0, 1, 2, 3, 4, daclt i n fie-
care asll'el de num;1r, orice cifra inlra eel mull o datil..
Solrtfie. Cn 5 cifre se pol forma 5 I aranjamenlc diferile. Dar aranjamentelc care
i ncep cu 0, in numur de Al. dau numere de '• cifre. sin t
- = 5 · 4 · :J · 2 · ·1 - t, · 3 · 2 · 1 = 96
numcre en 5 cifr·c. Numi\rul numer·elor n r 4 cilrc care se pol forma cu cil'rele 0·, 1, 2, 3, 1,, csle
cu At din care srRrll!ffi numill'lll aranj arnenle lor· CH r·e inc.ep eu 0, esle ega! cu
Deci numere cu t, eifre sinl in num;\r· dr
- = 5 · '• · 3 · 2 - t, · 3 · 2 = 96.
li1 mod analog, numur·ul numerclor· diferile de 3 cifre, 2 cifrc o cifra va l'i respecliv:
- = '•8, :- Al = 16 !;<i 4.
Deei se pot l'orma 260 numcre.
2. A plicatir• la numiirul f u.ncliilor injecliCJe !ji b1jecliCJe
Sa notam Nm = {1, 2, ... , m}.
Sa presupunem ca B esl e o mul\ime cu n clemente (m n}. Atunci fi ecarei
injective f: Nm-+ B 1i corespunde o or·donata a lui B , care
esle for·ma Lii din elemenl ele b
1
= ((1 ), b
2
= ((2}, ... , bm = f(m) (toate acesle clemente \
sl nt difer·i te inLre ele, dupa injectivilat ea functiei f). Inver s, fi ecare submultime
ordonata, avlnd 111 clemente, a lui B, o inj ectiva f de la Nm l a B,
prin care f(Jr) = bit.
Este elar· ca In loc de N
111
sc poaLe lua or·ice A cu m clemente.
Astfel, numc'irul func/iilor inj('cliCJP defin£t e pe o multime A cu m. clemente cu
CJalori in.tr·o multime B cu n elemr>nle (m n) , esle egal cu numiirul submul(imilor
ordon.ale, Mind cile m elemenle, ale lui 8 , adicii cu A';:.
Dacii. m = n, adica , I !;i B au numilr n de eleme.nle, alunci orice func-
tie.f :A-+ R care ('Sle injecliCJa, eslc neaparal bijet'liPli.
Ramine de a r·1'HA.t ca f este sur·j ee'liva. Sa pr·esu punem pr'in ·absurd ca f nu esLe
slll'j ecLiYa. Deoar·ece f este injectiva, adi eu Ia clemente diferite din A
cOI'es pund pr·in f elemenLe dil'eri lc din mul pmea B rezulti'i ca f(A) =
= {f(x)l x E A} are n elemenLe. Deoar·ece f nu este sur·j ectiva, exista un ·element
b E B astfel inc!Lf'(a} =f. b penLru or·ice a E A. Deci be f(A} astfelf(A} are mai
dE! n clemente; AceasUi aeata ca f este. neaparat
surjectivii. Dcci f esLe injectiva surj ecLi va, adica bijecLivii.
Avind In vedere cele de mai inainLe, rezulti:i cii numiirul funcfiilor bijecliCJe
de{1:n ill' pe o mul( inu• A nt 11 r'lr•mcnll' cu CJalori inlr-o mul{irne B tol cu n clemente
es/e egal cu A!! = Pm {1([/di nl.
Jn parLicul at·, cl ara A = B rczullii ca numiirul funcpilor bij ective defini te pe
'o cu n elf' nwnLP cu Ya lor·i in ea este ega! cu numarul permutiirilor
mulvimii A, a dieu Pn = n !.
Din acest mo li,,, de obicei, o bij ectiva definita pe o cu valori
in se permuta r·e a aceslei
46
2.4. Comblnarl
1. Fie multi mea A • _{a, b, c} sa consideram toate sal e. Aces tea
stnt:
1) vida : 0;
2) submultimi av!nd fiecare cHe un el ement: {a}, {b}, {c};
3) submultimi avt nd l'iecare cite doua elemente: }a, b }, {a, c }, {b, c};
4) mult imea totala: {a, b, c}.
A = {a, b, c} are opt submult.imi, dint.t· e care : trei sub-
multimi cu cite un element, trei cu cite doua elemente, o
cu trei el emen Le mul vida.
In continuare vom rezolv a urmatoarea problema: /
. Fiind data o finita cu n sa se calculeze numar·ul submul-
\imilor sale avind fiecare cite k elemente.
Daoo A esle o mul(irne cu n elemcnle, atunci submulfimile lui A aCJind fil'care
cite lc clemente, unde 0 lc n, se combinal'i de n elemente luate cite /c.
Numarul combinarilor de n luate cite lc se noteaza c:: se
,combinari de n luate clle k"*.
Din exemplul de mai inainte r ezulta:
= 1, Ck = 3, q = 3, = 1,
'
iar cg + q + + = 8 = 2
3
(acesta este numarul tuturor submultimilor·
multimii {a, b, c}) . .
Ne propunem In continuare sa gasim o formul a pcntr·u calculul numarului
Observiim ca C?, = 1 deoarecc fiecare multime A are numai o
fara nici un element anume multimea vida. Apoi, C}, = n deoa·rece o
cu n clemente J1 = {a
1
, a
2
, ... , an} al'e exact n cu un singur element,
adica de forma {a
1
}, {a
2
}, ... , {£In}. For mula car e exprima i n functie
qe n k, este data de urmatoarea Leorema.
Teo r e m a 2. 4. 1. Dad k n sint numere nat urale, astfe l incit 0 k n, atunci
C
'' - n!
11 -
k)!
n(n - 1} .. , (n - lc + 1)
(1)
/c!
Demonslratie. Fie A o mulpme cu n elemenl e. Sa consi der am toate
A care auk elemente. Ordonam fi ecare dintr·e acesle submul-
\imi in toate moduri le posibile. asLfel, toate ordonale a le
lui A, .care au cite /c clementP.. Numiir·ul l or , dupa cum este Dar· cum
numa rul tutUT'Or • lui A avlnd /c clemente esle ega! cu iar fiecare
din acestea se pot ordona in Ph mocluri, rewlta ca = · P". Din aceasta
egalitate rezultii ca
A
k
C'' -
II - ph
lnlocuind in aceasta formul a expresiile = n! , Pk = k!, obtinem
(n- k)l
ck - nl
k!(n k}l
ceea ce se mai poate scr·ie :
--'-··-----
n(n 1) .. . (n - k + 1)
lei
1\'umarul se mai noteazu
47
. +--· .. _. ..,.,,_ ., ' ---- ----- -------- --
De exemplu,
C2
46 = 25 . 24 . 23 . 22
- = 25 . 23 . 22 = 12 650.
1.·2·3· /o
Exemple
1) ! n cite moduri se poa te alcil.tui d in 9 persoane o comisie rormat a din 5 membri ?
Solu1ie. Pent ru a avea loate cazuril e posibile trebuie sil. consideram toate submul t imile
forma te din ci te 5 clemente, a le unei rm·ma tc din 9 clemente. Numarul caut at estc
d= 9·8·7 · 6·5 =126.
1·2·3·4·5
2) La un turneu de au participat n l?i riecare 2 s-au inlllnit o datil..
Ci te pa r·lide s-au jucatl n turneu ?
· Solufie. Numurul pa rtidelor est c ega! ' cu numarul s ubmul p mil or formate din ci te dou a
clemente ale unci mulpmi cu n clemente, adica
c2 - ll(n- 1)
n -
:2
' il) Sa sc gaseasca numarul diagonalelor unui pol'igon convex cu n laturi .
Suln?ie. Virfurilc poligonului for meaza o multime de n puncte in plan , necoliniarc cilc 3.
Numi\rul d iagonalclor :;: i al laturilor poligonul ui este ega! cu numilnrl formate din
cite dona clemente a le unci mul timi c;u n clemente, aclic-il.
n(n- 11_
:2
Scazind c· elc n laturi d in accst numar, obPncm:
n(n- 1 l
:2
- n=
n(n- 3)
2
care rcprezinlu n umarul di agonalelor unui poligon concx cu n l'lturi.
'•) I n cite punct c sc intersectcaza unui poligon ronvex cu nlaturi , daca orieare
tre i d inlre ele nu slnt ronr urente?
Solu!ie. Fiecurui punct de iilterscdic a doua diagonale ti corespund '• vl rfu ri ale poligo-
nului, iar Ia or ic,are 4 vlrfuri ale poligonul ui le corcspunde un punct de intersectie (punct.ul de
intersect ie a l diagonalelor· patrul aterul ui cu vl rfur ile in celc 4 puncte). De aceea numarul l uturor
punclelor de inlersecPe este ega! cu numar·ul posibil ililPior de a a lc:::c 4 d r·furi d in cole n virfu r i,
ad icii:
= n(n- 1) (n- 2) (11 - 3) = n (n - 1) (11 - 2) (n - 3)
1 . :2 . il . '· 24
2. CUe1'a proprietafi ale numerelor

,
, Numerel.e o .serie J?roprieLap Ele exp1·ima di feriLe
1nt re submulvJmile une1 multi mJ. AcesLe se pot demonstr<t direct din
formula penku Mai instructive sint insii demonstratiile bazate pe r ationamente
cu mult imi. ' '
1 o For mula combiniirilor complementare. Dacii 0 ,;; k ,;; n, at unci es Le adePii-
ratii egalitatea :
(1 )
Demonstra[.ie. Cu aj uLor ul formulei pentru avem
n1 n!
ck- . = = cn-k
, - /rl(n - k)! (n - k)![n-(n - k)J! "·
48
-
- -. ---- .,;,#-'.....,. •:... ' .,
1 -
..
Sensu! a ces tei afir rna tii este ur miitorHl. F ie A o mult ime cu n clemente.
F iecarei submult imi X cu k clemente a lui A ii asociem o submul t ime bine deter-
minat 3., cu (n - lc) e lement e , a A, anume CX (complementara lui X) .
Prin acea sta asociue, unei submulvimi cu (n - k) clemente i i coresp unde o singurli
submultime cu k eleme nte. numar ul submul\ imilor cu k elemente ale lui A
est e egal cu numiirul submultimilor sale cu (n - lc) element e. Aceasta
se exprima, de a lt fel,. prin egali t atea (1).
2° Pentru orice numiir natural n 0 este adr. Piiratii egalitatea
+ + c;, + .. . + = 2n. (2)
Df' monstra(i e. Suma di n membrul sting al egalitatii reprezintii tocmai
numihul tut uror submultimilor u nei multimi cu n elemente. Egalitatea (2) rezulta
din t eorema urmiit oare: ·
Teo r e m a 2. 4. 2. N umarul t ut ur or unei formate din n ele-
mente este egal cu 2n.
Demonstra{ie. Vom aplica metoda inductiei matematice. Sa not am cu
P(n) afirm·atia teoremei.
1) P(n) este adeviirata pentru n = 0, deoarece mult imea vida
are o singurii submultime anume ea
2) Sa demonstram ca P(k) => P(k + 1), adica din aceea ca o.mult ime format a
din k elr·mente are 2h. submult imi rezulta ca o multime format ii din k + 1 elemente
are 21<+
1
submultimi.
Fie o B for mata di n k + 1 elemente:
B = {b1, b2, ... , bin bk+l}
fi e urmatoarea a lui B;
B' = {b
1
, b
2
, .. . ,
Cum P(k) este adevaratii, rezult a ca B' are 2k Din fiecare submul-
time a l ui B' se obttine o noui'i submul t ime a lui B prin adaugarea elementului bh+l >
deci se obtin astfel, Inca 2
1
' submult imi ale lui B. In total sint deci 2h. + 2k = 211. +1
submultimi ale multimii B. Conform metodei matematice t eorema est e
demonstrat a.
3°. Formula de recurenfii pentru calcul ul numiirului de combiniiri. Pentru orice k
$i n astfel incit 0 ,;; k < n, este adePiiratii egalitatea:
= +
Demonstratie. Cu ajutorul formulei pent ru avem
(n - 1) !
= ----'-- - -'-- -
k!(n - k - 1) I
C
lc- l -- (n - 1) !
n-1 -
(k - 1) ! (n - k) !
(n- 1) ! (n -·k)
k! (n- k)l
(n - 1) 1k
k !(n - k)! ·,
Inlocuind aceste valori in par tea din dreapta a formulei (3), obt inem


+ = (n - (n - k) + (n- 1) !k = (n- 1) I (n - k + k) _
k!(n - k) ! lc ! (n - lc) 1\ kl( n - lc) I
n!

k l(n- k)!
Egnlitatea (3) este demonstratii .
• - Matemat lcli - AlgebrA, cl. a X·a

(3)
49
I
81\ dilm o a ltl\ demonstratie formulci (3) fil.ci nd un r a ponament. cu multimi. Sli cons ide-
ri\m nn element oarecate a al unei mulpmi A, forma t!\ din n clemente t oatc submul t imi)e mul-
pmii A, forma te d in ci l e k 'elem1mte. Numarul s uqmunimi est e ega! cu SubmuJtimile '
c· u k ele mc rlt.e ale lui A le implirtim in doui!. clase (disjuncte): s ubmult,imi care con tin pe a !ii
care nu contin pe a. Num11rul submuJtimilor d in prima clasll. est e egal cu
deoarcce fiecarc as tfel de s ubmul t ime se obtine prin adliugarea elementului a Ia o 'iubmultime oare-
care cu (k - 1) elcmente, a multimii A. Numarul s ubmul t imilor din a doua clasll. este egal cu
cf.:_t. deoarece fiecare astfel de submunime este o submul time cu k clemente, a mul timii
A - {a}. Deci:

= + -1·
4° Triunghiul lui Pascal *. Formula (3) a punctului precedent permite sa
calcul iim Cu ajutorul -ei se pot calcula succesiv numerele
mai intii pentru n = 0, 'apoi pentru n = 1, pent ru n = 2 Valorile
relor le scriem sub forma unui t abel triunghiular care se triunghiuli
lui Pascal:
1
n = O
1 1
n = 1
1 2 1 ·n = 2
II
1 3 3 1
n= 3
1 4 6 4 1 n =4
1 5 10 10 5 1 n= 5
In Iinia a (n + 1)-a a tabelului sint in ordine numer ele ... ,
Avem = = 1, iar numerele r amase se calculeazii cu ajutorul formulei de'

Intrucit numerele

sint dispuse tn acest tabel in linia precedenta
celei in-care se la stinga la dreapta acestuia, at unci pentru a obt ine
adtinam numerele din linia precedenta care se gasesc la stinga la dreapta sa. De
exemplu, numarul 1Q din linia a se adunind numerele 4 6 · din linia
pl' ecedentii. · .
8. 0 interpretare gwmetridi pentrrt numerele '
F ie numercle na tural e 1c aslfel inclt 0 k. n . !n conlinare se va·.cta o int erpret a re
geomolric:t a numarulni .
Fie planul xOy punctul M(k, n - lc). Not am cu M' M", de coordona te
(lc, 0) , rcspecli v (0, n - k). Realizam ret enua din rigura 11.1 , cu plit rate de lall•rli 1 (adic11, un
caroiaj a l dreptunghiului OM' MM" cu pa trat e de la tur!l. 1). Aces t.ea sint in numar de k · (n- k ).
"""
50
,

(;
-
'
Fig. l1.1

.a
Virfurile celor k · (n ...:... k) pat rale se numesc
nodurile ret elei. Numim drum pe refea o linie
f rinta care dou1!. nod uri oarecare ale re-
.n-kJ telei este for mat ll. d in la turi succesive pl\-
tra telor ret elei.
Se pune probl ema det erminarii numli-
rului drumur ilor pe retea minimale (cele mui
scurte) care unesc punctul 0(0, 0) cu punct ul
M(lc, n - k).
Sc obsurvii eli un drum pe ret ea minima l,
care 0 cu M, este ·format din k + (n -
·- k) = n segiJiente (de lnngime 1}, dintre care
k segmente orizontale (n - k) segmente ver-
tirale. difer l\ lntre ele doar prin or-
d inea de suecesiune a segmentelor orizontale
* Bl aise Pascal (1623- .1662), ma tema ticia n fr ancez.
" ·--... • .;,II I, .... "' •'
l}i vert.icale . De a ceea numlirul
este ega! cu numl\r ui tuturor
d in n segmente se pol a lege
adicli
tuluror acP.sl or drumuri
pos ibilit 11.til or pr in eare
k segmenle or izontalc,
Remarcll. m d\ n este suma coordonatelor punc-
tului M.
S-ar putea eons ider a num1\rul pos ibiliUI.Pior de
alegere a (n- k) segmenle ver licale din cele n segmen-
te "i atunci obtinem numlirul c::-11..
' .
· · Ast fel , am s tabilit geomet ric formula combmi\·
h n- h.
r ilor compleml'n tare : Cn = Cn ·
Sa demonstram i n fel formul a de
y
M,
Mtk,n-lrl
""'

0
K
Fig. 11.2
penlru caleulul n •Jmlirului de combinliri.
1
)
Si\ consider am reteaua din f'i;: ur a 11. 2, pc ca re riguram punclele M1(k-
1
• n- ,·
lj i JH2(k, n- lr- 1). . · . . . O(O O) .
1
M(A-
11
- k)
Rezultil cil n umarul t ul uror drumurtl or· mrntma
1
e ·care unesc , • Cl • . ,
es te ch. Toate aces le drumuri le lmpar· ti m in dou a clase (disjunc le) : • ca.rc
1
.•·ec prlll
n • I f' ' ·d lclor f•ccartt HI Ulll punc-
p
unct ul .7\lf drum•J ri care t ree pr 111 punc l u 1\fz. s uma coo• ona . .
1 ' . t . '1 ll' ('k Ja r num1\ -
t ele M
1
J11J
2
es le n - 1 rezult ii ca numa rul d r·umur·llor rec prm" 1 es · 11-l • •
r ul drumurilor care tree prin JH2 este de unde rezultil
Ex
Permutt\ri
'' c'' c''-
1
C., = n- 1 + 11-1·
1. Din elementele multimii A rase formeze · t oate per mu t iirile posibile , dar t\ :
a) A = {2};
IJ) A = {4, 5};
I
2. S1!. se si\nplit'iee expres iil e :
a) 6! + il ; b) 9 1- 81;
3. Sli se rezol ve ecuatiile :
c) A = {:t. , f3 , y };
d) A = {u, b, c, d) .

c) 21 01 ;
n ! .
d ) (n - 2) ! '
1
e) (11 - 3) I .
ill - fl) l'
a ) (n + 2)! = 72 ; b) n l
nl (n - 4)1
12n!
(n - 2j l
1
c)
n ! (n + 1}1 (n + 2)!
4. Sa se rezolve inecuat iile :
)
(n - 1 ) I < ,, .
a ... ,
I n ·- 3) I
(n + 2)1
b) ·- < 1 000.
(n + 1) I n + 2)
5. t n cite mojuri se pot pe un raft p alm ca rti ?
1 1
r) - - - - ·
n! (11+2)!
t
•t d · ot (''• acez ·lle v·trroattcle (JOnl.nt 1' 01 ·
6. Un t ren de persoane a re zece vagoane. n c1 e mo ur r P ' ,, · ',.., ' •
ma re a t ren ulu i? •
· · lt ' {1 ·> } as tl' el l' R n umerPlc 1 2 3 sa sica
7. ln cit.e moduri poate fi ordonali\ mu , tmca , -· .. . , n , · • •
l a rind In ord1ne cresciiloare? •
1 ' . 1 . B I le Sli se ga«easd\ n umaT'u
8. F ie dali\ o mul time A cu m elemente o mu cu n e emen . . , . • •i sli.
de permut ar i al mul timii AU B, nst.fel lnci t primul eleme nt al l tnCl astll:l l de per mu1 1\.
fi e din A, iar ultimul s ii fie din B. A n B = 0.
51
9. C:lle <> l•'mcnlc lr'cbuie sl.t o mul p me, asll'el !nell numi1rul permutll.rilor acest c i mul --
si1 euprins lnt re ;,oo 1 000'?
10. Din cifrel•1 0, 1, 2, 3, 4, ;; se formeaza l oate numerelc cu cifre ast:'el l ncit In fiecare
num:lr s(t nu fi<' cifrc iden't.ice. Cite numere se pot obpne?
11. 1n cli P moduri pot n R'?CZate n persoane Ia 0 masll circularll.?
Arnnjamente
12. SJ. sc sc-ric loale aranjamentele de cite 4 clemente ale mulpmii {•t, 'b, c, d, e}.
1:1. Cile numcre natuJ'ale nenule difer ite se pot for ma cu cifrele 0, 1, 2, 3, daclt in riecare astfel
' de num<lr, orice t ifri1 intra eel mul l o datiL
H. 0 grupc'l. de studcnp trebuie si1 prog1·a meze patru examene In timp de opt zile. ln ctle
moduri se poale face aceasta? Dar d acli ultimul examen 'se va da In mod obligal oriu In ziua
a opt a?
1u. Cr.i t. •·eizcci elevi a i unei clase au schimbat fot ogra fii lntre ci. Cite fot ograf ii au fos t nece-
sare?
16. Sii. se calcul eze:
6
)
An +A,
a •
A:, I

h) c)
(2n + 1)
k-1 .
A2n- 1' (2n-k) I ·
1<+ 1 k
An+k- An+k
17. Sa sc afle "· daca:.
10 8
b l An -An = 109;
. 8
A n
In+ 2) 1
c) = 132.
k)! '
HI. $tiind I'll numarul aranj amentelor de n elcment.e luate cite k est e ega! cu de p ori numll.rul
a ranjamentelor de n clemente l uate cite k - 2, s1!. se ga_seasca n.
Comllinilrl
11J. Ra sc scr ic t oale submulpmile mul!imii A si1 se gll.seasca numll. rullor, dac1!. :
HJA=(3,'t }; b ) A = {?:, y, 8}.
20. in dtc moduri, din 30. elevi, poale fi ales un comi let forma t din 3 elevi?
21. F iind dale n puncte, a>lfel oricare t rci dintre ele nu sl nt coliniare, s:l se gf!.seasc1!.
num:lrul dreplclor care se pot duce unind punclcle doui\ clle doull..
22. C!1.1: numere de cite pat ru cifre se pot forma a-;tfel !nett In l'iecare numar o cifr fi s!l. fie mai
m,·wc dee it precedenta? Dar dac11. fiecare cil' r:l est e ma i mic:ll. decl t precedenta?
23. 1 n plan sint. date n pu nct e, d·in care in afar!!. de k puncte care slnt sit uat e pe aceea;;i dreapt:l,
orica re t rei puncle nu sint coliniare. Se cere sa se a fl e:
a ) Pri n r ile drepte se pot uni aceste puncle?
b) Cite triunghiuri diferite, cu virfur ile tn aceste punr le, exis t a?
2! . . 1n rite moduri se pot forma echipe din cite 4 elevi nn pr ofesor , daclt sint 20 de elevi
3 profesori '?
2a. La 9 c-la3e trebuie 3 profesori de matemalic!l. fiec:lruia reparlizlndu-i-se cite 3
cla se. ln e!le nioduri se poat.e face repartizarea?
2(1. Sii. se calru lcze :
a) do;
JJ) elL
c) c::t1;
d) + cf8o;
27. Si1 sc f'lfl e n, daelt:
52
a) = 5n(n - 3);
6
b) + = n(n- 2);
e)
f) do + cro;
) C
4(n+ l ) 3 •
C •4n+9 = 5A<t.n+? '
.. • ,;JII- .._.
28. Sa dll.
0
mJlpme A care a re n elemente. lmp!l.rtim toatc s ubmultimile lui _A in clase (dis-
juncte), punind in aceea!?i claslt t oate subrriul timile lui A care au numar de cle-
mente. Care di n aceste clase !lSt.e cea mai numer oas:l?
2fi. Sf!. se rezolve inecu a\.iile:
a) < c)

< d o;
· b) > c;,; d) ds
2
> dG·
80. SA sc rezol ve sistemele de ecuafii :
k-1 n - 1 k
xCn-2 + --y = - -
k -1 n- 1
k-2 It - 1 ,. ._ 1
xCn-2 - - ·-- Y = --
k n- 1
31. Sll. se deduca cgali t1!.\.ile :
k k k - 1 k -2 .
a) Cn = Cn- z + 2C,-z + Cn-2•
,,. " k- 1 c"- 2 +
b) C11 = C: ,._3 + :lCn-3 + 3 71 - 3 1l-3>
9 9 9 9 c to
c) Cg + Cto + C11 + ... + C2o = -21·
2. Din tl persoane, dintJ·e care 7 bitrbaP !ii 4 femei, se o delegatio alc!l.tuit1!. 5
soane d intre care eel putin remei. l n ci t e modur1 se poate forma aceasta delegatJe ·
l •.
II
3:1. Binomul lui Newt on
Daca a §i b
sint numere, sint bine cunoscute formulele :
(a + b)
1
= a + b,
(a+ b)
2
= a
2
+ 2ab + b
2
,
(a + b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+ b
3
.
De asemenea, se calculeaza fara
(a+ b)4 = (a + b)
2
(a + b)
2
§i (a + b)
5
=-= (n. + b)
2
(a + b)
3
§I se obt ine
(a + b)4 = a4 + 4a
3
b + 6a
2
b
2
+ 4ab
3
+ b4,
(a + b)S = as + 5a4b + 10a
3
b
2
+ 10a
2
b
3
+ 5ab
4
+ b
5

Observam ca, din membrii din _dreap_ta ac_estor formule_ sint
egali cu numerele din linia corespunzatoare a trmnghmlm lm Pascal (veZI § 2,
pet. '2.4). d f 1
)
Vom 8I'ata ca pentru orice numiir natural n este a evarata o,rmu a
(a + b)n = + C},an-lb + ... + C;:'an- mbm + .. . + (1)
care se formul a lui Newton*. Membrul drept al (1) se
dezCJoltarea bihomului la putcre. . . . · .
Vom demonstra formula (1) prin met oda matematlce.
Notam cu P(n) egalitatea (1), pent ru un n dat.
• Isaac matematician fi7. ician engle z a trllil inlre anii 16
1
•3-1727.
53
1) P(1) este adev.nrata, deoarece
(a+ b)l =a+ b = C7a + C}b.
2) Ramine sa aratam ca pentru orice numar natural k ;;:, 1, avem P(k)
= P(k + 1).
Fie deci adevih·ata P(k) , adicii
(a+ b)k = C2ak + qak-lb + ... + C'f:a'k-mbm + ... +
I
Sa arat am' ca este adeviirata P(k + 1). lntr-adevar, avem
(a .+ b)k+
1
=(a+ b)k(a +b)= .(C2alt + qak- tb + ... + C'f:a'k-mbm +
+ ... + Ctbk) (a + b) = + + ... + c;:a-t-taR.-mbm+t + ... +
. + + qakb + ... + c;:aak-mbm+l + ... + c;:a-
1
abh + CZb
11
+1 =
=

+ (C2 + q)akb + ... + (C;:a + C;:';-
1
)aR.-mbm+t + ... +
+ (cz-t + CZ)abk +
Deoarece
q = 1 = q+l; q + q = q+l, ... , c;:a + c;:a-r t = cr-tl, ...
· C"-
1
+ C" C" C" 1 C".L
1
... , II h. = k +l• k = .= k + l•

(a+ b)k+l = q+lak+l + q +lakb + ... + cr.tlak-mbm+l + ...
... + c z+labk + CZ=I= fbh+l.
Folosind metoda,inductiei matematice, urmeaza ca P(n) ete adevlirata pentru
orice numar natural n ;;:, 1. Formula lui Newton este astfel demonstrata.
Avem:
Deci :
Exemplu. Ia + b)
6
= cga
6
+ Ckb + d a
4
b
2
+

+

• + + cgb• .
o s 1 6 2 6·5 " s 6·5·4
Cs = 1 = Cs;Cs=-=6; Ca = = 15;C6 = =20.
1 1·2 1·2·3
= 15 (fiind combinl\ri complementare).
d = d = 6 (fiind combinll.ri complementare) .
(a + b)
6
= a
8
+ 6a
5
b + 15a
4
b
2
+ 20a
3
b
3
+ 15a
2
b
4
+ 6ab
5
+ b
6

q, .:., din formula lui ' Newton se numesc coeficienfi
binomiali. sint, evident, in numiir de n + 1.
Asupra formulei lui Newton facem citeva de bazii.
1. In dezvoltarea (a + b)n, dupii formula lui Newton, sint n + 1 termeni
(numarul termenil or l'iind egal cu numiirul binomiali ... ,
2. In formula lui Newton puterilor lui a descresc de Ian Ia 0, iar
exponenvii puterilor lui b cresc de Ia 0 Ian. Suma puterilor lui a b
1n orico t e1·men al dezvolLiidi este egaHi cu n, adica este egalii cu exponentul puterii
binomului. .
3. Coeficientii binomiali din dezvoltare egal de termenii extremi ai
dezvoltnrii , . si nt egali intre ei, deoarece (fiind combinari complementare).
4. Daca n este un numiir pa•· (adica n = 2k), atunci c.oeficientul binomial
al t ermenului din mijloc al dezvoltarii (adica este eel mai mare. Daca n este
impar (adi ca n = 2k + 1), atunci · binomiali ai celor doi termeni de Ia
mj jloc slnt egali lntre ei (adica = sint cei mai mari.
54
5. Termenul adi ca al (k -t 1)-lea t ermen di n egalitatea (1), se
termenul de rang lc + 1 se not eazli cu T k+ l ·
T C
k n-hbl' 1 - 0 1 2 n
lt+l = na ' (C - ' ' ' ... , .
Terinenul T k+t se mai termenul general al dez(.Joltarii, deoarece
dtnd lui k val ori de Ia 0 .Ia n, gasim toti. termenii dezvo!Uirii.
De exemptu, Tl = = este primul tm·men, Tz = C},a'Hb este
al doilea t ermen, T
3
=

este al t reilea termen
Se' poate st ahili. o de intra-· t ermenii succesivi ai . dezvol-
t arii ( 1).
A vind in vedere ca
r ezulta ca
T
- c l<+lan-1<-lbl<+l - n - k Cl'a'H•bh !:._ - !!:._- lc . .!!._. T
h+2 - 71 - 1 71 - k + 1 ll+t·
k+ . a a
Deci
n- k b
T, +z = . -. Tll +t·
k + 1 a
(3)
0 Sa Se faca in tre COP{icientul unui lermen al de::,(.Jol-
tarii dupa formul a lui Newton coeficimtul bin_omial al aceluia$i tPrmen. De exemplu,
tn dezvol tare a
(a + 2b)4 = a4 + 8a3b + 2lw
2
b
2
+ 32ab
3
+ 16b
4
coeficientul celui de-al patrul ea termen al dezvolUirii est e 32, iar· coeficient ul sau
binomiid este = 4.
Sa dam in citeva P.xempl e aplica{ii .
11 sa se g:l. >ea>ca termenul al cincilea al dezvoltarii
(JI; + v;zpo.
Soln!ie. Termenul cautal il glsim fol osind formula (2)
T,, = do(JI-;;)10- 4(iV xz)4 = V xt.
2) 8;1. se g.1'>easca lermenului care cont ine pe x
7
din clezvollarea
(
- 1 , /-" 12
iY x• + 2 v x) ·
Scrie m termenul general nl dezvollarii
-----
C
it ( B/ --::i) l2- l! ( 1 I /-)
1
'
:fl<tl = 12 V X V X •
Punem concl iPa ca ·in T1
1
t
1
sa U!Jurll. :v
7
, adieu



= :r·
7

2(12- h) !!.. 2{12- k) . ,. v
Deci x
3
x 2 = f.
7
de unde +- = i , care cia lo = 6.
' 3 2
1 :II , . .
3) Sa se determine a\1 2-lea lermen al dezvolU\rii (x- --=) , daci\ eoc!rt·rentul
V 5x .
bino-
mial a\ celui de-al t reilea ter men este ega! cu 105.
55
Solutie. Coeficientu\ binomial al termenului a \ treilea oste Avem adicll.
nln - ) .
= 105, de unde n1 ,= 15 n: = - 14 .. Cum n este poz!tiv, rezulta eli n = 15. Deci
Ttz = ( 4 = -Cfsxu _1- = - 15. 14. 13. 12 • ..!_ x9 = - 273 x'.
V 5x 5
2
x
2
1 · 2 · 3 · 4 5
2
5
4) 811 se giisca.sca rangul celui mai ma re termen in dezvollarea (1 + 0,1)1°0 •
S I
· D T11+• 100 - k 01 100- k
n u{1e. upa formula (3) rczulla --- = . ...!...... = .
• • I Tit+l lc + 1 1 10(k + 1)
A
" 1 00 - k ....... 1 d :< • • 2
vern c" .,::;- ac ... numa1 daca k ,;;; 8 -.
101k+1) 11
D
.
ec1 pon tru k,;;; 8 rezulta --- > 1, iar pentru I.-;:. 9 rezullil ----±:'.. < 1. termenii
Tit+t · T11+t .
do7.volturii cresc pina Ia T10 ;;i dupa aceea descresc, ad ica T
10
este eel mai mare termen a\ dezvol-
turii.
3.2. in calculul cu co mbinari
Nu mcre\c au o serie de interesante. lndic.am mai jos ci leva dintre acestea
s labilim o se rie do idenlil.il\i pe rare le veri ri ca binomiali.
:\minlim mai int.ii urmiHoarele formul e:
= (1)
= +

(2)
+ + ... + = (a')
care au fosl slabilitc in paragraful 2.4 din acest capitol.
Observi'tm ea egalitalea (3) se obpne evident :;; i din formula binomului lui Newlon,
(a+ bJn = c?.'ln + + + ... +
pentru a = b = 1.
Dad\ in formul a binomului lui .1\ewton se pune a = 1, b = -1, se obPne egalitatea:
+ .. . + = o. (4)
Po baza egalilll\i lor (3) U•l rezulli1
I
+ c;, + c:, + ... = + + + .. = 2n-t . (5)
Deci , suma coe{icien{ilor binomiali ai termenilor de .rang impar esle egalii cu suma coeficien-
l'·lor bonomiali r.i /ermenilor de rang par.
Vom stabili in continuare aile c.i teva formul e combina torii importante. Uneori, pentru
dcmonslra(i a a numilor egali tap este uti\ sa se aiba in vederc interprelarea geometrica a numll-
rului care a fost dati\ in paragrat'ul 2.4 din acm:; l capitol.
56
1. Sa se cl emonsl reze d1
= + + ... + d:f.
Dem(mstraf ie. Folosind egalilatea (2) , scr iem ')irul urmutor de egalilllti
= +
= +
d+l = cZ + d-t,
C
k ch-1
1 1
l
k = k-1 := .
(6)
Adunind membru r.u membru ace3le egalitll.t[, dupll rcducerea lermenil or asemenea , ob\incm
egalitatea (6).
2. Sa se demonstreze ci\
I
co ch c 1 ch-1 ,.,kco ck
n m + n m + ... + vn m = n+m·
1. 'l'oale cu k clemente ale mulpmii
(7)
al car.or numll. r este • le impartim in k+1 clase T
1
, T .. , ... , Th+t aslfel : Ti eslc formala din
toate submJIPmile lui A cu k ele mente, in component.a carora intrll. exact i elemenlc cu indici
,;;; n . Fiecare din clasa T i se poate obtine, r eunind o snbmulPme oarecare cu i .ele-
mente a mulJimii {a1 , ... , an} cu o submultime oarecare cu (k- i ) elementc a multimii
{an+t> .. . , an+m }. Ti este forma til. din submultimi. Cum T
1
, T
2
, ... , T11+
1
sint
dis.Juncte doull. cite doua, iar reuniunea luturor esle lolalitatea submnltimil or, cu k elemenle,
ale multimii A, rezulta
I'
DemonstraJia :!. Sa considerll. m egalitatea
(1 + x)
11
(1 + x)m = (1 + x)n+m. '-
Folosind formula binomului lui Newlon, deducem coeficienlul lui xh. di n mcmbrul dl'\'p1.
al aces lei egalitap ca fiind c::.+n, iar coeficientullui x k din membrul sling al egaliUitii rstc
c?,c::. +

+ ... +
Ilupa cum se va argumenta in Capilolul IV al manualului, coeficienPi lui xh din cei rloi mcmbri
sint egali, de unde rezulla egalit atea (7).
Dacll. in l7l , k = n = m (.inem seama de formula (1), rezulta


+

+ ... + (c;:)
2
= C2w {8)
3. Sll. se demonstreze ca I
o s 6 1 ( nn: )
Cn + C11 + C11 + ... = 3 2n + 2 COS S • (9)
Demonstratie. F ie
- 1 + i

2n: . . 2n:
e: = = COS 3 + I Sln J
o rlidacina cubica complexll. a unilllt[i. .Avem deci e:
3
= 1 e:
2
+ e: + 1 = 0.
Punind in formula binomulni lui :'{owlon a.= 1, b = 1, apoi (L = 1, b = e: :;;i , in
a= 1, b = e:
2
, ort.inem:
2n = + + cT. + d + + . . .•
(1 + e:)n = + + e:
2
c;, + c;l + e:c:. +.
( 1 + = +

+ + + + ...
Adunind, termen cu termen, aces te trei impart.ind la 3, i n mcmbrul drept
+ + + ... , iar In membrul sti ng
_!. [211+ (1 + e: )ll + (1 + e:2)11J.
3 .
Tinlnd seama de faptul ca
1 .V3 n: .. n: .
1 + e: =
2
+ I -
2
- = C. OS
3
+ I Sin
3
:;;1
2 1 I . V3 ( 1t ) . : ( 1t )
1 + e. = - - -- = cos - - + 1 sm - -
2 2 3 . 3
57
- - . 4 - · - __... ..............
obtinem
..!_ [2n + (1 + ,E)n + (1 + £
2
)n] =..!. ( 2n + 2
3 . 3 3
"
de undo rezult.ll. cgalitalea (9).
' Ulsllm ca exerci\.iu demonslrarea urmll. toarelor doull.
+ + 4- ... = : [ 2n + 2 cos (n
2
)7tl (9')
C2 5 a 1 [ n (n 4)7t ] '·
n + Cn + Cn + ... = S 2 + 2 COS
4. Aplicafie. (Mi ca teoremii. a lui Fermat). Dacll.p este un numll.r natural prim, iar nun
numllr natural oiuecare, alunci nP - n se divide cu p.
Demons!.ra{ie. lntr-adevll.r, pentru n = 0, al'irmapa este adevaratll. S.ll.
punem kP- k divizibil cup sll. demons tram ca numll.rul (k' + 1)P - (k + .1) este divizibil cup.
Penlru acost a, considerll.m diferenta
tic+ 1)P - (k + 1) - (kP - k)'.
Dezvol tind dupil. formula lui Newton (k + 1)P, avem:
(k + 1)P- (/c + 1) - (kP - k) = (/c + 1)P- kP- 1 =
= C}k7>-
1
+

+ ... + cg-
1
k. (1)
lns1i pentru 1 j < p avem:
= p (p- 1) ... (p-i + 1) .
1 . 2 ..... j
lntrucit numll. rul p este pr im, el nu se divide cu nici unul din numerele 1, 2, ... , j de Ia
numitor. De aceea se divide cu p pentru 1 j < p. Dar alunci termenii din membrul
drept a l cgalilll.Pi {1) se divid cup dcci membrul s ting se divide cup. Dar r.um am pre'!upus
ell kP- kse divide cu p, atunci :;; i (/r + 1)P- (/c + i.) se divide cup.
Conform melodei inducPei matematice rezui UI. ell. nP - n se divide cup, pentru orice numll.r
natural n.
Ob.,er(la(ie. Dacii p este un numll r na tural prim, iar n un numll.r natural care nu
este multiplu' de p , atunci n7>-
1
- 1 se d(vide cup. Acest este o variantll. sub care se inti!·
adesea te01•ema de mai inainle.
E:cemplr?
1) Deoarece 17 este numllr prim, at.u nci 1979
17
- 1979 se divide cu 17.
2) Deoarece 97 este numll.r prim, iar 721 nu esle multiplu de 97, atl!nci 721 YG - 1 se divide
cu 9i.
3.3. Suma puterllor asemenea ale prlmelor n numere naturale
Fie k 1 un numllr natural sll. notll. m cu
-'h. = ·lk + 2k + 3k + .. . + nk.
1n ccl e ce urmeazll. ne propune111 sll. evalull.m aceasl1l. sumll. Mai intii vom calcula clteva
sume parliculare, cum si nt S1, S2 , S3 , care ne o idee de cal cul pentru cazul ·
1. Sc veriricll prin induc\.ie malemalicll. urmllloarea formulll. care dll. suma primelor n
numerc naturale
· n(n + 1)
s.- = 1 + 2 + 3 + ... + n =
2
(1)
58
- -
. . ·-- . . :...._ : '-. . '
),
2. Sit calruli\m arum
s2 = 12 + 22 + 32 + .. . + n2,
adica suma patratelor primelor n numere natur ale.
811. consideram formula
(a + 1 )
3
= a
3
.+ 3a
2
+ 3a + 1
Filcind, succesiv, pea ega I cu 1, 2, 3, ... , n - 1, n, obtinem
2
3
= 1? + 3 ' 1
2
+ 3 ' 1 + 1 1
3
3
= 2
3
+ 3 ' 2
2
+ 3 ' 2 + 11
4
3
= 3
3
+ 3 . 3
1
+ 3 . 3 + 1,
•••••••••••••• 0. 0 \.' •• •
n
3
= (n- 1)
3
+ 3(n - 1)
2
+ 3(1'!- 1) + 1,
(n 4 1 )
3
= n
3
+ 3n
2
+ 3n + 1.
Adunlnd aeesle rel api membr·u cu membru, dupll. reducere a lermenilor· asPmenoa, se ob \ine
(n + 1)
3
= 1 + '3[i2 + 2
2
+ 3
2
+ ... + + 3(1 + 2 +· 3 + .. + n) + n · 1,
sau
de undo
3S2 = (n + 1)
3
- 3S1 - (n + 1) .
Aceast l\ formulA ne dll. pe S2 In funcpe de S
1
• Da r daca i nlocuim S
1
d:tt de formu_la (1),
dupi\ efecluarea calculelor, se ob\ine
s2 = n(n + 1) (2n + 1)
6
3. Penlru a al'la pe S3 ,
= 1
3
+ 2
3
+ 3
3
+ ... + n
3
(Suma cuburilor primelor n numerc naturale) consideri\m formula
(a + 1)
4
= a
4
+ lta
3
+ 6a
2
+ 4a + 1.
Fiicind, succesiv, pea egal cu 1, 2, 3, ... , n - 1, n obPnem
2
4
= 1
4
+ 4. 1
3
+ 6. 1
2
+ 4. ·1 + 1,
3
4
= 2
4
+ 4. . 2
3
+ 6 . 2
2
+ 4 . 2 + 1,
4.
4
= 3
4
+ f1 ' 3
3
+ 6 ' 3
2
+ 4. • 3. + 1 1
n
4
= (n- 1)'
4
+ 4(n- 1)'
1
+ 6(rt - 1)2 + 4(n- 1) + 1,
(n + 1)
4
= + 4n3 + 6n
2
+ 4n + ·J .
Adunind aceste membru cu membru,, reducerea termenilor asemenea, sc
(n + 1}
4
= 1 + 4.S3 + 6S2 + 4S1 + n,
de unde
4Sa = (n + 1)
4
- 6S2- 4S1 - tn + 1).
(2)
. formul ll. ne dll. pe 8 3 in funcPe de S1 S 2 • ln!ocnind S
1
1ii S2 date de formul ele
(1) (2), se obtine dupa efectuarea cal culelor
(3)
Observlim ell. S3 =. sr.
-1. Calea prin care am gc1sit pe S2 !ii S3 a l'ost Ea poa te fi urmatll. pen\ru gasirea lui
in general.
59

formula
(a+ '1 )11+
1
= ak+
1
+ cl+lak + + ... + ct+la + dtf .
l
Facind, succesiv, pea ega! cu 1, 2, 3, ... , n- 1, n obPm:m
2n+
1
= 1k+
1
+ + + ... +
+
C
k+ l
k.+l>
3k+
1
= 2k+
1
+ Ck+12k +

+ . .. + cZ+12 + ctn,
nk+
1
= (n - 1)k+l + Ck+t (n- 1)k + 1 )k-
1
+ ... + cZ+l(rt - · 1) + ck'tl.
(n + 1)k+i = nk+l + ck+lnk +

+ ... + ct+ln +
Adunlnd aceste relatii mernbru cu mcmbru, d up a reducerea termenilor asemenea, so
(n + 1)k+
1
= 1 + d+lsk + . .+ ... + ct+1S
1
+ n. (4)
Aceasta este o formulA de care da pe fn de toate sumel e precedenle
sl, s2 .... , sh-1·
Sa determin<lm, de exemplu, pe S4 • Pentru k = t,, gi.tsim:
(n ,j- 1)
5
= 1 + ds. + dsa + + + fl,
Dac11. inlocuim pe Sl> S2 , Sa. date de l'ormulelo ( 1), (2), (3), ob(.inem dupa efectua•·ea calcu-
!Plor:
s4 = n(n + 1)(2n + 1)13n
2
+ 3n - 1).
. 30
1. Si\ se dezvolte dupa formula lui Newton binoamel e Ia pulere:
a) (x
2
- a)
6
;
b) (a-W;
cJ (Vil"- V"b)
4
;
d) (:t; + 2)
7
; .
e) + V"Y?;
n (3 iY;- 2 Vx)
5

2. stt se determine:
a) t ermenul a! optulea al dezvoltarii (.x
2
- : rl;
b) termenul alcincilea al dezvolti.trii Va&)?;
c) termenul din rnijloc a! dezvoltarii (V;- V)/)
6
;
d) cei doi termeni din mijloc ai dezvoltarii .(V; - iY"b)
9

3. Sa se determine:
a) termenul din dezvoltarea (V; + y)
9
care II con(.ine pe

'" '
b) termenul din dezvoltarea + care, II pe a
4
;
(
tl- )13
3 iV a
(
- 1 )21
c) termenul In care nu apare x din dezvoltarea V x + tlx ·
4. Sa se determine rangul termenului din dezvoltarea ( v + v ;-;rl' in care X 1j
au putcri egale.
60
5. Sa se determine n, daca in dezvollarea (1 + x)n coel'irienPi lui :t
5
!;> i x
12
sint pgali .
6. Ci ti termeni rationali con tine dezvollarea (112 + V3)
100
?
7. 1n dezvoltarea (a va-+ sum a binomiali dr r ang par rste rgali\ cu
128. Sa se gaseasca termenul care pc aa.
8. Sa se determine rn, n, p astrel inc· it in dezvollarca ( :J!n + f· termenii de rang 1:2 !ji
24 sa con t ina pe x, respecliv x; ·'ii, mai mull, aceasta dezvoltare s/\ uib/\ termrn li ber .
9. Sa se gi'l.seasca suma r! ezvoltarii (7.x
2
- 6y
3
) ".
10. Sa se gascasca rangul celui ma i mare ter men din dezvoltarea:
a) - +- .
(
1 1 )100
2 2 ,
b\ - +- .
(
3 1 )100
. 4 '•
11. Si1 se demonstreze egali UI\ il e:
C
o 1 c l . 1 " 2
11
+
1
- 1
a ) n +- n + ... +--c,l =-=---=-
:2 n + 1 n + 1
k
kzc,l l..lc 2, I n+IC" (,.. + 1 )n+l - 1
b) + fl •• • + = .....:...._.:..._---"....
n+ 1 n +·l
c) + + ... + = n2n-•;
d) - + ... + (

