You are on page 1of 217

Bio…zic¼ a

Petrescu Emil
8 octombrie 2013
2
Cuprins
1 Introducere 9
2 Biomecanica 11
2.1 Biostatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.1.1 For¸te ¸si momente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Pozi¸tia capului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2.1 Pârghii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Biodinamic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3.1 Locomo¸tie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4 Bio…zic¼ a mu¸schilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3 Bioreologie 25
3.1 Corpuri elastice, plastice ¸si vâscoelasticitatea . . . . . . . 25
3.1.1 Legea lui Hooke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2 Curgerea ‡uidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2.1 Coe…cientul de vâscozitate . . . . . . . . . . . . . 30
3.2.2 Ecua¸tia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2.3 Curgerea ‡uidelor vâscoase prin conducte . . . . . 34
3.2.4 Legea lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2.5 Curgere turbulent¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3 Aplica¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.1 Hemodinamic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.2 Presiunea sângelui . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3.3 Reglarea ‡uxului sanguin . . . . . . . . . . . . . . 42
4 Elementele de termodinamic¼ a 45
4.1 No¸tiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Energia intern¼ a ¸si forme ale schimbului de energie . . . . 47
3
4
4.3 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.4 Principiul zero. Ecua¸tii de stare . . . . . . . . . . . . . . 51
4.5 Principiul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.6 Surse de energie în biosfer¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5 Principiul II al termodinamicii 59
5.1 De…nirea entropiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.1.1 Varia¸tia entropiei în cazul proceselor ireversibile . 61
5.1.2 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
5.2 Func¸tii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.1 Energia liber¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.2 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2.3 Entalpia libera sau poten¸tial Gibbs . . . . . . . . 67
5.3 Fluxuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6 Structura apei ¸si propriet¼ a¸tile apei 71
6.1 Propriet¼ a¸ti generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.2 Apa grea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.3 Structura spa¸tial¼ a a apei ¸si momentul de dipol . . . . . . 75
6.4 Solubilitatea molecular¼ a în ap¼ a . . . . . . . . . . . . . . 80
6.5 Solu¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.5.1 Solu¸tii diluate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.6 Disocierea apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7 Difuzia 89
7.1 Mi¸scarea Brownian¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Legile difuziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick) . . . . . . . 93
7.2.2 Legea a II -a a difuziei . . . . . . . . . . . . . . . 94
7.3 Difuzia prin membrane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
7.3.1 Dializa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
8 Osmoza 99
8.1 Legea Van’t Ho¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.2 Ultra…ltrare ¸si reabsorb¸tia . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
8.3 For¸ta de interac¸tie dintre macromolecule datorit¼ a fenomenu-
lui de s¼ ar¼ acire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5
9 Membrane 109
9.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
9.2 Autoasamblarea am……lelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor în membrane biologice . . 114
9.4 Membrana celular¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare . . . . . . 118
9.5 Transportul de substan¸te prin membrane . . . . . . . . . 120
9.5.1 Transportul pasiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
9.5.2 Transportul activ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
10 Bioelectrogeneza 127
10.1 Natura …zico-chimic¼ a a poten¸tialului membranar. . . . . 127
10.2 Poten¸tialul Nernst . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
10.3 Excitarea nervilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
10.3.1 Caracterizarea unei por¸tiuni de membrana din punct
de vedere electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
10.4 Poten¸tial de ac¸tiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
11 Fizica vederii 139
11.1 Natura luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
11.2 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
11.2.1 Birefringen¸ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
11.2.2 Polarizarea rotatorie . . . . . . . . . . . . . . . . 144
11.3 Natura corpuscular¼ a a luminii . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4 Optic¼ a geometric¼ a. Ochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice . . . . . . . . . . . . 147
11.4.2 Refrac¸tia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
11.4.3 Dioptrul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
11.4.4 Lentile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
11.4.5 Focarele lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
11.4.6 Construc¸tii de imagini în lentile sub¸tiri . . . . . . 155
11.4.7 Formula lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
11.4.8 Abera¸tii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.4.9 Abera¸tii cromatice . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.5 INSTRUMENTE OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
11.5.1 Microscopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
11.5.2 OCHIUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
11.5.3 Acomodarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6
11.5.4 Defectele de convergen¸t¼ a ale ochiului . . . . . . . 163
11.6 Retina ¸si fotoreceptori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare . . . . . . . . . . 166
11.6.2 Sensibilitatea ochiului func¸tie de intensitate . . . 166
11.6.3 Sensibilitate spectral¼ a . . . . . . . . . . . . . . . 167
11.6.4 Puterea de rezolu¸tie a ochilor . . . . . . . . . . . 167
12 Sunete. Fizica auzului 171
12.1 Viteza sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
12.2 Intensitatea sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
12.3 Caracteristici …ziologice ale sunetului . . . . . . . . . . . 177
12.3.1 T¼ aria sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
12.3.2 În¼ al¸timea sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.3.3 Timpul sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.4 Urechea uman¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
12.5 Ultrasunetele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
13 Interac¸tia radia¸tiilor cu sistemele biologice 183
13.1 Radioactivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
13.2 Natura ¸si propriet¼ a¸tile radia¸tiilor . . . . . . . . . . . . . 185
13.3 M¼ arimi în dozimetria radia¸tiilor . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.1 Doza absorbit¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.2 Doz¼ a echivalent¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
13.3.3 Doz¼ a efectiv¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
13.4 Interac¸tia radia¸tiilor cu substan¸ta . . . . . . . . . . . . . 189
13.4.1 Interac¸tia particulelor alfa cu substan¸ta . . . . . . 190
13.4.2 Interac¸tia radia¸tiilor beta cu substan¸ta . . . . . . 190
13.4.3 Interac¸tia radia¸tiilor X ¸si gama cu substan¸ta . . . 191
13.4.4 Interac¸tia neutronilor cu substan¸ta . . . . . . . . 192
13.4.5 Interac¸tia ionilor grei cu materia . . . . . . . . . . 193
13.5 Efecte chimice ¸si biologice ale radia¸tiilor . . . . . . . . . 195
13.5.1 Protec¸tia …zic¼ a la radia¸tii . . . . . . . . . . . . . 201
14 Elemente de imagistic¼ a medical¼ a 203
14.1 Raze X ¸si tomogra…e computerizat¼ a . . . . . . . . . . . . 203
14.1.1 Tubul de raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
14.1.2 Atenuarea radia¸tiilor X . . . . . . . . . . . . . . . 206
14.1.3 Detec¸tia radia¸tiilor X . . . . . . . . . . . . . . . . 207
7
14.1.4 Fluoroscopie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
14.1.5 Angiogra…e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.1.6 Tomogra…e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.2 Tomogra…e computerizat¼ a RMN (rezonan¸ta magnetic¼ a de
spin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
14.3 Ecogra…a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
14.4 Ultrasonogra…a Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
8
Capitolul 1
Introducere
Bio…zica este ¸stiin¸ta care studiaz¼ a modul în care principiile …zice sunt
aplicate sistemelor vii.
Bio…zica este o ¸stiin¸t¼ a interdisciplinar¼ a care se situeaz¼ a între biologie
¸si …zic¼ a, dar care este legat¼ a ¸si de alte discipline: matematic¼ a, chimie,
chimie …zic¼ a ¸si biochimie.
Termenul de "bio…zic¼ a" a fost utilizat prima dat¼ a de Karl Pearson în
1892 în cartea sa "Grammar of science"
Bio…zica poate … considerat¼ a ca ¸si genetica, biochimia, …ziologia un
sub domeniu al biologiei. În acela¸si timp bio…zica poate … considerat¼ a ca
o parte specializat¼ a a …zicii.
Chimia bio…zic¼ a ¸si bioelectrochimia pot … considerate subdomenii ale
bio…zicii.
Fizica medical¼ a este o ¸stiin¸t¼ a interdisciplinar¼ a care î¸si are r¼ ad¼ acinile
în bio…zic¼ a, dar care are rami…ca¸tii chiar în ingineria medical¼ a.
Problematica bio…zicii se poate diferen¸tia în 3 direc¸tii:
a) aspecte …zice ale structurilor ¸si fenomenelor biologice;
b) tehnicile …zice utilizate în explorarea biosistemelor;
c) mecanismele de interac¸tie ¸si efectele biologice ale factorilor …zicii
din mediul ambiant;
Abordarea bio…zic¼ a a fenomenelor biologice poate … f¼ acut¼ a în dou¼ a
moduri:
a) experimental – prin evaluarea dinamicii de ansamblu a sistemului
la nivel macroscopic
9
10
b) teoretic – când se urm¼ are¸ste stabilirea unor noi legit¼ a¸ti cantitative
¸si calitative pentru modelarea proceselor nebiologice.
Capitolul 2
Biomecanica
Biomecanica studiaz¼ a aspectele mecanice din structurile biologice,
precum ¸si efectele for¸telor mecanice. Mi¸sc¼ arile animalelor, în special
a vertebratelor ¸si a oamenilor este realizat¼ a de un sistem complex de
mu¸schi, tendoane ¸si oase. Ele sunt legate în a¸sa fe încât mi¸scarea unei
p¼ ar¸ti implic¼ a ¸si mi¸sc¼ arile altora.
Biomecanica are dou¼ a domenii: biostatica ¸si biodinamica.
2.1 Biostatica
Obiectivul biostaticii este studiul for¸telor responsabile de echilibrul
mecanic al sistemelor vii privite ca un întreg.
2.1.1 For¸te ¸si momente
Un sistem mecanic r¼ amâne în echilibru dac¼ a:
a) rezultanta for¸telor care ac¸tioneaz¼ a asupra sistemului este nul¼ a.
b) momentul rezultant al for¸telor este nul.
Pentru aceasta se de…ne¸ste momentul unei for¸te fa¸t¼ a de un punct ¸si
fa¸t¼ a de o axa. În Fig. 2.1 este prezentat momentul unei for¸te fa¸t¼ a de o
un punct.
Momentul for¸tei

` este o m¼ arime vectorial¼ a ¸si se de…ne¸ste ca …ind
produsul vectorial dintre vectorul : de la punctul considerat la punctul de
aplica¸tie al for¸tei ¸si for¸ta

1. Direc¸tia momentului este una perpendicular¼ a
pe planul format de direc¸tia vectorului : ¸si a for¸tei

1. Sensul este dat de
11
12
Figura 2.1: Momentul for¸tei fa¸t¼ a de un punct
regula burghiului ¸si anume direc¸tia este dat¼ a de sensul în care s-ar deplasa
un burghiu când vectorul : ar … rotit peste for¸ta

1 (dac¼ a punctele de
aplica¸tie ale celor doi vectori ar coincide). Trebuie remarcat c¼ a momentul
for¸tei m¼ asoar¼ a "tendin¸ta de rota¸tie a unui corp"

` = :

1 (2.1)
Modulul sau m¼ arimea momentului for¸tei este dat de rela¸tia
` = :1 sin c = 1d (2.2)
unde c este unghiul dintre cei doi vectori iar
d = : sin c este bra¸tul for¸tei.
În Fig. 2.2 este prezentat momentul for¸tei fa¸t¼ a de o ax¼ a de rota¸tie.
Vectorul : este perpendicular pe axa de rota¸tie. M¼ arimea momentului
fa¸t¼ a de ax¼ a se calculeaz¼ a tot cu rela¸tia 2.2.
2.2 Pozi¸tia capului
Greutatea capului este echilibrat¼ a de for¸ta exercitat¼ a de prima ver-
tebr¼ a cervical¼ a. Pentru a men¸tine capul în pozi¸tie vertical¼ a, for¸ta ex-
ercitat¼ a de mu¸schiul extensor determin¼ a un moment în sens invers celui
determinat de greutatea capului (Fig. 2.3).
Condi¸tiile de echilibru sunt:
13
Figura 2.2: Momentul unei for¸te fa¸t¼ a de o ax¼ a.
Figura 2.3: For¸tele care ac¸tioneaz¼ a asupra capului uman
14
Echilibrul for¸telor în acest caz este:
G + 1 = 1 (2.3)
unde G este greutatea capului
1 este for¸ta exercitat¼ a de muschiul extensor iar
1 este reac¸tiunea determinat¼ a de prima vertebr¼ a cervical¼ a.
Echilibrul momentelor for¸telor fa¸t¼ a de punctul de sprijin este:
G|
1
= 1|
2
(2.4)
Pentru evaluarea for¸tei 1 exercitat¼ a de mu¸schiul extensor se consider¼ a
masa capului : = 4 kg, q = 10 m/s
2
. Atunci:
1 =
G|
1
|
2
=
:q|
1
|
2
=
4 10 4 10
2
5 10
2
= 32 N
For¸ta de rezisten¸t¼ a pe care o suport¼ a vertebra cervical¼ a care sus¸tine
capul este de
1 = 1 + G = 1 + :q = 32 + 4 10 = 72 N
1Newton = 1kg m/s
2
.
Dac¼ a se presupune c¼ a prima vertebr¼ a cervical¼ a c¼ a este în form¼ a de
disc cu aria de o = 4 cm
2
¸si c¼ a for¸ta este uniform distribuit¼ a (fapt ce nu
este în totalitate adev¼ arat), presiunea exercitat¼ a pe vertebr¼ a este:
j =
1
o
=
72 N
4 10
4
m
2
= 1. 8 10
5
N/m
Se observ¼ a c¼ a presiunea exercitat¼ a pe vertebra cervical¼ a este 1. 810
5
N/m este mai mare decât presiunea atmosferic¼ a care are valoarea j
0
= 1
atm = 1. 013 10
5
N/m
2
.
2.2.1 Pârghii
Pârghiile sunt ma¸sinile cele mai simple. O pârghie este orice corp
rigid, mobil în jurul unei axe asupra c¼ aruia ac¸tioneaz¼ a urm¼ atoarele for¸te:
for¸ta activ¼ a 1, for¸ta de rezisten¸t¼ a care trebuie învins¼ a ¸si for¸ta de
reac¸tiune care ac¸tioneaz¼ a în punctul de sprijin. O pârghie este carac-
terizat¼ a de trei puncte principale:
15
Figura 2.4: Tipuri de pârghii: a) de tip unu, b) de tip doi, c) de tip trei.
- punctul de aplica¸tie al for¸tei 1
- punctul de aplica¸tie al for¸tei de rezisten¸t¼ a 1
- punctul de sprijin
Condi¸tia ca o pârghie s¼ a realizeze echilibrul este ca momentele for¸tei
1 ¸si al for¸tei de rezisten¸t¼ a 1 s¼ a …e egale.
Pârghiile sunt de trei tipuri: de tip unu (Fig. 2.4a), de tip doi
(Fig.2.4b), de tip trei (Fig.2.4c)
Condi¸tia de echilibru a momentelor fa¸t¼ a de punctul de sprijin în toate
cazurile este
1|
1
= 1|
2
(2.5)
De exemplu o pîrghie de tip unu este în cazul sus¸tinerii capului, caz
discutat mai sus Fig. 2.3. O pîrghie de grad doi este în cazul piciorului
care se sprijin¼ a pe p¼ amânt (Fig. 2.5)
O pârghie de ordin trei este în cazul bra¸tului (Fig. 2.6).
16
Figura 2.5: Pârghie de ordin doi
Figura 2.6: Pârghie de tip trei.
17
2.3 Biodinamic¼ a
Biodinamica r¼ aspunde sau încearc¼ a s¼ a r¼ aspund¼ a la întreb¼ arile: cum se
mi¸sc¼ a animalele (omul), cum zboar¼ a p¼ as¼ arile ¸si cum înoat¼ a pe¸sti. Când
mi¸scarea are loc pe p¼ amânt, în aer sau ap¼ a, dinamica corpului implic¼ a
studiul for¸telor ce determin¼ a mi¸scarea ¸si evolu¸tia parametrilor acesteia
precum viteza ¸si accelera¸tia.
Spre deosebire de dinamica punctului material ¸si al corpului rigid,
dinamica sistemelor vii este prea complex¼ a pentru a … studiat¼ a într-o
manier¼ a exact¼ a.
Legile utilizate în biodinamic¼ a sunt legile generale ale mecanicii:
Legea iner¸tiei
Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp a‡at în stare de
repaus sau mi¸scare uniform¼ a nu se exercit¼ a ac¸tiunea altor corpuri, aceast¼ a
stare se men¸tine un timp nedeterminat. Generalizând
Orice corp liber î¸ si p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mi¸ scare rectilinie
uniform¼a (un corp liber este un corp asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
for¸ te nici momente).
Legea a II -a (legea fundamental¼ a a mecanicii)
În mecanic¼ a se consider¼ a dou¼ a feluri de interac¸tiuni dintre corpuri:
a) Interac¸tiuni în urma c¼ arora viteza unuia din corpuri se modi…c¼ a în
direc¸tie sau m¼ arime, adic¼ a corpul este accelerat.
b) Interac¸tiuni în urma c¼ arora corpurile se deformeaz¼ a.
Experimental s-a constatat c¼ a accelera¸tia c¼ ap¼ atat¼ a de un corp asupra
c¼ aruia ac¸tioneaz¼ a o for¸t¼ a este propor¸tional¼ a cu for¸ta care ac¸tioneaz¼ a
asupra lui. Astfel legea a doua se formuleaz¼ a astfel:
Accelera¸ tia c pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a ac¸ tiunii unei for¸ te

1
este direct propor¸ tional¼a cu m¼arimea acelei for¸ te ¸ si colinear¼a cu ea.
c =

1
:
(2.6)
În rela¸tia de mai sus : este un parametru ce caracterizeaz¼ a corpul
respectiv ¸si poart¼ a numele de mas¼ a, interpretat ca …ind cantitatea de
substan¸t¼ a con¸tinut¼ a în acel corp.
Legea a III - a (principiul ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii)
Dac¼a un corp ac¸ tioneaz¼a asupra altui corp cu o for¸ t¼a

1
12
, al doilea
corp ac¸ tioneaz¼a asupra primului cu o for¸ t¼a

1
21
egal¼a în m¼arime ¸ si de sens
18
Figura 2.7: Planele care împart corpul omenesc
contrar cu prima for¸ t¼a.

1
21
= ÷

1
12
(2.7)
For¸ta

1
12
poart¼ a numele de ac¸tiune, iar

1
21
poart¼ a numele de reac¸ti-
une. Trebuie observat c¼ a cele dou¼ a for¸te ac¸tioneaz¼ a asupra unor corpuri
diferite.
Mi¸sc¼ ari ale diverselor p¼ ar¸ti ale corpului
Pentru aceasta se consider¼ a trei plane (Fig.2.7) care împart corpul
omenesc: planul sagital (median), planul orizontal ¸si planul coronar.
Exemple de mi¸sc¼ ari ale corpului omenesc:
- ‡exia: apropierea a dou¼ a segmente unite între ele prin articula¸tii
(apropierea antreba¸tului de bra¸t)
- extensia: îndep¼ artarea a dou¼ a segmente unite între ele prin artic-
ula¸tii
- abduc¸tia: dep¼ artarea de planul sagital a unei extremit¼ a¸ti a corpului
sau a unui segment (ridicare unei mâini)
- aduc¸tia: apropierea de planul sagital a unei extrenit¼ a¸ti a corpului
19
sau a unui segment
2.3.1 Locomo¸tie
Mi¸scarea corpului este rezultanta unor factori
a) interni: impulsul nervos, contrac¸tia muscular¼ a ¸si activitatea sis-
temului de pârghii a organismului datorat sistemului osos
b) externi:
- greutatea G care este o caracteristic¼ a a oric¼ arui corp a‡at în câmpul
gravita¸tional al p¼ amântului. Ea este for¸ta cu care câmpul gravita¸tional
ac¸tioneaz¼ a asupra oric¼ arui corp ¸si se exprim¼ a ca
G = :q (2.8)
unde : este masa corpului iar q = 9. 8 m/s
2
este accelera¸tia gravita¸tion-
al¼ a. Accelera¸tia gravita¸tional¼ a este mai mare la ecuator ¸si mai mic¼ a la
polii P¼ amântului.
- presiunea atmosferic¼ a are valoarea normal¼ a j
0
= 1. 01310
5
N/m
2
.
Ea scade cu altitudinea, iar la în¼ al¸timea de 5000 m devine egal¼ a cu
j = j
0
,2.
- rezisten¸ta 1 la înaintare în aer pentru viteze ceva mai mari este
de forma:
1 = /o·
2
(2.9)
unde o este sec¸tiunea corpului (0,035 - 0,14 m
2
), viteza · de deplasare
¸si / este un coe…cient de rezisten¸t¼ a. La o vitez¼ a de 42 km/h valoarea
coe…cientului / în aer este 0,079 Ns
2
/m
4
¸si în ap¼ a 73 Ns
2
/m
4
deoarece
deplasarea în ap¼ a se face mult mai greu.
- for¸ta de frecare
1 = j` (2.10)
unde j este coe…cientul de frecare la alunecare, iar ` este for¸ta de
reac¸tiune a planului pe care se a‡¼ a corpul. Frecarea este important¼ a în
timpul deplas¼ arii deoarece în lipsa ei am aluneca.
2.4 Bio…zic¼ a mu¸schilor
Mu¸schii trebuie privi¸ti ca „ma¸sini” care fac conversia energiei chimice
în energia mecanic¼ a.
20
Figura 2.8: Structura unei …bre mu¸sculare.
Mu¸schii sunt de dou¼ a feluri depinzând de modul în care apar la nivel
microscopic: mu¸schi netezi ¸si stria¸ti. Mu¸schii care sunt insera¸ti pe schelet
¸si care determin¼ a mi¸sc¼ arile mecanice sunt mu¸schii stria¸ti.
Mu¸schii stria¸ti reprezint¼ a cam 40 % din masa corpului uman. Un
astfel de mu¸schi const¼ a din milioane de componente numite …bre. Fiecare
…br¼ a are o lungime de ordinul cm (4 cm) ¸si diametrul de la 10 micrometri
la 100 micrometri. O …br¼ a const¼ a din 1000 de elemente numite mio…brile
care au diametrul de 1 micrometru (1 micrometru = 10
3
milimetri =
10
6
metri). Fiecare mio…bril¼ a const¼ a din …lamente cu diametru de 150
Å (1 Å = 10
10
metri) care sunt formate din molecule de actin¼ a sau
miozin¼ a. Aceste …bre formeaz¼ a o re¸tea extrem de regulat¼ a (Fig. 2.8).
Când mu¸schii se contract¼ a sau se alungesc …lamentele actinice ¸si …l-
amentele miozinicie alunec¼ a unele peste altele, astfel c¼ a …brele muscu-
lare î¸si modi…c¼ a pozi¸tia Fig. 2.9. Filamentele de actin¼ a sunt cuplate
prin pun¸tile z. Contrac¸tia mu¸schilor are loc în dou¼ a feluri. Dac¼ a for¸ta
(sarcina) care ac¸tioneaz¼ a asupra mu¸schiului r¼ amâne constant¼ a în tim-
21
Figura 2.9: Contrac¸tia …brei musculare.
pul contrac¸tiei, contrac¸tie este una izotonic¼ a. În alte cazuri capetele
mu¸schilor r¼ amân …xe ¸si lungimea mu¸schiului nu se modi…c¼ a. În acest caz
contrac¸tia poart¼ a numele de contrac¸tie izometric¼ a.
Mecanica mu¸schilor a fost studiat¼ a de A. V. Hill (1886-1977). Pen-
tru studiile efectuate a primit premiul Nobel pentru medicin¼ a în anul
1922. El a observat c¼ a sub ac¸tiunea unui stimul extern aplicat unui
mu¸schi, acesta r¼ aspunde dup¼ a o scurt¼ a perioad¼ a de timp numit¼ a pe-
rioad¼ a latent¼ a. Dup¼ a perioada latent¼ a, mu¸schiul începe s¼ a se contracte
¸si rata contrac¸tiei descre¸ste gradual. Exist¼ a o distan¸t¼ a minim¼ a r
m
la
care mu¸schiul se contract¼ a. Dac¼ a la un moment dat r este lungimea
mu¸schiului, el poate … mic¸sorat cu r ÷ r
m:
. Experimental s-a constatat
c¼ a rata contrac¸tiei (viteza cu care lungimea mu¸schiului se modi…c¼ a ·)
este propor¸tional¼ a cu lungimea cu care mu¸schiul se mai poate contracta
· =
dr
dt
= / (r ÷r
m
) (2.11)
Rezult¼ a c¼ a viteza de contrac¸tie este mai mare când contrac¸tia începe.
Viteza de contrac¸tie tinde la zero când contrac¸tia atinge valoarea maxim¼ a
(r ÷r
m
). Mai mult trebuie remarcat c¼ a valoarea constantei / este invers
propor¸tional¼ a cu sarcina (for¸ta) extern¼ a 1. Aceasta înseamn¼ a c¼ a dac¼ a
22
Figura 2.10: Evolu¸tia în timp a lungimii unei …bre musculare.
sarcina (for¸ta) este mare, mu¸schiul se contract¼ a lent, în timp ce dac¼ a
sarcina este mic¼ a, contrac¸tie are loc rapid.
r = r
m
+ (r
0
÷r
m
) c
kt
(2.12)
unde r
0
este lungimea ini¸tial¼ a a …brei musculare.
Reprezentarea rela¸tiei 2.12 este ar¼ atat¼ a în Fig. 2.10.
Mu¸schiul poate … tratat ca …ind format dintr-un element contractil
(EC) în paralel cu un element elastic (EE) care este în serie cu o alt
element elastic (Fig. 2.11).
Mu¸schii furnizeaz¼ a energie în procesul de contrac¸tie. O parte din
energia furnizat¼ a de muschi se utilizat¼ a pentru a efectua lucru mecanic
asupra sarcinii (greut¼ a¸tii). O alt¼ a parte se transform¼ a în c¼ aldur¼ a. În
primul caz are loc o deplasare a sarcinii (greut¼ a¸tii) împotriva gravita¸tiei.
Al doilea mod în care energia este cheltuit¼ a implic¼ a o dinamic¼ a la nivel
molecular ¸si poate … determinat¼ a doar în mod experimental.
Cum este de a¸steptat c¼ aldura disipat¼ a în mu¸schi este propor¸tional¼ a
cu contrac¸tia r.
Când se aplic¼ a sarcina, …lamentele încep s¼ a se deplaseze unele fa¸t¼ a de
altele pân¼ a ce tensiunea din mu¸schi devine egal¼ a cu greutatea sarcinii
ridicate. În continuare componentele elastice se mic¸soreaz¼ a ¸si ridic¼ a
greutatea. Între momentele A ¸si B contrac¸tia este izometric¼ a -lungime
constant¼ a- iar între momentele B¸si C este izotonic¼ a -for¸t¼ a constant¼ a (Fig.
23
Figura 2.11: Reprezentarea mecanic¼ a a unui mu¸schi.
2.12).
C¼ aldura Q care este dezvoltat¼ a în mu¸schi este:
Q = ¹r (2.13)
unde ¹ este o constant¼ a empiric¼ a.
Pe de alt¼ a parte lucrul mecanic efectuat asupra masei ` este
1 = Gr = `qr (2.14)
Astfel energia furnizat¼ a de mu¸schi este:
1 = Q+ 1 = (¹ + `q) r (2.15)
Puterea furnizat¼ a de mu¸schi în unitatea de timp este:
1 =
1
t
= (¹ + `q)
r
t
= (¹ + `q) · (2.16)
unde t este timpul în care se realizeaz¼ a contrac¸tia, · este viteza de
contrac¸tie.
Hill a observat c¼ a puterea dezvoltat¼ a este propor¸tional¼ a cu diferen¸ta
dintre sarcina maxim¼ a pe care o poate sus¸tine mu¸schiul (`
0
q) ¸si sarcina
care ac¸tioneaz¼ a asupra sa (`q).
1 = 1(`
0
÷`) q (2.17)
24
Figura 2.12: Contrac¸tia unei …bre musculare
iar 1 este o constant¼ a.
Din rela¸tiile 2.16 ¸si 2.17 rezult¼ a:
(¹ + `q) · = 1(`
0
÷`) q (2.18)
(¹ + `q) (· + 1) = (¹ + `
0
q) 1 (2.19)
Ecua¸tia poart¼ a numele de ecua¸tia fundamental¼ a a contrac¸tiei:
(¹ + `q) (· + 1) = ct. (2.20)
Aceasta înseamn¼ a c¼ a cu cât masa ridicat¼ a este mai mare cu atât viteza
cu care se ridic¼ a este mai mic¼ a ¸si invers.
Capitolul 3
Bioreologie
Reologia este ramura mecanicii care studiaz¼ a deformarea ¸si curg-
erea unor materiale sub ac¸tiunea for¸telor aplicate asupra lor, curgerea
lichidelor ¸si deformarea corpurilor plastice.
3.1 Corpuri elastice, plastice ¸si vâscoelas-
ticitatea
Elasticitatea este tendin¸ta unui corp de a reveni la forma ini¸tial¼ a
când for¸ta deformatoare care ac¸tioneaz¼ a asupra corpului este anulat¼ a.
Structurile cristaline, sau corpurile solide, precum oasele, au un
grad mic de elasticitate datorit¼ a structurii interne care permite doar
alunecarea unul peste altul a planelor cristaline.
Spre deosebire de corpurile cu structuri cristaline, corpurile care au o
structur¼ a polimeric¼ a, piele, tendoane, cartilaje, mu¸schi, vase sanguine,
sunt formate din lan¸turi lungi de molecule. Aplicarea unor for¸te asupra
unor astfel de corpuri determin¼ a o alungire sau comprimare aprecia-
bil¼ a a moleculelor din care sunt formate. Astfel aceste corpuri se alungesc
sau comprima cu u¸surin¸t¼ a. Când for¸ta este eliminat¼ a, moleculele ajung
la lungimea ini¸tial¼ a, astfel c¼ a ¸si corpul ajunge la valoarea ini¸tial¼ a.
3.1.1 Legea lui Hooke
Alungirea (comprimarea) unui corp sub ac¸tiunea unei for¸te este pro-
por¸tional¼ a cu m¼ arimea for¸tei ¸si lungimea ini¸tial¼ a ¸si invers propor¸tional¼ a
25
26
Figura 3.1: Alungirea unui corp sub ac¸tiunea unei for¸te externe.
cu sec¸tiunea lui (Fig. 3.1).
| =
1
1
1|
0
o
(3.1)
unde:
1 este for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra corpului exprimat¼ a în Newtoni
(N),
|
0
este lungimea corpului nedeformat exprimat¼ a în metri (m),
o este sec¸tiunea corpului exprimat¼ a în metri p¼ atra¸ti (m
2
),
| este alungirea sau comprimarea exprimat¼ a în metri (m)
1 este o constant¼ a de material numit¼ a modulul de elasticitate Young
exprimat¼ a în N/m
2
.
O alt¼ a form¼ a a legii lui Hooke este
o = 1 (3.2)
unde:
o = 1,o poart¼ a numele de efort unitar exprimat în N/m
2
.
= |,|
0
este alungirea (comprimarea) relativ¼ a, care este o
m¼ arime adimensional¼ a.
Un mod mai simplu de a exprima acest lucru este
1 = / | (3.3)
unde / este constant¼ a de elasticitate exprimat¼ a în N/m.
Foarte multe corpuri urmeaz¼ a aceast¼ a comportare doar pentru val-
ori mici ale for¸tei deformatoare. Punctul P (Fig. 3.2) pân¼ a la care
deformarea este propor¸tional¼ a cu for¸ta, poart¼ a numele de limit¼ a de
propor¸tionalitate. În continuare deformarea nu mai este direct pro-
por¸tional¼ a cu for¸ta dar ea r¼ amâne una elastic¼ a (dac¼ a se elimin¼ a for¸ta
deformatoare) se revine la momentul ini¸tial.
27
Figura 3.2: Deformarea unui corp sub ac¸tiunea unei for¸te externe. P - limita
de propor¸tionalitate, E - limita de deformare elastic¼ a, C- punct de curgere ¸si
R - punct de rupere.
Plasticitatea este tendin¸ta unui material s¼ a sufere o deformare per-
manent¼ a. Aceasta se petrece atunci când este atins¼ a limita de deformare
elastic¼ a - punctul E (Fig. 3.2). Dincolo de aceast¼ a limit¼ a materialul
r¼ amâne permanent deformat. Doar câteva materiale îndeplinesc aceast¼ a
condi¸tie. Cele mai multe au o mic¼ a revenire spre forma ini¸tial¼ a. Acest lu-
cru se petrece pân¼ a la limita de curgere - punctul C (Fig. 3.2), dup¼ a care
deformarea necesit¼ a for¸te mai mici pân¼ a la punctul de rupere - punctul
R (Fig. 3.2).
Corpurile vâscoelastice sunt corpuri cu elasticitate întârziat¼ a. Vâs-
coelasticitatea este tendin¸ta corpurilor de a se deforma în timp. Ea
este o proprietate relevant¼ a în cazul materialelor organice din copurile
vii. Exist¼ a ¸si materiale arti…ciale care posed¼ a o astfel de proprietate ca
de exemplu cele utilizate pentru saltele ortopedice. Pe o astfel de saltea
senza¸tia ini¸tial¼ a este c¼ a se st¼ a pe un corp rigid. Apoi materialul ia forma
corpului. Astfel de solide poart¼ a numele de solide Kelvin a c¼ aror de-
formare depinde de efortul unitar ¸si timp. De exemplu peretele vaselor
sanguine pot … considerate solide Kelvin. Acestea sunt formate din …bre
de elastin¼ a ¸si colagen.
Cercet¼ ari recente (Rheology of Human Blood Plasma: Viscoelastic
Versus Newtonian Behavior de M. Brust, C. Schaefer, R. Doerr, L. Pan,
M. Garcia, P. E. Arratia, and C. Wagner publicat în Phys. Rev. Lett.
110, 078305 în num¼ arul din 15 februarie din 2013) au ar¼ atat c¼ a plasm¼ a
28
sanguin¼ a este u¸sor elastic¼ a, spre deosebire de ap¼ a care nu are astfel de
propriet¼ a¸ti. Pân¼ a în momentul actual s-a considerat c¼ a plasma era un
lichid obi¸snuit. Proprietatea de elasticitate ar putea … important¼ a pentru
modelarea ‡uxul de sânge în vasele sanguine mici ¸si pentru dezvoltarea de
înlocuitori ai plasmei care s¼ a se potriveasc¼ a exact propriet¼ a¸tilor sângelui.
Fie un lichid vâscos între dou¼ a discuri orizontale, discul de jos …ind
…x iar cel de sus rotit cu o vitez¼ a constant¼ a. Când se elimin¼ a for¸tele care
¸tin discul de sus în mi¸scare, dac¼ a acesta se rote¸ste pu¸tin înapoi, pe cont
propriu, atunci lichidul prezint¼ a elasticitate. Pentru a pune în eviden¸t¼ a
efectul de elasticitate autorii au folosit un aparat care a permis s¼ a se
dep¼ arteze dou¼ a pl¼ aci între care s-a introdus o mic¼ a cantitate de plasm¼ a
(o pic¼ atur¼ a mic¼ a). În aceast¼ a con…gura¸tie, un ‡uid vâscoelastic produce
între cele dou¼ a pl¼ aci un …lament sub¸tire (Fig. 3.3). Apa pur¼ a nu produce
astfel de …lamente. Ca exemplu de astfel de lichid se poate da saliva.
Dac¼ a se pune o pic¼ atur¼ a de saliv¼ a între degete ¸si acestea se dep¼ arteaz¼ a se
observ¼ a formarea unui …lament. Echipa de cercet¼ atori a ob¸tinut …lamente
nu numai în plasma sanguin¼ a dar ¸si în cazul unei plasme sintetice care a
fost realizat¼ a prin ad¼ augarea de polimeri în ap¼ a. Ei au înregistrarea video
fenomenul pentru a m¼ asura diametrul …lamentului ¸si modul în care acesta
se schimb¼ a func¸tie de timp. Echipa a observat, de asemenea, mici m¼ argele
care apar de-a lungul …lamentului, cum este de a¸steptat într-un ‡uid
elastic. Elasticitatea apare probabil din cauza proteinelor plasmatice care
au tendin¸ta de a reveni la forma lor ini¸tial¼ a dup¼ a ce sunt întinse în cursul
curgerii lichidului. În plus, membrii echipei conduse de Paulo Arratia de
la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia au pus în eviden¸t¼ a
elasticitatea plasmei când aceasta a fost for¸tat¼ a s¼ a curg¼ a prin tuburi
cu diametrul de 50 de microni. De¸si modul de curgere al sângelui este
determinat într-o mare m¼ asur¼ a de c¼ atre celulele rosii, o descriere complet¼ a
trebuie s¼ a includ¼ a în continuare ¸si propriet¼ a¸tile plasmei. De exemplu,
într-un ‡uid obi¸snuit ca apa, apar vârtejuri în aval de un obstacol, cum ar
… o piatr¼ a într-un pârâu care curge rapid. Dar într-un lichid vâscoelastic
pot apare vârtejuri în amonte de obstacol, care, în vasele de sânge ar
putea … o constric¸tie. Astfel de vârtejuri ac¸tioneaz¼ a împotriva form¼ arii
de cheaguri în apropierea de locuri unde exist¼ a o constric¸tie.
29
Figura 3.3: Evolu¸tia în timp a unui lichid care prezint¼ a propiet¼ a¸ti elastice
atunci când pl¼ acile între care se a‡¼ a se dep¼ arteaz¼ a una de alta.
3.2 Curgerea ‡uidelor
Un ‡uid este caracterizat de faptul c¼ a dac¼ a se aplic¼ a o for¸t¼ a tan-
gen¸tial¼ a la suprafa¸ta sa acesta începe s¼ a se mi¸ste. Aceast¼ a proprietate
caracterizeaz¼ a atât lichidele cât ¸si gazele. Mai mult s-a observat c¼ a dac¼ a
o parte a ‡uidului î¸si m¼ are¸ste viteza de deplasare o alt¼ a parte se
opune acestei tendin¸te. Frecarea intern¼ a pe care o posed¼ a lichidele sau
‡uidele în general ac¸tioneaz¼ a între diversele p¼ ar¸ti ale ‡uidului ¸si deter-
min¼ a un transfer de impuls de la por¸tiunile din ‡uid cu viteze mai mari
spre por¸tiunile din ‡uid care au viteze mai mici. Starea ‡uidului în care
p¼ ar¸ti diferite ale sale au diferite viteze nu este o stare de echilibru. Propri-
etatea ‡uidelor de a transfera impuls de la por¸tiunile cu viteze mai mari
spre por¸tiunile care au viteze mai mici poart¼ a denumirea de vâscozitate.
În particular, când un ‡uid care curge este în contact cu un perete solid,
stratul super…cial a‡at în contact cu peretele se a‡¼ a în repaus datorit¼ a
for¸telor de adeziune molecular¼ a dintre ‡uid ¸si solid. Astfel, când un ‡uid
curge printr-o conduct¼ a, viteza straturilor de ‡uid cre¸ste cu cât acestea
sunt mai dep¼ artate de perete. Viteza maxim¼ a se atinge pe axa cilin-
drului. Datorit¼ a vâscozit¼ a¸tii exista un transfer de impuls din interiorul
‡uidului c¼ atre perete. Impulsul transferat în unitatea de timp pe uni-
tatea de suprafa¸t¼ a determin¼ a presiunea pe care ‡uidul o exercit¼ a asupra
30
conductei.
Elementele de mecanica ‡uidelor sunt necesare pentru a explica în
sistemele biologice curgerea sângelui la om, animale ¸si a apei prin tuburile
capilare ale plantelor.
În general, dinamica curgerii ‡uidelor este un subiect complex ¸si multe
aspecte ale mi¸sc¼ arii ‡uidelor sunt înc¼ a neinvestigate. Cu toate acestea
analiza curgerii laminare a unui ‡uid incompresibil este simpl¼ a. Un ‡uid
este incompresibil dac¼ a densitatea lui r¼ amâne constant¼ a în timpul cur-
gerii. De¸si nici un ‡uid nu este practic incompresibil, presupunem c¼ a
sunt incompresibile acele ‡uide a c¼ aror varia¸tie de densitate este mic¼ a ¸si
poate … neglijat¼ a.
Spunem c¼ a avem o curgere sta¸tionar¼ a dac¼ a viteza ‡uidului în orice
punct din spa¸tiu r¼ amâne constant¼ a în timp, de¸si ea poate varia de la
punct la punct.
Când mi¸scarea ‡uidului poate … vizualizat¼ a prin straturi care se de-
plaseaz¼ a paralel unele cu altele spunem c¼ a aceasta curgere este lam-
inar¼ a. Curgerea laminar¼ a este o curgere lin¼ a, în interiorul ‡uidului
neap¼ arând vârtejuri.
3.2.1 Coe…cientul de vâscozitate
Se consider¼ a o curgere laminar¼ a pe o suprafa¸t¼ a solid¼ a plan¼ a. Stratul
de ‡uid în contact cu suprafa¸ta aderent¼ a r¼ amâne în repaus. Datorit¼ a
vâscozit¼ a¸tii sau frec¼ arii interne, stratul de ‡uid tinde s¼ a mic¸soreze viteza
stratului a‡at deasupra sa. Din acest motiv straturile se vor mi¸sca cu
viteze diferite ¸si va exista un gradient al vitezei în ‡uid. În general
vâscozitatea va stopa dup¼ a un timp curgerea ‡uidului. Pentru a nu se
petrece acest lucru trebuie ac¸tionat cu o for¸t¼ a la suprafa¸ta ‡uidului care
s¼ a determine mi¸scarea stratului respectiv cu viteza · constant¼ a. Situa¸tia
este reprezentat¼ a în Fig. 3.4.
Se presupune c¼ a viteza curgere a ‡uidului se modi…c¼ a de-a lungul axei
Ox, adic¼ a viteza ‡uidului este dependent¼ a doar de coordonata x.
Experimental s-a constatat c¼ a for¸ta de frecare dintre straturi este
1(r) = ÷jo
·
r
(3.4)
unde:
o este suprafa¸ta exprimat¼ a în m
2
,
31
Figura 3.4: Curgerea vâscoas¼ a a unui ‡uid.
Figura 3.5: Gradientul vitezei unui lichid
32
· este varia¸tia de vitez¼ a în jurul punctului de coordonat¼ a r expri-
mat¼ a în m/s,
r este distan¸ta pe care are loc varia¸tia de vitez¼ a exprimat¼ a în metri.
Raportul
v
x
reprezint¼ a gradientul vitezei de coordonata r (Fig. 3.5).
Constanta j poart¼ a numele de coe…cient de vâscozitate. Cu cât acesta
este mai mare cu atât for¸ta necesar¼ a curgerii ‡uidului este mai mare. În
sistemul de unit¼ a¸ti S.I. unitatea de m¼ asur¼ a a vâscozit¼ a¸tii este
[j] =
[1][r]
[o][·]
=
N m s
m
2
m
=
Ns
m
2
= daP (decapoise)
Ecua¸tia 3.4 se scrie în mod exact
1 = ÷jo