= 0:
e) 1 + cos a. + cos 2a. + ... + c:: cos na. = 2n ros".!!:..
I 2 2
sin (1. + sin 2a. + . . . + sin na. = 2n cos
11
.:!:.. sin 0
2 2
§ <4. Progresil arltmetice progresll geomctrlcc
4.1.
1. Notiunea Amintim ca am notat prin N numerelor naturale:
0, 1, 2, 3, ... , n, ... ,
iar prin N* numerelor nat urale nenulc :
1, 2, 3, ... , n, .. ..
(1)
(2)
In mod se spune ca (1) (2) reprezinta numerelor nalurale,
respectiv numerelor nalurale nenule. ·
Sa scriem in ordine descrescatoare al caror numih·atot· este egal cu 1:
1 1 1
- ·
- .
-;
1 2 · 3
1
- ·
4
1
5
, .. . .
Am scris numai primtJle cinci fractii. Este .evident ca pe locul al se
v f . 1 1 l v f . 1 1 . . ' ] tx 1
- , pe a zece ea se • - , pe a cmctzect ea s ct - ,
. 6 10 . 50
1
v vJ v 1 1 I ' v d d' •
pe a o sutanoua ea sta -- . n genera , pentru oriCe numar e 01· me n, se
109
poate indica cu numaratorul egal cu 1, corespunzatoare acestuia.
61 ·
Astfel , intre numerelor naturale nenule cu
numa!'iitorul ega! cu 1, se o Sa no tam aceasta corespon-
cu li tera f. astfel o f defini ta pe N* a numerelor
naLurale n enule cu valori in care numaratorul egal cu 1.
Mai mul t, avem:
1
f(1 ) = - ;
1
1
f(2) =- ,
2
1 1
f(3 ) =- , ... , /(109) = -, ....
3 109
D e f i n I a 4. 1. 1. 0 funqle deflnita pe N* numerelor naturale ,nenule
cu valori intr-o E se de elemente ale
mil E.
Fie f : N"' -+ E un de elemente ale E. ValoriZe functiei f, ca,re
corespund llalorilor argumentului, egale cu 1, 2, 3 fj.a.m.d. se numesc, de obicei, termenii
fji rului de rang, respectill, egal cu 1, 2, 3 fj.a.m.d. Scriem termenii in ordinea
cresciHoare a r angurilOI' :
f(1), ((2), f(3), ... , f(n) , ....
Notam primul t ermen al cu a
1
, al doilea cu a
2
, al treilea cu

... , al
n-lea cu an atunci se scrie :
... In aceasta = an. $irul se va nota cu (an) · Putem nota folosind
orice alta liLera in loculliterei a. De exemplu (bn) , (en) .. m.d.
Remar cam ca intr-un numar poate aparea cu ranguri diferite,
De
1, 1, 2, 2, 3, 3, .. .
esLe u n si1·.
1 ntr·e N * a numerelor naturale nenule N a numerelor
naturale exista o fnnctie bijectif!a., data prin
1 2 3 n

012 ... n - 1 ...
De aceea numerotarea t ermenilor unui se mai poate face incepind cu zero:
Remarcam ca pentru fi ecare numar real
a = a
0
, a
1
a
2
.. . an ...
se pun i n urmatoar ele
1) a
0
, a
11
a
2
, ... , .... ;
2) aproximarilor zec-imale prin lip sa :
a
0
; a
0
, a
1
; a
0
, a
1
a
2
... ; a
0
, a
1
a
2
... an, ... ,
3) apr oximarilor zecimale prin adaos:
1 1
a
0
+ 1 ; a
0
, a
1
+ - ; a
0
, a
1
a
2
+ - ; ... ; a
0
, a
1
a2 ...
10 - 9 10
2
1
an+-; ....
10n.
I n con t.inuare v om considera numai de numere reale; acestea vor fi
numite, mai simplu, fjiruri .
62
- - --
'•. . -' - ' .
2. M oduri de definire a unui fjir
$irul este. un caz particular de de aceea modurile de definir·e a une1
se aplicii pentru definirea .unui
1° $iruri definit e descripti fi ( prin descriere)
De exemplu, (dn) definit p.rin:
d
1
= 1, d
2
= 11 , d
3
= 111 , ... , dn=11 ... 1,
...._,.__
n ori
Acest se poa te descrie a stfel: fie care termen al sau se scrie cu a jutor·ul
cifrei 1 numiirul cifrelor este egal cu !'an gul termenului
2° $iruri def inite cu aj utoful unei for mule care permite sa se gaseasca or ice
termen al sau
. Fie, tie exemplu, (bnl astfel ca pent ru fiecare n, bn este dat de formula:
bn = n
2
- n + 1.
Punind in formula in loc d e n, succesiv, v alorile: 1, 2, 3, 4, ... , b
1
= 1,
b
2
= 3, b
3
= 7, b
4
= 13
Formula car e ex prima fiecare t erm en al cu aj utorul r angului sau n
se formul a termenului al n-lea (sau termenul general) al
3° M odul recu,rent de def in'irf'. a unui ir
Sa consideram (bn) a stfel ca b
1
= 1, b
2
= 2, bn+2 = bn + b"+l' pentru
n ?- 1.
Cunosclntl primii doi t ermeni 6
1
b
2
ai formul a b,.+
2
= b,t + bn+l•
putem sa gasim orice t ermen al acestui
b3 = 1 + 2 = 3, b
4
= 2 + 3 = 5, b; = 3 + 5 = 8
0 formula care ex:pr•ima orice tet· men al de Ia un rang oarecare, pr·in
preceden\ii (unul sau mai se recurenta. ' •
Printr-un mod recurent de definire al unui indicam de obicei :
1. primul termen al (sau din primii terineni);
2. formula care permite sa se defineasca ori ce termen al cu a jutorul
termenilor ..
. \tunci
E:cemplu. F ie (an) aslrel inci l a
1
= 10 ant
1
= an - 5, 11 1 .
a2 = a1 - 5 = 5,
aa 5 = 0,
a4 = aa- 5 = -5
4. 2. Progresii aritmetice
I. Detini(ia progresiei aritrnelice
Fie (an), adica
astfel inclt a
1
= 3 a7, +1 = an + 2, pentr u n 1. Deci a
1
= 3, a
2
= 3 + 2 = 5,
a
3
= 5 + 2 = 7, a
4
= 7 + 2 = 9 et c.
Se observa ca fiecare termen al' acestui inceplnd cu al doil ea, se obti ne
prin adaugarea la t ermenul prccNient a unui numar l?i anume 2.
63
-
D e (I n 1 1 a 4. 2 .1. Un de numere in care flecare termen, incepind cu al dollea,
se din eel precedent prln numar , se
progresie aritmetica.
Cu alte cuvinte, un $ir de numere
este o progresie aritmeticii, dacii pentru orice lc 1, aCJem
ah+l = ak + r,
unde r este un numiir constant pentru dat.
Din definitie rezuWi ca lntr-o progr·esie aritmetica dintre orice
termen, sau este egala cu numar r . .
Numarul r se ratia progresiei antmetice.
Progresia aritmetica (an) este complet determinata, daca se cunosc primul
termen a
1
ratia r.
Se spu71-e cii numerel e a
1
, a
2
, a
3
, ... , an sint i n prorresie arilmeticii, dacii ele
stnt termenii consecutiCJi ai unei progresii aritmetice.
• Pentru a pune in faptul cu au az, • ... , an , ... 1:ormeaza
o prozresie aritmetica se utilizeaza, adesea, scrierea
E.cemple 1) Dac11 a
1
= 0, r = 1, alunei avem pro6resia
0, 1. 2, 3, '· · . . . ,
adica sirul numerelor naturale.
'2) Daca a
1
·= -2' r = -4, atunci obti nem progresia
-2, - 6, -10, - 111, . ...
3) Daca a
1
= 1, r = 2, atunci ol.JPnem pro6resia
'1, 3, 5, i , ... '
adica numerelor naturale impare.
b progresie aritmetica are urmatoarea ,proprietate importanta :
Teo r e m a 4. 2. 2. Orice termen al unel progresii arltmetice
incepind cu al doilea, este media aritmetid a termeni lor veci nl
lui .
Cu alte cuvinte, pentru orice n 2.
an- 1 + an+t
a =
n 2
lntr-adevar, pentru n 2
an = an-1 + r,
an = an+1 - r.
Adunind aceste doua egalitati, deducem
= an-1 + an+l,
de unde rezulta egalitatea (1).
64
(1)
Este adevarata afirmatia reciprocii a acest eia, adica :
Dadi un #r de numere are proprietatea cii fiecare termen a1 6au, £ncepind cu
al doilea, este media aritmeticii a termenilor CJecini lui, atunci acest este o
progresie. aritmeticii.
lntr-adevar, sa presupunem ca pentru orice trei termeni consecutivi ai unui
oarecare (an) are loc relatia:
an =
At unci
de unde
sau
an - an-1 = an+l - an.
Aceasta inseamna ca diferenta dintre orice ternien al (an) predecesorul
siiu este egala cu numar, deci (an) este o progresie aritmetica.
Ob3ervatie. Proprietatea semnalata mai 'inainte justifica denumirea de pro-
gresie aritmetica.
· da o
2. Formula t ermenului general al unei progresii aritmetice
Cunoscind primul t ermen ratia unei progresii ·aritmetice (an) se
formula care permite sa se .g8.,seasca orice t ermen al progresiei.
Fie a
1
primul termen al progresiei aritmetice r ratia sa.
Atunci, din definitia progresiei aritmetice
a
2
_ a
1
+ r,
as = a2 + r = ( a1 + r) + r = a1 + 2r,
a
4
= as + r = (a
1
+ 2r) + r = a1 + 3r
In general, avem
poate
r e or e m a 4. 2. 3. Termenul al unel progresil arltmetlce este dat de formul a :
an = al + (n - 1)r.
(1)
Demonstralie. Vom demonstra formula prin metoda inductiei ma-
t'ematice. Notaro cu P(n) egalitatea (1), pentru un n· dat.
1° Pentru n = 1, egalitatea (1) este evident adeviirata.
2° Ramine sa aratam ca pentru orice numiir natural k, a vern P(k) P(lc + 1).
Fie deci adeviirata P(k), adica
all = a
1
+ ( k - 1 Yr.
Sa ariitam ca e·ste adevarata P(k + 1). Intr-adevar, avem
all.+
1
= alt + r = a
1
+ (lc - 1)r + r = a1 + kr.
Peci ambele etape ale metodei inductiei matematice sint verificate. Inseamna
ca P(n) este adevarata pentru orice numiir natural n. Formula (1) est e astfel de-
monstrata.
5 - Matematicll - Alge brA, cl. a x -a
I
l
De exemplrt, penlru progresia arilmet icil.
- 10, -5, 0, 5, 10, .. . .
avem
a
1
= - 1 0; r = 5.
De aceea

a
1
a = a
1
+ 12r = - 10 + 60 = 50,
n
55
= a
1
+ 5
1
ol' = - 10 + 270 = 260
3. Formula sumei primilor n termeni a£ unei progresii aritmetice
Ne propunem sa gasim suma numer·elor· natur·ale de la 1 Ia 100, adica
1 + 2 + 3 + ... -1 100.
Evident se poate efectua aceasta suma adunind Lermen cu Lermen numerele de
la 1 la 100. Aceasta soluti e este dest.ul de nnevoioas5.. Sa procediim de aceea in
modul urmiitor : '
Scriem suma numerelor natur·ale de Ia 1 la 100, de doua ori. ln primul rind
sct·iem termenii sumei in ordine cresditoare, iur tn al doilea rind in ordine des-
crescatoare. Astl'el:
1 + 2 + 3 + ... + 98 + 90 + 100,
100 + 99 + 98 + ... + + 2 + 1.
Se observii cii suma numerelOI' unul sub altul este
1 + 100 = 2 + 99 = 3 + 98 = .. . = 98 -t- 3 = 99 + 2 = 100 + 1.
Cum fiecar·e astfel de pereche de numere arc suma egala cu 101 cum
marul perechilor este 100, se
101 . 100
1 + 2 + 3 + ... + 98 + 99 + 100 = 2 = 101 . 50 = 5050.
I
nu-
,
Se poate proceda analog, pentru deducerea for mulei care da suma primilor
n termeni ai oriciirei progt·esii aritmeLice."'
Fie (tLn) o progresie aritmeticii de r fi e Sn suma primilor n t ermeni
ai sai, adica
Sn = a
1
+ a2 + a3 + . .. I fLn- 1 + a,l.
Numerele a
1
, a
2
, a
3
, ... , an-u O.n sinL in progresie a!'itmeticii.
Dam mai intii urmatoarea irnporLanta a ,lor.
T e 0 rem a 4. 2. 4. Fie numerele 01, Oz. 03, .. . , o,l-1' On in progresle arltmetlca.
Atuncl ·
Ok + On- h+l = 01 + On·
Cu alte cuvinte, suma oriciiror douii rw mere egal depiirtate de numerele extre-
me este egalii cu suma numerelor extreme .
... i::le spune ca Karl Friedrich Gauss (1777- 1855), malematiciaO' german, dintre
cei ma i mari ma lematicierii ai tuturor t,impurilor, pe vremea rind era elev la $coala prtmara·l-a
uimit pe profesorul s1l.u, deoarece a caleulat minlal sumo. unui num1!.r par de numere, ye care
prol'esorul o consider a o problema anevoioasl-\ . De I' apt , ell'vul ohsef\·p.se ci1 numerele_ dm sumt\
au propriet.atea cu suma t ermenilor ega! de Axtrr mi r !<IP a 1nmul\.tl aceaslo.
cu jumalate din lermllnilor.
66
Demonstratie. Daca r este atunci
ah = a1 + .(k- 1)r an- It+! = a
1
+ (n - k)r,
de uncle: ah + an-h+l = [a
1
+ (k- 1)r] + [a
1
+ (n - lc)r] = 2a
1
+ (n - 1)r.
Dar a
1
+an= a
1
+ [a
1
+ (n - 1)r] = 2a
1
+ (n- 1)r.
Deci ah + lln-h+l = a
1
+'an = '2a
1
+ (n - 1)r.
Folosind aceasta teorema este de calculat formula generala pentru
sum a Sn. A vern
Sn = a1 + a2 + a3 + ... + lln-z.+ G-n-1 + ay,, ,
Sn = .lln + an-1 + fln- z + · · · + aa + a2 + a1.
Adunind aceste doua egalitii1i se obpne:
2Sn = (a1 + an) + (a2 + an-1) + (a
3
+ an-2 ) + ... + (an- 2 + a
3
) +
+ (lln-1 + az) + (lln + a1).
Dar, conform teoremei precedente, avem
a1 + an = az + lln-1 = a3 + lln-z = · · ·
De aceea
de unde
(1)
Deci: suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este egalii cu produsul
dintre semisuma termenilor extremi ( ai sumei) numiirul termenilor sumei.
In particular,
1 + 2 + 3 + ... + 100 = (1 + = 5 05?-
Observatie. Inlocuim in formula Sn = (a
1
an)n termenul lln al progresiei
prin a
1
+ (n - 1)r. Atunci
Sn = a1 + a1 + (n- 1)r. n = 2a1 + (n - 1)r
. 2 2
. n.
2a
1
+ (n - 1)r
Sn = · n.
2
(2)
.. _Am in suma primilor n termeni ai unei progre-
sn ar1tmet10e se expr1ma in funct•e de pr1mul termen, numarul termenilor.
Exemplu. 811. determin&m suma primilor 10 termeni ai progresiei a ritmetice \Un):
1, to, 7, 10, ....
Primui al progresiei este 1, ia r est e 3. Atunci al 10-lea termen al progresiei
est e:
a 10 = 1 + (10- 1) · 3 = 1 + 9 · 3 = 28.
6'1
5*
l
neci
('I + 2ll)10
1

SIO = = :.9 ° fi = '14:J.
2
Potem aplica !?i formu la (2) pentru' calculul sumei S
10

. 4.3. Progresi i geometrice
1. Defini(ia progresiei geometrice
Fie ( bn), adica
b
1
, b
2
, b
3
, oo., bn, 00.,
astfel in cit b
1
= 2 bn+l = 3 · bn pentru n 1. At unci b
1
= 2; b2 = 3 · b1 = 6;
b
3
= 3 · b
2
= 18; b
4
= 3 · b
3
=54
Fiecare t ermen al acestui incepind cu al doilea, se prin
termenului precedent cu un numar anume cu 3.
De fin I t i a 4. 3. 1. Un de numere al dirul prim termeh este nenul, iar fletare
termen al sau, incepind cu al doil ea, se obtl ne di n eel precedent
prin inmultirea cu un acelafl numar nenul, se progresie
geometrid. ·
Cu alte cuvinLe, un !j\r de numere
b
1
, b
2
, b
3
, •oo• bn, oo• (b
1
'1= 0),
este o progresie geometdca daca pentru or ice k):. 1,. avem
b11..H = b11. · q,
unde q '1= 0 este un numar constant, pentru dat.
Din rezulta ca intr-a progresie geornetrica citul dintre orice termen
predecesorul sau este egal cu numii1' q.
Numarul q se ratia progresiei geometrice.
Progresia georpetrica (bn) este complet determinata, daoa se, cunosc primul
t ermen b
1
q.
Se spune ca nurnerele b
11
b
2
, b
3
, . oo , bn stnt tn progresie geometrica daca ele stnt '
.. 0 0 0 • .. 0 •
progresn geo7f!.etnce. .
Observape. Pentru a pune in eviden\.!l fapt.11 ) eli b1 , ba, ba,. 00, bn, ... forrneazii
o progresie geometi·icii se utilizeazii, adesea, scrlerea
toti
68
:: b
1
, bs, ba,. 1 bn., oo • .
Exemple
1) Da:c1\ b
1
= 5, q = _! , atunci avem progresill
3
fi. 5
s. -.
3 9
5
-, ... .
27
2\ Dacii bt'= 3, q = -2, a tunci avem prog-rosia
3, 12, -24, 00 0 0
Dacii q a unei progresii geometrioe este pozitiva,
termenii progresiei au semn anume:
1° Dacii b
1
> 0, atunci termenii stnt pozitivi.
2° Dacii b
1
< 0, atunci toyi termenii sint negativi.
adica q > 0, atunci
In cazul in care q < 0, termenii de rang impar ai progresiei au semn
ca primul termen, iar de· rang par ai progresiei au semn contrar semnu-
lui primului termen al progresiei. Deci, in acest caz, semnele termenilor progresiei
alterneaza.
0 progresie geometricii cu termeni pozitivi are urmatoarea proprietate
importanta care, in particular, justifieS. denumirea de ,progresie geometrica"
T e o r e m a 4. 3 .. 2. Or lee termen al unel progresli geoinetrlce cu termenl pozitiv 1
. bl, b2, bs , oo•• bn-1• bn, brl+l• oo ••
incepind cu al do il ea, este medi a geometrica a termenllor vecin I
lui.
Cu alte cuvinte, pentru orice n 2,
I
bn = Vbn-lbn+l·
Demonstratie. Intr-adevar, pentru n ):. 2
bn = bn-1q,
b
- bn+l .
n -
q
aceste doua egalitiiyi, deducem
1
de uncle rezultii egalitatea (1).
Est e adevarata r eciprocii a acesteia:
(1)
Daca un de numere cu termeni pozitivi are proprietatea ca fiecare termen
al sau,. incepind cu al d.oil ea, este media geometrica a termenilor vecini lui, atunci
acest ftr este o progre:ne geometrica.
lntr-adevar, sa presupunem ca pentru orice trei termeni consecutivi ai unui
oarecare (bn) cu t ermeni pozitivi, are loc relatia:
Atunci
de unde
sau
bn : bn- 1 = bn+l : bn.
cttu} orice termen al (bn) sau este egal cu
numar. De01 (bn) este o progres1e geometrwa. ·
2. Formula termenului general al unei progresii geometrice
Cunosc!nd primul .termen unei progresii geometrice (bn) se poate
d a o formula care perm1te sa se giiseasca orice term en al progresiei.
69
Fie b
1
primul termen al progresiei geometrice q sa. Atunci, din defi-
progresiei geometrice, deducem:
bz = bl. q,
b
3
= b
2
· q = (b
1
• q) · q == b1 · q
2
,
b
4
= b
3
· q = (b
1
· q
2
) • q = · q
3

In general, avem
T e o r e m a 4. 3. 3. Termenul general al unei' progresli geometrlce este dat de for-
mula:
(1)
Demonstrafie. V\lm demonstra fot' mula prin metoda inducyiei ma-
tematice. Notam cu P(n) egalitatea (1), pentru un n dat.
1. Pentru n = 1, egalitatea est e evident adevaratiL
2. Fie acum P,(lc) adevi'irata, adica
= b1 . qk-
1
:
Atunci bk+l = bk,q = (b
1
qh.-l)q = deci P(k + 1) este adevi'irata.
P(lc) ::;. P(k + 1). Met0da inducyiei matwnatice ne asigurii eli for-
mul a (1) este adevaratii penLru 01·ice numar nat.ural n.
d.
E xr>mplu . Penlru progrcsia gr.ometricli
3
•12, -6, 3, - - .....
, 2
1
avem b
1
= 12, q - - - . De aeeea
2
b10 = blq
9
= 12 ( -

= = - _!_;
2 1-2)
7
128
tflo ( t )100 B
bltll = b,q = 12 -- = -
'.! 298
3. Formula sumei primilor n tcrmeni ai unet progresii geometrice.
Fie (bn) o progt·esie geometrieS., de rayie q fie
Sn = bl + bz + ba + · · · + bnr-1 + bn,
(1)
suma primilor n Lermeni ai sai.
Numerele b
1
, 6
2
, 6
3
, .. . ,

bn sinL in pl·ogresie geometrica. Ca pentru
numere in prog1·esi e aritmeLica, pent.ru numerele b1, b2 , b3, ... , bn-1, bn , care stnt
in prog1·esie geometrieS., are loc o analoagi'i,
b,,b,H,+J = b1b11
adicii prodnsul oncaror dona num.ere egal depc1.rtate de nnmcrele extreme este egal
cu produsul numerelor extreme.
..
PenLru calculul sumei Sn disLingem douli cazuri: ,
1. Dacii t·ayia q a progresiei este egaH\ cu 1, atunci Sn = nb1•
2. Dad \ rapa q a progresiei est e difet·it.i'i de 1, atunci procedihri in modul
urmiitor:
70
ambii membri ai egali ( 1) cu q:
qSn --; blq + b2q + b3q + ... -1- 6,1- 1q + b,.q.
Insa b1q = bz, b
2
q = b
3
, b
3
i] = b
4
, ... , 671_
1
q = bn, de aceea,
qSn = 62 + ba + b4 + .. · + b,. + 671q. (2)
Scazlnd, membru cu membru, ega! ita te-a ( 1) din egalitatea (2) obyinem:
qSn - Sn = 6nq - b
1
,
S11(q - 1) = 6
71
q - b
1
..
Deoarece q "# 1,
(3)
ObserCJa1ie. Daca in formula = bnq -
61
d 1
r .• un e q "# , inlocuim pe bn cu
q - 1
b
1
q
11
-\ atunci o alta formula a sumei primilor n t ermeni a1 progresiei
geometrice :
b (q" -1)
Sn =
1
(q "# 1).
q - 1
(4)
E.templu. Sa gasim sum a primii o1· 10 Lermeni ai progresiei gcomeLrice (bnl
1, 2, 4, 8, . ...
Avem b1 = 1 q = 2. Atun<!i, rlupil. l'ol' mula (4. ), oi.Jiincm
1(2
10
- 1)
S1o = = 2
111
- 1 = '1 0:.!4. - 1 = t 023.
2 - '1
Pulem aplica formula (3) pentru calculul s umci S
10
, calculindu-1 mai 1nt7i pe b\0'
>5irwi.
Sll. se scrie primii cinci t ermeni ai cu terme nu l al n-lea d aL de formula /
a) an = 2-n ·, d) = :-ln - 2 ,·
•• 2+n g) dn = (-'l )n;
b) xn = 5 + 4n; e) Xn =
1
+ (;·l)n; h) an = Lg _n_; (n 1);
n + 2
i) bn = ( - 1 )11 • 7 + .! .
2. Sl\ se gaseasca for mul a t ermcnului a l n-lca (n 1) penlru ficcarc din •
a) 1, 3, 5, 7, 9, ... ; e).!, .! , 2., ..!., 5
2 3 4 !l 6 , .. ..
b) ·2, 4, 6, 8, 10, '" ;
c) 3, -3, S, -3, 3, ... ;
d) ..! '
3
1
- .
9
1 1
- .
27 81
, .. . ,
!') Lg 4.5° , Lg22°30' , Lg11' 55', ... ;
g)
1 1 1 1
1, --. -. --.
- , ... ;
2 4 8 16
h) 1, 9, 25, 49, 81, ... .
Tl
71

..
a. (xn), n 1, are· termenul general dat 'de formula ::en = 6- t.n. Est e ter men a \ acestui
:;;ir nnmlirul: '
a) - 102; b) -132; c) 100; d) 150?
Tn c·ar.ul In care rlis ] . .mns.ul este arirmativ sii se indice numiirul de ordine a\ acestui termen .
4. Esle lcrmt>n a! !?irului (an), n 1, nnde an = n
2
- 17n, numiirul:
a) -30; b) -72; c) - 100; d) - 200?
tn caz a l'irmativ sli se indice numiirul de orcline nl aces tui termen.
6. sc sr.rie primii 6 termeni ai !?irulni (an}. n 1, dncli:
1
a) a
1
= 1 : an+t =- an- 1 ; d) at = 3, a11+1 = :--;
b) .a1 = 1, an+t = an+ 2;
c) a 1 = -2, an+t = 2an;
an
e) a1 = - 1, a2 = 1, anta = an+ an+t ;
I') a1 = 3, (La = 1, an+a = an - an+1·
6. Un esle del'init prin formula de recurcntrt
(n + 2}(n + 1) an+B -

= 0
!?i prin a
1
= 0, a2 = 1. Sli se deducii ter·menul gorWfill.
Progresi i aritmetice
7. Sa se scrie primii patru termeni ai progresiei al'itmetice (an}, dacl!.:
a} a
1
= 7, r = 2;
b) a
1
= -3, ,. = 5;
c) a
1
= 1,a, aa = 0,3;
2 1
d ) a
1
=-- , ni = -
7 5
8. SA !{li.seascii primii doi tcrmeni ai progres iei aritmatipe (bn) d ati\
a) b
11
b2, 1_5, 21, 27, ... ; b) /1
1
, b
8
, - 9, -2, 5, ....
9. Daci\ se cunosc doi lermeni ai unei progres ii aritmelice (en):
a} Cs = 7 Cs = 13, Sa SO giiseascii Cv1 e2, c15;
b) Ca = 40 Cao = -20, Sa SO g{lseascl!. ell, e7, Cu.
10. t ntr-o progresie aritmelica (an) s e cunoa(lte a
1
r•. S1l se gliseascii an, dacl!.:
a) a
1
= -2, r = 0,5, n = 1"2; c) 'h = - 2,5, r = - 2, n =50;
h) a
1
= 3, r = n = 19;
3 1
d} a1 = - , r = - , n = 25.
7 3
11. Sii sc giiseascii primul t ermen a
1
al unei progresil aritrnotice,
'a) a 10 = 131, r = 12 ; c) aaoo = O, r = -3;
IJ) au = - 125, r = -5; d) au= 13,5, r = 0,5.
12. Sl!. se g1lseascii primul termen ratia unei progresii aritmetice, · dacl!.:
a} c
5
= 27, c27 = 60; d ) a
1
+a,= 42, a10 - aa = 21 ;
b) e
47
= 74, e,. = 47; c) aa + a4 = 16, a1a 6 = 28;
r) e
20
=· 0, eec = - 92; f) S
1
o = 8Ss, Sa = -3.
18. (Yn) este dat prin formula lermenului a\ n-lea:
a) Yn = 2n-5; b) '!Jll= 10-7rt.
S11 se demonstreze eli 9irul (!In) este o progrcsie aritmeticll.. 811. se gll.seascll pr imul t ermen al
sliu r;; i ratia.
14. Sl!. se gllsea:;;e11 suma primilor 100 termeni ai unei pr·ogresii aritmetice (an), daci\:
a) a
1
= 10, a
100
= 150; e) a
1
= '1, r = - 5;
b) a
1
= 5,5, a
10
p = 7,5; d) = - 1, r = 1.
72
lli. Cunuscl nd suma Sn R primilor rt t ennenl ai unei progresii :uitm'etice (an}, su se gll.seascll:
. • 2
a) primii cinei lermchl ai progrt?siei, dncii Sn n :
4
h) primnl termen progresiei, rl llca Sn = 2n
2
+ 3n.
16. Si\ se rezol ve ecml\.llle:
. al 'I + 7 + 13 + ... t x = 281/;
b) (x + 1) + (x + 4) 1- (x + 7) I ... ·1 (x + 28) = 155.
17. Sa se gaseascli. sumf\ prirnilor dou il.wd de lermeni ai unei progresii aritmetice, dacli:
as + a9 + au+ a16 = 20.
18. Este progresie ar it.rrtellca un tJehlrtl care s uma primil or n termeni ai slli !'Ste datll de for-
mul a:
a) Sn =n
2
-2n; c) Sn=7n-1;
b) Sn = -4n
2
+ H'; d) Sn = n.
2
- n + 3?
19. lntr- o progresie arllmctica avenl 8 10 =· 1 00, S3, = 900. Sil se S
50

20. Suma pri mil or n t.ermeni ai nnul oat•ec:tre (bn) este data de formula Sn = n2 - 2n + 5.
Sa se gaseascl!. primii f)atru t.errner1l al aeestui r;;ir. Estf! acN<t 1?ir o progresie
21. Sa. se demonst reze ctl numerclo urmt\1 uare slnt ln progresie aritmetidl:
a) _ ct _ • :r. +a - 1 :rz + a - 1 (x =! -1, X =! Oj ;
x + 1 2x x(.•· 1- ll
b) (a
2
- 2ab - b
2
)
2
, + b
2
)
2
, (a
1
+ 1.uh - b
2
)
2
.
22. Sa se dll monstre'l.e clt dac1l rt, IJ, c sinl in progresie aritmelicll, atunci numerele
urrplltoare stnt in prhgresie ari(ltlll llt it:
28.
24.
i) a
2
- be, b
2
- c:a, 1:
2
--; ab ;
ii) b
2
-1- be+ c.
2
, c'i + ca + a
2
, 11
11
-j ab + b
2

Sa se a rate ell dac!\ a + b + e I' 0, alunci este adev11rata reciproca.
Sa se demons trcze eli daca a
2
, 11•, c
2
si nt 1n progresie aritmetica, atunci f;ii numorele ur mli-
toare stnt in p rogt•esle aritmeticl(:
i) _ 1_, _ 1_1 1
b +c c + n a+b;
ii) __ a_.
b -=t- c
b e
- --.
c+a a + b
Sll se studieze rociproca.
Sa se determine x asll' el in cit uJ•ml1toarole numere sa fie, separat, tn progresie aritmeticl1:
i) 1 + x
2
, (a+ (11
2
+ x)
2
;
ii) a
2
+ x, .ab + x, by+ x;
iii) a
2
(b + x), b
2
(a + x), x
2
(a -l b).
25. Fie x11 x2, ... , xn , ... , un de numere reale. Sii se arate ell acest reste o progresie aritmeticA
dacii n.uma i daca pcntru orico n avem relatia:
1 l 1 n - 1
--+--+ ... + =--
Progresii geometrice
26. Sll se scrie primii t' lncd lermeni ai
a) b
1
= 6, q = 2;
. 1.
b) b2 = -10, q = -;
2
pr'OI( I'esiei geometrir.e (bn) dac1i:
e) b1 = -24, q = -0,5;
d) b2 = 0,5, q = 1/3.
27. Sa se gaseasca prirnil doi t ermeni nl progresiei geometrice (Yn). data astrel :
a) Y1• Y2, 24, 36, 54t ... ; bl y
1
, y
2
, 225, -135, 81, .. ..
73
1
28. Dacl!. se cunosc doi termeni ai unei progresii geomet.rice (bn):
a) ba = 6, bs = 24 , sa se gaseasca b,, bo, blo; ,
b) bs = 10, bs = - 10, sa se gaseasca bo, bl2• b3.
29. Este progresie aritmet.ica sau progresie geometrica :;;irul (an)1 daca:
. 1
a ) a
1
= 5 11n+1 = 2an ; c) a1 = - 8 !$1 an+1 = - + an;
, 3

b) a1 = 5 an+1 = 2 + an ; •
ln car. at'irmativ sa se indice
. 1 ?
d ) a1 = - 8 an+1 = - an.
3
80. Sa se scrie l'ormula termennlui al n-lea al progresiei geometrice dale prin:
a) b
1
= 2, bn..,
1
= 3bn; cl b1 = 9, bn+1 = 2bn;
1
d ) b
1
= 10, bn+1 = - bn.
5
81. Sl:\ se gl:\seasca primul unei geometrice, daca:

+ a
1
- 2,
16
a) { a2 - a.1 = - 4, b)
a 3 - a
1
= 8; 7
aa- a2+ a1 = S;
c) a6 = 25, as = 9
82. Sa se calculeze sumele:
a) 1 + 2 + 2
2
+ ... + 2
1
" ;
1 1 1 1
b) 2 - 2z + 23 - ... - 216;
1 1 1 1
cl - +- +- + .. . + - ;
' . 3 32 33 312
88. Sa se rezolve ecuatiile :
a) 1 + x + x
2
+ x a + ... + x
99
= 0;
b) 1 + x + x2 + xa + .. . + x 100 = 0.
7
d ) a, = - 12, a, = 23-·
1.6

8J. Fie (Yn) o progre<;ie geomett·ica, asl fel inr.itsuma primil or n termeni ai sai este Sn=2(5"-1).
Sl:\ se determine s., Y11 Y2 ·
85. Este progresie geometrica un pentru care suma primilor n termeni ai sai est e'tlata de for-
mul a:
a) Sn = n
2
- 1 ; b) Sn = 2n - 1 ; c) Sn. = 3" + 1?
86. t ntr ·O progresie geometrica avem S3 = 40, SG = 60. Sa se gaseasca So.
87. Sa se determine x astfel incl t numcrele a+ x, b f- x, c + x sa fie in progresie geometrica.
88. Se clau doua numere a b. SA se determine numerel e x, y , z: astfel !nett sa fie satisfacute
' simnltan condiPile : '
i) x, y I 1. sa fip, In progresie geometricll;
li) x, y + a, z sl!. fie In progresje arilmeLica;
iii) x, y + a, z + b sll. fie In progrosie geometrica.
Ca7. part.icular: a = It, b = 32.
89. Sa se cerceteze daca exista numere in progresie geometricll. b2, ... , bn, unde b1 este un numll.r
dat astfel tncll t rei termeni consecutivi veriricll , oricare ar fi k, relapa - Sbll-1 + 6bn-2= 0
Stt se generali1.e1.e consi?erind relat.ia + + yb1t-2 = 0.
74
u
Ne reamintim din mnLcr·ia. par•cur·sa In clasele anter·ioar·e ca or·icar e ar fi
doua numere nAtur·ale a h, cub tlil' er·it rl e ZAI' O exi sLa a. lt e doua numere naturale
q r pr·opr·ieLRLrR en a = _bq + r 'o r < b. Teorema cur·e asigura
numer·elor• q r se nutnP!) Le teorema Zmpi'ir{irii cu rest £n
mulfunea. numrrt>for naturalr•.
Aceasta teor·ema se ex Linde In numer·elor inkegi tn fclul urmator:
Teorema 1.1.
Fie a b doua numere intregi, cu b diferit de zero. Atunci 'exista
doua nume re intregl q r unice cu
(1)
. Egalitatea. (1) se c j'ormula cu rest pentru numere £ntregi
Jar numer·ele q r se numesc cilul f,l i respect iv restul imparprii lui a Ia b.
da dem?nstr·atiA H.cesl ci teoreme, in schimb vom adita cum se pro-
cedeaza pract.1c atun91 clnd avcrn de impartit doua numere intregi a b, cu b :f: 0.
Evident daca a = 0, nt.unci ciLul restul impartirii lui a pr·in b sint
q = r = 0. Dec1 putem eii a :f: 0. Definim
{
+ 1 . d aca a > 0
sgn (a) =
- 1, daca a < 0
Numarul sgn (a) se semnlll lui a.
Cu aceste noLatii a.ve'm el ar ca I a I =a sgn (a).
Vom efectua acm;n lmparpr·ea uumerelor· naturale Ia 1 1 b 1 cu algoritmul
de calcul cunoscut din clasele anter·ioa. r·e:
I al I blq' + r' cu q', r' E N, 0 r' < I bl.
(2)
Din (2)
a sgn(a) = b sgn(b)q' + r'
care cu sgn(n), c:nnL. ca sgn(a) · sgn(n) = 1, ne da
a = bq" + r" (3)
uncl e q" sgn(a) sgn(b)q' r " = r' sgn( a).
Daca r" 0 at.nnci cit.ul Ri r·Psl.ul impac·tirii lui a prin b sint q'' , respectiv
r". Daci\ .,., < 0, aLunci (3) sc.' scrie, astfel: '
,
a = bq" + r" = bq"- lbl + lbl - r" = bq" - b sgn(b) + ( lbl - r") = b(q" -
• sgn(b)) + (lb l - r") = bq + r, unde am notat q = q" - sgn(b) r = jb·j-r".
"15
Cum r " < 0 si r' O, atunci sgn(a) = - 1 deci r" = -r'. Pede alta
cum 0 r' < 1 bl; rezulta clar cii 0 r. < 1 bl. Deci ?,itul restul !mpartm1
lui a prin b sinL q = q" - sgn(b) respect1v r = I bl - r ·
Exemple.
1) Sa se PrPduezc 1m!J:1 rprea cu rpsl a lui - 50 Ia 6 .
Solul ie Vom ereelua lmparprea cu res L a lui I - 501 = 50 Ia I 6
1
= 6. Vom avea ;,o =
= 6. 8 + 2. l nmnl p nr! cu ( - 1) avem -50 = 6 · (- 81 + (- 2) = 6 · f -R)- 6 + 6 + ( - 2) =
= 6 . (-9) + 4.. .
Deci dtul 'lmpar·pr·ii l ui -50 l a 6 est.e q = - 9 1ar. reslul r = 4.
2) Sa se efeGtueze lmpartirea cu rest a lu1 - 721 Ia - 50.
Solu tie. Avem J -7211 = 721, I - 50 I = 50 721 = 50 · 14 + 21 .
Rezul la - 721 = ( - 50) . g + (-21) = (- 50\ · 14 - 50 + 50 + (-21) = ( --; 50)· 15 + 29.
Deei cltul lui - 721 Ia - 50 este q = 15 ia1• restul r = 29.
Obser
11
atie. cu rest pent ru intregi se poate pune
sub urmiitoarea forma: dacii a, b E Z, cu b =F 0, extsta qo, roE .z astfel tncit
. I I lbl
a = bq 0 + r 0 r o 2 ·
(1')
I ntr-adeviir, din (1), exista q, r E Z astfel inclt a = tq + r 0 r < I bl. Daca
0 r I, atunci punem qo = q ro = r. Daca y < ,. < I b I a vern
a= bq + r = bq + 1 b 1 + r - 1 bi = b(q + bgn + (r - I bl). .notam =

l:ol Y cain
relatia (1') , q
0
r
11
nu sint unice. De exemplu 7 = 2 · 3 + 1 7 = 2 · 4 + ( - 1).
Formula (1') este foart e util.a. aplicatii. De exemplu sa ariitiim
daca n E z atunci restul impart lrll lm n
2
Ia 7 este 0, 1, 2 sau 4. lntr-adevar,
folosind ega'litat ea (1'), n poate avea una din urmlitoarele forme:
77c, 7k ± 1, 77c ± 2, 7k ± 3, k E Z.
Daca n = 11c, atunci n2 = 497c
2
= 7(7 k
2
) deci restul impartirii lui n
2
la
7 este 0. .
2
2k)
Daca n = 7k ± 1, 1).
2
2
497c
2
± 14k + 1 = 1(1k + +
+ 1 deci in acest caz restul Impartuu lm n la 7 est e 1.
= 1k ± 2, atuncin
2
= (1k ± 2)
2
= 497c
2
± 28k + 4 = 7(77c
2
± 4k) +
+ 4 deci restul impiirtirii est e 4.
, Daca n = 77c ± 3, atunci n 2 = (1k ± 3)
2
=

?.: .. 42k. +
2
9 = 497c
2
± 42k +
+ 7 + 2 = 7(7 k2 ± 6k + 1) + 2 deci restul t mpart irll lm n la 7 est e in acest
caz egal cu 2.
1. Sa se efer.t ueze impi11·t.irile cu rest ale urmatoarelor pereehi de numPre lntregi:
a ) - 5 4. 37 Ia 225
b) 8 745 Ia - 319
c) -2 438 Ia - 18
eli -8'•312 l a-36,
· ' t' 1 >< mx sx rie 6 612 elt.ul tmpartirii eelui mai
2. Sll. se gaseascll. doua numere na ura e a c .. ror su "' "' '(
1
mare prin eel mai mil' sa l'ie 75. Esle solut ia unicil?
76
s. Care ultima cirrl1 a numerelor 2 156.13, 425
21
, 251
14
" . 5 234
120
, 164.
21
+ '•53
18
, 17•
0
+ 12
80
?
:a. Fie n, a, b c numere 11aturale nertuiP. Sa se arate ell pentru a gilsi cltul tmpilrtirii lui n Ia
a · b · c se poate proceda In fe lul urmator : se !mparte n Ia a, apoi cltul obtinut se tmparte
Ia b noul cit. se imparle Ia c; citul obtlnut Ia aceasta ultima lmpilrt.ire este eel ei!.utat.
1). Fie x y douil numore reale, eu y =F 0. Sa se arate c11. exista douil numere reale q ,. cu

x = yq -f r: q e Z 0 r < I yl.
ln plus, q r slnt unlce eu de mai sus.
6. Fie a, b, c numere !ntregi, c #< 0 t•
1
r2 resturile fmplirtirii lui a b Ia c. At unei restul
lui a + h Ia t: este r.u rostul lmpart irii lui r
1
+ r2la c, iar restul lmp11rt.irii lui
a· b Ia c este ega! eti lui r
1
• r
2
Ia c.
7, Sll se gaseasca ee l mal mlc numar nal11ra I care impartit Ia -7 slide a restul 3 tmpllrtit Ia 11
sli dea rest.ul 2.
8. Daeli n este un num!\r !ntreg, aturloi n" est.e de forma 4k sau 8k + 1, k e Z.
9, Sa se determine restllli mplirtirii lttf1n + 2n + r,.n Ia 3 in eN·).
D e f I n i a 2. 1. Fie a 'i b dou5 numere intregi. Spunem c5 b divide pe a (sau a
est e divizlb/1 prln b, sau b este un divizor al lui a, sau Q este un
mult iplu al lui b) dad exJstl un numlr fntreg c, astfel inctt a = be.
Pentru a scrie ofl. b il divide pe a, vom folosi notatia bl a*.
E:r.emple
1) Fie a eZ; cum a=i·a=(-1) · (-a\ , rezulUI. eli ±1. ±a stnt divizori ai lui a.
2) Dadl a = 60, divlzorii lui 60 slnt: ±·1, ± 2, ± 3, ± 5, ± 6, ± 10, ± 12, ± 15, ± 20,
± 30, ± 60.
Obser11atie. Daclt a E Z, a #< 0, atunci numarul divizorilor lui a stnt·ln numar
n firi it.
l ntr-adevar, daoli d este tin divtzor al lui a, ,exista b E Z, astfel tnclt a =
= d · b. Rezulta eli \ a I = I d I · \ bl. Cum b =F 0, atunci I b I ;> 1 deci 0 < I d I
a. Prin urmare divizorii lui a slnt printre numerele ± 1, ± 2, ... , ±a stnt in
numar finit (eel mult 2 · I al) .
Divizibilitatea numerelor tntregi are urmatoarele
1 o este reflexifJa
1
adica a I a, oricare ar fi 1ntregul a.
lntr-adevar, avem a = a· 1.
2° est e adica a I b b 1 c implica a I c. •
l ntr-adevar, din a I b b I c rezulta existenta unor numere tntregi k,, k., ou
proprietatea
b = alc
1
, c = bk
2
,
de unde c = (ak
1
)k
2
= a(k
1
/c
2
) nottnd
k = k
1
k
2
E a vern c = ak, adica a I .
3° Daca a b stnt numere tntregi cu proprietatea' a 1 b b I a, atunci a = ± b
(adica I a I = I b 1).
Intr-adevar, fie c
1
,

numere tntregi astfel tncit b = ac
1
a = bc
1
• Atunci
b = bclc2 deci b(1 - CtCil) = 0. Rezulta ca, fie b = 0, fie CtCa = 1. tn primul
. • .t.n manu ale !;ii eulegeri de probleme se !ill notatia a ! b, pentru a sorie eli a
este dlVlZlbll pr1n b.
"
/
caz din b 1 a deducem a = 0 = b, iar In al doilea oaz, deoarece c1 , c2 E Z, vom
' ± 1 prin urmare a = ±b. d' 'd
avea Ct = Cz = ' i t mere !ntregi d este un numar intreg care l Vl e
. 4o a1,1a22• ... , an d divide orice liniarii de a\, a2, ... , an,
P
e f1ecar e ail t = , , ... , n, ·
n .
adica dIE li ai, oricare ar fi l l, /2, .. . , ln numere 1ntregt.
•- l , tnt ·egi cu proprietatea ai = dk;,
lntr- adevar, existii k
1
, lc2, ... , 'en numere
1
; _ 1 2 n de uncle rezultii:
"- , , .. . , ,
n n n
"'li ai = dli lei· Notind k = ')' li lei E Z,
f.:1 1=1 t.:1
Evt> rltU
1 F
. b Z astfel In cit a + b = c. 811. se arate c11. dac11. de Z divide dou11. dintre numerele
• 1e a, , ce . .
date, atunci el tl divide l?i pe a! tretlea. . . . .
2. 811. se g11.seasc11. toate numerele inlregi a e '2;, care a.u exact 2 · I a I dtvtzort ...
· . . ·
3
d · ·d e b sau 3 dtvtde pe a + b.
s. Dacll. a:, be z l?i 3 nu divide nici pe a nict pe b, atunCJ lVI. e P a-
4. 811. se arate c11. 1 00011. - 1 este divizibil cu 37, oricare ar h k e N. . ...
· t t a «i 2 + 1 nu sint dlVIZlbJle cu 3,
0
, 811. se ar ate c11. dac11. p eN, p > 3, are proprte a ea c p " p
atunci lop + 1 est e divizibil cu 3.
6. 811. se c11. num11.rul 9
20
- 7
20
esle divizibil cu 10. . . ..
81!.-se arate ctl oricum ar fi date trei numere inlregi, exist11. dou11. cu • 2.
7
' 811. se arate ca oricum ar fi date 5 numere lntregi, e:xistl!. 3 cu .
1
.vt.zt
1
·
c) 811. se arate ca oricum ar fi date 9 numere lntregi, exist11. 5 cu suma dtvJZJblll!. cu '·
8. 811. se arate c11. dacli n eN, atunci- na I (n + 1. 2 1
9. 811. se g11.seascll toate numerele intregi n cu n + 1 n ; ·
10. 811. se g11.seasc11. toate numerele tntregi n cu proprtetatea n - 3 I n - · .
t I t regl clteva cu suma
F
. z 811. se arate c11. exis t 11. printre aces e numere n
11. ,le alt az, ... , a11 e · .
divizibilli cu 10.
12. Sll se arate ell. num11.rul 6
20
- 5
20
est e cu 1,1.
& 3. Cel mare d lvl7:or co u
Oefin)tia 3.1.
T e o r e m a 3. 2.
78
Se divizor comun al numerelor intregi a b
intreg c cu proprietatea:
c 1 a c 1 b.
un numar
Yom numl un eel mai mare divlzor comun (pe scurt c.m.m.d.c.)
al numerelor intregi a b, un numar intreg d veriflca ur-
matoarele
i) d este un divlzor comun al lui E b (adica d I a d I b) .
i i) orlce alt divizor comun d' al lui a b divide neaparat pe d
(adid d' 1 a d' 1 b implica d' I d).
Fie a b doua numere intregi. Atur.ci exista un c.m.m.d.
al lui a b.
, Demonstrafie. Jn cazul 1n care a= b = 0, c.m. m.d.c. este 0. Deei
putem presupune, de exemplu, b -# 0. Aplici nd teorema cu r•est a nu-
merelor 1ntregi a b, r ezulta a doua numere tntregi q
1
r
1
cu proprie-
tatea eli
(1)
·Dacii r 1 = 0 atunci b I a c.m.m.d.c. al numerelor· a b este b. lntr-adevar,
b I b b I a, iar dacii d' este divi zot· comun p. l lui a b, in particular, satisface
d' I b. Deci b est e un c.m.m.d.c. al lui a b.
Daca r 1 -# 0, apli cii m tcorema cu rest numerelor b r
1

numer·el e intregi q
2
, r
2
satisfaci nd
b = r 1q2 + r 2, cu 0 1'
2
< r
1
. (2)
Repetind acest procedeu. obtinem numer·ele intregi q
3
, .. . , qm, ... r
3
, .. . , rm , ...
astfel lncit

.. cu 0 .... .... .
1'm- 2 = rm_1qm + rm, CU 0 rm < l'm-..
1
,
rm-..1 = rmqm+t + rm+t• cu 0 rm+
1
< rm··
(3)
Deoarece r 1 > r 2 > ... > rm ... , exista un numiir natural n astfel in cit rn :f: 0
1'n+1 = 0.
Vom ariita cii rn este un c.m.m.d.c. al lui a b.
Jntrucit 'n- 1 = rnqn+t > r·ezulLii ce rn I 1'n-t·.
Din egalitatea rn_2 = rn_1 q, -1 r11 rezul Lii cii r
11
1 rn _
2
• ln continuare, din egali-
tatea rn-a = rn-.2Qn_1 + r,._1 Pnlnd cont cii rn divide pe 1'n_
1
pe r
11
_
2
, rezultii
ca rn divide p e In felul aces La, din aproape In aproape, cont de egali-
t atile (3), cii r11 d ivide pe r11_
1
, rn_
2
, ... , r
2
, r
1
. Apoi din egalitatea (2) rezultii
cii r11 divide pe b deoar ece r11 di vide pe T
1
, obtinem datoriUi (1) ca r
11
divide pe a. Prin ur·mar·e rn este divi zor comun aJ lui a b.
Fie acurn d' un r'l umiir lnLr eg e u pr•oprieLaLea ca d' I a d' I b. Din egalitatea
(1) vom avea
r 1 = a- bq1 deci d' I r
1
.
Apoi din egalitatea (2)
r 2 = b - r 1q2 deoar·ece d' I b, d' I r
1
, obt inem ca d' I r
2
.
Folosind obpnem, din aproape in apr·oape, cii d' divide fi ecar e
din numer·el e i nt r egi r 3, r 4, ... , rn_
1
, r
11
• i n cazul in care b nu-l divide pe
a avem ca r 11, ultirnul t•est nenul din de egalitiiti (1), (2), (3), esLe un eel mai
mare divizor comun a l numrr·r>lc,. a b. ·
Demonstratia aeC' siPi 1f'OI'fl fl1P pune in urmatoarea regula de ob-
a c.m.m.d.c. a doua nu ntc·r·e, t;ar·e se algoritmul l ui Eucl id:
Pentru a obfine c.m.m.d.c. a doaa numere intregi a b
1
cu b -# 0, impartim
pe a l a b; daca restul impiirfirii r 1 rste zero,· atunci b este c.m.m.d. c.; daca nu, impar-
{im p e b la restul f.mpii.rlirh nntr·n:oarr>, r
1
, obfinem r Pst ul r
2
; apoi impartim pe r
1
La r 2 f}i obfinem un nou rest r3 Ultimul rest nenul este c.m.m.d.r;. al celor
doua numere.
Obser"afii. 'l ) D!\ca d este un e. m.m.d .c. al nu merelor lntregi a b, atunci
- d este un c.rh.m.d. c. a t lui a. b. Dacii d' ar fi tot un c.an.m. ol. c. alJui a b,
atunci vom avea dId' d' I d, pr·in ur·mar e d' = ±d. Rezultii deci cii exista intot-
deauna doua numai doua numer·P inLr·cgi c u proprietaLea celui mai mar·e di vizor
comun al numPrelor· a b. AcesLe doua numere sint egale in moduJ de semn
contrar. Acela dintt·e ele care es te pozitiv i l vom nota cu (a, b). Se observa cii
prin algol'itmul l ui Euelid se ob\irw Locmai (a b).
79
-· ...... -- ------
I '
2) Din c.m.m.d:c. rezulta ca
(a, b) = (b, a)= (-a, b)= (a, - b)= (-a, -b)= (I al, I bl).
2) ne permite ca pentru calcularea celui mai mare divizor comun a
doua numere tntregi sa ne marginim la cazul numerelor naturale.
Sli. se gli.seascli. eel mai mare divizor comun al numerelor -810 si 315.
Avem ( -810, 315) = (810, 315).
Yom a plica acum algoritmul lui Euclid:
1) 810 = 315.2 + 180
2) 315 = 180. 1 + 135
3) 1.80 = 135 ·1 .+ 45
4\ 135 = 45 . 3 + 0
tn acest de lmpli.rtiri succesive ultimul rest nenul este 45, deci (- 8.10, 315) = 45.
Din faptul ca c.m.m.d.c. a doua numere este nnic, factnd de semn,
folosind (1), (2) (3),' avem:
T e o r e m a 3. 3.
De f i n i a 3. 4.
Dad a b sint doua numere intregl d este un eel mal mare
divizor comun al lor, atuncl exlsta doua numere ·intregl, k fl /,
astfel incit d = ka + lb.
Doua numere intregl nenule a b se numesc prime 1ntre ele daca
1 este c.m.m.d.c. al lor.
Observam ca fL b sint prime tntre ele daca numai daca ± 1 stnt
singurii lor divizori comuni.
Exemplu. Numerele 57 25 slnt prime lntre ele. lntr-adevur, folosind algoritmul
lui Et.:clid, obtinem: ·
57 = 25. 2 + 7
25 = 7. 3 + 4
7 = 4·1 + 3
4 = 3·1+1
3 = 1 · 3+0
deci (57, 25) = 1.
Obser(lati i. 1) Fie a, b E Z d = (a, b) astfel tnctt d > 0. Fie a = da'
b = db'. At unci a' b' sint prime tntre ele.
Intr-adevar, i'ie d' un divizor comun al numerelor. a' · b'. Atunci dd' este
un divizor comun al lui a b. Deci dd' il divide pe d, adica exista un d" E Z
astfel incit d = dd'd". Deci d'd" = 1 prin urmare d' = ±1, ceea ce inseamna ca
a' b' sint prime int re ele.
2) Din t eorema 3.3. ca a este prim cu b daca numai daca exists
k, l E Z astfel incit 1 = ka +lb. Intr-adevar, daca a este pr im cub, atunci (a, b) =1
conform t eoremei 3.3. k, l E Z astfel tnctt 1 = ka + lb. Reciproc, daca
1 = ka ,t- lb dl a, dl b, atunci dl 1 deci d = ±1, adica singurii divizori com\mi
ai lui a b sint ±1.
D e f i n i t i a 3. 5. Fie a b doua nuinere intregl. Un numar intreg m se nurnefte
un eel mai mic multiplu comun (pe sc,urt c.m. m. m.c.) al numer elor
a b, dad verlfid urmatoarele ·
i) m este un multlplu comun al lui a b (ad lea a 1 m fi b I m),
ii) orice alt multiplu comun al lui a fl b este multiplu al lui m
(adica dad a I m' b I m', atunci m 1 m').
I
Teorema care urmeaza ne asigudi celui mai mic multiplu comun
ne dii in timp un procede.u de calcul.
80
T e o r e m a 3. 6.
Fie b dou a nume re intregi nenule. Dad. d este un c.m.m.d.c.
a • b
al lui b, atunci m = -- este un c. m. m. m.c. al lui a b.
d
Exemplu. Sli. se calculeze c.m.m.m.c. al numerelor 4 020, - 210.
Solu{ie. Pentru a calcula . c. m.m.m.c al numerelor 4 020 -210 este suficient ,
conform t eoremei 3.6, sli calr.c lli.m c,. m.m.d.c. al numerelor 4 020 I - 210 I cu algoritmullui
Euclid:
4 020 = 210 X 19 + 30
210 = 30 X 7 + 0
. . . 4 020X 210
DeCJ un c.m.m.m.c. al lm 4 020 - 210 este = 7 x 4 020 = 28 140.
i!O
1. Sli. se gli.seascli. prin algoritmul lui Euclid eel mai mare divizor comun al numerelor:
a) - 180 ; 756; b) - 375; 360 ; -900;
c) 0; 779; -399; 5 700; d) - 3 724; 18 468;
e) - 540; 588; - 576; f) 375; 645; -600 ; -1515.
2. Sli se gaseascli. c&l mai mic mulliplu comun al numerelor urm1itoare :
a) -960; 1200; b) 30295 ; 36354; c) 12 345; 4565; -960.
8. Sli se afle toate numerele prime cu 100 mai mici In modul decit 50.
4. Se dau douli. numere lntregi a b nenule care au r..m.m.d.c. pe 5, iar clturile implirPrilor
succesive din algoritmul lui Euclid sint - 1, 3, 2. S1i se afle a b.
1 6. Sli. se g1iseascli. douli. numerP. .intregi a b astfel !nett (a, 3 [a, b] = 72. (C.m.m. m.c. al
I
'
lui a b se noteazli. cu [a, b].)
Este solutia unicli.?
6. Sli. se arate eli. numerele 2/c + 1 9/c + 4 stnt prime i ntre ele, oricare ar fi k e z.
7. Sli. se gll.seascli. c.m.m.d.c. al numerelor 2/c - 1 9k.+ 4 In functie de numli.rul lnl reg k.
8. Sli. se arate eli. dacll a b s!nt numere intregi, dun c.m.m.d. c. al lor , iar lc, l e Z, cu proprie-
tatca ell., dacli.· .I '
'ka + lb = d, atunci (k, l) = 1. .
9. Sl!. se arate eli. l21n + 4, 14n + 3) = 1, n e z.
10. Sli. se arat e eli. numerele de forma Fk = 2
2
1<. + 1(/c = 0,1,2, ... ) slnt prime douli. cite douli..
11. Sli. se arate eli pentru orice n eN* avem (n! + 1, (n + 1)! + 1) = 2. ·
Definitia 4.1.
Exemple
lm . T or m d de compun r n f ctorl orlml
.
Un numar natural p se prim dad singurii sal divizori
sint ± 1 ± p.
Numerele 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23 stnt numere prime. Verificarea acestui fapt se
poate face et'ectulnd lmpli.rtirea fiecli.ruia dintre numerele date Ia numerele naturale mai mici
dectt el.
Numl!.rul 2 este singurul numli.r prim par.
'
In cele ce urmeaia vom da (fiirii doua teoreme foarte importante
tn aritmetica.
T e o r e m a 4. l.
Un numar natural p 2 este prim dad numai dad oricare ar fi
a b numere 'intregi astfel i ncit p divide pe ab, sa rezulte eli
p divide pe a sau p divide pe b.
J31
f1 - MatematlcA - AlgebrA, cl. a X-a
T e o r e m a 4. 3.
(Teorema fundamental a a arltmetlcii) Orl care ar fi numarul in-
treg n,-cu In! exlsta o descompunere a sa in produs de nu-
mere pr ime, adi ca e'xista un numar flnlf de numere prime
P1· Pz, ... , Pm· nu neaparat distlncte, astfel i ncit
n = ± P1 Pz .. . Pm· .
1n vplus, aceast a descompunere este unica, in sensul ca orlcare
alta descompunere in produs de factori prlml difera de ea doar
prin ordinea factoril or . .
,. . Obser1•a?i r. ln I eor·ema in numarului n ca prod us de factori
fJz, oo., este pos1bJI ca unn fact o,·i sa fie egali lntre ei: Pl poate
sa apan 1 OJJ,vcu ai 1! Pz de a 2 or1, cu 1, in general ph de ah ori cu
ak 1. Dnra numarul facLOJ'Ilor p1· imi di stincti este 1, atunci vom av.ea: '
±
"• "• " l d
. 1l - P1 Pz 00 00 Pl ,· un e putem p1·esupune p
1
.< p
2
< 000 < p
1
. (1)
lui n_1n l' o!· ma __ se descompunerea lui n £n factori primi. Teorema
lundarn<>u tala a Hr1Lmetwn se ma1 teorema de descornpunere tn factori primi.
E.remplu. Numa r ul inlreg -5 600 se poal e scl'ie ca produs' de factori primi In
fel ul ut·mll. lOJ·: - 5600 = -2 .2. 2. 2. 2. 5. 5 . 7 = - 2s. 52.
7
. .
Aplica, ie. Sa se a rate ell. !;Jirul numerelor prime este infinit.
.. . • So_lu(ie. Sa presupunem prin red ucere Ia a bs ur d ell. ar exista numai un numllr
nume. t•e P.'?mc P1> P2 , ... , Pn· Fie p =
1
"9 IP2 ... Pn + t . Oa t• p admite conform teoremei
un d1 vtw r pr·mt , lte a resta Pk· Pede a lta par te l mpa rprea lui p' Ja·pk dll restul 1 deoarece
p = Ph'/ + 1' 1 EN.
Am. a ju?s deci _Ia Pr·esupimerea ca multimea_numerelor prime es te finitll este falsll,
dPCJ ex1s l1l o mfmttale de numere prime .
Cu aj uLnrul Leoremei a aritmeti cii putem da un alt procedeu de
calcuJ .nl c. m.m.d.c. a sau ma1 multor nume11e lntregi.
. 51' s.r:rw descompune1:de numer.e tn produse de f'actori primi c.m.m.d.c.
al/m WI / t _produsulfactonlor prum comum acestor numere f'iecare ridicat la puterea
cc;a !IWI 1wci1 La care apare in descornpunerile respecti"e. ' · ·
Penlru a aces_t lucru este suficient sa consider am cazul1n avem
llUlllei'e. in tr·.egt a b. d numai·ul obtinut prin procedeul descris. Atunci,
dw L, lUI d, e':'ldent. d I .d I b. Daca d' 1 a §i d' 1 b scriem desconi-
pun< e.1 d fact or1 pr1m1. Folosmd teorema 4.3 {partea de unicitate) rezulta
Imedwl end' divide pe d. Deci d =(a, b).
H.rl'mple
1) Fil' 11 = 360 r;; i b = 240. Ave m 360 = 2
3
• 3
2
• 5 r;;i 21, 0 = 2
4
. 3 . 5 !;li deci (360, 240) =
-\!
3
•3· 'i 1:2 0. •
.:!) Fit• a 7:!, b = 1:!0 !;ii r· = 300. Avem 72 = 2
3
• 3
2
, 120 = 2a. 3 . 5 !;li 300 = 22. 3. 52
!;l i dec1 (7:2, 120, 300) = 2
2
· 3 = J 2.
. Tot din teort>ma l' undamenlala a a r·i tme ticii rez ult 11. !;li un mod d e calcul al celui mai mic
mult1plu c·ornun 11 dou11. sau tt mai multor n umere.
Se scritt acestor numere in prod use de fact ori primi c.m.m.m. c. allor pa fi
produs11.l factortlor prt mt care apar eel p ulin· intr·una din descompu.neri , luat fiecare la puterea
cea. mat mare La care apare in descompu.nerile respectiiJe. . ·
Oe exempln, fie numerele n = 72, b = 1:.!0 r;;i c = 300. Deoa rece 72 = 23. 32 120 =
= 2
3
• 3 · 5 300 = 2
2
· 3 · 5
2
, aLunci [72, 120, 300) = 2
3
• 3
2
. 5
2
= 1 800. '
J n conLinuare vom faee cHeva asupra numerelor prime.
Dar:a n n 2 nu este J?rim, atunci el ad mite un divizor primp Vn·
J ntr -adevar, cum n nu este pl'lm, avem n = a. . h cu a, b > 1. Evident, putem

cil a b. Atunci a
2
ab = n , de unde a 1/n. Dar din teor ema funda-

menLal a a a ar·c un divizo•· fll'i m p, t'aJ·e f'sLe la 1'L11d 1d cl ivi;-.o,• · lu i
n mai mmt, p Vn· ·
ln concl uzi e, pentru a doc,edi ca un numiir natural n rst1· P' im rst£ suj'icient
sa "erij'icam ca el nu are di"i zori pri mi mai JnlCI deci.l vr;.
De exemplu, fi e n = 97. Cu m Vm <::' 10, (\VPin de rnnc;i der·<\ l numer·ele p•·ime
< 10, adica 2, 3, 5, 7. Se vcdc ime> tlial ca nici unul dinlre nrf' sl\ nurn<' l'f' nu dividf'
pe 97.
Ciurul lui Eratostene. Vom da in cele ce ur·mea;-.a o nwl ocln rl<' nblinare a
numerelor prime mai miri declt un numii r· daL n 2. Aceasti'i melodii cunos-
cuta irica din antichitate sub numele de ciurul bn Eralostene, dupii numele male-
maticianului grec care a daL-o. Consideriim mai inlli LuLUJ'OI' nume,·eiOJ' natu-
rale de Ia 2 la n. Apoi , deoarece 2 esLe pri mul numar· prim p1, vom inliHur·a din
toate numerele mai mari dec1L p
1
, divizibile cu p
1
= 2. Pr•imul din LJ'e numer ele
ramase este 3 = p
2
. Acum vom !nliitura din LoaLe numerr le mai mar·i dccit p2
divizibile cu p
2
. Primul numa1· dimas es te 5 = p
3
. Sa presupunem ca clupa pasul k
am aflat numiirul prim Pit (al k-lea ca rni:iri rne 1nlre numer·ele pr·ime). Yom lnlatura
din toate numerele prime mai mtn i decit Ph prime cu p
11
• Primttl numar care
nu a fost inlatm·at va fi flk+l, al (k + 1)-lea numih pt·im.
Acest procedeu se t ermina Ja pasul m, uncle Pm este eel mai mare nurnar
_prim Vn·
cltli
1. Care dintre ur mllloa rele numerr inlregi slnl prime: 3477, 200il, 1 21:1, 20!19, 3649,847,
1 493, 2027,2261,6959,9689, 10627. .
2. Folos ind teorema fund a men t a l<l a arilrnel icii , sa se eel mar mart• di\'iwr t.:OnJLn !;li
eel mai mic mulliplu comun a l u r ml\t oar·elor ntm1Prl' .
a) 319 !;li 407 ; b) 333 504; c) 27, 21, !ii d ) :l!, , 4!! 6t,, 192 ; l') 3:2!\, •:!h, 169 .,.i I 0\1 ..
s. Sa se determine eel mai mil: numlir nat ura l care ;uP exad 20 de rlivi'wri inlrrgi t•rl mai
mic numa r natura l care a re exart 7'1. divir. ori intregi.
4. Sll se gaseascll un num11.r natural care sa aiba exac t 15 d ivizori nalu,.nli sinKuJ·ii :-rd di-
v izori primi sll fi e 7 !;l i 11. · ·
5. Fie a b mirnere ln t rcgi pr imt> inl rf' ele. Sa se arat e cl\ n + b a b sln l wrnw <:u ab
Sa se ar a te ca, i n pl us , rl aca a b a u diferit e, a t unci u + b es!P pt' lnl l'U o- b
CU a.
3
- b
3
• •
6. Dac11. a !;li b slnt numerc na t urale nenull' s uma lor Pste un n umar prim, atunri ct estP pl'im
cu b.
7. Sa se a rate ca dac11. a , b, c e Z !ii a I c, b I c, (a. b) = 1, a t nnri nb I r
8. Sa se a rate ell d aca a, b, ceZ au proprietalea cii a est.e prim cu b cu c, al unci a !'st e prim
cu be.
9. Sll se a r a t e ell d ac11. b I ac a tunei b I (a, b) lc, b) .
10. Sa se a r ate ell. d ac11. d est e uu c. rn .m.d.c. a l nonnerelor a b, a tunri rP csle un e.m.m.d.c.
al lui a.
3
!;li b:'. Reciproca. est e adevl\ra ta ?
11. Fie r e Q cu proprie t a tea ca ,.m este un numi'ir intreg, meN*. Sa sc Grate r11. ,. csl e lntreg.
12. Fie a, b, m eN cu propl'ie tatea ra (a, ·b) = 1 'Vab eN Sa se a r·;le c11 "Va, 'Vb eN.
18. Sll se arate ca numerelo de l'ormn Rn -! 1 nu sint p1· ime {n eN*).
14. S11. se arate ca exist ri o infinit'ate de n umere n a tura le n, CI J prop1 iel a lea c·a In, 2n- 1) "'> 1.
S11. se gaseasdl. eel ma i mic d intre ole.
15. Sll se arate ca nu exist ll numere ua turale prime n asl fcl indl 11 I 2n
16. Sa .se a ra t e ca exis t a numero lntr·rgi d e
mele cifre 00001.
for·ma 31\ care S('rise 111 bazd l.e!'imala au ulti-
17.
Sll. se arate ell. exisl 11 numere intregi au ullimelo cit•·e 197ll care
Sa fie d ivizibi)O t'U
1979.
83
1.1. Definirea pol inoamefor
Fie C<N> multimea (infinite) de numere complexe
l = (ao, at, i:lz, ... , an, ... ),
'
care au numai un numiir f'init de termeni z· · y ·
natUJ·al m astfel lnrtt a - 0 t - . . ail nenu L, ad•ca exista un numiir
D ' . · l . i. - pen ru oriCe L > m.
... ); g= (-1 i 2 0 0 )·
- ]' I , , d- y , 0, 0, .. . ) slnt infinite care au un numfu· finit' d 't , ... .'
;cnu( 1.
1

l = (0, -1, 2, Ol 0, .. . ) are numai 2 t ermeni
.- - , 1, .' , , ·:·) are.3 termeni nenu1i, iar h = (1 + 2i '7 -100 2 0' 0 u
!He 4 nenuh. aceste stnt elemente din multi · 'c<N> ' ' ' ' ... )
Defmlm pe multimea c<N> I .. 1 . . mea •
Fie l = (a ) _ c oua oper·atn a gebriCe: adunarea fnmulfirea.
atunci definim o• al, az, ... , g - (bo, bt , hz, .. . ) .doua e1emente din multimea C<N> ;
unde
g = (ao + bo, at -+:- b1, a
2
+ b
2
, ... )
f'g = (co, cl, Cz, ... ),
Co = aobo,
cl = aobl + albo,
Cz = aobz + albl + azbo,
•• 0. 0 . 0 • • 0 ••••• • • 0 ••••
r
c;= aobr + a1br-1 + azbr-z + ... + arbo =(;a b = " a·b·
• r r-i . 1 J'
t = t +J=l'
(1)
(2)
1 t Sda oyhservam ca l + g f'g apartin multimii C<N>. . .
n r -a evar, cumfE C<N> exista un numar t 1 l'
i > m ·Cum gE c<N> .' tv v na ura m, astfe mcit ai=O pentru orice
. . ' exts a un numar natural tf I i 1 b 0 .
J > n. In acest caz avem a = 0 si b _
0
tn, as .e nc t ; = pentru oriCe
+
b
·
0
. . h. , " - pen ru once k >max (m n) · d ·
an k = pentru once k > max (m n) Dec
1
· f + t
1
- ' .

em
F
. ' · g es e UJl e ement d1n C{N)
Ie r > m + · "t · · •
n' a unci r - m > n. In acest caz c - b
... + a,'!br-m + am+lbr -m-1 + ... +arb. Cum r - . r - ':' + albr-1 + ...
sint toti nuli. Pe de alta parte si a m > n, atunci br. b,r-11 ·:·• br-m
In concluzie, pentru orice r > + n ave • ... ,. ar nule dect Cr=O.
eleme12t din C<N>. m Cr - dem fg de asemenea un
84
Elementul f + g = (a
0
+ b
0
, a
1
+ b
1
, a
2
+ b2, ... ) se suma dmtre
f' g, iar operatia prin care oricaror elemente f g din multimea C<N> se asociaza
suma lor, se adunare.
Elementulf'g = (c
0
, c
1
, c
2
, ... ) se produsul dintre f' g, iar operatia
prin care elementelor f' g din multimea c<N> se asociaza produsullor, se

Exemplu. Dad\ f = (-1, 2, 3, -5, 0, 0, ... ) 11i g = l 'l , 0, - 1, 0, ... ), alunci
suma lor este f + g = (0, 2, 2, -5, 0, 0, ... ). iar produsul lor este fg = (-1 ·1, - 1 · 0 + 2 ·1,
( -1) . ( -1) + 2 . 0 + 3 . 1, - 1 . 0 + 2( - 1) + 3 . 0 + ( - 5} . 1, - 1 . 0 + 2 . 0 + 3 . ( - 1) +
+ ( -5)··o + o ·1, (-1) .o + 2 .o + 3 .o + ( -5) ·1 - 1). o, o, ... ) = 1-1, 2, 4, -7, -·3, 5, o, ... ).
De fIn i e.
Fiecare element al C<Nl, pe care sint definite cele doua ope-
precedente (1) (2), se polinom. Dad f = (a0 , a1 , a2 , ... )
este un polinom, numerefe a
0
, a
1
, a
2
, ... se numesc lui f.
Vom nota cu C' submultimea lui c<N) formata din toate de forma
(a, 0, 0, 0, ... ) unde a E C.
· Functia cp: C - C' definita prin egalitatea
rp(a) = (a, 0, 0, 0, ... )
este o functie hijectiva. Mai mult, operatiile de adunare (1) (2) a poli-
noamelor ce apartin multimii C' se t ranscriu astfel:
(a, 0, 0, ... ) + (b, 0, 0, 0, ... ) = (a + b, 0, 0, 0, ... ) (3)
(a, 0, 0, ... ) · (b, 0, 0, 0, ... ) = (ab, 0, 0, 0, ... )
Relatiile (3) ne arata ca adunarea inmultirea pe C' se fac dupa
·reguli ca adunarea inmultirea numerelor complexe. Din acest motiv rezulta ca
C' are aritmetice ca multimea C a numerelor complexe. Acest
f'apt ne permite sa identif'icam palinomul (a, 0, 0, ... ) cu numiirul complex a.
punem (a, 0, 0, ... ) = a. Dator·ita identificari avem C c C<N>. Polinoamele
de forma ·(a, 0, 0, ... ) =a se numesc polinoame constante.
Obser()aJie. Definirea polinoamelor precum de identificare a poli-
de forma (a, 0, 0, ... ) cu a, ne de modul cum am definit
numerelor complexe precum de de identificare a numerelor complexe de forma Ia, 0\
cu numllrul real a (a se vedea manualul de Algebrll clasa a IX-a).
1.2. adunarii polinoamefor
1° este comutativa, adica oricare ar fi f' g, din C<N>, avem
f' +g = g+f'.
lntr-adevlir, dacll f = (a
0
, at> a
2
, ... ). g = (b0 , b1 , bz, ... ). avem f+g = (ao+bo, a 1' + b1 ,
a, + bs, .. :) g + f = (b
0
+ a
0
, b
1
+ a
1
, .. • ). Cum adunarea numerelor complexe este comu-
t ativll avem ai + bi = bi + ai pentru orice i ;;. 0. Deci f + g = g + f.
2° Adunarea este asociativa, adica oricare ar fi f', g h dirt c<N>, a vern
(f' +g) + h = l + (g +h). '
dacll f = (a
0
, a
1
, a
2
, ... ). g = (b0 , b
1
, bz , ... ), h = (c0, c1 , Cz, ... ) \ atunci
f + g = (a
0
+ b
0
, a
1
+ b
1
, Ug + b
2
, . .. ) deci (f +g) -f=> h = ((a0 + b0) + c0 , (a1 + b1) + c1 ,
(a
2
+ b
2
) + cz, ... ).'Analog, ell f + (g +h)= lao+(bo+c0 ). a1 + (b1 +c1 ). az+(bz+czl, ... 1.
Cum operatia de adunare a numerelor complexe este asociativll, avem (ai + bi )+ci = ai+(bi+ci),
pentru orice i ;;. 0. Deci (f +g) + h = f + (g + h).
85
3o ELe111 rnt nr11lru. Polinomul constant 0 = (0 0 0 ) t 1 t
'
JPntru 'Hiunn J'
1
• ' ' ... es e e emen neutru
. • · t•ea po tnoame or, 1n sensu! ca ori cat'e ar f'1' f E C<N>
, avem .
f+O =O+f =f.
1nlr· acJ,.var', 1 , f (
( at'i\ = ao, all a, , ... ) , atunci r + 0 = (a a a · ... ) + (0 0 0 ) -
II. n
1
-t 0,
112
L 0 ) _ ( ) I > 2> , , 1 .. , -
' ... - ao, al, Uz , ... = f. Oupl\ proprietatea 1° avem 0 + r = f.
o'l o Oritl' polinom are an opus ad ica Ol'ic·u·e ar· fi f E C<N> · t v I '
notal cu - /', ast.fel inciL ' < ex1s a un po mom,
l + (.- /') = ( - f') + l = 0.
lntr·-adt>v;'ir· dae;'l ;·- (a a a l . , · /'
' - o, 1 > ·2 · .. . ' a "uncr - = ( -ao. -a1, ... ), deoarece r + (-f)=
(rt o, nl, ... ) 1- l-0o, - at, - llz, ... )=(a
0
-j (- a ) a +(-a) a
Con i' OI'IIl Jll' Opl'il' l;1(,ii I" avr.rn Ii i (.:..../) + r = 0. 0' 1 I ' z+l-az), ... ) =10, 0, 0, ... )= 0.
l)p f'J.'I'Iftpllt, rlac;( ( = ( - '1 , 0, :.!, 0 0 J estc> Ull pol inom, atunci opusuJ Sx\.1 est e
- { - ( J, o, - :!, - :.!, 0, 0, ... ). • • , ' .. . tl
:· 0 0 Obiif'I'Vfllr'r· .. Oac·ll r g si n f. rloult polinonme , suma r + (- ) se noteazil sim
pllll I - /( :;>l se !Ill dt(crenfa dintre r g. OperaPa prin CAI'e or·icl!. ror d g 0 ' 0 plu:
Sf' ilSOI'Ii\t. I dilc•rt>n!a lor se scii.dere. oui1 polmoame g h
llr1!';1 r (
= no, n,, CLz, ... ) i,i i g = lbo, 6
1
, bz , ... ), atunci
f - g = (ao - bo, a , - bl , Uz- b
2
, ... ).
I ll' f':n•mplu, dad\( = (2, -3, -1., 0. o, ... ) = (-
1
_
1
.
= (:!, :! 11, :!, 11, 0 , ... ). g • • - 1, 2, 0, ... ), a lunc1 f - g =
1.3. polinoamelor
1o lnmuLfirea este comutatifJa, adica ori'care r· 1· · d' >
ar 1 g, m C.<N , avem
j'g = gf'.
fnlt·-acll•v:l r· cia('u r- (!! a )
0
(
si g( = ( t d d. ' ) - o. I • a2, ... g = bo, bl> b2, ... ), atunci notind fg = (co, c1, Cz, ... )

1
0• J• ..... nvem Cr=Oobr+atbr- 1+azbr-2+ ... +arb l;ii d - b + b b
Cum adunarea $i lnmul numere]or complexe s tnt e .r - rP_r t' 1ar-1 + .. . + r ao.
pent 1•11 ol'ic·c ,. :;;.
0
;;i cled fg = g(. ' v Iii! asoc1a tve, avem cr = dr
2o lnmultirra estr asociatiw'i, adica ori care ar f
1
' f , g s
1
·
"' h din C(N), a vern
(j'g)h = /'(gh).
fnlr-adE'vilr fie r (n ) (b 0
' •
0
• a"
02
' ... • f? = o. bl> b2, ... ) iii' h = (co, c
1
, Cz, ... ). 811 notilm
(f? - lrln. d, , dt . ... ) ((g)h =(eo, ell e2, .. . ). Atunci dr = . "" a,b
1
·
4.J . pentru orice r :;;. 0 :;;i
•+J-1'
£; drCk f)p('j • )' ( . B n;bj) Ch = ")' n.ib;c
11
.
I' f /I ll 1+7;:.11 t+J=T i+f:ni- n.
IJadl not i! m gh d' d' ) •· (( I ) ( ' ' • •
' 1> 2• ... :;;
1
, gt = co, e1, ez, ... ), in mod ana log se obtine
d; ")' hjrk p<'n lr·u or·i,·c s 11 • "" d • • (
I Pi'- A .;:; l;i l " " -= . L--1 a; •. l)p('i, en = Ui E bjC/t') =
)' •-1·•-•1 i- B- ll i+h =s
H fn{ " "•'J./1'" Comparl nd , obtina'rn l't1. t'n = $i dcoi f(gh) = ({g) h.
e,
3o Polinomul 1 = (1, 0, 0, .. . ) este element neutru
ad iCa orJCare ar filE c<N> , avem pentru
l·1 = 1·f = f.
86
.,
! ntr-adevar, daclt ( = (a
0
, aa. a2 , ... ), alunl'i f· I = (a0 , a 1 , 02, .. . ) (1, 0 , 0, ... ) =
= (a
0
·· 1, a
0
• 0 + a
1
·1, a
0
• 0 + a
1
• 0 + a2 1, ... ) = (a0, a1, as, ... )=' (.
Dupi1 propriet atea 1° avem de asemenea 1 · ( = f.
4° este distributifJa f'a&a de adunare, adica oncare ar fi polinoamele
f', g, h E c<N)' au Joe relayiile:
0
, /'(g + h) = f'g + /'h
(/' + g) h = f'h + gh:
lhtr-adevur, fie ( = (a
0
, a
1
, a2 .... ), g = (h0 , b
1
, b2, ... ) :;;i h = (co.'c1, c2, ... ). Atunri
f(g + h) = (a
0
, a
1
, az,· ... ) (b
0
+ c0, b
1
t c11 b2 + Cz , ... ) - (a0(b., + c0 ), a0(b1 1- c1) +
r r
+a
1
(b0 + c
0
), ... , )' Ui(br-i+Cr- \J. .. . )=(luobo -+ a0c0 ), (a0b1 -+ a1b0 )-+ (aoc1 -l alc0). .. , aibl"--1+
I 0
r ,. r
+ aicr-i• ... )= (a0b0 , a0bJ + a
1
b0 , ... , E aihr-i• ... )+(aoc0 , a0c1 + a1c0 , • . , L, (l!f'r-i• ... ) J'g+fla.
t - 0 1 0 t 0
so Dacal $i g sf.nt polinoumc nrnule, atunci produsul lor este un polmom nenul
(/' '# 0 g '# 0 =:!;> f'g '# 0) .
lnlr-adevar , fie f = (n. 0, a
1
, a2 , ... ) ?' g = (h0 bl> ) Cum {'# 0 I! istil. un tcrmen
ai o:p 0. Fie m eel mai mare numll.r nalut•al uslf!!l aucil am'# 0. Rezult ll cil. a, 0 penlru Ol'ice
i > m. Analog pentru g '# 0, · fit• 11 t' L' l mai mar t! •Iutn<'u' ualural nstrel mdt bn :/: U H.ezult:l
ell b; = 0 oricare ar fi j > n. Sa presupunem La fg = (c0, c1, c2, ... ). At unci cm+n = 'obm+n +
+ a
1
bm+n-1 + ... + ambn + Dm+tbn-1.-+ . +- tt1n+11bo. Cum bm+n = bm+n-1 = ... = bn+t = 0
am+
1
= Um+2 = ... = Um+n= O, alunci <'m+n=amb11• Cum am'# 0 bn :/: 0, atunci cm+n amb11 :/:0
deci fg :/: 0. ·
-
5° Simplificarea cu un !'aclor nenul. Daca (, g, It, slnt pohnoame astfel tnclt
fg = fh f' '# 0, atunci g = h.
Intr-adevar, cum fg = fh, obyinem //!, ....!. fh = 0 deci j'(g - h) = 0. Cum
f '# 0, din proprietatea S
0
trebuie ca g- h = 0, adica g = h.
8 2. Form
Notayia f = (a
0
, a
1
, a
2
, ... ) introdusu 'penLr·u polinoame nu este prea comoda
in operayiile cu polinoame. De aceea vom fulos1 alLa scnere pent.ru polinoame.
Convenim sa no tam polinomul (U, 1, U, 0, ... ) prm ,.A .. 01ilm ,,nedetcrmmata X".
· Inmulyirea ne da:
X
2
= X· X = (0, 1, 0, ... ) (0, 1, 0, 0, ... ) = (0, 0, 1, 0, . ),
X
3
= X· X
2
= (0, 1, 0, ... ) (0, 0, 1, 0, ... ) = (Q, 0, 0, 1, o, ... ),
xn = X· xn-t = (0, 1, 0, ... ) (0, 0, ... 0, 1, 0, ... ) = (0, 0, ... 0, 1, 0, .. )
" - 1 lll'i " uri
• • • • •• • •• ••••••• • •••• • • • 0 0:
Folosind acum adunarea dcl'initP pc c<N), pentru f=(a
0
, a
1
, a
2
, ... )
putem scrie · · I
/'=(a
0
, a
1
, a2, .. . )= (a
0
, 0, ... )+(0, a
1
, 0, ... )+ (0, 0, 0, .. )+ .. I (0, 0, ... , 0, a,, 0, ... )+
+ ... = (a
0
, 0, .. . ) + (a
1
, 0, .. . ) · (0, 1, 0, ... ) + (a
2
, 0, ... ) · (0, 0, 1, 0, ... ) + ... +
+ (ai, 0, .:.) · (0, 0, .. . 0, 1, 0, ... ) - a
0
+ a
1
X + a
2
)(2 -t ... + a,Xi -t ...
n ori
(unde exista doar un numar finit. de termeni nenuli) .
87
Deci
(1)
Cum f = (a
0
, a
1
, a
2
, •.. ) este un element din C<N>, exista un rtumar natural m
astfel inclt a; = 0 pentru orice i > m. In acest caz (1) se scrie sub forma
m
( = a0 + a1 X + a2X
2
+ ... + <tmXm = >' a;Xi,
t=6
unde ao, al, az, ... , am s!nt coeficientii polinomului r
( 1 ')
Polinoamele de forma aXn unde a E C si n este un numar natural se numesc
monoame. Din (1') rezulta ca orice polinom nenul este o suma f'inita de monoame
neriu.le. ·
Datorita scrierii (1) sau (1') pentru polinoame, se adopta pentru mulfimea
c<N> notaJia C[X]. In particular, avem incluziunea CCC[X]. Datorita scrierii (1) sau
(1 ') elementele din C[ X] se mai numesc polinoame intr-o singurii nedeterminata cu
coeficienti De asemene.a, dacii f E C[ X] este un polinom, de multe · ori
este util sa scriem l = f( X).
In multimea C[X] distingem urmiitoarele submultimi importante :
R[ X] = multimea polinoamelor cu coeficienti reali,
Q[X] = multimea polinoamelor cu coeficienti rationali,
Z[ X] = multimea polinoamelor cu coeficient i intregi.
Este clar ca avem incluziunile
Z[X] c Q[ X] c R[X] c C[X].
Exemple. 1) Polinomul f = V2 - 7X
2
+ X
3
este un polinom cu coeficienti reali.
2) Polinomul g = .!. - X+ .1 X
4
este un polinom cu coeficienti ra tionali. .
3 7
3) Polinomul h = 7 + X
2
- 8X
3
este un polinom cu coeficienti lntL·egi.
Obscrva[ii 1\ Folosind scrierea (1) a polinoamelor, opCI·a(iile de adunare
lnmultire se transcriu astfel:
daell. { = ao + a1X + azX
2
+ ... + arXr + ... · g = b0 + b
1
X + ... + brXr + ... ,
at unci
f + g = ao + oo + (a1 + b,tX + (az + ba)X
2
+ ... -t (ar + br)X'' + ... ,
fg = aobo + (a0b1 + a1b0 )X + (a0bz + a
1
b1 + a2b0 )X
2
+ ...
... + (aobr + a1br-t + a2br-2 + ... + arb0 )XT + ....
De exemplu, daca f = - 1 + 2X + X
2
!;\i g = 1 - X, atunci
f + g = ( -1 + 2X + X
2
) + (1 - X)= X+ X
2
;;i
{g = ( - 1 + 2X + X
2
) • (1 - X)= - 1 + 3X - X
2
- X
3
.
12)
(3)
2) Se observa din relapil e (2) !;\i (3) ca dacli {, g s!nt cu coeficienti rcali (res-
pect.iv rationali, !ntregi), atunci suma prodtH•ullor eRl e un polinorn cu coeficlcnti reali (respectiv
rationali , lntregi ).
3) ln praclica, ori de ci te ori avcm de 1nmul\.il doua polinoame este foarte comod sa
folosim proprietatea lnmult,irii de a ri clistr·ibuli vil rat a de adunare. De excmplu, fie polinoamele
( = 1 + X+ X
2
g = 1 - X. Produsul lor se ralculcaza astfel :
fg = (1 +X+ X
2
) (1 - X ) = 1 X- X
2
+ X
2
- X' - 1 - X
3

88
I
'
Am va1ut in parag1·aful precedent ca orice polinom fE CLXJ este o suma finita
de monoame, adica
f = a0 + a, X + a2 X
2
+ ... + an xn.
Se gradul lni f, notal prin grad f, eel mai mare numar natural n astfet
f.ncit ar -=F 0. Jn acest caz an se coefi cientul dominant al polinomttlui f.
Numarul a
0
se termenul liber al polinomului f'. De multe ori este foarte
utila scrierea lui f' sub forma f = anXn +

+ ... + a
1
X + a
0
, lucru
!ntotdeauna posibil vinlnd seama ca adunarea polinoamelor este comutativa.