dr
(3.5)
În Tabelul 1 sunt prezenta¸ti câ¸tiva coe…cien¸ti de vâscozitate la 37

C.
Tabelul 1
Coe…cien¸ti de vâscozitate
Substan¸t¼ a j (daP)
Hidrogen 0. 91 10
5
Aer 1. 90 10
5
Oxigen 1. 92 10
5
Vapori de ap¼ a 1. 66 10
5
Ap¼ a 0. 69 10
3
Glicerin¼ a 0. 35
Sânge 3 ÷4 10
3
Plasm¼ a v 1. 4 10
3
Vâscozitatea lichidelor descre¸ste în general cu cre¸sterea temperaturii.
Aceasta se petrece deoarece la temperaturi mai mari moleculele se mi¸sc¼ a
mai u¸sor. Pentru lichidele cu coe…cien¸ti de vâscozitate mici, precum apa,
sc¼ aderea acestuia este nesemni…cativ¼ a. Îns¼ a pentru lichidele organice
coe…cientul de vâscozitate variaz¼ a aproximativ conform rela¸tiei:
j (1) = ¹ +
1
1
(3.6)
unde
33
1 este temperatura absolut¼ a exprimat¼ a în grade Kelvin
¹ ¸si 1 sunt constante care se determin¼ a empiric.
Astfel la cre¸sterea temperaturii ‡uidele curg mult mai u¸sor (de exem-
plu mierea).
Spre deosebire de lichide, vâscozitatea gazelor descre¸ste cu sc¼ aderea
temperaturii. Acest lucru se explic¼ a prin faptul c¼ a la temperaturi înalte
ciocnirile dintre molecule sunt mult mai frecvente ¸si deci frecarea intern¼ a
este mai mare.
Pentru gaze coe…cientul de vâscozitate variaz¼ a dup¼ a rela¸tia:
j =
_
311
j
s
_
1 (3.7)
unde
1 = 8. 14 J/mol K ,
1 este temperatura în grade Kelvin ¸si
j este masa molar¼ a a gazului în grame.
Fluidele al c¼ aror coe…cient de vâscozitate depinde doar de temper-
atur¼ a ¸si care poate … considerat constant în timpul unei curgeri laminare
sta¸tionare poart¼ a numele de ‡uide newtoniene.
Pentru ‡uidele nenewtoniene coe…cientul de vâscozitate depinde ¸si
de viteza de curgere. De exemplu sângele nu este un ‡uid newtonian. Un
alt exemplu de lichid nenewtonian este lichidul sinoval care se a‡¼ a în
articula¸tiile oaselor. El are rol de a mic¸sora for¸tele de frecare dintre oase.
Acest ‡uid devine lubri…ant. Vâscozitatea lichidului sinoval scade o dat¼ a
cu cre¸sterea presiunii (lichid nenewtonian pseudoplastic) astfel c¼ a mobil-
itatea articula¸tiei cre¸ste. Aceast¼ a proprietate este datorat¼ a moleculelor
de lubricin¼ a ¸si acid hialuronic care se aliniaz¼ a cu u¸surin¸t¼ a când cre¸ste
presiunea în cavitatea articular¼ a ¸si care în plus sunt ‡exibile.
3.2.2 Ecua¸tia de continuitate
Se consider¼ a curgerea unui ‡uid printr-un tub. Când curgerea are loc
se presupune implicit c¼ a nu exist¼ a pierderi ¸si nici surse suplimentare de
‡uid. Aceasta înseamn¼ a c¼ a volumul de ‡uid care intr¼ a în tub este egal cu
volumul de ‡uid care iese prin tub în unitatea de timp. În cazul ‡uidelor
incompresibile viteza ‡uidului este func¸tie de aria sec¸tiunii tubului. Dac¼ a
34
Figura 3.6: Ecua¸tia de continuitate.
se consider¼ a situa¸tia din Fig. 3.6. în care ‡uidul este incompresibil, atunci
volumul o
1
·
1
t trebuie s¼ a …e egal cu volumul o
2
·
2
t.
o
1
·
1
t = o
2
·
2
t (3.8)
Debitul volumic Q reprezint¼ a volumul de lichid care trece prin sec¸ti-
unea conductei în unitatea de timp. Rezult¼ a:
Q =
o
1
·
1
t
t
=
o
2
·
2
t
t
adic¼ a
Q = o
1
·
1
= o
2
·
2
(3.9)
Ecua¸tia poart¼ a numele de ecua¸tia de continuitate. Debitul volumic
al unui ‡uid incompresibil printr-o conduct¼ a cu sec¸tiunea variabil¼ a este
constant.
3.2.3 Curgerea ‡uidelor vâscoase prin conducte
În continuare se consider¼ a curgerea unui ‡uid printr-un cilindru. Ream-
intim c¼ a viteza straturilor de ‡uid depinde de distan¸ta de la centrul con-
ductei. Cu cât straturile sunt mai dep¼ artate de centru cu atât viteza
acestora este mai mic¼ a. La limit¼ a, stratul de lâng¼ a suprafa¸ta tubului,
35
Figura 3.7: Curgerea lichidului printr-o conduct¼ a.
Figura 3.8: Pro…lul vitezei într-o conduct¼ a ¼ an care circul¼ a un ‡uid vâscos.
are vitez¼ a nul¼ a. Pro…lul vitezei ‡uidului în interiorul conductei este unul
parabolic. Se consider¼ a o conduct¼ a cu sec¸tiunea o, lungimea 1, raza 1,
la capetele c¼ aruia exist¼ a o diferen¸t¼ a de presiune j = j
1
÷j
2
(Fig. 3.7)
Se ob¸tine c¼ a pro…lul ‡uidului în interiorul conductei este unul par-
abolic (Fig. 3.8)
· (:) =
(1
2
÷:
2
) j
41j
(3.10)
unde j este coe…cientul de vâscozitate.
Debitul volumic Q este volumul de ‡uid ce curge prin conduct¼ a în
unitatea de timp. Pentru calcularea debitului volumic se porne¸ste de la
expresia debitului volumic elementar de lichid ce curge prin por¸tiunea
cuprins¼ a între : ¸si : + d:.
dQ = · (:) do =
(1
2
÷:
2
) j
41j
2::d:
36
unde do = 2::d: este aria coroanei circulare. Pentru a calcula debitul
volumic trebuie însumate debitele de volum elementare
Q =
_
R
0
(1
2
÷:
2
) j
41j
2::d: =
:j
21j
_
1
2
_
R
0
:d: ÷
_
R
0
:
3
d:
_
Q =
:j
21j
_
1
2
1
2
2
÷
1
4
4
_
=
:1
4
8j1
j (3.11)
Aceasta este rela¸tia Poisseuille. Ea poate … exprimat¼ a prin analogie
cu legea lui Ohm din electricitate: Rezisten¸ta unei por¸tiuni de circuit 1
este raportul dintre tensiunea l ¸si intensitatea 1.
1 =
l
1
Astfel se poate de…ni rezisten¸ta ¹ datorat¼ a for¸telor de frecare intern¼ a
¹ =
Q
j
(3.12)
Rela¸tia Poisseuille ar¼ at¼ a c¼ a o reducere mic¼ a a diametrului tubului
duce la o sc¼ adere important¼ a a debitului.
Raza Debit Presiune care men¸tine debitul constant
1
0
Q
0
120 mm coloan¼ a de Hg
0. 91
0
0. 65Q
0
184 mm coloan¼ a de Hg
0. 81
0
0. 41Q
0
292 mm coloan¼ a de Hg
0. 71
0
0. 24Q
0
500 mm coloan¼ a de Hg
Presiunea de 1mm coloan¼ a de mercur este egal¼ a cu presiunea creat¼ a
de o coloan¼ a de mercur cu în¼ al¸time de 1 mm. Pentru a observa care
este valoarea presiunea exprimat¼ a în N/m
2
se consider¼ a o coloan¼ a de
mercur de în¼ al¸time / ¸si sec¸tiune o. Cunoscând densitatea mercurului
j = 13400 kg/m
3
¸si accelera¸tia gravita¸tional¼ a q = 9. 8 m/s
2
, greutatea
acestei coloane de mercur este
G = `q = \ jq = o/jq
Atunci presiunea este
j =
G
o
= jq/
37
Pentru / = 1mm = 10
3
m rezult¼ a ca presiunea unei coloane de
mercur de 1 mm este
j = 13600 9. 8 10
3
= 133. 3 N/m
2
Astfel se introduce o nou¼ a unitate de m¼ asur¼ a pentru presiune care
poart¼ a numele de torr. Astfel 1 torr = 133. 3 N/m
2
. Trebuie remarcat
c¼ a presiunea normal¼ a care este presiunea atmosferic¼ a standard 1 atm
(atmosfer¼ a) = 1. 013 10
5
N/m
2
= 760 torri.
3.2.4 Legea lui Bernoulli
Suma dintre presiunea static¼ a, dinamic¼ a ¸si hidrostatic¼ a în acela¸si
punct în orice punct al unei conducte este constant¼ a.
- presiunea static¼ a j este presiunea datorat¼ a unor ac¸tiuni exterioare
care ac¸tioneaz¼ a asupra ‡uidului.
- presiunea dinamic¼ a este presiunea datorit¼ a mi¸sc¼ arii ‡uidului ¸si
are formula
j
din
= j
·
2
2
unde · este viteza ‡uidului în punctul considerat iar j este densitatea
‡uidului.
- presiunea hidrostatic¼ a este presiunea datorat¼ a situ¼ arii ‡uidului
în câmpului gravita¸tional
j
hid
= jq/
unde q este accelera¸tia gravita¸tional¼ a ¸si / este în¼ al¸timea.
Legea lui Bernoulli rezult¼ a din legea de conservarea energiei. Matem-
atic legea lui Bernoulli se scrie ca
j + j
·
2
2
+ jq/ = ct. (3.13)
Formula este valabil¼ a pentru ‡uidele ideale (‡uide incompresibile cu
coe…cient de vâscozitate nul)
3.2.5 Curgere turbulent¼ a
Curgerea ordonat¼ a a unui ‡uid în straturi paralele este o curgere
laminar¼ a. Acest lucru este valabil pentru viteze mici. La viteze mari,
38
Figura 3.9: Pic¼ atur¼ a colorat¼ a de ulei într-un vas cilindric cu acela¸si ulei, care
se rote¸ste în jurul axului vasului.
curgerea devine dezordonat¼ a ¸si particulele descriu traiectorii neregulate
¸si aleatorii. În acest caz curgerea poart¼ a numele de curgere turbulent¼ a.
Viteza de curgere la care curgerea devine turbulent¼ a depinde de:
- coe…cientul de vâscozitate j
- aria sec¸tiunii conductei o
- densitatea ‡uidului j.
Pentru în¸telegere se consider¼ a urm¼ atorul experiment: Se introduce o
pic¼ atur¼ a de ulei colorat¼ a într-un vas plin cu ulei transparent, în centrul
c¼ aruia exist¼ a un cilindru care se rote¸ste cu vitez¼ a variabil¼ a (Fig. 3.9).
Când viteza de rota¸tie e mai mare pic¼ atura se alunge¸ste. Când mi¸s-
carea de rota¸tie înceteaz¼ a, pic¼ atura se reface. Aceasta înseamn¼ a c¼ a, în
interiorul vasului curgerea uleiului este una laminar¼ a.
În cazul apei, acest lucru nu este posibil, deoarece curgerea devine
rapid turbulent¼ a ¸si difuzia este puternic¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼ a lichidele
vâscoase se amestec¼ a foarte greu.
Reynolds a efectuat o serie de experimente cu privire la curgerea
‡uidelor prin conducte. El a introdus o m¼ arime adimensional¼ a care s¼ a
caracterizeze modul în care are loc curgerea. Aceast¼ a m¼ arime a fost apoi
numit¼ a num¼ arul lui Reynolds ¹.
Când num¼ arul lui ¹ este mic, predominante sunt efectele datorate
frec¼ arii. Când un astfel de lichid este pus în mi¸scare, apare o curg-
ere laminar¼ a care înceteaz¼ a când înceteaz¼ a ¸si ac¸tiunea exterioar¼ a. Când
39
num¼ arul lui Reynold ¹ este mare curgerea va … turbulent¼ a.
În cursul experimentelor f¼ acute în 1880, Reynolds a g¼ asit c¼ a trecerea
de la curgerea laminar¼ a la una turbulent¼ a se face când ¹ = 1700. În
cazul curgerii lichidului printr-o conduct¼ a num¼ arul lui Reynolds este:
¹ =
21j·
j
(3.14)
unde
1 este raza conductei exprimat¼ a în metri,
j densitatea ‡uidului exprimat¼ a în kg/m
3
.
· viteza de curgere a ‡uidului exprimat¼ a în m/s
j este coe…cientul de vâscozitate exprimat în daP (decapoise).
În acest caz, trecerea de la curgerea laminar¼ a la curgerea turbulent¼ a
are loc atunci când ¹ = 1700.
3.3 Aplica¸tii
3.3.1 Hemodinamic¼ a
Studiul curgerii sângelui prin sistemul arterial ¸si venos formeaz¼ a subiec-
tul hemodinamicii. Sângele este un lichid vâscos compus din celule (albe
¸si ro¸sii) ¸si plasm¼ a. El este de 3÷4 ori mai vâscos decât apa. Coe…cientul
de vâscozitate al plasmei din sânge este de 1,8 ori mai mare decât al apei.
Valoarea mare a vâscozit¼ a¸tii sângelui este dat¼ a de existen¸ta celulelor, în
particular a celulelor ro¸sii, care cresc frecarea ¸si deci ¸si vâscozitatea sân-
gelui. Procentul de celule este de 42% ¸si restul de 58 % este plasm¼ a.
Vâscozitatea plasmei scade cu cre¸sterea temperaturii astfel c¼ a la temper-
atura de 38

C, vâscozitatea ajunge la 1 mdaP. În Fig. 3.10 este ar¼ atat¼ a
varia¸tia coe…cientului de vâscozitate al sângelui în func¸tie de procentajul
de celule.
Este de remarcat c¼ a atunci când sângele curge prin vase mai înguste,
vâscozitatea sa este mai mic¼ a decât atunci când curge prin vase mai largi.
Vâscozitatea descre¸ste cu diametrul capilarului, iar când acesta este mai
mic de 1 mm vâscozitatea sângelui tinde c¼ atre valoarea vâscozit¼ a¸tii plas-
mei. Acest efect cunoscut sub numele de efect Fahraeus – Lindgvist ¸si
este determinat probabil de alinierea celulelor ro¸sii în vasele înguste; aces-
tea în loc s¼ a se deplaseze aleatoriu, ajung s¼ a se deplaseze în mod ordonat
în vasele de sânge.
40
Figura 3.10: Cre¸sterea coe…cientului de vâscozitate a sângelui functie de
procentajul de celule din acesta.
Curgerea sângelui prin arterele ¸si venele din corpului uman este una
laminar¼ a, ceea ce înseamn¼ a c¼ a viteza este maxim¼ a de-a lungul axei vasului
¸si scade spre zero la perete. Celulele ro¸sii tind s¼ a se acumuleze în centru,
deoarece viteza sângelui este maxim¼ a. Acesta face ca vâscozitatea s¼ a
devin¼ a maxim¼ a în centru ¸si s¼ a descreasc¼ a înspre pere¸tii vasului. Lâng¼ a
pere¸tii vasului sângele este s¼ ar¼ acit mult în celule ro¸sii ¸si curge cu viteze
mult mai mari decât cele ar rezulta din formula lui Poisseuille. Din
motivul de mai sus, când sângele intr¼ a într-un vas secundar, densitatea
de celule ro¸sii în acesta este mai mic¼ a decât cea din vasul principal (Fig.
3.11).
Aplica¸ tie 1: Viteza medie de curgere a sângelui prin aort¼ a.
Cunoscând c¼ a debitul volumic al sângelui prin aort¼ a este 5,65 l/min
s¼ a se determine viteza medie cu care sângele curge. Se cunoa¸ste c¼ a raza
aortei este 1 cm.
Se porne¸ste de la rela¸tia care leag¼ a debitul volumic de viteza de curg-
ere
Q = ·o = ·::
2
Rezult¼ a
· =
Q
::
2
=
5. 66 10
3
60 3. 14 10
4
= 0. 3 m/s = 30 cm/s
41
Figura 3.11: P¼ atrunderea sângelui dintr-un vas principal într-un vas secundar.
Aplica¸ tie 2: Num¼ arul lui Reynolds pentru sânge
S¼ a se estimeze num¼ arul lui Reynolds pentru curgerea sângelui prin
aort¼ a. Se cunoa¸ste densitatea j = 1050 kg/m
3
. : = 1 cm, · = 30 cm/s ¸si
j = 4 10
3
daP (decapoise).
Folosind formula 3.14 rezult¼ a
¹ =
21·j
j
=
2 10
2
0. 3 1050
4 10
3
= 1575
Curgerea sângelui este una laminar¼ a ¸si este destul de apropiat¼ a de
una turbulent¼ a.
Aplica¸ tie 3: Viteza sângelui prin capilare
Sângele din aort¼ a ajunge în …nal în re¸teaua capilarelor. Se cunoa¸ste
c¼ a raza aortei este :
a
= 1 cm, num¼ arul de capilare din corpul uman este
aproximativ ` = 4 10
9
¸si c¼ a raza medie a acestora este :
c
= 4 10
4
cm.
Pentru aceasta se consider¼ a c¼ a sângele este un ‡uid incompresibil ¸si
se aplic¼ a ecua¸tia de continuitate
·
a
o
a
= `·
c
o
c
unde ·
a
= 30 cm/s, este viteza sângelui prin aort¼ a, o
a
este aria sec¸tiunea
aortei, ·
c
viteza sângelui prin capilare ¸si o
v
este aria sec¸tiunii capilarului.
Atunci
·
a
::
2
a
= `·
c
::
2
c
42
Rezult¼ a
·
c
=
·
a
:
2
a
`:
2
c
=
30 10
2
1
4 10
9
(4 10
4
)
2
= 0. 5 10
3
m/s
·
c
= 0. 5 mm/s
În rela¸tia de mai sus raza aortei ¸si a capilarelor este exprimat¼ a în mm.
Experimental s-a constatat c¼ a valoarea cu care curge sângele prin
capilare este 1 mm/s.
3.3.2 Presiunea sângelui
Contrac¸tiei ¸si relaxarea inimii, determin¼ a o curgere oscilant¼ a prin
corpul uman. Presiunea sângelui trebuie m¼ asurat¼ a atât în momentul
contrac¸tiei inimii (sistol¼ a) cât ¸si în momentul relax¼ arii (diastol¼ a) . Pre-
siunea sângelui este presiunea pe care aceast¼ a o exercit¼ a asupra pere¸tilor
vaselor de sânge. Se poate vorbi de presiune arterial¼ a, venoas¼ a , intra-
pulmonar¼ a. Cel mai des se determin¼ a presiunea arterial¼ a , respectiv
presiunea în artera brahial¼ a - în bra¸t, deoarece presiunea în celelalte vase
sanguine este mai mic¼ a decât presiunea arterial¼ a. M¼ arimile caracteristice
sunt presiunea arterial¼ a sistolic¼ a care este valoarea maxim¼ a a presiunii
în cursul unui ciclu cardiac, corespunzând sistolei ventriculare. Valoarea
normal¼ a a acesteia este 100-140 mm coloan¼ a de mercur. Ea depinde de
for¸ta de contrac¸tie a ventriculului stâng. Presiunea arterial¼ a distolic¼ a
este valoarea minim¼ a în cadrul unui ciclu cardiac ¸si corespunde sfâr¸sit-
ului diastolei ventriculare. Ea depinde de rezisten¸ta periferic¼ a opus¼ a de
sistemul arterial. Valoarea normal¼ a este situat¼ a în intervalul 60-90 mm
coloan¼ a de mercur.
3.3.3 Reglarea ‡uxului sanguin
Atunci când presiunea arterial¼ a este în repaus j
0
= 120 torr ¸si debitul
de sânge este de Q
0
= 5 l/min. În cazul efortului …zic acesta cre¸ste la
Q = 15 l/min iar presiunea de j = 180 torr. Atunci din rela¸tia 3.11 se
scrie:
Q
0
=
:1
4
0
8j1
j
0
Q = 3Q
0
=
:1
4
8j1
j =
:1
4
8j1
j
43
Rezult¼ a 1 = 1.181
0
.Aceasta înseamn¼ a c¼ a raza arterei cre¸ste. Rezult¼ a
c¼ a prin modi…carea razei vaselor de sânge din sistemul arterial debitul
de sânge este controlat ¸si cre¸sterea debitului de sânge se face f¼ ar¼ a ca
presiunea din vasele de sânge s¼ a creasca foarte mult. Practic sistemul de
arteriole controleaz¼ a în mare parte debitul sanguin. Prin vasoconstric¸tie
se poate reduce ‡uxul de sânge în anumite p¼ ar¸ti ale organismului în timp
prin vasodilatare cre¸ste ‡uxul de sânge.
Aceste fenomene pot avea loc datorit¼ a modului în care sunt construite
vasele de sânge. Ele con¸tin:
- …bre de elastin¼ a care se g¼ asesc în tunica medie. Ele sunt u¸sor ex-
tensibile ¸si au modul lui Young 1 = 3 10
5
N/m
2
.
- …bre de colagen care sunt mai rezistente la întinderi ¸si care confer¼ a
vaselor de sânge rezisten¸ta la presiuni mari. Acestea se g¼ asesc în principal
în tunica medie ¸si extern¼ a ¸si au modul lui Young 1 = 10
5
N/m
2
.
44
Capitolul 4
Elementele de termodinamic¼ a
4.1 No¸tiuni fundamentale
1.Sistemul termodinamic reprezint¼ a o por¸tiune din univers care
cuprinde corpuri ¸si câmpuri ¸si care este delimitat¼ a de restul universului
printr-o barier¼ a …zic¼ a sau imaginar¼ a. Restul universului poart¼ a numele
de mediu extern.
Interac¸tia dintre sistemul termodinamic ¸si mediul extern se realizeaz¼ a
prin schimb de energie ¸si schimb de mas¼ a.
Pornind de la aceasta sistemele se pot clasi…ca în
- sisteme deschise care pot schimba mas¼ a ¸si energie cu mediul extern
¸si
- sisteme închise care nu schimb¼ a mas¼ a cu mediul extern.
Sistemele închise pot …
- sisteme izolate care nu pot schimba energie cu mediul extern ¸si
- sisteme neizolate care pot schimba energie cu mediu extern.
Sisteme - deschise
- închise -izolate
-neizolate
Toate sistemele vii sunt sisteme deschise.
2. Parametri de stare sunt m¼ arimi ce caracterizeaz¼ a starea sis-
temului. Rela¸tiile dintre parametri de stare poart¼ a numele de ecua¸tii
de stare. Parametrii de stare pot … clasi…ca¸ti în mai multe moduri.
45
46
A) Deoarece parametrii de stare sunt lega¸ti prin ecua¸tii de stare ei se
pot clasi…ca în parametrii independen¸ti ¸si parametrii dependen¸ti
care sunt exprima¸ti în func¸tie de parametrii independen¸ti.
B) Func¸tie de extinderea spa¸tial¼ a parametrii sunt:
Parametri intensivi sunt cei care nu depind de extinderea spa¸tial¼ a
a sistemului. Ei caracterizeaz¼ a propriet¼ a¸tile locale ale sistemului. Ca
exemple sunt presiunea ¸si temperatura.
Parametri extensivi depind de extinderea spa¸tial¼ a a sistemului. Ca
exemple sunt volumul ¸si masa, num¼ ar de molecule sau moli.
C) Func¸tie de modul în care poate … exprimat lucrul mecanic
Parametri de for¸t¼ a ¸si parametri de pozi¸tie. Ei apar din modul
în care poate … exprimat lucrul mecanic: 1 = ¹c unde c este parametru
de pozi¸tie iar ¹ este parametru de for¸t¼ a corespunz¼ ator parametrului de
pozi¸tie.
3. St¼ ari ale unui sistem termodinamic
St¼ arile de neechilibru sunt st¼ ari în care parametrii de stare variaz¼ a
în timp ¸si spa¸tiu.
St¼ ari sta¸tionare sunt st¼ ari în care parametrii sunt constan¸ti în timp,
iar sistemul poate schimba mas¼ a ¸si energie cu mediul extern.
St¼ arile de echilibru sunt st¼ arile sta¸tionare în care nu exist¼ a schimb
de mas¼ a sau energie cu mediul extern.
4. Principul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic ¸ si nu poate ie¸ si de la sine din aceast¼a stare.
5 Transform¼ ari de stare
Transformarea de stare (proces) reprezint¼ a trecerea unui sistem
termodinamic dintr-o stare de echilibru în alt¼ a stare de echilibru. Aceasta
se realizeaz¼ a cu varia¸tia mai multor parametri de stare.
Exist¼ a dou¼ a clasi…c¼ ari a transform¼ arilor de stare
A) Dup¼ a natura st¼ arilor intermediare
- transform¼ ari cvasistatice: sunt transform¼ arile ale c¼ aror st¼ arile
intermediare sunt st¼ ari de echilibru. Ele sunt transform¼ ari lente.
- transform¼ ari necvasistatice: sunt transform¼ ari ale c¼ aror st¼ arile
intermediare nu sunt st¼ ari de echilibru.
B) Dup¼ a posibilitatea de a se realiza procesul
- transform¼ ari reversibile: sunt transform¼ arile pentru care proce-
sul invers poate … realizat prin acelea¸si st¼ ari intermediare de echilibru ca
47
¸si procesul direct.
- transform¼ ari ireversibile: sunt transform¼ arile pentru care proce-
sul invers nu poate … realizat prin acelea¸si st¼ ari intermediare de echilibru
ca ¸si procesul direct.
Din modul în care sunt de…nite transform¼ arile de stare trebuie re-
marcat c¼ a orice transformare reversibil¼ a este una cvasistatic¼ a, iar trans-
form¼ arile necvasistatice sunt transform¼ ari ireversibile. Exist¼ a ¸si trans-
form¼ ari cvasistatice care sunt ireversibile (procese în care exist¼ a for¸te de
frecare, ruginire)
4.2 Energia intern¼ a ¸si forme ale schimbului
de energie
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼ a, suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor poten¸tiale de interac¸tie dintre particulele sistemului ¸si suma energiilor
poten¸tiale ale particulelor în câmpuri externe.
Energia intern¼ a este o m¼ arime de stare. Ea este o m¼ arime extensiv¼ a
deoarece energia intern¼ a depinde de cantitatea de substan¸t¼ a din interiorul
sistemului.
Formele schimbului de energie cu mediul sunt lucrul mecanic ¸si c¼ al-
dura.
1. Lucrul mecanic
a) Cazul unei for¸ te 1 care ac¸ tioneaz¼a asupra unui corp
1 = 1d (4.1)
unde d reprezint¼ a deplasarea. Rela¸tia de mai sus este valabil¼ a în cazul în
care for¸ta este constant¼ a iar deplasarea este în sensul for¸tei. Se consider¼ a
conven¸tia în care lucrul mecanic este considerat pozitiv dac¼ a este efectuat
de sistem asupra mediului iar for¸tele sunt cele cu care sistemul ac¸tioneaz¼ a
asupra mediului extern.
b) Lucrul mecanic efectuat de for¸ tele de presiune
Se consider¼ a situa¸tia prezentat¼ a în Fig. 4.1 în care sub ac¸tiunea for¸tei
de presiune un piston mobil se deplaseaz¼ a cvasistatic pe distan¸ta d.
Pornind de la de…ni¸tia lucrului mecanic se ob¸tine
1 = 1d = jod = j\ (4.2)
48
Figura 4.1: Lucrul mecanic efectuat de for¸tele de presiune.
Rela¸tia 4.2 este valabil¼ a dac¼ a presiunea din interiorul sistemului este
mic¼ a sau dac¼ a varia¸tia volumului este foarte mic¼ a astfel încât în timpul
procesului presiunea s¼ a r¼ amân¼ a aproximativ constant¼ a. În cazul de mai
sus presiunea este parametrul de for¸t¼ a iar volumul este parametrul de
pozi¸tie.
Lucrul mecanic caracterizeaz¼ a schimbul de energie a sistemului ter-
modinamic cu mediul extern atunci când exist¼ a mi¸sc¼ ari ordonate ¸si au
loc cu varia¸tii ale parametrilor de pozi¸tie.
Transform¼ arile în care schimbul de energie cu mediul extern este da-
torat numai lucrului mecanic poart¼ a numele de transform¼ ari adiabat-
ice.
2 C¼ aldura
C¼ aldura este un mod al schimbului de energie cu mediul care nu
depinde de varia¸tia parametrilor de pozi¸tie. Ea este legat¼ a de mi¸sc¼ arile
microscopice ale constituen¸tilor (atomi ¸si molecule).
Într-un proces adiabatic sistemul nu schimb¼ a c¼ aldura cu mediul ex-
tern.
4.3 Temperatura
În mod practic asociem temperatura cu senza¸tiile de cald sau rece.
Totu¸si pentru a în¸telege conceptul de temperatur¼ a trebuie introduse con-
ceptele de contact termic ¸si echilibru termic.
Modul în care este privit contactul termic este acela în care cele dou¼ a
sisteme sunt plasate într-un container care le izoleaz¼ a de mediul extern
(Fig. 4.2). Între sisteme exist¼ a un perete …x care permite doar schimbul
49
Figura 4.2: Contact termic
Figura 4.3: Tranzitivitatea echilibrului termic.
de c¼ aldur¼ a între ele (perete diaterm).
Dou¼ a sisteme a‡ate în contact termic ajung la echilibru termic dac¼ a
între ele înceteaz¼ a orice schimb de c¼ aldur¼ a.
Proprietatea cea mai important¼ a este aceea de tranzitivitate a echili-
brului termic. Astfel, dac¼ a sistemele o
1
¸si o
2
sunt separat în echilibru
termic cu o
3
, atunci o
1
¸si o
2
sunt în echilibru termic unul cu cel¼ alalt
(Fig. 4.3).
Aceast¼ a proprietate permite împ¼ ar¸tirea sistemelor termodinamice în
clase de echivalen¸t¼ a.
O clas¼ a de echivalen¸t¼ a este o mul¸time de obiecte care au o propri-
50
etate comun¼ a. Sistemele dintr-o clas¼ a de echivalen¸t¼ a pot … în echilibru
unele cu altele dar nu pot … în echilibru cu sistemele din alt¼ a clas¼ a de
echivalen¸t¼ a.
Rezult¼ a c¼ a al¼ aturi de parametri de pozi¸tie (coordonate generalizate)
este nevoie de o alt¼ a m¼ arime pentru a caracteriza starea sistemului.
Aceast¼ a m¼ arime este temperatura empiric¼ a. Ea caracterizeaz¼ a sis-
temele din punct de vedere al echilibrului termic. Astfel, dou¼ a sisteme
a‡ate la aceea¸si temperatur¼ a sunt în echilibru termic.
Oscar¼ a de temperatur¼ a comun¼ a este scara Celsius în care 0
o
Ccores-
punde punctului de topire al ghe¸tii la presiune normal¼ a ¸si 100
o
C cores-
punde temperaturii de …erbere a apei la presiune normal¼ a (1 atm). Cele
mai utilizate termometre în domeniile obi¸snuite de temperatur¼ a sunt:
termometrul cu mercur, (care nu poate … utilizat sub –30
o
C deoarece la
aceast¼ a temperatur¼ a mercurul înghea¸t¼ a) ¸si termometrul cu alcool care nu
poate … utilizat peste 85
o
C deoarece la 85
o
C alcoolul începe s¼ a …arb¼ a.
O alt¼ a scar¼ a de temperatur¼ a utilizat¼ a curent în SUA este scara de
temperatur¼ a Fahrenheit. În aceast¼ a scar¼ a punctul de topire al ghe¸tii
corespunde la 32
o
F, iar punctul de …erbere al apei la 22
o
F. Atunci:
o
o
C =
5
9
(t ÷32)
o
F (4.3)
O alt¼ a scar¼ a de temperatur¼ a este scara temperaturilor absolute.
În aceast¼ a scar¼ a de temperatur¼ a zero absolut corespunde temperaturii –
273,15
o
C în scara Celsius. Se noteaz¼ a cu 1
0
= 273. 15 K (unde K este
abrevierea unit¼ a¸tii noii scale care poart¼ a numele de Kelvin) ¸si atunci tem-
peratura în grade Celsius se exprim¼ a în func¸tie de temperatura absolut¼ a
astfel:
t
o
C = 1 ÷273. 15 (4.4)
Deoarece punctele de topire ¸si …erbere al apei sunt greu de reprodus
ca puncte de referin¸t¼ a s-a ales ca punct de referin¸t¼ a, punctul triplu
al apei (punct în care cele trei faze lichid¼ a, solid¼ a ¸si gazoas¼ a sunt în
echilibru). Acesta se petrece la 0,01
o
C ¸si o presiune de 4,58 mm coloan¼ a
de mercur. Rezult¼ a c¼ a punctul triplu al apei se a‡¼ a la
1 = 273. 16 K
Un termometru medical utilizeaz¼ a ca substan¸t¼ a de lucru mercurul.
Ele sunt gradate între 34

C ¸si 43

C. Pentru a se observa lungimea
51
coloanei de mercur, capilarului i se d¼ a forma de lentil¼ a cilindric¼ a con-
vergent¼ a. Acest termometru este un termometru de maxim deoarece
mercurul se opre¸ste la temperatura maxim¼ a. Tubul capilar are o stric¸ti-
une (strângere) deasupra rezervorului. Prin înc¼ alzirea mercurul dep¼ a¸se¸ste
stric¸tiunea trecând în capilar la r¼ acire, mercurul din rezervor se contract¼ a
¸si se rupe de mercurul din capilar datorit¼ a stric¸tiunii. Mercurul din capi-
lar se contract¼ a foarte pu¸tin astfel c¼ a nivelul mercurului din capilar nu
se modi…c¼ a indiferent de temperatura maxim¼ a m¼ asurat¼ a.
Temperatura corpului uman se situeaz¼ a în jur de 37
o
C. Ea variaz¼ a
cu vârsta astfel la na¸stere temperatura corpului uman este 38,3
o
C ¸si în
prima zi scade la 36,6
o
C ¸si apoi cre¸ste pân¼ a la 37,6
o
C care se men¸tine
câteva zile. Mai mult temperatura corpului uman variaz¼ a în cursul unei
zile cu amplitudinea de 1
o
C. Men¸tinerea temperaturii corpului poart¼ a
numele de termoreglare. În medii cu temperatur¼ a sc¼ azut¼ a, pierderile
de c¼ aldur¼ a se compenseaz¼ a prin vasoconstric¸tie, irigare mai slab¼ a a pielii
¸si cre¸sterea arderilor din organism. În medii cu temperaturi ridicate are
loc o vasodilatare ¸si se intensi…c¼ a pierderile de c¼ aldur¼ a prin evaporare.
4.4 Principiul zero. Ecua¸tii de stare
Temperatura este func¸tie de starea de echilibru a sistemului.
Parametrii de for¸t¼ a ai sistemului sunt func¸tii de parametrii de pozi¸tie
(coordonate generalizate) ¸si temperatur¼ a.
Matematic principiul zero se scrie astfel:
¹
i
= ¹
i
(c
1
. c
2;
....c
n
. 1) i = 1. .... : (4.5)
unde cu ¹
i
s-au notat parametrii de for¸t¼ a, cu c
i
s-au notat parametrii de
pozi¸tie iar cu 1 temperatura absolut¼ a.
Acestea sunt ecua¸tiile termice de stare.
Deoarece starea sistemului este determinat¼ a de parametrii de pozi¸tie
c
i
¸si temperatura 1 , atunci ¸si energia intern¼ a poate … de…nit¼ a în func¸tie
de ace¸sti parametrii.
l = l(c
1
. c
2
. ...c
n
) (4.6)
O astfel de ecua¸tie poart¼ a numele de ecua¸tie caloric¼ a de stare.
Ca exemplu se consider¼ a cazul unui ‡uid
¹ = j ¸si c = \ (4.7)
52
unde j este presiunea ¸si \ este volumul.
Atunci
j = j(\. 1) este ecua¸tia termic¼ a de stare (4.8)
l = l(\. 1) este ecua¸tia caloric¼ a de stare (4.9)
Ecua¸tiile termice ¸si calorice de stare se ob¸tin …e experimental …e cu
ajutorul …zicii statistice.
Astfel, pentru gazul ideal ecua¸tia termic¼ a de stare este
j\ = i11 (4.10)
1 = 8314 J/KmolK este constanta universal¼ a a gazelor ¸si i este num¼ arul
de kmoli
i =
`
j
=
`
`
A
(4.11)
unde ` este masa de substan¸t¼ a, j este masa molar¼ a, ` este num¼ arul de
particule din sistem iar `
A
= 6. 023 10
26
molecule/kmol este num¼ arul
lui Avogadro.
Ecua¸tia caloric¼ a de stare este:
l = iC
V
1 (4.12)
unde C
V
reprezint¼ a c¼ aldura molar¼ a la volum constant, iar 1 este tem-
peratura în grade Kelvin.
Pornind de la ecua¸tia de stare se pot determina ecua¸tiile de trans-
formare a gazului ideal.
- transformarea izoterm¼ a (1 = ct.)
j\ = ct. (4.13)
- transformare izobar¼ a (j = ct.)
\
1
= ct. (4.14)
- transformare izocor¼ a (\ = ct.)
j
1
= ct. (4.15)
Aplica¸ tie
53
Un scafandru î¸si umple pl¼ amânii cu aer la întreaga capacitate (\
i
=
5. 5 litri) când se a‡¼ a la adâncime de 12 m. Care este volumul la care
ajunge pl¼ amânul dac¼ a scafandru se ridic¼ a brusc la suprafa¸t¼ a. Temper-
atura se consider¼ a constant¼ a.
Presiunea la adâncimea de 12 m este egal¼ a cu presiunea atmosferic¼ a
la care se adaug¼ a presiunea hidrostatic¼ a
j
i
= j
0
+ jq/
unde j
0
= 1. 013 10
5
Pa (N/m
2
) este presiunea atmosferic¼ a, j = 1000
kg/m
3
este densitatea apei, q = 9. 8 m/s
2
este accelera¸tia gravita¸tional¼ a.
j
i
= 1. 013 10
5
+ 10
3
9. 8 12 = 2. 13 10
5
N/m
2
Transformarea suferit¼ a de aer este una izoterm¼ a ¸si atunci
j
i
\
i
= j
0
\
deoarece la suprafa¸t¼ a presiunea este cea atmosferic¼ a j
0
. Atunci volumul
la care ajunge pl¼ amânul
\ =
j
i
\
i
j
0
=
2. 13 10
5
5. 5
1. 013 10
5
= 12 litri
Aceast¼ a situa¸tie ar duce la ruperea pl¼ amânului. Din acest motiv nu
este indicat¼ a o ridicare brusc¼ a la suprafa¸t¼ a.
4.5 Principiul I
Principiu I al termodinamicii reprezint¼ a legea de conservare a
energiei pentru sistemele închise. Ea leag¼ a varia¸tia energiei interne a
sistemului de lucrul mecanic ¸si c¼ aldura schimbate de acesta cu mediul
extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
l = Q÷1 (4.16)
unde
- l este varia¸tia energiei interne a sistemului
54
- Q este c¼ aldura schimbat¼ a de sistem cu mediul extern
- 1 este lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul extern
Aceast¼ a formulare a primului principiu al termodinamicii este valabil¼ a
în conven¸tia: cantitatea de c¼ aldur¼ a este considerat¼ a pozitiv¼ a dac¼ a este
primit¼ a de sistem iar lucrul mecanic este pozitiv dac¼ a este efectuat de
mediul extern asupra sistemului.
În cazul unui sistem izolat Q = 1 = 0. Atunci l = 0 ¸si l
i
= l
f
.
Energia intern¼ a a unui sistem izolat r¼ amâne constant¼ a.
În cazul unui proces ciclic în care starea …nal¼ a coincide cu starea
ini¸tial¼ a ¸si l = 0 ¸si Q = ÷1.
C¼ aldura Q poate … exprimat¼ a în diverse moduri care sunt legate de
varia¸tia temperaturii. Exprimarea cantit¼ a¸tii de c¼ aldur¼ a Q se face cu
ajutorul coe…cien¸tilor calorici.
Q = C1 (4.17)
unde C poart¼ a numele de capacitate caloric¼ a a corpului. În general
capacitatea caloric¼ a a corpului depinde de modul în care este variat¼ a
temperatura corpului. Astfel, se de…nesc capacit¼ a¸ti calorice la volum
constant, la presiune constant¼ a ¸si în alte condi¸tii. Dac¼ a se consider¼ a un
mol din substan¸ta respectiv¼ a, C poart¼ a numele de c¼ aldur¼ a molar¼ a C

¸si
Q = iC

1 (4.18)
În acela¸si mod se poate introduce ¸si c¼ aldura speci…c¼ a c, care reprez-
int¼ a c¼ aldura necesar¼ a pentru a schimba temperatura cu 1
o
C a unui kilo-
gram din substan¸ta respectiv¼ a.
Q = :c1 (4.19)
C¼ aldura molar¼ a ¸si c¼ aldura speci…c¼ a sunt m¼ arimi care depind de natura
substan¸tei din care este realizat sistemul termodinamic.
4.6 Surse de energie în biosfer¼ a
Soarele este sursa de energiei ce ajunge în biosfer¼ a. În Soare au loc
reac¸tii de fuziune între atomii de deuteriu
2
1
H ob¸tinându-se astfel un izo-
top al heliului ¸si un neutron.
2
1
H +
2
1
H ÷÷
3
2
He +
1
0
n + 1
55
Energia care rezult¼ a dintr-o astfel de reac¸tie este 1 = 26. 2 MeV
(1 MeV = 10
6
eV ¸si 1 eV = 1. 6 10
19
J) În soare exist¼ a 460 10
9
tone de hidrogen ¸si se produce o energie 3. 8 10
26
J/s. La suprafa¸t¼ a
p¼ amântului ajunge în medie 1366 jouli pe secund¼ a pe metru p¼ atrat. 1
joule pe secund¼ a reprezint¼ a 1 Watt care este unitatea de putere. M¼ arimea
de…nit¼ a mai sus se noteaz¼ a cu o
o = 1366 W/m
2
¸si poart¼ a numele de constant¼ a solar¼ a. 99,95 % din aceasta energie este
sub forma de radia¸tie termic¼ a (infraro¸su) ¸si lumin¼ a.
Organismele autotrofe sunt organisme care-¸si produc singure sub-
stan¸tele organice. Acestea sunt:
a) Organisme autotrofe fotosintetice
Din energia radia¸tiei solare care ajunge la suprafa¸t¼ a p¼ amântului 0,05
% este energia undelor electromagnetice cu lungimea de und¼ a cuprins¼ a
între 400 - 700 nm (1 nanometru = 10
9
m). Aceast¼ a energie este captat¼ a
de bacterii fotosintetice ¸si plante verzi ¸si este transformat¼ a în energie
chimic¼ a a moleculelor de interes biologic precum ATP (adenozin trifosfat)
¸si NADP (Nicotinamid¼ a adenin dinucleotid fosfat).
Fotosinteza care se desf¼ a¸soar¼ a în plantele verzi este transformat¼ a în
energie chimic¼ a cu ajutorul c¼ areia se sintetizeaz¼ a glucoza - (HCOH)
6
,
din substan¸te simple precum apa ¸si dioxidul de carbon. Fotosinteza este
singurul proces natural în care se produce oxigen.
Reac¸tia global¼ a este
6H
2
O +6CO
2
+ lumin¼ a
enzim¼ a
÷÷ (HCOH)
6
+6O
2
Realizarea reac¸tiei se face în dou¼ a faze Fig. 4.4
1. Faza luminoas¼ a
- captarea energiei luminoase ¸si descompunerea apei
2H
2
O + 4cloro…l¼ a
+
÷÷O
2
+4H
+
+4cloro…l¼ a
- reducerea NADP
+
(Nicotinamid¼ a adenin dinucleotid fosfat) la NADPH
(Hidrur¼ a de nicotinamid¼ a adenin dinucleotid fosfat)
NADP
+
+2e

+H
+
÷÷NADPH
56
Figura 4.4: Reac¸tia de fotosintez¼ a
- fosforizarea ADP (adenozin difosfat) la ATP (adenozin trifosfat)
ADP+P
i
÷÷ATP
În rela¸tia de mai sus s-a notat cu P
i
un grup fosfat organic care intr¼ a
în componen¸ta ATP - ului.
2. Faza la întuneric
- reac¸tia de sintetizare a glucozei din dioxid de carbon ¸si ap¼ a, în
prezen¸ta unor enzime
CO
2
+2NADPH+3ATP+2H
2
O
÷÷ CH
2
O+2NADP
+
+3ADP+3P
i
+H
+
- polimerizarea aldehidei formice prin care se ob¸tine glucoza
6CH
2
O ÷÷(HCOH)
6
Fotosinteza poate …xa CO
2
dac¼ a concentra¸tia în atmosfer¼ a este mai
mare de 0,008%. În prezent concentra¸tia de CO
2
în atmosfer¼ a este 0,03%.
Astfel aproape 710
14
kg de CO
2
este …xat¼ a anual ¸si aproape o cantitate
egal¼ a de O
2
este eliberat¼ a în atmosfer¼ a.
57
b) Organismele autotrofe chimiosintetice. Organismele autotrofe
utilizeaz¼ a pentru activit¼ a¸tile lor energia elibereaz¼ a prin oxidarea diferitelor
substan¸telor. Exist¼ a mai multe tipuri de astfel de organisme (bacterii):
- bacterii nitri…cate (transform¼ a prin oxidarea amoniacului în acid
azos ¸si azotic)
- bacterii ferice (oxideaz¼ a carbona¸tii fero¸si la hidroxid feric)
- bacterii sulfuroase (transform¼ a hidrogenul sulfuros în sulf, acid sul-
furos sau acid sulfuric).
58
Capitolul 5
Principiul II al
termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii (l = Q÷1) introduce o func¸tie
de stare numit¼ a energie intern¼ a (l). Principiul I nu face o deosebire
calitativ¼ a între formele schimbului de energie, c¼ aldura ¸si lucrul mecanic.
Dac¼ a se consider¼ a un proces ciclic l = 0 rezult¼ a c¼ a Q = 1. Din
punct de vedere practic intereseaz¼ a ca sistemul s¼ a efectueze lucru mecanic,
adic¼ a:
1 0 (5.1)
sau mai precis s¼ a transforme o cantitate de c¼ aldur¼ a în lucru mecanic util
într-un proces ciclic. Problema care s-a pus a fost aceea s¼ a se transforme
întreaga cantitate de c¼ aldur¼ a în lucru mecanic. Pentru aceasta procesul
ciclic ar trebui s¼ a …e unul monoterm, adic¼ a sistemul s¼ a …e în contact cu
o singur¼ a surs¼ a de c¼ aldur¼ a de la care s¼ a preia c¼ aldura ¸si s¼ a o transforme
în lucru mecanic.
Carnot a ajuns la concluzia c¼ a un astfel de proces nu poate avea loc.
O formulare care descrie într-un mod general acest rezultat este aceea
dat¼ a de Thomson care spune c¼ a:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este ¸ si reversibil¼a sistemul
prime¸ ste lucru mecanic din exterior.
O formulare echivalent¼ a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu temperatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
59
60
Figura 5.1: Ciclul Carnot reversibil (transform¼ arile 1-2 ¸si 3-4 sunt izoterme ¸si
transform¼ arile 2-3 ¸si 4 -1 sunt transform¼ ari adiabatice.
peratur¼a mai mare.
5.1 De…nirea entropiei
Pentru aceasta se consider¼ a un ciclu Carnot reversibil format din dou¼ a
izoterme ¸si dou¼ a adiabate (transform¼ ari în care sistemul nu schimb¼ a c¼ al-
dur¼ a cu mediul extern). În Fig. 5.1 este prezentat ciclul Carnot efectuat
de un gaz ideal.
Se demonstreaz¼ a c¼ a randamentul unui astfel de ciclul este:
j = 1 ÷
[Q
2
[
Q
1
= 1 +
Q
2
Q
1
= 1 ÷
1
2
1
1
(5.2)
unde Q
1
este c¼ aldura primit¼ a de la sursa cu temperatura 1
1
¸si Q
2
este
c¼ aldura cedat¼ a sursei cu temperatura 1
2
. Trebuie remarcat c¼ a randa-
mentul ciclului Carnot depinde doar de temperaturile izvorului cald ¸si a
celui rece. A…rma¸tia r¼ amâne adev¼ arat¼ a ¸si în cazul c¼ a se modi…c¼ a sub-
stan¸ta de lucru. Astfel randamentul ciclului Carnot depinde numai de
temperaturile surselor reci ¸si calde.
Q
1
0, Q
2
< 0 ¸si 1
1
1
2
De aici rezult¼ a:
Q
1
1
1
+
Q
2
1
2
= 0 (5.3)
Fie un sistem care sufer¼ a o transformare ciclic¼ a reversibil¼ a în cur-
sul c¼ aruia prime¸ste de la : termostate de temperaturi 1
i
(i = 1. .... :)
61
cantit¼ a¸tile de c¼ aldur¼ a Q
i
(i = 1. .... :). Un termostat este un sistem foarte
mare care nu-¸si schimb¼ a temperatura când prime¸ste sau cedeaz¼ a c¼ aldur¼ a.
Se poate demonstra ca ¸si în cazul ciclului Carnot c¼ a:
n