1) f = 1 - X are gradul 1, adicrt grad t' = 1.
2) Polinomq l f' = X+ X
3
- X
5
are gradut 5, aclica grad f = 5.
3) Polinomul constant f =a uncl e a E C, a -=F 0 are gr·adul 0, cleci grad r = 0.
Pentru polinomul nul , 0', gradul sau se consider a ca fiind egal cu -oo (se
minus infinit).
·Referito1· Ia gradul sumei produsului a doua pol inoame f g au loc urma-
toaL·ele relatii:
i) * grad (/' +g) max (grad f, grad g);
ii) daci'i j' s,i g sint polinoame nenule, atunci
grad (fg) = grad f + grad g.
Intr-adevar, sii presupunem ca grad f = m grad g = n. Atunci f g slot
de formal= Go+ alX + .... + amxm g = bo + blX + ... + bnXn. Dadi m > n,
atunci gradul SlJmei f + g este m, deoarece termenul de grad maxim din f + g
este amxm.
1laca m = n, te1·menul de grad maxim ciin f + g este + bm)Xm in cazul
cind CLm + bm' -=F 0 sau mai mic in cazul cind am + bm = 0. ·
grad (/' +g) max (grad f, grad g).
In produslJl j'g, termenul de grad maxim este monomul (amXm) (bnXn) =
= ambnx m+n (a se vedea proprietatea 5° din § 1). Cum f g sint polinoame nenule,
atunci -=F 0 bn =F 0. Deci ambn =F 0 !n concluzie grad (fg) = m + n =
= grad f + grad g.
Fief = ao + alX + ... + anxn un ·polinom arbitrar t?i (X un numar complex
arbitrar. Atunci numarul
/'{ex) = a
0
+ a1cx. + a1cx
2
+ ... + ancxn
se "aloarea polinomului l f.n ex. •
Exemple
1) Fie polinomulf' = 2X
3
- 5X
2
+X -7. Valoarea l ni fIn 1 este ((1)=2· 1
3
- 5·1
2
+
+ 1 - 7 = - 9.
Valoarea lui fIn - 1 este f( - 1) = 2(-1)
3
- 5(-1)
2
+ (-1) 7 = - 15.
2) Fie ' polinomul g = X
4
- iX + 1. Valoarea lui g In i este g(i) = i
4
. - i · i + 1 =·
= 1 + 1 + 1 = 3.
De aseme11ra vaioarea lui g In 1 + i
g(1 + i) = (1 + i)
4
- i(1 + i) + 1 = -4- i + 1 + 1 = -2..:.. i.
-------
* Pentru ca i) sa r-1imtna adevarata In cazul clnd lucrlim cu polinomul nul, convenim
s!i puntm -oo <a, -oo +a= -oo (-oo) + (-oo) = -oo pentru m·ice numll.r natural a.
89
' Obsi:'I' (IQ(it·. Da!'i1 r este un polinom (' II roeficienPi reali (respecli v
fnlrrgi) a estr un numil,r real (resprr tiv ra\i onal, lntrcg), at unci valoarea polinomului fin a,
f(a) l'!llC un numl\r· real raPonal, intreg).
Vom Pnunta acum propr·i Ptii\ile relc mai impor·Lani e ale valnrii unui polinom:
Daca f g sint douii polmoamr ,c;i a un numiir arbitrar atunci
i) (f' + g) (a) - f(a) + g(a);
(/'g)( a) - f'(a) f{ (a) ;
iii) /)ac(z ( (!SlC llrL polmom Cll COC'f'Lcienfi r ca/i Z un numiir complex, atunci
f(i.) = f'(z),
undc z descmnraza conjugalul lui z, tar /'( z)
1
cohjugatul lui f (z) ;
iv) Dacii / cste un pol inom ct1 coeficienfi· rafionali fj i · a, b E Q astfel incit V"b nu
·este ratwnal, atunci f(a ± V"b) este. de forma A ± B V7J, unde A, B E Q. Mai
mult, daciij'(a I V"b) esle numiirul A+ B V b, atunci f (a - Vb) este .numiirul
A - B V"b rcciproc. ·
Primele doua pr·opncLa(.i rezulLii direc t din definitia sumei produsuJui a
·uouii polinoame. · ·
Sa demonst.riim proprieLatea iii). Vom folosi proprieLiivile conjugatului unm
numiir complex, uchcii:
Z1Zz = zlz.Z.
Fie acum polinomul f = a
0
+ a
1
X + ... + anx n, unde a
0
, a
1
, a
2
, .. . , an sint
numer·e r·eale. ALuncr f(z) = a
0
-+ a
1
z: + ... + anzn, de unde /{z) = a
0
+ a
1
:. + ... +
+ anzn = a0 + ii 1z + ii
2
z
2
+ ... + iinzn. Gum a
0
, a
1
, .. . , an sint numere reale,
adica ii 0 = a0, ii1 = a1, .. , an = an. atunci f'(z) = a
0
+ a
1
z + a
2
z2 + ... + anzn =
= Oo -f-- 01Z -\-- az(Z)
2
j- ... -j- Un(Z)
11
, ceea Ce ne arat a ca f (z) = (( z).
Demonstriim proprieLaLea iv). Fie f = a
0
+ a
1
X + .. . + a
11
Xn un polinom
cu a
0
, a
1
, ... , an numere rationale. Avcm:
f(a ± V"b) = a0 +a, (a ± J/6) + az (a .± Vli)
2
+ .. . + an (a±
Vtiliz1nd binomullui Newton f?i tm1nd cont ca pentru orice numar natural m, avem
(Vh)2m = bm E Q (± V6)2mH = ± bm Vb,
atunci rezul Lii cii f (a+ V"b) est.e de fot·ma A + B V "b). I n plus, dacii
f (a I V6) =A+ B Vb, rezulta ca f (a- V'b) = A- BJ/b.
Exemple
1) Fie polinomul f = X
4
-1 X
2
+ 1
Avem ((1 + i) = (1 + i)
4
+ (1 + i)
1
-1 1 - + 2i + 1 = -3 + 2i. Cum f este· un
polinom cu roeric·H•np reali l'PZuiUI conform proprieL1\Pi iii) dl {(1 - i) = - 3 - 2i.
2\ Fie polinomul g = X
4
+ 2X
2
- 6.
Avom g(1 + (/2) = (1 + (/2)' +2 (1 t (/ 2)
2
- 6 = 17 + 12(/2 +2 (3 + 2 (/2 ) - 6 =
= 17 I 16 (/2. Dnoareco g este un polil, om cu coofi cienti atunci conform proprie-
t ll.Pi ivl rozulll't ell. g(1 - V2) = 17 - 16(/2).
De f l n I e.
90
Fie A, B al e lui C. 0 f' : A - 8 numefte
pol1nomwla dad exlst a un poll nom P E C[ X ] astfel incit
f(o) = P(o) , orlcare ar fl a E A.
Exemple 1) Funct ia rl e gradul lnli i
f: R -+ Il, { (x\ = ax+ b (a =f. O)
este o t'uncpe polinomiala, deoarece exislll. poli nomul P =aX+ b aslfel lnril Rvem f( o:) P(o:) ,
or icare ar n (Y. E R.
2) FunrPa de grndul al doile:r
f : It -+ R, f (x) = ax
2
+ b:r + r: n, b, c e It !?i a =f. 0
este o functie polinomialll., rleoarcce existll. polinomul de grad ul doi P = t1X
2
f hX ,. JH'nlru
care avem f( o: ) = P(o:) , or icarc ar· fi o: e: It.
3) Func(ia puterc
f :R-+ R, f(x) = xn
este o polinomialll., deoarcco exist& polinomul de gradul 11, P = xn ponlru rare avem
f( o: ) = P( o:) , oricare ar fi o: E R.
Fiind dat un poJinom ar bitrar { E C[ X] putem sa definim f: C _,. C
prin egalita.tea f(!X) = (( !X), oricare ar fi !X E C.
Functia f este polinomiala se functi a polinomiala ason'alli poli-
nomului f'.
1. SA se calculeze f + g, dacil:
a l f = 1 + X
2
+ X' g = 1 + X
2
- X
3
- X
4
;
b) r = V2 + (1 - V2) x + X
3
- X
4
r?i g = V2 + V2x + X
2
+ 2X
3
- x•;
c) f = 1 - X + X
2
- X
3
+ X' - X
5
:;;i g = - 1 + X - X
2
+ X
3
- X
4
+
d) f = (1 + i) + (1.- i)X + iX
2
- iX
3
:;; i g = - i + iX + (1 - i)X
2
+ ('1 1- i)X
3

2. Sil se calculeze produsul fg dacil:
a) f=(1+i )+ X :;;i g = (1 - i ) - X;
b) f = 1 - X + X
2
- X
3
!ili g = 1 + X ; .
c) f = 1 - X + X
2
- X
8
+ X' g = 1 + X ;
d) f = t + X+ X
2
+ ... .+ Xn g = 1 - X ;
e) f=2 - i + (3- j )X+X
2
!ii g = 2+ i +(3+ i)X - iX
2
;
f) f = 1 - V2 + (2 - V2)x + X
3
a= 1 + V2 + (2 + V2) x.
8. Fie f = a0 + a1X + a2 X' + ... + anX
11
un polinom cu coefi cienti Notam cu f
polinomul f = a0 + a
1
X +

+ ... + anX
1
l . Sil se arate eli f + f ; ff sin!
cu coeficien reali.
4. Un polinom f E C[X) se zice inversabil dacli. numai dacil. existil. g E C[X] astfel lnctt fg = 1.
Sll. se arate ell. f este inversabil - f E C f =f. 0.
5. 811. se calculeze gr ad (f + g) dac!l.:
al f = 1 + X+ X
2
g = 1 - X - X
2
;
b l r = 1 - + 1 x• g = 1 + x + x
4
- 1 xs;
c) f = (1 + i) + (1 - i) X
2
+ iX' g = i + iX
2
- iX
4
.
.6. ln raport cu parametrul complex m E C s!l. se determine gr·adul ur ml\toarelor polinoame:
a) f = (m
2
- 3m + .2)X
3
+ (m
2
- tom+ 3)X
2
+ (m
2
- 1)X + 7;
b) f= (m
2
+ 1lX
4
+ (m' - 1) X
2
+ 2iX + 1.
7. 8!1. se aratc eli pentru orice polinom f de gradul n ;;-. 0 !ii un numll.r natural 0 lc < n exist /1
un polinom g astral !nett gr ad ({ + g) = k.
8. Fie polinomul ( = 1 - 2X + 3X
2
- t. X
3
• 811. se calculeze {{1); {( - 1); ( (2); ( ( -2); ( (i) ;
f( - i) ; fl1 + i) ; f (1 i); f(t + v'2) ; t(1 - V2).
91
9. Sa se deter mine polinoamele de gradul al doi!Pa r = ao + alX + UzX
2
, <\Slfol !nclt
f(1) = -2; f(2J = -1 fPl = 4.
10. Fie polinomiala
r: [Q, 1)--+ [0, 1), f(x) = x
3
+ax + b,
unde a, b e R. Sa se arale ra in mod neC'esar· a 0 ;;i b 0.
11. Sl!. se gaseascll. polinoamele fe RrX] de gradul al doilea care salisfae
r (a
3
) =({{a))\ orirare ar fi a E R.
12. Sll. se arate prin inductie n ca loe egalitatea:
{X+ 2X
2
+ 3X
3
+ ... + nXn) (1 - X)
2
= nX'1+
2
- (n + ·t)Xn+l + X .
S. Imp r .rr pol no m I r
5.1. Teorema cu . rest
Teo r e m a 5. 1. 1.
Fiind date doua polinoame oarecare cu compleql
r g cu g 1= o. atunci exista doua polinoame cu
compl eqi q r astfel incit
f = gq + r unde grad r <gr ad g. (1)
Tn plus, polinoamele q r sint unice. satisfacind proprietatea (1) .
In egalitatea (1) polinomul f' se deimpiirJit, g impiirJitor, ·q cit iar r. rest.
Demonstrafie. Vom demonstra intii partea de a formul ei (1).
Fie n = gra? f'Ji . grad g. Dacii n < m atunci luam q = 0 r = f'. Presuimnerr;{
ca n m ca f g sint de forma
/' = ao + a1X + ... + anXn ; g = b
0
+ b
1
X + ... + bmXm,
unde an 1= 0 bm 1= 0. Putem considera polinomul
t
. - ,. lln xn- m
1 - - - g.
bm
(2)
In egalitatea (2) termenul de grad maxim al lui f se va reduce deci
grad '1 < grad r
Sa n1 = grad f'
1
. Atunci polinomul (
1
are forma
/'1 = + a;,,-1X"• -
1
+ ...
Dadi n1 < m, atunci punind q = lln xn-m r = (
1
, din (2)
bm .
f' = gq + r unde grad r = n
1
< m. = gr·ad g.
Dacii n1.. m, repetiim din nou procedeul'-- de cobodre a gr adului, printr-o
nouii scad ere:
(3)
92
Dacii gt·arl /
2
= n
2
, ·atunci evident n
2
< n
1
< m. Repettnd procedeul de
coborire a gradelor se obt.ine un de polinoame (
1
, (
2
, . . . , fp, fP+
1
, ... astfel lnctt.
. (p)
f t
. anp X''P-m
P+l = P- bm g,
•• 0 •• 0 ..... . ..... . .... 0 ••
uncle grad f' > grad f
1
> graq f'
2
> ... > grad fp > grad fP+
1
> ... , adica
n > n1 > n2 > . .. > np > nP+l > ....
(4)
Cum m est e numar natural, existii p numar natural astfel lnclt np+l < m.
Vom nota r = l'v+J:· Aduntnd toate (4)
= l - xn-m + xn,-m + ... + xnp- m.l g. (5}
. m m bm _
Dacii notam polinomul din parantezii cu q:
, a(Pl
q = an xn-m + an, xn,- m + ... + _2 xnp- m,
bm bm bm
egalitatea (5) se scrie
l = gq + r unde grad r = nP+1 < m = grad g.
(6)
Sa trecem acum' la demonstrarea piirtii de unicitate din teorema. Presupunem
ca mai exista doua polinoame r
1
astfel lncit
f = gq
1
+ r
1
cu grad r
1
< grad g.
At unci
f = gq + r = gql + rl,
(7}
de unde
(7')
Dacii q- q
1
1= 0, atunci grad g(q - q
1
) grad g. Pe de alta parte, cum
grad (r
1
- r) max (wad r
1
, grad r) < gt·ad g, o Deci
trebuie ca q - q
1
= 0, adicii q = q
1
. Din egalitatea (7') in acest caz ca
r
1
- r = 0 deci r
1
= r.
Ohserm(ii 1) r u rest necesitil. erectuarea celor patru operatii aritme-
tice: adunarea, sc1\derea, lnmultirea .lji impartirea asupra coeficientilor polinoamelor f g.
Din aceste moti ve, daca polinoamele f g au coeficien.(.ii numere reale (respectt:v ra(ionale),
atunci cltul q $i restul r sin/. polinoame cu coe{icienfi reali (respectiv rafionali). Din egalitatea (6)
se vede ca daca polinoamele f g au coeficienti numere intregi coeficientul termenului de
grad maxim a! lui g este ±1, atunci citul restnl stnt polinoame cu coeficien}i intregi.
93
:!) ggaliL1\ilt> (2), ('•), (fl) (li) sr pol Pxpune in Lahrlul alaluJ•al
(
r g
llnXn I a11 .xn
I
I , .. -+ tin
-nnX11
nnbttl
l xu-1
a,b.,
yu- m•
bm bm
(1;, ... Y"• .j. , - 1
j t au
l
a, ,_, ..
'
On xn - m + an, Xn, - m + ... +
bm bm
alP)
II)
+-1 x u1,-m
bm
, ,/,
1
l1m-1 I
-ll XII' - ' .Yn,-
n, b
(2)X"• I (2) X"•- I +
n,, all ,-t ...
q
{p+!
r
Acusl t alwiJH' rccHi locmai •:l'l{ula dt• impru·\iro n polinoamelor· cunoscuta din a lgebra
l' lenwrtlaril. :;;i JW l'HJ'I' o \'Om aplic·a in prnclidl pPnlru dlului !ii restului imparprii.
F..rnup/11 FiP polinoamPI(' r- 2.Y
6
., .Y
4
!iX
3
- !!X + 1 g =' x• - 3. Ra
dele••mi nAm cttul :?i restu l • lui 1 Ia g
l
x• + X
3
- HX t- 1
-x• + 3X
2
X
3
+ 3X
2
llX + I
X
3
+:IX
3X
2
- !iX -l I
- :IX
2
r 9
- 5X -l 10
r
0
Dcd l'ilul t•sl•· I{ - :lX" + x·
2
T X !- :J ia•· •·estul r = -5X + 10. Formula lmptirtirii
ru rest sr S<"l'il' in a1·Psl •·a t as I It' I :
:.1x• + x•- 5X"- 8X·+ 1 = (X
2
3) (2Xa I X
2
3) + (-5X + '10).
5.2. prin X- o. Schema lui Horner
Un caz foa1·te important In a plica vii este unui · polinom l :P 0
pf'in binomul X- a. Vom demonstra urmiHQar·ea teoremii:
Teo rem a 5. 2. 1. R.estul unui pollnom f :P 0 prin binomul X- a este
egal cu valoarea f(o) a polinomului f in a.
. Demon:>trat1r. Aplic:ind formula lmpartirii cu rest pentru polinoamel e
f' g = X - a egaliLatea:
/' = (.\ - a)q -4 r, unrlr grnd r < grad ( X- a) = 1. (1)
94
Deci gr ad r 0, adica rostul est.e un numaJ' complex.
Dace in egalitatoa (1) facem X = a, egalit uLea
f'(a) = (a - a)q(a) + r(a) ,
de unde f'(a) = r(a) . Cum r este un polinom constant atunci r(a) = r drci
r = f(a) .
Aceasta teoremii ne ajntii sa gasim rrstul Empar{irii liTl /IL polinom
prin polinomul X - a f'lirii a mai f'ace Empiir!irea.
E:t:empl e
· 1) Sit se ros lul pol inomului { = X
3
-

·I X + I prin hiuomul
X - 2. .
Conl'oJ•m teoremei do mai sus, restul !mp:l••\.il'ii eslt' r = {(:l) = :l
3
- 2 · :.l -r 1 = a.
2) Sa se g1\seasc1\ res t,ul lmpiirt.irii polinomului { - X
4
- 2i.1'a I '•X + I + 2i JH'in
binomul X + i.
Conform t eoremei de rnai sus, reslul esle

+2i = I +2-4i + 1 +2i 4 2i.
Teorema de ma.i sus are deza"antajul cii nu ne spune n imic asnpra citului f-mpiir-
lirii polinomului f prin binomul X - a.
Vom indica acum un procedeu de aflare a citului polinomull!i f
prm bihomul X - a.
Sa presupunem cii f' este un polinom de forma
f = anxn + £ln_lxn-
1
+ .. . + ao·
Dacii scriem formula cu resL pentru pol inoamt>le f' X - a ob\ in em·
egalitatea
f' = (X- a)q + r.
(2)
Cum grad f' = n, atunci trebuie ca grad q = n - 1. Deci fJ P.Sl.P llll polinom
de fo.rrna
q = bn- lxn-1 + bn-zxn-2 + ... + bo·
Egalitatea _(2) devine in acest caz
X
n xn-1 - (X ) (b xn- 1 + b -1 _I b ) +-
an + an-1 + .. . + a
0
- - a n - 1 n-2 · .. · • o r ·
Efectutnd in partea dreaptii obtinem
(X - a) (bn_
1
xn- J + bn_
2
xn- z + .. . + b
0
) = bn- lXn + bn z.xn-J f- ... I
+ b
0
X - - abn_
1
xn-
1
- ab
11
_
2
xn-
2
- ... - ab
0
= b
11
_
1
X
11
-1 (hn_
2
- abn_,)xn- J -1
+ ab
11
_
2
)Xn-
2
+ ... + (b
0
- ab1)X - ab0 •
Inlocuind in (2) ega1itatea
flnX
11
+ an_l .xn-l + ... + a
0
= bn- lX» + (bn- 2 - Obn-l).Xn- l -1
+ (bn-3 - abn_
2
)X
11
-
2
+ ... + (b
0
- ab
1
)X -l (r - ab0).
Din egalitat ea celor douii polinoame ca
an = bn- I
fln- 1 = bn-2 - abn-l
fln-2 = bn-3 - ahn-2•
a
1
= b
0
- ab
1
,
a
0
= r - ab
0
.
95
'
Din egalitiivile (3) 'ohvinem succesiv
(
bn-1 = an,
. .•

b
0
= a1 + ab
1
,
r = a
0
+ ab
0

Egalitat.ile (4) se tree in tabelul urmator
xn xn-1 xn-2
•••••• 0.
an an-I an-2 ••• • • 0 ••
--
a an an-I + abn-1 an-2 + abn-2 .. .. ....
--
hn-I bn-2 bn-3 ••• 0 ••••
(4)
X1 x o
(5)
a1 ao
a1 + ab1 a0 + ab
0
bo r
I n rindul de sus al tabelului se scriu coeficienvii polinomului f , iar in rindul
de j os coeficienvii bn--
1
, bn_
2
, ... , b
0
ai citului restul r.
Tabelul (5) poarta denumirea de schema lui Horner. Din schema lui Horner
coefi.cierivii citului se determina astfel : mai intii coeficientul t ermenului de grad
maxim n - 1, bn_1 care este egal cu apoi coeficientul termenului de grad n- 2,
bn-2 care este egal cu an--1 + abn_
1
, apoi coeficientul termenului de grad n - 3,
bn_
3
care este egal cu an_
2
+ abn_z
Exemple: 1) Ulilizind schema lui Horner s1!. se determine cttul restul .
lmpllr \.irii polinomului
f = 2X
4
- 5X
3
- 8X + 1 prin binomul X - 2.
Facem schema l ui Horner
'
X'
xa xa
X xo
2 - 5 0 -8 1
--- ·
2 2 -5 + 2 ·2 = -1 0 + 2( - 1) = -2 -8+2( -2)=T -1.2 1+2( -12)= - 23
- -
ba ba bl bo r
Deci citul restul lmpartirii sl nt:
• q = 2X
3
- X
2
- 2X- 12 r = -23.
2) Utllizi nd schema l ui Horner, sl1 se determine citul restul polinomului
f = X
6
- X
6
+ X
4
+ 2X
3
- .X
2
- 3 prin binomul X + 1.
Facem schema lui Hor ner
xsl x• X4
I :3
xz X xo
1 - 1 1 - 1 0 -3
1 -1+(-1)1=-2 1 + ( - 1) (-2)=3 2 + (-1)· -1+.(-1) . 0+ 0=0 - 3
-d b4
· 3 = - 1 · (-1) = 0
1-r ba ba bl bo
Deci citul res t ul i mpar tirii slnt:
q = X
5
- 2X
4
+ 3X
3
- X
2
:;;i r = -a.
Observa(ie. Schema lui Horner ne ofeJ'1!. nu ntimai un procedeu de obtinere a
ci tului tmparprii polinomului f prin binomul X- a, dar un procedeu de determinare a restului.
96
••
F ,., .. ,.ltll
1. S1i se determine citul reslQl tmpl!.rtirii polinomului f pr in binomul g daca:
a) f = X
6
- x • - X
4
+ X
3
- 2X
2
+ 5X - 4, g = X
2
- 2X + 3;
b) f = X
4
- 6X
3
- 8X
2
+ 1, g = X
3
- X + 1 ;
c) f = X
4
- 2X
2
+ 2; g = X
2
- 2X + 2.;
d ) f = X; - 2X
4
+ axa - 4X
2
+ 5X - 6, g = X
3
- X
2
+ 2X - 3;
e) f = _x7- aX
6
+ 2x • + 2X
4
- 2X
3
- 2X
2
+aX - 1 , g = X
2
- 2X + 1 ;
f) f = X
22
- X
17
.+ X
10
+ x• + 2X
2
+ 2, g = X
2
+X+ 1 . .
2. Sii se afle un polinom de gradul trei astfel lncit Ia X
2
- ax ria resl.ul GX - 15 *•
lmpartit Ia X
2
- 5X + 8 d1i restul 2X - 7. ,
8. Sii. se arate cii dacll f!f?i g dau prin t mpllrtirea lor Ia h r esturile r
1
, rcspccti v rz, alunci
pPntru orice o:, e C, polinomul o:f + dii. prin lm part il·e Ia h res lui o:r1 +
4. Ce conclit ii trebuie sa lndeplineasc1!. numerele m, p , q ca rcslul lmpar PI'ii polinomului
X
4
+ pX
2
+ q Ia polinomul X
2
+ mX + 1 sl:l. fie zero ?
5. Aplicind schema lui Horner sa se determine ci tul rest ul polinomului f pr in g
dacii:
al f = X
4
- 3X
3
-2X
2
-6X + 1, g = X - 1 ;
b ) { = X
6
- x s + 3X
3
- 6X + 2, g = X + 1 ;
c) f = X
5
- X
4
- 2X
3
+ X
2
- X - 2, g = X - 2;
d) f = x• - 2X
4
- X
3
+ 2X
2
- 2, b = X + 2 ;
e) f = X
6
- X;- X
4
+ 6X - 1, g = X+
2
f ) f = 2X
3
+ 8X
2
- 4X + 2, g = 2X + 1;
g) f = 3X
4
+ 2X
3
- 4X
2
+ 6X + 6, g = ax - 1.
6. Sa se a rte un polinom de grad cit mai mic astfel lncit impart-it Ia X + 1 sa dea reslul - 1
tmplirtit Ia X - 1 sa dea restul 1.
7. Sii. se determine para metrul m astfel lnclt polinomul
f = 2X
4
- mX
3
+ X
2
- 7 i mpartit Ia X + 2 sa dea restul 4.
8. Sa se determine paramelrul m astcel incit . polinomul
f = x•- mX
4
+ (m
2
- 2)X
3
+ mX
2
- 1 lmpArt it Ia X- t s a dea rcsLul 7.
1). Sii. se determine paramelrii a 9i b astfel lnc\t polinomul f = X:
1
+ aX
2
+ bX + 1 imp1\r·(.it
Ia X - 1 s1!. dea restul1 impartit Ia X + 1 sa dea restul -5.
10. Sa se determine un polinom { = X
4
+ aX
3
+ bX
2
+ eX +·d asLI'cl inl'l t lmp1\rpt
X
2
- 3X + 1 sa d ea reslul 2X .l/- 1 Ia X
2
- 1 sa dea rest ul - 2X + 2.
6. Dlvizlbilltatea pollnoamelor ·
I
6.1. de divizibilitate.
D e f i n i i a 6. 1. 1. fie f g doua polinoame. Spunem ca polinomul g divide polino-
mul f (sau f este divizibil prin g, sau g este un divizor a/ lui r. sau
inca f este un multiplu a/ lui g) dad exista un poli nom h astfel
in cit
f =gh.
Cind polinom"tJl g divide polinomul f notam simboli c I{ I f.
.
Exemplu. Sa considera m polinoamele [ =X'
1
- 27 g=X- 3. Cum X
3
- 27 =
= (X- 3) (X
2
+ ax + 9), rezultA eli g I f.
Ctte"a proprietali ale relajiei de di!lizibilitate a polinoamelor:
1° Din teorema £mparfirii cu rest rezulta ca g divide pe f daca $i numai daca
restul imparfir.ii lui f la g este zero:
2° Daca g I f $i f =f 0 atunci grad g grad f.
97
'I -- Ma tematlcA- AlgebrA, cl. a X-a
lntr-adevar, cum g If exista un polinom h astfel incit f = gh. Deoarece
f :/= 0, atunci . grad f = grad g + grad h. Dar grad h ;a. 0 deci grad g grad f.
3° Polinoamele de grad 0, adica constantele nenule, divid orice polinom.
lntr-adeviir, dacii a E C, a =I= 0 f este un polinom oarecare putem
:)f . a(: f) deci a / f.
4o Daca f este zm polinom a E C, a =I= 0 atunci af I f.
lntr-adeviir, f = (_!_ a) f = _!_ ( af) §i deci af I f.
a a .
Dacafeste un· polinom, divizorii de forma afunde a E· C, a:/=0 se numesc
· di()izori improprii ai polinomului f. Di()izorii care nu sint improprii se numeso
di()izori proprii. '
5° Relatia de di()izibilitate:
i) este reUexiva, adica fl f oricare ar fi polinomul f.
Intr-adevar, f = f · 1.
ii) e.ste. tranzitiva, adicii dacii h I g g I f, atunci h I f.
lntr-adeviir, cum h 1 g, atunci exista un polinom h
1
astfel incit g = hh
1
. Cum
g If, exista un polinom g
1
astfel incit f = gg
1
• lnlocuind in aceasta egalitate pe
g = hh
1
, cii f = (hh
1
)g1 = h(h1g1) deci h I f.
iii) Daca g I g/f'
2
, iar h
1
, h
2
s£nt doua polinoame arbitrare, atunci
g I hJ'1 + hzfz·
Intr-adevar, cum g \ /'
1
, exista .polinomul g
1
astfel inctt /'1 = gg1 ;· cum g I /'2,
exista polinomul g
2
astfel incit /'
2
= gg
2
• Dar atunci avem

+ = h
1
(gg
1
) + h
2
(gg
2
) = g(h1g1 + hzg2) deci g I hJi. +
iv) Dadi g if' f' I g, atunci exista a E C, a :1= 0 astlel £neil
f = ag.
Intr-adevar, cum g 1 f, exista polinomul' h
1
astfel incit
I' = gh1.
Cum f' I g, exista polinomul h
2
astfei inclt
g = lh2.
(1)
(2)
Daca g = 0, atunci din egalitatea (1) ca f = 0. In acest caz putem
alege a = 1.
Analog, daca f' = 0 din (2) rezultii ca g = 0.
Puterr). presupune acum f :/= 0 g :1= 0. Din (1) (2) obtinem
g = fh
2
= (gh
1
)h
2
= g(h
1
h2).
Cum g=l= 0 atunci h
1
h
2
= 1 deci grad (h
1
h
2
) = 0, adica grad h1 + grad h2 = 0:
Cum ·grad h
1
;;.. 0 §i grad h
2
;a. 0, rezulta ca grad h
1
= grad h2 = 0. DeCJ
h
1
= a E C cu a :1= 0. ln caz egalitatea (1) devine
f = ag cu a E C, a =I= 0.
Doua polinoame f g pentru care f I g g If se numesc asociate fn di()izibilitate
(sau, pe scurt, asociate).
Ctnd polinoamele f g stnt asociate notam simbolic f :!.. g.
Rezulta din 5o iv) 4° ca, f g daca numai dacii exista
a E C, a :1= 0, astfel 1ncit f = ag.
98
Exemple. 1) Polinoamele f = X
2
+ 1 g = .!_ + .!_ s!nt asociale In divizi-
3 3
bilitate f = 3 ·g.
2) Polinoamele f = X
2
- X + 2 g = 2X
2
- 2X + 4 slnt asociale In divizibilitate
1
deoarece f = - g.
2
6.2. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor
De f i n i i a 6. 2. 1. Fie ( g doua polinoame. Un polinom d se un eel mai
n:ore divizor comun (pe scurt, un c.m.m.d.c.) al polinoamelor
f g. daca verifica urmatoarele
i) d este un divizor comun al lui r g adica d·l f d 1 g;
ii} orice al t divizor comun d' al lui r g divide neaparat poli-
nomul d (adica· daca d' 1 r d' 1 g atune! d' 1 d).
Teo r e m a 6. 2. 2. Daca f g sint doua polinoame, atunci exista un c.m .m.d.c.
al lui r g.
Demonstratie. In cazulf' = g = 0, conform 6.2.1, polinomul
nul este un .c·!fl·m.d.c. allor. putem presupune cii l :1= 0. Dacii g = 0, atunci
l este un d1v1zor comun al lm I g deoarece f' = !' · 1 g = f · 0. Daca d' este un
divizor comun al lui f' g, atunci d' este in particular un divizor al lui f'. Deci
f este un c.m.m.d.c. al lui f' g.
Sa g :1= 0. Aplicind teo'rema cu rest poli-
noamelor g, gas1m doua pohnoame q
1
, r
1
, astfel incit
l = gq
1
+ ru cu gt•ad r
1
< gt·ad g. (1)
Dacar
1
=I= 'o, apliciim teorema cu rest polinoamelor g r
1

polinoamele q
2
, r
2
astfel In cit·
(2)
Repetind acest procedeu, polinoamele q
3
, q
4
, .. . , qn, ... r
3
, r
4
, .. . rn, ... ,
astfel incit

::; ...
= rnqn+1 + rn+l, cu gt· ad < grad l'n·
(3)
Cum grad r
1
> grad r
2
> ... > grad rn > grad rn+l > ... , exista un .• numiir
natural n astfel incit rn =I= 0 rn+
1
= 0.
Vom arata rn este un c.m. m.d. c. al lui f' g.
Cum rn_1 = rnqn+l, rezultii ca rn_
1
. Acum, deoarece rn_
2
= rn_
1
qn+ rn,
ca rn I rn_
2
• ln continuare folosind egalitatea rn_
3
= rn_
2
qn_
1
+ rn.
1

cont ca l'n I· rn I rn-2, rezulta ca. rnl rn- 3· Din aproape in aproape,
de egalitatile (3), rezultii di rn divide rolinoamele rn_
1
, rn_
2
, ... , r
2
, r
1
.
Dm (2; rezulta ca rn I g, iar din egalitatea (1) rn I f. Deci rn este
un d.IV.Izor c?mun al polinoamelor f' g. Fie acum dun divizor comun al polinoame-
I g: Dm (1) r
1
= f - gq
1
• Folosind proprietatea 5° iii) d I r
1
.
Dm r
2
= g- r
1
q
1
. Cum d 1 r
1
d 1 g, atunci d I r
2
• Acum
folosmd egahtiitiie (3), dm aproape in aproape, cii d divide polinoamele
ra, r,, ... , rn.
rn (ultimul rest nenul) est e un c. m.m.d.c. al polinoamelor f g.
99
Rezumind cele demonstrate in aceasta teorema putem urmatoarea
regula de a c.m.m.d.c. a douii polinoame care poartii numele de algoritmul
lui Euclid: Pentru a obfine a doua polinoame nenule f 9i g £mpiir(im pe
l La g ( mai exact £mpiirfim polinomul de grad mai mare la eel de grad mai mic) . Dacii
restul f-mpiirfirii este zero atunci g este c.m.m.d.c.; dacii nu, £mpiirJim p e g la restul
£mpiirfirii, pe urmii £mpiirlitorul celei de-a doua !,mpiirf iri la noul rest !f.a.m.d. Ult i mul
rest nenul est e c.m.m.d. c. al celor douii polinoame.
Trebuie sa facem ca daca polinoamele f 9i g sint cu coeficienfi
numere reale (respectiv, ra!ionale), prin algoritmullui EtLclid obtinem un c.m.m.d.c.
allui f g care este un polinom, cu coeficien!i numere real e (respectiv raJionale ) .
Teorema 6.2.2. ne aratii ca fiind date doua polinoame f 9i g exista un c.m.m.d.c.
allor . Mai mult, ne indica 9i un procedeu de a acestui c. m.m.d. c.
Se pune lntrebarea daca c. m.m.d. c. este uni c deter·minat:.
Acest lucru este liimurit de urmiiLoarea t eor·ema:
Teo rem a 6. 2. 3. Fief, g doua polinoame d un c. m.m.d.c. al lui f g. Atunci:
1\ Dad a E C, a'# 0, atunci ad est e un c.m.m.d.c. al pollnoame-
lor f g.
r lnvers, dad d' este un c.m.m.d.c. al lui f g exista un
a E C, a 'I' 0, astfel incit d' = ad.
Demonstra/ie 1° Cum d If ad I d (vezi pr·oprietatea 4°), atunci din
propyietatea de tranzitivitate a obpnem ad 1 f'. Analog, ad I g.
Fie d' un divizor comun al lui f g. Atunci d' I d (vezi 6.2. 1). Cum
d I ad, atunci din tranzitivitatea divizibilitiil ii d' I ad. Deci ad este un
c. m.m,d.c. al lui f §i g.
2° Presupunem cii d' este un c.m.m.d.c. allui g. Cum d este un c.m.m.d.c.
allui t g, din 6.2.1 obpnem d' I d. Schimbi nd roluriJe Jui d d', tot din
6.2.1 avem dId'.
Din proprietatea 5° iv) deducem ca exist ii a E C, a # 0, astfel incit d' = ad.
'
Observatii 1) Teorema 6. 2. 3 ne s punc ca c.m.m.d.c. a doutl. polinoame f g
estc unic, abstrac{ie fii cind de un factot· constant nenul.
2) Teorema 6.2.3 ne ajuta cain calculole ce le l'acem penlr u c.m.m.d .c. a douit
cu coeficienti. !1- lgorilmul lui F; uclid ,. sa.
Mat precrs, daca Ia una dm rmpar·tm prtmul termcn al vht m 1 partral nu este cl tvtztLtl
'prin primul termen al lmpartitorului , se pol !nmuiP top coeficicnpi deimparPtul\;i cu un numi1r
ales convenabil. De asemenea, daca vreunui" deimpar PL sau slnt divi-
zibili cu acela9i numar, ii putem i mpl1rP cu ace! numar.
Exemple. 1) Sa se gaseasca eel mai mare divizor comun al polinoamelor
f = X
4
t X
3
- 2X
2
- 4X + 4 !,ii g = X
3
+ X
2
+ X - 3.
Vom aplica algorilmul lui Euclid . lmpartim pe f Ia g
X
4
+ X
3
- 2X
2
- 4X + 4 I X
3
+ X
2
+ X - 3
- X
4
- X
3
- X
2
+ 3X
X
-3X
2
- X + 4
Penlr u a evita fractionari , vom In prealabi\ pe g cu 3 9i restul !mpitr-
tirii cu - 1. lmpartim acum Ia rest
3X
3
+ 3X
2
+ 3X - 9 I

+ X - 4
- 3X
3
- X
2
+ 3X
2X
2
+?X - 9
'
Acum, pentru a evila din nou coeficienPi fractionari vom !nmulti 3X
2
+ X - 4 cu 2 9i
conlinuam operapa
6X
2
+ 2X - 8 1 2X
2
+ 7X-9
-6X
2
- 21X + 27
3
- 19X + 19
100
Am obtinut restul - 19X + 19. Penlru a evita din nou coeficienPi frac\.iona ri tmpartim
pe - 19X + 19 cu -19 impartim lmpl1rtilorul Ia rest
2X
2
+7X -9 X - 1
- 2Xz + 2X 2X + 9
9X - 9
- 9X + 9
Ultimul rest nenul este polinomul X - 1 deci X- 1 esle c.m.m.cl.c. al polinoamelor
f 9i g.
2) Sa se afle c.m.m.d.c. al pol inoamel or
f = X
3
- 2X
2
+ 6X - 5, g = X
2
- 1.
Prima din algoritmul lui Euclid:
X
3
- 2X
2
+· 6X - 5
- X
3
+ X
- 2X
2
+7X -5
2X
2
- 2
?X - 7
A doua impartire (impartim 7 X - ? cu 7):
X
2
- 1
- X
2
+ X
X - 1
-X+ 1
X - 2
X-1
X + 1
Ullimul rest nenul este X - 1. Deci X - 1 est e c.m.m.d.c. al polinoamel or dale.
3) Sa se afle c.m.m.d.c. al polinoamelor:
f = X
6
+ 2X
4
- 4X
3
- 3X
2
+ BX - 5 9i g = X
5
+ X
2
- X + 1
Prima imparpre din algoritmul lui Euclid :
X
6
+ 2X
4
- 4X
3
- 3X
2
+ BX - 5
- xa - xa + xz - X I
X
2X
4
- 5X
3
- 2X
2
+ 7 X - 5
A doua !mpartire (lnmulPm X
6
+ X
2
- X + 1 cu 2):
2X
5
+ 2X
2
- 2X + 2
-2X
5
+5X
4
+ 2X
3
- 7X
2
+5X
5X
4
+ 2X
3
- 5X
2
+ 3X + 2
-5X4 + 25 xa + sxa- 35 X + 25
2 2 2
29 xa _ 29 X + 29
2 2 2
- 5X
3
- 2X
2
+ 7 X - 5
x· +
2
A treia impartire ultimul rest cu

2X
4
- 5X
3
- 2X
2
+ 7 X - 5 X
3
- X + 1
- 2X
4
+ 2X
2
- 2X 2X - 5
- 5X
3
+ sx- !i
5X
3
. - 5X + 5
Ultimul r est nenul esle X
3
- X+1. Deci X
3
- X+ 1 esle c. m.m.cl .c. at polinoamelor dat.e.
Teo re m a 6. 2. 4. Fi.e f g doua pol inoame. Daca d est e un c.m.m.d.c. al lui
r g' atuncl exista polinoamele u v astfel in cit
d = uf + vg.
101
Derrwnstra(ie. Am viizut tn demonslrat.ia l eoremei 6.2.2 cl1 ultimul rest nen ul
din algoritmullui Euclid este c.m.m.d.c. al polinoamelor f g. Deci daca
(1} f = gql + rl,
(2) g = r 1 qa + l'z,
{3) r1 = r 2q3 + ra,
(n}
(n + 1)
= rn-tqn + rn,
rn- 1 = l'nqn+1>
este de egalitliti dln algoritmullui Euclid undo ullimul rest nenul este rn, atunci rn esle
c.m.m.d.c. al lui f g.
' Din (1) obtinem ell. r
1
= ud'+ v
1
g, unde u
1
= 1 V1 = -ql.
Din 12) obtinem eli r2 = g- r
1
q2 = g- (ud + v
1
g)qz = - (u1q.)f + (1 - Vt qz)g = uaf+vzg,
unde ua = -u
1
qa Vz = 1- v
1
qz.
Continufnd procedeul putem sa presupunem ell. penlru orice i (1 i n- 1 ) am
determinat polinoamele ui, Vi, astfel incit
ri = ui{ + Vig.
Din egalitatea (n), avem ell rn = rn-z -' rn_
1
qn· Cum rn-z = 1tn-zf + Vn_zg !?i
r11_
1
= un:- d + Vn-
1
g, atund r,;, = Un-zf + Vn-zg - (un- tf + Vn-1g)qn = (un- z - u,._lqn) f +
+ {Vn-z - Vn-lqn)g = unf + VnC, unde am notat Un = Un-z - Un-1qn Vn = Vn-2 - Vn- 1qn.
Acum, dacll. d este un c.m.m.d.c. al polinoamelor f g, din leorema 6.2.3 rezulta eli
exista un a e C, a =F 0 astfel incit d = arn. Deci d = aunf + avng = uf + vg, unde
u = aun v = avn.
De' f 1 n i 1 a 6. 2. 5. Fie f g doua polinoame. Spunem ca f g sint prime intre ele
daca 1 este c.m.m.d.c. al lui f g.
Din teorema 6.2.3 rezultii ca polinoamele f g stnt prime intre ele daca sin-
gurii divizori comuni ai lui f' g sint polinoamele constante nenule.
102
Exemple. 1) Polinoamele f = X
4
+ 1 g = X
3
- 1 sint prime intra ele.
·lntr-adevar, sa calculam c.m.m.d.c. al lui f g folosind algoritmul lui Euclid:
Prima tmpartire: X
4
+ 1 I

- 1
-X
4
+X
X + 1
A doua tmpiirtire: X
3
- 1
-Xa- xz
-X
2
- 1
X
2
+ X
X-1
-X- 1
- 2
X + 1
X
2
-X+ 1
Ultimul rest nenul este -2 deci 1 este un c.m.m.d .c. al lui f g.
2) Polinoamele f = X
2
+ X + 1 g = X
2
- X+ 1 si nt prime intre ele.
tntr-adevlir, sli calculil.m c.m.m.d.c. al lui f g
X
2
+ X + 1 I X
2
- X + 1
-X
2
+ X - 1
1
2X
-2X+ 2
2X
2
2X
X - 1
Ultimul rest nenul fiind 2, atunci c.m.m.d.c. allui f g este polinomul1.
Obser"a{ii. 1) Fie f g douil polinoame nenule dun c. m.m.d.c. allor. Atune!
putem scrie f = df' g = dg'. Poli noamole f' g' sint prime fntre ele.
lntr-a ieviir, dadi d' este un c.m. m.d. c. all ni f ' g', atll nci dd' este un divizor comun
al polinoamelor f g. Cum d este c.m.m.d.c. al lui f g, atunci obtinem ell. dd'l d. Deci existli
polinomul d" astfel tnoit d = dd'd". Prin urmare, d'd" = 1 deci d' este un polinom constant
· ceea ce ne aratli eli f' g' sint prime Intra ele.
2) cum am definit eel mai mare divizor comun a douli polinoame (a se vedea
definitia 6.2.1) putem defini c.m.m.d.c. a unui num1l.r finit de polinoame. Mai precis, dacl!.
f
1
, fz, ... , fn sint n polinoame, atunci un polinom d se un c.m.m.d.c. al polinoamelor
f
1
, fz, ... ,. fn dacli verifica urmiitoarele conditii:
i) d l {1 , d l dz, ... ,dlfn;
I
ii) dacli. d' este un polinom astfellncit d' I (
1
, d' I fz, ... , d' I fn atunci d' I d .
Fiind date polinoamele f
1
, f2, ... , fn un c.m. m.d.c. al lor se calculeazli ast fel: se
minl!. d1 un c.m.m.d.c. a) polinoamelor ft {2, apoi se determinu d2 un c. m.m.d.c. al polinoa-
melor d1 fa, a poi se determinil d3 un c. m.m.d .c. al polinoamelor d2 { 4 , ... , a poi se determinll
dn-1 un c.m.m.d.c. al dn-e fn· Poli nomul d = dn-
1
este un c. m.m.d.c. al poli-
noamelor (1 , fz, ... , f n.
6.3. Cel mai mic multiplu comun al polinoamelor
De f i n i i a 6. 3. 1. Fie f g doua polinoame. Un polinom m se un eel mai
mic multiplu comun (pe scurt, un c.m.m. m. c. ) al polinoamelor f
g dad verifica urmatoarele
i) m este un multiplu al lui f g, adica fl m g I m,
ii) orice alt multiplu comun m' al lui f g este multlplu al lui
m (ad lea daca f'l m' g 1m' atunci m 1 m'). ·
Urmatoarea teoremll. ne da un procedeu de obtinere a unui c.m.m.m.c. a douli
polinoame.
T e o r e m a 6. 3. 2. Fie f g doua polinoame dintre care eel unul este nenul.
Daca d este un c.m.m.d. c. al lui f' g, at unci pollnomul m = fg
d
este un c.m.m.m.c. al lui r g (ai ci fg i nseamn a citul impar-
l d
pol inomului fg prin d).
Demonstra{ie. Cum d If ;;i; d I g, exisl li polinoamele {' g' astfel lncit f = df'
g = dg'. ln plus, polinoamele f' g' sint prime i ntre ele. Deci m = f'g = fg', cPea ce ar ata
cam este un multiplu comun allui f g.
F ie m' un polinom astral !nett f I m g I m'. Deci exisl a .Po!inoamele f
1
;;i g
1
astfel tnctt
m' = f(
1
m' = gg
1
. Avem m' = df'f
1
m' = dg'g
1
, de unde obtinem c1l. df'f
1
= dg'g
1
. Cum
d f. 0, atunci f'f
1
= g'g
1
. Polinoamele f' g' !'iind prime Intra ela, exist!!. polinoamele u ?i v
astfel lncit 1 = uf" + vg'. lnmulPnd aceastu egalilale cu g
1
(de exemplu) , obtinem ca
g1 = ugtf' + vg'g1 = ugtf' + v('f
1
= f'(ug
1
+ vf
1
), ceea ce aratli eli f' I g
1
• Deci exist a un
polinom' gz, astfel incit g
1
= f'g2 . Cum m' = gg' atunci m' = gf'g2 = mg
2
deci m I m'. Deci
polinomul m = fg este u·• c.m.m. m.c. al lui f :;;i g.
d
103
Exemplu. Sa se deteJ•mi ne c.m.m.m.c. al polinoamclor
f = 2X
5
- 3X
4
- 5X
3
+ X
2
+ 6X + 3 $i g = X
4
- X
3
- X
2
+ 1.
Aflam mai lnlii c. m.m.d.c. al celor clou t\ polinoame folos ind algoritmul lui Euclirl .
Prima
2x.• - 3X
4
- 5X
3
+ X
2
+ 6X + 3 X
4
- X
3
- X
2
+ 1
- 2X
5
+ 2X
4
+ 2X
3
- 2X 2X - 1
- X
4
- 3X
3
+ X
2
+ 4X + 3
X
4
- X
3
- X
2
+ 1
- 4X
3
+ 4X + 4
Reslul - 4X
3
+ 4X + 4 il tmpartim cu - 4 9i em X
3
- X - ·t.
A doua tmpartire:
X
4
- X
3
- X
2
+ 1
- X
4
+ X
2
+ X
- X
3
+ X + 1
X
3
- X - 1 ,
X:' - X - 1
X - 1
Ultimul rest nenul es le X
3
- X - 1. Deci polinomul d = X
3
- X - 1 est e un c.m.m.d.c.
al polinoamelor ( 9i g. Cum g = (X
3
- X - 1)(X - 1), a lunci polinomul ·
m = {g = f.!!.. = f· (X - 1) = (X- 1)(2X' - 3X
4
- 5X
3
+ X
2
+ 6X + 3) =
d d
= 2X
6
- sx• - 2X
4
+ 6X
3
+ 5X
2
- 3X - 3
est e un c. m.m.m.c. a l polinoamelor f 9i g.
Obser vaf,:e. A9a cum am definit c. m.m.m.c. a polinoame (a se vedea defi -
nitia 6.3.1) putem defini c.m.m.m.c. at unui numar finil de polinoame . Mai precis, cfacl\
(
1
, ( 2 , ••• , (n sint n polinoame, atunci un polinom m se nume$le un c. m.m.m.c. a t p olinoamelor
{
1
{z, ... , (n , cl ad\ verifica urmatoarele condiPi :
il ft l rn. f zl m, ... , fn I m,
ii ) dac11. m' est e un polinom a strellnclt (
1
1m', f zl m', ... , {n I m' alunci m I m'.
Teorema 6.3.2 nu se poate extinde Ia cazul c!nd avem n p oli noame (
1
, ( z, .. . , ( n en n ;l!:: 3.
t n aces t caz c. m.m.m.c. a l polinoamelor . {2 , ... , (n se ca lculeaza a s lfel : se de term ina un
c .m.m.m.c. m
1
al polinoamelor (
1
, ( 2 ; apoi se de ler mina un c.m.m.m.r .. mz a l polinoamelor
m
1
{3, ... , in fina l, se determina un c. m.m.m.c. m,1_
1
al polinoamelor mn-z !?i f•t· Polinomul
m = mn-
1
es l e un c. m. m.m.c. al polinoamelor {
1
, {z, .. . , (n.
Ex cltll
1. Sa s e a rate dl. polinomul
X
4
- 3X
3
+ 2X
2
- 6X + · 6 se divide Ia X - 1 ; se' CCJ'e citul
2. Sa se ar ale ca polinomul
X' - 3X
6
+ 2X;; + 2X
4
- 2X
3
- 2X
2
+ 3X - 1 sc di vide· I a X
2
- 2X + 1; se l'cre cllul

8. Sil. se det ermine parametrul m, astfel tncit polinomul X
3
- 3X
2
+ fi X - m sa sc 'rli vidll I?
X - 2.
4. Sa se det ermine a, b, c, astfel tncit polinomul X
5
- 2X
4
+ 18X
3
+ aX
2
+ bX + c Sll sc di vid a
Ia X
3
- 3X
2
+ 10X - 9.
6. S11 se determine lntre numerele m, p, q, a s t fel !nei l polinomul X
3
+ pX + q s a l'ie
di vizibil cu polinomul X
2
+ mX + 1.
6. S11 se a 9i b astfelincit polinomul aX
4
+ bX
3
- 3 s a fi e divizibil cu (X - 1)
2

104
7. Daca un polinom f nu divide nici pe g
1
9i nici pe .g2 , rezulta de ca f nu di vide
prod us ul g
1
g2 ?
8. Fie f , g1, gz L•·ei polinoame as tfel !neil {/ g
1
g2• Daca f 9i g
1
slnt prime int re ele si.\ se a rale
ca f l gz . .
9. Daca f estc pri m cu g :;; i cu h, s a s e ar ate ca f est e prim cu produs ul gh.
10. Folos ind a lgoritmullui Euclid , sa se determine c. m.m.d.c. a t polinoamelor f g dacil
a) f = X
6
- 7X
4
+ 8X
3
- 7X + 7, g = 3X
6
- 7X
4
+ 3X
3
- 7X;
b) f = X
6
- X" - X
4
+ 8X
3
- 5X
2
- 2X + 10, g = 30'
4
- 6X
3
+ 5 X
2
+ 2X 2;
c) f = X
6
+ 2X
4
- t, X
3
- 3X
2
+ BX - 5, g =l X
6
+ X
3
.:.... X
2
+ X ;
d) .f = X
6
+ 3X
5
- 12X
4
- 52X
3
- 52X
2
- 12X, g = X ""+ 3X
3
-
1
6X
2
- 22X - 12;
e) { = X' + X
4
- X" - 3X
2
- 3X - 1, g = X ;; - 3X
4
+ X
3
- X
2
+ 3X - 1 ;
f ) f = X
5
- 10X
3
+X, g = X'
1
- 4 (2X
3
+ 6X
2
+ 4 ( 2 X + 1 ;
g) f = X
4
- t, .X
3
+ ·t , g = X
4
- 2X
3
- 3X
2
+ X+ 1 ;
h) f = X; - '•X
4
+ 3X
3
- 2X
2
+ X - 1, g = X
4
- 2X
2
+ 3X - 2;
i) f = X
6
- 2X" + 3X
4
- 6X
3
- 5X
2
+ X - 6, g = X
4
+ 2X
3
+ 3X
2
- 6X - 8.
11. Daci:l. d este un c.m.m.cl .c. a t polinoamelor f f?i g h es te un polinom nenul ,· sa se a ra te ci.\ dh
est c un c. m.m.d.c. a l polinoamclor f h gh.
12. Sa se determine A fi i B a s tl'cl lnt:it polinornul A xn+•+ BXn + 2 sa fie d ivizihil cu (X - 1)
2

18. Sa se a ra te ca polinoame le f !ii g sin t prime inlre ele, unde :
a) f = 3X
3
- 2X
2
+ X + 2, g = X
3
- 2X
2
+ 2X - 1 ;
b) f = X
4
- X
3
- 4 X
2
+ t,X + 1 , g = X
3
- 2X
2
+ 1 ;
c) f = x•- 5X
4
- 2X
3
+ '12X
2
- 2X + 12, g = X
3
- 5X
2
- 3X + 17.
§ 7. pollno melor. Ecuatll al briC
7.1. Radacinil e polinoamefor . Teorema lui Bezout
Fi e f un poli nom nenul cu Un numiir complex, a E C
se radacina a polinomului' l dacii f(a) = 0.
Jixempll'• 'L ) Sa cons idcra m polinomul de gradul lntli
f = oX -l iJ (a#- 0.). Sc vedc cu f ( - : ) = a ( - ! ) + = 0
I "
b • •
dcci - - esle r il.di:icin:l a polinomuh\ i aX -+: b.
a • ,
"
I • ' _. .. ,
.. .
·2) Sa cons icl era m polinomul g = X
2
+ 1. Cum g( i) = i: + 1· = _;,··-¥ 1 =;:o 9i g( - i) =
= (- i)
2
+ 1 = 0, J'CZUJl;'\ t.:il. j - i Si ll l l'UdaCilli a Je_poJinOIDUIUi X
2
+ 1 .
T e o r em a I u i Be z o ut. Fi e { #- 0 un polinom nen'ul. aE: C este r adacina
a polinomului { daca numai dad X - a di11oe f.
Demonslra{ie. Daca a esLe r iidiicinii a· lui f adicii f(a) = 0, atunci
din teo1·ema 5.2.1 rezu1Li1 cu r·es Lul lui f prin X- a este zero deci
X - a divi de pe {'.
lovers, dacii X a diYi de pe f , a tunci existii un polinom, g as tfel incit f =
= ( X - a)g. Dar a tunci f'(a) = (a - a) g(a) = 0 · g(a) = dec'i, a est e r iidiieina
a I ui f. · · - •
, - . . :: .... :_ , "'
J # .. .. • .,.. .... _.,.. -
"' ..
. .... ,;. ... .,.:· ..........
- . ..... . ..;. .... : :,,·J·, ,
Apl i cafie
Sa se gaseaSctl· condipa ca polinoa mele.
.. , , .. "
f = a.Y
2
+ bX + c 9i g = a' X
2
+ b' X + ·c'# : •.;•:··,;'7*': '
. ..-.'J . # ·"" ,
SU aiba o r adiit.:ina comuni.\ . • • :- •
.
. ,.. . ....
. .,;,
105
Fie ()( o rlidlieinli comunli a celor douli polinoame. 4tunci ()( est e radlicinli :;;i a polinomutut
a'f - ag = a'(aX
2
+ bX +c) - a(a'X
2
+ b' X + c' ) = (a'b- ab' )X + (a'c- ac' ).
Deci (a'b - ab')()( + (a'c - ac') = 0. Dacli a'b - ab' =I= 0 obtinem eli
ac' - a'c .
o: = . Cum {(()() = 0, a tunet
a'b - ab'
a ( ac'- a'c)
2
+ b ac'- a'c + c =
0
a'b - ab' a'b - ab'
:;;i fliclnri cale.ulele obtinem:
.-----------------------------.
I (ac'- a'?)
2
- (ab' - a'b)(bc'- b'c) ;, 0 I
Daci1 a'b- ab' = 0 atunei a'c- ac' = 0 :;; i relapa obtinut1l. este verit'icata :;; i In aeest eaz.
I
7.2. algebrice. Teorema lui ' D'Aiembert-Gauss teorem.a lui
Abel-Ruffini
Se ecualie algebrica cu o singura necunoscuta o de forma
,
f'(x) = 0 (1)
unde f' este un polinom nenul.
Daca f' este polinomul f' = a
0
+ alX ... + anXn(an =I= 0)
algebrica (1) se scrie :
atunci
I
anXn + an- l Xn-l + ... + alx + ao ' 0. (1')
Gradul polinomului (se gradul ecuatiei algebrice (1) sau (1') illr •
numerele complexe a
0
, a
1
, ... , an se numesc coef'icientii ecuatiei algebrice (1) sa,u (1')'.
_Daca. ecuatiei. sint numere r eale (respectiv, rationale),
atu.nm s.e z1ce ca e?uat1a algebriCa sau (1') este cu coeficientii reali (respectiv,
ratwnah). 0 ecuatie care nu poate fi redusa Ia o ecuatie algebrica folosind opera-
adunare, inmultire, ridicare la putere etc. se transcendenta.
Exemple. 1) Eeuatia x
3
- 3x + 7 = 0 este o ecuatie algebrica de gr adul 3 cu
coeficienti rationali.
2) Eeuatia (3x
4
+ V2x
2
+ ?x.- 1 = 0 este o ecuatie algebrica de gradul 4 cu
eoefieienti reali.
3) Ecuatiile sin x- 7x + 1 = 0; log x = 3- 2x; sin x- iog x + .1 = 0 stnt t rans-
cendente.
' Sa consideram din nou algebrica
f(x) . 0. (1)
Nul'I_larul complex a se solulia sau riidacina ecuatiei (1) daca are loc
egahtatea f(a) = 0. Se vede ca u este radacina a ecuatiei (1) daca numai daca a
este radiJ.cina a polinpmului f .
Determinarea radacinilor ecuo.yiei algebl'ice (1) este una dintre cele mai
importante J?robleme a"le matematicii multil a constituit obiectul prin-
cipal t'l.l algebrei. ·
!non din antiohitate, matemnticlcnii stt detet·mine radMinile
o.lgebrioe de gradul I gt' adul II. ln seoolul o. l XVI-leo., tn perionda
itnlieneJ matomnticienii itnlieni : Scipione (\l:l l Fcwro Nicoola TA.rtnglill au deter·
fQrmula do rezolvare ponLr·u do III, iat' Ludovioo Ferrari
n determinnt formula de rezol vuro ponLr•u de grudul IV. Aeestea au fost
publioatG do Gerolamo· Cnrdnno tn Ars Magna (1545) .
I •
106
lncercihil e ulterioare ale matematicienilor de a gasi formule de
pentru ecuatiile algebrice de gt·ad mai mar e decit patru au fost zadarnice. Pro-
blema a fost rezolvata (In sens negativ) de matematicianul norvegian H. Abel
matematicianul italian A. Ruffini Ia inceput ul secolului al XIX-lea. Mai exact,
ei au demonstrat:
Teorema
A b e 1-R u f f 1 n l. algebrica general a* de grad mal mare decit
patru nu poate fi rezolvata prin radical! (cu alte cuvlnte , nu exista
nicl o formula (expresie) cu radical!, formata cu
care sa fie o radacina a
Vom vedea ca exisLa LoLu*i ecuatii particulars de grad > 4 pentru care
putem sa dam l' ormule de deLerminare a radacinilor lor (a se vedea § 8) .
Teorema urmatoare are o mare pentru algebra:
Teo r em a fu ndamental a a algebrei. Or lce algebrlca
a,l xn + an_l xn-1 + ... + Oo = 0
de grad mar mare sau egal cu 1 cu compleqi are
eel 0 r adacina complexa.
Aceasta teorema mai poarta numele de teorema lui D'Alembert-Gauss.
Nu vom da demonstratiil e teoremei fundamentale a algebrei a teoremei
Abel-Ruffini deoarece cadrul manualului.
Trebuie sa observam ca teor·ema fundamentala a algebrei are caracter exis-
nici o a ac estei teoreme nu ne indica vreun procedeu de
a radacinil or algP.brice. Acest lucru ne arata ca nu exista nici
o contradiclie inLre cele doua Lc01·eme enuntate mai inainte. In schimb teorema
lui Abel- Ruffini ne spune ca pentru ecuatiile de grad > 4 nu .se poate da un pro-
cedeu (formula) de rleterminare a rlidacinilor sale (pentru ecuatiile algebrice de
grad 4, exista formule de deter·minare a radacinilor lor).
Obser()a{ie. Din clascle precedente am vazut ca largirea no\.itlnii de numar a fost
impusa prinLre a lLele de rezolvarea anumitor eeuapi. De exemplu, int r oducerea numerclor lntregi
a fo3t impusl\ de fap tul eli nu orir:e ecuaPn cu coefi cienp· numere naturale are o radacina numar
naLural. De exempln, x + 1 = 0 nu are nici o· radacina numar natural.
tn continuare inl rojucerea nurnere ior r ationale a fost impusa, de asemenea, de faptul eli
nu orice ecuap c Cll coericienP i ntrcgi are 0 radacina numar !ntreg. De exemplu,
2x + 1 = o nu are· nir.i o radaeinil. numar inlreg.
Int rojucerea numerolor realfl a fost impusa printre alLele de faptul cil. nu oriee
cu coeficienPi rationali a re o ril.dacinl\ raponala. 1\'u avem de considerat decit ecuapa x
2
- 2 = 0
care nu are nici o r adacina r ationaHi.
Am vawt in manu!llul de clasa a IX- a ell. introdueerea numerelor complexe, tn algebr1l., a
Cost impusc'i de faptul eli nu orice eeua\ie cu coericientii reali are o radacin1l. reali\. De exemplu,
ccuatia x
2
+ 1 = 0 nu are nici o r l\di\cini\ real1l..
Teorema lui d' Alembert-Gauss ne a raLII. eil. procesul de IArgire pe aceasttl. cale a de
numt\r so Ia nurnerolc corn plcxt> .
7.3. Radaclnl multipl e
Am vazut cu teor· tHnn lui B6zout ell. da.cii a este o rlldl1cinl1 a polino-
mului /' .P 0 a I. unci X - a divide po f'. Ace1:1·t lucru
1
ne per mite sit del'inim noyiunea
do t•ti tl lh:lnu mul Li plu a until polrnon\.
I
• tllgllbl' lot'lgener•uH\ do gt•adul 11 o do formn (1') In ouro.
a
0
, a
1
, ... , tru slnt
11
vtu•lttblle".
l07
7. 3. 1. Fief'# 0 un pollnom nenul a E Co radacina a lui f. Numarul
natural m 1 cu proprletatlle ca (X- ar divide pe f •
(X-ar+l nu divide pe f se ordinul de multiplicitate a/
radi.icinii a. Daca m = 1, atunci a se ri.idacina simp/a,
dad m 2, atuncl a se radacini.i multipli.i de ordinul m,
daca ffi = 2,3, ,,, atuncJ 0 Se radacina dub/a , trip/a, ... • I
R..-cemple. ·I ) Polinomul f = X
3
- 2X + 1 are ri1dacina a = 1 deoarece ( (1) = 0. ,
Culll f = ( X - 1)
2
alunci sc vede ca a= 1 este ri\diicina dubl ii pentru polinomul f.
Polinomul f = X
4
- 5X
3
are radi1cina a = 0. · Cum X
3
l f !ji X
4
nu divide pe (, atunci
a = n cslc o rudi\cina l •·iplu. De asemenea fare !}i ri1di1ci na s impHI. a = 5.
T e o rem a 7. 3. 2. Fi e f" '# 0 un polinom nenul. Dad a
1
, a
2
, ... , or sint radaclnl
ale lui f" avind ordlnele de multiplicitate kp respectiv k2 , ...
respectiv kr, atunci pollnomul (X-a
1
)k, (X-a
2
)1t• ... (X- ar)kr
divide pe r
I
Demonslra(ic. Yom face demonstrapa prin induct ie dupa r . Daca. r = 1, 1
alunc i faiJ lul d \ '(X - adll, divide pef, rezulta din defi nipa 7.3.1. Presupunem afirmatia ade- •
va•·al a pcnlru r fi o vom dcmons lra penlru r + 1. J
Din ipolcza de imluc\.i e rewlla ca polinomul (X - adk' (X- a2)1t, ... (X - ar )ltr divide l,
pc {, adil-1\ cxis la polinomul g asl l'el 1nc1t f = ( X- a
1
)1t' (X- a2)1t, .. . (X- ar)kr g. Deoarrce \
Or+t es le rud iki ua mul li pU\ de o•·dinul k rH. alunci (X- ar+1 )kr+l divide pe· f adica exist1\ un I
polinom /1 a s lfcl iucil f = (X- o,·+d
1
'r+t h. Rezult1\ atunci ell. 1
(X- ll r+dhr+t h = (X- at}
11
' (X- a2)1t, ... (X- ar)ltrg. (1) !
I
Numcr<' lc a
1
, a
2
, •.• , or, ar+t si nl distin cte tnlre ele doui'l. ctte doua, deoarece tn caz con- i
ll·ar , dat:a nm uvea oi = aj(i -:f; j), alunci a ar avea ordinul de multiplicit ale mai mare sau :
ega.l cu k; + kj.
f n cgalilalea ( I) f:•cem X = a ,.+1 ;;i atunci
(a,.:l-1- a
1
)h' (a,.+
1
- azl'
1
' ... (ar+t - ar)kr g(ar+tl = 0,
de llnclc l'CZliiUI ra g(ar+tl = 0. Di n leorema lui Bezout obtinem c1\ X - ar+t divide peg, ad ici!. !
exis la polinomul g
1
aslfcl incil g = (X- or+1) g1. lnlocuind In egalitatea (1) obt inem:
(X -

h = (X- qt)lt' ... (X - ar )
11
r (X- ar-i; tl gl
de undc rcwll11 d l
(X - ar+tlh,.+t-
1
h = (X- a
1
)1t' (X - a2)1t' ... (X- ar)kr gl . (2)
Dad\ kr+t - 1 > O, i n egalila lea (2) facem din nou X = ar+t · Exact c a mai sus '
ca g
1
(a,.+
1
) = 0 deci nplicind din nou l eorema lui Bezout obtinem ca: g1 = (X- ar+t) g2.
Dar alun<· i g = (X - Or+al
2
gz. lnlocuind in (1) obtinem:
( .\' ar+al
1
' r+l h = (X - a
1
)/t' ... (X - ar)kr (X- Or+tl
2
ga,
rew ll a cu:
(X - ar+
1
)
11
r+t-
2
h = (X - a
1
)1t ' ... (X - a,. )kr g2.
Dad \ lrr+t- 2 > 0 conlinuam procedeul ca ma i sus. Dupa lrr+t- 2 gasim un poli-
nom gh aslfel i ndt. g = (X - ar+.l""+l gk
1
·
r+ l r+
Cum { = (X- a
1
)
1
'• ... (X_: or/
1
•' g ob\.inem:
f = (X- a
1
)"' ... (X- a,lr' (X - ar+tllt,+t g
11
r+t 9i ,deci
(X - a
1
)
1
'• (X - ad'• ... (X- ar+t)kr+t divide pe f.
Cons e c i n 7. 3.3. Orice polinom f de grad n 1 are n radacini (nu neaparat dlstincte;
o didacina se repeta de un numar de ori egal cu ordinul sau de
multipli citate) .
108
- Demonslrct(ic. Din lcorema fundamentala a algebrei, polinomul f are eel pu\.in
o ra·Hici na . Fie ct
1
, a2, ... ,a,. Loale ••adacinile lui ((luam In considerare o radudna de alil<'o ori
cil esl e ordinul san). Din leorcma 7 .3.2, ex isl a un polinom g '# 0 aslfel tn cil f = (X - a
1
) (X 7"'
- a2) ... (X- a ,. ) g. Dadi grad g ;;;. 'l a t unci aplicind din non l eorema fundamenlala a a lgebrei
obpnem ca g arc o radacina a1·+• care esle evide nt . r 1l.daci11a 9i a lui f. Deci f ar· avca r·+ 1
r adacini, conlradictic. Deci l rcbuie ca grad If= 0 deci g = a E C. Atunei f = a( X-'- a
1
) (X -
- a2) .. . (X- ar)- 'cum gradul polinomului a(X- a
1
) (X - a 3 ) . .. (X- ar) esle r, alunci
lrebuic ca ,. = n !ji deci r arfl n raducini.
'
Cons e c a_ 7.3.4. Fie r =Go+ 0 1 X+ a2X
2
+ ... + anxn un _ polinom
n 1. Dad x
2
, ... , Xn sint radacinile lui f,
r =On( X -xi ) (X -x2) ... (X - xn)·
in plus, descompunerea (1) iilui f' in factori liniari este unica.
Demonstra(ie. Di n demo nslra \.ia consecintei 7.3.3. fse scl'ie :
r = a( X - xt) (X - X2) ... (X - Xn) unde a E c, a '# 0.
Cum coeficienlul Lcrrnenului de grad maximal pol inomului
a( X- x
1
) (X - :c2 ) ... (X- xu) ·este axn atunci lrebuie ea
a= a" dcci { = a,.(X- x1) (X- x2) . .. ( X- in)·
CU On ':/: 0,
atunci
(1)
Sa demonslram· unicilat ea descompuncrii ('I ). Presupuncm cii f mai ad mi le desrompunerea
f = b( X- Yd (X- Y2 l ... (X- Ym), unde b, Yto Y2, .. . , Ym sint numere complcxe r;;i b ':/: 0.
Cum gradul polinumului b(X - ya) (X- yz) ... (X- Ym) csle m lrebuie ra m = n.
'l'ermenul de grad maxim a l polinomului b(X - y
1
) (X - Yz) ... (X- y11 ) cslc bXn deci
b = a11. Deci a11(X- :cal (X- xz) ... ( X- x11) = a11(X- ya) (X- Y2l .. . (X- Yn) sau (2)
(X - x
1
) (X - x2) ... (X - .1:11) = (X- y
1
) (X - Y2 ) ... (X - Yn) ·
Din egal ilale;r (:2.) prin in locui •·ea lui X cu x
1
, obpnem:
(.1:1 - Y1)(x1 - Yz) ... (xl - Yn) = 0.
Deci lrebuie ca unu l d in fadol'i x
1
- 1ft, x1 - Yz • ... , x1 - Yn sii J'ie zer o. Putem presupune cii
x
1
- y1 = 0 d eci x1 = '!h· lnlocui nd in cgalitalea (2) ob\.inem:
(X - xa) (X - ... (X - xn) = ( X- x1 ) (X - Ya) ... (X- Yn)·
Simplificind cu .X - x
1
obPne m egalilalea
(X- x2) ... (X- xn) =( X- Y2) ... (X- Yn)·
lnlocuim acum pe X cu x2 • Exact ca mai su.s gasim eli x2 = Y2· Conlinulnd procedeul gasim
cii Xa = Y3 •... , Xn = Yn·
Obser11a{ie. Consccin ta 7.3.ft csle foarle ulila in multe aplicatii tn care se cere afla-
rea c. m.m.d.c. a doua polinoamc r g cnre pol fi descompuse tn faclori Jiniari.
l n acesl caz c.m.m.d.c. al celor duuii. polinoamc esle produsul faclorilor comuni la pztlerca
cea mai mica.
De exemplu, fie polinoamelc:
f =(X- 1)
4
(X+ 2)
2
(X- 3) ;;i g =(X- 1)
3
(X + 2) ( X + 6).
Un c.m.m. d .c . a l polinoamelor f ?i g esl e polinomul d =(X - 1)
3
(X + 2) .
Cons e c a 7.3.5. Dad un poli nom f de gradul n se anuleaza pentru n + 1 valori
distlncte, atun<: i f = 0.
DemOtiS!ra(ie. P•·esupunem ell r '# 0. Dac1\ II = gr ad f = 0 alunci f = a E c
a'# 0. tn acest caz r nu se anu leazl' l penlru nici 0 valoare. Dacl\ II= g•·ad 1, alunci l arc
n l'adacini. Dar din ipolc7.a rare eel pu\.in II + 1 radacini, contr·adi<·Pc. Dcci Lrebuie ea f = 0.
109
7.4. intre radacinl (formulele lui Viete)
Teo i' em a 7.4.1. Fie f = a
0
+ a
1
X+ ... + a
11
X
11
un polinom de grad n (an¥: 0) .
Daca cx
1
, o:
2
, ... , cx
1
t sint radacinile lui f, atunci:_
(1}
sub forma
Dar
Gn- 1
CX1 + cx2 + . .. + CXn = - -- •
an
an-2
0:1CX2 + 0:1CX3 + '" + 0:1CX11 + ... + CXn-1CXn = --'
an
an-3
cx
1
cx
2
cx3 + CX1cx2cx4 + ... + CXn- 20:n-1 O:n = - --'
an
• • ••••••••• 0 ••• • • 0 •• • • • •• •••••• • • ••••••••• ••••••
0:1 cx2 .. · O:k + 0:1 CX2 · .. 0:/1-10:11 + 1 + .. · + <Xn- k+ 1 O:n-k+ 2 .. ·
· ak
... <Xn = ( -1)k - •
a,t
( 1)
n ao
<X1 <Xz · ·· <Xn = - - ·
an
lnvers, daca' numerele complexe ocl' cx
2
, ... , o:
11
satisfac (1),
atunci IX
1
, 1X2, ... , IX
11
sinf radacinile polinomului f.
(Numarul de din sumele (1} este egal cu ... , ... ,
Demonstrafie. Am vazu t in 7 .3.4 ca f' poate fi scris
(2) f' = 11n(X- oc
1
} (X- 1Xz) ... (X - 1Xn) -
(3) /' = a
0
+ a1 X + ... + a11 X
11

Efectuind calculele in (2} egalind lui Xk(O k n) din (2) cu coe-
lui Xk din (3) formul ele (1}. De exemplu, coeficientullui xn-
1
din
(2) este - a
11
(o:
1
+ IXz + .. . + oc11}. Deci trebuie ca an-
1
= -an(<x1 + cx2 + ... + <Xn),
de unde o:
1
+ oc
2
+ ... + IXn = - an-
1
• In continuare coeficientul lui
- an
xn- 2 din (2) este ,a
11
(oc
1
o(
2
+ ' oc
1
1X3 + ... + o:
1
1Xn + ... + IXn-tO:n) Care trebuie Sa fie
egal cu coeficient ul lui xn-z din (3) cat·e este an- 2·
Deci a
11
_
2
= 11n(oc
1
oc
2
+ 1X
1
1X
3
+ ... + IX11_
1
1X
11
), de uncle
an- 2
IX1<X2 + IX1<X3 + ... + <Xn-tCXn = --·
an
In mod se obtin celelalte din (1).
Invers, ca oc
1
, oc
2
, ... , oc
11
satisfac (1}. Consideram poli-
nomul g = (X- oc
1
) (X- oc
2
} ... (X- 1X
11
). Facind
g= xn- (1Xl +IXz+· .. +1Xn) xn-1+(1XliX2+()(1()(3+"' +ocl1-10:n) xn-2+ ... +( -1)11 IX11X2 ... <Xn·
Tinind cont de (1) · deducem ca:
g = xn + a,t-1 xn- 1 + all-2 xn-2 + : .. + ao =
1 an a,. an
1 . 1
=- (anX" + a11_
1
X
11
-
1
+ ... + a0 ) = -f.
an . an
Din Jgalitatea. g = __!_ f' rezulta ca IX
1
, IX
2
, ... , oc
11
sint radacini pentru f.
an
110
(1} se numesc relatiile intre radiicinile coef'icien/ii polinomului f
sau relatiile lui Viet e.
Dacii consideram asociata
a11 X
11
+ ... + a
1
x + a
0
= 0 (4)
atunci (1) se numesc relatiile intre riidacinile coeficientii ecuatiei (4).
Sa scriem lui VieLe pent ru cazul cind polinomul f are gradul 2 sau
3. Sa presupunem cii f este de gradul 2 adica f' este de forma f = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
.
In acest caz (1) se scriu astfel: '
-ao
IX1<X2o:3 = --·
az
(5)
lui Viete sin L f oa,·Le utile in numeroase cind se cere sa se deter-
mine t•adacinil e unui polinom (sau ecuapi) se o suplimen-
tara intre radacini.
Exemple
1) Fie polinomul f = X
3
- 10X
2
+ 29X- 20.
Sa se determine radacinile xl, xz, Xa ale lui f ca xl + X2 = X3·
Scriem reiapile lui Viete
I
x1 + X2 + xa = 10,
X 1Xz + X1Xa + XzXa = 29,
.1:1XzXa = 20.
Cum x
1
+ xz = xa atunci di n p!'itna rela\ie din (6) avem ell.
2xa = 10 deci I Xa = 51
Din x
1
x2xa = 20, obpnem x
1
x2 = r .. Formam sislemul
{
x 1 + Xz = 5,
X1X2 = 4,
care dll. radacinile: j x
1
= 1 I I x2 = 4.1
(6)
2) Sa se lnlrc a, b, c di.. radacinile polinomului f = X
3
+ aX
2
+
+ bX + c slnl In geomel1·idL
Daca x l, Xz, X3 s!nt radadni ie lui r atunci a vern relatiile:
I
x1 + X2 + xa = -a,
X1X2 + X1X3 + X2X3 = b,
X
1
X2X3 = - c.
Cum x1, x2, x3 s!nt In progrcsic geomrtrici1 atunci = x
1
xa.
(7)
111
Din r·clapa a 3-a din (7) obj.inem:
a
x
2
= - c.
Cum f (xz) = 0, atunci + bxa + c = 0 de unde rezultl!. ell. bx2 = 0. Dcc i
xz = 0 sau xz = - .£.. Dacil. xz = - .£. din = -c obtinem
a a
(8}
Dad\ xz = 0, atunci x 1xa = 0 din rclatia a doua din (7) obtinem b = 0. Cum = -c, atunci
c = 0. Dar se obser·va ci1 (8) cste tndeplinitil. pentru b = c = 0.
3) Fie polinomul f = X
3
+ aX
2
+ bX + c avind r il.diicinile xz, x3 • Not1im Sn = xf +
+ + (n 1). Sa sc determine in functie de a, b, c, expresi a Sn pentru n = 1, 2, 3, 4.
Pcnlru n = 1 avcm S1 = x1 + xz + xa = -a.
Pcntru JL = 2, a vern Sz = xi+ + x; = (x1 + xa + xa)
2
- 2(x1xz + x1xa + x2x3) = a
2
- 2b.
Presupunem d t n :;;;:. 3. Cum x1 , xz, xa sint rl!.dlicinile lui f avem egalil11.tile:
3 2
x
1
+ ax
1
+ bx1 + c = 0,
bx2 + c = 0,
+ ax; + bx 3 + c = 0.
lnmul tim pr ima egalitale cu a doua cu

a treip. cu

n + n - 1 b n-2 n-9
x
1
ax
1
+ x
1
+ cx
1
= 0,
n + n-1 + b n - 2 n-3
x
2
ax
2
x
2
+ cx
2
= 0,
n + n-1 + b n-2 n -3
0 x
3
ax
3
x
3
+ cx
9
= ,
care .ad unatc dau:
Sn + aSn-1 + bSn-z + cSn-a = 0
Dura i n accasl[t egalilate n = 3, obtinem;
Sa + aSz + bS1 + cS0 = 0.
Cum S0 = + + = 3 obj.inem
= - aS2 - bS
1
- 3c = -a(a
2
- 2b) + ab - 3c = - a
3
+ · 3ab - 3c.
fn cgali tatea (!"1) faccm n = 4. O!Jj.inem .
(9}
S4 + aS a + bSa + cS1 = 0, de uncl e rezulta ca S4 = -aS3 - bSz - · cS1 = - a( -a
3
+ 3ab -
- 3c) - b(a
2
- 2b) + ac = a
4
- 4a
2
b + 2b
2
+ 4ac.
lui Viet e sint fol osite in numeroase problema in care se cere sa se deter-
mine cunosclndu-se relatiile intre r adacinile a.
1
, a.
2
, ... , <Xn adica cunoscin-
du-se numeJ•ele s
1
, s
2
, ... , s
11
dale de
l
S 1 = <XI + <X2 + ... + otn,
.... ... : •
Sn = ot1ot2 ... ot w
lri. acest caz ecuatia car·e ar eca rilcli'icini pe a.I, ot
2
, .•. , otn este urmatoq.rea:
lnLr-adcviir·, csle clur ca g = (X - ot
1
) (X - a.
2
) .. . (X- ot,)
raducini pc <X ,, 0:2, ... , . ,..
112
(10)
(11)
are ca
Efectuind calculele cont de (10)
g = Xn- s
1
Xn- l + s
2
Xn-z + ... + (-f)n Sn1
ceea ce arata ca euuatia (11) are radacinile otl, <X21 • • • , <Xn•
Exemple. 1} Fie ecuati a x
3
- 5x + 1 = 0. 811. se determine ecuaiia care are ca
rlid1!.cini dublul radacinilor ecuatiei dale. .
Sll. notlim cu x
1
, x
3
, x
3
r1idll.ci nile x
3
- 5x + 1 = 0 cu Yh y,, Ya rll.dlicinile
pe care vrem sa o determinam.
Avem y
1
= 2x
1
, y
2
= 2x2 , Ya = 2x3. Atunci y1 + Ya + Ya = 2xl + 2xa + 2xa =
= 2(x
1
+ xa + xa} = 0, y
1
Ya + Y
1
Ya + YaYa = (2x1} (2xz} + (2xl) (2xa} + (2xa} (2xa} =· +
+ x
1
xa.+ XzXa) = 41 -5) = -20, Y1Y2Ya = 8, X1X2X3 = -8.
Aplicind formula (11}. ecuati a care areca rll.diicini pe y1, Ya, Ya este
x
3
- 20x + 8 = 0.
2} Fie ecuatia x
3
- x
2
+ 7x + 1 = 0. Sii se determine ecuatia care areca r!l.dlicini
selc radlicinilor ecuatiei date.
Sil. cu x
1
, x
2
, x
3
rll.dll.cinile ecuatiei x
3
- x! + 7x + 1 cu y1, Ya, Ys rlidlicinile
ecuatiei pe care vrem sa o determin11.m.
Avem
Alunci
1
Y3 = - .
xa
Ecuatia de gradul 3 care are ca radll.cini pe y1, Yz. !Ia este urmaloarea:
x
3
+ 7 x
2
- + 1 = 0 ·
1
Y1YzYa = --=-- = -1.
. ObseriJa{ii. 1) Presupunem c11. a vern f(x} = 0, o algebricll. de gradul n
vrem sl!. deducem o alta ecuatie algehricii de gradul n, g(y} = 0, ale clirei rlidiicini y slnt legate· de
rlidlicinile x ale ecua\iei f (x) :== 0 printr-o relatie dala y = cp(x).
'ln cazU:I acesta se poale proceda aslfel.
{
f( x } = 0.,
Din relatiile
y = cp(x)
se eliminli x ecuati a care se obtine in y este ecuatia cil.utata. Ca exemplificare sli consideram
din nou exemplul 2). Ecuapa csle x
3
- x
2
+ 7x + 1 = 0, iar dalii este
p in relatiile:
1
y = -.
X
I
x
3
- :
2
+ 7 x + 1 = 0,
y = - ·
X
eliminil.m pe x. Avem x = ..!.. , lnlocuil in prima relatie da:
y
- + _}__ + 1 = o,
y3 y2 y
de unde ecuatia y
3
+ 7y
2
- y + 1 = 0. ·
2) ·Procedeul expus mai sus esle re.comandabil ori de cite ori ·este posibilli eliminarea lui x ,
din relatiile:
{
f(x} = 0,
y = cp(x).
l n caz ell. aceaslli eliminare esle d'ificil a se vor uliliza relatiile lui Viele.
1 - Matematicfl- Ale;ebrA. <!1. a X-a
113
...
1. Apliclnd leorema lui Bezout sil. se determine parametrii a "i b astfel i It I' 1
X4· xa 2
• • v nc po momu
- .. + 4X +aX+ b sil. se dlVIdil. cu X
1
- 4X + 3. Sil. se determine apoi cttul
impil.rtmL
2. 811 se determ!ne rlidil.cinile polinomului X
3
- 3X
2
+ 2X + 6 ell are rll.dlicina « = _
1
_
8. Sil. se parametrul m a poi sll. se afle ril.d ll.cinile polinomului x s _ 6Xa +
+ BX + m ell. are rlidlicina « = 2. .
4. Sli se_ determine parametrii a b :;;liind eli polinomul X'_ sxa + BXZ + aX + b are
rll.d licma dublll. « = 1. . .
6. Sli se deter":' ine ecua_ti a de gradul eel mai mic care are rlidllcini numerele 1, 2, -2.
6. 811 determme ecuat•a de gradul eel mai mic care are rlldAcina triplil. 1 rAdll.cinile simple
2 -3.
7. Sll. se gllseascll. c.m.m.d.c. al polinoamelor f g:
a) f = [X
2
- 1)
6
2
(X ;- 1)
3
(X - 3)
2
(X - 4), . g = [X - 1)s (X+ 1j2 (X _
4
)s;
b) f = (X - 1) (X - 1) (X - 2), g = (X- 1)4 (X_
c) f = (X
4
- 1) (X
2
- 1) (X + 3)
2
, g;,. (X
2
+ 1)
2
(X+ (X- 1) . .
8 •. Sll. se ell. dou ll._polinoame nenule f "''i g din CLXJ slnt prime lntre ele dacll numai dacll.
nu au OICI o rll.dlicmil. comunli.
9. Dacl!. f , g e C[X] au grad, atunci f g au rlidll.cini dacli "'' i numai dacll. poli-
noamele f "''i g au coeficientii proportionali .
10. Apliclnd lui d?lem?ert-Gauss sli se a rate ell. dacll. f e C[X] este un polinom de
gr ad ::> 2, atune• funct•a pohnomului asociatll.
{: C-+ C, {{a.) = f (a.) .
nu esle inj ectivll., dar cste surjeclivll..
11. Fie f g doull. din C[X]. Sii se a r ate ell. functiile polinomiale f : C-+ C "'' i g: C-+ C
stnt egale dacll. numa1 dacll. polinoamele f g stn t egale. ·
12. Dacll. f (X) este un polinom arbitrar sll. se arale ell f(f(X)) f (X) este divizibil prin
f(X) - X.
18. Folosind teorema lui Bezout :;;i leorema 7.3.2. sii se a ra te ell.:
a) (X + 1)6nH + X6n+2 se divide Ia x2 + X + 1 ;
b) (X- 1)n+2 - X2(n-1J se divide Ia xz _ X+ 1 ;
c) Pohnomul (X+ 1)
3
n+2 + X + 2 se div ide Ia X
2
+ 3X + 3·
d ) Poli_nomul (X
2
+ 1)Gn+2 + X
4
+ 1 se di vide Ia xz + X + 1';
e) X6n+5 + X3n+4 + 1 se divide Ia X
2
+ X + 1 ;
f) Pohnomul (X + 1)12nH + xan+2 se divide Ia xz + X + 1.
14. Fie ecuapa X
3
+ ax
2
+ bx + c = 0 avind riidll.cinile x
1
, x
2
, x
3
. Sa se determine eeuap a
care are r l!.dll.cinile y
1
, y
2
, y
3
dacil.
a) Yt = 3xt + Xz + Xs, Yz = 3xz + x1 + Xs, Ys · = 3xa + x
1
+ xa;
1 1 ' . 1
b) Y1 = 2 Xt, Yz = 2 Xz, · Ya = 2 xs;
c) Y1 = - x t + Xz + xs , Yz = -xz + x1 + xs, Ys = -x
3
+ x
1
+ x
2
; •
d ) Y1 Yz = Ya =
e) Y1 = X 1 + XzXs, Yz = Xz + x1xs, Ys = + x
1
x
2
• •
16. Sil. s_e Pfl:ramelrul m aslfel ca o rll.dil.cinll. a ecua\ iei xs - 28x + m = o sa fie dublul
aile• r i1dll.cm1. · ·
16. Sll. s_e determine A astfel !nett suma a douil. r ll.dil.cini ale ecuatiei 2xs _ 4x2 _ ?x + A= o
sil. fie egalil. cu 1.
17. 811 se determine relatia intre p "i q aslfel inc!t r"d xc1' n
1
"1e al I' ·
Y · " a x 1, xz, xs e ecua 1e1
x
3
+ p x + q = 0 sll. se gll.seasca in rel atia x
3
= .2... + .2.... Daclt q = p peR- {0}, sl!.
.
se a rate ell. condit ia din enunt nu poale fi tndeplinitll..
114
I
,.
18. 811. se rezolve ecuatiile algebrice
a) x
4
- 4x
3
+ 5x
2
- 2x - 6 = 0.
b) x
4
+ 2x
3
+ 2x
2
+ 10x + 25 = · 0,
c) x
4
+ 2x
3
+ 3x
2
+ 2x - 3 = 0,
ell. suma a doul!. ril.dll.cini este ega11l. cu suma celorlalte douil. rll.dil.cini.
19. Sl!. se rezolve algebrice
ftx
3
- 12x
2
+ 11x - 3 = 0, x
3
+ 3x
2
- x - 3 = 0,
ell. ril.dlicinile sale stnt In progresie aritmetict\.
20. Dacli x
1
, xz, xa stnt rlidllcinile polinomului
X
3
+ a1 X
2
+ a2X + aa,,
. . 2 2 2 ·4 4 4
s11 se calculeze x
1
+ x
2
+ x
3
x
1
+ x 2 + x3 .
21. Fie x
3
+ 3x + 1 = 0. Sll. se determine ecuatia de gradul al treilea care are rll.dlicinile
Y
1
, Yz, Ys dacli:
X2 + X3 Xs + Xt X 1 + X2
a) Y1 = , Yz = ---, Ya = ;
x1 Xs xa
b)
X1X3 X1X3 X1X2
Y1 = --+ 1, Yz = -- + 1, Ya = -- + 1;
X1 Xs X3
1 1 1
c) Yt = 1 + - , Y2 = 1 + - , Y3 = 1 + - .
2 2
xl x2 xa
22. 811 se arate cl11 este o dubl1l. pentru polinomul
xsn _ nX n+2 +. nxn-1 _ 1.
28. S\ se determine ordinul de mulliplicilale al rlldlicinii 2 pentru polinomul
X
6
- 6X
5
+ 12X
4
- 9X
3
+ 6X
2
+ 12X + 8.
24; Sll. se determine ordinul de mulliplicitate al rlidll.cinii -1 pentru polinomul X
6
+ 6X
4
+
+ 14X
3
+ 16X
2
9X + 2 apoi sli se afle ril.dil.cinile polinomului dat.
26. 811. se determine ordinul de multiplicilale al r11.d1l.cinilor 1 "''i -1 pentru polinomul
X
5
+ X
4
- 2X
3
- 2X
2
+ X + 1.
olv
Sin't bine cunoscute formulele de detet·minare a r iidacinilor pentru ecuatiile
de gradul I gradul II. De asemenea se cunosc formule de rezolvare pentru ecua-
tia de gradul III (numite formulele lui Cardano) precum pentru ecuatia de gradul
IV. Inconyenientul acestor formule (pentru ecuatiile de gradele III IV) const9
in aceea ca stnt foarte complicate nu au nici o utilizare practica. , Am viizut prin
teorema lui Abel-Ruffini ca pentru ecuatia generala de grad 5 nu se pot da
formule de determinare a riidacinilor prin radicali .
Ceea ce ne propunem in acest paragraf este· de a ariita ca exist a ecuatii de
grad 3 pentru care se pot da formule de determinare a radacinilor lor.
Ecuatii binome. · Forma ecuatiilor bin orne este
(1) xn - a = 0 (a E C, n 1) .
Rezolvarea acestor ecuatii este facuta in manualul de Geometrie. Se procedeaza
astfel: se scrie numiirul a sub forma trigonometrica, a = r( cos q> + i sin q>). At unci
solutiile ecuatiei (1) slnt date de for·mula. ·
1,/- ( q> + 21m + . . q> + 2krr:)
x = v r cos I sin ,
n · n
unde 0 ::;; k ::;; n - 1.
Trebuie sa observiim ca rezol:varea ecuatiilor de gradele I §i II se reduce la rezol-
varea unor ecuatii binome.
115
8*
. Jdeea' a ecuaHilqr de grad 3 este de a o reduce la rezolParea suc--
cest"a. numar de ecuafn stmple (de regula ecuafii binome). ·
Ecuaftt btpatrate. Forma generala a bipatrate este:
(2) ax
4
+ bx
2
+ c = 0,
unde a, b, c E C a of 0.
Rezolvarea (2) se face astfel. . ·
Se face subst itu\ia x
2
= y §i ob\inem eC'Ua\ia de gradul doi
(3) ay
2
+by .+ c · 0.
(3) se nume§te rezolcmnta (2) radacinile ei stnt:
Y = -b + Vb
2
- 4ac . -b - V ·b2 - 4ac
1
2a Y
2
= 2a
l>in egalitatea x
2
= y
x2 = Yl
x
2
= y
1
are riidacinile :
x2 = Y2·
xl = __ 4:::a:...:... c , x2 = - v -b + Vb2- 4ac .
.
Ecua\ia x
2
= y
2
are radacinile
- v -b- Vb2- 4ac - v -b- Vb2- 4ac
Xs- ' Xt - -
2a 2a ·
Numere!e .x
2
, x
3
, .stnt radacinile ecuatiei (2).
Radae1mle ecua\tel (2) pot fi cuprinse in formula
(4)
x = ± v -b ± V b
2
- 4ac
2a
numita formula de . rezol"are a bipatrate.