i=1
Q
i
1
i
= 0 (5.4)
Se de…ne¸ste m¼ arimea numit¼ a entropie (o)
o =
Q
1
unde Q este cantitatea de c¼ aldur¼ a schimbat¼ a într-un proces reversibil cu
un termostat a‡at la temperatura 1.
Astfel se poate exprima cantitativ principiul al doilea al termodinam-
icii.
Exist¼a o func¸ tie de stare S numit¼a entropie a c¼arei varia¸ tie o (do)
într-un proces reversibil este:
o =
oQ
1
_
do =
oQ
1
_
(5.5)
unde oQ este c¼aldura schimbat¼a într-un proces reversibil cu un termostat
a‡at la temperatura absolut¼a T.
Unitatea de m¼ asur¼ a pentru entropie este J/K. Ca ¸si energia intern¼ a
entropia este o m¼ arime extensiv¼ a.
5.1.1 Varia¸tia entropiei în cazul proceselor ireversibile
Pentru a se observa modul în care entropia variaz¼ a în procesele ire-
versibile, se consider¼ a cazul în care schimbul de c¼ aldur¼ a cu mediul extern
este nul.
Pentru aceasta se consider¼ a destinderea adiabatic¼ a în vid (Fig. 5.2).
Gazul ideal se a‡¼ a în volumul \
1
la temperatura 1
1
. Volumul \
2
este
vidat, iar înveli¸sul izoleaz¼ a adiabatic cele dou¼ a compartimente. Se de-
schide robinetul R ¸si gazul p¼ atrunde în compartimentul al doilea. Proce-
sul este ireversibil. C¼ aldura schimbat¼ a cu mediul estern este nul¼ a Q = 0
deoarece vasul este izolat adiabatic. Lucrul mecanic este nul 1 = 0
deoarece trecerea gazului în cel de-al doilea compartiment se face numai
62
Figura 5.2: Destindere adiabatic¼ a în vid.
datorit¼ a agita¸tiei termice. Atunci l = 0. Cum l = iC
V
1 este energia
intern¼ a a gazului ideal, rezult¼ a 1 = 0.
Deoarece entropia este func¸tie de stare, nu are importan¸t¼ a modul în
care se ajunge la starea …nal¼ a. Din acest motiv se consider¼ a o transfor-
mare izoterm¼ a de la volumul \
1
la volumul \
1
+ \
2
. C¼ aldura schimbat¼ a
de sistem cu mediul este egal¼ a cu lucrul mecanic (Q = 1) deoarece vari-
a¸tia energiei interne într-un proces izoterm pentru un gaz ideal este nul¼ a
(l = Q÷1 = 0).Lucrul mecanic se poate calcula pornind de la expresia
lucrului mecanic elementar o1
o1 = jd\ =
i11
\
d\
Atunci
Q = 1 =
_
V
1
+V
2
V
1
i11
d\
\
= i11 ln
\
1
+ \
2
\
1
(5.6)
o =
Q
1
= i1ln
\
1
+ \
2
\
1
0 (5.7)
Rezult¼ a c¼ a varia¸tia entropiei este pozitiv¼ a. Astfel într-o transformare
ireversibil¼ a entropia sistemului cre¸ste (în lipsa schimbului de c¼ aldur¼ a).
Astfel se poate exprima principiul II al termodinamicii pentru procese
ireversibile:
Entropia total¼a a unui sistem izolat care sufer¼a o transformare nu
poate sc¼adea.
Mai mult dac¼a procesul este ireversibil, entropia total¼a a sistemului
izolat cre¸ ste. Dac¼a procesul este reversibil entropia total¼a a sistemului
r¼amâne constant¼a.
63
Aceasta înseamn¼ a c¼ a un sistem izolat ajunge în starea de echilibru
când entropia este maxim¼ a.
Dac¼ a sistemul nu este izolat varia¸tia de entropie este datorat¼ a ¸si
schimbului de c¼ aldur¼ a cu mediul extern.
o
(e)
=
Q
1
(5.8)
unde 1 este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul
este în contact. Astfel se poate scrie varia¸tia total¼ a de entropie a sis-
temului:
o = o
(i)
+ o
(e)
= o
(i)
+
Q
1
(5.9)
unde o
(i)
este partea din varia¸tia de entropie datorat¼ a ireversibilit¼ a¸tii
procesului ¸si o
(e)
este partea din varia¸tia de entropie datorat¼ a schim-
bului de c¼ aldur¼ a.
Cum o
(i)
0, într-un proces ireversibil în care sistemul schimb¼ a
c¼ aldur¼ a cu mediul extern
o
Q
1
(5.10)
Se consider¼ a dou¼ a cazuri particulare
a) sistem izolat adiabatic Q = 0 ¸si proces reversibil o
(i)
= 0. Atunci
varia¸tia total¼ a a entropiei sistemului este nul¼ a
o = 0
b) sistem izolat adiabatic Q = 0 ¸si proces ireversibil o
(i)
0. Atunci
varia¸tia total¼ a de entropie este egal¼ a cu varia¸tia de entropie datorat¼ a
ireversibilit¼ a¸tii procesului ¸si
o 0
O observa¸tie extrem de important¼ a este c¼ a entropia este o m¼ arime
legat¼ a de ordinea din interiorul sistemului. În exemplul dat anterior ¸si
anume al destinderii adiabatice în vid, în starea ini¸tial¼ a sistemul este mai
ordonat decât în starea …nal¼ a, deoarece gazul ocup¼ a un volum mai mic
decât cel ocupat în starea …nal¼ a. Astfel o entropie mai mare corespunde
unei dezordini mai mari a sistemului.
În continuare se consider¼ a un exemplu care pune în eviden¸t¼ a modul
în care c¼ aldura poate … transformat¼ a în lucru mecanic ¸si faptul c¼ a pen-
tru aceasta dezordinea sistemului cre¸ste. Fie o band¼ a de cauciuc care
64
Figura 5.3: Contrac¸tia unei benzi de cauciuc de care este legat¼ a o mas¼ a atunci
când este înc¼ alzit¼ a. În partea de jos stânga sunt reprezentate macromolecule
de cauciuc când banda nu este întins¼ a, iar în partea din dreapta atunci când
banda este supus¼ a întinderii.
este atârnat¼ a la un cap¼ at de un suport iar de cap¼ atul cel¼ alalt este legat
un corp de masa :. Datorit¼ a for¸tei de greutate banda de cauciuc se
alunge¸ste. Dac¼ a banda de cauciuc este înc¼ alzit¼ a aceasta se contract¼ a.
Deoarece masa : este ridicat¼ a în câmpul gravita¸tional ea efectueaz¼ a un
lucru mecanic. Deoarece banda este înc¼ alzit¼ a rezult¼ a c¼ a o parte din c¼ al-
dur¼ a este transformat¼ a în lucru mecanic. Explica¸tia fenomenului const¼ a
în faptul c¼ a banda de cauciuc este format¼ a din lan¸turi polimerice care
sunt aranjate într-un mod dezordonat. Atunci când banda de cauciuc
este întins¼ a moleculele din aceasta ajung într-o stare mai ordonat¼ a iar
entropia sistemului este mai mic¼ a. Când se furnizeaz¼ a o cantitate de
c¼ aldur¼ a acesteia, gradul de agita¸tie termic¼ a a moleculelor cre¸ste ¸si ele au
tendin¸ta s¼ a ajung¼ a în starea ini¸tial¼ a, în care dezordinea ¸si entropia erau
mai mari. Astfel banda se scurteaz¼ a ¸si masa : este ridicat¼ a (Fig. 5.3).
5.1.2 Sisteme deschise
Sistemele biologice din punct de vedere termodinamic sunt sisteme
deschise. În plus sistemele biologice sunt sisteme care men¸tin o ordine
ridicat¼ a ¸si care organizeaz¼ a materia pe care o preiau din mediul extern.
Rezult¼ a c¼ a pentru procesele efectuate de sistemele biologice o < 0. Mai
65
mult procesele biologice sunt procese ireversibile ¸si pare c¼ a principiul II
nu este valabil, în sensul c¼ a starea de echilibru se atinge atunci când
entropia este minim¼ a. Formularea principiului II al termodinamicii este
valabil¼ a doar pentru sisteme izolate. Rezult¼ a c¼ a pentru a aplica principiul
II al termodinamicii este nevoie s¼ a se considere sistemul viu plus mediul
extern ca un întreg. Atunci se aplic¼ a principiul II al termodinamicii
ansamblului sistem biologic ¸si mediu extern.
o
total
= o
bio
+ o
med
0 (5.11)
Cum o
bio
< 0.rezult¼ a c¼ a o
med
0. adic¼ a o sc¼ adere a entropiei
sistemului duce la o cre¸stere de entropie (de dezordine) în mediul extern.
În termodinamica proceselor ireversibile rela¸tia 5.11 se aplic¼ a nu nu-
mai sistemului privit ca un întreg,dar ¸si oric¼ arei p¼ ar¸ti a sistemului. Gen-
eralizând se poate spune c¼ a un proces consumator de entropie (în care se
produce ordine) nu poate avea loc decât pe baza unui proces produc¼ a-
tor de entropie (un proces produc¼ ator de dezordine), astfel încât varia¸tia
total¼ a de entropie s¼ a …e pozitiv¼ a o 0.
În cazul unui sistem deschis starea de echilibru nu poate … atins¼ a,
datorat¼ a schimbului permanent de substan¸t¼ a cu mediul înconjur¼ ator sau
datorit¼ a constrângerilor la care este supus sistemul respectiv. Evolu¸tia
sistemului în acest caz are loc c¼ atre o stare sta¸tionar¼ a de neechilibru
în care o = 0. Pentru aceasta trebuie s¼ a existe un ‡ux continuu de
entropie nenul spre exterior care s¼ a compenseze produc¸tia de entropie din
sistem. Mai mult produc¸tia de entropie trebuie s¼ a …e minim¼ a (teorema
fundamental¼ a a minimului produc¸tiei de entropie).
5.2 Func¸tii caracteristice
Func¸tiile caracteristice sunt func¸tii de stare ce permit ob¸tinerea tu-
turor informa¸tiilor referitoare la sistemul considerat.
5.2.1 Energia liber¼ a
Energia liber¼ a 1 este o func¸tie de volum ¸si temperatur¼a
1 (\. 1) = l ÷1o (5.12)
66
Ea este legat¼ a de lucrul mecanic maxim pe care-l poate efectua un
sistem termodinamic care este în contact cu un termostat (temperatura
este constant¼ a). Astfel lucrul mecanic maxim în aceste condi¸tii este cel
mult egal cu minus varia¸tia energiei libere
1
max
_ ÷1 (5.13)
Un sistem a‡at la temperatur¼ a constant¼ a ¸si volum constant ajunge la
echilibru atunci când valoarea energiei libere este minim¼ a.
5.2.2 Entalpia
Se consider¼ a o transformare a unui sistem la presiune constant¼ a. Din
formularea Principiului I al termodinamicii rezult¼ a
Q = l + 1
unde 1 = j\. Atunci
Q = l + j\ = l
2
÷l
1
+ j (\
2
÷\
1
)
unde cu 1 se indexeaz¼ a starea ini¸tial¼ a ¸si cu 2 se indexeaz¼ a starea …nal¼ a.
Rezult¼ a
Q = (l
2
+ j\
2
) ÷(l
1
+ j\
1
) (5.14)
Se poate astfel de…ni m¼ arimea numit¼ a entalpie (H)
H = l + j\ (5.15)
a c¼ arei varia¸tie reprezint¼ a c¼ aldura schimbat¼ a cu mediul extern de c¼ atre
un sistem a‡at la presiune constant¼ a. Ea este o func¸tie de stare deoarece
energia intern¼ a, presiunea ¸si volumul sunt func¸tii de stare. Aceasta
înseamn¼ a c¼ a varia¸tia ei este aceia¸si indiferent cum se produce transfor-
marea din starea ini¸tial¼ a în cea …nal¼ a. Este util s¼ a se lucreze cu aceast¼ a
func¸tie de stare, deoarece procesele din lumea vie se desf¼ a¸soar¼ a la presiune
atmosferic¼ a care pe intervale de timp nu prea mari, poate … considerat¼ a
o constant¼ a.
67
De la de…ni¸tia de mai sus a entalpiei se poate ar¼ ata c¼ a varia¸tia ei la
presiune constant¼ a este egal¼ a cu c¼ aldura.
H = (l + j\ ) = l + (j\ )
Pentru varia¸tii mici a st¼ arii sistemului
H = Q÷j\ + j\ + \ j = Q+ \ j (5.16)
Atunci când presiunea este constant¼ a j = 0 ¸si H = Q.
Un proces în care varia¸tia de entalpie este negativ¼ a H < 0 poart¼ a
numele de proces exoterm¸si o cantitate de c¼ aldur¼ a este furnizat¼ a medi-
ului înconjur¼ ator. Dac¼ a H 0 procesul poart¼ a numele de proces en-
doterm¸si pentru realizarea lui este nevoie de o cantitate de c¼ aldur¼ a care
trebuie luat¼ a din exteriorul sistemului.
Varia¸tia entalpiei ¸si a altor func¸tii termodinamice sunt date în anu-
mite condi¸tii. Astfel, în tabelele cu date termodinamice, varia¸tiile en-
talpiei ¸si a altor func¸tii termodinamice sunt prezentate la temperatura
1 = 298. 15 K (25

C ) ¸si presiunea j = 10
5
N/m
2
= 1 bar (0,986932
atm).
5.2.3 Entalpia libera sau poten¸tial Gibbs
Se consider¼ a cazul unui sistema‡at la temperatur¼ a constant¼ a. Condi¸ti-
ile izoterme sunt importante deoarece organismele î¸si men¸tin în general
o temperatur¼ a constant¼ a. Organismul uman ca ¸si alte organisme nu
pot suporta schimb¼ ari de temperatur¼ a mai mari decât cîteva grade. Se
presupune c¼ a celulele corpului sufer¼ a o transformare reversibil¼ a la tem-
peratur¼ a ¸si presiune constante, care determin¼ a un transfer de c¼ aldur¼ a
(Q < 0) în mediul extern
o
med
= ÷
Q
1
(5.17)
unde 1 este temperatura mediului care se consider¼ a foarte apropiat¼ a
de cea a corpului. Deoarece 1 = 0 ¸si j = ct. rezult¼ a H = Q. Se
substituie rela¸tia 5.17 în rela¸tia 5.11 ¸si rezult¼ a:
o
bio
÷
H
1
0
68
de unde
H ÷1o
bio
0 (5.18)
Se de…ne¸ste o nou¼ a func¸tie de stare numit¼ a entalpia liber¼ a sau
energia liber¼ a Gibbs
G(1. j) = H ÷1o = l + j\ ÷1o (5.19)
a c¼ arei varia¸tie la presiune ¸si temperatur¼ a constant¼ a este:
G = H ÷1o
bio
(5.20)
În rela¸tia H m¼ asoar¼ a schimbul de c¼ aldur¼ a cu mediul extern. Can-
titatea 1o
bio
poate … privit¼ a ca o energie nedisponibil¼ a în condi¸tii
izoterme. Transferul acestei cantit¼ a¸ti de energie în afara sistemului ar
determina sc¼ aderea temperaturii, lucru care este imposibil deoarece s-a
considerat temperatura constant¼ a. Varia¸tia entalpiei arat¼ a sensul în care
se poate produce o reac¸tie chimic¼ a la temperatur¼ a ¸si presiune constant¼ a.
Pentru aceasta se studiaz¼ a transformarea apei din stare lichid¼ a în stare
solid¼ a la în trei cazuri: ÷10

C, 0

C, +10

C la presiunea de 1 atm. În
Tabelul 4.1 sunt prezentate varia¸tiile func¸tiilor în acest caz.
Tabelul 4.1
Varia¸tii ale func¸tiilor de stare l, H, o, ÷1o, G exprimate în
Jmol
1
K
1
la transformarea apei din stare lichid¼ a în stare solid¼ a
÷10

C 0

C 10

C
l ÷5619 ÷6008 ÷6397
H ÷5619 ÷6008 ÷6397
o ÷21 ÷22 ÷23
÷1o 5406 6008 6623
G ÷213 0 226
Trebuie remarcat c¼ a la +10

C (G 0) transformarea nu este
favorabil¼ a din punct de vedere energetic, la 0

C (G = 0) ¸si cele dou¼ a
st¼ ari sunt în echilibru iar la ÷10

C (G < 0) transformarea se petrece
spontan.
Astfel pentru a vedea sensul în care se poate produce o reac¸tie trebuie
calculat¼ a varia¸tia entalpiei libere G.
69
Dac¼ a G 0 reac¸tia din punct de vedere energetic nu se poate
produce spontan. Dac¼ a varia¸tia entalpiei este negativ¼ a G < 0 reac¸tia
se poate produce spontan iar dac¼ a G = 0 sistemul este în echilibru ¸si
nu are loc nici o schimbare.
Se demonstreaz¼ a c¼ a un sistem a‡at la temperatur¼ a constant¼ a ¸si pre-
siunea constant¼ a ajunge la echilibru atunci când valoarea entalpiei libere
este minim¼ a.
În cazul sistemelor deschise se introduce o nou¼ a m¼ arime j numit¼ a
poten¸tial chimic care pentru o substan¸t¼ a pur¼ a este egal cu entalpia
liber¼ a a unui mol. În acest caz varia¸tia entalpiei libere este:
G = ÷o1 + \ j + ji
Dac¼ a dou¼ a sisteme sunt în contact ¸si pot schimba substan¸t¼ a, ele ajung
la echilibru dac¼ a
j
1
= j
2
reprezint¼ a condi¸tia pentru ca sistemele s¼ a …e în echilibrul mecanic
1
1
= 1
2
reprezint¼ a condi¸tia ca sistemele s¼ a …e în echilibrul termic
j
1
= j
2
reprezint¼ a condi¸tia ca cele dou¼ a sisteme s¼ a …e în echilibrul chimic.
Echilibrul chimic este echilibrul ce caracterizeaz¼ a schimbul de sub-
stan¸t¼ a dintre dou¼ a sisteme.
5.3 Fluxuri
Un ‡ux este cantitatea dintr-o m¼ arime (substan¸t¼ a, c¼ aldur¼ a) care trece
printr-o suprafa¸t¼ a pe o direc¸tie perpendicular¼ a în unitatea de timp. Den-
sitatea ‡uxului reprezint¼ a ‡uxul care trece prin unitatea de suprafa¸t¼ a.
Atunci când este vorba de un ‡ux de substan¸t¼ a unitatea de m¼ asur¼ a a
densit¼ a¸tii ‡uxului poate … kg/m
2
s, mol/m
2
s sau num¼ ar de molecule/m
2
s.
S¼ a consider¼ am deplasarea unor particule cu concentra¸tia egal¼ a cu :
particule în unitatea de volum care se deplaseaz¼ a de-a lungul unei direc¸tii
cu viteza medie · care poart¼ a denumirea de vitez¼ a de drift. Pentru a
calcula densitatea ‡uxului de particule se consider¼ a situa¸tia din Fig. 5.4.
70
Figura 5.4: Flux de substan¸t¼ a neutr¼ a
Astfel în intervalul de timp t prin sec¸tiunea o vor trece toate par-
ticulele a‡ate în cilindrul de sec¸tiune o ¸si lungime ·t. Rezult¼ a c¼ a în
intervalul de timp t prin suprafa¸ta o vor trece ` particule
` = :\ = :o·t
Densitatea ‡uxului de particule , este
, =
`
ot
= :·
Dac¼ a …ecare particul¼ a are masa : atunci în intervalul de timp t prin
suprafa¸ta o va trece masa de substan¸t¼ a ` = `:. Densitatea ‡uxului
masic de substan¸t¼ a se poate astfel de…ni ca
,
masic
=
`
ot
=
`:
ot
= ::·
Dac¼ a particulele sunt înc¼ arcate cu sarcina ¡ atunci prin sec¸tiunea o
va trece sarcina
Q = `¡
Intensitatea curentului care trece prin suprafa¸ta o este prin de…ni¸tie
1 =
Q
t
= :o·¡
iar densitatea curentului este de fapt densitatea ‡uxului de sarcin¼ a
electric¼ a
, =
Q
ot
=
1
o
= :·¡
Capitolul 6
Structura apei ¸si propriet¼ a¸tile
apei
6.1 Propriet¼ a¸ti generale
Apa de pe p¼ amânt se a‡¼ a în principal în oceane ¸si m¼ ari (96%). Prin-
cipal¼ a rezerv¼ a de ap¼ a dulce (4%) este con¸tinut¼ a în ghe¸turile artice ¸si
ghe¸tari. Reînnoirea apei pe p¼ amânt (râuri, atmosfer¼ a ¸si apei subterane)
prezint¼ a un debit de 3. 5 10
8
m
3
/an. Apa reprezint¼ a între 70-90 %
din greutatea celor mai multe biosisteme ¸si constituie o substan¸t¼ a put-
ernic reactiv¼ a care umple toate spa¸tiile goale din interiorul organismelor
vii (Tabelul 6.1, Tabelul 6.2). Propriet¼ a¸tile …zico-chimice ale apei sunt
diferite de acelea ale componen¸tilor similari, ca de exemplu H
2
Te, H
2
Se,
H
2
S. Aceste propriet¼ a¸ti sunt prezentate în Tabelul 6.3
71
72
Tabelul 6.1
Cantitate de ap¼ a din diverse organisme
Organism Cantitate de ap¼ a
meduze 95%
om adult 70%
embrion 90%
vârstnic < 60%
Tabelul 6.2
Apa din ¸tesuturi
¸ Tesut Cantitate ap¼ a ¸ Tesut Cantitate ap¼ a
nervos 84% adipos 30%
pl¼ amân 81% p¼ ar 4%
rinichi 80% dentin¼ a 9%
inim¼ a 77%
…cat 74%
Tabelul 6.3
Propriet¼ a¸ti …zice ale compu¸silor similari apei
Substan¸ta Temperatur¼ a Temperatur¼ a
de topire de …erbere
H
2
S ÷82

C ÷60

C
H
2
Se ÷65. 73

C ÷41. 25

C
H
2
Te ÷49

C ÷2. 2

C
H
2
O 0

C +100

C
Dac¼ a se extrapoleaz¼ a propriet¼ a¸tile acestor substan¸te în cazul apei ar
rezulta c¼ a punctul de topire s-ar a‡a la ÷100

C ¸si punctul de …erbere la
30

C. Astfel apa ar trebui s¼ a …e un gaz în condi¸tii normale. Diferen¸te
între valorile prezise ¸si cele reale exist¼ a ¸si pentru alte m¼ arimi precum
c¼ aldura latent¼ a de evaporare (c¼ aldura necesar¼ a pentru a evapora un kilo-
gram de substan¸t¼ a), c¼ aldura speci…c¼ a (c¼ aldura necesar¼ a pentru a cre¸ste
temperatura unit¼ a¸tii de mas¼ a cu un grad), coe…cientul de tensiune su-
per…cial¼ a.
O alt¼ a proprietate important¼ a este anomalia dilat¼ arii apei care are o
mare importan¸t¼ a în men¸tinerea vie¸tii. Aceast¼ a anomalie este prezentat¼ a
în Fig. 6.1. Apa are volum maxim la temperatura de 4

C. În plus
prin înghe¸tare volumul apei cre¸ste. Din acest motiv, spre deosebire de
73
Figura 6.1: Densitatea apei în func¸tie de temperatur¼ a.
alte substan¸te, ghea¸ta plute¸ste la suprafa¸ta apei, iar temperatura apei la
fundul lacurilor nu scade sub valoarea de 4

C atunci când temperatura
atmosferei este sub 0

C. Acest lucru este posibil deoarece densitatea
apei la 4

C este maxim¼ a ¸si apa cu aceast¼ a temperatur¼ a coboar¼ a la fund.
Pe m¼ asur¼ a ce ne apropiem de suprafa¸ta apei temperatura straturilor
scade ajungând la 0

C la suprafa¸t¼ a. Acesta este motivul pentru care
apa începe s¼ a înghe¸te de la suprafa¸t¼ a.
C¼ aldura speci…c¼ a a apei este c = 4185 J/kg, o valoare foarte mare
fapt ce face ca apa s¼ a …e important¼ a în procesul de termoreglare. Mai
mult c¼ aldura latent¼ a de evaporare (c¼ aldur¼ a necesar¼ a pentru evaporarea
unit¼ a¸tii de mas¼ a) este foarte mare fapt ce face ca prin eliminarea unui
gram de ap¼ a s¼ a …e cedat¼ a în exterior o cantitate de c¼ aldur¼ a egal¼ a cu
125kJ.
Tensiunea super…cial¼ a a apei este 7310
3
N/m. Dizolvarea de s¼ aruri
în apa determin¼ a cre¸sterea tensiunii super…ciale a acesteia. De exem-
plu pentru o solu¸tie de sare (NaCl) de 10% tensiunea super…cial¼ a este
77 10
3
N/m, iar dac¼ a concentra¸tia cre¸ste la 25% tensiunea super…cial¼ a
devine 84 10
3
N/m. În cazul în care apa con¸tine substan¸te organice
apa are o tensiune super…cial¼ a mai mic¼ a. Astfel o solu¸tie de acid acetic
74
cu concentra¸tia 20% are tensiunea super…cial¼ a 46 10
3
N/m.
6.2 Apa grea
Apa grea a fost descoperit¼ a de Urey în anul 1932, moment care co-
incide ¸si cu descoperirea neutronului. Exist¼ a dou¼ a forma de ap¼ a grea
D
2
O ¸si DOH unde cu D este deuteriu. Deuteriu este un izotop stabil
al hidrogenului al c¼ arui nucleu con¸tine un proton ¸si un neutron. Apa
grea con¸tine cantit¼ a¸ti mari de D
2
O. În instala¸tiile care produc apa grea
se ob¸tine ¸si apa u¸soar¼ a care con¸tine o cantitate mult mai mic¼ a de deu-
teriu decât apa obi¸snuit¼ a. Propor¸tia de deuteriu fa¸t¼ a de hidrogen în apa
obi¸snuit¼ a este156 ppm (p¼ ar¸ti pe milion). În Tabelul 6.4 sunt prezentate
comparativ parametrii caracteristici pentru ap¼ a obi¸snuit¼ a ¸si ap¼ a grea.
Tabelul 6.4
Compara¸tie între propriet¼ a¸tile apei grele ¸si apei obi¸snuite
Parametri H
2
O D
2
O
j 18 20
j
_
g/cm
3
_
0,997075 1,10446
j
max
_
g/cm
3
_
1,00000 1,10597
t
s
(

C) 0 3,802
t
f
(

C) 100 101,43
o (N/m) 0,07275 0,0673

r
81,5 80,7
: 1,333207 1,3283
j (daP) 0,001009 0,00126
În Tabelul 6.4 j este masa molar¼ a, j este densitatea, j
max
este densi-
tatea maxim¼ a, t
s
este temperatura de solidi…care, t
f
este temperatura de
…erbere, o este coe…cientul de tensiune super…cial¼ a,
r
este permitivitatea
relativ¼ a, : este indicele de refrac¸tie iar j este coe…cientul de vâscozitate
la 20

C.
Exist¼ a dou¼ a cauze pentru aceste propriet¼ a¸ti ale apei: momentul de
dipol al moleculei de ap¼ a ¸si disponibilitatea acesteia de a crea leg¼ aturi de
hidrogen.
75
6.3 Structura spa¸tial¼ a a apei ¸si momentul
de dipol
Atunci când doi atomi interac¸tioneaz¼ a dou¼ a m¼ arimi sunt importante
energia de ionizare care reprezint¼ a energia minim¼ a necesar¼ a pentru a
îndep¼ arta un electron neutru ¸si a…nitatea electronic¼ a care este energia
câ¸stigat¼ a când un atom neutru accept¼ a un electron în plus.
De¸si capacitatea unei specii atomice de a câ¸stiga sau pierde elec-
troni este determinat¼ a de doi factori, energia de ionizare ¸si a…nitatea
electronic¼ a, o m¼ arime adecvat¼ a pentru a m¼ asura aceste lucruri este
electronegativitatea. Practic electronegativitatea poate … de…nit¼ a ca
o m¼ asur¼ a a atrac¸tiei exercitate de un atom asupra electronilor a‡a¸ti în
stratul de valen¸t¼ a, proprii ¸si proveni¸ti din al¸ti atomi. În aceast¼ a scar¼ a
a electronegativit¼ a¸tii, gazele nobile au electronegativitatea egal¼ a cu zero
în timp ce ‡uorul care prezint¼ a cea mai mare atrac¸tie pentru electroni,
are electronegativitatea egal¼ a cu 4. În Tabelul 6.5 sunt prezentate elec-
tronegativit¼ a¸tile mai multor atomi.
Tabelul 6.5
Valori ale electronegativit¼ a¸tii pentru diver¸si atomi
Atom Electronegativitate
oxigen 3,5
clor 3
brom 2,8
carbon, iod 2,5
hidrogen 2,1
sodiu 0,9
litiu 1
potasiu 0.8
calciu 0,6
Dac¼ a diferen¸ta electronegativit¼ a¸tilor dintre doi atomi este mare, când
cei doi atomi sunt adu¸si în apropiere unul de altul, cel cu electronega-
tivitate mai mic¼ a are tendin¸ta s¼ a piard¼ a un electron în favoarea celui cu
electronegativitate mai mare.
76
Figura 6.2: Moment de dipol ¸si momentul de dipol al apei.
Din acest motiv se constat¼ a c¼ a leg¼ atura O-H este una puternic po-
larizat¼ a. Electronul este atras puternic de oxigen care devine înc¼ arcat
negativ, iar hidrogenul se încarc¼ a pozitiv. Acest lucru trebuie în¸teles
în sensul c¼ a probabilitatea de a g¼ asi electronul în apropierea atomului
de oxigen este mult mai mare decât abilitatea de a g¼ asi electronul în
apropierea hidrogenului.
Din acest motiv sarcinile pozitive a celor doi atomi de hidrogen se
resping, astfel c¼ a unghiul dintre cele dou¼ a leg¼ aturi va … mai mare de 90

grade ¸si anume 104

28
0
(Fig. 6.2). Astfel molecula de ap¼ a const¼ a din doi
dipoli care se compun ¸si rezult¼ a dipolul rezultant. Un dipol const¼ a din
dou¼ a sarcini egale dar de semne contrare a‡ate la distan¸ta |. Unui dipol
i se asociaz¼ a o m¼ arime numit¼ a dipol electric care se de…ne¸ste ca …ind
j = ¡

|
unde

| este vectorul de pozi¸tie al sarcinii pozitive fa¸t¼ a de sarcina neg-
ativ¼ a. Momentul dipolar al apei este j = 6. 2 10
30
Cm.
Faptul c¼ a moleculele de ap¼ a posed¼ a un moment dipolar, înseamn¼ a c¼ a
acestea au o tendin¸t¼ a de aliniere într-un câmp electric. Acest fenomen
contrabalanseaz¼ a tendin¸ta de distribuire aleatorie a momentelor de dipol,
datorit¼ a mi¸sc¼ arii de agita¸tie termic¼ a. Aceast¼ a proprietate este utilizat¼ a în
cuptoarele cu microunde. Aplicând un câmp electric oscilant moleculele
de ap¼ a intr¼ a într-o mi¸scare de oscila¸tie. Datorit¼ a for¸telor de frecare (vâs-
cozitate) energia transferat¼ a de câmpul electromagnetic moleculelor de
ap¼ a se transform¼ a în c¼ aldur¼ a.
b) Leg¼atura de hidrogen
Faptul c¼ a electronii stau în majoritatea timpului în apropierea atomu-
77
Figura 6.3: Structura tetragonal¼ a a ghe¸tii.
lui de oxigen face ca atomul de hidrogen s¼ a se comporte ca un proton. În
acest caz atomii de hidrogen determin¼ a în apropierea lor un câmp electric
foarte puternic. Orice alt ion pozitiv monovalent are sarcina distribuit¼ a
într-o regiune mult mai mare în spa¸tiu ¸si câmpul electric este mult mai
mic. Câmpul electrostatic al protonului poate interac¸tiona cu cap¼ atul
negativ al altor molecule polare.
Astfel hidrogenul dintr-o molecul¼ a de ap¼ a va interac¸tiona cu un atom
de oxigen dintr-o alt¼ a molecul¼ a de ap¼ a. Aceste interac¸tii sunt cunoscute
ca leg¼ aturi de hidrogen. În acest caz distan¸ta dintre atomii de oxigen ¸si
hidrogen este de 0,276 nm. Ea este mai mare decât distan¸ta dintre un
atom de hidrogen ¸si oxigen lega¸ti printr-o leg¼ atur¼ a covalent¼ a care este
0,099nm.
Polarizarea leg¼ aturii H÷O în molecula de ap¼ a are consecin¸te nu nu-
mai pentru comportarea sa electrostatic¼ a, dar ¸si pentru disponibilitatea
moleculei de a realiza leg¼ aturi de hidrogen. Aceste leg¼ aturi pot … reali-
zate cu alte molecule de ap¼ a sau alte tipuri de molecule. Structura ghe¸tii
necesit¼ a o oarecare aten¸tie. A¸sa cum este ar¼ atat în Fig. 6.3 ghea¸ta prez-
int¼ a o structur¼ a tetragonal¼ a în care atomii de oxigen sunt lega¸ti prin
intermediul unor leg¼ aturi de hidrogen cu doi atomi de hidrogen ai unor
molecule vecine. O astfel de structur¼ a construit¼ a în spa¸tiul tridimensional
78
Figura 6.4: Structura tetragonal¼ a a ghe¸tii.
constituie structura cristalin¼ a a ghe¸tii. M¼ asur¼ atorile termodinamice ca
¸si investiga¸tiile cu ajutorul spectroscopiei în infraro¸su indic¼ a faptul c¼ a
aceste structuri nu vor … distruse în totalitate când ghea¸ta se tope¸ste. Se
formeaz¼ a a¸sa numi¸ti clusteri în care moleculele de ap¼ a sunt legate ca cele
din ghea¸t¼ a. Dimensiunea acestor clusteri se mic¸soreaz¼ a odat¼ a cu cre¸sterea
temperaturii. În vecin¼ atatea punctului de topire în jur de 90 ÷ 650 de
molecule formeaz¼ a un cluster în timp ce în apropierea punctului de
…erbere numai 25 ÷ 75 molecule sunt conectate în cluster. Acesta este
motivul pentru care vâscozitatea apei scade cu cre¸sterea temperaturii.
Aceast¼ a proprietate a moleculelor de ap¼ a este inclus¼ a în modelul propus
de Nemethy ¸si Scheraga (Fig. 6.4).
În clusteri apar structuri netetraedrice, iar cele tetraedrice sunt puter-
nic perturbate de mi¸scarea de agita¸tie termic¼ a. Aceste structuri se a‡¼ a
într-o continu¼ a mi¸scare. O leg¼ atur¼ a de hidrogen oscileaz¼ a cu o frecven¸t¼ a
de 0. 5 10
13
Hz. Timpul mediu de via¸t¼ a al unui cluster este de aproxi-
mativ 10
10
÷ 10
11
s. Rezult¼ a c¼ a, în timpul oscila¸tiilor …ecare atom de
hidrogen va forma de 100 ÷ 1000 de ori leg¼ atura de hidrogen cu acela¸si
atom de oxigen înainte de a se conecta cu alt atom de oxigen.
În structurile biologice, structura apei este in‡uen¸tat¼ a de interac¸tiile
apei cu ionii ¸si moleculele organice. O parte din acestea sunt de natur¼ a
79
electrostatic¼ a iar altele sunt datorate leg¼ aturilor de hidrogen.
Câmpul electrostatic din jurul unui ion va determina o orientare mai
slab¼ a sau mai puternic¼ a a moleculelor de ap¼ a deoarece momentul de dipol
al acestora tinde s¼ a se orienteze paralel cu câmpul electric. Împotriva
acestor orient¼ ari ac¸tioneaz¼ a in‡uen¸ta celorlalte molecule de ap¼ a ¸si mi¸s-
carea de agita¸tie termic¼ a. A¸sa cum se ¸stie, intensitatea câmpului electric
descre¸ste cu distan¸ta de la centrul ionului. De aceea trebuie considerate
dou¼ a regiuni în jurul ionului. În vecin¼ atatea ionului exist¼ a o regiune de
hidra¸tie primar¼ a unde se a‡¼ a un mic num¼ ar de molecule de ap¼ a care
sunt puternic orientate în câmpul electric al ionului. A doua regiune,
mai îndep¼ artat¼ a de ion, poart¼ a numele de regiune de hidra¸tie secun-
dar¼ a. La aceast¼ a distan¸t¼ a câmpul electric este prea slab pentru a orienta
moleculele de ap¼ a, dar su…cient de puternic pentru a perturba structura
normal¼ a a apei.
Efectele de hidra¸tie care nu sunt cauzate direct de interac¸tiile elec-
trostatice directe poart¼ a numele de hidra¸tie de ordin doi. În acest caz
leg¼ aturile de hidrogen dintre moleculele de ap¼ a ¸si moleculele organice
determin¼ a structura stratului de ap¼ a din vecin¼ atatea acestora.
Hidratarea de ordin doi joac¼ a un rol predominant în formarea confor-
ma¸tiei macromoleculelor. În cursul acestui proces se modi…c¼ a entropia
macromoleculei ¸si mediului opus din jurul acestora.
Se consider¼ a urm¼ atorul exemplu: …e o macromolecul¼ a în jurul c¼ areia
moleculele de ap¼ a se orienteaz¼ a perpendicular pe aceasta. Din acest mo-
tiv entropia unit¼ a¸tii de volum a apei de lâng¼ a macromolecule este mai
mic¼ a decât entropia unit¼ a¸tii de volum a apei care se a‡¼ a la distan¸t¼ a mare
de macromolecule. Acest lucru este datorat faptului c¼ a lâng¼ a macromole-
cule, moleculele de ap¼ a sunt ordonate. Este posibil ca macromolecula s¼ a
se strâng¼ a într-o structur¼ a elicoidal¼ a. Din acest motiv entropia macro-
moleculelor scade.
Îns¼ a datorit¼ a acestei structuri suprafa¸ta macromoleculei în contact
direct cu apa scade, astfel c¼ a mai pu¸tine molecule de ap¼ a se orienteaz¼ a
ordonat. Din acest motiv entropia apei cre¸ste. Pentru ca acest proces
s¼ a …e posibil este necesar ca entropia total¼ a a sistemului (SM + SA)
s¼ a creasc¼ a. Procesul este prezentat în Fig.6.5. Conform principiului al
doilea, astfel de procese pot avea loc în mod spontan.
Trebuie remarcat c¼ a, volumul molar al apei este dependent de gradul
de organizare molecular de ap¼ a. Cu cât mai multe molecule de ap¼ a sunt
ordonate, cu atât volumul molar de ap¼ a este mai mic. Revenind la exem-
80
Figura 6.5: Orientarea moleculelor de ap¼ a lâng¼ a o macromolecul¼ a este
reprezentat¼ a sub form¼ a de bare. În contrast cu sc¼ aderea entropiei la for-
marea elicei (S
1M
> S
2M
) entropia apei cre¸ste (S
1a
< S
2a
) . Aceasta duce la
cre¸sterea entropiei întregului sistem (S
1T
< S
2T
).
plul anterior volumul sistemului este mai mic în starea în care molecula
este desf¼ a¸surat¼ a deoarece în acest caz mult mai multe molecule sunt or-
donate la suprafa¸ta macromoleculelor. Cre¸sterea presiunii într-un sistem
duce la mic¸sorarea volumului acestuia. În cazul c¼ a sistemul este format
dintr-o solu¸tie de macromolecule structurate în ap¼ a, cre¸sterea presiunii
duce la destructurarea macromoleculelor ¸si sistemelor macromoleculare.
Prin destructurare cre¸ste suprafa¸ta pe care moleculele de ap¼ a se pot or-
dona. Pentru ca acest fenomen s¼ a aib¼ a loc sunt necesare presiuni de
10-100 MPa. În aceste condi¸tii membranele ¸si alte structuri supramole-
culare sunt distruse. În acest context trebuie amintit c¼ a la adâncime de
10 km de suprafa¸ta oceanului, presiunea hidrostatic¼ a ajunge la valori de
100 MPa.
6.4 Solubilitatea molecular¼ a în ap¼ a
Re¸teaua leg¼ aturilor de hidrogen afecteaz¼ a solubilitatea moleculelor
mici în ap¼ a. Astfel, unele substan¸te se amestec¼ a în mod liber în ap¼ a (de
81
Figura 6.6: Re¸teaua leg¼ aturilor de hidrogen care înconjoar¼ a moleculele nepo-
lare.
exemplu peroxidul), alte substan¸te se dizolv¼ a u¸sor în ap¼ a (zah¼ arul), iar
altele se dizolv¼ a greu (uleiul)
a) Substan¸ tele care se amestec¼a liber
Ca exemplu se poate da moleculele de peroxid H
2
O
2
. Atomii de hidro-
gen pot crea leg¼ aturi de hidrogen cu atomii de oxigen din moleculele de
ap¼ a. Astfel introducerea de H
2
O
2
perturb¼ a pu¸tin re¸teaua leg¼ aturilor de
hidrogen din ap¼ a.
b) Substan¸ tele care dizolv¼a greu în ap¼a
Moleculele de ulei care constau din lan¸turi de molecule nepolare nu
permit moleculelor de hidrogen s¼ a realizeze leg¼ aturi de hidrogen. În acest
caz, moleculele de ap¼ a creaz¼ a o re¸tea de leg¼ aturi (Fig. 6.6) care înglobeaz¼ a
moleculele nepolare.
Din acest motiv, num¼ arul de leg¼ aturi de hidrogen mediu pe molecul¼ a
nu scade foarte mult. Forma re¸telei care se formeaz¼ a în jurul moleculei
face ca ordonarea moleculelor de ap¼ a s¼ a creasc¼ a foarte mult ¸si entropia
sistemului s¼ a scad¼ a. Din acest motiv, valoarea energiei libere 1 = l÷1o
cre¸ste. Moleculele de ap¼ a nu pot forma leg¼ aturi de hidrogen cu obiectele
nepolare. Moleculele de ap¼ a pot sacri…ca anumite leg¼ aturi de hidrogen
cu cre¸sterea corespunz¼ atoare a energiei de interac¸tie, sau cu mic¸sorarea
entropiei. În ambele cazuri energia liber¼ a cre¸ste. Modi…carea structurii
apei prin introducerea unor molecule nepolare este complex¼ a ¸si nu se
82
Figura 6.7: Solubilitatea unor molecule mici nepolare în ap¼ a ca func¸tie de
temperatur¼ a. Solubilitatea reprezint¼ a procentul de solutului în ap¼ a.
poate realiza un calcul explicit. Nu se poate explica apriori care situa¸tie
men¸tionat¼ a mai sus va … aleas¼ a de ap¼ a.
În anumite cazuri se poate porni de la faptul c¼ a unele molecule mici
nepolare devin mai pu¸tin solubile în ap¼ a atunci când temperatura cre¸ste
(Fig. 6.7).
Acest fapt este datorat faptului c¼ a la temperaturi mari este mai greu
s¼ a se creeze re¸teaua moleculelor nepolare.
M¼ asur¼ atori detaliate con…rm¼ a c¼ a la temperatura camerei termenul
entropic este predominat în varia¸tia energiei libere 1 = l ÷ 1o.
De exemplu când propanul (C
3
H
8
) se dizolv¼ a în ap¼ a, varia¸tia energiei
libere total¼ a pe molecul¼ a este 1 = 6. 4/
B
1. Varia¸tia
÷1o = 9. 6/
B
1 ¸si l = ÷3. 2/
B
1. Distan¸ta mic¼ a de ac¸tiune a leg¼ a-
turilor de hidrogen conduce la concluzia c¼ a re¸teaua leg¼ aturilor de hidro-
gen va … perturbat¼ a numai în stratul molecular din apropierea moleculelor
nepolare. Cre¸sterea energiei libere va … propor¸tional¼ a cu suprafa¸ta mole-
culelor nepolare. De exemplu, solubilitatea lan¸turilor de hidrocarbon
descre¸ste cu cre¸sterea lungimii lan¸turilor de hidrocarbon. Considerând
cre¸sterea în energia liber¼ a prin introducerea unei singure molecule de
propan în ap¼ a ¸si împ¼ ar¸tind aceast¼ a cre¸stere prin suprafa¸ta aproximativ¼ a
a unei molecule (2 nm
2
) se g¼ ase¸ste cre¸sterea energie libere pe unitatea de
suprafa¸t¼ a 3/
B
1,nm
2
.
c) Dizolvarea moleculelor nepolare mici
83
Ca ¸si hidrocarburile aceste molecule nu pot forma leg¼ aturi de hidro-
gen cu apa. Totu¸si aceste molecule pot interac¸tiona din punct de vedere
electrostatic cu apa rezultând o mic¸sorare a energiei poten¸tiale electrosta-
tice fapt ce poate compensa pierderea de entropie. Astfel, solubilitatea
acestor molecule este situat între tipurile de molecule studiate anterior.
d) Solvatare - hidratare. Solubilitatea se explic¼ a în acest caz prin
formarea unor leg¼ aturi slabe dintre moleculele de solvit (substan¸ta dizol-
vat¼ a) ¸si solvent. Termenul de hidratare se utilizeaz¼ a când solventul este
apa. În cazul c¼ a solvitul este format din ioni, interac¸tiile sunt de tipul
ion-dipol. Astfel de …ecare ion de solvit se leag¼ a cu mai multe molecule
de ap¼ a (Tabelul 6.6).
Tabelul 6.6
Num¼ ar de molecule de ap¼ a care se leag¼ a de diversi ioni
Ion Nr. molecule de ap¼ a
Li
+
13
Na
+
8
K
+
4
NH
+
4
4
Ca
2+
10
6.5 Solu¸tii
În materia biologic¼ a exist¼ a sisteme …zice multicomponent constituite
din particule de natur¼ a chimic¼ a diferit¼ a. Sistemele multicomponent se
stabilesc în urma unor procese diferite precum: dizolvarea, difuzia,
sinterizarea amestecurilor. Ansamblul astfel format se restructureaz¼ a
în func¸tie de modul în care interac¸tioneaz¼ a particulele constituente în
noile condi¸tii. Particulele se redistribuie la nivel molecular omogen sau
se constituie în domenii. În primul caz, se ob¸tin solu¸tii iar în cel de-al
doilea caz se formeaz¼ a amestecuri de faze.
Se nume¸ste solu¸tie, o faz¼ a omogen¼ a din punct de vedere chimic,
având în constitu¸tia sa dou¼ a sau mai multe substan¸te chimice diferite
numite constituen¸ti. Procesul prin care o substan¸t¼ a gazoas¼ a, lichid¼ a sau
solid¼ a se disperseaz¼ a se nume¸ste dizolvare. Substan¸tele participante au
roluri diferite. Dizolvantul sau solventul permite dizolvarea iar sub-
stan¸ta care se dizolv¼ a sau solvitul se disperseaz¼ a în solvent constituind
84
solu¸tia. Fenomenul de dizolvare în urma c¼ aruia substan¸ta se descom-
pune în ioni se nume¸ste disociere. Dac¼ a în urma dizolv¼ arii între mole-
culele sau ionii solvitului ¸si moleculele solventului se stabilesc leg¼ aturi
noi se ob¸tine un anumit compus chimic. Fenomenul poart¼ a denumirea de
solvatare iar substan¸ta ob¸tinut¼ a se nume¸ste solvat. Dac¼ a se stabilesc
leg¼ aturi între particulele solvitului ¸si moleculele de ap¼ a fenomenul poart¼ a
numele de hidratare. Trebuie remarcat c¼ a starea unei particule de sol-
vat sau hidrat este instabil¼ a. Leg¼ aturile respective se refac ¸si se desfac în
continuu.
În anumite condi¸tii se formeaz¼ a sisteme disperse care sunt formate din
dou¼ a sau mai multe substan¸te, dintre care cel pu¸tin una este dispersat¼ a
în particule mici sau agregate moleculare con¸tinând un mare num¼ ar de
molecule. Substan¸ta divizat¼ a în particule mici se nume¸ste faz¼ a dispers¼ a
iar substan¸ta care permite dispersia se nume¸ste faz¼ a dispersiv¼ a. Astfel
de sisteme sunt mai degrab¼ a amestecuri deoarece nu sunt omogene.
În func¸tie de m¼ arimea agregatelor moleculare, sistemele …zice astfel
formate au denumiri ¸si propriet¼ a¸ti …zice distincte. Când dimensiunea
agregatelor moleculare este de 10
4
÷10
6
m se ob¸tine o suspensie dac¼ a
sistemul dispers solid–‡uid în care faza solid¼ a disperseaz¼ a este în echilibru
sau are o vitez¼ a de depunere neglijabil¼ a. Dac¼ a amestecul dispers este
format din dou¼ a lichide nemiscibile între ele se ob¸tine o emulsie.
Dac¼ a dimensiunile particulelor sunt 10
7
÷ 10
9
m sistemul este o
solu¸tie coloidal¼ a. Solu¸tiile coloidale în aer se numesc aerosoli (fum,
cea¸t¼ a) iar solu¸tiile coloidale în ap¼ a se numesc hidrosoli (substan¸te com-
ponente ale organismelor vegetale ¸si animale).
Ca o observa¸tie, trebuie remarcat c¼ a o solu¸tie reprezint¼ a o faz¼ a omoge-
n¼ a. Prin omogenitate chimic¼ a se în¸telege faptul c¼ a propor¸tiile în care
sunt con¸tinu¸ti componen¸tii sunt acelea¸si în …ecare element de volum.
Spre deosebire de solu¸tii, amestecul nu este omogen din punct de vedere
chimic. În limbajul comun nu se ¸tine seama întotdeauna de distinc¸tia
precedent¼ a. Astfel se spune c¼ a aerul este un amestec de azot ¸si oxigen
de¸si conform de…ni¸tiilor precedente este vorba de o solu¸tie.
Dac¼ a solu¸tia este format¼ a din : componen¸ti se noteaz¼ a cu
i
1
. i
2
. i
3
....i
n
(6.1)
numerele de moli ale acestor componen¸ti ¸si cu i num¼ arul total de moli
85
din care este alc¼ atuit¼ a solu¸tia:
i = i
1
+ i
2
+ ... + i
n
(6.2)
Pentru a caracteriza compozi¸tia unei solu¸tii se vor utiliza m¼ arimile
intensive:
r
i
=
i
i
i
i = 1. 2....: (6.3)
numite …e frac¸tii molare …e concentra¸tii molare.
6.5.1 Solu¸tii diluate
O solu¸tie, indiferent de starea de agregare, se nume¸ste diluat¼ a dac¼ a
num¼ arul de moli al unuia din componen¸ti este mult mai mare decât suma
numerelor de moli ai tuturor celorlal¸ti componen¸ti. Componentul acesta
se nume¸ste solvent.
Pentru simpli…care se va considera o solu¸tie cu o singur¼ a substan¸t¼ a
dizolvat¼ a. Notând cu i
0
num¼ arul de moli de solvent ¸si cu i num¼ arul de
moli ai substan¸tei dizolvate:
i
0
¸i (6.4)
Concentra¸tiile molare sunt:
r
0
=
i
0
i
0
+ i
¸si r =
i
i
0
+ i
(6.5)
Pentru o substan¸t¼ a dizolvat¼ a poten¸tialul chimic se scrie ca:
j = j
(0)
+ 11 ln r (6.6)
unde j
(0)
poate … interpretat ca un poten¸tial chimic într-o stare de refe-
rin¸t¼ a. Pentru solvent poten¸tialul chimic de referin¸t¼ a este cel al substan¸tei
solventului pur.
În cazul solu¸tiilor reale, concentra¸tia r trebuie înlocuit¼ a cu o nou¼ a
m¼ arime numit¼ a activitate c. Activitatea se exprim¼ a în func¸tie de con-
centra¸tia molar¼ a prin rela¸tia:
c = ,r (6.7)
unde , este coe…cientul de activitate ¸si reprezint¼ a frac¸tia din sub-
stan¸ta respectiv¼ a care contribuie la fenomenele speci…ce solu¸tiei. Atunci
rela¸tia care exprim¼ a poten¸tialul unui component din solu¸tie se scrie:
j = j
(0)
+ 11 ln c (6.8)
86
6.6 Disocierea apei
Un fapt extrem de important este acela al disocierii apei în ioni de
hidrogen ¸si ionul de hidroxil OH