V Observa(ie. ln formula de rezolvare a ecuatiei biplitrate" apar r adicali de for ma '
A + VB· radicali pot fi Ia o sumli sau diferentli de radicali mai simpli ut iliztnd
formula '
(5) v A ± v B = v A + V2A2- B ± v V2A2- B
(A' ;;;. B, B ;;;. 0) (aceastli formulA se verificli direct prin ridicare Ia pl!.trat).
Exemple. 1) S!i. rezolvlim ecuatia biplitrat li·
x' + 5x
2
- .6 = 0.
Facem substitutia x
1
= y obtinem ecuatia rezolvenHt
y
2
+ 5y- 6 = 0
care are rlidlicinile y1 = - 6 y2 = 1.
Rll.dl!.cinile eeuatiei bip!i.trate sint:
X1 = iV6, x2 = - iV6,, a:3 =: 1, x4 = -1.
2) 811. rezolvlim biplitratli
x
4
- 8x
2
+ 9 = 0.
Fiiclnd substitutia x
2
= y obtinem ecuatia rezolventli
y'- Sy + 9 = 0,
care are rll.dl!.cinile y1 = 4 + V? Ya = 4 - V?.
116
. '
Rll.al!.cinile ecuatiei bip!itrate sinl:
=1 = V 4 + V 7; - V 4 + V 7; xs == V 4 - V 7; X4 = - V 4 - V 1•.
' ...
Dar, folosind formulel e (5) de transformare a radicalilor dubli obtinem:
11
4
+ v
7
= "" I 4 + v 16 - 1 + "" I 4 - v 16 - 1 = , I 1 + "" I 1 = V7 + t
. v 2 v 2 v 2 v 2 (2
:;-i v 4 - ( 7 = "'\ I 4 + ( 16 - 7 - "'\ I 4 ·- v 16 - 7 = V? - 1 •
V 2 V 2 V2
V?· + t ·V7 + · 1 V7 - 1 (7 - 1
Deci x
1
= , xa = - , X3 = , x, = - ..!..---
V2 ·V2 V2 V2
Ecuafii reciproce. 0 ecua\ie de forma
anxn + an-lxn- l + ... + a2x
2
+ ala; +do= 0, (an of 0),
avind proprietatea an-i = ai oricare ar fi i (0 i n), se reciproca
de gradul n (altfel spus, o este reciproca daca coeficien\ii termenilor egal
departa\i de extremi sint egali).
ObservaJie. Pe noi ne intereseazli numai rezolvarea ecuatiilor reciproce de grad ;;;. 3.
Dacll. n = 3 obtinem forma generalil. a reciproce de gradul 3:
ax
3
+ bx
2
+ bx + a= 0 (a =F 0).
Dacii n = 4, obtinem forma generalll. a ecuatiei reciproce de gradul 4:
ax
4
+ bx
3
+ cx
2
+ bx + a= 0 (a =F 0).
Dacll. n = 5, obtinem forma generalii a ecuatiei de gradul 5:,
ax
5
+ bx• + cx
9
+ cx
2
+ bx + a= 0 (a of 0) .
Sa dam citeva generale pentru reciproce de gradul n:
1° Daca ecuatia reciproca are radacina oc, atunci ea are riidiicina _!_ •
()(
lntr-adevar, dacii f(x) = anxn + an_
1
xn- l + ... + a1x + a0 = 0 este o ecua\ie
. reciproca avtnd radiicina CJ., atunci anocn + an-lOt.n-l + ... + a2oc
2
+ aloe + ao = 0.
oc =F 0 (in caz contrar, ar rezulta a
0
= 0 deci an= 0) putem sa tmpar\im
cu ocn relatia ·
an + an- l - + ... + a
2
- + a1 - ;- a0 1 -I = 0.
1 ( 1 )n-2 ( 1 )n-1 . { 1 n
oc , oc oc \ oc I
Tinind cont de fapLul cii ai = an-i oricare ar fi i (0 i n) ob\inem
. an c: r + an-J ( : r-l + ... + al : + ao = 0 .
. d . .
1
d d .
eCI - este e asemenea rii acma.
()(
2° Orice ecuafie reciproca de grad impar are radacina x = -1.
lntr-adevar fie
f( x) = a
2
P+lxZP+1 + a
2
px
2
P + ... + aP+l:.t.P+l + apxP + ... + a1x + a0 = 0,
o ecua\ie reciproca de grad impar n = 2p + 1.
lnlocuind x = -1, ob\inem in membrul sting numarul
f( -1) = a2P+l( - 1)2P+l + a2p(-1)2P + ... + aP+l(-1)P+l + ap(-1)P + .. .
... + a
1
( -1) + a
0
= - a
2
P+l + a
2
p + ... + aP+1( -1)P+l + ap( -1)P + .. .
. . . + (-a
1
) + a
0
• ••
117

Cum a0 = a 2P+l• a1 = a
2
p, a
2
= a
2
p-
1
, ... , ap = aP+
11
atunci gruptnd termenii egal
de ·extremi ·
f( -1) = (a0 - a 2P+
1
) + (a
2
p - a
1
) + ( a
2
- a
2
p_
1
) + ... + ( - 1)P(ap - ap+l) = 0.
Rer. ulta· ca x = - 1 ·est e radacina pentru reciproca de .grad impar.
3° Orice ecuafie reciproca de grad impar
f( x) = a
2
p+tx
2
P+1 .f a
2
px
2
P + ... + a
1
x + a
0
= 0, •
se reduce la rezolvarea ecuatiei x + 1 . 0 a unei ecuaJii reciproce de grad par,
K(x) = b2Px
2
P + b
2
p-
1
x
2
P- t + ... + b
1
x + b
0
= 0.
Intr-adevar, din 2° f( x ) = 0 are radacina x = - 1. Conform teore-
mel lui Bezout putem scrio
f( x) = (x + 1)g(x).
ca g(x) = b2px
2
P + b2P-lx
2
P- l + .. , + blx + bo. Deci
a 2P+,.tx2P+t + a2Px2P + ... + alx + ao =
= (x + 1) • (b
2
px
2
P + b
2
p_
1
x
2
P-t + ... + b
1
x + b
0
),
de unde
a2P+t = b2P• ao = b01
a2P = b2P + b 21>-11 ai = bt + bo,
a 2p-1 = b2P-t + b2P-2• a2 = b2 + b1,
Cum ai = a
2
P+H• oricare ar fi i(O i ,2p + 1) din pr·tmele
bo = b2P' Cum b2P + b2P-1 = b) + bo bl = b2P- 1· Din urmatoarele
CQ b2 = b2P- 2'
Procedtnd la fel, din egalitaWe urmatoare deducem tn final ca bi = b
2
P- i oricare
ar fi 0 i 2p.
Deci b
2
px
2
.P + b
2
p_
1
x
2
P-l + ... +. b
1
x + b
0
= 0 este reciproca.
Rezolvarea ecuafiei reciproce de gradul ll I
Am vazut ca forma generalS. a reciproce de gradul III este:
(1} ax
3
+ bx
2
+ bx + a = 0 (a -:f 0).
Aceasta are radacina x = -1. Atunci putem sa scriem
(x + 1)[ax
2
+ (b - a)x + a] -:- 0.
(1) admite radacinile
x
1
= - 1 x
8
, x
3
date "de ax
8
+ (b - a)x + a = 0.
Exemplu. 811 re:t. olv!l.m 2x
0
+ x
1
+ x + 2 ... 0. Acenstll este o
reolproctl. de gradul II I. Ea so scrie
(a: + 1)( 2a:a- x 2) • 0
caro o.ro rl1d11olnilo m1 • - 1 xa, mu oo.ro slnt rll.dllolnlle 2aJ
1
- m + 2 ""' 0, adloll.
a:a •
1 - tVi5
1111 - "
118
..
\
.. ,,,;
Rezolvarea ecuafiei reciproce de gradul IV
Am vazut ca forma generalS. a reciproce de gradul IV est e:
(1) ax4 + bxs + cx2 + bx + a = 0, (a -:f 0). ·
Cum a -:f 9, (1) nu admite ca radacina pe x = 0. In. (1) cu x
2

·b a
ax
2
+ bx + c + - + - = 0
x x
2
sau gruptnd termenii tn mod convenabil avem:

a( x
2
+ :
2
) + b ( x+ + c = 0.
Facem y = x + _!_ . Cum x
2
+ _!_ = y
2
- 2 tn y
x x
2
a(y
2
- 2) + by + c = 0 sau (2) ay
2
+ by + c - 2a = 0
(2) se rezolvanta ecuafiei (1).
Daca y 11 y
2
radacinile (2) atunci obtinem doua
1 . 1
X + - = y 1 X + - = Y 2
X X
sau
pi (4) x
2
- y
2
x + 1 ± 0.
Daca x
1
, x
2
sint radacinile (3) x
3
, x
4
stnt radacinile (4) atunei
x
1
, x
2
, x
3
, x
4
stnt radacinile (1) .
Exemplu. Sll. se rezo,tve ecuatia
6x
4
+ 5x
3
- 38x
2
+ 5x + 6 = 0.
Aceast ll. ecuatie este o ecuat ie reciprocii de gradul IV. l mpll.rt im cu x
2
obtinem:
sau
5 . 6
6x
2
+ 5x - 38 + - + - = 0
x x
2
6 ( x• + ;
2
) + 5 ( x + :) - 38 = 0.
Notlim y = x + ..!. . Cum x• + ...!.. = y
1
- 2 obtincm ecuatia
x x
1
.
6(y
1
- 2) + Sy ..:_ 38 = 0
sau
6y
8
+ 5y - 50 = 0,
10 1i
care are rll.d!l.clnlle th ... - - !/a = - ·
8
Avem eouatllle:
1 10 . ' 1 l'i
(D + - - - - X + - ... - I
It 3 Ill
Prima are rlldllolnlle
1
(DJ .. - a 1 (Da .... - - I
a
119
I
a doua are rl1dll.cinile xa = 2, x
4
= .!. .
2
..
. i.
. . '
. . . 1 1
Dec1 Xt = -3, xa = - -
3
, xa = 2, z. = - stnt rll.dll.cinile ecuatiei date.
2 .
Rezolvarea ecuafiei reciproce de gradul V
Forma generala a de gradul V este
ax
5
+ bx
4
+ cx
3
+ cx
2
+ bx + a = 0.
i,•,,,

Deoarece aceasta este de grad impar, din proprietatea 3° rezolvarea aoestei
se reduce la rezolvarea x + 1 = 0 a unei reciproce de
gradul IV.
" .
Exemplu. Sll. se rezolve
6x& + x' -

- tl3x
1
4- x + 6 = 0.
Aceastll. este o ecuatie reciprocll. de gradul V.
Deoarece este de grad impar aceastll. ecua'tie admite solutia x = ..:....1 .
Putem scrie:
6x
6
+ x•-

+ x + 6 = (x + 1) (6x•- 5x
3
- 38x
1
- 5x + 6).
Deci obtinem ecuatia reciprocll. de gradul IV:
cu x' obtinem:
&x• - 5x
3
- 38x
1
- 5x + 6 = 0.
6x
1
- 5x - 38 - + = 0.
X ' X
1
Facem substitutia y = x + .!. . Obti'nem ecuatia de gradul II
X
5 10
6y
1
- 5y- 50= 0 care are solutiile y
1
=--, Ya = -.
2 3
D
. •. 1 -s b.- 1
m x +- = -- o x1 = -2, x3 = --. · ·
X 2 2
D
. ' •. 1 10 bf' 3 1
1q x + - = - o x, = , x
5
= - •
X 3 3
Deci er.uatia datil. are rll.dll.cinile
1 1
Xt = - 1, Xs = -2, Xa = -- 1 X4 = 3, x
6
•= - •
2 . 3
Observajii. 1) Am vll.zut ell. reciprocll. de gradui IV se reduce 'ta rezol-
varea unor ecuatii de gradul II, substitutia +.!. = y. Se poate aril.ta (exercitiul 10),
X ,
folosind binomul iui Newton, ell. orice ecuatie reciprocll de gradul n = 2p se f<!losind
substitutie x +.!. = y, Ia rezolvarea unei ec.uatii de gradul p a · p ecuatii
X
de gradul II.
2) ln unele manuale mai vechi stnt numite ecuaJiile de .forma .
1)
dvtnd proprietatea urm4toare:
ai = -an-i oricare ar fi i, 0 ..; i ... n.
Se observll. imediat ell. dacil. n = 2p (numll.rpar) atunci din ap = -aaP-P obtinem;ap = · -ap
deci ap = 0. ·
120
-
Orice ecuatie reciprocil. de tipul. {1) areca ril.dil.cinll. pe x = 1. At unci, conform teoremei lui
B6zout putem scrie:
anx" + an-
1
x"-
1
+ ... + a
1
x + a
0
= (x- 1){bn-
1
xn-t + .bn-axn-a + ... + b
1
x + b
0
) saq .
I • • • •· • • • 1
anx" + an-1x"-
1
+ ... + a1x + ao = bn-1x" + bn-tlx"-
1
+ (bn-s- bn-a)x"-s + ...
de unde obtinem egalitil.tile:
,,, ..
... + {bo - b1)x - b0
an= bn-lt ao = -bo.
= bn-a- bn-1, a1 = bo- b1,
Gn-a = bn-a - bn-a, as = b1 - bs.
Din prima·egalitate, curt a
0
= -an, obtinem bo = bn-t·
Din a doua egalitate, cum a
1
=

obtinem b1 = bn-s·
Din a treia egalitate, cum aa = -an-s, obtinem bs = bn-s·
Continulnd astfel obtinem ' ell. bi = b(n-1)-i oricare ar fi i, 0 i n - 1, ceea ce ne aratll.
ell.
este o ecuatie reciprocil..
In concluzie orice ecuaJie
! .
avtnd. proprietatea c4 ai = -an-i{O i n), se reduce la rezolvarea unei ecua;ii reciproce
grad.ul n- 1.
........ 'hi
E er ltll
1. l:ia se rezolve bipil.trate
a) x•- 10x
1
+ 9 = 0; b) x•- 17x
1
+ 16 = 0;
c) x•- {t + V2) x' + V2 ;= 0; d) x
4
- b
1
+ 1 = 0;
e I - 6x' f. 6 = . o; rj 6x• - 5x' + 1 = o;
g) 32x•- 12x
1
+ 1 = 0; h) x
4
- 1 = 0.
2. Sil. se rezolve ecuatiile:
a) x• + = b) V2x• + ?x•- s = x' + x;
c) v' x' + 3 = 2x
1
; d) x•- (: r = 5.
8. Sil. se determine de gradul IV, avlnd ca rl!.dil.cini:
. a) x 1 = -\, Xa= Xa= -3, Xt = 3;
., ·t . . 1 1 ' 1
b) X1 = - - , Xa = - , Xa = - - , Xt = -;
. 2 .. > 2 6 6
C) X1 = - ·3i, Xa = 3i, Xa = -2i, Xt = 2i;
d) X1 = -2, Xa = 2, Xa = -5, Xt = 5.
4. Sll. se determine natura ril.dil.cinilor ecuatiilor:
I
a) x•- .2{m- .2)x
1
- m
1
= 0; b) b
4
+ mx
1
+ 9 = 0;
c) mz' + 4x
1
+ 1 = 0; d) m
4
x•- 2(.2m
3
+ 3)x
1
+ 1 = 0;
e) 3xt- 5m.z
1
- 2m
1
= 0; f) x
3
(2x
1
+ 5) - m(x
8
+ 3) = 3.
Sl1 se rezolve
ax2n + bxn + c = 0
apoi sll. se aplice formula pentru cazurile particulare
a) x
1
+15x
8
-16=0; b) x
8
+2x'-3=0;
c) x
1
- 7x
8
+ 6 = 0; d) x! + 12x
8
- 13 = 0.
121
' ·
6. Sli. se rezolve de gradul III:
a) 5x
8
+ 31x
3
+ 31x + 5 = 0; b) 2x
8
+ 3x
2
+ 3x + 2 = O·
c) . 5x
3
- 31x
2
+ 31x- 5 = 0; d) 2x
8
- x
2
+ 2 = 0; '
e) x• + 4x
2
+ + 1 = 0; f) 3x
3
+ 2x
2
+ 2x + 3 = 0;
g) x
8
+ x• + x + 1 = 0; h) 2x
3
+ 5x
1
+ 5x + 2 = 0.
7. Sli. se determine relatia tntre a b astfel tnctt reciprocli. de gradul III
ax
3
+ bx
9
't bx +a = 0 (a e R, b e R) sli. aibll.:
i) doul!. rl!.dl!.cini egale,
ii) toate rl!.dl!.cinile reale,
iii) doul!. rli.dlicini complexe.
8. Sli. se rezolve reciproce de gradul IV:
•a) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0;
b) x' + x
3
- 18x
3
+ x + 1 = 0;
c) - x
3
+ 5x
3
- x + = 0 ;
d) x' + 2x
3
-· x
2
+ 2x + 1 = 0;
e) x' + 2x
3
- 6x
2
+ 2x· + 1 = 0;
f) x' + 3x
3
- 2x
2
+ 3x + 1 = 0;
g) x
4
+ 3x
3
- 16x
8
+ 3.t + 1 = 0.
9. Sl!. se determine. numl!.rul real a astfel tnctt
x
4
+ 2x
3
+ ax
2
+ 2x + 1 = 0,
sl!. aibl!. toate rl!.dl!.cinile reale.
10. Sl!. se arate orice reciprocl!. de gradul n = 2p se reduce Ia rezolvarea unei
de gradul p a p de grad Iii doi.
11. Sl!. se rezolve reciproce de gradul V:
a) 81.1:
4
+ 62x
3
+ 62x
2
- 81x + 20 = 6;
b) x& + x' + x
3
+ x
3
+ x + 1 = 0;
c) 5x& - + 5x
3
·+ 5x
2
- b + 5 = 0.
II
Teo re m a 9.1. Fie fun polinom nenul cu coeflcienti real!. Dad. IX= a+ ib, (b:;. 0)
este o radaclna complexa a lui atunci:
1o = a- ib este de asemenea o radaclna a lui t: . .
2o IX au ordin de multiplicltate. .
. _ 1° Am vl!.zut tn 4 (proprietatea iii)) = f{a.). Cum f(a.) = 0,
atunc1 f(a.) = 0 dec1 « este o ril.dli.cinll. a lui f. · .
2° Presupunem ell. m este ordinul de mulliplicitate a lui «. Rezultll. ell. existil. un polinom g
a:tfel f = (X - «)mg g(a.) ::/< 0. Cum b :;. 0, atunci . a.:;. Ci. Cum f("a.) = 0, atunci
(a.-:- «)mg(a.) = 0 de ell. g(i) = 0. Din teorema lui Bezout ell. existll. un
pohnom g1 astfel tnctt
= <iJB1·_ Deci f (X- «)mg = (X- «)m(X- U:)g
1
= (X- a.)( X- i )(X - a.)m-lg
1
=
- [X - (a. + a.)X +««](X - cc)m-
1
g
1
• Cum a.+ ii = 2a a.Ci = a
2
+ b
2
atunci
f = .(X
2
- 2aX + a
2
• + b
2
)(X- a.)m-
1
g1 • Cum polinomul X
2
- 2aX + a
2
+ b
2
are
reah deducem ell. pohnomul f
1
= (X - a.)m-
1
g
1
are reali. Putem sll. scriem
f = (X
1
- 2aX + a
2
+ b
2
)f
1
.
Dacll m > 1 continuil.m procedeul cu polinomul f
1
. Cum fi are rll.dll.cina a. atunci exact ca mai
sus un polinom g2 astfel tncit f
1
= (X
2
- 2aX + aa + ba)(X _ «)m-ig
1
.
Dec1 f = (X
3
- 2aX + a
2
+ b
2
)(X - a.)m-
2
g2 polinomul (X-· a.)m-
2
g
1
are reali.
Dacl!. m > 2 atunci a. este ril.dll.cinll. pentru fa continul!.m procedeul cu f
1
.
122
ln felul acesta dupll. m un polinom h cu reali astfel tnctt
f = (X
2
- 2aX + a
2
+ b')mh =(X- «)m(X- ii)mh.
Din aceastil. egalitate rezultil. ell. (X- Q:)ml f. De asemenea (X- i)m+
1
nu divide pe f, deoarece
tn caz contrar am avea ell. h(i) = 0. Cum h are reali atunci «=a es'\e de
0
rii.dil.cinll. a lui h deci X - a. I h. Dar atunci (X - a.)m+l If ceea ce contrazice faptul eli. a. arc
ordinul de multiplicitate m.
· ln concluzie « este o rll.dlicinil. cu ordinul de multiplicitate · m. Aceastli teoremli este
roarte utilli tn multe ctnd se cere determinarea rlidlicinilor unui polinom
algebrice) ctnd se o rlidi1cinii- complexll. a sa.
Exemple
1) Sll. se determine rlidlicinile polinomului
1
f = X'- 3X
3
- + 9X- 18, ell. admite rll.dll.cina Qtl = 1 + i V2.
Conform teoremei · 9.1 polinomul va avea ca rll.dl!.cinli pe «a = 1 - i V2, deci se
va divide cu
(X - 1 - iV2)(X - 1 + i V2) = X
2
- 2X + 3.
Efectulnd_ impl!.rtirea lui f prin X
2
- 2X + 3 se descompunerea
f = (X
2
- 2X + 3)(X
2
- X- 6).
Polinomul g = X
2
- X - 6 are rlidi1cinile a.3 = -2, a.a = 3.
2) Sll. se arate ell polinomul f = (1 + X)
6
1l+
1
-(1 + X)
6
H
2
- 1 este divizibil cu
X'+X+1.
d
x''ll' X• - 1 + iV3 .. 11 -1-iV3 p t xt
,Rl!. uc1m e U1 • + X + 1 slnt « =
2
=
2
. en ru a ar .. a
eli { se divide cu X'+ x·;r 1 = (X-«) (X- trebuie sll arlltlim ell. f(a.) = = 0. Dar
r.um = Ci este suficient sli dovedim eli f(a.) = 0. lntr-adevlir
f(a.) = (
1
+ a.)6Hl_ (1 + «)61l+2 _ 1.
Dar «
2
+ « + 1 = 0 deci 1" + oo = -cc
2
• atunci f (a.) = ( - «
2
)
6
h+
1
-
_ (_or. a) 61l+2 _
1
= _a. 121l+2 __:. a.121l+• _
1
= _ ( a.a)"' . «a _ ( a.a)41l . a.' _ 1.
Cum «
3
= 1 avem ell. f (a. ) = «'- 1 = -«'- « · «
3
- 1 = -a.
2
- a.- 1 = -(o:
2
+
+a.+ 1} = 0.
Deci f(«) = 0, ceea ce trebuia dovedit.
3) Fie polinomul f = X
6
+ + 3X' + 2X
3
+ 3X
2
+ mX + 1. SA se determine
m ell. admite ca rl!.dll.cinll. pe i apoi sli. se gl!.seascl!. celelalte rl!.dll.cini.
Cum i este..xlidll.cinll. trebuie si1 avem eli f(i ) = 0. Deci i
6
+ + 3i
4
+ 2i
3
+ 3i
2
+ mi +
+ 1 = 0 de unde ell. - 1 + i + 3- 2i- 3 + mi + 1 = 0 sau (m- 1)i = 0 deci
m = 1. . Cum fare ca rlidl!.cinli pe i rezultl!. ell. areca rll.dl!.cinli pe - i. Deci f se divide cu pro-
dusul (X - i)(X + i) = X
2
+ 1. Deci f = (X
2
+ 1)(X' + X
3
+ 2X
2
+X+ 1).
x
4
+ :r;
8
+ 2x
2
+ x + 1 = 0 este o reciprocli de gradul IV. cu
x'
1 1
x
2
+ x + 2 + - + - = 0.
x x
2
1
Notll. m y = x + - ; ecuapa de gradul ll in y:
X ·
y2 + y = 0
I
care. are rl!.dll.cinile y
1
= Ya = - 1.
123
x + .!. = 0 are rll.dll.cinile x3 = i, x
4
= - i. . .. I ' I .• . ..
X
1 -1 +iV3
Ecuatia x + -; = -1 are rll.dll.cinile x
5
=
2
, x
1
=
- 1- q/3
2
Deci polinomul
are ca rlidll.cini:
- t + iV3
' x, =
X1 = i, XI= -i, Xs = i, X4 = -i, Xs =
Rildllcinile i - i stnt duble.
In continuare vom da citeva consecinte ale teoremei 9.1.
--1- i Va.
2
Cons e c I n 9.2. Orlce pollnom cu reali a_re un numar: par cJe radaclnl
complexe (care nu sint numere reale) .
Din aceasta consecinta rezulta imediat:
Cons e c In t a 9.3. Or ice polinom cu coeflclentl reali de grad lmpar · are eel
0
radaclna reala. ·
T e 0 r e m a 9.4. Orlce poll nom r = Oo + al X+ ... + an X de grad 1 cu
real! este un produs de polinoame de gradul I sau gradul II •cu
reall, adica poate fl scris sub forma . .
(1) f = an(X-cx1)11.• ..• (X-cxp)
11
P (X
2
+ b
1
X+ c
1
Y• ... (X2 + b
8
X+ CiJ)"s
unde cx1 , cx2, :· · · CXp E R - 4c
1
< 0, ... b;

< 0. ,
Demonstralie. Conform 7 .3.4 f are descompunerea (2)
f =an( X - cxl)k•(X- cx2)k• ... (X- cxn)kn unde cx
1
, cx
2
, •• • , cxn stnt radiicinile lui f.
Presupunem ca cxl, CXz, •. . , CXp stnt t oate radacinile reale ale lui f. Rada<iinile
cxP+l• ... , exn_sint complexe. Luiim radacina cxP+
1
care are 'ordinul de multiplicitate
kP+t· cxP+1 es,_te o a lui f, exista o cxjJ +i(-i ·2) astfel incit
txP+i = txp+l· Dupa teorema 9.1 avem /cP+t = lcp+··
In descompunerea (2) grupam factorul (X - otP+
1
)hP+l cu facto
1
·ul
(X - (XP + i)hp+i = (X - CXp+l)''P+t•
r 1 = lcP+1, b1 = -(cxP+1 + iXP+l) c
1
= otP+
1
• CiP+
1

Atunc1 in descompunerea (2) apare l'actorul '
(!C - cxP+t)
11
P+
1
(X - cip+1)
11
P+
1
= (X
2
+ b1 X + c
1
)'•, unde b
1
, c
1
E R. Dacii in con-
tmuare procedam la fel cu toate riidiicinil e complexe ale lui f' descompunerea (2)
a lui f' se scrie sub forma (1).
rcltll
1. 84 se arate c4 dacll. a =F b, polinomul f = aX
3
+ X
2
+ bX + 1 nu are ri!.dacinile ±i.
2. 81{ se determine a b apoi sll. se rezolve
x'- 7x
3
+ 21x
2
+ax+ b = 0, a, b e R,
ca 1 + 2i este rlidll.cinl1 a
8. Fie
x• + (2a + 1)x
3
+ 2(a + "1)
2
x
2
+ bx + c = 0, a, b. c e R cu a ;or. 0. Si!. se arate ell. aceastll
admite eel mult doull. rll.dlicini reale.
4. 8ll. se determine ri1dl1cinile polinomului
f = X
6
+ x• + 3X
4
+ 2X
3
+ 3X
2
+ X + 1
cil. admite riidiicina i.
124 '
6, Sii se rezolve ecilatia
x' -

+

- 'x + 2 = 0
l}tiind ell admite til.dllcina 1 + i.
8. Sl se rezolve ecuatia
x• - 'x
8
+ 6x
1
- 'x + 5 = 0
• ell admite rldlcina 2 - i.
7. Fie ecuatia
x' -

- ctx + 1 = 0 cu ct e R l}i I ct I < 1.
811.-se arate cl toate rll.dl!.cini"le stnt·de moduli.
8. 8ii se determine m l}i n ·a poi sii se rezolve ecuatia
x' - x
8
+ mx
1
+ 2x + n = 0
cil. admite rll.diicina 1 + i.
9. !?tiind •ca. polinomul f = ax• - 5X
3
+ ax• + 'X - 2 are rAdll.cina 1 + i, sii se gil.sdascl1
celelalte l'll.dll.cini l}i si!. se descompunii polinomul fIn prod us de polinoam.e de gradul I l}i II
cu reali.
10. Sl se descompunii polinomul f = X' + X
1
+ 1 tn factori cu reali.
11. Sli se de_scompunll. tn factori cu reali polinomul X' + 1.
12. Fie f 1 doui!. polinoame nenule cu reali. Dacll. polinomul f(X
8
) + Xg(X
3
) este
. divizibil cu X
1
+X+ 1, atunci f 1 au rll.dlicina 1.
18. Fie f 11i 1 doull. polinoame nenule cu reali. Dacii polinomul f(r) + X"g(X
8
),
este divizibil cur + X + 1, unde n un numiir n,atural care nu"este divizibil cu 3, atunci
f 8 au rll.dlicina 1.
1
U. Sll. se determine polinoamele cu coeficienti reali de gradul eel mai mic care au ca rll.dll.cini:
a) riidll.cina dublll. 2 rll.dil.cina simpll!. ·1 + i,
b) rll.dil.cina dublil. i l}i rll.dil.cina dublil. 2 - i,
c) ril.dil.cina triplil. -1 - i l}i rll.dll.cinile simple 1 -1.
16. 8!1. se rezolve ecuatia
(x + i)n + - i)n = 0
l}i sli se arate ell. are toate rll.dll.cinile reale.
18. 8ll se arate eli polinomul
X'a + X'b+l + Xtc+2 + xt<t+S
a, b, c, d fiind numere naturale, este divizibil prin .xa + .r + X + 1.
§ 10. Polino m cu coeflclentl ration II fl polln m c
clentl tntregl •
Teo r e m a 10.1. Fie f un pollnom nenul cu coeflclenti fl a + V"b
(cu a, b E Q. b > 0 fl V1>·e Q} o radlcini a lui t:
Atune! :
1° a- V1> este de asemenea o a lui f";
1° a + V"b fl a- V"b au· acelafl ordln de multlpllcltate.
I
_ Demrnutrafit!. :.o Conform iv) din § 4, ± =
= A ± B V b. lnsll. f (a + V b) = 0, deci A. + B V b = 0. Dacll B=F 0 atunc1 V b = - B e Q.
125
Dar Vb ct;- deci trebuie ca B = 0. Cum A + B V "b = 0 eli A = 0. ln acest caz
f (a - V"b) = A - B Vb" = 0, :;;i deci a - V b estc de asemenea o rl!.dl!.cinl!. a lui f.
· 2° Presupunem eli a + V'b este o rl!.dl!.cinll. a lui f avtnd ordinul de multiplicitate m. Deci
f = [X - (a + V"b)]mg g (a + V b ) =I= 0.
Cum a - V b' o 'r ll.dll.cinll. a f avem f (a - tl'b) = 0 deci
[a- V'b - (a + V 'b)]mg (a - V'b) = 0
sau
(-2Vb)mg (a - V'b) = 0.
Cum b =I= 0, atunci trebuie ca g (a - (b) = 0.
Din teorema lui Bezout putem scrie g =[X - (a - ('b)]g
1
, deci f = [X-:- (a+ v'b)r[x-
-(a- = [X
2
- 2aX + a
2
- b] · [X- (a + (b)r-
1
g
1
• .
Cum. X
8
- 2aX + a
9
- b este un polinom cu coeficienti rationali , rezultll. ell. polinomul
( 1 =·[x -(a + Vb)]m-tg1 are coeficienti ln continuare se procedeazll. exact ca In
teorema 9.1.
Se obtine eli a- (b' este o r l!.dll.cinl!. avtnd ordinul de -multiplicitate m.
Obser11a;ii. 1) • Teorema 10.1 se aplicll. numai atunci ctnd polinomul cu coeficienti
·rationali are o rildi1.cinif. pi1. tratici1. , adicli un numll.r real de forma a ± (b unde b > 0
(b nu este un numll.r rational.
2) Teorema 10.1 nu mai este adevll.ratl1 ctnd polinomul f nu are coeficienti rationali.
\
De exemplu, polinotnul f = X
2
- ((2 + ( 3) X + ((6 + (3- (2 - 1) are coeficienti
nu toti numere rationale. Rlidlicinile lui f sint 1 + ( 2 (3- 1. Se observli c!!. f nu are
rll.dll.cina 1 - ( 2.
Exemple. 1) Sl1 se gll.seascll. rll.d ll.cinile polinomului
f = X
4
-

+ X
2
+ 6X+ 2 ell. admite rll.dll.cina 1 - (2. Din teorema 10.1 rezultll.
ell. fare rlldll.cina 1 + ( 2. Deci f se divide cu produsul [X- (1- (2)][X- (1 + (2)] =
= X
2
- 2X - 1. Efect.uind tmpl1rtirea lui f cu X
2
- 2X - 1, f se scrie
f = {X
2
- 2X -1){X
2
- 2X - 2).
Rll.dll.cinile lui g x• - 2X - 2 sint 1 - ( 3 1 + (3. Deci f are rll.dll.cinile 1 - (2;
1 + ( 2; 1
1
-(3; 1 + (3.
2) 811 se determine un polinom f cu rationali de gradul eel mai mic care admite
ca rll.dll.cini pe 3 + i 1 - (2. lntr-adevll.r , acest. polinom t.rebuie sll. aibll. rlidl1cinile 3 - i
1 + (2. Atunci f se divide cu produsul
rx- (3 + i)][X - (3- iJJ [ x- (1 - (2)][x- (1 + =
= (X
2
- 6X + 10){X
2
- 2X- 1) = X
4
- 8X
3
+ 21X
2
- HX- 10.
Deoarece ultimul polinom are coefi cienti ration ali, rezultll. rll. f = xa - 8X
3
+ 21X
2
- 14X - 10.
T e 0 r e m a 10.2. Fie r = Oo + alx + ... + onx n un pollnom de gradul n ·(n ;;;1:1)
cu intregl . Oaca at =.E. (p, q numere prime fntre
q
cle) este 0 radaclna a lui r atuncl :
·1o p • t ermenul liber a
0
;
r q divi de coeflclentul termenul ul de grad maxim On•.
126
Demonstratie. Cum t( = 0, avem
(1) ao + ai + a2( r + ... + an ( : r = 0 . .
(1) cu qn,
aoqn + atPqn-1 + a2P2qn-2 + .... + an_lPn- lq + anpn =r 0,
de unde
(2)
_ n-2· · n-1)
(3) anpn = q( - aoqn 1- alPq - .. . - an- lP . .
Din (2) rezultii ca pi a
0
qn. Cum p q. stnt prime tntre ele, atunci p qn sint prtme
intre ele §i deci trebuio ca· p sa dtvtda pe ao· .
1
b+'
Analog din (3) rezultii ea ql anpn. Cum p q stnt pr1me intre e e o ylll:em
ca q divide pe an. •
e c 1 n a 10.3. Fl e f =
00
+ a
1
X + ... + anxn I un poll nom cu coeflclentl tn·
C
0
" s t t regl. Oaca <X. = peste o radaclna tnt reaga a lui f atuncl P este un
dlvlzor al termenul ul llber ao.
DemonstraJie. Cum at = p = ; atunci aplictnd teorema 10.2 se
cii pI a
0

Exemple. 1) Sll. se determine rll.dlicinile polinomului
f = X
4
- 2X
3
- 5X
2
+ SX + ft.
Mai tntli lncercll.m sl!. vedem dacll. f are rll.dl!.cini tntregi. Acesteal dacll. existi\, se gll.sesc printre
divizorii lui ft care slnt ± 1, ±2, ±ft. -
,Se vede eli ( {1) = 6 f{ -1)' = - 6;
f{2) = 0 f (-2) = 0;
f (- 4)=276.
Deci 2 - 2 slnt r lidll.cini pentru f . lnseamnll. eli f se divid e cu (X- 2)(X + 2) = xz - ft.
f se scrie
. . f = (Xa- 4)(X
2
- 2X- 1).
Rll.dll.cinile lui xz _
2
x _ 1 slnt 1 _ V 2 1 + 1/'2. Deci polinomul f are rll.dlicinile:
- 2 2 1 - V2, 1 + V2.
' '2) S!!. se determine r ll.dl!.cinile
f= 6X'- 17X
3
- X
2
+ax- 2.
Divizori1lui 2 slnt ± 1, ±2, iar divizorii lui 6 stnt ± 1, ± 21 ;±3 ±6.
Conform teoremei 10.2 f poate avea rlidlicinile
• ' 1 1 1 2
±
1 ±2 ± - f ±- I ± -I ± -
0
I I 2 3 6 3
Avem
f {1) = - 6; f (-1) = 12; f (2) = - 30; f {-2) = 21p;
(
1 ) 15 ( 1 ) . ( 1 ) - - f ( .!.) :::1
f - 2 = - 4; f 3 = 0 I f -3 - 27 I { 6
f 26 ( 2 ) 1ft
(
1) s9·r(!) __ . , __ =--·
f - 6 . - - 1s' 3 = 2? ' 3 9
127 .
• ..,· : J:
Rezultll. ell. f are rll.d!\cinile .!. . Deci f se divide cu produsul (2X - 1)(3X- 1).
2 3
Efectulnd lmplirtirea obtinem ell. f = (2X - 10\3X - 1)iX
2
- 2X - 2).
Rlidl1cinile polinomului X' - 2X- 2 slnt 1 - V3 1 + V3. Deci f are rll. dll.cinile:
1 1 v- v-
-. - 1 - 3 1 + 3.
2 3 I I
1. 811 se rezolve ecuatia 2x
5
- 5x
4
- 2x
3
. + 6x
2
- 1 = 0
1
eli admite r lidll.cma 1 + V2 ..
2. Sl1se rezolve ecuatia x' - 2x
3
- x
2
- 2x - 2 = 0 !iliind ci!. admite rll.dlicina 1 - V3.
8. 811. se determine ri!.dll.cinile polinomului
f = X
3
- 3X'- 19X
3
+ 91X
2
- BOX - 50 eli u na din rll.dl!.cinile lui est.e 3 + i iar
alta est.e 1 - V2.
4. 811 se determine rll.dlicinile polinomului
f = X' - 5X
3
+ X' + 6 !?liind ell. admite rll.di!.cina il + V3.
6. Sll. se determine rll.dlicinile polinomului
f = X
3
+ 3X' + X
3
- 5X
1
:.... 6X - 2 !;i liind eli ad mite r ll.dll.cina V2.
8. 8ll. se afle ri!.dll.cinile rationale ale urmlitoarelor polinoame:
a)X
8
+ 3X-14;
b) X'- X
3
- 12X
1
+ 6X + 36:
c) X
3
+ 7X
4
+ 18X
8
+ 22X' + 13X + 3;
d) X
3
+ 6X' + 13X
3
+ 1(.X
2
+ 12X + 8;
e) X
5
+ BX' + 5X
3
- 50X
1
- 36X + 72;
f) 6X'- (.3X
3
+ 107X
2
- 108X + 36.
7. Fie fun polinom nenul cu coeficienti tntregi. Dacl!. a. = .!!... este o fractie rationalll ireducti-
billl.l rll.dll.cinll. a lui (
1
atunci p - q divide pe ( (1).
q
\_
1
Raspunsuri §i catii
Capltolul
§ 1.
5 7
- 15 - ( 2 2
1. a) 3
6
; b) V6
7
; c) s} ; d) egale ; e) egale ;
Y:J
2. a) 2- i - Y:l; b) (3 ·2
20
)¥3; c) 5-
5
; d ) 2- -
4
- . S. a) b ) 2; c) x •> - 7·
1 . '
d) x < 1 ; ' e) x > - 8; f) x,< 8; g) x < B ; h) x < - 10; i) x ' > -21. 4. a) m> n; b) m> n;
c) d) o. mai mari declt 1 ; b ) d ); e); mai mici declt 1 : a); c); f) 6.
b) (i f; c) Ys ; d) (V5) Ya-
2
. 7. d acli 0 < a < 1, atunci X< 0; dacll. a > 1, atunci
x > 0. 8. a) pen tru a > 1, da; pent ru 0 < a < 1
1
nu ; b) da; c) d a; d) nu.
§ 2.
1. a) X< 1; b) - 1 < X< 1; X E R ; d) X E ( -00, -2) U (1
1
+ oo) ; e) X E (2, 3);
f ) x e R ; g) x > 1 ; h) x > 1 ; i) 0 < x < 1. 2. a) log25; b) loga10; c) log
5
1f2; d ) 3. S. a)
x > 4 ; b ) 0 < x x e (- oo, -2V2].u [ 2 V 2, + oo) ; d) x e (1, 5]. o. a) 2; b) 2;
2
c) 2; d ) 2; e) -2; f) 2; g) 1 ; h) - 1. 6. a) - 0,15490; b) 0
1
28170; c) 1,54407; d ) 2
1
2430!.;
1 1 .
e) 1,19458. 7. a) E = log78; b) E = log23; c) -. 8. a) logaE = 2loga41 + - (loga 41 +
2 13
1 ' .
+ 51oga37) ; b) logaE = 3loga31 + - (loga41 + 4 loga33) - 2loga17 - _!_ (2loga23 + loga29) ·
7 3 '
· 1 12 7
2
6
3
a
2
(a + b)
3
c) log"'E = 2 log"'a + - (l og"'a + 3 logOt b -t logOt c) . 9. x = -; b) x = - -;c) x •
4
5 5. 5
4
(a- b)'
1
d) x= V (a - b)r-4b
2

iY(a + ·b)V a + IJ)2
§ s.
1. 0; 1 ; 2; 3; - 2; - 1; - 4; 1. 2. 2. 0,778 ; 1,176 ; 1,505; 1.477 ; 2,921.
§ 4.
1. al 3; b) 5; c) - 3; d) - + ; e) 2; f ):; g) - 4:; h) :. 2.a)f ; b) 3; c) :; dl x
1
=
= 7. xa= -1; e) x1 = 2, xa= 3. S. a) 4; b) 1 ; c) d.\ 1 ; e) 2. 4. a) 35; b) ..!2 ;c) 24 . o. a)
13
2; b) 1 ; C) 3; d) 4 ; e) X1 = Jog63, X2 = Jog
5
+;f) 0 ; g) Xs = 0; X2 = 1 h ) 0; i) x
1
= 0.; X 2 =
= 1. 6. al1 ; b) l og 3 -; c) 0; d) 0; e) 4. 7. a) 2; b) - ; c) 5; d) 4. 8. a) 4; b) _! . 7 1 • v-
2 5 2 3 '
1 .,
1 - - -
c) 2. 9. a) xl = 10; x2 = i0-
4
;

x
2
= 10
6
; d)x
1
=
v 10
7 j
1 1 -4 4
= -:-• x , =- · 3 · 10. 100. 11. x1 = 2 ; x2 = 2
4
. 12. a) x
1
= 5, y
1
= 2 sau x
2
= 2, y
2
= 5;
;, 5
129
9 - MalematicA - AlgebrA, cl. a x-a
b) (2 1)' c) (100, 10): d) (4, 2); e) Xt = 4, Yt = 10 sau X2 = 10, Y• = 4; f) 11, 1). ?8. a) xE
E .. -2) U (3, + oo); b) 0, 01 :4. bl Xi\
16. cu sx ob\.incm inl'cua(1a: ( 5) + ( 5) > .1 • lunc \Ia {fx)- (
5
) + ( 5 )
este slrid desrresd!.loare !!i {l'l.) = 1 dr r i f(x) > 1 penlru x: 2. . . ll) <0 <;; 1,
x ·
Capitolul II
§ ].
11 1 S
_
1
.
1
, + .., . 21 = 5 S
3
= 1 . 11 + 2 · 21 + 3 · 3! = 23, s4 =
6 S'-1· = 2 - . - • • , . tl.
_ . , ,· '
1
2

+
3
.
3
!'+ '• . 4! = 119. Examinind areslc rr1.ullale, se obs?rvi\ avem:
-
1
! . t- . . S _
41
_
1
S = 51 _ 1. Formul 11m urmaloarea tpol eza: Penlru
S ·- 21 - 1 S. = 31 - 1, a- . ' 4 . • I l . l • , li 1\
'· - ' -
1
') _ 1 + 1) 1 _ 1. Aeeasla se dcmonslrcaza prm me ur, H3 rna Ctnrt r ..
ort('C 11 >- 1 , a re oc ' n - n · , ( 1 ) 1 ) l 1 )
1 3 ( I )l _ 2_ p = 1 -- 1 - - 1 - - =
8. Avem J>2 = 1 - 4 1; • P3 =
1
- 4
1
-
9
- 3 '
4
· 4 . 9 16
5 b _ 2 + 1 p, = :3 + 1, p
4
= Alunci, t n general, formul i\m
= -. hserv1tm (•l P2 -
2
.
2

2
.
2
2 . t
1
8 ·' .
P
Aceasla se dcmonslreaza prm
urml\.loarea ipoleza: Pentru m·ice n 2, avem n = --:;;:- ·
matema\.ici\.
§ 2.
1. a) (2). I.J) (4, 5), (5, 4); c) (o:, (3, y), (<7., y, (3), ((3. o:, 1), ((3, y, o:), (y, o:, (3), (y, (3, ex) .
l . ll + 3n + 1 3. a) n=?; b) n= 6;
2. a) 5760; b) 322 5&0; d) n(n- 1); c) (II- 3\( n- •)' n (n + 1)! . .
c) n = 2. I - 24
4. a) n E {:1, 4, 5, G, 7, R, 9}; b) n E {1, 2, 3, 4, 5, G}. _5. 4 . - . . i B
6 101 - 3G2fiB00 8. Dad\ l'ixam un element din A (pe prlmul lot)!!' un eleme nt d n
lt':Oul

(m + n _ 2)! J c a ortlona elemcnle. Dar _rum
(pe. u. ' I ) te iar B a're h elemr.nle rezullu d\. si nt mn de a ltnt:l rle·
A arc": e emen '. I l .· . . element din B pe ullimul lor . Deti numarul permulat·tlor
ment dtn A pe pt•tmu oc: a unut , . .
500

1

l +
_ 2) 1 9 l)aca
11
esle numll.rul de clement e al mulPmit , alunr1 -:' n ""
cs l e nw m
11
.. •
1
1
18 48
u
4
4 = 1 &80 modun; dart\
). • 8 •·M ,· 5 = ::!0·
l
ui din examene lrebuie dat in ziua a 8-a, atunc1 avem 4 · A1 = B40 modun. 1 •
Ul /c+l
,,
9 87
o 16 a) (n - t1 )
2
· b) r1(n - 1): c) 2nAz,. +1·
1 1 2
_
· "' = · · ' · x \ ' - A,_ RezulUI. c·1 prc-
17 ) E {9 10}· b) 1<J· r) n = 10. 18. 'frebu1e Stt avem 1 " - P n · · . < •
h\ema apo:ibi la daca ; est e produsul a doull. numere {na}lu{r3ale4 r}
_ ( .... + 1). Apoi se deduce ell. n = k + m - 1. 19. a) 0, {3}, 4 • • · • ·
p - m ,. , 2 3 3 'C) 4 cl --
c
2 _ n(n- 1)
22
C4 =
12
r,. c4
0
= 210. C)fl, a) Ck + 1; b) Cn- C,, . • A·. C2o· a-
21. Tl - • • ·9 • 1 "V'
2
= 14 535.
a o l ck+l
26. d · d · Cs = 1. &80. 26. a) '•5; h) 56 ; r n+l =
(11 + 1l rt ... (n - k + 1)
1 . 2 ... (li + 1)
d) 101;
.
c'•+l ·- In- /r\(tl - 1r- 1) ... (n- 2/r) ; f)
90
.

a) G; b) 5; c) 4; d) 17 . 28. 0 clasa
c) •n- lc - 1·2 ... (1r+ 1. ) . - 0 .1 n
. c'' subTYIUI\.imi. se cere sa delermini\m c·are dill numere]Te! . c,,,( +Cn.1 ... , Cn
oarcrare -n y -
,, n - lr + 1 c"-1 e-1 < c'' dad\ > 1 ,
es le l'el mai mare. Deoarere r n = n • avcm '· "' h
n + 1 . 1<-1 '' I \i n - lr + 1 < 1 de unde lr > Daci\. rL = 2m
cle unde lr < --; tar• C,. > Cn, c nc
2
' 2
2 . c" 0 u - 2m+ 1 este \1 11
psle num1tr par . alunei c;:',; este eel J!lai marc dtnlre nHmcr·Pic 2m· ac, n - 2 · ·) 1 lr 10;
" · ('"' - cm
2
++\ esle eel mai mare. 29. a) u > 11; b) 7 n < 1 · c ""'
numur tmpar, 2m:f-1 - m
3 2 2 c3 cl cl
d) k .> 9 32.C7C4 + C1 .,+ 1 · 4·
130
§ ll.
1. a) x
12
- 6ax
10
+ 15a
3
x
8
- 20a
3
x
6
+ 15a
4
x
4
- 6a
5
x
2
+ a
8
; h) a
5
- Sa
4
b + 10a
3
b
2
-
- 10a
2
b
3
+ 5ab
4
- b
6
; c) ·a
2
- 4at/ab + Gab- 4bt/ab + b
2
; d) x
1
+ 14.,
8
+ 84x
5
+
+ 280x
4
+ 5GOx
3
+ G72x
2
+ 448x + '1 28. 2. a) - 330x; b) 70 t/2

VU"; c) -'lOxy V xy;
d) 126a
2
b va-rb, -126 a
2
b
2

286
l;l. a) k = 3; b)- a
4
; c) k= G.
37
4. k = 9. 5. n = 17. 6. 26. 7. 70a
3
• 8. Din dezyoltarP, avem 11m- (m + p)k = o,
nm- 11{m + p) = 1, nm...:... 23(m + p) = 5. Sc11zind prima din celela ltr dou!l fAri nd
' l I b1 ' k-
11 1
d d k 8 A .
1 8
' d Cl u se o ytne --= - , e un e = . p01, m + p = - - , n = - - :;;r eoarer·p n
. k - 23 5 3 3m
esle lntreg pozitiv, avem n = 81, cu llnlreg pozit.iv f? .a.m.d.
9. Punem x
2
= y
3
.= 1. Atunri dezvoltind dupi'l formula bi nomului lui 1'\ewlon inlo-
cuind x
2
y
3
prin 1, obpnem suma cll.utalll. a coeficienPlor. Astfel suma coel'icie nj ilor esle egallt
cu (7 - 6)" = 1. 10. a) 51 ; h) 26.
11 ) D
n + 1 ,, c'•+f . 0 1 cl 1 " 1
• a eoarece -- C,. = n+l, alunc1 Cn + - n + .. . + - - C,. = - -
k + 1 2 n+ 1 n+ 1
+ + ... + = -
1
-(2l1+
1
- 1i; b) ln dezvolla rea (1 + x)11+
1
=- 1 -j +
n+1. .
C
2 2 cn+t 1 . (1 + x)n+l - 1 co r;, ' . +
+ n+t x + .. . + xn+ care se poale scrte: = ,.x + - x + -x + .. .
' n + 1 2 3
+ xn+l, pentru x = 1 se a) pentru x = k se obtine b); r.) Se egali-
1 + n
t ate a: kc:: = d) Se folosef?te egalitale ra Ia punctul c); e) Dacl\ S
1
es\e
prima sum11., iar S 2 rea de-a doua se calculeaz11 S
1
+ iS2 •
§4
3. a) Num1rul-102 este a l 27- lea termen al b) nu este; c) nu d) nu est e.
4. b ) in lermcnul al 8-lea termenul al 9-lea sinl egali eu - 72: c) nu eslc_ li. d) 3, ,
1 1. 2· 4 · 6 ... (2k- 2)
3, -, 3, -,e) - 1 , 1, 0, 1, 1, 2; f) 3, 1, 2, - 1. 3, -4. 6. a2R-.
1
= 0, a el! = ---
3 3 3· 5·7 ... (2/r-1)
1
.-
,,
8. a) b
1
= 3, be= 9; b) b
1
= -23, b2 =· -1&. 9. a } c
9
= 25, r2 = 4, c
15
= 1,3; h) c
18
= 0,
c1 = c10 = -15. 10. a) a 1e = 3,5; b) a
10
= -'lt,; c) a
50
= - 100,5; d) a115 = 8 . 11.u)23;
. 7
b) 130. 12. a) c1 = 21, r = 1,5 ; b) c
1
= 120, r = - 1 , c) c
1
= 38. r = - 2; e) sau a
1
= 2,
r = 3, a
1
= 14, r = - 3. 18. a) 11t = -3, r = 2. H. a ) ,B· OOO; h) 650; c) - 24550;
) 6 )
3 1131
d t, B50. 1. a --. --, -, -, 1-. 16. al 55; b) 1. 17. 100; 19. 2::;oo. 21. a) Dac1l
4 4 4 4 4
o:, (3, y slnt trei numere, alunri ele sinl in progresie arilmeliciidar1tcx + y = Avem _ n_ +
x+ l
2 1 .
+ x +a- = 2 x t a-
1
bl vez i indira\ia dP Ia a) . 22. vPzi indit·ajia ue Ia prohlrma
x (x + 1) i.l:
preccdentll.. 28. vezi indicapa de Ia problema 21 ; il esle adevi'lral l\ t·eciproca; ii) claca
a + b + f =I= 0 este adevArali\ rP.tiproca.
25. Se face induc. Pe ma lematirf\ dup1t 11 . 28. b; = %, b
0
= 384, h
10
= 76H sn u b; ·= 96,
b9 - 381t. b" 1 = - 7fl!\ ; h) b
6
= -- 10, u12 =-- - 10, b" = 10. 31. a) a
1
= 1, q
1
-3; Il l a 1 =- ·
1
1 !17 51 xtot _
1
q = --;c) a , =-. c:
1
= O,G sau a 1 =--,'It= -0,&. 82. d) 2 731: e) · ,dacax=f=. 1 ;
2 3
6
. 3
5
' .c - 1
xlOO _ 1 \. xlOI _ 1. .
101 , daca x = 1. 33. a ) Ecuatia devine --,.:---- = 0 cu x =1= 1 ; b) Ecuatia devmc - --
x- 1 x-1
= 0 ru X =i= 1. lH. Yt = 8, Ye = 40, s 4 = 1 248.
131
9*
b
2
- ac:
85. a) nu este; b) este ; nu e-ste. 37. x = , darii a+ r.- 2b =/= 0.
a + c - 2b
88. N"umerele x, y , z rezultii din sistemul: xz = y
2
, x + ! = 2{y + a), x{ z + b) = {Y + a)
2

Capitolul Ill
§1.
1. a) clt.ul -25, restul 188 ; b) -27, 132; c) 136, 10; d ) -2 342, 0.
2. 87!?i6 525; 8. 6, 5, 1, 4, 13, 7.6.
tirii cu resl. 7. 24. 8. Dacli n este par atunr.i n
2
este de forma 4k; dacli n este impar alunci
este de fol'ma 8k + 1 (in part.icular fiind forma 4/c' + 1, cu k' = 2k); nu ex,istilnumere prtlrate
perfeclc care sli dea reslul 2 sau 3 prin 4.
§ 2.
2. ±1, ±2. 3. RezulUI. a= 3k ± 1, b = 3/c' ± .1 se analizeaz1\ toate cawrile. 4.
1 000 = 999 + 1 = 27 · 37 + 1 = 37p + 1. Din l"ormula binomului lui Newlon rezultl\ 1 OOOh -
- 1 = (37p + 1)h - 1 = 371, leN. 5. p = 3/c- 6. 9
20
- 7
20
are ultima cirri!. 0. 8. Avcm
(n + 1)n = nn + + ... +

• n
2
+ n + 1 = n
2
• k + 1, kE N. 9. Din (n + 1)1
{n + 1)2 rezultii eli {n + 1)1 + 2n + 1- 1 deci (n + 1) 12n. Darj {n + 1)12{n + 1),
cl eci {ll + 1)12n + 2- 2n. Prin urmare {n + 1\ 12, adici\. n e {-3, -2, 0, 1}. 10. n:•-
-n = {n- + 3n + 9) + 24; deci n- 3 esle divi1.0r al lui 24, adicii n - 3 E {±1, :1:;2,
±3, ± 4, ± 6, ±8, ± 12, ±24 }.
§ 3.
1. a) 4; b) 15; c) 19; d ) 76; e) 12; f) 15. 4. a = - 25, b = 3G. 5. 24, b = 9 sau
a = 72, b = 3. 6. Dacii d l 2k + 1 !?i dl9k + 4 atunci d l 9{2k + 1)- 2(9k + 4) deci dl1. 7. Pen-
t.ru k = 171 + 9, c. m.m.d.c. este 17, In rest numerele sint prime lntre ele. 8. Dacli (k, l ) = d'
atunci d'dl ha d'd l lb, deci d' dl d, adicil. d' = ± 1.
§ 4.
8. 4B 1 260. 4. 7
4
·1"1
2
• 5. Fie pun numlir prim. cu p i ab. Atunci p i a sau
p i b; cl acO. p i a pi a + b atunei pi b, absurd. Celcl alte se trateazli a nalog. Dacii a b
au difcrite alunci a+ b :?i a- b sint impare dadl. pi tL :;l: b, atuncip l a+ b +a- b,
dcci p l2a, adici\ pi a. Prin urmare pi a + b - a, absurd.
6. Dacll. d l a dl b, atunci dl a+ b, deci d = ± 1.
a· b · · b
7. Avem [a, bl = --=a· b. Deci c, deoarece c este mulllplu comun penlru a .
(a,.b) -
8. Daci\ pi a pi be, cup prim, atunci pl b sau pi c, absurd.
9. Avem deci _b_ c, dar _!!.._ esle prim cu _a_ , deci _b_ l c.
(a, b) {a, b) (a, b) (a, b) (a , b) (a, b) (a, b\
Prin ur ma re, bl (a, b)c. Rczulta eli-- {a, b)· --. Dar -- estc pr1m cu --•
b I c b . . c
(b, c) {b, c) {b, c) lb. c),
deci _ b_ I (a, b), ad iclib I (a, b). (b, c). 10. llezuWI. din desr.ompunerea In raclor i primi
{b, c)
a lui a b.
11. Din teorema de descompunere In factori primi. 12. Din teorema de deseompuncre in
factori primi a plil:ati1 lui a b.
13. bn + 1 = (2n\a + 1 = (2n + 1)(2
2
n - 2n + 1). .
H. Dac1\ n = p{p - 1) cu p prim, p =1= 2, atunci 2P(P-
1
) - 1 = (2P-
1
- 1)k, din
teoremf!. lui "Fermat avem pi2P-
1
- 1. De exemplu (6, 2
6
- 1) = (6,63) = 3. Ht Trebuie
gi\ avem 3n = 105/r + 1. Pe.ntru fiecare n eN consideri1m restul lmpi\rtirii lui 3n Ia 10
5

Putem doar 105 regturi distincte, deci exist/1 n
1
> n2 , astrel !neil 10
5
1 ( 3n,- 3n•), deci
105 l3n, ( 3n,- n, - 1) deoarece (1on, 3n•) = 1, rewlta 10
5
1 3n, - n, - 1, adica 3n,- n, -"1 = 10
5
k.
17. Deoarece ;;i 1 979 sint prime l nlre ele rezultli ci'l exist:'\ k, l eN* astrellncit:
132
10
5
• k - 1 9791 = 1, deci
10
5
· k + 1 978 = 1 9/B + 1 9791 + 1, deci
10
5
. ,, + 1 978 = 1 979!1 + 1) .
Capltolul IV
§ 1 - § 4
3. f + f = (ao + + (a1 + a1)X + ... + (an+ lin )Xn; numerele a0 + a0, a
1
+at> ... ,
... ,an+ lin sint reale; ff = a0a0 + (aca1 + a1il0)X + (a0th + a
1
a
1
+ a2a0)X
2
+. .. : + ananxan,
numerele aolio, aoat + a1ao + a0a2 + a
1
a
1
+ a2a
0
, •.• , anlin sint reale.
4. grad (fg) =. 0 =>grad f + grad g = 0 =>grad f = 0 => f e C.
6. a) m = 1 => f = 0; m = 2 => grad f = 2; tn =1= 1,2 => grad f = 3; b) m = ± i =>
=> grad f = 1 ; m =/=.±! =>grad f =' 4; 7. Daca f = a, + a
1
X + ... + ahXk+ ... + anXn; daca
ah =I= 0 luam g = -ah+lXh+l- ... - UnXn; dacli Uh = 0 luam g = Xh - Uk+1XIt+
1
- ... - anxn.
9. f = 1 - 5X + 2X
2
. 10. f (O) 0 => b:;;;, 0; f(1) 1 1; 11. f{X) = X
2

' § 5.
1. a) '1 = X
4
+ X
3
- 2X
2
- 6X - 8; r = 7X + 20; b) q =X- 6; r = -7X
2
- 7X +
+ 7; c)'!.= X
2
+ 2X; r = - 4X + 2; d) q = X
2
- X; r = .Y
2
+ 2X - 6; e) q = X; - X4 ._
- + X
2
+ X - 1; r = 0; f) q = x zo - Xl9 + X'7 - Xl6 - XIS + 2X"" - Xl3 - Xl2 +
+ 2X
11
- X
10
- + 3X
8
- 2X
7
- X
6
+ 3X' - 2X
4
+ 2X
2
- 2X + 2; r = 0.
. 2. Se scrie f = {X
2
- 5X + 8)q + 2X- 7. Cum f(O) = - 15 f (3) = 3 se
'· = X
3
- 6X
2
+ 15X - 15. 8. Se aplicll. unicitatea formulei cu rest. 4. m = o, c =
= p - '1. 5. a) q = X
3
- 2X
2
- 4X - 10; r = -9; b) 1 = 2X
4
+ 2Xa + X
2
- X - 5;
r =7; c) q = X
4
+ X
3
+ . X + 1 ; r = O; d )

r =-50;
r=-257. f) 1J = X 2 +}_ X _ 15. =
2 2 8 16 32 64 ' · 2 4 ' r
23 5 7 .
= _; g) I! = xa + _ x2 __ X + !!l._; r = 209.
4 3 9 27 27
6. f = X. 7. m = -
25
. 8. m = ±3. 9. a= 3, b = 2. 10. X
4
- 2X
3
- X
2
+ 2.
8
§ 6.
8. m = 8. 4. a = -32, Q = 101 , c = -99. 5. p = 1 - qZ, m = -q. 6. a = - !l, b = 12.
7. ln gener al, nu. 8 \)i 9. se a plici\ teorema 6.2.4. 10. a) X
3
+ 1; b) X
2
- 2X + 2; c) xa _
- X+1;d) X + 3; e) X
2
+ X + 1; f) X
2
- 2V2X-1;gJ 1 ; h) 1 ; i) 1. 11. Se apliril
teorema 6.2.4. 12. A = ·n , B = - 2 - n, 13. Se araUI. ca c.m.m.d .c. este 1.
§ 7.
1. Se scrie X
2
- 4X + 3 = (X - 1){X - 3); a= -4, b = 3. 2. - 1, 2 ± iV2.
3. m = 0; 0, 2, 4. 4. a = -5, b = 1. 5. x
2
- x
2
- 4x + 11 = 0. 6. 2x
4
- 6xa +
+ 20x
2
- 19x + G = 0. 7. a) {X - 1)
3
(X + 1j3{.¥ - 4); b) (X- 1)
3
(X - 2)· c) rx2 + 1)(X _
- 1)(X + 3)
2
. '
8. Se t.eorema 6.2.4 teorema 9. Se aplici\ 7.3.4.
11. A se vedea exercitiul 9. 12. paea f = a
0
+ a
1
X + ... + anXn atunr. i f {f(X)) - f{X) = {anfn-
- anXnJ + (an-t(.n-t - an- 1Xn-
1
) + ... + a
1
(f - X ). Se tine cont ca fh - Xlt se divide cu f -
--; X orteare ar II 1 k n. 18. a) Dacl\ a. este o r1\dlicin1\ a lui X
2
+ X + 1 avem a.a = 1 \)i
a. + a.+ 1 = 0. Dar (a.+ 1)6>Ht + a.en+2 = (-a.2)6n+l + (a.a)n 0:2 - 11.2 + a.2 = O. ln conli-
nuare se aplicli teorema 7.2.3. b), d ), e) f) se fac ca -exercitiul a). c) (X + 1)
3
tl+
2
+X+
+ 2 = {X+ 1)
2
[{X + 1)
3
)n + X+ 2 = (X
2
+ 2X + 1)[X(X
2
+ 3X + 3) + 1)
1
1 + X + 2 =
=

+ 3X + 3) - X - 2][X:X
2
+ 3X + 3) + 11n + X + 2. Se dezvoltl1 apoi paranteza
[X{X + 3X + 3) + 1]n dupi\ binomul lui Newton.
14. a! Facem schimbarea de variabilii X =
11
; a in ecuatia datiL Obpnem (y a r +
+a (y r + b (y + c = 0.
b) t n d atli Ee face schimbarea de variabili\ x = 2y. Ecuapa ci\ut.ati1 este sya +
. + 4ay
2
+ 2by + c = 0; c). Din egalitAtile y = :t
2
x
3
+ ax
2
+ bx + c = 0 eliminlm pe x.
y(y + W - (ay + c;)
2
= o.
133
-- - •• -- -. - "I • ·-·. - • • • -· -- •• ' •UIII
16. m = ± 48. 'A= 6. 17. qa + pq + q = 0. 18. a) 1 ± 113. 1 ± i 112; b) 1 ± 2i,
-2 ± i; c) -1 ± 115 I - 1 1111 • 19, + 1, r;-i - 1, 1, 3,
2 ' 4 ' 4 2 22 4
20. xl + + 2a
2
; Xl + X2 + xs = a1 - (t<llGa + 02-
0
1as. .
23. 3. 24. -1, -1. - 1, -1, -·2. 25. 1 are ordinul de multiplicitat.e 2; - 1 are ordmul de
multiplicitale 3.
§ 8.
116 +112. 116-112
1. a) ±3, ±1; b) ±4, ±1; , c) ±1;
1
± V2; d) ±--2 -· ± 2
V
--- 112 · 113 1 .
1
. hl ±i ±1
e) ±V3+V3;± 3-ll3;f) ±-. 2±-3-;g)±2.±2V2' , .
I 1113 • -
2. a) ±6: ±2; b) ±i/5. ±1; c)± 1; ± -
2
-; d) ±2;

5 a 1 o l 4 + 13 2 + 36- o· d );;4-
3 a)
4- 25 ·" + 144 = Q· b) X4- -X +- = ; , C X X - '
• X X I 18 144 .
- 29.r
2
+ 100 = 0. • .
4. a) se di3'cutii rl1d11.cinile ecuatiei rezolvente Y
2
- 2(m - 4)y- m" = 0 .. E?uatJa dalt\.
are 2 r1\cl:'\.cini reale 2 complexe; b) Daca -12 < m < oo ecun\ia are
1
• rll.d11.c·m·l complexe;
dacli m -12 ecuaPa are 4, rad11cini reale; c) daca m > 0 ecuapa are 4.
m < o ecuat.ia are 2 radlicini reale 2 complxe; d) ecuaPa are 4 .reale are fl
m E R; e) are 2 rlidll.cini reale 2 complexe; f) Rl1d l1cinile rezolvenle smt
-3 Dac1\ m < - 1 arc 4 r1\dl1cini complexe ; dac1\ m > -1 ecuatia are 2 r!\-
2
dllcini reale 2 complexe.
1 -1 ± i /15 . ·) 1 1 .
6. Se race suhsliluPa x" = y. 6. a} -1, -5, -
5
; b) -1; 4 ' c '
0
'5 •'
-1 ± ii/7 . } , 1 -3 ± V5. I') - 1 1 ± iV35. g) - 1 ±i' h) -1 -3 ± iV?
d\ 1, ' e - <) I I 6 I I I I 4
7:· i} b = 3; sau b = - a; ii) 3a) (a+ b):;;,.. 0; iii) (b- 3a) (a+ b) < 0. 8 •. a) _::-2,
.. r
5
±
2
Vi --3 ± iV55 1 ± 1Va
..:.. -1 3 : b) 2 ± iV3. - 2 ; c:) 1 ± i V3, 16 _; d) . 2
- 3 ± 2 112. ) 1 -1 1 ± il/3. f) 1 ± i V3 -2 ± V3; g} 3 ± v 5 I - 3 ± 2 v 2.
----;z---, e - ' , 2 ' 2 , 2
9. Ecua\ia rewlventli este y2 + 2y + a - 2 = 0. Se pune condi\.ia sl1
aibll. ambele radacini aparPnind inlervalului (-co, -2) Uf2, +co). 10. F1e
2p + ap-t+ ...1- ax+ a = o. 0 !mpartim cu xP obtinem (1) aapxP + -P·• +
a2pX U2P-1X / "' • 1 0 X
a . 1
p-1 + _a_1_ + _a_1_ + Qzp- sXp-2 + --
2
- + ... = 0. facem SUbstilU\ Ia X+ - =
+ asp-\x T>-1 p-t x P-2 x
= y. Dupli luix Newlon a vern yh. = xk + ( xh.-
1
+ ) + cl ( xk-
2
+
+___!._) + ....
xh.-2
I
· 1 · J 1 2 deterrnin1\ xll + in raporl cu yh., yll-1, yh.-
2
, ...
Dind va on u1 ,. = , , .. . , P se xh.
5 4
11) !'.e lransforml\ -i nlr-o ecuatie de gradul p In nedel crminala Y· 11. a} -1,
-. -,
4 5
134
1 ± ;V3 ,
b) -1, 2
- t ± iV:f
'2
§ u.
1 ± iV3
c) -1. 5
2 ± iV:ti'
6
. 5 ± i V39 0 - 1 ± 2i
t. f(±i) = ± (b- a)i. 2. a= 5i, b = -80, =
2
, ·
8. Reducere Ia absurd. Rezult1\ ca toat.e r1idl1cinile sint reate. Dar (:r1 + x 2 -1 x3 +

=
' n
2 B xixi- (2a + 1}
2
= B xr + (2a + 2\
2
, absurd. 4. r = (X
2
+
- t= I
+ 1){X
4
+ x.:_ + 2X
2
+ X+ 1) = (X
2
+ 1)
2
(X
2
+ X+ 1), i -i duble x., 2 =

=-
2
6.f=(Xa-2X+2)(X
2
+X+1} der i 1±i
2
'. 6. f=(X
2
-
- 4X + 5)(X" + 1), ded 2 ± i ±i. 7. Se rlemonstreaz11. eli exisli'i a , bE R aslfel tnril r =
= (X
2
- 2 cos aX + 1)(X
2
- 2 b X+ 1), cos a cos b sint rl1dl1tinile 2x
2
- a..c-
1 o d' " -<Y. · ,. · ,., v--
- = a IC<l 4 conl c11. I ai < 1 avem a.
2
+ 8 < 3. RacHkinile lui r
sinlcos.a ± i si n a cos b ± i sin b. 8. f = X
2
(X
1
- 2X + 2) + X(X
2
- 2X-! 2) + mX
2
+ n,
m = n = 0; 1 ± i, 0 - 1. !). f = (X
2
- 2X + !l}(3X
2
• + X - 1} = 3(X
2
- 2X + 2}
(X + 1 - ri3 )(x- 1-: r13 ). 1 ± i, - 1 1113 .
10. f = X
4
+ 2X
2
+ 1 - X
2
= (X
2
- X + 1) · (X
2
+X+ 1}. 11. f = X
4
-1- 2.¥
2
+
+ 1 - (V2x )
2
= ((X
2
+ 1) (X
2
+V2x + 1 ).
12. Daclt a. esl e o rlldl1cin1\ a polinomului X
2
+ X+ 1, alun<"i cum X
2
t X+ 11 f(X
3
) +
+ Xg(X
3
) avem {(1} + -xg(1} = 0 = g(1) = 0_.
I 13. Se race Ia rei ca 12. 14. a) f = (X:_ 2)
2
(X
2
- 2X + 2}. b) r = (X
3
+ 1)
2
(Xa- t,X +
+ 5)
3
; c) f = (X
2
+ 2X + 2}
3
IX
2
- 1) . 16. ( x + )n = -1 = cos n + i sin n x- + .i =
, X - I J" -I
1
l2k+1lr. . l?.k-t 1)7t
+COS +Sin--'--'-
(2/i + 1}7t . . (2 /r + 1}7t X TL
= COS + I Sin ( 0 k n - 1} _;_ = TL
n n -1
1
_cos 1'2/r + 1\n . . (2k -r 1')n
I SIll'-----'-.,-.!.-
(2k + 1}
x = ctg n.
2rt
16. X
3
+ X
2
+X+ 1 =(X+ 1){X + i}(X- i) !ii se aplicil. leorema lui l3e?.O\.l.
§ 10 .
1. 1 +VT, 1 -Vi. - 1, 1, ..!... 2. 1 ± V3. ± i. a. 1 1 -1 i :1 + i, -5 .
2
V
-
11
- - 1 ± i vs -
4. 3- 3. 3 + 3,
2
· . 5. ± / '1. , -1 de 3 ori. 6. a) 2: h) -2, 3; e) -3, -1 de
4 ori; d) -2 de 3 ori : e) 1, -2. 2, -3, -6; f) 2, 3. _:!_ o
2
• 7. Se scrie fi1}- f (]!_) =
2 3 . ,
= a1 ( 1- ]!_) +.a2( 1- < j + ... + a11 ( 1- -qlq
1
'((1) p- •rlf(1). .
q q· 'in '
Bibliografie
1. Co I o j oar 1:i. I., Drago rn i r A., Elemente dt: algebra superioara, manual .pentru a
XII-a, _Editura Did actica Pedagogic11., 1968.
2. F ad e e v D., S o m i n s k i 1. , Culegere de problt>me de ctlgebrd <uperLOard ( lrad. din limb a
rusll.), Ed itura Tehnic11., 1954.
3. K o c elk o v E: E., K o c e t k ova E.C., Algebra :;;i fun.c{ii elernenlare (in limba rusa),
vol. 2, Moscova, 1974. ·
4. Ko lmo g 'orov A.N .. !?.a., Algebra ::ielemenledennalizd. (in limbarusll ). manualpenlru
clasa a 9-a, Mosrova, 1Y77. ·
5."N o v os e I o v S. 1. , Cursspecialdealgebraelementara (Lrad. din limbar·usa}, EdilUI'II Tehnid,
1955.
6. s l am a t e r 'I s t 0 ian I I Culegerede probleme rle algebra, Edilura ])idadira ;;i PL•dng-ogira,

135
Elem nte de prelucrare automata a datelor
§ 1. Sisteme de
ln acest paragraf vom prezenta pe de de
precis ne vom limita doar la acele elemente necesare func\10naru
astfel
1
de sistem in vederea formarii Ia elevi a de a
de a-i reprezenta sub forma de programe ce pot h executate de catre s1stemul
de calcul. .
1
· · d t d
Reamintim ca prin executarea algoritmilor, anum1te va or1, a e
intrare sint transformate in date de De asemenea executarea unm
dupa a fost elaborat, este o de fiirii caracter ln
sa de a se elibera de efortul de rutma, folosul creatoare,
omul a inventat sistemele de calcul, care sint destmate prelucrarn. automat e a
datelor. l ·
Un siste.m de calcul este un ans.amblu alcatuit dintr-un calculator e ectronLc
dintr-o colec{ie de programe. De obicei, abuz de locj de termenul
sistem de calcul se termenul ma1 s.curt .
Preocupari de automatizare a. Galcululm. ex1stat ch1ar cu. secole
in urma. Semnalam de exemplu mecamca de calculat constrmta
maticianul umanistul francez Blaise Pascal (sec. XVII) Ia 18 an1.
Primul calculator cu adevarat performant a fost insa constrmt in
ln noastr·a, primul calculator· a fost realizat tehm?a a cal-
culatoarelor a fost deosebit de spectaculoasa: astaz1 ex1sta. o mare de
sisteme de calcul, cunoscute sub numele de calculatoare umversale, mmiCalcula-
toare microcalculatoare.
De un interes larg se bucurii numitele microcalculatoare personale
datoritii gabaritului mic, pre\ului in _exp!o.?-tare au
echipamente de calcul utilizate in domenn foarte d1verse:
produc\ie etc. ln principiu, un microcalculator personal are structu.ra dm 1.
M emor£a internii este un bloc de circuite electron ice, destmat pastraru m-
(programe, date de intrare de etc.). Conceptual, ne putem r e-
prezenta memoria interna ca un ansamblu de celule numerotate cu 0, 1, 2, ...
Fie. v. 1
136
----

peri(erice

Numarul de ordine al un'ei celule de memorie se adresii. Fiecarei variabil e
prezente intr-un program i se rezerva una sau mai multe celule in care este pastrat a
valoarea curen ta a variabilei; prin adresa unei Pariabile ad res a primei
celule de memorie rezervate ei.
· Adresele sint reprezentate prin numere scrise in baza 2, de lungime fixii.
Astfel, pentru calculatoarele HC-85 TIM-S adresele din memoria interna sint
reprezentate prin 16 cifre binare; de exemplu adresa 14 este reprezentata prin
numarul binar 00 ... 01110. Evident, cea mai mare adresa este o succesiune de
16 cifre egale cu 1, adica numiirul 2
16
- 1. Prin ·urmare, memoria internii a acestor
are eel mult 2
1
6 celule.
Pent ru numarul 2
10
= 1 024 se ut ilizeazii exprimarea Kilo (notata K adicii:
1 024 = 1 K). Deci calculatoarele al'l).intite au o memorie intern a eel
mult 64 K celule. Calculatoarele mai puternioe au dimensiunea memoriei expr·i-
mat a in Megacelule (1M= 1 024 K).
Un itatea centralii efectueazii de prelucrare cont roleaza activit atea
celorlalte componente ale sistemului de calcul. sa se bazeaza pe o
miniaturizata de circuite electronice, numita microprocesor.
Unitatea centralS. este alcatuita din unitatea aritmeticii logicii unitatea
de comandii. Unitatea aritmet ica logica realizeaza elementare ale
procesului de calcul: adunari, scaderi, inmul\iri, comparari de numere etc.
Unitatea de comanda unitatea logicS.: pentru efectuarea
element are; de exemplu in cazul aritmetice, unit at ea de co-
manda comunica aritmetice logice adresele operanzilor, tipul
adresa unde trebuie memorat rezultatul. De asemenea, unitatea de comanda
asigura efectuarea de cit ire scriere, precum executarea
nilor in ordinea ceruta prin program.
Prin echipamentele periferice se realizeaza legatura dintre om calculator. '
Astfel prin tastaturii (un echipament asemaniitor unei de scris) se introduc
tn calculator algoritmi sub forma de programe, precum date de intrare. Cel
mai uzual mod prin care microcalculatorul ne prezinta rezultatele prelucriirii
( datele de este lor pe un ecran de televizor; ele pot fi de asemenea
scri se pe hirtie, dacii dispunem de un dispozitiv numit imprimantii. Caseta mag-
neticii este iolosita pentru a memora programe date, in vederea ut ili ziirii lor
ulterioare.
Dupa capacitatea memoriei, puterea de calcul a microprocesorului dupii
clasa de pentru care sint destinate, distingem urmiitoarele tipuri de micro-
calculatoare :
1) personate, cu memorie intre 16 K 64 K (Sinclair-Spectrum, Commodore-
64, calculatoarele HC-85, TIM- S, COBRA etc.);
2) serniprof'esionale, cu memorie de aproximativ 128 K (Apple-2) ;
3) prof'esionale, cu memorie pinii la 1 M sau chiar mai mult (IBM-PC).
Doua microcalculatoare de tipuri diferite, care au proprietatea ca pro-
gramele concepute pentr'u a fi executate de unul dintre ele pot fi executate
de celiilalt, rezultate, se numesc compatibile intre ele ; de
exemplu calculatoarele HC-85 TIM-S sint compatibile cu calcula-
torul Sinclair- Spectrum.
Cealalta componenta a unui sistem de calcul - colec{ia de programe - este
indispensabila pentru sistemului. Aceasta o serie de pro-
grame specializate ce alciituiesc numitul sistem de operare, care aj utii pe utili-
zat or la punerea la punct a propriilor sale programe supravegheazii executarea
aceslor a d'e catre calculator , simplificindu-se astfel activitatea de programare.
137
Un rol important 11 au programele numite compilatoare cele numite interpretoare,
care controleaza corcctitudinea programelor prezentate penlr'u executie l]i le trans-
pun intr-o forma acceptata de unitatea centraliL
In afm·a de sistemul de operare, colectia mai programe
pentru rezolvarea unor probleme intilnite cum ar fi: calculul . valorilor
unor rezolvarea unor .ecuatii !]i sisteme de ecuatii etc. Acestea pot fi astfel
folosite di1·e-ct, scurtindu-se in efortul l]i timpul de programare.
2 Element de pro amare in llmbaiul BASIC
2.1 . Reprezentarea algoritmilor (recapitulare)
In clasa. a IX-a algoritmii au fost prezentati sub forma de scheme logice
sub formi1 de programe intr-un limbaj algoritmic.
Ne vom margini in acest paragraf la a reaminti forma Ia
prezentarca unui nou exemplu.
ce pot a pare int1·-o schema logica sint cele din figura V .2.
@Dl
I cr!E>
Fig. V. 2
limbajului algoritmic au urmatoarea forma :
1) a1, ... , an
3) v-e
5) -dacii. p atunci S
1
1 alUel s2
-0
7) -, cit timp p
s
-0
2) scrie a1, ... , an
4) stop
6) p atunci S
- 0
8) v = a, b, r
- 0
Exemplu. Sli. se scrie un care pentru orice x > 0 calculeaza valoarea n = [Yx] .
can= [Yx] dad\ numai daca n Vx < n + 1, ceea ce esle echivalent cu
n2 .;;; x < (n + 1)2 • ln conriuzie n esle eel mai mic numar natural cu proprielatea x < (n + 1)
2
·
Algorilmul pe care il prezentam calculea1a succesiv patralele nurnerelor naturale se opre*le
cind se valoarea x.
Vom folosi lrei variabile 17i anurne n2
1
impa.r n
1
unde valoarea lui n2 va fi n
2
1 iar valoarea •
lui impar va ri 2n + 1. Deci lripielul (n21 impa.r1 n) va iua succesiv valorile:
(0
1
1
1
0)
1
(1 I 31 1)1(ft 1 51 2) 1 "'
'l'rccerea de Ia un triplet Ia allul se Jace conform inslrutPunilor:
n2 - tt2 + impar I• deoarecc (n + 1)
2
= n
2
+ 2n + 1 •I
tmpar - impa.r + 2
n-n+1
138
I
Putem acum rAnrezenta algoritmul in cele douil modalitilti cunoscute:
Fig. V. 3
x
n2- 0; impar- 1 ; n- 0
I* s-a initializat tripletul *I
I* (n21 impar, n) *I
-cit timp n2 < x
n2- n2 + impar
impar- impar + 2;n-- rt+1
-0
n - n - 1 ; Serle n
stop
'
Remarcilm ell prin acest algoritm se valoarea [V-_;;J utiliztnd doar aduni1ri
comparari.
Penlru x = 2311 valorile succesive ale variabilelor slnt:
X
n.2
impar n
2311 0 1 0
2311 3 1
-
2311 4 5 2
- -
2311 9 7 3
2311 16 9 4
2311 25 11 5
2311 4
2.2. Limbajul BASIC: expresii; structura unui program
v prezent exisLii un mare numiir de limbaje de programare. Printre cele inai
raspind.tLe numara urmatoarele : PASCAL, FORTRAN, COBOL, BASIC etc.
. L.lmbaJul limbaj de programare Ul]Or de care poate
ft folos1t pe t1punlor indeosehi pe microcalculatqarele
Pma In pt·ezent s-au reahzat ma1 multe variante ale acestui limhaj (prima
in anu 1964-'1965). ·
Vom pr.ezenta in contmuare, ln formii.-simplificatii, acele elementel ale limbajului
BASIC sufiCiente penLru reprezenLarea algoritmilor din acest manual.
139
. \
In limbajul BASIC, datele cu care se lucreazi1 se impart in date · numerice
(reale) date de tip de caractere.
Constant.ele numerice au una dintre formele:
1) numiir natural in scrierea ca de exemplu: 43 0 51;
2) numiir tntreg, care este fie un nwnar natural, fi e un numar natural precedat
de unul dintre semnele "+" sau "-' , ca de-exemplu: -1 42 .+20;
3) numar r eal, care este format dintr-un numar intreg urmat de ''. '' a poi
de un numar natural; punctul cores pun de virgulei din scrierea matematica ( zeci-
mala).
Exemple: - 43.51 + 2.76 .
4) numar real cu exponent, care este format dintr-un numiir intreg sau
real (numit mantisa), urmat de litera "E'' apoi de un numar intreg (numit
exponent) . Valoarea numarului este:
mantisa X 1 oexponent.
De .exemplu urmatoarele constante:
42.576 0.42576E + 2
42576E- 3
desemneaza valoare anume 42,576.
Convenim ca toate literele care apar intr-un program BASIC sa fie litere mari.
Constantele de tip de caractere constau dintr-o secventa de caract.ere
(litere, cifre, opera tori etc.) cuprinsa intre ghilimele, ca de exemplu ''I NFORM A·
TlCA".
Ca in litp.bajul algoritmic, variabilele stnt reprezentate prm succesim•i de
litere cifre ce incep cu o
Exemple: N2, IMPAR, N, X1, X2.
Daca dorim ca o va1·iabila sa ia valori de caractere, atunci numele ei
(format dintr-o singura litera!) apare in program urmat de caracterul "$" . In acest
·caz spun em ca variabila respectiva este de tip de caractere. Exemple: A$, T$.
Operatorii aritmetici sint urmatorii:
+
* I i
corespunzatori in ordine adunarii, scaderii, inmultirii, impartirii ridi car·ii
la putere.
Folosind variabile, constante numerice, opera tori aritmetici paranteze
rotunde, se pot forma expresii aritmetice, ca in s crierea matematica uzuala. Eva-
luarea lor se face, de asemenea, in modul adica se fac intii ridi carile Ia
putere, a poi inmultirile impartirile, iar Ia urma a dunarile scaderile; binetnteles,
parantezele pot modifica aceasta ordine.
E xemple. UrmiHoarele expres ii arilmelice In s crierea
n a
(a + b): c
b ·c b . c
pot fi scrise In limbajul BASlC astre I :
(A+ B) /C At (B t C) A/BIG A/ (BotoC)
At (-X)
Se observa ca, spre deosebire de notatia matematidi, numaratorul numi -
torul unei fractii, precum baza exponentul unei puteri se scriu pe rind.
Plecind de la variabile constante de tip de caractere putem, de asemenea,
forma expresii de tip $ir de caractere, folosind operatorul "+ " , al carui efect este
alaturarea celor doua De exemplu expresia 'i1R'' + "C" are valoarea "ARC'',
iar expresia 'C" + are valoarea ''CAR" (se remarca faptul ca pent ru
operatorul ''+" nu mai este comutativ).
140
-- - - - • - .... --· - .. * - - - "' - • ... --- - - -
I .
,,•
. Plecind de Ia doua expresi i se P?ate expresie l?gica
prm compararea l or. Aceast a se reahzeaza folosmd urmatorn opera tori relatwnali :
<> < >
< "
>=
corespunzatori urmatoarelor relatii matematice
=f < . >
Este subinteles fapt ul ca tntii expresiile aritmetice a poise face r.ompa-
lor. compararn este 1 (corespunzator adevarului) sau 0 (corespun-
zator falsulm) .
Exemple. Daca varia bilele X , Y, Z au respect iv valorile 1 , 2, 3, atunci valoril e expresiilor
logice si mple
X<= Y -Z
sint respect.iv 0. 1, 1.
X oto Yt Z 0 7 A - A = B - B
. . Trebuie remarcat ca putem forma expresii logice simple prin compararea
caract et•e. Specificam doar ca pentru doua de litere X y,
spunem ca x< y daca x ar apare in dictionar inaintea lm y.
Exemple. Expresiil e '' AB" < ''ABC" "MAC" < ''MAl " "MAMA" ( - "MAR" ·
"JI-!A" "MA" 1 ' ' ' -

= a u va oarea 1 (adev11.rat), pe cind exrresiile ''x" ( = A" ''X'' = "XA"
au valoa!'ea 0 (fals). '
Pornind de la expresii logice simple putem forma expresii l<Jgice folosind
operatorii logici :
AND OR NOT
1
l
corespunzatori in ordine conjunotiei
logica matematica.
(A ), disjunctiei ( V ) negatiei (- 1 ) din
. .< 1) AND (A + B () 3) este o expresie logica formata prin folo-
Sirea conJunctJm intre expresiile logice simple X< 1 A+ B () 3· de asemenea
NO T(A ( .. X) o expres.ie logica. Din expresiile logice putem
alte expresu loglCe, ca de exemplu ((X< 1)AND(A+ B () 3))0R(NOT(A ( = X)
et c.
Ca in cazul expresiilor aritmetice, se pune problema prioritatii de executie
a operatnl or.
O:peratorii .. logi?i au cea·.mai mica prioritate, adicir intra in actiune Ia evalua-
rea une1 logJCe numa1 dupa ce au fost evaluate expresiile logice simple din
componenta :1. ljf? T are cea mare priori tate este urmat in ordi-
nea a prwntatll or de OR. Cu alte cuvinte intii se efectueaza
ap01 conjunctiile a poi di sjunctiile ; la fel cain cazul expresiilor aritmetice
ut1hzarea parantezelor rotunde permite modificarea acestei ordini. '
Exemplu. Fie expresia logic11.:
A= BAND B = COR X = Y ANDY = Z.
Dup11. valorilor expresiilor logire simple A = B, B = C, X = Y, y = z, se execul11. cele
doua conjuncti i a poi lor. Esle ulil , mai ales Ia l ncepul, inlocuim expresia logica
de mai sus cu urmr1 toa rea:
(A = B AND B = C) OR (X = Y AND Y = Z).
ulilizarea parantezelor inutil11. din punctul de vedere al limbajului BASIC) adt:c!nd 1:n
plus de cla ritat e.
Un BASIC este .o secven}a .. de linii de program. 0 linie de program
se. poate scr1e una ma1. hnn ale ecranului; ei se realizeaza
prmtr-o comanda spemala. 0 hme de program este formata dintr-o eticheta (care
1
AND= OR = sau ; NOT = nu
141
este un numiir natural) urmata de una sau mai multe instruc{iuni separate intre
ele prin ":". Etichetele Jiniilor de progr·am trebuie sa apara in ordine cresciitoare.
Ordinea nor mala de executare a este cea secventiala; de
la aceastii regula vor fi precizate Ia descrierea ce o incalca.
Anumite succesiuni de litere ce apar intr-un program BASIC se numesc
cu11intt cheie. }\m intilnit deja 3 cuvinte cheie anume NOT, AND, OR, care iden-
tifica operatorii logici.
2.3. Citeva ale limbajului BASIC. BASIC
Instructiunile limbajului BASIC sint identificate prin cuvinte cheie ce apar in
lor. Cuvintele cheie slnt cuvinte in .timba engleza; semnificatia (tradu-
cerea) lor va fi prezentata la prima lor
lnstructiunea de scriere are una din formele:
1) PRINT lista
1
l
2) PRINT lista;
3) PRINT4 lista,
unde lista este formata din expresii aritmetice, Iogice sau de tip de caractere,
intre'ele prin punct l]i virgula, virgulii sau apostr·of.
Valoarea unei expresii este scrisa astfel:
a) in continuarea valorii expresiei anterioare, daca a fost de
aceasta prin punct §i virgula;
b) Ia mijloculliniei curente (daca acesta n-a fost depiil]it) sau de la inceputul
liniei urmatoare (in caz con trar ), daca a fost desparti ta virgula;
c) la inceputul liniei urmatoare, daca a fost prin apostrof.
Prima expresie dintr-o lista se scrie ca in cazul a) daca ultima
de scriere executaLa a avut forma 2), ca in Cbzul b) dacii aceasta a. avut forma 3)
r.a in cazul c) daca aceasta a avut forma 1). · .
Reamint.im ca valoarea unei expresii logice este 0 sau 1; deci cind o _expresie
logica apare intr-o PRINT, va fi scrisa una dintre aceste
E xcmplu. Prin execularea urml!.torului program BASIC:
10 PRINT "INCE"; "PUT"
20 PRINT "A" < "B", "A" <= "AB"
30 PRINT 1 = 2- 1, 3< 4
40 PRINT "SFiR$1T";
50 PRINT "UL PROGRAMULUI"
pe ecran va apare:
iNCEPUT
1
1
SFiR$1TUL PROGRAMULUI
I nstrucfiunea de citire are forma:
INPUT I ista
2
l
1
1
unde lista este formata din variabile intre eie prin virgula. Aceste variabile
vor pr·imi pe r1nd valorile constantelor numerice sau de Lip §ir de caractere -pe care
le introducem prin intermediul tastaturii, in timpul executie programulur.
142.
1
J PRINT =
21
INPUT = inlrare
lnstruc1iunea STOP are forma:
STOP
determina oprirea programului.
Considerll.m urm!itorul program BASIC:
10 INPUT X,Y
20 PRINT "X="; X, Y' "SUMA=": X+Y
30 STOP
Dacll prin lastaturll. in trod ucem valori le 3 7, atunci pe ecran vor a pare scrise urmll.toarele
doull. linii:
X=3
SUMA=10
Y=7
lnstrucliunea de atribuire are una dintre formele:
LET variabi la = expresie-aritmeticall
LET variabi la =
ei consta, la fel ca in cazul schemelor logice a limbajului algorit-
mic, in evaluarea expresiei din dreapta semnului ,=" §i atribuirea acestei valori
variabilei ce apare in stinga.
Exemple. LET X=X+1 este analoagll. X +-X+ 1 din
limbajul algoritmic, iar dupll. execularea instructiunii
LET S$ = "AFARA PLOUA": LET S $ = S S + "?"
variabila S $ va avea valoarea "AFARA PLOUA?"
InstrucJiunea comentariu are forma:
REM

este ignorata la executie, ea avind doar rolul de a introduce un comentariu
prin care sint explicate prelucrari le efectuate prin program.
Limbajul BASIC pune la utilizatorului un numar de funclii BASIC,
dintre care ne vor interesa cele ce corespund unor funciii matematice des utilizate
in practici'i.
Ne vom limita la functii avind un singur argument. Numele f al unei
BASIC, urmat de o expresie aritmetica e cuprinsa intre paranteze, poate apare
intr-o alta expresie aritmetica E, in locul unei variabile. Mai intii se evalueaza expre-
sia e, a poi se calculeaza valoarea {(e) iar rezultatul se utilizeaza in evaluarea expre-
siei E. · ,
Prezentam in continuare lista unor BASIC lor:
ABS(x) = jxj; INT(x) = SQR(x) = Vx; EXP(x) = ex
LN(x) = lnx; SIN(x) = sinx; COS(x)=cosx; TAN(x) = tgx ·
ASN(x) = arcsin x; ACS(x) = arccos x; . A TN(x) = arctg x
cu urniatoarele
- pentru trigonome.trice arcele se dilU se tn radiani;
-:- daca se incearca aplicarea unei pentru o valoare ce nu face parte
din domeniul sau de va. fi semnalata eroarea respectiva.
1
l LET = fie;
2
J = prescurtarea de la REMARK
143
Putem acum sa exprimi'.im tn BASIC expresii aritmetice mai complexe. Astfel ,
expresiile cos x
2
+ Vx In In x se reprezinta. in limbajul BASIC prin
COS (X j 2)+SQR(X), respectiv LN(LN(X)).