. Rata de disociere a fost g¼ asit¼ a ca
…ind 2. 5 10
5
s
1
, ceea ce înseamn¼ a c¼ a în medie o molecul¼ a disociaz¼ a
odat¼ a în 11 ore. La un moment dat exist¼ a 2. 5 10
16
ioni de hidrogen
¸si un num¼ ar egal de ioni de hidroxil. Num¼ arul de molecule de ap¼ a dintr-
un litru este aproximativ de 3 10
25
, astfel c¼ a ionii de hidrogen sunt
su…cient de dep¼ arta¸ti între ei. Astfel între doi ioni de hidrogen sau între
doi ioni de hidroniu exist¼ a în medie 800 de molecule de ap¼ a. Între un
ion de hidrogen ¸si unul de hidroxil exist¼ a aproximativ 400 de molecule de
ap¼ a. Aceasta înseamna c¼ a ionii respectivi interac¸tioneaz¼ a în primul rând
cu apa ¸si cu o probabilitate foarte mic¼ a între ei. Din acest motiv ambele
tipuri de ioni se pot asocia cu moleculele neutre de ap¼ a. Astfel, ionul de
H
+
se poate asocia cu molecule de ap¼ a ¸si formeaz¼ a ionul de hidronium
H
3
O
+
.
H
2
O H
+
+ OH

Un ion de H
+
st¼ a asociat cu o molecul¼ a de apa o picosecund¼ a înainte
de a o p¼ ar¼ asi. O molecul¼ a de ap¼ a se va asocia cu ioni de hidrogen la
…ecare 0. 5 ms. Trebuie remarcat c¼ a mobilitatea ionilor de H
+
¸si OH

este mult mai mare decât a ionilor de Na
+
¸si K
+
deoarece ultimii atrag în
jurul lor multe molecule de ap¼ a ¸si deci în timpul mi¸sc¼ arii, ace¸stia trebuie
s¼ a deplaseze acest întreg ansamblul format. Disocierea unei molecule
implic¼ a un consum de energie. În procesele considerate, sursa de energie
este mi¸scarea termic¼ a. Rata unor astfel de procese cre¸ste cu temperatura
deoarece cre¸ste agita¸tia termic¼ a ¸si implicit energia termic¼ a.
Pornind de de…nirea constantei de reac¸tie s-a demonstrat c¼ a para-
metrul
1
e
= c
H
+c
OH
(6.9)
este constant. Valoarea acestui parametru este de 10
14
(moli/l)
2
la 25

C. Astfel în condi¸tii neutre concentra¸tia …ec¼ arui ion este 10
7
moli/litru.
Într-o solu¸tie pot …¸si alte surse de ioni de hidrogen¸si hidroxil. Astfel dac¼ a
concentra¸tia de H
+
se ridic¼ a la 10
2
moli/litru concentra¸tia de OH

scade
la 10
12
moli/litru. Un mod conven¸tional pentru a nota concentra¸tia
87
ionilor de H
+
a fost sugerat de Soren Sorensen în anul 1909 ¸si utilizeaz¼ a
simbolul pH:
pH = ÷lg c
H
+ (6.10)
Apa pur¼ a are deci pH= 7. Astfel, pH = 1 corespunde unei concentra¸ti
de 10
1
moli/litru în timp ce o concentra¸tie de 10
14
corespunde un pH
= 14.
Prezen¸ta unui acid cre¸ste concentra¸tia de ioni de hidrogen ¸si mic¸sore-
az¼ a pH-ul. Invers o baz¼ a cre¸ste valoarea pH-ului.
Tabel 6.7 Valori ale pH-ului pentru diverse substan¸te
Nr. Substan¸t¼ a pH
1 Acid baterie 0,5
2 Suc gastric 1
3 Suc l¼ amâie 2,4
4 Cola 2,5
5 Suc portocale 3,5
6 Bere 4,5
7 Cafea 5
8 Ceai 5,5
9 Urin¼ a 6
10 Lapte 6,5
11 Saliv¼ a 6,5-7,4
12 Sânge 7,35-7,45
13 Ap¼ a de mare 8
14 Secre¸tie de pancreas 8,1
15 S¼ apun 9-10
16 Sod¼ a caustic¼ a 13,8
În 1922 Nicolaus Bronsted ¸si Thomas Lawry, în mod independent, au
constatat c¼ a orice compus care poate pierde un proton este un acid iar
orice compus care poate accepta un proton este o baz¼ a. Vom considera
în mod asem¼ an¼ ator descrierea unui acid. Acidul produs pornind de la
baza care accept¼ a un proton este acidul conjugat bazei. Un exemplu de
pereche acid–baz¼ a este acidul acetic ¸si baza sa ionul de cetat. Aceast¼ a
pereche are o proprietate important¼ a ¸si anume rezist¼ a schimb¼ arilor pH-
lui din solu¸tie, adic¼ a ac¸tioneaz¼ a ca o substan¸t¼ a tampon. pH-ul acidului
88
acetic este 4,8 dar schimbarea de 2 ori în raportul acid–baza duce numai
la o modi…care de 0,5 în pH. O clas¼ a important¼ a de substan¸te tampon în
sistemele biologice sunt substan¸tele care con¸tin atât grup¼ ari bazice cât
¸si acide care sunt numite amfoli¸ti. Ca un prim exemplu de anfoli¸ti se
pot men¸tiona aminoacizii. Valoarea pH-ului substan¸telor amfolite este
puternic in‡uen¸tat de structura apei înconjur¼ atoare. Ele sunt capabile
s¼ a lege protoni sau s¼ a elibereze protoni în a¸sa fel încât pH-ul solu¸tiei s¼ a
…e stabilizat.
Capitolul 7
Difuzia
7.1 Mi¸scarea Brownian¼ a
În anul 1828 botanistul Rober-Brown a observat c¼ a particulele de
polen a‡ate în ap¼ a prezint¼ a o mi¸scare dezordonat¼ a vizibil¼ a la micro-
scop. Particulele de dimensiuni de 1 j:, a¸sa cum sunt cele de polen
sunt enorme fa¸t¼ a de dimensiunile moleculelor. Vom numi generic aceste
obiecte ca particule coloidale. Experimental s-a constat c¼ a:
– mi¸scarea particulelor de polen nu se opre¸ste niciodat¼ a
– mi¸scarea este mai intens¼ a la temperaturi mai mari
În jurul anului 1860 s-a presupus ca mi¸scarea brownian¼ a este determi-
nat¼ a de ciocnirile suferite de particulele de polen din partea moleculelor
mediului care se a‡¼ a într-o continu¼ a agita¸tie termic¼ a. Totu¸si aceast¼ a ex-
plica¸tie nu rezolv¼ a problema deoarece moleculele de ap¼ a sunt mult mai
mici decât cele de polen, chiar dac¼ a rata ciocnirilor este de 10
12
cioc-
niri/secund¼ a. Practic cele mai multe deplas¼ ari ale particulelor de polen
datorate acestor ciocniri sunt extrem de mici ¸si deci nu vor … vizibile.
Totu¸si este posibil ca particulele de polen s¼ a sufere o deplasare mult mai
mare, atunci când dintr-o parte sunt ciocnite de mult mai multe mole-
cule decât din cealalt¼ a parte. Astfel, Einstein a considerat c¼ a ceea ce se
observ¼ a la microscop sunt deplas¼ arile aleatorii, mari ¸si rare.
Studiind aceste deplas¼ ari mari ¸si rare nu se con…rm¼ a numai dac¼ a pre-
supunerea este corect¼ a, ci se poate ajunge ¸si la o caracterizare a mi¸sc¼ arii
moleculare invizibile.
Pentru simpli…care se consider¼ a o mi¸scare aleatorie într-o dimensiune.
89
90
Figura 7.1: Posibilit¼ a¸tile unei mi¸sc¼ ari aleatorii adimensionale format¼ a din trei
pa¸si.
Astfel se consider¼ a c¼ a într-un interval de timp t o particul¼ a se poate
deplasa pe distan¸ta 1. Probabilit¼ a¸tile ca ea sa se deplaseze la dreapta ¸si
la stânga le presupunem egale cu
1
2
.
În Fig. 7.1 este prezentat¼ a situa¸tia unei mi¸sc¼ ari aleatorii din trei pa¸si.
Exist¼ a 8 posibilit¼ a¸ti:
Astfel la …nalul mi¸sc¼ arii particula este posibil s¼ a ajung¼ a la coordo-
natele 31, 1, ÷1 ¸si ÷31 de pa axa Ox.
Dac¼ a se calculeaz¼ a media coordonatei la care ajunge particula rezult¼ a:
¸r
3
¸ =
31 + 1 + 1 ÷1 + 1 ÷1 ÷1 ÷31
8
= 0 (7.1)
La aproximativ acela¸si rezultat se ajunge dac¼ a se consider¼ a un num¼ ar
foarte mare de particule care se deplaseaz¼ a aleatoriu de-a lungul axei Cr.
Totu¸si probabilitatea ca mi¸scarea s¼ a se termine în origine este mic¼ a (în
acest caz este chiar nul¼ a).
Din acest motiv mai degrab¼ a este bine s¼ a se calculeze media p¼ atratelor
deplas¼ arilor r
2
. În acest caz:
¸r
2
¸ =
91
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 91
2
8
= 31
2
(7.2)
Astfel, se poate de…ni o "deplasare medie" ca …ind
d
m
=
_
¸r
2
¸ =
_
31.
91
Problema care se pune este aceea de a calcula la ce distan¸t¼ a ajunge
o particul¼ a care execut¼ a o mi¸scare aleatorie, fa¸t¼ a de pozi¸tia sa ini¸tial¼ a,
pasul mi¸sc¼ arii …ind 1. Se noteaz¼ a deplasarea cu /
j
1, unde /
j
= ±1.
Aceasta înseamn¼ a c¼ a particula se poate deplasa la dreapta sau la stânga
cu aceea¸si probabilitate (0,5). Se consider¼ a pozi¸tia ini¸tial¼ a a particulei
în originea axei Cr. Cu r
j
se noteaz¼ a coordonata particulei dup¼ a , pa¸si.
Atunci se poate scrie c¼ a:
¸r
2
j
¸ = ¸(r
j1
+ /
j
1)
2
¸ = ¸r
2
j1
+ 2r
j1
/
j
1 + /
2
j
1
2
¸
¸r
2
j
¸ = ¸r
2
j1
¸ + 21¸r
j1
/
j
¸ + 1
2
deoarece r
2
j
= 1. Termenul din centru este nul deoarece:
¸r
j1
/
j
¸ = r
j1
(+1) 0. 5 +r
j1
(÷1) 0. 5 = 0
Rezult¼ a:
¸r
2
j
¸ = ¸r
2
j1
¸ + 1
2
Astfel dup¼ a ` pasi:
¸r
2
N
¸ = ¸r
2
N1
¸ + 1
2
= ... = `1
2
(7.3)
Dac¼ a se noteaz¼ a cu t intervalul de timp în care se produce saltul
egal cu 1, se de…ne¸ste constanta de difuzie:
1 =
1
2
2t
(7.4)
Cum timpul în care se efectueaz¼ a ` pa¸si este:
t = `t (7.5)
rezult¼ a:
¸
r
2
N
_
= 21t (7.6)
Acest rezultat permite determinarea experimental¼ a a constantei de
difuzie 1. Pentru aceasta se noteaz¼ a pozi¸tia ini¸tial¼ a ¸si …nal¼ a a unei par-
ticule, durata mi¸sc¼ arii …ind t. Se calculeaz¼ a r
2
,2t. Se repet¼ a experimentul
de mai multe ori ¸si apoi se calculeaz¼ a media, considerând c¼ a timpul t nu
se schimb¼ a în cursul experimentelor. Rezult¼ a:
1 = ¸
r
2
2t
¸ =
¸r
2
¸
2t
92
Se pot extinde considera¸tiile f¼ acute anterior la cazul bidimensional.
Împ¼ ar¸tim planul în p¼ atrate de latur¼ a 1. În acest caz considera c¼ a pa-
sul mediu al mi¸sc¼ arii este reprezentat de diagonala p¼ atratului care are
m¼ arimea 1
_
2.
Pozi¸tia determinat¼ a de un vector este:
:
N
= r
N
c
x
+ ¸
N
c
y
unde c
x
¸si c
y
sunt vectorii unitate ai axelor Ox ¸si Oy.
¸:
2
N
¸ = ¸(r
N
c
x
+ ¸
N
c
y
)
2
¸ = ¸r
2
N
¸ +¸¸
2
N
¸ + 2¸r
N
¸
N
c
x
c
y
¸
¸:
2
N
¸ = ¸r
2
N
¸ +¸¸
2
N
¸
Astfel
¸:
2
N
¸ = 21t + 21t = 41t (7.7)
În cazul tridimensional spa¸tiul va … împ¼ ar¸tit în cuburi de latur¼ a 1.
Pasul mediu al mi¸sc¼ arii se consider¼ a c¼ a este reprezentat de diagonala
cubului 1
_
3. În acest caz:
¸:
2
N
¸ = 61t (7.8)
Modelul poate … considerat ¸si pentru mi¸scarea moleculelor. Se pot
determina valorile lui 1 prin introducerea unor pic¼ aturi de cerneal¼ a în
ap¼ a ¸si se m¼ asoar¼ a ¸:
2
N
¸. Cunoscând timpul t în care se fac m¼ asur¼ atorile
din experiment rezult¼ a 1 = 10
9
m
2
s
1
.
Cu aceast¼ a valoare a coe…cientului de difuzie se poate calcula timpul
în care o microparticul¼ a a‡at¼ a în centrul unei celule poate ajunge la
marginea ei. Considerând c¼ a raza celulei este 1, timpul mediu în care
molecula parcurge spa¸tiul respectiv este:
t = 1
2
61 (7.9)
Astfel, dac¼ a 1 = 1 jm rezult¼ a t
1
= 0. 2 10
3
s, iar dac¼ a 1 = 10 jm
rezult¼ a t
2
= 20 ms = 100t
1
.
Din acest exemplu rezult¼ a c¼ a difuzia determin¼ a un transport rapid de
substan¸te pe distan¸te mici. Pe distan¸te mari difuzia determin¼ a un trans-
port lent de substan¸t¼ a. Astfel, în cazul nervului spinal a c¼ arui lungime
este de 1 m difuzia nu este mecanismul prin care anumite proteine pot
s¼ a se deplaseze de-a lungul nervului. Pentru aceasta organismul a creat
motoarele moleculare care s¼ a sus¸tin¼ a transportul respectiv.
93
7.2 Legile difuziei
Difuzia este fenomenul care descrie apari¸tia unui ‡ux de particule
când exist¼ a concentra¸tii diferite ale acestora în regiuni diferite. Se con-
statat¼ a c¼ a ‡uxul are loc dinspre regiunile cu concentra¸tie mare spre regiu-
nile în care concentra¸tia este mic¼ a.
Din acest motiv este necesar c¼ a s¼ a se priveasc¼ a concentra¸tia ca o
m¼ arime local¼ a care variaz¼ a de la punct la punct. Pentru a de…ni concen-
tra¸tia ca o m¼ arime local¼ a se consider¼ a într-un sistem de axe tridimen-
sional un punct de coordonate (r. ¸. .) în jurul c¼ aruia se alege volumul
\ foarte mic, dar su…cient de mare pentru a con¸tine un num¼ ar ` de
particule. Atunci concentra¸tia de molecule în jurul punctului considerat
este raportul dintre num¼ arul ` de particule ¸si volumul \
:(r. ¸. .) =
`
\
(7.10)
În continuare se va folosi no¸tiunea de concentra¸tie care va de…nit¼ a ca
raportul dintre masa substan¸tei considerate ` din volumul \ ¸si acest
volum
c (r. ¸. .) =
`
\
(7.11)
Dac¼ a se consider¼ a varia¸tia concentra¸tiei doar de-a lungul axei Ox
c = c (r) atunci ‡uxul datorat difuziei este unul unidimesional adic¼ a are
loc de-a lungul axei Ox. Reamintim c¼ a densitatea ‡uxului de substan¸t¼ a
este
, =
`
ot
(7.12)
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick)
Densitatea ‡uxului de substan¸t¼ a datorit¼ a difuziei este propor¸tional¼ a
cu gradientul de concenta¸tie (din jurul punctului considerat).
Gradientul de concentra¸tie este egal cu raportul dintre diferen¸ta de
concentra¸tie c ¸si distan¸ta dintre cele dou¼ a puncte r dintre dou¼ a
puncte, adic¼ a c,r. Astfel (Fig. 7.2) legea lui Fick se exprim¼ a matem-
atic astfel:
, (r) = ÷1
c
r
(7.13)
94
Figura 7.2: Prima lege a difuziei.
sau mai exact
, (r) = ÷1
dc
dr
(7.14)
Dac¼ a c
2
< c
1
atunci c < 0 ¸si , (r) 0, adic¼ a ‡uxul de particule
este în sensul axei Ox. Dac¼ a c
2
< c
1
atunci c 0 ¸si , (r) < 0, adic¼ a
‡uxul de particule este în sens contrar axei Ox.
7.2.2 Legea a II -a a difuziei
Aceast¼ a lege leag¼ a varia¸tia concentra¸tiei în timp de varia¸tia concen-
tra¸tiei în spa¸tiu. Astfel dac¼ a se consider¼ a cazul unidimesional, concen-
tra¸tia va depinde doar de coordonata r ¸si timp t.
Jc (r. t)
Jt
= 1
J
2
c (r. t)
Jr
2
În rela¸tia de mai sus semnul J înseamn¼ a derivare par¸tial¼ a. Derivata
par¸tial¼ a a unei func¸tii de mai multe variabile, fa¸t¼ a de o variabil¼ a înseamn¼ a
derivarea acesteia considerând celelalte variabile ca …ind constante.
Se vor considera 3 cazuri particulare:
a) concentra¸tia constant¼ a : = ct. Atunci
@n
@t
= 0 ¸si , = 0. În acest
caz nu exist¼ a un ‡ux net de particule în orice direc¸tie.
b) concentra¸tia variaz¼ a liniar cu distan¸ta (Fig 7.3a) ¸si este sta¸tionar¼ a
în timp.
95
Figura 7.3: Cazuri particulare ale varia¸tiei concentra¸tiei: a) varia¸tie liniar¼ a,
b) varia¸tie sub form¼ a de clopot.
În acest caz
@n
@x
= ct. ¸si
, = ÷1
J:
Jr
= ct.
adic¼ a ‡uxul r¼ amâne acela¸si în timp.
c) concentra¸tia la un moment dat este sub form¼ a de clopot (Fig 7.3b).
La momentul ini¸tial curba concentra¸tiei este cea continu¼ a. Punctele A
¸si B sunt puncte de in‡exiune ale curbei : = :(r), adic¼ a puncte în care
@
2
n
@x
2
= 0.
Între punctele A ¸si B
@
2
n
@x
2
< 0 ¸si atunci
@n
@t
< 0 în aceast¼ a regiune
concentra¸tia de particule scade în timp. În afara regiunii
@
2
n
@x
2
0 ¸si
@n
@t
0, adic¼ a concentra¸tia cre¸ste în timp. În acest mod concentra¸tia
tinde s¼ a se uniformizeze în spa¸tiu.
7.3 Difuzia prin membrane
Membranele arti…ciale (celofanul, colodiul ¸si anumite mase plastice) ¸si
cele biologice sunt total impermeabile. În general membranelor biologice
exist¼ a pori care le traverseaz¼ a, f¼ acând leg¼ atura dintre mediul intra ¸si
extracelular.
În func¸tie de diametrul porilor membranele pot … clasi…cate astfel
(aproximativ)
- diametrul porilor este mai mic de 10 Å: prin membran¼ a poate trece
doar solventul (membrane semipermeabile)
96
- diametrul porilor este situat între 20 - 50 Å: porul permite trecerea
solventului ¸si a moleculelor mici de solvit dar nu ¸si a macromoleculelor.
Aceasta este cazul membranelor utilizate în dializ¼ a.
- diametrul porilor este mai mare de 100 Å: porii permit trecerea ¸si a
solventului ¸si a solvitului - acestea sunt membrane poroase sau permeabile
Difuzia printr-o membran¼ a a substan¸telor poate avea loc sub ac¸tiunea
- un gradient de presiune hidrostatic¼ a (care caracterizeaz¼ a fenomenul
de …ltrare) - în cazul solventului
- un gradient de concentra¸tie caracterizat de fenomenul de difuzie -
în cazul moleculelor dizolvate
a) Densitatea debitului volumic al solventului sub ac¸tiunea presiunii
Conform formulei lui Poisseuille debitul volumic printr-un por este
Q
p
=
:1
4
8j1
j (7.15)
unde 1 este raza porului, 1 este lungimea porului ¸si j este coe…cientul
de vâscozitate al apei ¸si j este diferen¸ta de presiune de cap¼ atul porului.
Densitatea ‡uxului volumic printr-un por este:
,
p
=
Q
:1
2
=
1
2
8j1
j (7.16)
Dac¼ a exist¼ a : pori pe unitatea de suprafa¸t¼ a atunci debitul volumic
este chiar densitatea debitului volumic:
, = :Q
p
= :
:1
4
8j1
j (7.17)
Se noteaz¼ a cu c = ::1
2
reprezint¼ a frac¸tia din suprafa¸t¼ a ocupat¼ a de
pori ¸si
, = c
1
2
8j1
j = c,
p
(7.18)
Se de…ne¸ste permeabilitatea hidrostatic¼ a sau coe…cientul de …l-
trare al membranei
1 = c
1
2
8j1
(7.19)
Atunci:
, = 1j (7.20)
97
b) Fluxul de solvit sub ac¸tiunea gradientului de concentra¸tie
Se consider¼ a c¼ a densitatea ‡uxului de substan¸t¼ a printr-un por este
,
p
= ÷1
c
r
= ÷1
c
1
(7.21)
unde 1 este lungimea porului.
Dac¼ a c este frac¸tia din suprafa¸t¼ a ocupa¸ti de pori atunci densitatea
‡uxului de substan¸t¼ a prin membran¼ a este
, = c,
p
= ÷
c1
1
c (7.22)
Se de…ne¸ste permeabilitatea membranei 1
1 =
c1
1
(7.23)
Unitatea de m¼ asur¼ a a permeabilit¼ a¸tii este
[1] =
m
2
s
1
m
= ms
1
Astfel pentru membran¼ a prima legea a difuziei se scrie ca:
, = ÷1c (7.24)
Astfel masa care trece prin suprafa¸ta membranei o ¸si timpul t este:
` = ,ot = ÷1oct (7.25)
Modelul prezentat anterior este unul simpli…cat. Exist¼ a ¸si alte fenome-
ne care contribuie la permeabilitatea membranei celulei. Astfel, anumite
molecule se pot dizolva în membran¼ a ¸si pot p¼ ar¼ asi membrana pe cealalt¼ a
parte. Acest proces se poate studia cu ajutorul membranelor arti…ciale
care nu posed¼ a pori prin suprafa¸ta lor. Pentru aceasta se introduce co-
e…cientul de parti¸tie 1. Pentru a în¸telege ce reprezint¼ a acest coe…cient
se consider¼ a urm¼ atorul exemplu. Fie un vas în care se a‡¼ a ap¼ a ¸si ulei.
Dac¼ a în vas se introduce ¸si zah¼ ar se constat¼ a c¼ a o parte din acesta se
dizolv¼ a în ap¼ a ¸si o parte în ulei. Raportul concentra¸tiilor de zah¼ ar în ulei
¸si ap¼ a reprezint¼ a coe…cientul de parti¸tie. Acest parametru caracterizeaz¼ a
gradul în care moleculele de zah¼ ar prefer¼ a un anumit mediu.
98
Figura 7.4: Factor de parti¸tie.
Se presupune o membran¼ a care separ¼ a doua compartimente în care
exist¼ a solu¸tii de zah¼ ar în ap¼ a cu concentra¸tiile c
1
¸si c
2
.
Astfel pe o fa¸t¼ a a membranei concentra¸tia de zah¼ ar în membran¼ a este
1c
1
, iar pe cealalt¼ a fa¸t¼ a concentra¸tia de zah¼ ar în membran¼ a este 1c
2
. În
acest caz rezult¼ a c¼ a permeabilitatea membranei (f¼ ar¼ a pori) este (7.4):
1 =
11
1
(7.26)
Trebuie remarcat c¼ a pentru glucoz¼ a coe…cientul de permeabilitate
printr-o membran¼ a arti…cial¼ a 1 t 10
3
jms
1
este cu trei patru or-
dine de m¼ arime mai mic decât în cazul unei membrane biologice care are
pori.
7.3.1 Dializa
Membranele dializante sunt membrane cu diametrul porilor de 20-
50 Å, care nu permit trecerea macromeleculelor, dar permit trecerea
moleculelor mici.
Se închide amestecul molecular care trebuie separat într-un sac for-
mat dintr-o astfel de membran¼ a. Aceasta se introduce într-un recipient
con¸tinând o mare cantitate de ap¼ a pur¼ a.
Moleculele mici vor difuza în apa din exteriorul sacului ¸si în plus acest
lichid numit lichid de dializ¼ a este reînoit pentru a men¸tine gradien¸tii de
concentra¸tii mari. O aplica¸tie a acestui fenomen este rinichiul arti…cial
sau hemodializa.
Capitolul 8
Osmoza
Fenomenul de osmoz¼ a este foarte important pentru în¸telegerea unui
mare num¼ ar de fenomene …ziologice. El poate … pus în eviden¸t¼ a cu aju-
torul unei celule Pfe¤er (Fig. 8.1).
Aceasta const¼ a dintr-un clopot de sticl¼ a prev¼ azut cu un tub vertical la
un cap¼ at. Gura clopotului este închis¼ a cu o membran¼ a semipermeabil¼ a.
Clopotul este umplut cu o solu¸tie de sare în ap¼ a ¸si apoi este introdus
într-un vas în care se a‡¼ a ap¼ a pur¼ a. Membrana permite trecerea apei
dar nu ¸si a moleculelor substan¸tei care a fost dizolvat¼ a. În acest exper-
iment se constant¼ a c¼ a apa penetreaz¼ a membrana, astfel c¼ a nivelul apei
din tub se ridic¼ a pân¼ a la un anumit nivel. În esen¸t¼ a este vorba de un
efect de difuzie: în solvent num¼ arul de molecule din care este format
solventul din unitatea de volum este mai mare decât în solu¸tie. Astfel
are loc o trecere a solventului pur prin membran¼ a pentru a se egaliza
Figura 8.1: Celula Pfe¤er. În interiorul clopotului se a‡¼ a o solu¸tie iar în
exteriorul lui solventul pur.
99
100
concentra¸tia. Existen¸ta ‡uxului de solvent indic¼ a o stare de neechilibru
între cele dou¼ a sisteme. Se ajunge la echilibru când presiunea hidrosta-
tic¼ a creat¼ a de coloana de lichid din tub este echilibrat¼ a de a¸sa numita
presiune osmotic¼ a.
Presiunea osmotic¼ a : a solu¸tiei reprezint¼ a presiunea care trebuie
exercitat¼ a asupra solu¸tiei (sau mai bine zis asupra membranei din inte-
riorul solu¸tiei) pentru a împiedica solventul pur s¼ a traverseze membrana
care separ¼ a cele dou¼ a sisteme(faze). În cazul anterior presiunea osmotic¼ a
este egal¼ a cu
: = jq/ (8.1)
unde j este densitatea lichidului, q = 9. 8 m/s
2
este accelera¸tia gravi-
ta¸tional¼ a ¸si / este în¼ al¸timea colanei de lichid.
Ea este determinat¼ a de tendin¸ta de trecere a moleculelor de ap¼ a în
clopot pentru a mic¸sora concentra¸tia moleculelor substan¸tei dizolvate.
Când presiunea hidrostatic¼ a este su…cient de mare moleculele de ap¼ a
nu mai pot intra în clopot.
8.1 Legea Van’t Ho¤
Legea a fost ob¸tinut¼ a în anul 1877 de Van’t Ho¤ pornind de la analogia
cu ecua¸tia de stare a gazului ideal. El a pornit de la faptul c¼ a 1 mol de gaz
ideal a‡at într-un volum de 1 dm
3
la temperatura de 273,15 K exercit¼ a o
presiune de 2. 27 MPa. El a presupus c¼ a moleculele substan¸tei dizolvate
cu concentra¸tia 1 mol/litru se comport¼ a la fel ca moleculele unui gaz.
Presiunea determinat¼ a de acestea este presiunea osmotic¼ a. Pentru gazul
ideal:
: =
i
\
11 (8.2)
Ecua¸tia 8.2 poate … transcris¼ a pentru a se ob¸tine presiunea osmotic¼ a
în forma:
: = c11 (8.3)
unde c este concentra¸tia molar¼ a (num¼ ar de moli dintr-un litru), 1 =
8. 314 J/mol K este constanta universal¼ a a gazelor, iar 1 este temperatura
în grade Kelvin.
Exemplu: Estimarea presiunii osmotice în cazul celulelor.
101
Se consider¼ a o celul¼ a a‡at¼ a în ap¼ a pur¼ a cu raza 1
0
= 10 jm (1 jm =
10
6
m)care con¸tine proteine globulare cu raza de : = 10 nm (1nm
= 10
9
m). Proteinele ocup¼ a o frac¸tie , = 0. 3 din volumul celulei. S¼ a
se determine presiunea osmotic¼ a.
Volumul unei proteine este · = 4 3. 14 :
3
,3 astfel c¼ a num¼ arul
de proteine din volumul \ este ` = ,\,·. Atunci num¼ arul de moli
de proteine este i = `,`
A
. unde `
A
= 6. 023 10
23
este num¼ arul lui
Avogadro. Rezult¼ a concentra¸tia
c =
i
\
=
3,
4 3. 14 :
3
`
A
= 0. 115 moli/litru
Cu aceast¼ a valoare se poate calcula presiunea osmotic¼ a cu formula
8.3 se ob¸tine : - 300 Pa.
O astfel de presiune nu poate … suportat¼ a de membrana celulei care
se poate rupe. Astfel presiunea osmotic¼ a este o m¼ arime extrem de im-
portant¼ a deoarece în general concentra¸tia unei anumite substan¸te nu este
aceia¸si în interiorul ¸si exteriorul celulei. Din acest motiv celula trebuie
s¼ a aib¼ a mecanisme pentru reglarea presiunii osmotice.
Expresia presiunii osmotice este valabil¼ a pentru solu¸tii ideale, sau,
cu o anumit¼ a aproxima¸tie, pentru solu¸tii foarte diluate. Aceste restric¸tii
pot … surmontate cu ajutorul unui factor de corec¸tie q÷ numit coe…cient
osmotic. Coe…cien¸tii osmotici pentru NaCl, KCl ¸si zaharoz¼ a func¸tie de
concentra¸tie sunt prezenta¸ti în Fig. 8.2. Astfel rela¸tia presiunii osmotice
8.3 devine:
: = qc11 (8.4)
Se poate introduce astfel no¸tiunea de osmolaritate a solu¸tiei ca …ind
. = qc.
Cu cât concentra¸tia cre¸ste cu atât factorul q se abate de la valoarea
unitate. În plus, în cazul solu¸tiilor neideale presiunea osmotic¼ a exerci-
tat¼ a de substan¸tele care disociaz¼ a este egal¼ a cu suma presiunilor osmo-
tice ale ionilor rezulta¸ti prin disociere. Dac¼ a o sare, format¼ a din ioni
monovalen¸ti, precum NaCl disociaz¼ a complet în ionii de Na
+
¸si Cl

.
concentra¸tia osmotic¼ a activ¼ a este de 2 ori mai mare decât concentra¸tia
s¼ arii. Trebuie f¼ acut¼ a o distinc¸tie dintre osmolaritatea ¸si molaritatea
solu¸tiei. Osmolaritatea unei solu¸tii 0. 1 moli/litru de NaCl (la 25
0
C)
este . = 2 0. 1 q = 2 0. 1 0. 932 = 0. 1864 osmolar.
102
Figura 8.2: Coe…cien¸ti osmotici g func¸tie de concentra¸tia molar¼ a în solu¸tie
apoas¼ a.
S¼ a consider¼ am situa¸tia în care substan¸ta dizolvat¼ a are un factor de
disociere c. Factorul de disociere reprezint¼ a raportul dintre num¼ arul
de moli care disociaz¼ a ¸si num¼ arul total de moli.
c =
i
care disociaz¼ a
i
total
S¼ a presupunem c¼ a prin disociere apar ¸ ioni. Dac¼ a în solu¸tie exist¼ a
i moli de substan¸t¼ a dizolvat¼ a atunci disociaz¼ a ci moli ¸si cum …ecare
molecul¼ a disociat¼ a determin¼ a apari¸tia a ¸ ioni rezult¼ a c¼ a în sistem apar
c¸i moli.
i ÷÷ci (disociere) ÷÷ci¸
Al¼ aturi de ace¸stia trebuie considera¸ti ¸si (1 ÷c) i moli nedisocia¸ti din
substan¸ta ini¸tial¼ a.
Rezult¼ a astfel, num¼ arul total de moli din solu¸tie:
i
T
= ci¸ + (1 ÷c) i
i
T
= [1 + c(¸ ÷1)]i (8.5)
103
În acest caz, osmolaritate solu¸tiei . devine:
. = [1 + c(¸ ÷1)]cq (8.6)
Rela¸tia 8.6 se va scrie:
: = .11 (8.7)
În …ziologia celulei presiunea hidrostatic¼ a care apare datorit¼ a pre-
siunii osmotice prezint¼ a un interes special. Numai în cazul echilibrului
termodinamic al apei în sistem ¸si numai dac¼ a membrana este cu ade-
v¼ arat semipermeabil¼ a în raport cu to¸ti componen¸tii solu¸tiei, diferen¸ta de
presiune osmotic¼ a este egal¼ a cu presiunea hidrostatic¼ a. Pentru solu¸ti-
ile cu mai mul¸ti componen¸ti, cu propriet¼ a¸ti de permeabilitate diferite,
putem utiliza urm¼ atoarea rela¸tie între diferen¸tele de presiune osmotic¼ a ¸si
diferen¸ta de presiune hidrostatic¼ a:
j = j
i
÷j
e
=
n

i=1
o
i
:
i
(8.8)
Aceast¼ a ecua¸tie ia în considera¸tie c¼ a într-un sistem cu : substan¸te
…ecare determin¼ a o diferen¸t¼ a în presiunea osmotic¼ a:
:
i
= :
i(interior)
÷:
e(exterior)
(8.9)
În Fig. 8.3 este prezentat¼ a leg¼ atura dintre presiunea hidrostatic¼ a ¸si
presiunea osmotic¼ a în cazul unei celule.
E…cacitatea producerii diferen¸tei de presiune hidrostatic¼ a este carac-
terizat¼ a cu ajutorul factorului o cunoscut ca factorul de re‡exie Staver-
mann. Dac¼ a i moli de substan¸t¼ a activ¼ a ating membrana, oi se re‡ect¼ a în
timp ce (1 ÷o) i o pot penetra. Dac¼ a o = 0 membrana este neselectiv¼ a
¸si permite trecerea prin ea atât a solventului cât ¸si a substan¸tei dizol-
vate. Dac¼ a o = 1 atunci membrana permite doar trecerea solventului.
În Tabelul 6.1 sunt ar¼ ata¸ti diferi¸ti coe…cien¸ti de re‡exie a unor substan¸te
neelectrolitice în cazul eritrocitelor umane.
Tabelul 6.1
Valori tipice pentru coe…cien¸tii de re‡exie ai substan¸telor neelectrolitice
pentru eritrocitele umane
104
Figura 8.3: Rela¸tia dintre diferen¸ta de presiune osmotic¼ a ¸si diferen¸ta de pre-
siune hidrostatic¼ a.
Substan¸t¼ a o
Uree 0,79
Etilen glicol 0.36
Glicol 0,88
Acetamid¼ a 0,80
Propiamid¼ a 0.84
Malonamid¼ a 0,91
Spre deosebire de aproxima¸tia clasic¼ a, acest model ia în considera¸tie
c¼ a membrana nu este semipermeabil¼ a, ci doar permiselectiv¼ a. Acest fapt
înseamn¼ a c¼ a toate componentele solu¸tiei pot penetra mai mult sau mai
pu¸tin membrana. În general coe…cientul de re‡exie pentru dizaharide,
zaharoz¼ a ¸si pentru moleculele mai mari este aproape egal cu 1. Moleculele
mai mici, în special acelea care pot penetra direct prin stratul lipidic din
membranele biologice, au valori mai mici decât 1 ale factorului de re‡exie.
În plante, diferen¸tele de presiuni osmotice genereaz¼ a presiuni care pot
… de sute de kPa. Ele for¸teaz¼ a membrana celular¼ a împotriva peretelui
stabilizator al celulei care este u¸sor penetrabil de ioni ¸si neelectroli¸ti.
Spre deosebire de celulele plantelor, celulele animalelor nu pot rezista unei
presiuni interne hidrostatice. În anumite limite schimb¼ arile în presiunea
osmotic¼ a a mediului pot … compensate prin modi…carea volumului celulei
f¼ ar¼ a modi…carea suprafe¸tei membranei. O m¼ arire a suprafe¸tei membranei
nu poate avea loc f¼ ar¼ a ad¼ augare de noi molecule. O diferen¸t¼ a de numai
1 mosmol (10
3
osmol) poate genera o presiune intern¼ a de maxim 2. 27
105
Figura 8.4: Dispozitiv pentru punerea în eviden¸t¼ a a osmozei ¸si a ultra…ltr¼ arii
kPa. M¼ asur¼ atorile f¼ acute pe membrana eritrocitelor umane a ar¼ atat c¼ a
presiunea maxim¼ a suportat¼ a de acestea este 0. 1 kPa. Din acest motiv,
aceste celule au un mecanism complicat pentru osmoreglare, incluzând
un num¼ ar de receptori cupla¸ti ¸si sisteme de transport.
8.2 Ultra…ltrare ¸si reabsorb¸tia
Se consider¼ a cazul prezentat în Fig. 8.4. Dispozitivul con¸tine un
cilindru închis la ambele capete de dou¼ a pistoane mobile ¸si desp¼ ar¸tit
în dou¼ a p¼ ar¸ti de o membran¼ a semipermeabil¼ a (membrana permite doar
trecerea moleculelor de ap¼ a). Unul din compartimente con¸tine doar ap¼ a
iar cel¼ alalt compartiment o solu¸tie de ap¼ a cu zah¼ ar.
De pistonul care este în contact cu apa pur¼ a este legat¼ a o greutate.
Atunci când sistemul este l¼ asat liber pot ap¼ area unul din cele dou¼ a cazuri
a) Când greutatea masei : este mic¼ a datorit¼ a fenomenului de osmoz¼ a
lichidul tinde s¼ a treac¼ a în compartimentul din dreapta. Astfel masa :
este ridicat¼ a ¸si solu¸tia din compartimentul din dreapta se dilueaz¼ a. Sis-
temul efectueaz¼ a un lucru mecanic deoarece masa : este ridicat¼ a în câm-
pul gravita¸tional. Energia necesar¼ a pentru a efectua acest lucru mecanic
este preluat¼ a din mediul extern. Astfel se transform¼ a energia termic¼ a în
energie mecanic¼ a.
b) Dac¼ a masa este mare atunci masa : coboar¼ a ¸si apa pur¼ a trece din
106
Figura 8.5: Fenomenul Starling
compartimentul din stînga în dreapta. Solu¸tia din compartimentul din
stânga devine mai concentrat¼ a în timp ce în compartimentul din dreapta
se strânge mai mult¼ a ap¼ a pur¼ a. Acesta este fenomenul de ultra…ltrare ¸si
aceasta este o modalitate de a se ob¸tine ap¼ a pur¼ a. Îns¼ a pentru aceasta
este necesar s¼ a se efectueze lucru mecanic. În cazul de fa¸t¼ a lucrul mecanic
este efectuat de câmpul gravita¸tional.
La nivelul vaselor capilare are loc a¸sa numitul fenomen Starling (Fig.
8.5). În partea arterial¼ a a capilarului presiunea hidrostatic¼ a este mai
mare ¸si atunci apa împreun¼ a cu moleculele mici pot ie¸si din capilar, pe
când în partea venoas¼ a, deoarece presiunea hidrostatic¼ a este mic¼ a are loc
fenomenul de osmoz¼ a care duce la trecerea apei din exteriorul vasului
capilar în interiorul acestuia (reabsorb¸tia).
8.3 For¸ta de interac¸tie dintre macromole-
cule datorit¼ a fenomenului de s¼ ar¼ acire
Se consider¼ a dou¼ a obiecte mari într-un vas în care exist¼ a o suspensie
de obiecte mici cu concentra¸tia : într-un mediu apos. Experimental se
observ¼ a c¼ a obiectele mari se apropie unele de altele. Explica¸tia acestui
fenomen porne¸ste de la ideea c¼ a obiectele mari sunt înconjurate de o zon¼ a
de s¼ ar¼ acire a c¼ arei grosime este egal¼ a cu raza 1 a obiectelor mici. Acesta
înseamn¼ a c¼ a centrele particulelor mici nu pot intra în zona respectiv¼ a.
Când cele dou¼ a suprafe¸te se apropie, zonele lor de s¼ ar¼ acire se unesc
(Fig. 8.6).
Se poate interpreta fenomenul în termeni de presiune osmotic¼ a. În
Fig. 8.6 este ar¼ atat¼ a o particul¼ a care încearc¼ a s¼ a intre în spa¸tiul dintre
107
Figura 8.6: Fenomenul de apropiere al unor obiecte mari într-un mediu în care
se a‡¼ a ¸si obiecte mici.
cele dou¼ a suprafe¸te, dar nu reu¸se¸ste.
Fenomenul este echivalent cu cel care se petrece în cazul unei mem-
brane semipermeabile care permite trecerea moleculelor de ap¼ a dar nu
¸si a particulelor. Presiunea osmotic¼ a care apare de-a lungul membranei
virtuale for¸teaz¼ a cele dou¼ a particule mari s¼ a se apropie una de cealalt¼ a.
Apa are tendin¸ta s¼ a ias¼ a din zona de s¼ ar¼ acire. Apare o presiune exterior
care face ca cele dou¼ a obiecte mari s¼ a se apropie.
Rearanjarea structurile din jurul particulelor pare a nu … important¼ a,
dar efectul total al interac¸tiei datorit¼ a fenomenului de s¼ ar¼ acire este im-
portant. Astfel Dismore A. D., Wong D.T. ¸si Yodh A. G. au prezentat
un experiment interesant în articolul „Hard sferes vesicle: curvature -
induced forces and partiale - induced curvature” Phys. Rev. Lett, 80,
409-412. Autorii au preparat un vezicul con¸tinând o particul¼ a cu raza
de aproximativ 0. 25 jm ¸si o suspensie de particule mici cu raza de 0. 04
jm. S-a realizat ¸si un experiment în care particulele mici sunt absente.
S-a observat c¼ a cu cât exist¼ a mai multe particule mici, particula mare
este for¸tat¼ a s¼ a petreac¼ a mai mult timp în apropierea pere¸tilor veziculului.
Dac¼ a înlocuim particula mare cu macromolecule mari ¸si particulele mici
cu polimeri cu form¼ a elicoidal¼ a sau proteine globulare mici, se observ¼ a
c¼ a obiectele mici ajut¼ a macromoleculele mari s¼ a se g¼ aseasc¼ a una pe alta.
De exemplu introducerea în solu¸tie a unei proteine BSA (bovin serum
albumin) sau polietilenglicolului (PEG - un polimer) reduce solubilitatea
108
dezoxihemoglobinei ¸si ale altor proteine mari ajutându-le s¼ a stea împre-
un¼ a. Efectul const¼ a în mi¸scarea solubilit¼ a¸tii de 10 ori. Astfel PEG-ul
poate stabiliza anumite complexe moleculare împotriva mi¸sc¼ arii de agi-
ta¸tie termic¼ a. Ad¼ augarea de PEG într-o solu¸tie care con¸tine proteine,
îmbun¼ at¼ a¸te¸ste asocierea complexelor de proteine cu un ordin de m¼ arime
¸si chiar mai mult.
Prezen¸ta unor astfel de tipuri de molecule pot cre¸ste rata diferitelor
reac¸tii de: asamblare a …lamentelor actinice, ¸si m¼ are¸ste e…cien¸ta ac¸tiunii
diferitelor enzime.
Pare paradoxal c¼ a o cre¸stere a dezordini poate asambla anumite obiecte
mari. Trebuie observat c¼ a num¼ arul particulelor mici este mult mai mare
decât al particulelor mari. Astfel dac¼ a se asambleaz¼ a câteva molecule
mari se elibereaz¼ a un spa¸tiu mare pentru molecule mici. Astfel, de-
zordinea acestor molecule mici cre¸ste. Aceasta duce la cre¸sterea total¼ a a
entropiei.
Capitolul 9
Membrane
9.1 Introducere
În 1855 Carl Nägeli a observat c¼ a exist¼ a viteze diferite de penetrare
a pigmen¸tilor în celule de plante integre din punct de vedere …zic ¸si în
celule care au suferit leziuni. Aceasta l-a dus la concluzia c¼ a în exteriorul
celulei trebuie s¼ a existe un strat cu propriet¼ a¸ti bine determinate. În 1897
Wilhelm Pfe¤er a demonstrat c¼ a acest strat numit membran¼ a, este o bari-
er¼ a universal¼ a la trecerea apei ¸si a solvi¸tilor. Pu¸tin dup¼ a aceasta Charles
Overton a ar¼ atat c¼ a acest punct de vedere trebuie s¼ a sufere anumite mod-
i…c¼ ari. De¸si moleculele polare trec cu di…cultate prin membrane, grup¼ arile
nepolare trec u¸sor prin acestea. Overton a concluzionat c¼ a membrana ex-
ercit¼ a un control selectiv, prin permeabilit¼ a¸ti diferite ¸si c¼ a este compus¼ a
din molecule lipidice care se organizeaz¼ a asem¼ an¼ ator cristalelor lichide
formând o faz¼ a mezogen¼ a.
O caracteristic¼ a important¼ a a structurii membranare a fost semnalat¼ a
de Irving Langmuir în 1917, care a demonstrat c¼ a pe suprafa¸ta apei
lipidele formeaz¼ a un strat monomolecular. Opt ani mai târziu, Evert
Gorter ¸si F. Grendel au m¼ asurat suprafa¸ta unei eritrocite cunoscut¼ a ca
celula ro¸sie din sânge ¸si apoi aria …lmului ob¸tinut pe suprafa¸ta apei din
lipidele extrase din membrana acestei celule. Raportul a fost de 1/2 ¸si ei
au concluzionat c¼ a grosimea membranei este egal¼ a cu dublul lungimii unei
molecule lipidice. Rezult¼ a c¼ a lipidele sunt puse cap la cap în membrana
celulei. În anul 1930 James Danielli, Hugh Davson ¸si E. Newton Harvey
au m¼ asurat cu acurate¸te tensiunea super…cial¼ a a membranei ¸si au g¼ asit
109
110
c¼ a ea este mai mic¼ a decât pentru cele mai multe lipide. Este cunoscut c¼ a
adausul de proteine în ulei determin¼ a o sc¼ adere a tensiunii super…ciale a
acestuia. Astfel ei au presupus c¼ a bistratul lipidic este localizat în centrul
membranei, în timp ce la interfa¸ta lipide - ap¼ a exist¼ a un strat sub¸tire de
proteine.
Davson ¸si Danielli în 1954 au modi…cat acest model. Partea hidrofob¼ a
a lipidelor cade în interiorul bistratului, în timp ce p¼ ar¸tile hidro…le sunt
îndreptate spre exterior. Con…rmarea existen¸tei bistratului lipidic a fost
f¼ acut¼ a în anul 1950 de I. D. Robertson prin observarea direct¼ a cu ajutorul
unui microscop electronic a unei membrane. El a reu¸sit s¼ a observe dou¼ a
linii paralele, corespunz¼ atoare celor 2 straturi de molecule. Nu a fost
pus¼ a în eviden¸t¼ a nici o diferen¸t¼ a între proteine ¸si lipide. Proteinele au ¸si
ele o parte hidrofob¼ a ¸si una hidro…l¼ a. Structura globular¼ a a proteinelor
este în parte atribuit¼ a faptului c¼ a aranjamentul sferic cu p¼ ar¸tile hidrofobe
în interior este unul favorabil din punct de vedere energetic.
În anul 1966 Jonathan-Singer ¸si Donald Wallach au postulat în mod
independent o alt¼ a arhitectur¼ a pentru aranjamentul proteinelor ¸si lipi-
delor. Ei au vizualizat proteine globulare împr¼ a¸stiate în jurul suprafe¸tei
lipidice penetrând par¸tial în aceasta ¸si uneori penetrând întreaga grosime
de 6 nm a bistratului lipidic. Con¸tinutul în proteine este mai mare în
cazul membranelor cu o activitate metabolic¼ a complex¼ a (75% în mem-
brana mitrocondriilor, 50% în membrana plasmatic¼ a ¸si doar 25 % în
membrana de mielin¼ a care înconjoar¼ a celulele nervoase. Deoarece au
o mas¼ a molecular¼ a mai mic¼ a, moleculele lipidice sunt majoritare (la o
molecul¼ a proteic¼ a corespund 50 de molecule lipidice).
Cele mai multe lipide din membrana biologic¼ a sunt fosfolipidele, al¼ a-
turi de acestea întâlnindu-se glicolipide ¸si colesterolul. Fosfolipidele au ca
baz¼ a anumi¸ti esteri ai alcoolului trihidric, precum glicerolul. Un cap¼ at
al moleculei fosfolipidice este înc¼ arcat electric ¸si este deci hidro…l, iar
cap¼ atul unde sunt lega¸ti cei doi acizi gra¸si este hidrofob. În membran¼ a
moleculele se a¸seaz¼ a în a¸sa numitul bistrat. Cap¼ atul hidro…l este a¸sezat
spre exterior, în timp ce capul hidrofob este a¸sezat înspre interiorul mem-
branei. Deoarece …ecare molecul¼ a lipidic¼ a are lungimea de 3 nm rezult¼ a
o grosime a membranei de 6 nm. Depinzând de temperatur¼ a ¸si de com-
pozi¸tia chimic¼ a a mediulului apos, moleculele din ambele straturi sunt
…e ordonate …e dezordonat aranjate. În aceast¼ a stare moleculele lipidice
pot migra u¸sor în interiorul stratului.
Mi¸scarea lateral¼ a a moleculelor în interiorul membranei a fost de-
111
tectat¼ a de David Frye ¸si Michael Edidin în 1970. Ei au studiat fuzi-
unea celul¼ a–celul¼ a indus¼ a de virusul Sendai ¸si au probat faptul c¼ a mole-
culele dintr-o membran¼ a celular¼ a dup¼ a unire ajung în membrana celeilalte
celule. Ei au g¼ asit c¼ a procesul are loc la temperatura camerei. Deoarece
migrarea are loc în lipsa oric¼ arei surse de energie, rezult¼ a c¼ a ea se datore-
az¼ a difuziei laterale. Harden McCornnel ¸si Phillippe Devaux au stabilit
mai târziu, c¼ a lipidele se deplaseaz¼ a cu o rat¼ a mai mare decât proteinele.
Acest rezultat se datoreaz¼ a faptului c¼ a moleculele lipidice sunt mai mici
decât proteinele. S-a g¼ asit de asemenea c¼ a migrarea unei molecule lipidice
dintr-un strat lipidic în alt strat lipidic este un eveniment rar. Acest lu-
cru este legat de faptul c¼ a multe membrane sunt asimetrice. Fluiditatea
membranei este in‡uen¸tat¼ a de con¸tinutul de colesterol. Rolul acestei sub-
stan¸te este acela de a determina o sc¼ adere a temperaturii de tranzi¸tie de
la starea ordonat¼ a la o stare dezordonat¼ a în aranjamentul lipidelor din
membrane.
Func¸tia …ziologic¼ a a membranelor este datorat¼ a proteinelor. O parte
din acestea sunt depuse pe o fa¸t¼ a a membranei, dar multe din acestea
p¼ atrund în interiorul acesteia. Cum este de a¸steptat mobilitatea pro-
teinelor în planul membranei este mult mai mic¼ a, decât cea a lipidelor în
stare ordonat¼ a ¸si mult mai mare decât a lipidelor a‡ate într-o stare de-
zordonat¼ a. Deoarece func¸tiile …ziologice în anumite cazuri depind de mo-
bilitatea proteinelor, este important pentru func¸tia organului ca gradul
de ordonare al lipidelor s¼ a …e în limite corespunz¼ atoare. Un exemplu
este acela al pe¸stilor care-¸si ajusteaz¼ a compozi¸tia membranei în func¸tie
de temperatura apei.
Bazându-se ¸si pe studiile altor cercet¼ atori S. Jonathan Singer ¸si Garth
Nicholson într-un articol publicat în anul 1972 în revista "Science" aduc
argumente oincontestabile în sprijinul a ceea ce se va numi de aici înainte
modelul "mozaicului ‡uid lipido-proteic" al structurii membranei. "Moza-
icul" este ‡uid, adic¼ a constituen¸tii lipidici ¸si proteici nu sunt …c¸si, deoarece
interac¸tiile lipide–lipide, lipide– proteine nu sunt covalente. Principala
caracteristic¼ a a acestui model este aceea c¼ a fosfolipidele servesc ¸si ca
solvent pentru proteine ¸si ca un regulator de permeabilitate; interac¸tia
lipide–proteine este esen¸tial¼ a pentru func¸tia proteinelor; proteinele din
membran¼ a sunt libere s¼ a migreze în interiorul bistratului.
Modelul Singer - Nicholson a fost îmbun¼ at¼ a¸tit în 1977 de I. N. Is-
raelachivili, care a observat c¼ a lipidele ¸si proteinele se aranjeaz¼ a unele pe
altele. De asemenea Erich - Sackmann a ar¼ atat importan¸ta unei struc-
112
Figura 9.1: Stuctura dodecil sulfat de sodiu (SDS).
turi, cunoscut¼ a ca glicocalix ata¸sat¼ a pe suprafa¸ta exterioar¼ a a membranei
¸si a citoscheletonului ata¸sat pe fa¸ta intern¼ a a membranei.
9.2 Autoasamblarea am……lelor
Se constat¼ a c¼ a prin amestecarea apei ¸si uleiului (de exemplu când
se prepar¼ a salata) apa r¼ amâne separat¼ a de ulei. Interfa¸ta apa–ulei rupe
re¸teaua leg¼ aturile de hidrogen astfel c¼ a apa se strânge în pic¼ aturi. Totu¸si
atunci când se prepar¼ a o maionez¼ a apa ¸si uleiul nu se separ¼ a.
Diferen¸ta dintre cele dou¼ a situa¸tii apare din faptul c¼ a maioneza con¸tine
ou. Oul este un sistem complex care cuprinde o mul¸time de molecule
mari ¸si mici. O anumit¼ a component¼ a a oului stabilizeaz¼ a suspensia mi-
cilor pic¼ aturi de ulei în ap¼ a. O substan¸t¼ a care poate stabiliza un amestec
de ulei ¸si ap¼ a poart¼ a numele de surfactant. Amestecul astfel ob¸tinut
poart¼ a numele de emulsie.
În particular o clas¼ a important¼ a de surfactan¸ti sunt detergen¸tii care
sunt forma¸ti din molecule simple. O alt¼ a clas¼ a de surfactan¸ti este cea
format¼ a din fosfolipide, molecule care se g¼ asesc în membrana celular¼ a
¸si care au o structur¼ a mai complex¼ a. Arhitectura molecular¼ a a surfac-
tan¸tilor pune în eviden¸t¼ a modul în care ei pot stabiliza un amestec de
tip ap¼ a ulei. În Fig. 9.1 este prezentat¼ a structura surfactantului dodecil
sulfat de sodiu, un detergent puternic.
Aceasta este format dintr-o por¸tiune lung¼ a nepolar¼ a care este hidro-
fob¼ a (nu poate realiza leg¼ aturi cu apa) legat¼ a la o por¸tiune polar¼ a (atunci
113
Figura 9.2: Structura general¼ a a unei fosfolipide.
Figura 9.3: Strat monomolecular de surfactant între ap¼ a ¸si ulei.
când substan¸ta este introdus¼ a în ap¼ a) care este hidro…l¼ a (poate realiza
leg¼ aturi cu apa). O structur¼ a asem¼ an¼ atoare o au fosfolipidele (Fig. 9.2).
Substan¸tele care au o parte hidrofob¼ a ¸si una hidro…l¼ a poart¼ a numele
de am……le. Când o astfel de substan¸t¼ a este ad¼ augat¼ a unui amestec ulei-
ap¼ a, moleculele de surfactant migreaz¼ a în a¸sa fel încât partea hidrofob¼ a
este îndreptat¼ a înspre ulei în timp ce partea hidro…l¼ a se pozi¸tioneaz¼ a
înspre ap¼ a. Stratul care se creeaz¼ a este monomolecular (Fig. 9.3).
Un amestec format din ap¼ a ¸si mici pic¼ aturi de ulei în ap¼ a stabilizate
cu un surfactant, nu poate … considerat ca o structur¼ a autoasamblat¼ a. Se
pot realiza structuri autoasamblate doar prin introducerea moleculelor de
surfactant în ap¼ a. Aceste molecule se pot asambla în micelii. Ele sunt
114
Figura 9.4: Micelii
mici sfere create din mai multe molecule de surfactant (Fig. 9.4).
Existen¸ta miceliilor a fost pus¼ a în eviden¸t¼ a de McBrain ( McBrain J.
W. 1944, Solution of soaps and detergents as colloidal electrolytes. In
Alexander J. (Ed.) Colloid chemistry : Pure and applied, Vol 5. New
York: Reinhald.)
El a dedus c¼ a apari¸tia miceliilor are loc atunci când concentra¸tia mole-
culelor de surfactant dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a concentra¸tie critic¼ a. M¼ asurând
presiunea osmotic¼ a a solu¸tiei se poate determina num¼ arul de mici obiecte
(molecule sau ansambluri) din sistem (Fig. 9.5).
Atunci când în ap¼ a exist¼ a un num¼ ar mic de molecule de surfactant,
presiunea osmotic¼ a are aceea¸si valoare ca ¸si în cazul dizolv¼ arii unei s¼ ari
ordinare. Când concentra¸tia moleculelor de surfactant (detergent sau
s¼ apun) în ap¼ a dep¼ a¸se¸ste valoarea critic¼ a, presiunea osmotic¼ a scade brusc.
Acest lucru se explic¼ a prin faptul c¼ a moleculele de surfactant se strâng
în micelii.
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor în mem-
brane biologice
Autoasamblarea am……lelor sub form¼ a de micelii are loc când sec¸tiunea
p¼ ar¸tii hidrofobe este mai mare decât sec¸tiunea p¼ ar¸tii hidro…le. Mai precis,
pentru a se forma micelii forma am……lelor trebuie s¼ a …e una conic¼ a.
Aceast¼ a autoasamblare nu mai este posibil¼ a în cazul în care sec¸tiunile
celor dou¼ a p¼ ar¸ti ale moleculelor sunt aproximativ egale. O alt¼ a moda-
115
Figura 9.5: Presiunea osmotic¼ a func¸tie de concentra¸tia de oleat de potasiu
într-o solu¸tie de ap¼ a. (mM - milimoli pe litru)
Figura 9.6: Membran¼ a bistrat format¼ a din molecule fosfolipidice.
litate de autoasamblare este aceea în bistrat. Moleculele se asociaz¼ a în
a¸sa fel încât p¼ ar¸tile hidrofobe sunt îndreptate una spre alta, astfel încât,
acestea nu mai ajung în contact cu apa. Bistratul astfel format este
extrem de stabil (Fig. 9.6). Membranele formate din fosfolipide pot
forma vezicule a c¼ aror dimensiune poate ajunge la 10 jm .
Fosfolipidele nu sunt molecule foarte complexe; ele pot … u¸sor sinte-
tizate de celule. Ele pot apare ¸si în procese abiotice ¸si acest lucru poate
… privit ca unul din pa¸sii c¼ atre apari¸tia vie¸tii.
Geometria fosfolipidelor limiteaz¼ a grosimea membranelor. Grosimea
acestora dicteaz¼ a permeabilitatea, capacitatea electric¼ a ¸si determin¼ a pro-
116
priet¼ a¸tile mecanice ale membranei. De exemplu permeabilitatea ionilor
este mic¼ a deoarece coe…cientul de parti¸tie a acestora în ulei este foarte
mic.
Membranele sunt ‡uide în sensul c¼ a fosfolipidele î¸si pot modi…ca foarte
u¸sor pozi¸tia lor în interiorul stratului. Aceasta este posibil deoarece între
fosfolipidele nu exist¼ a leg¼ aturi …zice. Fluiditatea membranelor permite
ca celulele s¼ a-¸si modi…ce u¸sor forma lor.
Datorit¼ a naturii nespeci…ce a interac¸tiilor hidrofobe membranele pot
încorpora anumite obiecte, care în cazul membranelor biologice sunt pro-
teinele.
9.4 Membrana celular¼ a
Unitatea de baz¼ a a organismelor vii este celula. De¸si structura ¸si
forma celulelor din diferite p¼ ar¸ti ale organismelor ¸si din diverse specii
difer¼ a, …ecare celul¼ a este înconjurat¼ a de o membran¼ a care separ¼ a con¸tin-
utul intern al celulei de mediul extern.
Celula ac¸tioneaz¼ a ca un sistem deschis, …ind tot timpul într-o stare de
neechilibru datorit¼ a transportului continuu de materie din interior înspre
exterior ¸si din exterior c¼ atre interior. Aceste schimburi se realizeaz¼ a prin
membrana celular¼ a ¸si sunt reglate de acestea.
Nu numai celula posed¼ a membran¼ a celular¼ a ci ¸si diversele organite din
interiorul ei sunt înconjurate de membrane proprii. Ca exemplu se pot
da: membrana nucleului, membrana mitocondriilor ¸si membrana cloro-
plastelor. Aceste membrane regleaz¼ a transportul moleculelor ¸si ionilor
spre interiorul ¸si spre exteriorul organitelor respective.
Membranele nu au numai func¸tia de a regla ‡uxurile de substan¸te
care intr¼ a ¸si ies din celul¼ a.
O func¸tie vital¼ a a membranelor este aceea de conversie a energiei.
Astfel fotosinteza, prin care energia luminoas¼ a este transformat¼ a în ener-
gie chimic¼ a. Procesul de oxidare prin care se formeaz¼ a molecula de ATP
(adenozin trifosfat) are loc în membrana interioar¼ a a mitocondirilor.
Membrana citoplasmatic¼ a ¸si celelalte membrane a organitelor din in-
teriorul celulei au aceia¸si structur¼ a. Grosimea acestor membrane este de
aproximativ 6 ÷ 10 jm ¸si const¼ a din fosfolipide ¸si proteine. În timp ce
stratul dublu fosfolipidic reprezint¼ a elementul structural al membranei
proteinele determin¼ a propriet¼ a¸tile func¸tionale ale membranei (Fig. 9.7).
117
Figura 9.7: Structura membranei celulare
Anumite membrane au în componen¸t¼ a mai multe fosfolipide în timp ce al-
tele au o compozi¸tie invers¼ a. Cele mai multe membrane au între 25÷75%
proteine, 75 ÷ 25% fosfolipide ¸si o mic¼ a cantitate de carbohidra¸ti (mai
pu¸tin de 10%).
Componen¸ta diferit¼ a a membranelor determin¼ a func¸tiile speci…ce a
membranei. Mielina este o membran¼ a izolatoare din punct de vedere
electric pentru anumite …bre nervoase. Din acest motiv ea con¸tine o mare
cantitate de fosfolipide care sunt impenetrabile la ioni ¸si deci formeaz¼ a
un strat izolator bun.
Pe de o parte, cu cât con¸tinutul în proteine este mai mare cu atât
membrana este mai activ¼ a. De exemplu, membrana eritrocitelor umane
con¸tine 49% proteine ¸si 43% fosfolipide, membrana mitocondriilor con¸tine
76% proteine în timp ce mielina are numai 18% proteine.
Spre deosebire de fosfolipide care sunt aranjate în mod ordonat într-
un strat dublu, proteinele nu sunt aranjate în acest fel în membrane.
Fiecare membran¼ a con¸tine diferite proteine. Func¸tiunile speci…ce rea-
lizate de diferitele membrane sunt determinate de num¼ arul, natura ¸si
diferitele proteine con¸tinute de acestea. Mai mult, diferite regiuni ale
aceleia¸si membrane realizeaz¼ a diferite func¸tii ¸si con¸tin complexele cores-
punz¼ atoare enzimo-proteice.
Din punct de vedere al aranjamentului în membrane, proteinele pot
… clari…cate în dou¼ a categorii: proteine de suprafa¸t¼ a ¸si proteine in-
terne.
118
Proteinele de suprafa¸t¼ a sunt localizate la suprafa¸ta membranei (in-
tern¼ a sau extern¼ a). Ele se extind de-a lungul suprafe¸tei membranei ¸si nu
p¼ atrund sau p¼ atrund extrem de pu¸tin în membran¼ a. Ele sunt men¸tinute
la suprafa¸t¼ a prin interac¸tii electrostatice ¸si leg¼ aturi de hidrogen. De ex-
emplu proteine implicate în sinteza ATP -ului în mitocondrii se a‡¼ a pe
suprafa¸ta intern¼ a a membranei.
Proteinele interne sunt capabile s¼ a penetreze membrana; ele p¼ atrund
par¸tial sau total în interiorul unui strat. Exist¼ a proteine interne care trec
dintr-o parte în cealalt¼ a parte a membranei ¸si au p¼ ar¸ti expuse pe ambele
fe¸te ale membranei. Este de a¸steptat c¼ a astfel de proteine s¼ a …e am……le
adic¼ a s¼ a aib¼ a p¼ ar¸ti hidro…le ¸si hidrofobe. De exemplu, glicoforina din
eritrocite, const¼ a din trei p¼ ar¸ti:
a) o parte terminal¼ a amino care con¸tine toate unit¼ a¸tile carbohidrate,
care este localizat¼ a la suprafa¸ta extern¼ a a membranei
b) o regiune central¼ a hidrofob¼ a care const¼ a din 25 p¼ ar¸ti care con¸tin
numai aminoacizi hidrofobi ¸si neutri din punct de vedere electric. Aceast¼ a
regiune a proteinei formeaz¼ a o elice c. Fiecare parte contribuie cu 0. 15
nm la lungimea elicei; întreaga elice are o lungime de 3. 75 nm, su…cient¼ a
pentru a sparge bistratul fosfolipidic.
c) o parte terminal¼ a carboxilic¼ a care p¼ atrunde în citoplasm¼ a.
Experimental s-a observat c¼ a exist¼ a pori minusculi (sau canele), care
traverseaz¼ a membrana. Structura acestor pori nu este cunoscut¼ a. Porii
au un diametru în jur de 0. 5 ÷ 0. 8 nm ¸si sunt împr¼ a¸stia¸ti pe întreaga
suprafa¸t¼ a a membranei.
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare
Membrana celular¼ a nu este o structur¼ a static¼ a. Ambele componente
principale fosfolipidele ¸si proteinele sunt mobile, gradul de mobilitate
depinzând de temperatur¼ a. Astfel la 37

C proteinele ¸si fosfolipidele
difuzeaz¼ a de-a lungul suprafe¸tei membranei. Mi¸scarea lipidelor ¸si pro-
teinelor este necesar¼ a pentru a regla activitatea biologic¼ a a membranei.
Observa¸tiile spectroscopice arat¼ a c¼ a fosfolipidele nu sufer¼ a numai trans-
la¸tii în stratul membranei, dar pot trece de pe o parte a membranei pe
cealalt¼ a fa¸t¼ a. Acest proces poart¼ a numele de proces ‡ip-‡op. Procesul
numit difuzie transversal¼ a este unul pu¸tin intens.
Posibilitatea lipidelor de a se deplasa în planul membranei poart¼ a
numele difuzie lateral¼ a. O molecul¼ a fosfolipidic¼ a difuzeaz¼ a în medie
119
pe o distan¸t¼ a de 2 nm într-o secund¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼ a valoarea
coe…cientului de difuzie este de ordinul 10
8
cm
2
/s.
A¸sa cum am precizat, procesul ‡ip-‡op este mult mai pu¸tin intens. În
mod normal pentru a se realiza transla¸tia ‡ip-‡op pe o distan¸t¼ a de 5 nm,
timpul necesar este de 10
9
mai mare decât în cazul în care fosfolipidele
se deplaseaz¼ a lateral pe aceea¸si distan¸t¼ a.
Mobilitatea lipidelor este m¼ asurat¼ a cu ajutorul rezonan¸tei electro-
magnetice de spin (RES). Pentru aceasta o fosfolipid¼ a sintetic¼ a care
con¸tine un grup nitroxid este injectat¼ a într-o membran¼ a fosfolipidic¼ a
normal¼ a. Când sistemul este introdus într-un câmp magnetic extern,
electronul neîmperecheat al grup¼ arii nitroxid prezint¼ a un spectru de ab-
sorb¸tie RES. Energia absorbit¼ a depinde de vâscozitatea membranei. M¼ a-
sur¼ atoarea timpului de relaxare este utilizat¼ a pentru a m¼ asura mobi-
litatea moleculei marcate. Colesterolul s-a observat c¼ a este componen-
tul principal care determin¼ a ‡uiditatea membranei. El p¼ atrunde printre
moleculele fosfolipidice ¸si previne legarea lan¸turile hidrocarbonice. Astfel
colesterolul cre¸ste ‡uiditatea membranei.
În medie membrana este mult mai ordonat¼ a de-a lungul suprafe¸tei ex-
terioare. Mijlocul bistratului este dezordonat deoarece p¼ ar¸tile hidrofobe
se îndoie ¸si realizeaz¼ a în continuu mi¸sc¼ ari de transla¸tie. Când tempe-
ratura scade, mobilitatea fosfolipidelor scade. Sub o anumit¼ a tempe-
ratur¼ a, numit¼ a temperatura critic¼ a, dublul strat este înghe¸tat ¸si mem-
brana trece într-o faz¼ a solid¼ a cristalin¼ a sau gel. Activitatea biologic¼ a în
aceast¼ a stare înceteaz¼ a.
Acizii gra¸sii satura¸ti interac¸tioneaz¼ a puternic unii cu al¸tii deoarece ei
au lan¸turi de hidrocarbon drepte. În plus lan¸turile lungi sunt legate mai
puternic între ele decât cele scurte. Rezult¼ a c¼ a tranzi¸tia la o stare ordo-
nat¼ a se petrece la temperaturi mai joase în cazul acizilor gra¸si nesatura¸ti
¸si a acizilor cu lan¸turi mai scurte. Bistratul fosfolipidic are ‡uiditatea
necesar¼ a pentru transportul diverselor molecule prin el. Din studiile de
difuzie s-a g¼ asit c¼ a bistratul se comport¼ a ca un lichid vâscos, al c¼ arui
coe…cient de vâscozitate este de 2-3 ori mai mare decât a apei.
Proteinele pot ¸si ele suferi deplas¼ ari de-a lungul suprafe¸tei membranei.
Datorit¼ a dimensiunilor lor mai mari, proteinele difuzeaz¼ a mult mai lent
decât fosfolipidele. Coe…cientul de difuzie al proteinelor în membrana
celular¼ a poate varia de la valoarea 510
9
cm
2
/s pentru rodospin¼ a la mai
pu¸tin de 10
12
cm
2
/s pentru …bronectin¼ a. Pentru compara¸tie, proteinele
solubile în ap¼ a au coe…cien¸ti de difuzie de 100 pân¼ a la 10000 mai mari; de
120
exemplu, coe…cientul de difuzie al hemoglobinei în ap¼ a este aproximativ
7 10
5
cm
2
/s.
9.5 Transportul de substan¸te prin mem-
brane
Transportul selectiv al substan¸telor este unul din principalele carac-
teristici ale membranelor biologice. Pentru a realiza o teorie a difuziei
prin membrane biologice trebuie cunoscut¼ a interac¸tia moleculelor ce di-
fuzeaz¼ a cu mediul ¸si cu membrana. Din punct de vedere termodinamic
transportul prin membrane este de dou¼ a feluri.
a) transportul pasiv, care este determinat de con¸tinutul celulei ¸si a
mediului extracelular. Aceasta se desf¼ a¸soar¼ a f¼ ar¼ a consum energetic din
partea celulei;
b) transportul activ, care se realizeaz¼ a cu consum energetic furnizat
de metabolismul celular.
9.5.1 Transportul pasiv
Transportul pasiv se refer¼ a la procesele de difuzie a moleculelor ¸si
ionilor prin membrana semipermeabil¼ a din regiunile cu concentra¸tie mare
în regiunile cu concentra¸tie mic¼ a.
Gradientul de concentra¸tie reprezint¼ a for¸ta termodinamic¼ a care de-
termin¼ a difuzia substan¸tei. Când dou¼ a solu¸tii ale aceleia¸si substan¸te
cu concentra¸tii diferite sunt separate de o membran¼ a semipermeabil¼ a la
moleculele de solut, acesta difuzeaz¼ a de la concentra¸tii mari la concen-
tra¸tii mici. Aceste molecule pot trece prin membran¼ a ¸si prin antrenarea
lor de c¼ atre moleculele de solvent. Dac¼ a membrana este permeabil¼ a doar
la solvent ¸si nu la solut, moleculele de solvent vor trece prin membran¼ a în
sensul egaliz¼ arii concentra¸tiilor. Fenomenul poart¼ a numele de osmoz¼ a.
În cazul electroli¸tilor care disociaz¼ a în solu¸tie, difuzia ionilor prin
membran¼ a determin¼ a o diferen¸t¼ a de poten¸tial între cele dou¼ a fe¸te ale
membranei celulare. Aceast¼ a diferen¸t¼ a de poten¸tial afecteaz¼ a la rândul
ei difuzia ionilor prin membran¼ a.
121
Difuzie simpl¼ a
Când moleculele (sau ionii) difuzeaz¼ a sub in‡uen¸ta diferen¸tei de con-
centra¸tie (gradientul de concentra¸tie), procesul poart¼ a numele de difuzie
simpl¼ a. Aceste particule în interiorul ¸si exteriorul celulei se a‡¼ a în solu¸tie
apoas¼ a. Ele difuzeaz¼ a prin membran¼ a în dou¼ a moduri:
a) dac¼ a sunt solubile în faza fosfolipidic¼ a a membranei ele se dizolv¼ a
în membran¼ a ¸si difuzeaz¼ a prin aceasta;
b) dac¼ a ele nu sunt solubile în membran¼ a ele pot difuza prin pori
(canale) sau pot … ajutate de anumi¸ti purt¼ atori s¼ a penetreze membrana.
Substan¸te precum O
2
, CO
2
, alcoolii, acizii sunt solubile atât în lipide
cât ¸si în ap¼ a. Cele care sunt mai solubile în lipide (O
2
) difuzeaz¼ a mai
rapid prin membran¼ a.
Deoarece apa este insolubil¼ a într-un mediu lipidic ea difuzeaz¼ a doar
prin pori. Difuzia prin pori depinde de natura ¸si m¼ arimea moleculelor.
Apa, ureea, ionii de clor (Cl

) având un diametru (0,3 – 0,4 nm) mai
mic decât al porilor (0,5 –0,8 nm) difuzeaz¼ a u¸sor prin pori. Deoarece
diametrul ionilor de Na
+
în solu¸tie apoas¼ a (0,51 nm) este mai mare cu
30% decât diametrul ionilor de K
+
(0,39 nm), ionii de K
+
difuzeaz¼ a prin
pori mult mai rapid decât ionii de Na
+
. Deoarece suprafa¸ta intern¼ a a
porilor este înc¼ arcat¼ a pozitiv, ionii de Cl

difuzeaz¼ a mult mai rapid decât
de ionii de Na
+
.
Exist¼ a substan¸te, precum moleculele de zah¼ ar, care nu sunt solubile în
lipide ¸si au dimensiunea moleculei apropiat¼ a de diametrul porilor (glucoza
0,86 nm, sucroza 1,04 nm). Ele difuzeaz¼ a prin formarea unor complexe
cu alte substan¸te numite purt¼ atori.
Difuzia neelectroli¸ tilor
Legea dup¼ a care se face difuzia este legea lui Fick
, = ÷1
c
r
(9.1)
unde
, este densitatea ‡uxului de substan¸ta (num¼ arul de moli ce trec în
unitatea de timp prin unitatea de suprafa¸t¼ a)
1 este coe…cientul de difuzie,
c este gradientul de concentra¸tie
r este grosimea celulei
Aceast¼ a rela¸tie este valabil¼ a când:
122
- membrana este presupus¼ a omogen¼ a
- concentra¸tia se modi…c¼ a uniform de-a lungul membranei
- coe…cientul de difuzie 1 este independent de concentra¸tie, presiune
¸si temperatur¼ a. A¸sa cum s-a discutat anterior
, = ÷1c (9.2)
unde 1 este permeabilitatea membranei ¸si care se exprim¼ a astfel:
1 =
,1
r
(9.3)
iar , este coe…cient de parti¸tie.
Difuzia electroli¸ tilor / (Na
+
.K
+
, Cl

)
În cazul particulelor înc¼ arcate (ionii), transportul prin membrane este
determinat de gradientul de concentra¸tie ¸si gradientul de poten¸tial elec-
tric .
Densitatea ‡uxului de ioni datorit¼ a gradientului de concentra¸tie este:
,
c
= ÷1
c
r
(9.4)
Densitatea ‡uxului de ioni datorat gradientului de tensiune:
,

= ÷1c
.1
11

r
(9.5)
unde c este concentra¸tia medie, . este num¼ arul de sarcini cu care este
înc¼ arcat ionul respectiv, 1 = 8. 314 J/kmol K constanta universal¼ a a
gazelor, 1 este temperatura, este poten¸tialul ¸si 1 = 95600 C/mol - con-
stanta Faraday. Dac¼ a variaz¼ a liniar de-a lungul membranei m¼ arimea
,r reprezint¼ a câmpul electric în interiorul membranei. Atunci:
, = ,
c
+ ,

= ÷
1c
11
_
11
c
c
r
+ .1

r
_
(9.6)
Aceast¼ a ecua¸tie poart¼ a numele de ecua¸tia Nernst-Planck
Difuzia facilitat¼ a
Legea lui Fick arat¼ a c¼ a în cazul difuziei densitatea ‡uxului este pro-
por¸tional¼ a cu gradientul de concentra¸tie. S-a observat c¼ a pentru anumite
123
substan¸te ‡uxul de difuzie dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a valoare. Când diferen¸ta
de concentra¸tie dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a valoare ‡uxul de difuzie atinge o
valoare de satura¸tie. Acest lucru se petrece în cazul zah¼ arului. În plus
s-a observat c¼ a prezen¸te anumitor substan¸te cresc sau inhib¼ a difuzia an-
umitor molecule prin membrane.
Comportarea asem¼ an¼ atoare o au mai mul¸ti ionii metalici. De exem-
plul, s-a observat c¼ a densitatea ‡uxului de difuzie a ionilor de K
+
prin
membranele biologice este de câteva ori mai mare decât prin membrane
arti…ciale. Dac¼ a îns¼ a în cazul membranelor arti…ciale în care se a‡¼ a ionii
de K
+
se introduce antibioticul valinomicin¼ a, mobilitatea ionilor cre¸ste la
acela¸si nivel ca ¸si în cazul membranelor naturale. Toate aceste observa¸tii
pun în eviden¸t¼ a faptul c¼ a difuzia acestor substan¸te prin membrane nu
este o difuzie simpl¼ a.
O explica¸tie pentru acest fenomen este aceea c¼ a difuzia este medi-
at¼ a de molecule speci…ce numite molecule transportoare. Din acest
motiv acest tip de difuzie poart¼ a numele de difuzie facilitat¼ a. Ea este
determinat¼ a în principal de a) pori ¸si b) purt¼ atori.
a) Porii sunt forma¸tiuni care încorporate într-un strat dublu lipidic
cresc enorm permeabilitatea pentru moleculele ¸si ionii care difuzeaz¼ a.
Aceste molecule str¼ apung membran¼ a dintr-o parte în alta ¸si determin¼ a
apari¸tia unui por prin care particulele pot s¼ a difuzeze. De exemplu,
gramicidina-A când este încorporat¼ a într-o membran¼ a lipidic¼ a arti…cial¼ a
produce pori cu diametrul de 0,4 nm. Prin aceste canale pot trece ionii
metalelor alcaline. Moleculele de dimensiuni mari precum zah¼ arul nu pot
trece prin aceste canale. Glucoza din celulele umane este transportat¼ a de
proteine speciale care sunt implantate în membrana celular¼ a. Proteina
const¼ a dintr-o serie de segmente hidro…le ¸si hidrofobe aranjate în form¼ a
de spiral¼ a încât se formeaz¼ a un por cilindric prin membran¼ a. P¼ ar¸tile
proteinei care se a‡¼ a în afara ambelor fe¸te ale membranei con¸tin aminoa-
cizi care pot forma leg¼ aturi de hidrogen cu glucoza. Astfel, la cele dou¼ a
capete ale proteinelor exist¼ a "buzunare". Proteina oscileaz¼ a între dou¼ a
st¼ ari conforma¸tionale. În starea 1 unul din buzunare se deschide ¸si leag¼ a
molecula de glucoz¼ a în timp cel al doilea "buzunar" r¼ amâne închis. Apoi
molecula care se potrive¸ste în interiorul porului îl traverseaz¼ a. În starea
2 primul buzunar se închide, al doilea "buzunar" se deschide ¸si molecula
este eliberat¼ a pe cealalt¼ a suprafa¸t¼ a a membranei. Frecven¸ta de oscila¸tie
a proteinei între cele dou¼ a st¼ ari conforma¸tionale se modi…c¼ a în func¸tie
de concentra¸tia de glucoz¼ a. Totu¸si ea nu dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a valoare.
124
Astfel, densitatea ‡uxului de difuzie a glucozei se satureaz¼ a.
Un alt exemplu este acela al moleculei acvaporin care creaz¼ a un por
pentru ap¼ a. Acavaporinul este o protein¼ a transmembranar¼ a format¼ a din
6 lan¸turi c de aminoacizi care formeaz¼ a canalul pentru ap¼ a. Structura
¸si mecanismul acestei molecule a fost descoperit¼ a de Peter-Agre în 1990
(premiul Nobel pentru chimie în 2003). Forma canalelor este aceea a
dou¼ a conuri vârf în vârf, cu vârfurile orientate spre interior. Capetele de
la exterior au o deschidere de 2 nm ¸si de 0,2 nm în interior, fapt ce nu
permite moleculelor mai mari s¼ a treac¼ a dintr-o parte în alta. Aminoacizii
din care este creat¼ a molecula au o mare speci…citate cu privire la ap¼ a ¸si
aceasta ajut¼ a moleculele de ap¼ a s¼ a treac¼ a prin aceste canale. Aceasta se
realizeaz¼ a prin orientarea dipolului apei astfel încât atomul de oxigen s¼ a
…e îndreptat tot timpul c¼ atre centrul porului.
Un alt exemplu este acela al canalului pentru ionii de Na
+
¸si K
+
din membranele celulelor nervoase. Structura canalelor pentru ionii de
K
+
seam¼ an¼ a cu un furnal cu o cavitate central¼ a pentru ap¼ a ¸si un tunel
îngust placat cu ionii de oxigen. Tunelul este plasat de-a lungul suprafe¸tei
interioare a canalului. Ionii de oxigen sunt astfel aranja¸ti ca ionii de K
+
s¼ a treac¼ a u¸sor prin acel canal. Prin aceste canale nu pot trece ionii de
Na
+
care …ind mai mici decât ionii de K
+
, pot r¼ amâne lega¸ti în interiorul
tunelului.
b) Purt¼atorii. În anii 60 s-a descoperit c¼ a anumite antibiotice de-
termin¼ a o cre¸stere sau o inhibare a transportului prin membranele mi-
tocondriilor. Între timp au fost descoperite nenum¼ arate molecule care
favorizeaz¼ a transportul ionic prin membrane. Deoarece aceste molecule
nu pot str¼ apunge membrana, ele înconjoar¼ a ionii cu un strat hidrofob.
Astfel de molecule poart¼ a numele de ionofori. Ionoforii au în centru o
cavitate hidro…l¼ a unde se pot cupla ionii care trebuie transporta¸ti. Exte-
riorul ionoforilor …ind hidrofob, ace¸stia pot difuza prin membran¼ a. Ast-
fel, pentru K
+
acest purt¼ ator este valinomicina cu diametru de 1,5 nm.
Diferen¸ta dintre purt¼ atori ¸si canale este aceea c¼ a purt¼ atorii leag¼ a ionii pe
o fa¸t¼ a a membranei ¸si-i las¼ a liberi pe cealalt¼ a fa¸t¼ a, în timp ce canalele
sunt accesibile simultan din ambele fe¸te ale membranei. Viteza de trans-
port a put¼ atorilor scade mult cu sc¼ aderea temperaturii. Ea depinde ¸si de
concentra¸tia moleculelor purt¼ atoare. Densitatea ‡uxului atinge valoarea
maxim¼ a când toate moleculele purt¼ atoare sunt implicate în transportul
ionic.
125
9.5.2 Transportul activ
Transportul activ se refer¼ a la transportul de substan¸te prin membrane
în absen¸ta oric¼ arei diferen¸te de concentra¸tie sau de poten¸tial. Mem-
branele biologice sunt capabile s¼ a transporte molecule sau ionii nu numai
între medii identice ci ¸si împotriva gradien¸tilor de concentra¸tie. Un astfel
de transport necesit¼ a îns¼ a un consum de energie metabolic¼ a. Din acest
motiv acest tip de transport este o ac¸tiune deliberat¼ a; membrana men¸tine
un gradient constant de concentra¸tie pentru mai multe tipuri de ioni. De
exemplu, în cazul vertebratelor diferen¸tele de concentra¸tie a Na
+
, K
+
,
Ca
+
, Cl

au valori bine determinate în condi¸tii sta¸tionare. În timp ce
‡uxul pasiv determin¼ a transportul de ioni din regiunea cu concentra¸tie
mare, gradientul de concentra¸tie este men¸tinut prin pomparea ionilor din
regiunile cu concentra¸tie mic¼ a, spre regiunile cu concentra¸tie mare.
Deoarece pentru a se realiza acest transport este necesar¼ a o cantitate
de energie, transportul activ cere ca o reac¸tie chimic¼ a exoenergetic¼ a s¼ a …e
cuplat¼ a cu mecanismul de transport. În cel pu¸tin trei tipuri de transport
activ hidroliza ATP -ului determin¼ a în mod direct transportul. Primul
sistem de transport activ este Na
+
/K
+
în care ionul de Na
+
este scos în
afara celulei iar ionii de K
+
sunt introdu¸si în celul¼ a.
Al doilea sistem de transport activ este acela care scoate ionii de Ca
++
din celul¼ a.
Al treilea sistem este cel care activeaz¼ a transportul protonilor prin
membrana intern¼ a a mitocondriilor ¸si a cloroplastelor.
Analiza termodinamic¼ a a transportului activ nu este posibil¼ a în cazul
unei membrane simetrice. Asimetria membranei este o condi¸tie necesar¼ a
pentru existen¸ta sistemul activ.
Transportul activ Na
+
/K
+
Un mare num¼ ar de experimente cu celule din piele de broasc¼ a, axoni
¸si eritrocite umane au ar¼ atat c¼ a într-o stare normal¼ a exist¼ a o concentra¸tie
mic¼ a de Na
+
¸si o concentra¸tie mare de K
+
în interiorul celulei (Tabelul
9.1)
Tabelul 9.1
126
Figura 9.8: Pompa Na
+
=K
+
Concentra¸tii mMol/l
Ioni Interior Exterior
Na
+
15 140
K
+
135 4
Cl

4 120
Datorit¼ a diferen¸telor de concentra¸tie exist¼ a un ‡ux de difuzie de
Na
+
c¼ atre interiorul celulei ¸si un ‡ux de K
+
spre exteriorul celulei. Pentru
men¸tinerea concentra¸tiilor membrana pompeaz¼ a constant ionii de Na
+
în
exterior ¸si ionii de K
+
în interior.
Transportul activ de Na
+
¸si K
+
este unul cuplat. Pompa transportat¼ a
ionii de Na
+
din interiorul celulei numai dac¼ a exist¼ a ionii de K
+
în exte-
riorul celulei.
Într-un ciclu pompa duce 2 ioni de K
+
în interior ¸si 3 ioni de Na
+
în exterior. Rolul ATP -ului este pus în eviden¸t¼ a în mod experimental
când eritrocitele cu con¸tinut mic de ATP sunt introduse într-o solu¸tie cu
concentra¸tie mare de Na
+
¸si concentra¸tia mic¼ a de K
+
. În aceast¼ a situa¸tie
este observat decât transportul de Na
+
spre interior ¸si K
+
spre exteriorul
celulei (adic¼ a are loc un transport pasiv).
Capitolul 10
Bioelectrogeneza
În cele mai multe organisme, exist¼ a dou¼ a sisteme regulatoare: sis-
temul nervos ¸si sistemul endrochin. Sistemul endocrin controleaz¼ a ¸si co-
ordoneaz¼ a activit¼ a¸tile prin secretarea de hormoni în sistemul circulator.
Acest proces este lent ¸si implic¼ a semnale chimice. Modalitatea lui de
ac¸tiune nu face obiectul bio…zicii. Sistemul nervos coordoneaz¼ a diversele
ac¸tiuni prin generarea ¸si transmiterea unor semnale electrice.
10.1 Natura …zico-chimic¼ a a poten¸tialului
membranar.
A fost observat c¼ a între fa¸ta exterioar¼ a a membranei unei celule ¸si fa¸ta
interioar¼ a exist¼ a o diferen¸t¼ a de poten¸tial. Fa¸ta intern¼ a a membranei este
la un poten¸tial negativ fa¸t¼ a de fa¸ta exterioar¼ a a membranei considerat¼ a
la un poten¸tial pozitiv. În particular, aceast¼ a diferen¸ta de poten¸tial
pentru celulele nervoase ¸si celule mu¸schiulare are valori de 70-80 mV,
pentru celulele neexcitate. Acesta diferen¸t¼ a de poten¸tial poart¼ a numele
de poten¸tial de repaus.
Celule nervoase sunt extrem de mici astfel c¼ a este extrem de di…-
cil pentru a ob¸tine informa¸tii exacte asupra poten¸tialului membranar.
Primele experimente au fost f¼ acute asupra unui axon gigant al unui cal-
mar al c¼ arui diametru interior este 1 mm. Mai târziu cu ajutorul unor
microelectrozi cu diametre mai mici de 0,5jm, a devenit posibil¼ a s¼ a se
determine poten¸tialul membranar. M¼ asur¼ atorile care utilizeaz¼ a micro-
electrozi sunt grefate de erori datorit¼ a poten¸tialelor de contact electrod-
127
128
‡uid. Datele sunt veri…cate prin observarea concentra¸tiilor ionice de o
parte ¸si de alta a membranei utilizând spectroscopia optic¼ a de absorb¸tie.
Poten¸tialul membranar este cauzat de straturile de sarcini pozitive ¸si
negative formate pe suprafa¸ta exterioar¼ a ¸si intern¼ a a membranei. De¸si
solu¸tiile de …ecare parte a membranei sunt neutre din punct de vedere
electric, diferi¸tii ioni sunt prezen¸ti cu concentra¸tii diferite de o parte ¸si
de alta a membranei. Se presupune c¼ a ace¸sti ioni determin¼ a concentra¸tii
de sarcin¼ a de parte ¸si de alta, care produc câmpul electric în interiorul
membranei.
O teorie fenomenologic¼ a a poten¸tialului de repaus este aceea care ia în
considera¸tie a ‡uxului de ioni datorit¼ a diferen¸tei de poten¸tial ¸si diferen¸tei
de concentra¸tie.
10.2 Poten¸tialul Nernst
Poten¸tialul de difuzie Nernst este datorat trecerii unui tip de ioni prin
membrana celular¼ a dac¼ a concentra¸tia acestuia este diferit¼ a de o parte ¸si
de alta a membranei. Trecerea ionilor dintr-o parte a alta a membranei
face ca s¼ a apar¼ a o diferen¸t¼ a de poten¸tial între cele dou¼ a fe¸te. Atunci
pe lâng¼ a curentul de difuzie apare un curent în sens contrar datorat
diferen¸tei de poten¸tial. Într-o stare sta¸tionar¼ a, acest curent echilibreaz¼ a
curentul datorat diferen¸tei de concentra¸tie. Diferen¸ta de poten¸tial dintre
fe¸tele membranei (poten¸tialul fe¸tei interne minus poten¸tialul fe¸tei
externe) la echilibru poart¼ a numele de poten¸tial Nernst ¸si are expresia
=
11
.1
ln
c
e
c
i
(10.1)
unde c
e
este concentra¸tia ionilor în exteriorul celulei ¸si c
i
este concen-
tra¸tia ionilor în interiorul celulei, 1 = 8. 14 J/mol K este constanta
universal¼ a a gazelor, 1 este temperatura în grade Kelvin, 1 = 96000
C/mol (Coulomb pe mol) ¸si . este sarcina ionului exprimat¼ a în sarcini el-
ementare. Astfel pentru Na
+
. = +1, iar pentru Cl

. = ÷1. În Tabelul
10.1 sunt prezentate poten¸tialele Nernst pentru diferite tipuri de ioni care
se g¼ asesc în interiorul ¸si exteriorul celulei
Tabelul 10.1: Poten¸tiale Nernst pentru diver¸si ioni care se g¼ asesc în
interiorul ¸si exteriorul celulei
129
Ion c
i
mMol/l c
e
mMol/l (mV)
Na
+
15 140 +58
K
+
135 4 -92
Cl

4 120 -89
HCO

3
10 24 -23
Dar pentru o membran¼ a poten¸tialul de repaus este aproximativ de
÷80 mV (interiorul este negativ f¼ ar¼ a de exterior).
Diferen¸tele de concentra¸tii pentru diver¸si ioni nu pot … men¸tinute cu
ajutorul poten¸tialului de repaus. Totu¸si poten¸tialul de membran¼ a pare
a … un efect cumulativ a diferitelor distribui¸tii de ioni.
Pote¸tialul Hodgkin-Kalz-Goldman
Starea de echilibru a membranei este de fapt o stare sta¸tionar¼ a (de
neechilibru). Aceast¼ a stare implic¼ a c¼ a diferi¸tii curen¸tii ionici sunt inde-
penden¸ti, iar curentul total este nul. Astfel dac¼ a ionii de K
+
, Na
+
, Cl

sunt principali curen¸ti ionici, condi¸tia de neutralitate (suma densit¼ a¸tilor
de curen¸tii care trec prin membran¼ a este nul¼ a) se scrie:
,
k
+ ,
Na
÷,
Cl
= 0 (10.2)
În plus consider¼ amc¼ a …ecare curent ionic este determinat de gradien¸tii
de concentra¸tie ¸si de poten¸tialul de repaus (care reprezint¼ a de fapt o
diferen¸t¼ a de poten¸tial). Expresia acestor curen¸ti se determin¼ a cu ajutorul
ecua¸tiei Nernst-Planck. Pentru ionul "i" aceasta are forma
,
i
= ÷1
i
_
c
i
r
+
.
i
1
11
c
i

r
_
(10.3)
unde este varia¸tia poten¸tialului pe distan¸ta r ¸si c
i
este varia¸tia
concentra¸tiei ionului "i" pe distan¸ta r. Dac¼ a not¼ am cu c
i
i
concentra¸tia
ionului "i" în interiorul celulei ¸si c
e
i
concentra¸tia ionului "i" în exteriorul
celulei
c
i
=
c
e
i
+ c
i
i
2
(10.4)
reprezint¼ a concetra¸tia medie a ionului respectiv.
Dac¼ a se consider¼ a permeabilitatea ionilor
1
i
= ÷
1
i
r
(10.5)
130
unde 1
i
este coe…cientul de difuzie al ionului "i", s-a ajuns la urm¼ atoarea
formul¼ a pentru poten¸tialul de repaus membranar:

r
=
11
1
ln
1
K
c
e
k
+ 1
Na
c
e
Na
+ 1
Cl
c
e
Cl
1
K
c
i
k
+ 1
Na
c
i
Na
+ 1
Cl
c
i
Cl
Constantele de permeabilitate pentru membranele plasmatice a celor
mai multe celule animale sunt ob¸tinute prin estimarea permeabilit¼ a¸tii
celulelor la ioni trasori radioactivi. Rapoartele tipice sunt:
1
k
: 1
Na
: 1
Cl
= 1 : 0. 01 : 0. 5 (10.6)
Cu aceste valori ¸si considerând 1 = 293 K rezult¼ a valoarea estimat¼ a
a poten¸tialului membranar de repaus.