Exemplull. Pentru calculul valorii n = (Y-;;J, undo x > 0, se poate scrie urmAtorul
program BASIC ce functiile INT SQR:
10 INPUT X
20 LET N=SQR(X): LET . N=INT(N)
30 PRINT " N ="; N
40 STOP
Exemplul 2. Fiind date lungimile lat urilor unui triunghi ABC, sA se cal culeze mAsura
.,.....,.
unghiului BAG (In grade) , lungimea medianei ce pleacA din vlrful A, aria triunghiului raza
cercul u i circumscris.
Vom folosi urm1\toarele formule
+ c
2
- a
2
cos A= .
2bc '
S = v' p (p - a) (p - b)(p - c);
10 REM AB.AC.BC SINT LUNGIMILE LATURILOR
20 INPUT AB,AC,BC
30 REM A ESTE UNGHIUL. BAC
40 LET X= (AC j 2+AB j 2-BC j 2)/(2*AC•AB)
50 LET A=ACS(X)
60 REM SE EXPRIMA A IN ·GRADE
70 LET A = A/3.14159•180
80 PRINT "UNGHIUL A ESTE:"; A
90 REM MA ESTE LUNGIMEA MEDIANEI DIN VlRF!J L A
100 LET MA = (2•(AB j 2+AC j 2)-BC j 2)/4
110 lET MA=SQR (MA)
120 PRINT "MEDIANA DIN· VIRFUL A ARE LUNGIMEA= ";MA
130 REM S ESTE ARIA TRIUNGHIULUI
140 LET P= (AB+AC+ BC)/2
150 LET S=P•(P-AB)*(P- AC) * (P-BC)
160 LET S=SQR(S)
170 PRINT "ARIA= " ;S
180 REM R ESTE RAZA CERCULUI CIRCUMSCRIS
190 LET R = AB•AC• BC/4/S
200 PRINT "R=";R
210 STOP
2.4. de declzie transfer
Instrucfiunea de transfer are forma:
GO TO e
1
)
unde e este eticheta unei linii de program. Executarea instructiunii determina un
transfer neconditionat la prima instructiune de pe linia .cu eticheta respectiva,
aceasta fiind instructiunea cu care continua executarea programului.
I) GO J O = treci Ia
144
'I
·- - ....
/nstrucfiunea de decizie are forma: ,
IF expresie logica THEN instruqiune
1
)
Efectul ei este urmatorul: daca valoarea expresiei logice est e 1, se executa instruc-
\iunea ce urmeaza lui THEN, apoi (exceptind cazul cind est e. o instruc-
de transfer) instructiunea urmiitoare; dacii valoarea expres1e1 logiCe este 0, se
trece direct la executarea urmiitoare.
Prezentam tn continuare modul in care vom transcrie tn li mba jul BASI C
instructiunea de ramificare din limbajul algoritmic (a, b, c, d vor desemna etichet e).
. '
l daca p atunci sl
I amet s2
-0
-daca p atunci S
'-0
a IF NOT p THEN GO TO .c
51
b GO TO d
c REM CONDITI A P NU ESTE INDEPLINITA
52
d REM S-A INCHEIAT INSTRUCTIUNEA IF
a IF NOT p THEN GO TO b
5
b REM S-A INCHEIAT INSTRUCTIUNEA IF
In cazul al doilea dacii S este o instructiune de atribuire, o de
intrare sau o instructiune STOP sau o de transfer, atunci corts-
pondentul din limbaj ul BASIC este instructiunea: IF p THEN 5.
Trecem acum la transpunerea instructiunii repetitive a limbajului algoriLmic
intr-o secventa de instructiuni BASIC:
a IF NOT p THEN GO TO b
5
c GO TO a
b REM SFIR$1T CIT TIMP
Exemplul l . Programul BASIC care urmeazA calcul: azA num1lrul de ale literei . "A"
lntr-o succesiune de caractere introduse cite unul prm t ast a turA; succestunea se cons1der1\
lncheiatA prin caracterul "· " .
10 LET NR= O
20 INPUT L$
30 IF L$ =" ·"THEN GO TO 70
40 IF L$="A" THEN LET NR= NR+1
60 GO TO 20
70 PRINT NR
80 STOP
Exemplul2 . .Fiind dat un numar natural p > 1, sit se determine dar it el este prim.
c1l un num1\r natural p > 2 este prim dacA singurii s1li divizori na tural i s!nt 1 p .
SA observll.m c1!. p are un divizor dlferit de 1 p dara numai dac1l are un divizo1· cl ru 2
d [v' p]. . Va fi deci suficient .ca variabila d sa ia valoarea 2 a poi valor ile imparo 3, 5,
7, ... , fll. r1l a-1 pe [VP]. 'finlnd cont ra penlru d oua numere naturale a, b, cu b 1= 0
avem: b 1 a <» a = [:] · b, putem scrie acum programul in limbajul algoritmic r;;i corespon-
dentul sAu In BASIC.
1
) IF= d acA; THEN = atunci
145
10 - Matematicll - cl. a X-a
p
_dncil. p = 2 atune! scrle 'DA'
I stop
-0
[f]
-daca p = 2m atuncl scrie 'N U'
I stop
-0
r +-- [i/p]; d +-- 3
-Cit tlmp d .,;;; r

_tJaca p = m · d o.tunci scrie 'N U'
j sto1•
-0
d+-d+2
-0
scrie 'l)A'; stop
10 INPUT P
20 IF P>2 THEN GO TO 40
30 PRINT "DA": STOP
40 LET M=INT (P/2)
50 IF P( )2•M THEN GO TO 70
60 PRINT "NU": STOP .
70 LET R=SQR(P): LET R=INT (R)
80 LET D = 3
90 IF D> R THEN GO TO 150
100 LET M=INT(P/D)
110 IF P( )M•D THEN GO TO 130
120 PRINT "NU": STOP
130 LET D=D+2
140 GO TO 90
150 PRINT "DA": STOP
2.5. Vectori. Alte instruqiuni BASIC
Toate variabilele cu care am lucrat pinii acum se· numesc variabile si.mplc.
Introducem in acest paragraf un tip mai complex de variabile numite vecton.
. Fie Eo .§in > 0 un natural. Vom tntelege prin vector de lun-
gzme n cu valon in, mulftmea Eo succesmne den elemente ale lui E intr-o ordine bine
stabilita. Notind cu a
1
, a
2
, ... , an respectiv primul, al doilea, ... , al n-lea element al
succesiunii in consideratii, vom folosi scrierea a = (a
11
a
2
, ... , an) pentru un
vector de lungtme n.
Exemple.
1) Dad\ E = {0, 1 }, vectorii de lungime 2 cu valori fn E slnt \Jrmatorii: (0, 0), (0, 1), (1, 0),
(1' 1).
2) Un numll.r complex x + yi poale ri privit ca un vector la
1
, a
2
) de lungime 2 cu valori
reale, unde a1 = x, a2 = y. ,
3) a1x
2
+ azx + a
3
= 0 este bine determinata de veclorul (al> a
2
, a
3
).
Notiunea de vector in plan, in fiz.ca revine la un vector (a
1
, a
2
) unde a
1
0
este marimea (modulul) vectorului, iar a E [0, 27t) este unghiul ce sintetizeaza
§i sensu!.
Sa remarciim deosebirea dintre vectori mul\imi. In primul rind ordinea tn
care apar elcmentele intr-un vector esLe esen\ialii, in schimb ea nu este relevanta
atunci cind specificam elementele unei In al doilea rind elementele unui
vector nu sint neapiirat distincte, pe cind intr-a fiecare element este spe-
cificat o singurii data; astfel vectorul (0, 0, 0) are lungimea 3, in timp ce mul\imea
{0} U {0} U {0} = {0} are un singur element.
Mentionam ca uneori numerotarea elementelor unui vector incepe cu 0;
a = (a0, a11 ... , an) este un vector cu n + 1 elemente. Referirea la un element al
unui vectoJ' se face cu ajutorul unui indice care desemneaza numiirul siiu de ordine
in cadrul vecLorului; indicele este o expresie algebrica a carei valoare trebuie sa fie
unul dintre numerele 1, 2, ... , n (respectiv unul dinLre numerele 0, 1, 2, ... , n daca
numerotarea incepe cu 0).
Atit in schemele logice cit §i in limbajul algoritmic, un vector est e interpretat
cl\ o succesiune de variabile simple, numite variabile indexate deoarece ele se iden-
146
I
,...
I
tifica prin numele vectorului printr-.un in dice.; o a
in locul unei variabile simple. Se adm1te cain de .mtire. §I scr1ere sa
a para numele unui vector fiira indici, semnificind mt1rea, respectlv scr1erea tuturor
elementelor vectorului.
Exemplu. Fiind dat un vertor a= (a1, a2, ... , a.), . . . .
_ daca valorile curente ale variabilelor x y slnl 3 5, alunc1 vanabtla tndexat!i Ox+u
desemneaza al 8-lea elemental vectorului; semniricatia instruc1itnii +-- 2x-
toarea: valoarea curenti'l. a celui de al 8-lea element al vectorului devine 1;
- efectul instrucPunii: scrie a consla In scrierea tuturor celor 9 component'll (clemente)
ale v3ctorului.
In limbajul BASIC, lucrul cu vectori este supus unor reguli mai stricte prezen-
tate in continuare. · .
' Jnstrucfittnea de dimensionare. Vom da pentru iD:structmne o
particulara, menita doar de a permite lucrul cu vectort m h mbaJul BASIC. Aceasta
forma este:
DIM v(e)
unde v este numele (format singura litera) a -unui vector a lu11:gime
este egala cu valoarea n a expresiei numerice e; .. aceasta. sa he un
numiir natural strict pozitiv. urma aceste1 se rezerva in
memoria interna n loca\ii succes1ve de memor1e pentru cele n componente ale vecto-
rului (numerotarea elementelor se face incepind cu 1).
Exemplu. Consideram urmll.loarele doua inslruc\iuni BASIC .
... INPUT N: DIM A(N+1)
Dadi in urma cilirii variabila N ia valoarea 5, alunci prin de dimension are ia
un vector cu 6 clemente.
Trebuie prevawt prin ca orice dime!ls.ionare .DIM
Y(N), referitoare Ia un vector V sa f1e executata inamte de _?riCe. alta mstructmne
in ca1·e apare numele vectorului .. Acest nu poate. aparea decit
insotit de un indica i, sub forma Y(t), unde £ este o a
poate fi unul dintre numerele 1, 2, ... , N. In ln. de
in cele de intrare sau de ie§ire, hi locul varJabJlelor simple se pot folost variab1le
indexate.
Pentru executarea repetata a unei secven\e de limbajul BASIC
pune la instrucfiunile FOR NEXT , care au formele:
FOR V=a TO b STEP rll
NEXT v
2
l
unde v este o variabila numerica al carui nume este format dintr-o singurii. litera,
iar a, b, r slnt expresii numerice. Aceste instruc\iuni se pentru executarea
repetata a unei secven\e S de linii progr.am in contextul urmator:
FOR v=a TO b STEP r
s
NEXT v
Pentr·u simplificare, impunem ca in S sa n.u fie modificata. v:aloarea .lui. v: A;tunci
efectul instructiunilor de mai sus este acela§I cu al urmatoare1 mstruc\mm dm hmba-
jul aigoritmic: ·
-pentru v = a, b, r
I s
-0
1
) FOR = pentru; STEP = pas i
2
) NEXT = urmalorul

147
Obser()aJie. In limbajul algoritmic nu apare explicit ca in S sa nu
se modifice valoarea variabilei () 1 deoarece a, b r sint calculate doar o singura
data anume la inceput.
Daca in de linii de program S apare o FOR, atunci
instructiunea corespunzatoare NEXT trebuie sa apara de asemenea in S.
Pentru FOR se admite §i varianta:
FOR v=a TO b, echivalenta cu:
FOR v=a TO b STEP 1
Exemplull. Programul urmll.tor calculeazll. mediile a 10 elevi. Pentru fiecare elev sint citite
pe rind numele sll.u 9i notele Ia 5 malerii, dupa care este numele elcvului urmat de medie.
10 FOR E=1 TO 10
20 INPUT N$
30 LET SUMA=O
40 FOR M=1 TO S
SO INPUT NOTA: LET SUMA=SUM/>.+NOTA
60 NEXT M
70 PRI NT " MEDIA LUI ": N$;" ESTE "; . SUMA/S
80 NEXT E
90 STOP
Exemplul 2. Fiind date doull. multimi finite , sll. se cal culeze reuniunea lor.
lncepem prin a destrie doua modalitll.P de reprezentare a mu!pmi!or finite.
0 primll. modalitate de reprezentare a muJtimii A = {a
1
, ... , an} consta in ' a utiliza un
vector a= (a1, a2, ... , an) ale cilrei componente sinl exart elementele 0 a doua modali-
tate este aplicabilll. situatiei (des intilnite) tn care toate mulpmilc cu <:are se lucreazil stn1 submHf-
timi ale unei mulpimi totale T = ... , Ln}· Atunci o submultime ACT este bine determinatll. de
vectorul a de lungime n del'init prin:
. { 1
ai =
0
,, dacll. lie A
dacll ti fi!: A
numit tJectorul caracleri,tic al submult.imii A.
,Vi = 1, 2, ... , n
Revenind Ia exemplul consirlerat, vom ell. mul pmile A B s!nt std1m11ltimi
ale multimii totale T = {t1 , ... ,In} sint date prin veclorii caracteristiri a b. Atunri elementele
reuniunii lor AU B se calculea7.1i astfel :
a, b, t
-pentru i = 1, n, 1
-daci Oi + bi ;:# 0
I atunci &erie li
-0
-0
stop
148
10 INPUT N
20 DIM A(N): DIM B(N) : DIM T(N)
30 FOR 1=1 TO N
40 INPUT A (I)
50 NEXT I
60 FOR 1=1 TO N
70 INPUT B(l)
80 NEXT I
90 FOR 1=1 TO N
100 INPUT T(l)
110 NEXT I
120 FOR 1=1 TO N
130 IF A(I)+B (I) () 0 THEN PRINT T(l)
140 NEXT 1: STOP

I
J.
- -· . ·- 4i!m
Exemple
t) Calculul tJalorii Pn (refcritor Ia cap II, § 2).
Valoarea Pn = n! va fi cal culatil in variabila pn.
n •
pn +- 1
-pen'tru i = 1, n, 1
I pn +- pn · i
-D
scrie pn
stop
10 INPUT N
20 LET PN=1
30 FOR 1=1 TO N
40 LET PN= PN* I
SO NEXT I
60 PRINT PN
70 STOP
2) Calculul valorii (referitor Ia cap. I I , § 2) ·
Pentru n, k natural e cu n >. k 1, vom calcula (n an k .
cite§te n, k
anlc +- 1
- pentru i = n , n- k + 1, -1
I
unk +- ank · i
- 0 . .
scrie Cfnk
stop
10 INPUT N,K
20 LET ANK= 1
30 FOR I=N TO N-K+1 STEP - 1
40 LET ANK=ANK*I .
SO NEXT I
60 PRINT ANK
70 STOP
3) ealculul ,,alorii (rcferitor Ia cap. II , § 2) ·
k l
-..... k · ..._ 1 vom calcula valoarea ell. in variabila cnlc. Vom
Pentru n, natura e cu n -:7 n , n
. t d
1
. Ia ch _ cn-h (oare ne asigura ell. putem ajunge t otdeauna in situatia k ..;;
tu1-e con e ormu n - n
h nn-1 n-lc + 1
; ) • precum de formula en = 1 ... lc
n, k
cnk-+-1
k > [ J atuncr k +- n - k
-o. .
·-pentru i = 1, k, 1
cnk · ( n - i + 1)
cnk+- .
-0
scrie cnlc
stop
I
10 I NPUT N, K
20 LET CNK=1
· 30 IF K> INT(N/2) THEN LET K=N-K
40 FOR 1= 1 TO K
SO LET CNK=CNK* (N- 1+ 1)/1
60 NEXT I
70 PRINT CNK
80 STOP
! ) Generarea primilor n lermeni ai unei progresii aritmetice (referil or Ia cap: .§ 4) ..
Fiind date a , r e R ;;i n e N"- {0 }, vom scrie primii n t ermeni ai progres1e1 antmellce
avlnd ca prim termen pe a, iar ca ratie pe r.
a, r, n
scrie a
-pentru i = 2, n, 1
I a+- u + r ; scrie a
-0
stop
10 INPUT A.R.N
20 PRINT A
30 FOR 1= 2 TO N
40 LET A=A+R: PRINT A
SO NEXT I
60 STOP
149
5) Generarea primilor n termen i ai u.nei progresii geometricP (referitor Ia cap. II, § ft).
Fie a, q e R, respectiv pri mnl termen $i ratia unei progresii geometrice. Dad!. a= 0
sau q = 0, atunci vom scrie un mesaj de .eroare (tntr-o progresie geomel ricli primul termen l?i
trebuie sa fie nenule); in caz contrar vor fi scri:;; i .primii n termeni ai pr ogresiei.
a, q, n
-dacai a · q = 0
atunci scrle 'nu.' ; stop
altrel sorle a
-0
stop
-pentru i = 2. n, 1
I a +- a · q; a
-0
10 INPUT A.Q,N
20 IF A*Q ( )0 THEN GO TO 40
30 PRINT "NU" ; STOP
40 PRINT A
50 FOR 1:::!:2 TO N
60 LET A=A*Q: PRINT A
70 NEXT I
80 STOP
6) Calcttlul celu.i mai mare diviwr comun poziti1> a douu nu.mere t'ntregi conform algorif.
mului lui Euclid (referitor Ia cap. II I, § 2).
Pentru a scrie algoritmul cc un eel mai mare divizor comun a! nume'rclor tntrcgi
a !?i b, vom nota cu x 11 valorile curente ale !mparPtorului din
succesive ce se efectueazli. In acest mod realizam economic de memorie, nemaifiind necesari vecto-
rii r = (r
1
, r2, .. . ) q = (q
1
, q2, ... ) a caror lungime nu este de altfel cunoscuti!. de Ia inceput.
Daca x = y = 0, atunci eel mai mare divizor comun va fi 0. ln caz contrar, vom
pe x l?i y cu I al l?i l,b! , deoarece se cere eel mai mare divizor comun pozitiv. Se observli ell. perechea
de variabile (x, y) ia succesiv valorile:
(I a I, I b 1), (I b 1. r1), (r1 , r2), .. , (rn-
1
, rn). (rn, rn+
1
) ,
unde rn '# 0, rn+1 = 0. Cit limp y '# 0 vom trece Ia o noui\ peredte (x
1
, ytJ unde x
1
va primi
valoarea lui y, iar y
1
vor fi impil.rtirii lui x Ia y valor ile lui x
1
y
1
vor fi
memorate tot in x y). Cind y = 0, se observl!. ca ultimul rest diferit de 0 este rnf:lmorat In
x; in consecinta va fi scrisa yaloarea lui x. · ·
1 n va;iabilele c l?i r vom citul restul imparPrii curente.
clteljte a, b
x+-lal; Y+-lbl
-daci (x = 0) (\ (y = 0)
I
atunci scrie '0'; stop
- 0 I
-cit timp y '# o

:r:+-y;y+-r
-0
8Crie x
stop
10 INPUT A,B
20 LET X=ABS(A) l
30 LET Y =ABS(B)
40 IF(X () 0) OR(Y () 0) THEN GO TO 60
50 PRINT "0": STOP
60 IF Y=O THEN GO TO 110
70 LET C=INT (X/Y)
80 LET R=X--Y*C
90 LET X=Y: LET Y=R
100 GO TO 60
110 PRINT X: STOP
7) Descompunerea qnui numil.r natural in factori primi (referitor Ia cap. III , § 4). .
Prezentll.m in continuare un algoritm care determina descompunerea unui numar nat ur al
n ;> 2 in prod us de numere prime: n = ... unde P1> p
2
, .. . , Pm slut prime
distincte, adicil. se furnizeaza Ia ie!?ire perechile (p
1
, led, (Pt> k
2
), .. . , (pm, km)·
0 primll. idee ar consta In a determina numerele prime p
1
, p
2
, ... , Pm care tl divid pe n
de a stabili pentru fiecare P; eel mai mare numll.r natural ki cu n. 0 metodll. mai
simpla este descrisil In continnare.
150
J.
tncepem pl'in a cu n o variabiUi suplimentaril x. 0 alta variabil il pia mai lnt!i
valoarea 2, a poi succesiv numerele imp are 3, 5, ... In ordine crescll.toare; dist.ingem cazurile:
- p 1 x, atunci determinam eel mai mare numil.r natural lr cu pi!. I x , lnlocuim pe
x cu xlph scriem perechea de numere (p, k); se trece apoi Ia urmatorul p;
- daca p)' x, se trece direct Ia urmll.torul p.
ln acest mod slntem siguri cain momentul in care pI x, peste prim.
Algoritmul se cind valoarea lui x devine egalll. cu i.
n; x +- n; p +- 2
-cit.tlmp x > 1
k.+- 0
-cit tlmp pI x
x+-[;]
-0
rdaci /c > 0 atunci scrie p, lr
-0
p = 2 atunci p +- 3
I altlel p .-. p + 2
-0
-0
stop ,
Propunem ca exercif,iu scrierea programului BASIC corespunzll.tor.
\ .
8) Calculu. l !>J.lorii unui polinom !ntr-un punct dat (referitor Ia cap. IV, § 5).
Fie ( = anXn + an-
1
Xn-l + .. . + a
1
X + a 0.
Vom calcula, conform schemei lui Horner, restul r al impll.r}idi f prln binomul
X - c. Polinomul f poate fi reprezentat printr-un vector cu n + 1 componenle con \-in!nd coefi-
cientii an, an-t> .. . , a
1
, a
0
. Deoarece In limbajul BASIC numerotarea componentelor ln<'ere cu 1,
vom nota In cele ce urmeaza lui f prin an+
1
, an, ... , al' Analog, eoeficientii cltului g
se vor nota cu bn, ... , b
1
. Prin urmare, formulele (4) din § 5, capitolul IV devin:
J
bn = an+1
bn-1 = an + c · bn
l
bz .. ..
r = a1 + c · b1
Prezentll.m in continuare programul in limbajul algoritmic :;:i programul corespunz/l.tor
In BASIC. Variabila b va l ua pe rind valorile bn. bn-
1
, ... , b
1
, b0 = r, deci In final ea va avea valoarea
r cll.utatll..
n, a, c
b +- an+t
i = n, 1, -1
I b c · b
-0
scrle b
stop
10 INPUT N
20 DIM A(N+1)
30 FOR I= N+1 TO 1 STEP - 1
40 INPUT A(l)
50 NEXT I
60 INPUT C
70 LET B=A(N+1)
80 FOR I =N TO 1 STEP -1
90 LET B=A(I)+C* B
100 NEXT I
110 PRINT B
120 STOP
151
• i
Exercltll
Sli se scrie un program In limbajul algoritmic programul BASIC corespunzll.tor pentru
urml!.toarele problema:
1. Determinarea sumei elementelor unui vector.
2. Calculul celui mai mic element al unui vector.
S. Ordonarea cresc11toare a valorilor elementelor unui vector, fll.rll. a utiliza un vector supli-
mentar.
4. Fie datil. x
9
- sx + p = 0. Notll.m S11 = + x:. Sll. se arate ell Sk. = sSh-1 -
- pent1·u k 2 sli se calculeze Sh penlru s, p, k date.
5. Fiind date numcrele naturale n >m 1, sll. se determine dadl. fract.ia!!!: este periodicll.
In caz afirmativ sll. se determine perioada sa.
6. Sl!. se simplifice fractia m, unde m, n slnt numere naturale pozitive.
n
n
7. Fiind datil. o functie f : {a1, aa, 00 ' ' am}-+ {bt, ba, oo., bn} sli se determine dacll. ea este: a) in-
jectivll.; b) surjectivl!.; c) bijectivii.
8. Fiind dat un vector a= (at, a1 , .•. , a,1) sll. se inlocuiascl!. fiecare elemental sll.u cu media arit-
metici!. a celorlalte n- 1 elemente.
9. Fiind date numerele reale at, a2, 00., an, sll. se verifice dac11. ele slnt: a) In progresie aritmeticli;
b) in progresie geometric!!. (referilcr Ia cap. II, § 4):
10. Fiind date numerele naturale a., b, sll. se determine {a, b) fll.rll. a Colosi lnmultiri implirtiri
(referitorlacap.Iii, § 3). =(a- b,b).
11. Sll. se calculeze c!tul tmp11.rtirii unui polinom f Ia X- c (referitor Ia cap. IV, § 5).
12. Fiind dat un polinom f o radlicinli c a sa, sll. se determine ordinul ei de multiplicitate
(referitor Ia cap. IV, § 7).
18. Sli se calculeze suma a doul!. polinoame (referitor Ia cap. IV, § 1).
U. Sll. se veririce dacl!. o ecuatie polinomialli este reciprocll. (referitor Ia cap. IV, § 9).

1. Fie A= (at, az, 00 , an). Yom calcula In variabila S suma at+ 000 +an. Variabila S
va lua succesiv valorile:
a
s..-o
-pentru i = 1, n, 1
I S ..-- S + ai
-0
scrie S
·stop .
10 INPUT N
20 DIM A(N)
30 LET S=O
40 FOR 1=1 TO N
50 INPUT A(l)
60 LET S=S+A(I)
70 NEXT I
80 PRINT "5=";5
90 STOP
2. Fiind dat vectorul a= (at, a1, oo•, an), vom calculn in variabila min cea mai micA
dintro valorile at, a 11 , .00, an. Ne bazll.m pe egalitatea:
min{a
1
, 00., a\} = min{min{a
1
, oo., ai-d, a\}.
152
J
ln initializll.m variabila min cu a
1
l;li apoi pentru o variabilll. i Jutnd succesiv
valorile 2, 3, oo·· n comparll.m pe ai cu min dacll. ai < min, atunci variabila min
valoarea a,.
a
min- at
-pentru i = 2, n, 1
-dacA ai < min atuncl min - ai
Lo
-0
scrle min
stop ·
10 INPUT N
20 DIM A(N)
30 FOR L=1 TO N
40 INPUT A(l)
50 NEXT I
60 LET MIN=A(1)
70 FOR 1=2 TON
80 IF A(I)<MIN THEN LET MIN=A(I)
90 NEXT I
100 PRINT MIN
110 STOP
S. Fie A = (a
1
, .oo, an) vectorul dat. Prezimtlim in continuare una dintre numeroasele
metode de rezolvare ale aceslei problemc.
Sli presupunem ell. pentru un anumit i e {1, 2, .oo, n- 1} sintem In situatia at .a• oo•
..... a. "1. a. v
1
· e {i i + 1 . n}. Atunci delerminll.m valorile x, k cu x =ah = mm{ai, 00 •
t-1 y l-1 --.. J, , ' .. ' . .
.. . , an} apoi interschimblim valorile lui ai all, ajunglnd astfelln
a
1
a
1
... a; ai Vj e {i + 1, oo., n}.
Evident vom efectua calculcle de mai sus pentru i luind succesiv valorile 1, 2, 00 •, n- 1.
a
-pentru i = 1, n - 1, 1
x..-ai; k..-i
-pentru j = i + 1, n, 1
-dacA a; < x
I atuncl X ,.__ aj; lc ,.__ j
-0
-0
-0
scrle a
stop
10 INPUT N
20 DIM A(N)
30 FOR 1=1 TO N
40 INPUT A(l)
50 NEXT I
60 FOR 1=1 TO N-1
70 LET X=A(I): LET K =I
80 FOR ]=1+1 TO t-J
90 IF A (J)>=X THEN GO TO 110
100 LET X=A(J): LET K=J
110 NEXT J
120 LET A(K)=A(I): LET A(I)=X
130 NEXT I
140 FOR 1=1 TO N
150 PRINT A(l)
160 NEXT I
170 STOP
4. Deoarece x
1
x2 slnt rlidll.cinile x
2
- sx + p = 0, avem:
- SX1 + p = 0; - SXa + p = 0.
lnmunind prima egalilate cu

iar a doua cu aduntnd cele doull. relatii obti-
nute, ajungem Ia Sk- sSh-
1
+ pSJ1-a = 0, adicll. Sh. = sSh-1 - pSh-2, VIc> 2. Observ11.m ell.
S
0
= 2, iar S1 = s.
Vom Colosi doull. variabile suplimenlare a b, astrel tncit perechea (a, b) iasuccesiv valorile:
. (S
0
, S1), (S1, Sa), 00 '' (Sk-t,
153
Treeerea de Ia o perecho (a, b) Ia suecesoarea ei se realizea,;A astfel:
ci-s·b -p·a; a4-b; b+-c.
s, p, k
a+-2; b+-s
l dael /( = 0
I atune! sorle a; stop
-0
-pentru i = 2, k, 1
-0
c+-s·b-p·a
a+-b;b+-c
aerie b
stop
10 INPUT S,P,K
20 LET A=2: LET B=S
30 IF K>O THEN GO TO 50
40 PRINT A: STOP
50 FOR 1=2 TO K
60 LET C=S* B-P•A
70 LET A=B : LET B=C
80 NEXT I
90 PRINT B
100 STOP
6. Vom urma alg·oritmul de reprezentare a numerelor sub formA de zeci·
male prezentat In clasa a I X. Cifrele zeeimale vor fi notate In ordine cu a 1 , a 2, ... ( deei : =
= 0, ataa .. . J , iar resturile ob1inule prin suecesive Ian vor fi notate prin r11 r 2, ... cu
r
1
= m.
La fiecare pas vom pe 10 · ri Ia n, obtinlnd o nouA cifrA zeeimalll. a; un
nou rest ri+t·
Algoritmul se oprel?te in unul dintre urml1toarele doua eazuri:
- se obtine unrest ri+t nul; atunei fraetia nu este periodiea (: = 0, afa1 ... ai).
- se. obtine un rest ri eu r; = nt, k e {1, ... , i - 1}; atunei fraetia este periodicll.
t
. m
pu em SCI'Je - = 0, a
1
...

... ai-1).
n
DeQaJ·ece toate resturile s!nt mai mici declt. n, algoritmul se opre!ite dupll. eel mult
n + 1 pa!ii.
m, n
i +- 1; r
1
+- m
-cit tlmp ri i= 0
_pentru lr = 1, i - 1, 1
-daell, r; = rh.
atune! scrle 'perioada este'
_pentru j = k, i- 1, 1
I scrlc aj
-0
stop
-0
-0
x+-10·r;;
i +- i + 1 ; ri +- x - ai-1 • n
-0
serle ' fraetie noperiodicll.'
stop
10 INPUT M,N
20 DIM A(N+1): DIM R(N+1)
30 LET 1= 1: LET R(1)=M
40 IF R(I)=O THEN GO TO 160
50 FOR K=1 TO 1-1
60 IF R(l) () R(K) THEN GO TO 120
70 PRINT "PERIOADA ESTE:"
80 FOR J=K TO 1-1
90 PRINT A(J);
100 NEXT J
110 STOP
120 NEXT K
130 LET X=10•R(I): LET (X/N)
140 LET 1=1 + 1: LET R(I)=X-A(I-1)•N
150 GO TO 40
160 PRINT "FRACTIE NEPERI ODICA"
170 STOP
6. Este sufieient sll. determinAm conform algoritmului lui Buelid valoarea d = (m, n)
apoi sA !nloeuim pe m !ii n cu m, respectiv cu .!!:. •
d d
154
I
. [
7. f este bine determinatll. de veetorii a= (a11 az, ... , am), b = (b
1
, b2 , ... , bn) !ii
e = (e
1
, ez, ... , em) cu Ci = f(ai), Vi= 1,, ... , m, Evident {c1 , ... , em} C {b1 , ... , bn} .
a) Daea m > 71, atunei este evident ell f nu poate fi injectiv11. Ne situil.m de aeeea In con-
t inuare In cazul m n, In care f este injeeliv1i daell. !ii numai dacll. elemenlele veclorului e slnt
diferile doull. cite doull., adie1i daeil. Ci E {c
1
, ... , Ci - 1} pentru orice i = 2, ... , m.
m, n, c
dacl m > n
r atuncl serie ' nu' ; stop
-0
-pentru i = 2, m, 1
- pentru j = 1, i - 1 , 1
- dacl Ci = cj
j atunci scrle 'nu'; stop
-0
- 0
- 0
scrle 'da'
stop
10 INPUT M.N
20 DIM C(M)
)0 IF M( =N THEN GO TO 50
40 PRINT "NU": STOP
50 FOR 1=1 TO M
60 INPUT C(l)
70 NEXT I
80 FOR 1=2 TOM
90 FOR J=1·TO 1-1
100 IF C(l) () C(J) THEN GO TO 120
110 PRINT "NU": STOP
120 NEXT J .
130 NEXT I
140· PRINT "DA"
150 STOP
b) DacA m < n, f nu poate fi surjeetivll.. De aceea ne silulim tn conlinuare tn
cazul m n, cind {esle surjeclivii dacli {bl> ... , bn}C {cl> ... , em}, adica pentru oriee i e {1, ... , n}
exist li j E {1, .. . , m} cu bi = cj.
m, n, c, b
-dacl m < 71
I atunci scri e 'nu'; stop
- 0
- pentru i =' 1, 71, 1
• ind +-- 0; j +-- 1
-cit tim}l (i nd = 0) A (j m)
- dacl1 c; = bJ atunei ind +-- 1
I altrcl j +-- j + 1
- 0
- 0
- daca ind = 0
I atunci scrie 'nu'; stop
- 0
-0
scrie ' da'
stop
10 INPUT M,N
20 DIM C(M): DIM B(N)
30 IF M)=N THEN GO TO SO
40 PRI NT "NU": STOP
50 FOR 1= 1 TO M
60 INPUT C(l)
70 NEXT I
80 FOR 1= 1 TON
90 INPUT B(l)
100 NEXT I
110 FOR 1=1 TO N
120 LET IND=O: LET J=1
130 IF(IND=1) OR(J)M) THEN GO TO 190
140 IF C(l) () B(J) THEN GO TO 170
150 LET IND=1
160 GO TO 180'
170 LET J=J+1
180 GO TO 130
190 IF IND=1 THEN GO TO 210
200 PRINT "NU": STOP
210 NEXT I
220 PRINT "DA": STOP
r) Dacll. m i= 71, atunei f nu poale fi bijeetiva. Dacll. m = n, pulem utiliza de exemplu
faptul cii f esle bijectiv1i daca numai dara esle injecliva.
8. Esle suficient sA calculam !nlr-o variabila S valoarea sumei a1 + a2 + ... + an !ii apoi
S-Ui
penlru fiecare i = 1, 2, ... , n Sa inlocuim pe Ui prin _ _ ..:..
n - 1
155
9. F ie dat veetorul a = (at> as, .. . , an)
a) Numerele. al> as, .. . , an sint in progresie aritmetic11 daeli num11i dae11 pentr u oriee i =
= 3, ... , n avem ai - ai- 1 = a s - a1•
a
,. ._. as- a 1
-pentru i = 3, n, 1
l
- daci ai - ai-1 :/= T'
I atunel aerie 'nu' ; stop
-0 .
- 0
scrle 'du'
stop
10 INPUT N
20 DIM A(N)
30 FOR 1=1 TO N
40 INPUT A(l)
50 NEXT I
55 LET R=A(2)-A(1)
60 FOR 1= 3 TO N
70 IF A(I)-A(I-1)=R THEN GO TO 90
80 PRINT "NU": STOP
90 NEXT I
100 PRINT "DA": STOP
b) Daeil. a1 = 0 sau as = 0, atunei numerele nu slnt In progresie geometrieil.. ln eaz eon-
trar, a1, a2, ... , an s!nt In progresie geometrieil. daeli numai dae11. pentru oriee i = 3, ... , n avem
a; as
- = - ·
a;_1 at
10. Vom ealcula d = (a , b). Daeil. a = 0 sau b = 0, atunei d = a + b. ln caz contr'ir,
ell timp a i= b efect uil.m urml!.toarele calcule:
- dacil. a > b, atunci a+- a - b, corespunzl!.tor egalitl!.tii (a, b) = (a - b, b) ;
-,dacl!. a < b, atunci b +- b - a , corespunzlltor egalitil.tii (a, b) = (a, b - a ).
! n moment ul tn care 'a = b, avem evident d = a = b.
a, b
-dacli (a = 0) V (b = OJ
I atuncl silrle a + b; stop
- 0
-cit t lmp a i= b
-dMll. a > b atuncl a +- a - b
I altrel b +- b - a
-0
-0
aerie a
stop
10 INPUT A,B
20 IF (A( )0) AND(B( )0) THEN GO TO 40
30 PRINT A+B: STOP
40 IF A=B THEN GO TQ 100
50 IF A< B THEN GO TO 80
60 LET A= A-B
70 GO TO 90
80 LET B= B-A
90 GO TO 40
100 PRINT A
110 STOP
11. F ie f = a
1
+ azX + .. . + an+txn. Citul va avea forma:
b2 + b3 X + ... + bn+
1
xn-t, iar restul va avea valoareab
1
unde:
n, a, c
bn+1 4- an+t
- pentru i = n, 1, - 1
I
b . .-a · + c
l l I 1
-0
aerie b
stop
156
!
bn+1 = an+t

bz = az + cbs
b1 = a1 + cbz
10 INPUT N,C
20 DIM A (N+ 1): DIM B(N+1)
30 FOR 1= 1 TO N+1
40 INPUT A(l)
50 NEXT I
60 LET B(N+1)=A(N+1): PRINT B(N+1)
70 FOR I=N TO 1 STEP -1
80 LET B(I)=A(I)+C*B(I+1)
90 PRINT B(l)
100 NEXT I
110 STOP
l
..
12. Fie f = a
1
+ a2X + ... + an+
1
Xn cu n 1 un+I i= 0. Fie c e R. Se cere sll. se deter-
mine eel mai mare numar natural lc cu (X- c)ILI f. Vom trata cazul mai general in care nu
de la inceput daca c este rl!.dacinli a polinomului f.
Expunem In continuare ideea algoritmului. Se pleaca cu k = 0. Se ealculeazil. cltul (1
restul r
1
ale impil.rtirii lui f Ia X- c. Daeil. r
1
= 0, at unci marim pe k cu o unilale relul!.m calcu-
lele penlru (
1
; in eaz conlrar se opresc ealculele.
Yom calcula coericientii citului {
1
In variabilele un+l• ... , as, iar restul r 1 In variabila
a
1
. )lai general, cilului (i vor fi calculati in variabilele un+t> an, ... , a;+J, iar reslul r;
va fi calculat in a;; deci f; = an+txn-j + anxn-;-t + ... + a;+l
n, a, c 10 INPUT N,C
Jc.- o. 20 DIM A(N+1)
-pentru j = 1, n, 1 25 FOR 1=1 TO N+1
-pentru i = n, j, -1 26 INPUT A(l)
I
. Ui +- Ui + c. Ui+t 27 NEXT I
-0 30 LET K=O
-dacil. a; = o 40 FOR J =1 TO N
atunci 1c +- k + 1 50 FOR I=N TO J STEP -1
60 LET A(I)=A(I)+C*A (1+1)
altrel scrie k; stop
-0
-0
scrie k
stop
70 NEXT I
80 IF A(J)( )0 THEN GO TO 110
90 LET K=K+1
100 GO TO 120
101 PRINT K: STOP
. 120 NEXT J
130 PRINT K: STOP
13. Fie f = a
1
+ a2 X + ... + am+txm g = b1 + bzX + ... + bn+1Xn doua polinoame
cu coel'icienti reali. Suma lor va fi polinomul:
h = c
1
+ c2 X + ... + cp+
1
XP unde p = max{m, n}, iar c; = Ui + bi penlru orice i E {1, ... ,p}
(cu conventia dl. ai = 0 pentru i > m + 1 !ii b; = 0 penlru j > n + 1).
Algoritmul consUl. in urmaloarele:
- se variahilele c
1
, c2 , ... , cp+
1
cu zero;
- pentl'U i = 1, 2, ... , m + 1, Ia valoarea lui Ci se adauga ai;
- pent ru i = 1, 2, ... , n + 1, Ia valoarea lui c; se adaugab;.
H. Fie ecuapa a
1
+ a
2
x.+ ... + an+Jo'tn = 0. Ea esle reciprodl. daci:\ numai daca pentru
orice i = 1, 2, ... , [n
1
J avem ai = anH-i·
n, a 10 INPUT N
-pentru i = 1,

1
2 '
-dacll. Ui :/= an+2-i
I scrie 'nu'; stop
-0
20 DI M A (N+1)
30 FOR 1=1 TO N+1
40 INPUT A (I)
50 NEXT I
60 LET K = INT ((N+1)f2)
70 FOR 1=1 TO K
-o
scrie 'da'
stop
80 IF A(I)=A(N+2-1) IHEN GO TO 100
90 PRINT "NU": STOP
100 NEXT I
110 PRINT "DA": STOP
Bi bli ografie
1. II. Sa inva(dm BASIC, Editura Albatros, 1987.
2. L. State, Limbajul BASIC pmtru microcalculatoare, Tipogra[ia UniverstU1tii din Bucu-
1988.
157
§ 3. Binomul lui Newton !ii aplicapi. .. ........... .. ........... . ... . .... , .. .
53
3.1. Binomul lui Newlon ..................... . ......... . ........... . 53
3.2. Aplicatii. Identitliti In calculul cu combinari ................ . .. .. . . .. . 56
3.3. Suma puterilor asemcnca ale prime! or n numere naturale ............. . 58
• Exercitii
• •• 0 • • 0 •••••• 0 •• 0 ••••••••• ••••• • • 0 •••• •• •• • •• • ••••••• • 60
Cuprlns
§ 4. Progres ii arilmelice geometrice ... .. ... .. .. . ......... .. .... . .
4.1. $iruri .......... . ....•......... ·:., . .. ..... .. ... . : . ... . ..... . . .
61
61
Capitolul I. exponentlali\ functla logarltmicd .... ,. .................... . ... .
§ 1. ...... ....... . .................... ....... : ....... .
1.1. Pnt.eri cu exponent (recapilularcl ... ..... .............. .... .. .
1.2. Puleri cu exponent real oarecare . ........... ... .. . .. : .. ... . .... .... .
1.a. FnnctiR exponcn Pal a ... .. . . .. . .......... . ...... . .. ... ...... . . .. .
1.4. Graficul l'uncPei exponenPale ...... .... .. ......... . . . . ............. .
Exerci{ii
I
3
l
3
3
4
7
8
10
t..2. Progresii a!'ilmetic-e ................ . ...... · .. ... · . .. · · · · · · · · · · ·
4.3. Progresii geomctrice . ..... . .• • . ....... ....... · ..... · . . . · · · · · · · · · · ·
Exercifii ....... .. . . · . · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
Capitolul III. N·otluni de arltmetlca numerelor intre!,:L . .. ....... . ...... . · ... · . · .. . · · ·
§ 1. Teorema impartirii cu r est a numerelor intregi .. .. . .. .. . .. .. . ....... . . . .
E:r.erciJii ............ . .. .... . ..•.. ............ . .. · ... ·, · .. · · · · · · · · ·
63
68
71
75
75
76
§ 2. Logaritmi ... ..... . ..... .. . .. .. . .............................. . 11
§ 2. Divizibilit atea numerelor inlr gi. ProprietaP ................... · · · · · · · · ·
77
2.1. Definitia logaritmului unui num1J.r poziliv . .................... . ..... .
2.2. Funrtia logarilmira ............ . ....................... . ... . .... .
11
12
Exercifi i
• •••••••• 0 0 ••• 0 ••••• 0 •• 0 • •••••••• • • • 0 • • ••••••• 0 0 ••• • 0 .
78
2.3. Pt·oprietlHilc logarilmilor· ................ ... . ....... ..... ....... .
2.4. Srhimbarea ba7.ei logaritmului numar ..... .... .... . .. .. ... .
Vi. Operaj ia de logari l mare a unei expresii. ........... . . ......... ... . .. .
14
15
16
3. Cel mai mare divizor comun ..... .. ....... .... ... ..... .. ... · . · · · · · · · · ·
Exerci{ii .. .. . . ..................... · ... ·. · . ·. · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
78
81
Exerci{ii 17
§ 4. Numere prime. Teorema de descompunere in factori primi ...... . ..... .. ... .
81
§ 3. Logarilmi zecimali .... . ....... .. ... . ...... .. . . ... . ........ .. .. .. . . . .
3.1. Logaritmi zecimali proprieli\tile lor ............ ... . .. ........... .
18
18
E.r:erci[ ii ..... ....... .. .. . ................. . . ...... ..... . .. . ... · ·
83
3.2. Tabele de logarilmi cu 5 zecimale . . .. .......... . . .. ........... ... . .
3.3. Operatii r.u logaritmi ........ . ....... ........ . ... . .. ...... .. .... .
Exercifii
20
22
25
Capitolul IV. Polinonme cu coeflclcntl .. . .•.... . . .. ... . . · . · . · . · · · · · · · · · · ·
§ 1. Mul pmea polinoamtllor cu coericien p cornplec!ii .. . ... . .... . .. .. . .. .. . . . .. .
1.1. Derinirea polinoamelor .... .... . ......... . . . .. .. ...... . .. · . · · · . · · · · ·
8ft
84
84
§ 4. Ecuatii cxponentia le logaritmice ........... ... .... .... . .. . . · .... .
4 1. Ecuatii exponen(.iale . .... ....... . .... . .... .. . ..... . .. ..... ..... .

26
1. 2. ProprielaPle adun1\rii polinoamelor .... ... .. . .. . .. . .. .. ...... . .. . . .
1.3. Proprielli\i le inmul \ irii ).JO!i noamelor ..... . .. ... . .. .. . .. ..... ...... . .
85
86
'•·2 Ecua(ii logaritmice . . ............................... . ... .. ...... .
'•·3 Sistemo de ecuatii exponentiale !ii logaritmirc .................. ... . . .
4.4. I necu:i\ ii logal'ilmic·e e'i. ponenpale ...................... . ........ .
28
30
30
§ 2. Forma a lgcbrici\ a polinoamelor ............ . ......... . .. . . .... · ... · · · · ·
§ 3. Graclul unui polinom............ . . .... ..... .. . ...... .. · ..... · · ·. · · · · ·
87
89
Exercitii 31 § 4. \'aluarea unui polinom. polinomiaHt . . .. .................. . ...... .
89
Capitolul II. lnductle matematica. Combinatoricil .................... ... .......... . 33
Exercirii . . . . . . . . . . .... ..... · . · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
91
§ 1. I nducpa malemalici\ ... . .................................... . ...... .
.1.1. No\tunile de cleductie !ii de inductic . ................ .. .. ........ .. .
1.2. Metoda ind uctiei matematice ... ............... .. ...... . . . ... . .. . . .
1.3. 0 varianU1 a melodei inductiei matematice . ...... . ................. .
33
33
35
39
§ 5. lmpartirea polinoamclor ............................ . .. . .. . ....... . .. .
5.1. Teorema imparpr·ii cu rest. ... . ..... .. ........ . .... ... . ........ , ... .
5.2. lmpat· tirea prin X- a. Schema lui Horner . .. .. ..... . ... . . .. ....... .
92
92
94
ExerciJii ••••••••• •••••• • • •• •• • •••• 0 ••••• ••• •• • ••••• • •• •• •••• • •
'
'·0 E.i.erci 1 ii ..... . ......... · . · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
97
..
§ 2. Elemenle de combinatorica ............. . ............................. .
2.1. Multimi ord onate ... . ........................ . .. ........ : . . . .. .
2.2. Permnt1lri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.:t Aranjamcnle .. . ..................... . . . .... . .. ... ......... · ... .
2.1 •. Combinari ....... . ...... . . .. . .. ... . .... ... ..... .......... .... .
42

4:l
ft4
47
§ 6. Divizihililatea pulinoamelor . .... .... .. .. .. . . ..... . .. . ... .. .... . .. . . ... .
6.1 . rela(.iei de divizibililale. Proprietap . . ... . . ... . . . . . . ... . . . . .
6.2. Ce l mai marc divizur comun a l polinoamel or .. ...... . ...... . ... . . .... .
fi :1 Cel mai mic c•mun al polinoamelor ... ..... ....... .. .... .
97
97
99
103
ExerciJii ... ................... · ..... . .................... . ... . .. . 51 Exerci[ii
• 0 ••• • ••••••• • 0 ••••••••••••• ...... . ... . . 0 . 0 •• • • 0 • •••• • '•
104
158
159
§ 7. Rlldl!.cinile polinoamelor. Ecuapi algebrice ........ . .................... .
7.1. Ril.dl!.cinile polinoamelor. Teorema lui Bezout ..... .. . . ... ... . ........ .
7.2. algebrice. Teorcma lui D'Aiemhert-Gauss teorema lui Abei-
Hufl'ini ............................. . ......................... .
7.3. Radacini multiple ... ...................•.. , . .... .•• . ... • ....... .
105
105
I
106
107
7 A. lntre radi'icini l?i (formulele l ui Viele). . . . . . . . . . . . . . . . 110
Ext!rci{ii
§ 8. Rezolvarea cit on• a ecuapi algebrice de grad superior. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Ext!rci{ii
121
§ 9. Polinoame ru reali...................... . .. .. ............... 122
Exerci{ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
§ 10. Polinoame cu coeficienP raponali polinoame cu coeficienti lntregi. . ...... 125
Exerci[ii
128
RO.spunsuri fi indicatii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Capitol ttl V. Elemt>nte de prelucrare automata a datelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
§ 1. Sisterne de calcu I . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
§ '2. Elemente de programare in limbajul DASIC..... . . .. . ....... . .. ... . ...... 138
2.1. Reprezentarea algorilmilor (recapitulare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
2.2. Limbajul BASIC: expresii , slruclura unui program.................... 139
2.3. Ctteva instrucpuni ale limbajului BASIC. Functii BASIC....... .. ...... 142
2.4. InslrucPunile de clecizie transfer ..... .. .. .. ..... :.. 144
Vi. Vee tori. Al te instructiun i BASIC ...... . ....... . . . " . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Exemple
ExcrciJii
• •• 0 ••••••••••• • •••••• •••••• • ••••••••••••••• • ••• 0 •• 0 ••• ' ••••••••
' I
•••••••••••• 0 •••• • • 0 •••••• 0 0 0 ••• 0 •• 0 •••••• 0 ••••••• 0 0 0 • •• 0 ••• ••• •
14.9
152
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
Bibliografie
Coli de tipar : 10
Bun de tipar : 3.VII.l9B9
Com. nr. 93 133/3510B
Combinatul poligrafic
,CASA SClNTEII"
- R.S.R.
157