r
= ÷84 V (10.7)
Deoarece permeabilitatea Na
+
este mult mai mic¼ a decât a K
+
¸si Cl

atunci poten¸tialul membranar de repaus devine

r
= 59 lg
1
K
c
e
k
+ 1
Cl
c
e
Cl
1
K
c
i
k
+ 1
Cl
c
i
Cl
(mV) (10.8)
De exemplu pentru axonul unui calmar 1
K
¸ 1
Cl
¸si atunci potasiul
este cel determin¼ a în principal poten¸tial de repaus. Totu¸si rezultatele
ob¸tinute nu iau în considera¸tie existen¸ta anionilor nedifuza¸ti care sunt
…xa¸ti pe partea interioar¼ a a celulei. Prezen¸ta acestor ioni determin¼ a un
poten¸tial numit poten¸tialul Donnan.
Aplica¸tie:
Presupunem c¼ a permeabilitatea sodiului cre¸ste brusc de 50 de ori
astfel c¼ a 1
K
: 1
Na
= 1 : 5. Neglijând permeabilitatea ionului de Cl

s¼ a
se determine poten¸tialul membranar.

m
= 59 lg
1
k
c
e
k
+ 1
Na
c
e
Na
1
k
c
i
k
+ 1
Na
c
i
Na
(10.9)

m
= 59 lg
4 + 5 140
135 + 5 15
= 30 mV (10.10)
131
Figura 10.1: Evolu¸tia poten¸tialului membranar - depolarizare.
10.3 Excitarea nervilor
Depolarizarea
Când un stimul atinge o celul¼ a nervoas¼ a (cap¼ atul unei dendritte)
acesta induce un curent în corpul celulei. Acest curent poart¼ a numele
de curent post-sinaptic (PSC). Curgerea curentului determin¼ a cre¸sterea
poten¸tialului în interiorul membranei, poten¸tialul de pe fa¸ta membranei
devine mai pu¸tin negativ fa¸t¼ a de pe fa¸ta exterioar¼ a. Schimbarea poten¸tialu-
lui poart¼ a numele de depolarizare.
Depolarizarea apare deoarece stimulul cre¸ste conductan¸ta membranei
celulare pentru ionii de Na;astfel c¼ a ionii de Na
+
intr¼ a în celul¼ a. M¼ arimea
depolariz¼ arii depinde de doi factori:
- m¼ arimea stimulului
- concentra¸tia de Na
+
din exteriorul celulei. Ipoteza in‡uxului de
sodiu care determin¼ a fenomenul de depolarizare este cunoscut¼ a ca ipoteza
sodiului ¸si ea fost con…rmat¼ a de Hodgkin ¸si Huxley în 1952.
Evolu¸tia în timp a poten¸tialului membranar atunci când este aplicat
un stimul este prezentat¼ a în Fig. 10.1
Pentru a în¸telege mai bine aceste fenomene vom considera modul în
care Hodgkin ¸si Huxley a modelat o por¸tiune dintr-o membran¼ a: aceasta
132
Figura 10.2: Schema echivalent¼ a a unei membrane.
din punct de vedere electric este o combina¸tie dintre un condensator C
m
¸si mai mul¸ti rezistori a c¼ aror rezisten¸t¼ a echivalent¼ a este legat¼ a în paralel
cu condensatorul.
10.3.1 Caracterizarea unei por¸tiuni de membrana
din punct de vedere electric
1. Constant¼ a dielectric¼ a medie. În Fig. 10.2 este prezentat¼ a o por¸ti-
une dintr-o membran¼ a, astfel c¼ a aceasta este echivalent¼ a cu trei conden-
satori lega¸ti în serie
Capacitatea echivalent¼ a a celor trei condensatori lega¸ti în serie se
calculeaz¼ a cu rela¸tia
1
C
e
=
1
C
1
+
2
C
2
(10.11)
Deoarece expresia capacit¼ a¸tii unui condensator plan este
C =
r

0
o
d
unde
0
= 8. 854 10
12
F/m (Farazi pe metru) este permitivitatea ab-
solut¼ a a vidului,
r
este permitivitatea mediului dintre arm¼ aturile con-
densatorului, o este suprafa¸ta arm¼ aturilor ¸si d distan¸ta dintre ele rela¸tia
10.11 devine:
d

r

0
o
=
d
1

r1

0
o
+
2d
2

r2

0
o
(10.12)
Deoarece d
1
= 2 nm,
r1
= 2, ¸si d
2
= 2. 5 nm,
r2
= 50. Rezult¼ a

r
= 6. 4 - 7.
133
2. Capacitatea unit¼ a¸tii de suprafa¸t¼ a
C =

r

0
o
d
=
7 (8. 85 10
12
) 1
7 10
9
- 1 jF/m
2
(10.13)
3. Câmpul electric mediu din interiorul membranei
1 =

d
=
80 mV
7 nm
=
80 10
3
7 10
9
= 1. 2 10
7
V/m (10.14)
4 Densitatea de sarcin¼ a. Deoarece 1 = o,
0
unde o este densitatea
de sarcin¼ a la suprafa¸ta celulei.
o = 1
0
= 1. 2 10
7
8. 854 10
12
= 10
4
C/cm
2
(10.15)
5. Rezisten¸ta
Observa¸tii experimentale au dus la concluzia c¼ a rezistivitatea j
m
a
membranei celulare este de aproximativ 10
7
. Atunci rezisten¸ta unit¼ a¸tii
de arie a unei membrane cu grosimea de d = 7 mm = 7 10
9
nm este
1
m
= j
m
d
o
= 10
7
7 10
9
= 7 10
2
,m
2
- 0. 1 ,m
2
(10.16)
6 Constanta de timp
Când diferen¸ta de poten¸tial dintre fe¸tele membranei (sau mai pe
scurt poten¸tialul membranar) se modi…c¼ a, se modi…c¼ a ¸si sarcina de pe
suprafa¸ta membranei (adic¼ a de pe condensatorul cu capacitatea C
m
) ast-
fel c¼ a prin rezistorul 1
m
trece un curent .
Acest curent este egal cu varia¸tia în timp a sarcinii electrice de pe
suprafa¸ta membranei. Deoarece se consider¼ a sarcina de pe unitatea de
suprafa¸t¼ a, capacitatea ¸si rezisten¸ta unit¼ a¸tii de suprafa¸t¼ a în locul inten-
sit¼ a¸tii curentului vom considera densitatea de curent (curentul ce trece
prin unitatea de suprafa¸t¼ a). Atunci
, = ÷
dQ
dt
= ÷
d (C
m
)
dt
= ÷C
m
d
dt
(10.17)
Dar conform legii lui Ohm (1 = l,1)
, =

1
m
(10.18)
134
Atunci

1
m
= ÷C
m
d
dt
(10.19)
Prin integrare
_

(0)
d

= ÷
1
1
m
C
m
_
t
0
dt (10.20)
ln ÷ln (0) = ÷
t
1
m
C
m
unde (0) este poten¸tialul membranar la momentul ini¸tial.
ln

(0)
= ÷
t
1
m
C
m

(0)
= exp
_
÷
t
1
m
C
m
_
Rezult¼ a:
(t) = (0) exp (÷t,t) (10.21)
unde
t = 1
m
C
m
=
j
m
d
o

r

0
o
d
= j
m

r

0
(10.22)
poat¼ a numele de constant¼ a de timp ¸si are valoarea.
t = 10
7
6. 4 8. 85 10
12
= 56 10
3
s = 56 ms (10.23)
Astfel constanta de timp este de ordinul a o milisecund¼ a. Trebuie
remarcat c¼ a dup¼ a un timp t sarcina de pe membran¼ a devine:
¡ = C
m
= C
m
(0) exp (÷t,t) =
Q(0)
c
(10.24)
unde c = 2. 73 este baza logaritmilor naturali.
Astfel
¡ = 0. 37Q(0) (10.25)
adic¼ a sarcina a sc¼ azut cu 64% fa¸t¼ a de valoarea maxim¼ a.
Constanta de timp ob¸tinut¼ a în ipoteza simpli…catoare de mai sus
arat¼ a ordinul de m¼ arime al proceselor de depolarizare ¸si polarizare care
au loc la nivelul mebranei celulare.
Din punct de vedere electric depolarizarea, ca …ind determinat¼ a de
un curent ce trece prin 1
m
¸si modi…c¼ a sarcina de pe capacitatea C
m
¸si
implicit poten¸tialul membranar , dup¼ a rela¸tia:
=
m
[1 ÷exp (÷t,C
m
1
m
)] (10.26)
135
Figura 10.3: M¼ asurarea poten¸tialului membranei la diverse distan¸te de punctul
în care s-a aplicat stimulul.
10.4 Poten¸tial de ac¸tiune
În Fig. 10.3 este prezentat în mod schematic un experiment de propa-
gare a impulsurilor nervoase. Dispozitivele de m¼ asur¼ a determin¼ a modi-
…carea poten¸tialului membranei fa¸t¼ a de poten¸tialul de repaus. Stimulul
poate … aplicat în mod arti…cial sau poate proveni de la sinapsa unui alt
neuron. Sursa injecteaz¼ a sarcini pozitive (sau absoarbe sarcini negative)
în interiorul axonului. Acest stimul duce la depolarizarea membranei.
În continuare se prezint¼ a modul în care perturba¸tia care apare în
poten¸tialul membranei se propag¼ a de-a lungul acestea. Se consider¼ a dou¼ a
situa¸tii:
a) cazul unui stimul mic.
- schimb¼ arile de poten¸tial a membranei au loc în apropierea punctului
în care a fost produs¼ a
- varia¸tia poten¸tialului se face cu atât mai târziu cu cât punctul con-
siderat este mai dep¼ artat de punctul în care a fost aplicat stimulul ini¸tial.
Rezult¼ a c¼ a exist¼ a o vitez¼ a de propagare a stimulului. Fenomenul poart¼ a
numele de împr¼ a¸stiere pasiv a depolariz¼ arii. În Fig. 10.4 este prezentat
fenomenul de împr¼ a¸stiere pasiv¼ a. ` reprezint¼ a o constant¼ a care are di-
mensiune de lungime ¸si este de ordinul 10-20 jm. Amplitudinea pulsului
de depolarizare scade exponen¸tial cu distan¸ta.
(r) =
0
exp
_
÷
`
r
_
(10.27)
b) Dac¼ a în stimulul aplicat ini¸tial, dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a valoare =
136
Figura 10.4: Împr¼ a¸stierea pasiv¼ a a poten¸tialului membranar.
÷
r
= 10 mV apare o depolarizare a c¼ arei valoare nu mai de-
pinde de intensitatea stimulului ini¸tial. În aceast¼ a situa¸tie permeabili-
tatea membranei pentru ionii de Na
+
cre¸ste foarte mult iar poten¸tialul
membranei (diferen¸ta dintre poten¸tialul interior ¸si poten¸tialul exterior
membranei) ajunge la 30 mV. Valoarea de prag critic¼ a pentru care apare
acest fenomen poart¼ a numele de poten¸tial generator.
În Fig. 10.5 este ar¼ atat r¼ aspunsul unui axon atunci când în interiorul
lui este injectat un curent de diverse valori timp de 15 ms. În acest caz
"depolarizarea masiv¼ a" care poart¼ a numele de poten¸tial de ac¸tiune se
deplaseaz¼ a de-a lungul axonului f¼ ar¼ a ca amplitudinea lui s¼ a scad¼ a (Fig.
10.6). Acesta poate … numit impuls nervos.
Caracteristicile poten¸tialului de ac¸tiune:
- este un r¼ aspuns de tipul totul de nimic (apare numai atunci când
valoarea stimului dep¼ a¸se¸ste o anumit¼ a valoare)
- el se deplaseaz¼ a de-a lungul axonului cu o vitez¼ a cuprins¼ a · ¸
(0. 1 ÷120 m/s). Astfel la om viteza în …brele mielinizate este de 50
m/s în timp ce în cele nemielinizate 1 m/s.
- poten¸tialul de ac¸tiune î¸si p¼ astreaz¼ a forma ¸si amplitudinea la diverse
distan¸te de punctul în care a fost aplicat.
137
Figura 10.5: R¼ aspunsul unui axon la stimuli de diverse intensit¼ a¸ti. Valoarea
arbitrar¼ a a stimulului prag este considerat¼ a 1.
Figura 10.6: Propagarea poten¸tialului de ac¸tiune.
138
Figura 10.7: Mecanismul prin care poten¸tialul de ac¸tiune se propag¼ a.
- dup¼ a trecerea poten¸tialului de ac¸tiune, poten¸tialul membranar scade
sub nivelul poten¸tialului de repaus. Apare o hiperpolarizare. Pentru
o anumit¼ a perioad¼ a numit¼ a perioad¼ a refractar¼ a nu mai este posibil ca
axonul s¼ a mai transmit¼ a un impuls.
Propagarea poten¸tialului de ac¸tiune
A¸sa cum a discutat poten¸tialul de ac¸tiune se propag¼ a de-a lungul
axonului. Axonul este un tub sub¸tire, în cazul omului, cu diametrul
de 0,1 jm ¸si 10 jm. Fluidul din interiorul axonului poart¼ a numele de
axoplasm¼ a. Axoplasma este înconjurat¼ a de de membrana axonului cu
grosimea de 7 nm. Neuronii conecta¸ti cu sistemul central nervos sunt
înconjura¸ti de un strat izolator din mielin¼ a. Mielina este spart¼ a la in-
tervale de 100 - 500 jm, por¸tiunile respective purtând numele de noduri
Ranvier. În regiunile nodurilor membrana axonului este în contact cu
mediului extracelular.
Când poten¸tialul de ac¸tiune este generat într-o regiune a nervului,
aceasta ajunge la un poten¸tial de 30 mV în interiorul membranei fa¸t¼ a
de exteriorul acesteia. Regiunile al¼ aturate sunt îns¼ a la un poten¸tial de
÷70 mV. Astfel exist¼ a diferen¸te de tensiune între regiunea în care apare
poten¸tialul de ac¸tiune ¸si regiunile învecinate. Acest fapt duce la apari¸tia
unor curen¸ti în interiorul ¸si exteriorul membranei. Ace¸sti curen¸ti vor
depolariza regiunile adiacente ¸si vor face ca regiunea ini¸tial¼ a s¼ a se re-
polarizeze (Fig. 10.7). Procesul se repet¼ a ¸si poten¸tialul de ac¸tiune se
propag¼ a de-a lungul axonului.
Capitolul 11
Fizica vederii
11.1 Natura luminii
Se numesc unde, perturba¸tiile care se propag¼ a din aproape în aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din pozi¸tia de echilibru a unei
particule care este situat¼ a într-un mediu elastic determin¼ a ie¸sirea din
pozi¸tia de echilibru ¸si a particulelor mediului datorit¼ a for¸telor elastice ce
se exercit¼ a între particulele mediului. În acest mod mi¸scarea se propag¼ a
din aproape în aproape.
Dup¼ a modul în care are loc perturba¸tiile în raport cu direc¸tia de
propagare undele pot …:
- transversale când oscila¸tiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼ a în plane
perpendiculare pe direc¸tia de propagare a undelor (valurile, vibra¸tiile
unei coarde).
- longitudinale când oscila¸tiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼ a pe direc¸tia
de propagare a undei (sunetul).
Mai multe fenomene optice au pus în eviden¸t¼ a faptul c¼ a lumina este
o und¼ a. Ca ¸si alte unde ea ocole¸ste anumite obstacole (difrac¸tie) ¸si se
poate combina cu unde de acela¸si fel rezultând fenomenul de interferen¸t¼ a.
Unda este caracterizat¼ a de frecven¸ta i ¸si de lungimea de und¼ a `.
Viteza luminii în vid este
c = 3 10
8
m/s
Lungimea de und¼ a a luminii reprezint¼ a distan¸ta pe care aceasta se
139
140
Figura 11.1: Descompunerea luminii albe în radia¸tiile componente cu ajutorul
prismei.
propag¼ a în cursul unei perioade 1.
` = c1 =
c
i
(11.1)
unde i este o m¼ arime invers¼ a perioadei, poart¼ a numele de frecven¸t¼ a ¸si se
m¼ asoar¼ a în Hz (Her¸ti).
1 Hz = 1 s
1
Intensitatea luminii într-un punct este de…nit¼ a ca densitatea ‡ux-
ului de energie, adic¼ a de cantitatea de energie ce cade pe unitatea de
suprafa¸t¼ a perpendicular pe aceasta de timp. Sensibilitatea ochiului de-
pinde atât de lungimea de und¼ a cât ¸si de intensitatea luminii Lumina are
lungimile de und¼ a cuprinse în intervalul 0, 45 jm ¸si 0,70 jm sau (450
nm ¸si 700 nm).
1jm (micrometru) = 10
6
m
1 nm (nanometru) = 10
9
m
Lumina poate … descompus¼ a în componentele ei prin trecerea ei printr-
o prism¼ a. Fenomenul poart¼ a numele de dispersie (Fig. 11.1 ). Fenomenul
de dispersie cel mai cunoscut ¸si u¸sor de urm¼ arit este curcubeul. Acesta
const¼ a în descompunerea luminii albe de c¼ atre pic¼ aturile minuscule de
ap¼ a r¼ amase în atmosfer¼ a dup¼ a ploaie, în cele ¸sapte culori (violet, indigo,
albastru, verde, galben, orange ¸si ro¸su) ale spectrului vizibil.
141
Figura 11.2: Und¼ a electromagnetic¼ a (luminoas¼ a)
~
E - intensitatea câmpului
electric,
~
B - induc¸tie câmp magnetic,
~
k - vector de und¼ a ¸si caracterizeaz¼ a
direc¸tia de propagare a luminii.
11.2 Polarizare
Lumina este o und¼ a electromagnetic¼ a, transversal¼ a. Ea are dou¼ a com-
ponente - intensitatea câmpului electric

1 ¸si induc¸tia câmpului magnetic

1. Ace¸sti doi vectori oscileaz¼ a pe direc¸tii perpendiculare ¸si perpendic-
ular pe direc¸tia de propagare. În Fig. 11.2 este ar¼ atat modul în care
oscileaz¼ a vectorii

1 ¸si

1 în cazul unei unde armonice.
Lumina în general este format¼ a dintr-o multitudine de unde armonice
plane cu lungimi de und¼ a diferite ¸si în care vectorul intensitate câmp elec-
tric

1 oscileaz¼ a pe diverse direc¸tii perpendiculare pe direc¸tia de propa-
gare. O astfel de und¼ a, este o und¼ a nepolarizat¼ a (Fig. 11.3). Dac¼ a undele
oscileaz¼ a dup¼ a toate direc¸tiile dar exist¼ a o direc¸tie preferen¸tial¼ a dup¼ a care

1 are amplitudinea maxim¼ a, lumina poart¼ a numele de lumin¼ a par¸tial
polarizat¼ a (Fig. 11.4b)
Dac¼ a vectorul

1 oscileaz¼ a dup¼ a o direc¸tie bine determinat¼ a lumina
este liniar polarizat¼ a sau total polarizat¼ a (Fig. 11.4a). Planul perpen-
dicular pe direc¸tia de vibra¸tie a câmpului electric poart¼ a numele de plan
de polarizare.
Dac¼ a în cursul propag¼ arii luminii modulul (m¼ arimea) vectorului

1
r¼ amâne constant ca modul dar se rote¸ste în jurul direc¸tiei de propagare
lumina este circular polarizat¼ a.
142
Figura 11.3: Lumin¼ a nepolarizat¼ a
Figura 11.4: a) Lumina total polarizat¼ a; b) Lumin¼ a par¸tial polarizat¼ a. Di-
rec¸tia de propagare a luminii este perpendicular¼ a pe planul hârtiei.
143
Figura 11.5: Efectul de birefringen¸t¼ a în cristalul de spat de Islanda: 1. raza
ordinar¼ a; 2. raza extraordinar¼ a
11.2.1 Birefringen¸ta
Trecerea luminii prin cristale, medii din punct de vedere optic trans-
parente ¸si omogene a pus în eviden¸t¼ a fenomenul de dedublare a razei de
lumin¼ a - fenomen numit birefringen¸t¼ a. Aceasta arat¼ a c¼ a astfel de cristale
nu sunt izotrope din punct de vedere optic. Ele sunt anizotrope din punct
de vedere optic, adic¼ a au propriet¼ a¸ti diferite pe diferite direc¸tii.
Dac¼ a un cristal de spat de Islanda este traversat de o raz¼ a de lumin¼ a
nepolarizat¼ a, la ie¸sirea din acesta se observ¼ a dou¼ a raze pe care Huygens
le-a numit: raza ordinar¼ a ¸si raza extraordinar¼ a. Se constat¼ a c¼ a indicele
de refrac¸tie :
e
al razei extraordinare depinde de direc¸tia razei în cristal,
în timp ce indicele de refrac¸tie al razei ordinare :
o
nu depinde de unghiul
de inciden¸t¼ a (Fig. 11.5)
Pentru cristalul de spat de Islanda :
o
= 1. 658 ¸si :
e
¸ (1. 486; 1. 658)
în cazul luminii cu lungimea de und¼ a ` = 589. 3 nm. În toate cristalele ex-
ist¼ a o direc¸tie în lungul c¼ areia nu exist¼ a birefringen¸t¼ a (:
e
= :
o
). Aceast¼ a
direc¸tie poart¼ a numele de ax¼ a optic¼ a a cristalului. Exist¼ a cristale care
au o singur¼ a ax¼ a principal¼ a (spatul de Islanda, cuar¸tul). Ele poart¼ a de-
numirea de cristale uniaxe. Exist¼ a ¸si cristale care au dou¼ a axe optice
¸si care poart¼ a numele de cristale biaxe. Planul determinat de direc¸tia
axului optic ¸si direc¸tia razei incidente poart¼ a numele de planul sec¸tiu-
nii principale. Se constat¼ a c¼ a raza extrsordinar¼ a se g¼ ase¸ste în în planul
sec¸tiunii principale.
În cazul spatului de Islanda axa optic¼ a principal¼ a une¸ste dou¼ a unghi-
uri obtuze ale cristalului. Razele care apar prin fenomenul de birefrin-
gen¸t¼ a sunt total polarizate pe direc¸tii perpendiculare. Astfel vectorul
electric

1 al razei ordinare vibreaz¼ a perpendicular pe sec¸tiunea princi-
pal¼ a iar vectorul

1 al razei extraordinare vibreaz¼ a în planul sec¸tiunii
principale.
144
Figura 11.6: Montajul pentru a punerea în eviden¸t¼ a a polariz¼ arii rotatorii
Un caz extrem de interesant este acela în care propagarea luminii are
loc de-a lungul unei direc¸tii perpendiculare pe axa optic¼ a. De¸si cele dou¼ a
raze nu se observ¼ a separat ele exist¼ a, iar diferen¸ta indicilor de refrac¸tie
[:
e
÷:
o
[ este maxim¼ a. Dac¼ a se trimite pe o astfel de direc¸tie o raz¼ a
de lumin¼ a liniar polarizat¼ a al c¼ arei vector

1 s¼ a nu vibreze în planul
principal ¸si nici într-un plan perpendicular pe acesta se ob¸tin dou¼ a unde
care se propag¼ a de-a lungul acestei direc¸tii cu viteze diferite: ·
1
= c,:
o
¸si
·
2
= c,:
e
. Undele sunt polarizate pe direc¸tii perpendiculare. În func¸tie
de grosimea lamei, la ie¸sirea din aceasta între cele dou¼ a raze exist¼ a o
diferen¸t¼ a de faz¼ a ,. Dac¼ a , = ::, unde : este un num¼ ar întreg
unda rezultat¼ a prin compunerea celor dou¼ a unde polarizate pe direc¸tii
perpendiculare este liniar polarizat¼ a. Dac¼ a , ,= :: unda care rezult¼ a
este eliptic polarizat¼ a. Pe acest principiu func¸tioneaz¼ a lama sfert de und¼ a
care este utilizat¼ a pentru a transforma lumina liniar polarizat¼ a în lumin¼ a
circular polarizat¼ a. Grosimea unei astfel de lame se calculeaz¼ a ¸tinând
cont c¼ a defazajul este legat de diferen¸ta de drum a celor dou¼ a raze prin
rela¸tia:
, =
2:o
`
(11.2)
11.2.2 Polarizarea rotatorie
Polarizarea rotatorie este proprietatea unei anumite substan¸te (‡uide
sau solide) de a induce o rota¸tie a planului de polarizare pentru lumina
liniar polarizat¼ a ce traverseaz¼ a substan¸ta respectiv¼ a.
145
Pe un ecran (Fig. 11.6) se formeaz¼ a imaginea unei diafragme circu-
lare cu ajutorul unei lentile convergente. Un condensator permite ilu-
minarea convenabil¼ a a diafragmei. Cu ajutorul unui …ltru plasat dup¼ a
obiect se transform¼ a lumina într-una cvasimonocromatic¼ a. Utilizând po-
larizorul ob¸tinem o lumin¼ a polarizat¼ a rectiliniu. Un nou polarizor joac¼ a
rolul analizorului care permite studierea vibra¸tiilor luminoase la nivelul
ecranului de observa¸tie. Dac¼ a polarizorul ¸si analizorul sunt încruci¸sa¸ti
atunci exist¼ a o extinc¸tie a fascicolului. Dac¼ a între polarizor ¸si analizorul
încruci¸sa¸ti se pune o cuv¼ a cu o solu¸tie de zah¼ ar în ap¼ a, lumina reapare.
Pentru a ob¸tine extinc¸tia, analizorul trebuie rotit cu un unghi c. În
consecin¸t¼ a substan¸ta nu modi…c¼ a starea de polarizare dar rote¸ste planul
de polarizare. F¼ acând experien¸ta cu o cuv¼ a a c¼ arei l¼ a¸time este dubl¼ a
(lumina str¼ abate o distan¸t¼ a dubl¼ a prin substan¸t¼ a) constat¼ am c¼ a unghiul
de rota¸tie al planului de polarizare se dubleaz¼ a. Se ob¸tine un fenomen
asem¼ an¼ ator pentru un cristal de cuar¸t t¼ aiat perpendicular pe axa optic¼ a.
Legile polariz¼ arii rotatorii
Legea I-a Anumite corpuri izotrope transparente în lumin¼ a monocro-
matic¼ a polarizat¼ a rectiliniu, rotesc planul de polarizare în jurul direc¸tiei
de propagare a luminii. Acela¸si lucru este produs de anumite medii ani-
zotrope uniaxe, a c¼ aror ax¼ a optic¼ a este paralel¼ a cu direc¸tia fascicolului
incident.
Legea a II-a Exist¼ a dou¼ a tipuri de substan¸te active: substan¸te le-
vogire, care rotesc planul de polarizare c¼ atre stânga unui observator ce
prime¸ste lumin¼ a ¸si substan¸te dextrogire care rotesc planul de polarizare
spre dreapta.
Legea a III-a Unghiul de rota¸tie al planului de polarizare este pro-
por¸tional cu grosimea substan¸tei str¼ ab¼ atut¼ a de lumin¼ a.
Se poate de…ni pentru un lichid puterea rotatorie j:
j =
c
|
(11.3)
unde | este lungimea str¼ ab¼ atut¼ a de lumin¼ a prin substan¸t¼ a. Pentru o
solu¸tie de concentra¸tie c puterea rotatorie este dat¼ a de:
j
c
=
c
|c
(11.4)
Unitatea de m¼ asur¼ a pentru j
c
este m
2
kg
1
.
146
Legea a IV-a Unghiul de rota¸tie c depinde de lungimea de und¼ a dup¼ a
legea:
c =
¹
`
2
(11.5)
Legea a V-a Sensul de rota¸tie a planului de polarizare nu depinde de
sensul de propagare a luminii în mediul respectiv
Puterea rotatorie j pentru diverse substan¸te pentru ` = 589 nm
Substan¸t¼ a Putere rotatorie
Cuar¸t ±2170
0
/m
HgS ±3250
0
/m
NaClO
3
±3140
0
/m
Metanol lichid -497
0
/m
Solu¸tie de zah¼ ar 64510
3 0
m
2
kg
1
11.3 Natura corpuscular¼ a a luminii
În alte cazuri lumina se comport¼ a ca un ‡ux de particule numite
fotoni. No¸tiunea de foton a fost introdus¼ a de Einstein pentru a explica
efectul fotoelectric.
Fiecare foton este caracterizat de frecven¸t¼ a (sau lungimea de und¼ a).
Energia unui foton este
1 = /i =
/c
`
(11.6)
unde / = 6. 6319
34
Js este o constant¼ a care poart¼ a numele de constanta
lui Planck.
Trebuie remarcat c¼ a absorb¸tia ¸si emisia luminii este descris¼ a prin
emisia sau absorb¸tia fotonilor individuali de c¼ atre atomi ¸si molecule.
Când un foton de o anumit¼ a energie cade pe o celul¼ a fotoreceptiv¼ a, el
excit¼ a un anumit fotopigment. Acesta ini¸tiaz¼ a reac¸tii într-un lan¸t de
molecule care fac ca un semnal electric s¼ a …e transmis în creier.
11.4 Optic¼ a geometric¼ a. Ochiul
Optica geometric¼ a studiaz¼ a lumina utilizând no¸tiunea de raz¼ a de lu-
min¼ a. O raz¼ a de lumin¼ a este linia dup¼ a care are loc propagarea luminii.
147
Figura 11.7: Tipuri de fascicole de lumin¼ a
Atunci când se lucreaz¼ a cu no¸tiunea de raz¼ a de lumin¼ a nu intereseaz¼ a
natura luminii, iar fenomenele precum difrac¸tia sau interferen¸ta nu se
iau în considerare.
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice
Optica geometric¼ a se ocup¼ a cu studiul propag¼ arii luminii în medii
diferite ¸si la suprafa¸ta de separa¸tie a acestora. În cadrul acestui capitol
se utilizeaz¼ a no¸tiunea de raz¼ a de lumin¼ a - care reprezint¼ a direc¸tia de
propagare a luminii. Principalele legi ale opticii geometrice sunt:
1. Legea propag¼arii rectilinii a luminii.
Într-un mediu transparent omogen ¸si izotop lumina se propag¼ a în linie
dreapt¼ a.
Un grup de raze de lumin¼ a formeaz¼ a un fascicol de lumin¼ a.
Dac¼ a razele unui fascicol sunt concurente într-un punct, fascicolul se
nume¸ste homocentric sau conic. Un astfel de fascicol este convergent
dac¼ a razele se îndreapt¼ a spre vârful conului sau divergent dac¼ a razele
pleac¼ a din vârful conului. Fascicolul este paralel sau cilindric dac¼ a razele
sale sunt paralele (Fig. 11.7)
2. Legea independen¸ tei razelor de lumin¼a.
Efectul unei raze de lumin¼ a este indiferent la existen¸ta altor raze de
lumin¼ a.
3. Legea reversibilit¼a¸ tii drumului razelor de lumin¼a.
Un drum parcurs de o raz¼ a de lumin¼ a într-un sens poate … parcurs
de acestea ¸si în sens contrar. La suprafa¸ta de separa¸tie a dou¼ a medii are
148
loc re‡exia ¸si refrac¸tia razelor de lumin¼ a, fenomene ce au fost discutate
anterior.
Conform celor discutate anterior orice punct luminos al unui izvor îl
putem considera ca centrul unui fascicol divergent. Dac¼ a dup¼ a re‡exii
sau refrac¸tii un astfel de fascicol converge c¼ atre un punct atunci acel
punct constituie imaginea punctului luminos respectiv. Spunem despre
o astfel de imagine c¼ a este punctual¼ a sau stigmatic¼a. Sistemele în care se
poate face ca unui punct obiect s¼ a-i corespund¼ a ca imagine tot un punct
se numesc sisteme stigmatice. În practic¼ a nu se pot realiza sisteme care
s¼ a dea un stigmatism riguros. Trebuie remarcat c¼ a nu este necesar s¼ a se
realizeze un stigmatism riguros deoarece pentru principali receptori de
lumin¼ a cum sunt ochiul, placa fotogra…c¼ a sau receptorul fotoelectric, o
imagine va putea … considerat¼ a înc¼ a punctiform¼ a atât timp cât dimensi-
unile sale r¼ amân sub o dimensiune impus¼ a de structura receptorului.
Rezult¼ a c¼ a este su…cient s¼ a se realizeze un stigmatism aproximativ,
determinat de posibilit¼ a¸tile limitate ale receptoarelor de a distinge am¼ a-
nuntele.
¸ Tinând seama de principiul reversibilit¼ a¸tilor razelor de lumin¼ a, imag-
inea poate … privit¼ a ca izvor iar izvorul ca imagine. Cele dou¼ a puncte
(Fig. 11.4.1) se numesc puncte conjugate.
Puncte conjugate
Imaginea unui punct ob¸tinut¼ a cu ajutorul unui sistem optic se nu-
me¸ste real¼ a atunci când ea se ob¸tine din intersec¸tia razelor de lumin¼ a; ea
se nume¸ste virtual¼ a dac¼ a se ob¸tine la prelungirile acestor raze.
149
În sistemele optice stigmatismul aproximativ se poate realiza dac¼ a
se lucreaz¼ a cu fascicole înguste, învecinate cu axul optic (care coincide
de obicei cu axul de simetrie al sistemului), foarte pu¸tin înclinate fa¸t¼ a
de acest ax sau paralel cu el. Aceste fascicole se numesc paraxiale iar
aproxima¸tia respectiv¼ a se nume¸ste aproxima¸tia Gaussian¼ a.
11.4.2 Refrac¸tia
Când lumina se propag¼ a într-un mediu viteza ei este mai mic¼ a decât
în vid. Raportul dintre viteza luminii c în vid ¸si viteza luminii în mediul
transparent · poart¼ a numele de indice de refrac¸tie.
: =
c
·
(11.7)
Atunci când o raz¼ a de lumin¼ a atinge suprafa¸ta de separa¸tie dintre
dou¼ a medii o parte a luminii se întoarce din mediul din care vine raza
(re‡ec¸tie) ¸si o parte trece în cel¼ alalt mediu (refrac¸tie).
Notând cu i unghiul de inciden¸t¼ a (unghiul dintre normala ¸si raza
incident¼ a) ¸si cu : unghiul de refrac¸tie (unghiul dintre normal¼ a ¸si raza
refractat¼ a) legea refrac¸tiei se scrie astfel:
sin i
sin :
=
:
2
:
1
(11.8)
unde :
21
poart¼ a numele de indice de refrac¸tie relativ al mediului 2 fa¸t¼ a
de mediul 1(Fig. 11.8).
În cazul c¼ a lumina vine dintr-un mediu cu indice de refrac¸tie mai
mic (:
2
:
1
) atunci unghiul de refrac¸tie este mai mic decât unghiul de
inciden¸t¼ a (: < i). Un exemplu este cazul în care lumina vine din aer
(:
1
= 1) ¸si cade pe sticl¼ a (:
2
= 1. 5). Dac¼ a îns¼ a lumina vine dintr-un
mediu cu indice de refrac¸tie mai mare :
1
:
2
atunci : i. Pentru o
anumit¼ a valoare a unghiului de inciden¸t¼ a numit unghi critic o
c
raza re-
fractat¼ a devine paralel¼ a cu suprafa¸ta de separa¸tie dintre cele dou¼ a medii.
În acest punct : = :,2 ¸si sin i = sin o
c
= :
2
,:
1
. Când i o
c
lumina
provenit¼ a din mediul cu indice de refac¸tie mai mare nu mai p¼ atrunde
în mediul cu indice de refrac¸tie mai mic. Fenomenul poart¼ a numele de
re‡ec¸tie total¼ a. În cazul c¼ a lumina vine din sticl¼ a ¸si cade pe suprafa¸ta de
separa¸tie sticl¼ a aer rezult¼ a c¼ a o
c
= 42

. Situa¸tia este prezentat¼ a în …g.
11.9
150
Figura 11.8: Refrac¸tia
Figura 11.9: Re‡exia total¼ a
151
Figura 11.10: Dioptrul sferic
În cele ce urmeaz¼ a toate considera¸tiile pe care le vom face sunt în
cadrul acestei aproxima¸tii.
11.4.3 Dioptrul sferic
Fie dou¼ a medii transparente ¸si omogene cu indicii de refrac¸tie :
1
¸si
:
2
. Ansamblul format din cele dou¼ a medii ¸si suprafa¸ta care le separ¼ a se
nume¸ste dioptru. Atunci când suprafa¸ta de separa¸tie este sferic¼ a dioptrul
se nume¸ste dioptru sferic. Dioptrul sferic este caracterizat prin elementele
(…g. 11.10).
- vârful \ al dioptrului (polul calotei sferice).
- centrul de curbur¼ a, adic¼ a C al suprafe¸tei din care face parte suprafa¸ta
dioptrului sferic.
- axa optic¼ a principal¼ a, dreapta \ C.
Prima rela¸tie a dioptrului sferic.
În considera¸tiile pe care le vom face în continuare vom lucra cu un
sistem de referin¸t¼ a unidimensional. Acesta este axul optic principal, orig-
inea acestuia …ind (aten¸tie) în vârful \ al dioptrului sferic.
Rela¸tiile pe care le vom ob¸tine pornesc de la premiza c¼ a lumina vine
din partea stâng¼ a.
Vom nota cu 1 raza dioptrului. Raza dioptrului este pozitiv¼ a (1 0)
dac¼ a centrul de curbur¼ a al dioptrului este situat în regiunea pozitiv¼ a a
axei \ r ¸si este negativ¼ a (1 < 0) dac¼ a centrul de curbur¼ a al dioptrului este
situat în regiunea negativ¼ a a axei. Putem considera deci c¼ a 1 reprezint¼ a
coordonata centrului de curbur¼ a al dioptrului.
152
Figura 11.11: Lentile convergente: a) lentil¼ a biconvex¼ a, b) lentil¼ a plan convex¼ a.
c) menisc convergent, d) reprezentarea unei lentile convergente.
Coordonata punctului 1
1
obiect, o not¼ am cu r
1
(indicele 1 - ar¼ atând
c¼ a este vorba de punctul obiect). Coordonata punctului 1
2
imagine o
not¼ am cu r
2
(indicele 2 - precizeaz¼ a faptul c¼ a este vorba de un punct
imagine). Se demonstreaz¼ a c¼ a între coordonatele celor dou¼ a puncte exist¼ a
rela¸tia
:
2
r
2
÷
:
1
r
1
=
:
2
÷:
1
1
care se nume¸ste prima rela¸tie fundamental¼ a a dioptrului sferic. În cazul
prezentat anterior r
1
< 0, iatr r
2
0.
De…nim puterea de refrac¸tie a dioptrului ca …ind m¼ arimea
1 =
:
2
÷:
1
1
c
(11.9)
Puterea de refrac¸tie este pozitiv¼ a pentru dioptrii convergen¸ti (care
adun¼ a razele de lumin¼ a într-un punct) ¸si negativ¼ a pentru dioptrii diver-
gen¸ti.
11.4.4 Lentile
O lentil¼ a este un mediu transparent limitat de dou¼ a calote sferice
(dioptrii) sau de o calot¼ a sferic¼ a ¸si un plan. Lentilele sunt de dou¼ a feluri:
1. Lentile convergente care transform¼ a un fascicol de lumin¼ a paralel
într-un fascicol convergent. Ele sunt mai groase la la centru ¸si mai sub¸tiri
la margini. Lentile convergente sunt reprezentate în Fig. 11.11
153
Figura 11.12: Lentile divergente: a) lentil¼ a biconcav¼ a, b) lentil¼ a plan concav¼ a,
c) menisc divergent, d) reprezentarea unei lentile divergente.
2. Lentile divergente sunt lentile care transform¼ a un fascicol de lumin¼ a
paralel într-un fascicol divergent. Lentilele divergente sunt mai groase
la margini ¸si mai sub¸tiri la centru. Tipurile de lentile divergente sunt
reprezentate în Fig. 11.12
La o lentil¼ a se disting (Fig. ??):
- centrele de curbur¼ a C
1
¸si C
2
a celor dou¼ a calote. În cazul unei fe¸te
plane centrul de curbur¼ a este situat la in…nit
- axa optic¼ a principal¼ a este dreapta care une¸ste centrele de curbur¼ a
¸si în cazul lentilelor care au o fa¸t¼ a plan¼ a, dreapta ce trece prin centrul de
curbur¼ a al fe¸tei sferice ¸si este perpendicular pe fa¸t¼ a plan¼ a.
- centrul optic este punctul C de pe axa optic¼ a principal¼ a care are
proprietatea c¼ a orice raz¼ a de lumin¼ a ce trece prin centrul optic nu este
deviat¼ a (orice dreapt¼ a care trece prin centrul optic poart¼ a numele de
ax¼ a optic¼ a secundar¼ a) Punctul O se consider¼ a origine unui sistem de
coordonate Ox.
- razele de curbur¼ a 1
1
¸si 1
2
. Semnele lor depind de locul unde cad
centrele de curbur¼ a. Dac¼ a centrul de curbura corespunz¼ ator unei raze
de curbur¼ a cade în regiunea pozitiv¼ a a axei raza este pozitiv¼ a, iar dac¼ a
centrul cade în regiunea negativ¼ a a axei raza este negativ¼ a.
11.4.5 Focarele lentilelor
Se art¼ a experimental c¼ a dac¼ a un fascicol de lumin¼ a paralel cu axa
optic¼ a principal¼ a cade pe o lentil¼ a convergent¼ a, razele emergente converg
într-un punct 1
i
numit focar imagine. Deoarece lumina trece prin acel
154
Figura 11.13: Elementele unei lentile
Figura 11.14: Focarele unei lentile convergente
punct acesta este un focar real. Simetric cu 1
i
fa¸t¼ a de centrul optic se
a‡¼ a punctul 1
o
numit focar imagine (Fig. 11.14). Dac¼ a în acest punct se
pune o surs¼ a de lumin¼ a punctiform¼ a, razele emergente care pornesc de la
lentil¼ a formeaz¼ a un fascicol de lumin¼ a paralel cu axa optic¼ a principal¼ a.
Ca ¸si lentilele convergente, lentilele divergente au dou¼ a focare dar în
acest caz focare sunt virtuale. Ele se formeaz¼ a la prelungirea razelor de
lumin¼ a (Fig. 11.15).
Distan¸ta de la focarul imagine al lentilei la centrul optic al lentilei
se noteaz¼ a cu , ¸si poart¼ a numele de distan¸t¼ a focal¼ a. Trebuie remarcat
c¼ a pentru lentile coordonata focarului imagine este , 0 iar pentru
lentilele divergente aceast¼ a coordonat¼ a este , < 0.
155
Figura 11.15: Focarele unei lentile divergente
11.4.6 Construc¸tii de imagini în lentile sub¸tiri
Pentru a construi imaginea unui punct, va … su…cient s¼ a folosim dou¼ a
din urm¼ atoarele trei raze: una paralel¼ a cu axul optic care va trece prin
focarul imagini dup¼ a refrac¸tie prin lentil¼ a, una care trece prin centrul
optic al lentilei (cea nedeviat¼ a) ¸si una care trece prin focarul 1o (care
se va re‡ecta paralel cu axul optic). Astfel pentru a construi imaginea
unui obiect AB perpendicular pe axa optic¼ a dac¼ a se determin¼ a imaginea
…ec¼ arei extremit¼ a¸ti a obiectului. Oricum dac¼ a se construie¸ste imaginea
punctului A, A’ atunci se duce perpendiculara A’B’ pe axa optic¼ a. În
Fig. 11.16 este prezentat modul cum se realizeaz¼ a imaginile obiectelor
reale în lentile convergente ¸si divergente. Dac¼ a imaginea se realizeaz¼ a
la intersec¸tia unor raze de lumin¼ a, imaginea este real¼ a, iar dac¼ a este
ob¸tinut¼ a la intersec¸tia prelungirii unor raze de lumin¼ a atunci imaginea
este una virtual¼ a. Pentru a vedea o imagine real¼ a este necesar un ecran.
Imaginele virtuale pot … v¼ azute direct cu ochiul, deoarece razele de lu-
min¼ a par a proveni de la ele ca în cazul obiectelor reale. Raportul dintre
m¼ arimea imaginii ¸si m¼ arimea obiectului poart¼ a numele de m¼ arire. Se
observ¼ a c¼ a dac¼ a un obiect este situat între focarul obiect ¸si lentila con-
vergent¼ a corespunz¼ atoare atunci imaginea virtual¼ a este mai mare decât
obiectul. Aceasta este situa¸tia obiectelor v¼ azute printr-o lup¼ a.
156
Figura 11.16: Imagini prin lentile: a), b), c) imagini prin lentile convergente,
d) imagine printr-o lentil¼ a divergent¼ a.
11.4.7 Formula lentilelor
Dac¼ a notam cu r
1
coordonata obiectului ¸si r
2
coordonata imaginii
într-un sistem cu centrul în O atunci rela¸tia dintre cele coordonate dou¼ a
este
1
r
2
÷
1
r
1
=
1
,
(11.10)
M¼ arirea care se noteaz¼ a cu , ¸si exprim¼ a raportul dintre dimensiunea
imaginii ¸si cea a obiectului este
, =
¹
0
1
0
¹1
=
r
2
r
1
(11.11)
Se observ¼ a c¼ a pentru o imagine real¼ a m¼ arirea este negativ¼ a. Aceasta
înseamn¼ a c¼ a imaginea obiectului este una r¼ asturnat¼ a. Dac¼ a imaginea
este virtual¼ a m¼ arirea este pozitiv¼ a ¸si imaginea este dreapt¼ a (adic¼ a este
de aceea¸si parte cu obiectul fa¸t¼ a de axa optic¼ a)
Pentru lentile se de…ne¸ste m¼ arimea numit¼ a convergen¸t¼ a. Ea este egal¼ a
157
cu inversul distan¸tei focale , ¸si se m¼ asoar¼ a în dioptrii.
C =
1
,
(11.12)
Astfel dac¼ a un om poart¼ a ochelari ai c¼ aror lentile au convergen¸ta
C = +2o (dou¼ a dioptrii), atunci lentile sunt convergente cu distan¸ta
focal¼ a , = 0. 5 m = 50 cm. Dac¼ a îns¼ a convergen¸ta lentilei este C = ÷2
o atunci lentila este una divergent¼ a ¸si au distan¸ta focal¼ a , = ÷50 cm.
Convergen¸ta unei lentile a‡ate în aer se calculeaz¼ a în func¸tie de razele
de curbur¼ a a celor dou¼ a fe¸te ¸si de indicele de refrac¸tie al mediului din
care este realizat¼ a lentila.
C =
1
,
= (: ÷1)
_
1
1
1
÷
1
1
2
_
(11.13)
Daca una din fe¸tele lentilei este plan¼ a atunci faza respectiva tinde la
in…nit ¸si rezult¼ a pentru convergen¸t¼ a formula
C =
1
,
=
(: ÷1)
1
(11.14)
unde 1 este raza de curbura a fe¸tei curbate.
11.4.8 Abera¸tii sferice
Razele incidente pe lentil¼ a la diverse distan¸te de axa optic¼ a sunt focal-
izate în diverse puncte de pe axa optic¼ a (Fig. 11.17). Acest fenomen este
cunoscut sub numele de abera¸tii sferice. O caracteristic¼ a a lentilelor
cu gradient al indicelor de refrac¸tie este c¼ a elimin¼ a apari¸tia abera¸tiilor
sferice.
11.4.9 Abera¸tii cromatice
Indicele de refrac¸tie al unui mediu depinde în general de lungimea
de und¼ a. Astfel lumina cu diverse lungimi de und¼ a se deplaseaz¼ a cu
diverse viteze. În general pentru toate mediile transparente indicele de
refrac¸tie descre¸ste cu cre¸sterea lungimii de und¼ a în concordan¸t¼ a cu rela¸tia
lui Cauchy
: = ¹ +
1
`
2
+
C
`
4
(11.15)
158
Figura 11.17: Abera¸tie sferic¼ a
Figura 11.18: Abera¸tii cromatice
unde ¹, 1. C sunt constante empirice determinate pentru …ecare mediu
în parte. Din acest motiv undele luminoase corespunz¼ atoare la diverse
culori se focalizeaz¼ a în puncte diferite (Fig. 11.18). Aceast¼ a abera¸tie
poart¼ a numele de abera¸tie cromatic¼ a.
11.5 INSTRUMENTE OPTICE
Numim instrument optic un ansamblu de lentile, oglinzi ¸si diafragme
care servesc la ob¸tinerea diferitelor obiecte ¸si îmbun¼ at¼ a¸tirea condi¸tiilor
de observare ale acestora. Ele dau imagini ale obiectelor în care se pot
distinge am¼ anunte care nu pot … observate cu ochiul liber. Din punct de
vedere al naturii imaginilor instrumentele se clasi…c¼ a în:
A) instrumente care dau imagini reale, cum sunt ochiul ¸si sistemele
de proiec¸tie în general ( obiectivul fotogra…c)
B) instrumente care dau imagini virtuale ca: lupa, microscopul, luneta
159
¸si telescopul.
Instrumentele optic sunt caracterizate de dou¼ a m¼ arimi:
Puterea
1 =
tgc
2
¸
1
(11.16)
unde c
2
este unghiul sub care se vede imaginea obiectului prin instrument
iar ¸
1
este dimensiunea obiectului.
Grosismentul G este raportul dintre tangentele unghiurilor sub care
este v¼ azut¼ a imaginea, respectiv obiectul
G =
tgc
2
tgc
1
(11.17)
unde c
2
- are aceea¸si semni…ca¸tie ca în cazul puterii iar c
1
reprezint¼ a
unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber de la o = 0. 25 m care
este distan¸ta minim¼ a de vedere clar¼ a (în cazul microscopului) sau unghiul
sub care se v¼ ad obiectele cu ochiul liber în cazul c¼ a acestea se a‡¼ a la o
distan¸t¼ a foarte mare. Obiectele care nu sunt vizibile sunt v¼ azute sub
unghiuri foarte mici. Aceasta este cazul a dou¼ a situa¸tii: când obiectele
sunt foarte mici ¸si privite de la 25 cm nu pot … v¼ azute ¸si cazul obiectelor
foarte dep¼ artate. Un instrument optic face ca imaginea acestora s¼ a …e
vizualizat¼ a sub unghiuri mari astfel c¼ a s¼ a se poat¼ a distinge clar imaginea
respectiv¼ a.
11.5.1 Microscopul
Pentru observarea obiectului, ale c¼ aror dimensiuni sunt sub cele care
pot … observate cu ajutorul lupei, se folose¸ste microscopul. El este format
cu ajutorul a dou¼ a lentile convergente, una numit¼ a obiectiv, îndreptat¼ a
c¼ atre obiect, care d¼ a imagini reale ¸si una numit¼ a ocular, partea îndreptat¼ a
c¼ atre ochi care d¼ a o imagine virtual¼ a ¸si m¼ arit¼ a a imaginii reale. Distan¸ta
focal¼ a a obiectivului este mai mic¼ a decât distan¸ta focal¼ a a ocularului.
Mersul razelor de lumin¼ a într-un microscop este redat în …g. 11.19
Obiectivul formeaz¼ a imaginea real¼ a ¸si m¼ arit¼ a ¹
0
1
0
a obiectului ¹1
a¸sezat înaintea focarului obiect al obiectivului, în timp ce ocularul formeaz¼ a
imaginea virtual¼ a ¸si m¼ arit¼ a ¹
00
1
00
a lui ¹
0
1
0
. Aceasta este imaginea …-
nal¼ a dat¼ a de microscop. Imaginea ¹
0
1
0
se formeaz¼ a foarte aproape de
focarul obiect al ocularului, astfel c¼ a imaginea ¹
00
1
00
se formeaz¼ a practic
la ·.
160
Figura 11.19: Microscopul
Puterea optic¼ a a microscopului este
1 =
c
,
ob
,
oc
(11.18)
Grosismentul este
G =
tgc
2
tgc
= o
c
,
ob
,
oc
= 1o =
1
4
(11.19)
deoarece o = 0. 25 m. În rela¸tiile 11.18 ¸si 11.19 ,
ob
este distan¸ta focal¼ a a
obiectivului (lentila care este îndreptat¼ a spre obiect) ¸si ,
oc
este distan¸ta
focal¼ a a ocularului (lentila prin care prive¸ste observatorul)
De obicei un microscop dispune de mai multe obiective ¸si oculare, ce
pot … a¸sezate pe rând în diferite combina¸tii la capetele tubului micro-
scopului, realizându-se astfel diverse puteri optice.
11.5.2 OCHIUL
Lumina intr¼ a în ochi prin pupil¼ a care este o deschidere circular¼ a a‡at¼ a
în centrul irisului. Diametrul pupilei variaz¼ a de la 1,5 mm la 8 mm. Di-
ametrul pupilei se modi…c¼ a în func¸tie de intensitatea luminoas¼ a. Astfel în
condi¸tiile în care intensitatea luminoas¼ a este puternic¼ a, diametrul irisu-
lui se mic¸soreaz¼ a ¸si în condi¸tii în care intensitatea luminoas¼ a este mic¼ a
diametrul irisului se m¼ are¸ste.
161
Figura 11.20: Ochiul
În Fig. 11.20 este prezentat¼ a o sec¸tiune într-un ochi. Lumina care
p¼ atrunde în ochi trecre printr-o serie de medii optice:
- corneea (C) care este un strat transparent ¸si este m¼ arginit¼ a de dou¼ a
suprafe¸te sferice (ambele fe¸te având razele de curbur¼ a egale cu 7,8 mm)
- camera anterioar¼ a care con¸tine umoarea apoas¼ a (UA)
- cristalinul (CR) sub forma de lentil¼ a biconvex¼ a cu razele 10 mm
(fa¸ta anterioar¼ a) ¸si 6 mm (fa¸ta posterioar¼ a)
- camera posterioar¼ a ce con¸tine umoarea sticloas¼ a (US)
În Tabelul 9.1 sunt prezenta¸ti indicii de refrac¸tie ai diferitelor p¼ ar¸ti
ale ochiului.
Tabelul V
Indici de refrac¸tie ai diferi¸tilor p¼ ar¸ti ale ochiului
Parte Indice de refrac¸tie Raz¼ a de curbur¼ a
C :
c
= 1. 37 1
1
= +7. 8 mm (Aer - C)
UA :
ua
= 1. 33 1
2
= +7. 8 mm (C - UA)
CR :
cr
= 1. 40 1
3
= +10 mm (UA - CR)
US :
us
= 1. 33 1
4
= ÷6 mm (CR - US)
Ca o observa¸tie indicele de refrac¸tie al cristalinului nu este acela¸si
peste tot. Indicele este maxim în centru ¸si anume 1,41, mai mic la ecu-
162
ator 1,38 ¸si pu¸tin mai mare la poli 1,386. Convergen¸ta cristalinului este
men¸tinut¼ a prin …brele musculare, acest fenomen purtând numele de aco-
modare. Astfel de lentile sunt lentile cu gradient al indicelui de refrac¸tie.
În ochiul uman exist¼ a patru dioptrii: aer - cornee, cornee - umoare
apoas¼ a, umoare apoas¼ a - cristalin, cristalin - umoare sticloas¼ a. Puterile
de refrac¸tie a celor patru dioptri sunt:
- Puterea de refrac¸tie pentru dioptrul aer - cornee
1
1
=
:
c
÷:
aer
1
1
=
1. 37 ÷1
7. 8 10
3
= 47 m
1
= 47 o (11.20)
- Puterea de refrac¸tie pentru dioptrul cornee - umoare apoas¼ a
1
2
=
:
ua
÷:
c
1
2
=
1. 33 ÷1. 37
7. 8 10
3
= ÷5 m
1
= ÷5 o (11.21)
- Puterea de refrac¸tie pentru dioptrul umoare apoas¼ a - cristalin
1
3
=
:
cr
÷:
ua
1
3
=
1. 40 ÷1. 33
10 10
3
= 7 m
1
= 7 o (11.22)
- Puterea de refrac¸tie pentru dioptrul cristalin - umoare sticloas¼ a
1
4
=
:
us
÷:
cr
1
4
=
1. 33 ÷1. 40
÷6 10
3
= 11 m
1
= 11 o (11.23)
Puterea de refrac¸tie total¼ a a ochiului este aproximativ egal¼ a cu suma
puterilor de refrac¸tie al celor 4 dioptrii
1 = 1
1
+ 1
2
+ 1
3
+ 1
4
= 60 o (11.24)
Un model al ochiului este acela în care to¸ti dioptri sunt înlocui¸ti
cu singur dioptru cu puterea 1 = 60 o (dioptrii), mediul din interiorul
ochiului având un indice de refrac¸tie egal cu :
2
= 1. 37. Consider¼ am c¼ a
pe ochii cade un fascicol de lumin¼ a paralel cu axa optic¼ a din aer :
1
= 1.
Atunci
:
2
,
+
1

= 1 (11.25)
Rezult¼ a , = 22. 5 mm, aceast¼ a m¼ arime …ind practic egal¼ a cu dimen-
siunea ochiului (Fig. 11.21).
Se poate calcula raza dioptrului aer - ochi
1 =
:
2
÷:
1
1
=
1. 34 ÷1
60
= 0. 0057 m = 5. 7 mm (11.26)
163
Figura 11.21: Ochiul redus
11.5.3 Acomodarea
Puterea refractiv¼ a a dioptrilor ce compun ochiul este ajustabil¼ a. Ast-
fel cristalinul este controlat de mu¸schii cilari. Când mu¸schi sunt relaxa¸ti,
razele de curbur¼ a sunt mari iar puterea de refrac¸tie este mic¼ a. Ochiul
poate s¼ a perceap¼ a doar obiectele a‡ate la distan¸t¼ a mare. Distan¸ta de la
care ochiul poate privi obiectele f¼ ar¼ a s¼ a …e nevoit s¼ a se acomodeze poart¼ a
numele de punct remotum. El se a‡¼ a la 6 m fa¸t¼ a de ochi.
Un ochi normal poate s¼ a î¸si creasc¼ a puterea de refrac¸tie de la 12
dioptri pân¼ a la maxim 72 dioptri. Acomodarea ochiului se poate face
pân¼ a la o distan¸t¼ a minim¼ a care poart¼ a numele de punctul proxim ¸si care
se a‡¼ a la distan¸ta de 25 cm.
11.5.4 Defectele de convergen¸t¼ a ale ochiului
Ochiul miop este mai alungit decât cel normal, astfel c¼ a focarul s¼ au
se a‡¼ a în fa¸ta retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor independente
nu se formeaz¼ a pe retin¼ a ci în fa¸ta ei. Obiectul trebuie apropiat pentru
ca imaginea (câ¸tiva metri - în func¸tie de gradul de miopie) pentru ca
imaginea s¼ a se formeze pe retin¼ a. Apropiind mai mult obiectul, ochiul
poate p¼ astra, prin acomodare, imaginea pe retin¼ a, pân¼ a la o distan¸t¼ a
minim¼ a de circa 5 cm. Defectul se corecteaz¼ a cu ochelari din lentile
divergente (Fig. 11.22).
164
Figura 11.22: Ochiul miop
Figura 11.23: Ochiul hipermetrop
Ochiul hipermetrop este mai turti decât ochiul normal, astfel fo-
carul s¼ au se a‡¼ a înb saptele retinei. Cu alte cuvinte, în starea relaxat¼ a a
ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor de la in…nit nu se formeaz¼ a pe
retin¼ a ci în spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele de la in…nit,
în stare relaxat¼ a. Spre deosebire de ochiul miop prin acomodare el poate
prin acomodare s¼ a aduc¼ a imaginea pe retin¼ a. Distan¸ta minim¼ a pân¼ a la
care vede ochiul (acomodat) este mai mare decât ochiul normal.
A¸sadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele îndep¼ artate numai cu
efect de acomodare, iar obiectele apropiate nu pot … distinse clar. Folosind
lentile convergente, imaginea obiectelor apropiate poate … adus¼ a pe retin¼ a
(Fig. 11.23).
Ochiul previzibil este ochiul oamenilor în vârst¼ a ¸si se datoreaz¼ a sl¼ abiri
cu timpul a capacit¼ a¸tii de bombare a cristalinului. Un astfel de ochi poate
avea punctul proxim mai dep¼ artat decât cel la ochiul normal. Pentru
vizualizarea obiectelor apropiate se folosesc ca ¸si în cazul hipermetropiei
se folosesc lentile convergente.
165
11.6 Retina ¸si fotoreceptori
Retina este partea sensibil¼ a a ochiului. Ea acoper¼ a jum¼ atate din
spatele ochiului. Ea con¸tine celule specializate fotosensibile (fotorecep-
tori) care absorb semnalului luminos (fotoni) ¸si le convertesc în semnale
electrice. Semnalele electrice sunt transmise prin nervul optic c¼ atre creier.
Celulele fotoreceptoare r¼ aspund numai la stimuli lumino¸si corespunz¼ atori.
Fotoreceptorii con¸tin molecule cu fotopigment¸ti. Fotonii excit¼ a aceste
molecule ¸si ini¸tiaz¼ a un lan¸t de reac¸tii chimice. Aceste reac¸tii ampli…c¼ a
semnalele de la intrare. Energia care este eliberat¼ a în …nal poate … de
milioane mai mare decât energia incident¼ a. Astfel celulele fotosensibile
ac¸tioneaz¼ a ca ampli…catori biologici. Abilitatea de a ampli…ca semnale
mici ajut¼ a omul ¸si animalele s¼ a vad¼ a obiectele a‡ate la distan¸t¼ a mare.
Pentru a excita moleculele cu fotopigmen¸ti, este nevoie de o energie
minim¼ a. În ochiul uman numai fotonii cu energia în intervalul 2. 83
10
19
J (` = 700 nm) ¸si 4. 96 10
19
J (` = 450 nm - violet) pot
stimula fotoreceptorii. Astfel fotonii cu lungimi de und¼ a mai mari (în
infraro¸sii) nu sunt percepute de ochiul uman. Pe de alt¼ a parte fotonii
c¼ arora le corespund lungimi de und¼ a mici (ultraviolet) sunt absorbite
pân¼ a s¼ a ating¼ a retina.
Exist¼ a dou¼ a celule fotosensibile: conuri ¸si bastona¸se. Conurile sunt
celule ce recepteaz¼ a lumina zilei (vederea diurn¼ a) ¸si sunt responsabile
pentru discernerea culorilor. Bastona¸sele sunt sensibile la nivelele joase
a ilumin¼ arii ¸si sunt responsabile pentru vederea nocturn¼ a (scotopic¼ a).
Vederea nocturn¼ a este acromatic¼ a, adic¼ a bastona¸sele nu sunt capabile
s¼ a realizeze diferen¸ta între lungimile de und¼ a. Bastona¸sele ¸si conurile
nu sunt distribuite uniform pe întreaga suprafa¸ta a retinei. Ele sunt
acoperite cu un ¸tesut cu grosimea de 300 jm, cu excep¸tia unei mici
suprafe¸te 1 mm
2
a‡at¼ a în centrul retinei, numit¼ a macul¼ a.
Partea central¼ a a maculei poart¼ a numele de foveea. În aceast¼ a
regiune lumina atinge direct fotoreceptorii. Foveea este centrul ochiu-
lui ¸si prin ea trece axa optic¼ a a ochiului. De¸si cele mai multe conuri le
g¼ asim în fovee, conurile sensibile la culoarea albastr¼ a lipsesc din fovee.
Acestea sunt concentrate în regiunile din jurul foveei.
Bastona¸sele sunt localizate simetric în jurul axului optic ¸si sunt uti-
lizate pentru vederea periferic¼ a.
166
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare
Pigmentul sensibil la lumin¼ a din bastona¸se este rodospina care for-
mat dintr-o protein¼ a numit¼ a opsin¼ a ¸si grupare prostetic¼ a retinal (aldehida
vitaminei A) care se a‡¼ a într-o form¼ a 11-cis. Absorb¸tia unui foton deter-
min¼ a o transformare izomeric¼ a a retinalului în forma trans: Rodospin¼ a
—- opsin¼ a + retinal (trans)
În conuri mecanismul este similar ca în bastona¸se cu excep¸tia c¼ a aces-
tea con¸tin proteine diferite.
11.6.2 Sensibilitatea ochiului func¸tie de intensitate
De¸si fotochimia bastona¸selor ¸si conurilor este similar¼ a, bastona¸sele
sunt mult mai sensibile la intensitatea luminii decât conurile. Trebuie
astfel s¼ a se disting¼ a între cele dou¼ a feluri de vedere, vedere scotopic¼ a
(nocturn¼ a) ¸si vedere fotopic¼ a (diurn¼ a).
Vederea scotopic¼ a d¼ a senza¸tia de întuneric ¸si lumin¼ a. Chiar la inten-
sit¼ a¸ti mici ochiul poate … stimulat dar nu percepe culorile. Acest tip de
vedere este datorat¼ a excit¼ arii bastona¸selor. Intensitatea minim¼ a pentru
a excita un bastona¸s corespunde unui foton cu ` = 600 nm. Un singur
foton ac¸tioneaz¼ a asupra unei molecule de rodospin¼ a ¸si activeaz¼ a celula.
Exist¼ a 120 de milioane de bastona¸se ¸si aproximativ de 10
17
molecule
de rodospin¼ a. Pentru comparare un bec de 100 W emite în jur de 10
20
fotoni pe secund¼ a. Ini¸tial rodospsina s îng¼ albene¸ste, apoi cap¼ at¼ a culoarea
alb¼ a. În consecin¸t¼ a pe m¼ asur¼ a ce intensitatea luminoas¼ a cre¸ste din ce în
ce mai multe molecule de rodopsin¼ a sunt înc¼ alzite. Chiar la ilumin¼ ari
moderate, procesul de descompunere are loc cu o vitez¼ a mai mare decât
viteza de regenerare care este un proces întârziat. La un moment dat
îng¼ albenirea este aproape total¼ a ¸si bastona¸sele devin nefunc¸tionale.
Atunci vederea este preluat¼ a de conuri. Când intensitatea este mai
mare de 1 Cd/m
2
ochiul poate distinge imaginile ¸si culorile, vederea
…ind fotopic¼ a. Acest proces se petrece prin activarea conurilor Activarea
fotoreceptorilor nu este determinat¼ a numai de frecven¸ta ci de num¼ arul lor.
Conurile sunt mult mai pu¸tine decât bastona¸sele. Ele sunt repartizate
în centrul retinei num¼ arul lor …ind de 6,5 milioane. R¼ aspunsul ochiului
la lumin¼ a variaz¼ a cu iluminarea. Ochiul se poate adopta la o modi…care
în iluminarea cu un factor de 10
9
. Func¸tia de r¼ aspuns este liniar¼ a la
intensit¼ a¸ti mici este liniar¼ a (1 ~ 1), apoi devine logaritmic¼ a la intensit¼ a¸ti
167
moderate (1 ~ lg 1). Rela¸tia 1 = c lg 1 poart¼ a numele de rela¸tia Weber-
Fecher; ea este valabil¼ a într-un domeniu foarte larg. La intensit¼ a¸ti foarte
mari apare o satura¸tie a r¼ aspunsului.
11.6.3 Sensibilitate spectral¼ a
Pigmentul sensibil la lumin¼ a în bastona¸se este rodospina care este
sensibil¼ a la lungimi de und¼ a între 380 ¸si 650 nm. Maximul sensibilit¼ a¸tii
este la la 505 nm. Conurile nu au aceia¸si sensibilitate la toate lungimile
de und¼ a. Exist¼ a trei tipuri de conuri care con¸tin trei pigmen¸ti diferi¸ti.
Ace¸stia sunt prezenta¸ti în Tabelul 9.2
Când ochiul este adaptat la lumin¼ a diurn¼ a el are sensibilitatea max-
im¼ a la 550 nm.
Se de…ne¸ste sensibilitatea spectral¼ a ca …ind raportul dintre ‡uxul ener-
getic al luminii cu lungimea de und¼ a ` = 550nm (verde) ¸si ‡uxul energetic
al radia¸tiei cu lungimea de und¼ a ` care determin¼ a aceia¸si de senza¸tie de
luminozitate.
Tabelul 9.2
Pigmen¸tii din conuri
Pigment Domeniul spectral Maxim spectral
critolab 430 - 720 nm 570 nm (ro¸su)
clorolab 400 - 630 nm 535 nm (verde)
cianolab 380 - 530 nm 445 nm (albastru)
Vederea în culori este datorat¼ a stimul¼ arii diferite a celor trei tipuri
de conuri. Fiecare din aceste conuri sunt sensibile la toate lungimile a
luminii albe dar sunt mult mai sensibile în jurul lungimii de und¼ a la care
sensibilitatea lor este maxim¼ a. Experimental s-a constat c¼ a activarea
celor trei tipuri de conuri în diverse propor¸tii ¸si combin¼ arii impulsurilor
lor determin¼ a senza¸tia de culoare.
11.6.4 Puterea de rezolu¸tie a ochilor
Puterea de rezolu¸tie se refer¼ a la posibilitatea de a distinge dou¼ a
obiecte a c¼ aror separare unghiular¼ a este mic¼ a. Exist¼ a doi factori im-
portan¸ti care determin¼ a puterea de rezolu¸tie a ochiului. Primul este
distribu¸tia spa¸tial¼ a a receptorilor ¸si diametrul lor relativ. Fotoreceptorii
168
adiacen¸ti sunt optic izola¸ti unii fa¸t¼ a de al¸tii. Oricum, ochiul poate re-
zolva dou¼ a obiective separate dac¼ a imaginea lor se formeaz¼ a de c¼ atre
receptori diferi¸ti. Al doilea factor este difrac¸tia cauzat¼ a de sistemul optic
al ochiului, în principal difrac¸tie cauzat¼ a de pupil¼ a.
Difrac¸tia este fenomenul de ocolire a obstacolelor sau p¼ atrunderea
luminii în regiunea de umbr¼ a geometric¼ a. Fenomenul este legat de natura
ondulatorie a luminii. Undele difractate determin¼ a pe retin¼ a o …gur¼ a de
difrac¸tie care const¼ a dintr-o pat¼ a central¼ a luminoas¼ a înconjurat¼ a de o
serie de inele luminoase ¸si întunecoase. Când maximele centrale care
provin de la dou¼ a obiecte distincte se formeaz¼ a în regiuni diferite pe
retin¼ a obiectele pot … percepute distinct. Astfel la limit¼ a maximul central
determinat de un obiect trebui sa cad¼ a în regiunea în care se formeaz¼ a
primul minim de cel¼ alalt obiect.
Teoria difrac¸tiei arat¼ a c¼ a dac¼ a 1 diametrul deschiderii aperturii, primul
minim se formeaz¼ a sub un unghi
o = 1. 22
`
1:
(11.27)
L¼ argimea unghiular¼ a a maximului central este 2o. Dac¼ a , este dis-
tan¸ta focal¼ a a ochiului diametrul discului luminos central
2o =
|
,
(11.28)
Astfel
| = 2,o = 2. 44
`,
1:
(11.29)
În cazul ochiului uman , = 22. 5 mm, : = 1. 34, 1 = 4 mm ¸si
` = 550nm. Atunci:
| = 5. 7 jm
În Fig. 11.24 este prezentat¼ a intensitatea luminoas¼ a în cazul unei
difrac¸tiei. Între primele dou¼ a minime distan¸ta este aproximativ 6 mi-
crometri.
Diametrul bastona¸selor ¸si conurile în regiunea foveei este de ordinul
1-2 jm. Astfel în cazul petei centrale sunt mai mul¸ti receptori care sunt
simultan expu¸si.
169
6 4 2 2 4 6
0. 2
0. 4
0. 6
0. 8
1. 0
Figura 11.24: Figura de difrac¸tie. Distan¸ta dintre dou¼ a minime este 6 mi-
crometri.
170
Capitolul 12
Sunete. Fizica auzului
Sunetele sunt unde mecanice longitudinale care se propag¼ a în lichide
în aer, lichide ¸si solide. Deoarece oscila¸tiile particulelor produc varia¸tii
în presiunea din interiorul mediului ele poart¼ a numele ¸si de unde de
presiune. Astfel presiunea devine mai mare în regiunea în care particulele
se apropie unele de altele ¸si mai mic¼ a în regiunea în care particulele se
dep¼ arteaz¼ a (rare…ere). Varia¸tia presiuni în lungul direc¸tiei de propagare
în cazul unei varia¸tii armonice este reprezentat¼ a de ecua¸tia
oj = j
m
sin 2:
_
it ÷
r
`
_
(12.1)
unde oj este varia¸tia presiunii, j
m
este presiunea maxim¼ a (amplitudinea
presiunii), i- frecven¸ta (care reprezint¼ a num¼ arul de oscila¸tii pe secund¼ a
¸si care este inversul perioadei 1), `- lungimea de und¼ a (distan¸ta pe care
se propag¼ a lumina în timp de o perioad¼ a)
` = ·1 =
·
c
(12.2)
Sunetele sunt undele elastice a c¼ aror frecven¸t¼ a este cuprins¼ a în inter-
valul 20 ÷20000 Hz. Undele elastice a c¼ aror frecven¸t¼ a este mai mare de
20000 de Hz poart¼ a numele de ultrasunete, iar cele a c¼ aror frecven¸t¼ a este
mai mic¼ a de 20 Hz poart¼ a numele de infrasunete. Ultrasunetele de¸si nu
pot … detectate de om pot … detectate de unele animale. De exemplu
câinii pot percepe frecven¸te pân¼ a la 40000 Hz, del…nii pân¼ a la 100000 Hz
iar liliecii pân¼ a la 200000 Hz.
171
172
12.1 Viteza sunetelor
Viteza sunetului este determinat¼ a de propriet¼ a¸tile mediului prin care
aceasta se propag¼ a. Astfel:
a) în solide sunetele se propag¼ a cu viteza
c =
_
1
j
(12.3)
unde 1 este modulul lui Young iar j este densitatea mediului. Ca ex-
emplu vom considera viteza sunetului în …er pentru care 1 = 206 10
9
N/m ¸si j = 7. 8 10
3
kg/m
3
. Rezult¼ a c¼ a viteza sunetului în …er este:
c =
_
206 10
9
7. 8 10
3
= 5140 m/s
b) în ‡uide viteza sunetelor este dat¼ a de formula
c =
_
1
ad
j
(12.4)
unde 1
ad
este modulul de compresie adiabatic¼ a
1
ad
= ÷
1
\
j
\
(12.5)
Semnul minus este introdus pentru a face ca valoarea coe…cientului
s¼ a …e pozitiv¼ a, deoarece dac¼ a cre¸ste presiunea ce ac¸tioneaz¼ a asupra unui
sistem (j 0), volumul scade (\ < 0)
Cum pentru ap¼ a 1
ad
= 2. 0410
9
N/m, j = 10
3
kg/m
3
rezult¼ a viteza
sunetului în ap¼ a:
c
s
=
_
2. 04 10
9
10
3
= 1407 m/s (12.6)
c) în gaze viteza sunetelor este:
c
s
=
_
¸j
0
j
0
=
_
¸11
0
j
unde ¸ = C
p
,C
V
este exponentul adiabatic (C
p
este c¼ aldur¼ a molar¼ a la
presiune constant¼ a, C
V
este c¼ aldura molar¼ a la volumul constant), j
0
este
173
presiunea, 1
0
este temperatura ¸si j este masa molar¼ a. În cazul aerului
j
0
= 1. 013 10
5
kg/m
3
este presiunea normal¼ a, j
0
= 1. 29 kg/m
3
este
densitatea aerului la presiunea j
0
¸si temperatura 1
0
= 273. 15 K, 1 =
8. 14 J/mol K este constanta universal¼ a a gazelor ¸si j = 28. 9 g/mol este
masa molar¼ a (medie) a aerului. Rezult¼ a c¼ a viteza sunetului în aer este:
c
s
= 332 m/s
La temperatura de 22

C viteza sunetului este 343 m/s.
Din exemplele de mai sus viteza sunetelor este mai mare în lichide
decât în gaze ¸si mai mare în solide decât în lichide. În Tabelul 10.1 sunt
prezentate diverse valori ale vitezei sunetului în diverse ¸tesuturi.
Tabelul 10.1 Viteza sunetului în ¸tesuturi
¸tesut viteza (m/s)
1 oase 3360
2 mu¸schi 1570
3 grosime 1440
4 ¸tesuturi 1490
5 pl¼ amâni 630
12.2 Intensitatea sunetelor
Energia total¼ a a unei unde este suma dintre energia cinetic¼ a ¸si poten¸tial¼ a
1 = 1
c
+ 1
p
(12.7)
Aceste m¼ arimi sunt m¼ arimi extensive deoarece sunt propor¸tionale cu
volumul mediului ocupat de und¼ a. Din acest motiv este mai potrivit s¼ a
se lucreze cu densitatea de energie, care reprezint¼ a energia din unitatea
de volum. În ‡uide densit¼ a¸tile de energie cinetic¼ a (n
c
) ¸si poten¸tial¼ a (n
p
)
sunt:
n
c
= n
p
=

2
2
(12.8)
unde · este viteza de oscila¸tie a mediului ¸si j este densitatea mediului.
Rezult¼ a c¼ a:
174
n = n
c
+ n
p
= jn
2
(12.9)
În ‡uide densitatea de energie poate … exprimat¼ a în func¸tie de varia¸tia
de presiune
n =
(j)
2
jc
2
s
(12.10)
unde c
s
este viteza sunetului.
Dac¼ a se consider¼ a c¼ a varia¸tia de presiune variaz¼ a sinusoidal
j = j
m
cos (2:it) (12.11)
atunci densitatea de energie medie este
¸n¸ =
¸(j)
2
¸
jc
2
s
(12.12)
dar
¸
(j)
2
_
= j
m
¸
cos
2
(2:it)
_
=
j
2
m
2
(12.13)
deoarece j
m
amplitudinea varia¸tiei de presiune este constant¼ a. Atunci:
¸n¸ =
j
2
m
2jc
2
s
(12.14)
În acela¸si mod se poate exprima densitatea de energie medie func¸tie
de viteza maxim¼ a. Dac¼ a se consider¼ a viteza de mi¸scare a particulelor
· = ·
m
cos (2:it) rezult¼ a
¸n¸ = j
¸
·
2
_
=

2
m
2
(12.15)
Intensitatea undei se de…ne¸ste ca …ind energia ce traverseaz¼ a în di-
rec¸tie pependicular¼ a unitatea de suprafa¸t¼ a în unitatea de timp (Fig. 12.1)
1 =
\
ot
=
¸n¸ oc
s
t
ot
= ¸n¸ c
s
(12.16)
Astfel:
1 =
j
2
m
2jc
s
=

2
m
c
s
2
(12.17)
175
Figura 12.1: Energia undei sonore din cilindrul considerat trece în intervalul
de timp t prin suprafa¸ta S din stânga.
Urechea uman¼ a detecteaz¼ a sunete cu intensitatea minim¼ a 1 = 10
12
W/m
2
= 10
12
J/sm
2
(Wattul este unitatea de m¼ asur¼ a a puterii 1W=1J/1s).
Amplitudinea varia¸tiei de presiune este
j
m
=
_
21jc
s
=
_
2 10
12
1. 29 343
j
m
= 3 10
5
N/m
2
¸ Tinând cont c¼ a
·
m
= 2:i¹ (12.18)
unde ¹ este amplitudinea mi¸sc¼ arii oscilatorii. Rezult¼ a:
¹ =
·
m
2:i
=
j
m
2:ijc
s
Dac¼ a consider¼ am un sunet cu frecven¸ta i = 1000 Hz atunci:
¹ =
3 10
5
2 3. 14 1. 29 332 10
3
= 10
11
m
Rezult¼ a c¼ a deplasarea produs¼ a de sunet este de ordinul a 1/10 din
dimensiunea atomului de hidrogen. Dac¼ a se consider¼ a un sunet cu inten-
sitatea 1 = 1 W/m
2
atunci
j
m
= 30 N/s
¹ = 0. 01 mm
176
Figura 12.2: Sfere concentrice pe care se distribuie aceea¸si cantitate de energie.
O persoan¼ a care vorbe¸ste tare, emite sunete cu intensitatea 1 = 10
2
W/m
2
Intensitatea sunetelor descresc cu distan¸ta fa¸t¼ a de surs¼ a (considerat¼ a
pentru simpli…care punctiform¼ a) din dou¼ a motive
a) Intensitatea sunetului descre¸ste cu distan¸ta invers propor¸tional cu
p¼ atratul distan¸tei, deoarece energia se propag¼ a prin suprafe¸te din ce în
ce mai mari.
Se consider¼ a dou¼ a sfere concentrice (Fig. 12.2) prin care trece energia
emis¼ a de sursa a‡at¼ a în centrul comun a celor dou¼ a sfere. Dac¼ a între cele
dou¼ a sfere energia nu este absorbit¼ a, energia ce trece în unitatea de timp
prin cele dou¼ a sfere este aceia¸si
1
1
4::
2
1
= 1
2
4::
2
2
Atunci:
1 =
ct.
:
2
(12.19)
b) Intensitatea sunetului scade datorit¼ a absorb¸tiei sunetelor în mediu
1 = 1
0
c
x
(12.20)
unde c poart¼ a numele de coe…cient de absorb¸tie al mediului. De exemplu
pentru i = 10
6
Hz valorile lui c pentru mu¸schi, gr¼ asime ¸si oasele craniului
sunt 0,26 0,1 ¸si respectiv 3 cm
1
.
177
12.3 Caracteristici …ziologice ale sunetului
Atunci când se ascult¼ a un sunet acesta poate … caracterizat prin:
a) T¼ aria sunetului care este o m¼ arime ce corespunde intensit¼ a¸tii (en-
ergetice)
b) În¼ al¸timea sunetului este o m¼ arime ce corespunde frecven¸tei
c) Timbrul sunetului este o m¼ arime ce caracterizat¼ a sunetul din punct
de vedere al continuului în armonici.
12.3.1 T¼ aria sunetului
Urechea uman¼ a poate percepe sunetele (pentru frecven¸ta de 1000 Hz)
în intervalul 1
0
= 10
12
W/m
2
¸si 1
m
= 1 W/m
2
. Rezult¼ a c¼ a urechea
omeneasc¼ a percepe sunete pe un intervalul extrem de întins: - 12 ordine
de m¼ arime
Dac¼ a se ¸tine cont c¼ a suprafa¸ta timpanului este mai mic¼ a de (1 cm
2
),
energia minim¼ a incident¼ a pe secund¼ a care este detectat¼ a este de 10
16
J.
T¼ aria sunetului perceput¼ a de ureche nu este propor¸tional¼ a cu intensitatea
sunetului. Ea este aproape propor¸tional¼ a cu logaritmul intensit¼ a¸tii. Ast-
fel s-a introdus m¼ arimea numit¼ a intensitatea sonor¼ a exprimat¼ a prin
rela¸tia
, = 10 lg
1
1
0
(12.21)
unde 1
0
= 10
12
W/m
2
este intensitatea de referin¸t¼ a care se consider¼ a la
1000 Hz. Se utilizeaz¼ a frecven¸ta de 1000 de Hz deoarece sensibilitatea
urechii este maxim¼ a. Intensitatea sonor¼ a se m¼ asoar¼ a în decibeli (dB).
Trebuie remarcat c¼ a intensitatea senza¸tiei auditive depinde nu numai
de intensitatea sonor¼ a, ci ¸si de frecven¸t¼ a. Din acest motiv se introduce
o nou¼ a m¼ arime numit¼ a - intensitatea auditiv¼ a (t¼ aria sunetului). Uni-
tatea pentru aceast¼ a m¼ arime este fonul
o (1. i) = 10 lg
1 (i)
1
0
(i)
(12.22)
unde 1
0
(i) este pragul de audibilitate inferior la frecven¸ta i.
Pragul dureros la frecven¸ta de 1000 Hz se a‡¼ a la 13 dB. În Tabelul
10.2 sunt date intensit¼ a¸tile unor sunete
178
Tabelul 10.2
Intensitatea unor sunete
Sunet Intensitate (dB)
fo¸snet frunze 10
conversa¸tie 65
motor auto 60-80
club 100
motor avion 110-130
Expunerea pentru un timp îndelunga la sunete de peste 60 dB poate
cauza afec¸tiuni. Nivelul zgomotului periculos este de 80 dB pentru
frecven¸te joase ¸si 90 dB pentru frecven¸te înalt¼ a.
12.3.2 În¼ al¸timea sunetului
În¼ al¸timea sunetului reprezint¼ a calitatea senza¸tiei auditive determi-
nate de frecven¸t¼ a. Datorit¼ a în¼ al¸timii dou¼ a sau mai multe sunete de in-
tensit¼ a¸ti egale pot … diferen¸tiate ¸si ordonate pe o scar¼ a subiectiv¼ a de la
sunete joase sau grave la sunete înalte sau acute. În general pentru a
percepe frecven¸tele joase cer intensit¼ a¸ti mai mari pentru a … auzite. In-
tensitatea minim¼ a pentru care o frecven¸t¼ a este auzit¼ a poart¼ a numele de
prag de audibilitate.
12.3.3 Timpul sunetului
În general greu de explicat deoarece aceast¼ a m¼ arime nu este corelat¼ a
cu o m¼ arime …zic¼ a obiectiv¼ a, eventual m¼ asurabil¼ a. Un sunet simplu de-
terminat de o singur¼ a frecven¸t¼ a sinusoidal¼ a poart¼ a numele de ton. Îns¼ a în
general un sunet este format dintr-o serie de sunete de frecven¸te diferite.
Sunetul muzical este compus dintr-un num¼ ar …nit ¸si mic de tonuri
pure. Timbrul unei armonici (frecven¸te) este determinat de intensitate,
num¼ arul ¸si frecven¸ta armonicelor care o înso¸tesc. Deoarece practic aces-
tea se pot schimba într-o in…nitate de moduri atunci ¸si nuan¸tele percep¸tiei
sunetului fundamental pot … in…nit de variate.
Zgomotul este limita unui sunet compus când componentele sale
sunt foarte numeroase, iar diferen¸tele sunt sub limita de rezolu¸tie a ure-
chii umane.
179
Figura 12.3: Sec¸tiune prin urechea uman¼ a
12.4 Urechea uman¼ a
Urechea uman¼ a este organul care converte¸ste sunetele în semnale elec-
trice transmise prin nervul auditiv. Urechea este format¼ a din trei p¼ ar¸ti:
a) Ureche extern¼ a care const¼ a din canalul auditiv care este deschis
la un cap¼ at ¸si se termin¼ a printr-o membran¼ a numit¼ a timpan. Grosimea
acestuia este de ordinul de 0,1 mm ¸si are aria în jur de 65 mm
2
. Canalul
auditiv extern are o lungime de 2,5 cm ¸si un diametru de 5-6 mm.
Frecven¸ta fundamental¼ a asociat¼ a acestuia este
i =
c
s
41
=
330
0. 1
= 3300 Hz (12.23)
Astfel sensibilitatea maxim¼ a a urechii se a‡¼ a în jurul acestei frecven¸te.
La aceast¼ a frecven¸t¼ a amplitudinea mi¸sc¼ arii timpanului are valoarea de
10
8
mm. La cea mai joas¼ a frecven¸t¼ a care urechea mai poate percepe
sunete i = 20 Hz, mi¸scarea timpanului are amplitudinea de 1 mm, La
intensit¼ a¸ti de 160 dB poate avea loc ruperea timpanului.
b) Ureche intern¼ a format¼ a din 3 oscioare: ciocan, nicoval¼ a ¸si sc¼ ari¸t¼ a.
180
Figura 12.4: Reprezentarea schematic¼ a a mi¸sc¼ arilor care au loc în interiorul
urechii medii.
Cele trei oscioare lucreaz¼ a ca o pârghie ce transmit mi¸scarea tim-
panului (Fig. 12.4). Deplasarea sc¼ ari¸tei reprezint¼ a 0,7 din deplasarea
cioc¼ anelului. Conform teoremei conserv¼ arii energiei, lucrul mecanic efec-
tuat de cioc¼ anel trebuie s¼ a …e egal cu cel al sc¼ ari¸tei. Dac¼ a se noteaz¼ a cu
1
e
for¸ta ce ac¸tioneaz¼ a asupra timpanului, for¸ta care transferat¼ a ferestrei
ovale 1
0
rezult¼ a din rela¸tia
1
c
1 = 1
0
0. 7
1
0
= 1. 41
c
Rezult¼ a c¼ a for¸ta este ampli…cat¼ a cu un factor de 1,4. Cre¸sterea în
presiune este mult mai mare
j
o
=
1
o
¹
o
=
1. 41
c
¹
c
,15
= 20
1
c
¹
c
= 20j
e
unde s-a ¸tinut cont c¼ a aria ferestrei ovale este 1/15 din aria timpanului.
Astfel presiunea j
0
pe fereastra oval¼ a este de 20 de ori mai mare decât
presiunea pe timpan. Aceast¼ a ampli…care este necesar¼ a deoarece o parte
din energia sonor¼ a este re‡ectat¼ a.
181
În cazul sunetelor puternice mu¸schiul din ureche mijlocie ac¸tioneaz¼ a
asupra celor trei oscioare ¸si le frâneaz¼ a mi¸scarea, reducând astfel energia
ce ajunge la urechea intern¼ a. Acest mecanism de protec¸tie apare în 15
ms (milisecunde) ¸si poate atenua intensitatea cu 15 dB.
c) Urechea intern¼ a este o mic¼ a cavitatea spiralat¼ a umplut¼ a cu lichid,
numit¼ a cohleea. Cohleea const¼ a din trei canele (canalul vestibular la
care ajunge semnalul prin intermediul ferestrei ovale. Al doilea canal,
numit canalul mediu este separat de primul canal de membrana Ress-
ner. Oscila¸tiile se propag¼ a nemodi…cate prin aceste medii ¸si ating mem-
brana bazilar¼ a care separ¼ a canalul median de canalul temporar. Oscila¸ti-
ile ‡uidului din cele trei canale, determin¼ a deplasarea membranei bazi-
lar¼ a. Fiecare frecven¸t¼ a stimuleaz¼ a diverse regiuni ale membranei bazilare.
Aceste vibra¸tii determin¼ a o varia¸tie a poten¸tialului de repaus ¸si genereaz¼ a
un poten¸tial de ac¸tiune al termina¸tiilor membranei auditive.
12.5 Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt unde sonore a c¼ aror frecven¸t¼ a este situat¼ a între
10 kHz ¸si 10
6
Hz. Din punct de vedere tehnic ultrasunete sunt generate
de sisteme electro-acustice sau de pastile piezoelectice. Efectul piezoelec-
tric const¼ a din polarizarea unor materiale când sunt supuse unor solic-
it¼ ari mecanice. Materialele men¸tionate prezint¼ a un efect invers; în urma
supunerii lor la un câmp electric prin aplicarea unei diferen¸te de poten¸tial
între dou¼ a puncte ale materialului, acesta este deformat. Prin aplicarea
unei tensiuni alternative materialul vibreaz¼ a emi¸tând unde. Datorit¼ a
lungimilor de und¼ a foarte mici ultrasunetele pot … focalizate cu re‡ec-
tori. Viteza de propagare a ultrasunetelor în ap¼ a de 1500 m/s în solide
4000 m/s, iar în ¸tesuturi care con¸tin o mare cantitate de ap¼ a este în
jur de 1479 m/s. Ultrasunetele cu i = 10 MHz au lungimea de und¼ a
` = 0. 15 mm.
Aceast¼ a lumin¼ a de und¼ a permite realizarea unei rezolu¸tii bune în cazul
ob¸tinerii imaginilor sonogra…ce (ecogra…e). Dac¼ a se încearc¼ a s¼ a se creasc¼ a
frecven¸ta, puterea de penetrare a ultrasunetelor se mic¸soreaz¼ a rapid.
Din acest motiv pentru observa¸tie prenatale ¸si mamogra…ce se uti-
lizeaz¼ a frecven¸te de 1-5 MHz. În oftalmologie, frecven¸tele utilizate sunt
de 10-50 MHz deoarece în aceste cazuri sunt cerute rezolu¸tii mari.
În oftalmologie frecven¸tele utilizate sunt 10-50 MHz deoarece în aceste
182
cazuri sunt cerute rezolu¸tii mai mari. Pentru aplica¸tiile terapeutice se
utilizeaz¼ a ultrasunete cu densitate de energie mare pentru frecven¸te de
0,2-2 MHz. In‡uen¸ta ultrasunetelor asupra celulelor ¸si ¸tesutului const¼ a
în apari¸tia unor presiuni ¸si accelera¸tii locale care determin¼ a comprimarea
sau destinderea acestora. Întrucât organismul uman con¸tine 70 % ap¼ a,
fenomenele care apar sub ac¸tiunea ultrasunetelor pot … în¸telese dac¼ a se
examineaz¼ a separat ac¸tiunea ultrasunetelor asupra lichidelor. Lichidele
omogene au o rezisten¸t¼ a considerabil¼ a la efectele de rupere. Astfel pentru
ca în lichide s¼ a apar¼ a dou¼ a straturi paralele dep¼ artate unul de altul este
necesar¼ a o diferen¸t¼ a de presiune de 1500 MPa.
Pentru formarea cavit¼ a¸tilor sferice în interior lichidului sunt nece-
sare presiuni mai mari de 150 MPa. Efectul poart¼ a numele de cavita¸tie.
În solu¸tiile reale sunt necesare presiuni mult mai mici, dependent de
concentra¸tia nucleelor de cavita¸tie. Pentru pulsuri scurte de ultrasunete
fenomenul de cavita¸tie în ¸tesuturi se observ¼ a pentru presiuni mai mari de
10 MPa. Aceasta determin¼ a limita intensit¼ a¸tii ultrasunetelor în aplica¸ti-
ile terapeutice. Aceste cavita¸tii cu via¸t¼ a scurt¼ a sunt umplute cu gazul
dizolvat în lichid ¸si de vaporii lichidului îns¼ a¸si. Cu cre¸sterea presiunii
acestea se mic¸soreaz¼ a ¸si dispar sau r¼ amân ca centre microscopice pentru
urm¼ atoarea cavitate. Diametrul acestor cavit¼ a¸ti depinde de intensitatea
¸si frecven¸ta ultrasunetelor aplicate. Pentru 20 kHz diametrul cavit¼ a¸tilor
este 0,15 mm. Intensitatea ultrasunetelor care produce cavita¸tie cre¸ste
cu vâscozitatea lichidului ¸si descre¸ste cu cantitatea de gaz dizolvat.
În sistemele biologice fenomenul de cavita¸tie distruge structurile supramole-
culare ¸si organitele celulare. Mai mult, diverse procese …ziologice sunt
in‡uen¸tate. În cazul unor intensit¼ a¸tii mari, pot apare chiar radicalii apei,
determinând efecte similare cu cele datorate radia¸tiilor ionizante. Pen-
tru aplica¸tiile terapeutice cel mai important efect este acela de înc¼ alzire
a ¸tesuturilor. Pentru a preveni riscul ac¸tiunii ultrasunetelor, cre¸sterea
de temperatur¼ a în ¸tesuturi datorat¼ a ac¸tiunii acestora nu trebuie s¼ a de-
p¼ a¸seasc¼ a 1,5

C ¸si cre¸sterea presiunii nu trebuie s¼ a dep¼ a¸seasc¼ a 8 MPa.
Valorile utilizate în metodele de diagnostic sunt sub aceast¼ a limit¼ a. Este
recomandat¼ a o limit¼ a a intensit¼ a¸tii medii egal¼ a cu 3 10
4
Wm
2
.
Capitolul 13
Interac¸tia radia¸tiilor cu
sistemele biologice
Studiile efectelor radia¸tiilor ionizante au devenit necesare dup¼ a in-
troducerea radia¸tiilor X în terapia ¸si diagnosticul medical la începutul
secolului XX ¸si au c¼ ap¼ atat o relevan¸t¼ a mare în era nuclear¼ a. Astfel al¼ a-
turi de aparatele de raze X care permit efectuarea de radiogra…i ale di-
verselor organe ale corpului, s-au pus la punct noi tehnici precum tomo-
gra…a cu emisie de pozitroni ¸si hadronoterapia. Prin no¸tiunea de radia¸tie
în¸telegem în concep¸tia actual¼ a un fascicol de particule în mi¸scare. Ter-
menul de particule este folosit în sensul cel mai general ¸si cuprinde atât
particulele cu mas¼ a de repaus diferit¼ a de zero cât ¸si particulele cu mas¼ a
de repaus zero. De exemplu în prima categorie intr¼ a radia¸tiile alfa, beta
iar în a doua categorie intr¼ a radia¸tiile X ¸si gama.
Radia¸tiile ionizante din mediu sunt datorate surselor extraterestre ¸si
dezintegr¼ arilor spontane ale anumitor nuclee, precum¸si ale celor produse
de diferite dispozitive tehnice. Chiar dac¼ a expunerea la radia¸tii a oa-
menilor este in‡uen¸tat¼ a de sursele arti…ciale, exist¼ a o expunere natural¼ a
a tuturor organismelor care reprezint¼ a practic o parte a condi¸tiilor de
mediu în care acestea se dezvolt¼ a.
13.1 Radioactivitatea
Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a emite radia¸tii în
mod spontan. Se spune c¼ a nucleul se dezintegreaz¼ a. Dou¼ a m¼ arimi carac-
183
184
terizeaz¼ a în principal un nucleu radioactiv.
1. Activitatea ¹ care reprezint¼ a num¼ arul de dezintegr¼ ari suferite de o
surs¼ a (cantitate de material radioactiv) în unitatea de timp. Unitatea de
m¼ asur¼ a a activit¼ a¸tii este Bequerellul (Bq) care reprezint¼ a o dezintegrare
pe secund¼ a.
1 Bq = 1 des/s (13.1)
Numele unit¼ a¸tii de m¼ asur¼ a provine de la Bequerell care a descoperit
fenomenul de radiactivitate în anul 1896. O alt¼ a unitate (tolerat¼ a) este
Curiul (dup¼ a numele so¸tilor Marie ¸si Joliot Curie care la începutul sec-
olului XX au efectuat numeroase studii asupra radioactivit¼ a¸tii)
1 Ci = 3. 7 10
10
Bq (13.2)
El reprezint¼ a activitatea unui gram de radiu 226, substan¸t¼ a studiat¼ a de
so¸tii Curie.
2. Timpul de înjum¼ at¼ a¸tire reprezint¼ a timpul dup¼ a care activitatea
unei surse scade la jum¼ atate. El intervine în legea dezintegra¼ arii radioac-
tive
¹ = ¹
0
exp
_
÷
t ln 2
1
1=2
_
(13.3)
În rela¸tia de mai sus ¹ reprezint¼ a activitatea sursei la momentul
de timp t, ¹
0
reprezint¼ a activitatea sursei la momentul ini¸tial (t = 0)
iar 1
1=2
reprezint¼ a timpul de înjum¼ at¼ a¸tire. Evolu¸tia în timp a activit¼ a¸tii
relative a sursei ¹,¹
0
func¸tie de raportul t,1
1=2
este prezentat¼ a în Fig.
13.1
Se observ¼ a c¼ a cu cât acest timp este mai mic activitatea sursei scade
mai repede. În Tabelul 1 de mai jos sunt prezenta¸ti timpi de înjum¼ at¼ a¸tire
ai câtorva radioizotopi utiliza¸ti în medicin¼ a
Tabelul I
Timpi de înjum¼ at¼ a¸tire pentru diver¸si radioizotopi
Izotop Nota¸tie 1
1=2
Utilizare
Carbon 11 C 11 10,32 trasor
Cesiu 137 Ce 137 30 ani radioterapie
Cobalt 60 Co 60 5,27 ani radioterapie
Astantin 211 At 211 7,21 ore iradiere din interior
Sodiu 24 Na 24 15 ore trasor
Iod 123 I 123 13,2 ore trasor
Bariu 140 Ba 140 12,74 zile trasor
185
Figura 13.1: Varia¸tia activit¼ a¸tii relative A=A
0
func¸tie de raportul t=T
1=2
:
În radioterapie ¸tesuturile canceroase sunt iradiate cu radia¸tiile gama
produse de izotopi care emit aceste radia¸tii cu energie foarte mare, pre-
cum cesiul ¸si cobaltul. Trasorii sunt radioizotopi care sunt ata¸sa¸ti de
proteine, acizi nucleici ¸si alte componente din celule. Prin m¼ asurarea
radia¸tiilor emise se poate urm¼ arii deplasarea acestora în organism. În
cazul iradierii din interior anumi¸ti nuclizi emi¸t¼ atori alfa sunt introdu¸si
în celule bolnave pe care le iradiaz¼ a ¸si le distrug. Astfel iodul 131 este
transportat chiar de organism în tiroid¼ a pe care o iradiaz¼ a cu e…cien¸t¼ a
foarte mare. Al¸ti izotopi folosi¸ti pentru acest scop sunt cei care emit
particule alfa precum astantinul care este transportat la celule bolnave
cu ajutorul anticorpilor.
13.2 Natura ¸si propriet¼ a¸tile radia¸tiilor
Radia¸ tiile alfa sunt nuclee de heliu. Ele au mas¼ a de repaus mare
care le permite s¼ a se deplaseze rectiliniu. Din acest motiv parcursul lor
este mic. Energiile particulelor alfa sunt cuprinse între 2 ¸si 9 MeV. Ele
provoac¼ a o puternic¼ a ionizare speci…c¼ a (o particul¼ a alfa cu energie de 2
MeV produce în jur de 60.000 perechi de ioni/cm). În câmp magnetic ele
sunt deviate în fascicol îngust ceea ce înseamn¼ a c¼ a aceste particule sunt
emise cu energii bine determinate.
186
Radia¸ tii cu ioni grei Aceste radia¸tii constau din atomi ioniza¸ti precum
Ne, Ar, Xe. Astfel de radia¸tii sunt produse în mod arti…cial
Radia¸ tiile beta sunt formate din electroni sau pozitroni. În câmp
magnetic sunt deviate în fascicol larg ceea ce înseamn¼ a c¼ a aceste particule
sunt emise cu energii diferite. Energia medie a unui spectru de radia¸tii
beta reprezint¼ a 40% din valoarea maxim¼ a a acestora (0,01-15 MeV). Din
cauza spectrului energetic continuu, radia¸tiile beta au un parcurs care
variaz¼ a în limite foarte largi. Totu¸si pentru energii egale cu cele ale
radia¸tiilor alfa ionizarea radia¸tiilor beta este mult mai mic¼ a. Astfel o
particul¼ a , cu energia de 2 MeV determin¼ a doar 60 perechi de ioni/cm.
Radia¸ tiile X ¸ si gama sunt radia¸tii de natur¼ a electromagnetic¼ a. Aceste
radia¸tii se caracterizeaz¼ a printr-un parcurs foarte mare ¸si o ionizare speci-
…c¼ a mic¼ a (o cuant¼ a cu energia 2 MeV produce în aer o singur¼ a pereche
de ioni/cm). În aer, în func¸tie de energie ele pot str¼ abate chiar sute de
metri. Radia¸tiile X sunt generate de înveli¸sul electronic în timp ce radi-
a¸tiile gama sunt generate de nucleul atomic. Domeniul energiilor cu care
sunt emise radia¸tiile gama este cuprins între 0,2 MeV ¸si 7 MeV. Spectrul
energetic al acestor radia¸tii este unul discret.
Neutronii sunt particule lipsite de sarcin¼ a electric¼ a cu mas¼ a de repaus
egal¼ a cu a protonilor (nuclee de hidrogen), mult mai mare decât a par-
ticulelor beta. Deoarece nu au sarcin¼ a electric¼ a ace¸stia au un parcurs
mare în aer. Datorit¼ a interac¸tiilor cu nucleele, neutronii au un parcurs
care este str¼ ab¼ atut în zig zag. Neutronii sunt caracteriza¸ti de o ionizare
speci…c¼ a mare datorit¼ a nucleelor de recul create la str¼ abaterea materialu-
lui. Ei sunt încetini¸ti de materiale u¸soare (para…n¼ a, gra…t, ap¼ a, ap¼ a grea,
beriliu) ¸si sunt absorbi¸ti de bor ¸si cadmiu. Materialele grele încetinesc
mai pu¸tin neutronii.
13.3 M¼ arimi în dozimetria radia¸tiilor
13.3.1 Doza absorbit¼ a
Doza absorbit¼ a este o m¼ arime fundamental¼ a în biologia radia¸tiilor,
radiologia clinic¼ a ¸si protec¸tia radiologic¼ a. Ea este utilizat¼ a pentru toate
tipurile de radia¸tii ¸si orice geometrie de iradiere. Ea este de…nit¼ a astfel
1 =

:
(13.4)
187
unde este energia medie transmis¼ a de radia¸tia ionizant¼ a materiei de
mas¼ a :. Doza absorbit¼ a reprezint¼ a cantitatea de energie pe care radi-
a¸tia o cedeaz¼ a în unitatea de mas¼ a. Ea se m¼ asoar¼ a în J/kg în Sistemul
Interna¸tional de Unit¼ a¸ti. Aceast¼ a unitate are o denumire speci…c¼ a ¸si
anume Gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
Doza absorbit¼ a este o m¼ arime m¼ asurabil¼ a ¸si exist¼ a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci când se utilizeaz¼ a în aplica¸tii practice
de protec¸tie dozele sunt mediate pe volumele ¸tesuturilor. Acest lucru
este necesar deoarece valoarea medie a dozei absorbite pe un organ sau
¸tesut speci…c poate … corelat¼ a cu detrimentul datorat pentru efectele
stocastice. Calculul dozei mediate depinde de omogenitatea expunerii ¸si
tipul radia¸tiilor. Pentru radia¸tiile cu penetrare mic¼ a (fotoni de energie
mic¼ a, particule înc¼ arcate) ¸si pentru ¸tesuturile ¸si organele distribuite pe o
suprafa¸t¼ a mare, distribu¸tia dozei va … heterogen¼ a.
O m¼ arime de interes este ¸si rata (viteza) dozei absorbit¼ a. Rata dozei
este exprimat¼ a în Gy/s, mGy/s, mGh/h.
13.3.2 Doz¼ a echivalent¼ a
Introducerea no¸tiunii de doz¼ a echivalent¼ a este necesar¼ a deoarece diferitele
radia¸tii produc distrugeri diferite în ¸tesuturi (modi…c¼ ari) pentru aceia¸si
cantitate de energie cedat¼ a în ¸tesuturi. Doza echivalent¼ a este notat¼ a cu
H
T
(pentru un ¸tesut sau organ). În NSR-01 - Norme fundamentale de
securitate radiologic¼ a 01, echivalentul doz¼ a se de…ne¸ste ca produsul dintre
doza absorbit¼ a 1 ¸si un factor de ponderare n
R
în cazul unei radia¸tii:
H
T
= n
R
1
TR
(13.5)
unde 1
TR
este doz¼ a absorbit¼ a mediat¼ a pe ¸tesutul sau organul 1 datorat¼ a
radia¸tiei 1. În cazul c¼ a se consider¼ a totalitatea radia¸tiilor care ajung la
¸tesutul respectiv
H
T
=

R
n
R
1
TR
(13.6)
Factorii de ponderare ¸tin cont de diferen¸tele în efectul stocastic da-
torat diferitelor tipuri de radia¸tii.
Tabel II
188
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radia¸tii din Normele de
Securitate Radiologic¼ a NSR-01
Tipul radia¸tiei....................................................................... n
R
Fotoni - toate energiile............................................................ 1
Electroni ¸si mioni (toate energiile)....................................... 1
Neutroni cu energia < 10 keV................................................. 5
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 10 keV ¸si 100 keV............ 10
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 100 keV ¸si 2 MeV............ 20
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 2 MeV ¸si 20 MeV............. 10
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV.............................. 5
Protoni, al¸ti decât cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV. 5
Particule alfa, fragmente de …siune, nuclee grele..................... 20
Referitor la protoni, trebuie luate în considerare doar sursele de ra-
dia¸tii externe. În ultimii ani acestei radia¸tii i s-a acordat o mai mare
aten¸tie pentru evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane ¸si
nave spa¸tiale. Expunerea se datoreaz¼ a radia¸tiei solare ¸si cosmice. În
aceasta predomin¼ a protonii cu energie mare iar protonii cu energii de
câteva MeV sunt nesemni…cativi. Parcursul acestor protoni este mic în
¸tesuturi (protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs în ¸tesut de 0,25 mm
iar cei de 10 MeV au parcursul de 1,2 mm) ¸si vor … absorbi¸ti în ¸tesuturi.
CIPR a apreciat c¼ a este su…cient s¼ a se adopte o singur¼ a valoare pentru
n
R
deoarece numai protonii de energie mare sunt relevan¸ti în câmpurile
de radia¸tie cosmic¼ a.
Unitatea de m¼ asur¼ a în Sistemul Interna¸tional a dozei echivalente este
Sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg
13.3.3 Doz¼ a efectiv¼ a
Doza echivalent¼ a a¸sa cum a fost descris¼ a mai sus se utilizeaz¼ a pentru
a decela ac¸tiunea diferitelor tipuri de radia¸tii. Doza echivalent¼ a ia în
considerare sensibilitatea …ec¼ arui ¸tesut care este iradiat. Pentru a lua
în considerare riscul asociat cu iradierea unui anumit organ se introduce
m¼ arimea numit¼ a doz¼ a efectiv¼ a de…nit¼ a prin:
1
T
= n
T
H
T
(13.7)
189
unde n
T
este factorul de pondere al ¸tesutului sau organului 1 .
Doza efectiv¼ a 1- se m¼ asoar¼ a tot în sievert. Dac¼ a la radia¸tii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv¼ a se calculeaz¼ a dup¼ a formula:
1 =
T
n
T
H
T
(13.8)
Unitatea de m¼ asur¼ a este tot Sievert.
Tabel III:
Factori de pondere tisular¼ a n
T
conform Normelor de Securitate
Radiologic¼ a NSR 01
¸ Tesut.................................... n
T
Gonade................................. 0,20
M¼ aduv¼ a osoas¼ a 0,12
Colon.................................... 0,12
Pl¼ amâni................................ 0,12
Stomac................................. 0,05
Vezica urinar¼ a...................... 0,05
Sâni...................................... 0,05
Ficat..................................... 0,05
Esofag................................... 0,05
Tiroid¼ a.................................. 0,05
Piele..................................... 0,01
Suprafa¸ta osoas¼ a................... 0,01
Restul organelor/¸tesuturilor 0,05
13.4 Interac¸tia radia¸tiilor cu substan¸ta
Pentru a caracteriza un fascicol de particule putem de…ni ‡uxul de
particule printr-o suprafa¸t¼ a o ca …ind num¼ arul de particule ce trece
în unitatea de timp prin acea suprafa¸t¼ a. Densitatea ‡uxului de particule
reprezint¼ a ‡uxul de particule ce trece prin unitatea de suprafa¸t¼ a în uni-
tatea de timp. Consider¼ am c¼ a avem o surs¼ a care determin¼ a o densitate
de ‡ux de particule 1
0
. Dac¼ a în calea acestor particule se interpune un
ecran se constat¼ a c¼ a nu toate radia¸tiile str¼ abat ecranul, densitatea ‡ux-
ului de particule la ie¸sirea din acesta …ind 1 < 1
0
. Astfel o parte din
radia¸tii sunt absorbite, iar altele sunt deviate (împr¼ a¸stiate) sub diverse
190
unghiuri (de la 0

la 180

) ¸si numai o parte trec nedeviate. Fenomenul
de reducere a densit¼ a¸tii ‡uxului de particule din fascicol poart¼ a numele
de atenuare.
Ca urmare a interac¸tiei dintre radia¸tiile incidente ¸si substan¸ta prin
care acestea trec se produce o modi…care a st¼ arii ini¸tiale a radia¸tiei (radi-
a¸tia pierde energie, …ind absorbit¼ a ¸si împr¼ a¸stiat¼ a) ¸si se produc modi…c¼ ari
în starea atomilor cu care interac¸tioneaz¼ a particulele.
Dup¼ a modul în care radia¸tia interac¸tioneaz¼ a cu mediul, ciocnirile par-
ticulelor acesteia cu atomii mediului sunt considerate a … elastice ¸si inelas-
tice. În cazul ciocnirilor elastice are loc un transfer de energie cinetic¼ a de
la radia¸tie la atomii mediului. În cazul ciocnirilor inelastice se modi…c¼ a
în plus ¸si starea energetic¼ a intern¼ a a atomilor.
13.4.1 Interac¸tia particulelor alfa cu substan¸ta
La trecerea lor prin substan¸t¼ a, radia¸tiile alfa sufer¼ a trei tipuri de in-
terac¸tii: ciocnire (cea mai probabil¼ a), frânare în câmp electric ¸si captura
de c¼ atre nuclee. În urma ciocnirii unei particule alfa cu un atom se poate
produce excitarea acestuia ca urmare a trecerii unui electron pe un nivel
de energie superior sau ionizarea atomului prin smulgerea unor electroni
din acesta. În cazul fenomenului de ionizare se produce o pereche de
ioni: un ion pozitiv ¸si un ion negativ sau un ion pozitiv ¸si un electron.
Fenomenul de ionizare este înso¸tit de mai multe excit¼ ari.
Prin interac¸tii succesive cu atomii mediului particulele alfa î¸si pierd
energia pân¼ a ce nu mai sunt capabile s¼ a produc¼ a ioniz¼ ari. Atunci o
particul¼ a alfa capteaz¼ a doi electroni ¸si se transform¼ a într-un atom de
heliu.
13.4.2 Interac¸tia radia¸tiilor beta cu substan¸ta
Radia¸tiile beta excit¼ a ¸si ionizeaz¼ a atomii substan¸telor prin care trec.
Mecanismul este asem¼ an¼ ator cu cel întâlnit în cazul radia¸tiilor alfa, îns¼ a
for¸tele care ac¸tioneaz¼ a asupra electronilor din atomi sunt de respingere.
Pierderea de energie într-o interac¸tie este mic¼ a. (De exemplu o particul¼ a
cu energia de 1 MeV î¸si pierde complet energia dup¼ a aproximativ 10
4
interac¸tiuni). Dac¼ a este smuls un electron din straturile inferioare, prin
dezexcit¼ ari succesive atomul emite un spectru de radia¸tii X caracteristic
…ec¼ arui element.
191
Ionizarea speci…c¼ a produs¼ a de particulele beta scade pe m¼ asur¼ a ce
cre¸ste energia lor cinetic¼ a, ajungând la un minim pentru energia de 1
MeV, dup¼ a care cre¸ste lent pentru energii mai mari. Unii din electronii
smul¸si au o energie foarte mare încât la rândul lor pot provoca ioniz¼ ari
secundare.
13.4.3 Interac¸tia radia¸tiilor X ¸si gama cu substan¸ta
În procesul de propagare aceste radia¸tii se comport¼ a ondulatoriu, în
timp ce în procesele de interac¸tie cu substan¸ta aceste radia¸tii se comport¼ a
corpuscular. Exist¼ a trei tipuri principale de interac¸tie a radia¸tiilor gama
cu substan¸ta: efect fotoelectric, efect Compton ¸si formarea de perechi.
Efect fotoelectric
Efectul fotoelectric se produce atunci când radia¸tiile gama ciocnesc
electronii puternic lega¸ti în atomii substan¸tei prin care trec. În urma
acestui proces electronul este scos din atom, iar fotonul este complet
absorbit ¸si dispare. Dac¼ a energia de leg¼ atur¼ a a electronul în atom este
\
k
, iar \
c
este energia cinetic¼ a care i se imprim¼ a electronului, denumit
fotoelectron, atunci se poate scrie:
\ = \
k
+ \
c
= /i (13.9)
Procesul nu poate avea loc decât dac¼ a energia radia¸tiilor este mai
mare decât energia de leg¼ atur¼ a a electronului ciocnit. Deoarece energiile
de leg¼ atur¼ a ale electronilor sunt mai mici în raport cu energia radia¸tiilor
X ¸si gama, efectul fotoelectric se poate produce chiar cu fotoni de energii
mici. Nu trebuie confundat acest fenomen cu efectul fotoelectric extern
prin care radia¸tia luminoas¼ a scoate electroni din metale.
Pentru valori ale energiei fotonului incident egale cu energia de leg¼ a-
tur¼ a a electronului ciocnit, probabilitatea de interac¸tie cre¸ste brusc. Prob-
abilitatea ca efectul fotoelectric s¼ a aib¼ a loc cu electroni de pe nivelele K,
L, M scade sim¸titor de la nivelul K spre nivelele superioare. Dac¼ a fo-
tonii inciden¸ti au energii mai mari de 0. 01 MeV efectul poate avea loc
îndeosebi cu electroni de pe nivelele K ale atomilor cu 2 _ 30. Când
energia dep¼ a¸se¸ste 0. 02 MeV atunci efectul se produce în propor¸tie de
80 % cu electronii K ¸si 20% cu electronii L ai acestor atomi. Pentru
elementele grele, cum este plumbul efectul fotoelectric se petrece ¸si când
192
radia¸tiile au energii peste 0,5 MeV. Probabilitatea de apari¸tie a efectului
este propor¸tional¼ a cu 2
4
al atomilor materialului ¸si invers propor¸tional¼ a
cu energia radia¸tiilor incidente.
Efect Compton
Efectul Compton are loc la interac¸tia radia¸tiilor electromagnetice cu
electronii liberi sau slab lega¸ti în atomi. În procesul de interac¸tie prin
efect Compton radia¸tia cedeaz¼ a par¸tial energia electronului ciocnit. În
urma acestui proces, atât radia¸tia incident¼ a cât ¸si electronul Compton
(de recul) sunt deviate de la traiectoriile lor ini¸tiale. Electronul ciocnit
va produce ionizarea atomilor mediului (ionizare secundar¼ a).
Probabilitatea producerii unei interac¸tiuni de tip Compton cre¸ste
pentru aceia¸si energie a fotonului incident cu num¼ arul de electroni din
înveli¸surile electronice periferice (adic¼ a cu 2). În cazul unor radia¸tii
incidente cu energii sub 0. 1 MeV acestea sufer¼ a o împr¼ a¸stiere aproape
uniform¼ a ca ¸si electronii de recul. Electronii de recul au o energie egal¼ a
cu o frac¸tie destul de mic¼ a din energia radia¸tiilor incidente. Când ra-
dia¸tiile incidente au energii ridicate fotonii împr¼ a¸stia¸ti sunt grupa¸ti în
majoritatea lor într-un con a c¼ arui deschidere scade pe m¼ asura cre¸sterii
energiei. Pentru elemente u¸soare ¸si energii medii ale radia¸tiilor incidente
efectul Compton este predominant.
Formare de perechi
Fenomenul apare ca urmare a interac¸tiei dintre radia¸tiile gama cu en-
ergii mai mari de 1. 022 MeV¸si câmpul nucleului. Radia¸tia incident¼ a dis-
pare rezultând un electron ¸si un pozitron. Pentru formarea unei perechi
electron-pozitron este nevoie de o energie de 1. 022 MeV, restul de en-
ergie transmi¸tându-se în mod egal electronului ¸si pozitronului. Electronul
produce ioniz¼ ari secundare în mediu ca ¸si o particul¼ a beta în timp ce poz-
itronul se va anihila cu un electron dând na¸stere la dou¼ a cuante gama.
13.4.4 Interac¸tia neutronilor cu substan¸ta
Deoarece sunt particule neutre, neutronii interac¸tioneaz¼ a doar cu nu-
cleele atomilor. Ei pot suferi interac¸tii elastice (împr¼ a¸stiere) ¸si interac¸tii
inelastice (împr¼ a¸stiere ¸si absorb¸tie).
193
În categoria interac¸tiilor elastice intr¼ a dou¼ a tipuri de fenomene: o
ciocnire elastic¼ a cu nucleul când are loc un transfer de energie cinetic¼ a
de la neutron la nucleu f¼ ar¼ a schimbarea st¼ arii interne a nucleului ¸si o
interac¸tie de captur¼ a a nucleului care se transform¼ a într-un interval scurt
(10
12
÷10
16
s) într-un nucleu intermediar care se dezintegreaz¼ a emi¸tând
un neutron ¸si trece în starea fundamental¼ a.
În cazul interac¸tiilor inelastice pot avea loc urm¼ atoarele procese:
- ciocnirea inelastic¼ a în urma c¼ areia nucleul r¼ amâne excitat ¸si dup¼ a
un scurt timp emite o radia¸tie gama
- captura neutronic¼ a, prin care neutronul este captat de un nucleu. În
urma acestui proces nucleul ob¸tinut este într-o stare excitat¼ a. Revenirea
în starea fundamental¼ a se face prin emise de particule alfa, protoni sau
particule gama. Uneori are loc chiar …siunea nucleului când sunt emi¸si
2-3 neutroni, iar nucleul se descompune în dou¼ a nuclee relativ u¸soare.
Probabilitatea de a se produce un tip sau altul de interac¸tie depinde
de energia neutronilor. Astfel când energia neutronilor este mare, nucleul
prime¸ste un exces de energie, care prin procese de ciocnire ale nucleonilor
s¼ ai se poate transfera asupra unei particule ¸si aceasta este emis¼ a de nu-
cleu. În acest caz cel mai probabil este s¼ a …e emis un neutron.
Dac¼ a neutronul are o energie cinetic¼ a mic¼ a, ca în cazul neutronilor
termici la p¼ atrunderea în nucleu el aduce doar un exces de energie egal¼ a
cu energia de leg¼ atur¼ a. Probabilitatea ca prin ‡uctua¸tii ale nucleului
o particul¼ a s¼ a primeasc¼ a o energie de mi¸scare ridicat¼ a este foarte mic¼ a.
Nucleul se dezexcit¼ a prin emisia unei particule ¸.
13.4.5 Interac¸tia ionilor grei cu materia
Interac¸tia ionilor grei este asem¼ an¼ atoare cu cea a radia¸tiilor alfa cu
materia. Atunci când un ion greu trece prin materie el cedeaz¼ a energie
electronilor din materie. Dac¼ a electronii sunt liberi ei cap¼ at¼ a o energie
cinetic¼ a cu atât mai mare cu cât sunt mai aproape de ioni. Dac¼ a electronii
sunt lega¸ti exist¼ a dou¼ a posibilit¼ a¸ti: dac¼ a energia cedat¼ a este mare atunci
electronul este scos din atom care devine ionizat, iar dac¼ a aceast¼ a energie
este mic¼ a atunci electronul nu este scos din atom, acesta devenind excitat.
Energia ionului scade pe m¼ asur¼ a ce înainteaz¼ a în material. Cum ionii
au energie mare ei nu sunt devia¸ti de la traiectorie. În Fig. 13.2 este
prezentat¼ a doza (energia cedat¼ a de ionii grei în unitatea de mas¼ a) relativ¼ a
datorat¼ a ionilor grei func¸tie de adâncimea la care ace¸stia ajung în ¸tesut.
194
Figura 13.2: Doza relativ¼ a absorbit¼ a ¼ an profunzimea ¸tesutului pentru ioni
grei (carbon ) în compara¸tie cu cea datorat¼ a electronilor (radia¸tii beta) ¸si
radia¸tiilor game
În aceia¸si …gur¼ a ¸si doza absorbit¼ a datorat¼ a unor electroni sau fotoni.
Se observ¼ a din Fig. 13.2c¼ a doza absorbit¼ a în cea mai mare se a‡¼ a într-
o anumit¼ a regiune bine determinat¼ a (func¸tie de energie). Astfel atunci
când se trateaz¼ a o tumoare cu ioni grei doza este administrat¼ a cu o
precizie foarte mare în volumul tumorii, afectând pu¸tin ¸tesutul din jur.
Acest lucru practic este realizat într-o m¼ asur¼ a mai mic¼ a în cazul elec-
tronilor. Electronii sunt accelera¸ti în acceleratoare de particule numite
betatroane. Astfel pentru energii de 8 MeV doza are un maxim la o
adâncime de 3-4 cm dup¼ a care scade exponen¸tial. În cazul gamaterapiei
se iradiaz¼ a practic ¸si ¸tesutul s¼ an¼ atos din apropierea celui bolnav.
Din acest motiv pentru iradierea selectiv¼ a a tumorilor în profunzime
se folosesc fascicole multiple de ion grei focalizate pe tumoarea respectiv¼ a.
Ei con¸tin ioni de energii diferite astfel c¼ a cea mai mare parte din energie
s¼ a …e cedat¼ a în interiorul tumori. Rezolu¸tia acestui tip de iradieri este de
1mm. Iradierea ¸tesuturilor cu ioni grei poart¼ a numele de hadronoterapie.
Mai mult tratamentul este unul de o mare acurate¸te deoarece fascicolele
de ioni pot urm¼ ari cu …delitate forma tumorii. Dozele sunt frac¸tionate:
se realizeaz¼ a 4-5 ¸sedin¸te de hadronoterapie într-un interval de 8-10 zile.
195
Figura 13.3: Ilustrarea schematic¼ a a celor mai importante reac¸tii suferite de
ap¼ a sub ac¸tiunea radia¸tiilor . Cu * am notat st¼ arile excitate.
Doza utilizat¼ a variaz¼ a în intervalul 45 - 85 Gy. O iradiere dureaz¼ a cam
un minut.
13.5 Efecte chimice ¸si biologice ale radia¸ti-
ilor
Radia¸tiile ionizante pot ac¸tiona asupra organismului în trei moduri:
prin ac¸tiune direct¼ a, prin ac¸tiune indirect¼ a ¸si prin ac¸tiune la distan¸t¼ a.
Prin ac¸tiunea direct¼ a a radia¸tiilor sunt lezate macromolecule de impor-
tan¸t¼ a vital¼ a (proteine, acizi nucleici) care sufer¼ a transform¼ ari datorit¼ a
ioniz¼ arii ¸si excit¼ arii. Ac¸tiunea indirect¼ a este declan¸sat¼ a de elementele
care apar în urma proceselor radiochimice. Mediul principal …ind apa,
efectele care apar sunt rezultatul ioniz¼ arii acesteia. Produ¸sii de descom-
punere ai apei (ioni sau radicali) ac¸tioneaz¼ a ca agen¸ti oxidan¸ti ¸si reduc¼ a-
tori asupra unor componente esen¸tiale celulare. Ac¸tiunea la distan¸t¼ a se
produce prin r¼ aspândirea în organism a toxinelor care apar în organismul
iradiat.
În Fig. 13.3 sunt prezentate câteva din procesele suferite de ap¼ a
sub ac¸tiunea radia¸tiilor. Într-o prim¼ a etap¼ a într-un interval de timp de
196
10
18
÷ 10
16
s un electron este smuls sub ac¸tiunea unui foton care-i
cedeaz¼ a o energie de 12,56 eV. Procesul primar de absorb¸tie de energie
poate … exprimat printr-una din urm¼ atoarele rela¸tii:
H
2
O + /i ÷ H
2
O
+
+ e
el
(13.10)
H
2
O
+
÷ H
+
+ OH (13.11)
Radicalul OH are propriet¼ a¸ti oxidante ¸si poate … privit ca produsul
principal al acestei etape. El poate, prin intermediul unui transfer de
electroni, s¼ a se lege de un alt radical OH

sau de un atom de hidrogen
H. Electronul eliberat e
el
hidrolizeaz¼ a ca ¸si ionii neutrii din solu¸tii. Se
ob¸tine H
2
O

. Timpul de via¸t¼ a al unui astfel de compus în ap¼ a este de
600 js. Interac¸tia cu moleculele de ap¼ a a electronului eliberat are loc în
acest mod:
e
el
+ H
2
O ÷ H
2
O

÷ H + OH

(13.12)
Printr-un proces de interac¸tie cu un foton poate … format¼ a o molecul¼ a
excitat¼ a de ap¼ a care are o energie de aproximativ 7 eV. Aceast¼ a molecul¼ a
se poate descompune în radicali liberi astfel:
H
2
O + /i ÷ H
2
O

÷ H + OH (13.13)
Se ob¸tin trei produ¸si: electronul eliberat e
el
¸si radicalii H ¸si OH.
Este cunoscut de mult timp c¼ a dac¼ a doza de radia¸tie este foarte mare
se formeaz¼ a peroxid de hidrogen ¸si hidrogen molecular. Astfel au loc ur-
m¼ atoarele reac¸tii dac¼ a un num¼ ar su…cient de radicali liberi sunt prezen¸ti:
OH + OH ÷ H
2
O
2
(13.14)
H + H ÷H
2
(13.15)
H + OH ÷H
2
O (13.16)
H
2
O
2
este cunoscut ca un produs toxic, dar cantitatea care se produce
este foarte mic¼ a. Pe de alt¼ a parte aceste reac¸tii elimin¼ a o bun¼ a parte din
ace¸sti radicali foarte activi, astfel c¼ a efectele indirecte ale radia¸tiilor sunt
în mare m¼ asur¼ a atenuate.
Recombinarea acestor radicali cu oxigenul în solu¸tie apoas¼ a este foarte
important¼ a pentru viitoarele reac¸tii. Astfel ¸tesuturile bogate în oxigen
197
sufer¼ a în cazul iradierii mai mult în compara¸tie cu cele cu un con¸tinut
sc¼ azut de oxigen. Cele mai importante reac¸tii dintre H ¸si OH cu mole-
culele organice de tipul MH sunt:
MH + H ÷MH
2
(13.17)
MH + OH ÷MHOH

(13.18)
MH + H ÷M+ H

2
(13.19)
MH + OH ÷M+ H
2
O (13.20)
În plus fa¸t¼ a de efectele indirecte datorate produ¸silor care apar în ap¼ a,
alte molecule importante din punct de vedere biologic pot … ionizate în
mod direct. Aminoacizii aromatici precum tirozina, fenilamina pot …
distru¸si prin clivajul inelului benzenic. Aminoacizii ce au un grup SH
(cistina) ¸si deriva¸tii lor (glutationa) sunt foarte sensibili. Prin oxidare
grupul SH se transform¼ a într-un grup disul…t.
Descompunerea ADN-ului este posibil¼ a prin intermediul mai multor
pa¸si. Ruperea unei benzi a dublei spirale nu duce în mod necesar la
ruperea întregii molecule. Mai mult pierderea unei singure baze este
posibil¼ a. Iradierea poate duce la denaturarea unor zone întregi ¸si la
crearea unor leg¼ aturi intermoleculare cu macromoleculele vecine. Dubla
elice este îns¼ a o construc¸tie cu o mare stabilitate fa¸t¼ a de o singur¼ a band¼ a
a elicei ADN-ului.
Când materia vie este supus¼ a unei iradieri astfel încât solicit¼ arile
pentru organism nu dep¼ a¸sesc cu mult condi¸tiile …ziologice normale ¸si
el poate reac¸tiona în limite func¸tionale normale, ac¸tiunea radia¸tiilor are
doar un efect func¸tional. În acest caz radia¸tiile au un efect pozitiv ¸si
pentru cazurile în care metabolismul este dereglat. Iradierea produce o
activare temporar¼ a a metabolismului, realizând de cele mai multe ori o
reglare metabolic¼ a. Acest lucru poate … explicat prin faptul c¼ a în an-
umite condi¸tii de iradiere apare o intensi…care a reac¸tiilor prin care se
realizeaz¼ a procesele de sintez¼ a ceea ce face ca echilibrul metabolic s¼ a se
deplaseze favorabil spre domeniul proceselor de sintez¼ a.
Dac¼ a prin iradiere sunt dep¼ a¸site limitele func¸tionale ale organismului
atunci are loc o dereglare a metabolismului care poate conduce la moartea
celulelor, ¸tesuturilor, ¸si chiar a organismului. Acest lucru se explic¼ a prin
faptul c¼ a radia¸tiile creeaz¼ a modi…c¼ ari ale leg¼ aturilor macromoleculelor
198
sau le descompune. Modi…c¼ arile ap¼ arute în structura forma¸tiunilor con-
duc de asemenea la perturbarea coordon¼ arii proceselor fermentative, a
sintezei proteinelor, nucleoproteinelor, glicoproteinelor.
De o importan¸t¼ a deosebit¼ a este socotit ¸si efectul produs asupra mecan-
ismelor reglatoare ale corpului ¸si în principal cele asupra sistemului ner-
vos. Prin ac¸tiunea direct¼ a sau indirect¼ a a radia¸tiilor asupra sistemului
nervos se produc modi…c¼ ari ale activit¼ a¸tii de reglare neuro-hormonal¼ a ¸si
apar tulbur¼ ari func¸tionale biochimice ¸si biologice în întreg organismul.
Trebuie remarcat c¼ a nu s-a stabilit o teorie general¼ a care s¼ a l¼ amureasc¼ a
toate aceste probleme.
Num¼ arul de reac¸tii chimice produse prin iradiere fa¸t¼ a de num¼ arul de
molecule (10
9
÷10
10
) dintr-o celul¼ a este relativ redus chiar pentru iradieri
importante. Din acest motiv s-a considerat c¼ a în crearea unei leziuni rolul
principal îl are distrugerea unui component esen¸tial al celulei. Se consid-
er¼ a c¼ a în astfel de fenomene un rol însemnat îl joac¼ a modi…c¼ arile produse
în moleculele proteice. Prin iradiere aceste molecule pot … inactivate ca
urmare a sciziunii lan¸tului principal sau a dezorganiz¼ arii structurii lor ca
urmare a ruperii leg¼ aturilor de hidrogen.
În cazul unor iradieri semni…cative organismele nu revin nici o dat¼ a
la starea lor ini¸tial¼ a ca urmare a procesului de refacere. Deoarece la
iradieri îndelungate, dar cu doze mici se produce o scurtare a timpului
de via¸t¼ a propor¸tional cu doza primit¼ a, rezult¼ a ca în ¸tesuturi se produc
leziuni iremediabile.
Efectul iradierii este considerat un efect stocastic. Acest efect ascult¼ a
în manifestarea lui de o rela¸tie doz¼ a - efect de natur¼ a probabilistic¼ a. Ast-
fel când o popula¸tie este iradiat¼ a, efectele iradierii apar numai la anumi¸ti
indivizi ¸si acestea la întâmplare. Efectele somatice ¸si genetice fac parte
din aceast¼ a categorie. De¸si moleculele ADN-ului joac¼ a un rol dominant
în reac¸tiile primare de iradiere, aceasta nu înseamn¼ a c¼ a …ecare leziune
a ADN-ului duce la o muta¸tie. Datorit¼ a multitudinii mecanismelor de
reparare, numai un foarte mic num¼ ar de molecule ADN sufer¼ a alter¼ ari ire-
mediabile. Pentru a determina efectele genetice datorate iradierilor, doza
de iradiere trebuie integrat¼ a peste un individ sau pe întreaga popula¸tie.
Muta¸tiile determinate de iradiere sunt importante pentru celulele care
prolifereaz¼ a rapid în organism (ca cele din sânge ¸si gonade). Diferitele
faze ale vie¸tii celulare prezint¼ a sensibilit¼ a¸ti diferite relativ la radia¸tii.
Faza când ADN-ul este sintetizat este una din cele mai sensibile. Chiar
procesele de mitoz¼ a pot … perturbate de iradieri. Rezultatul const¼ a într-
199
o separare incomplet¼ a a cromozomilor. Când ¸tesuturile în cre¸stere sunt
iradiate schimb¼ arile în mitoz¼ a pot … observate pe o perioad¼ a lung¼ a de
timp. Imediat dup¼ a iradiere (sub doza letal¼ a) num¼ arul celulelor care se
divid devine mic. Dup¼ a un anumit timp de revenire, num¼ arul celulelor
care se divid revine la valoarea normal¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼ a dezvoltarea
celulelor într-un anumit stadiu de evolu¸tie este împiedicat¼ a. Din acest
motiv se în¸telege de ce organismele tinere în special în faza embrionar¼ a
sunt foarte sensibile la iradieri. Deteriorarea materialului genetic duce
la malforma¸tii severe. Trebuie remarcat c¼ a sistemul nervos este sensibil
la radia¸tii în perioada de cre¸stere. În schimb la maturitate creierul este
unul din organele cele mai rezistente la radia¸tii.
Tabelul IV
Doze letale pentru diverse organisme iradiate cu raxe X
Organism DL (Gy) Organism DL (Gy)
Alge 180-1000 ¸ Sarpe 820
Potozoare 350-1000 Pui de g¼ ain¼ a 10
Droso…la (adult) 950 ¸ Soarece 4-6,5
Droso…la( larve) 1,3 Câine 2,75
Droso…la (ou¼ a) 1.5 M¼ agar 6,5
Broasc¼ a 17 Maimu¸t¼ a 5
Turturic¼ a 15 Om 4-5
Un rol important în radiochimie este jucat de alterarea enzimelor.
Sensibilitatea acestora la radia¸tii prezint¼ a mari varia¸tii. Printre cele mai
sensibile sunt moleculele de ATP. Sensibilitatea proteinelor depinde în
general de compozi¸tia lor. Printre proteinele cele mai sensibile la radi-
a¸tii sunt cele ce au în compozi¸tie aminoacizi care con¸tin sulf. Aceste
proteine se g¼ asesc în principal în epiderm¼ a ¸si în produsele acesteia (p¼ ar,
unghii) care sunt caracterizate printr-un înalt con¸tinut de cistin¼ a. Al-
terarea acestor proteine duce la pierderea p¼ arului ¸si degradarea pielii.
Procesele care duc la degenerarea proteinelor explic¼ a în plus ¸si modi…-
carea permeabilit¼ a¸tii membranelor supuse radia¸tiilor. Între organisme
exist¼ a totu¸si mari deosebiri în cea ce prive¸ste ac¸tiunea radia¸tiilor asupra
lor. Sensibilitatea la radia¸tii cre¸ste cu cât organismul este mai complex.
Este greu s¼ a se g¼ aseasc¼ a o modalitate de a m¼ asura rezisten¸ta diferitelor
organisme la iradiere. Din acest motiv se utilizeaz¼ a ca parametru doza
200
letal¼ a (DL). Aceasta se de…ne¸ste ca doza care aplicat¼ a într-un timp foarte
scurt face ca 50 % din organismele iradiate s¼ a moar¼ a în urm¼ atoarele 30
de zile. Exemple de doze letale pentru diverse organisme sunt date în
Tabelul 15.1.
La doze joase ac¸tiunea d¼ aun¼ atoare a radia¸tiilor este datorat¼ a în prin-
cipal alter¼ arii patologice în organele care produc sângele ¸si se re‡ect¼ a
în schimb¼ ari importante în compozi¸tia acestuia. O de…cien¸t¼ a mare de
limfocite reduce rezisten¸ta corpului la ac¸tiunea infec¸tioas¼ a a bacteriilor.
Schimb¼ arile patologice de acest tip sunt maxime la doze de 10 Gy. O
cre¸stere ulterioar¼ a nu accelereaz¼ a aceste procese. Dac¼ a animalele sunt
iradiate cu doze de peste 80 Gy sistemul nervos central devine afectat.
În acest caz animalele (vertebrate) mor dup¼ a pu¸tin timp.
De asemenea în cazul proceselor ritmice de refacere, efectul biologic
depinde de timpul de expunere ¸si debitul dozei. Astfel un echivalent de
7,5 Sv (750 rem) primit de un om pe întregul corp în mod uniform pe
o perioad¼ a de 50 ani (0,05 rem pe zi) nu produce efecte considerabile.
În schimb o iradiere de 7,5 Sv pe zi are ca efect moartea subiectului.
Aplicând o iradiere de 4-5 Sv (400-500 rem) unui bra¸t efectul este neglija-
bil, în timp ce iradierea organismului în totalitatea sa la acela¸si echivalent
este letal¼ a în 50% din cazuri.
Protec¸tia radiologic¼ a înseamn¼ a pe de o parte protec¸tia împotriva radi-
a¸tiilor ce provin din mediu ¸si pe de alt¼ a parte a radionuclizilor ce p¼ atrund
în organism. (
40
K.
14
C). Calculul dozei absorbite datorate contamin¼ arii
organismului cu radionuclizi este mult mai complicat¼ a decît cea datorat¼ a
surselor externe.
Protec¸tia oamenilor împotriva radia¸tiilor ionizante se bazeaz¼ a pe reco-
mand¼ arile Comisiei Interna¸tionale de Protec¸tia Radiologic¼ a (ICPR), o or-
ganiza¸tie nonguvernamental¼ a fondat¼ a în 1928. Filozo…a recomand¼ arilor
acestei organiza¸tii const¼ a în excluderea efectelor nestochastice ale radi-
a¸tiilor ¸si minimizarea efectelor stochastice. Principiile protec¸tiei contra
radia¸tiilor ionizante se întemeiaz¼ a pe ipoteza prudent¼ a a unei rela¸tii de
propor¸tionalitate direct¼ a f¼ ar¼ a prag între doz¼ a ¸si probabilitatea de apari¸tie
a efectelor stocastice. Efectele stocastice includ posibile degener¼ ari ge-
netice sau inducerea cancerului. În general presupunem c¼ a o cre¸stere a
iradierii care dep¼ a¸seste doza natural¼ a va conduce la o cre¸stere a ratei
muta¸tiilor. Nu exist¼ a un prag sub care nu exist¼ a nici o in‡uen¸t¼ a asupra
ratei muta¸tiilor.
Recomandarea pentru persoanele care lucreaz¼ a în mediu radioactiv
201
este aceea ca o expunerea anual¼ a la care sunt supuse s¼ a nu dep¼ a¸seasc¼ a
valoarea de 20 mSv (Pe lun¼ a este acceptabil¼ a o doz¼ a de 2 mSv). Pentru
popula¸tie se recomand¼ a s¼ a nu …e dep¼ a¸sit¼ a o doz¼ a de 1 mSv pe an. În
ambele cazuri nu se ia în considera¸tie iradierea natural¼ a.
13.5.1 Protec¸tia …zic¼ a la radia¸tii
Diferite materiale plasate între surs¼ a ¸si receptor afecteaz¼ a cantitatea
de radia¸tie transmis¼ a de la surs¼ a de receptor. Aceasta se datoreaz¼ a
atenu¼ arii ¸si absorb¸tiei radia¸tiei în materialul sursei, în materialul utilizat
pentru încapsularea sursei ¸si în ecranele înconjur¼ atoare. Trei cuvinte
cheie sunt utilizate când este vorba de lucru cu surse de radia¸tii: timpul,
distan¸ta ¸si ecranarea.
1. Timpul se refer¼ a la principiul c¼ a timpul petrecut în câmpul de
radia¸tii al unei surse nu trebuie s¼ a …e mai mare decât este necesar. Evi-
dent cu cât timpul este mai mare cu atât num¼ arul de particule incidente
pe corp este mai mare ¸si doza absorbit¼ a este mai mare. Este necesar ca
timpul de lucru în câmp de radia¸tii s¼ a …e cât mai mic, deoarece cel ce
munce¸ste în câmp de radia¸tie nu simte prezen¸ta radia¸tiilor.
2. Distan¸ ta se refer¼ a la faptul c¼ a este de dorit ca distan¸ta dintre lucr¼ a-
tor ¸si surs¼ a s¼ a …e cât mai mare. În general intensitatea sursei (m¼ asurat¼ a
în num¼ ar de particule ce trec prin unitatea de suprafa¸t¼ a în unitatea de
timp) scade cu p¼ atratul distan¸tei în cazul unor surse de dimensiuni mici.
3. Ecranarea se refer¼ a la materialele plasate între surse ¸si lucr¼ ator
care pot mic¸sora foarte mult intensitatea radia¸tiei.
Pentru ecranarea radia¸tiilor electromagnetice X ¸si gama se folosesc
materiale cu num¼ ar atomic mare - în principiu se folosesc ecrane de
plumb. Pentru radia¸tia beta (electroni) se folosesc materiale cu Z mic
(materiale plastice, aluminiu) pentru a se minimiza producerea de ra-
dia¸tii X. Pentru surse de radia¸tii beta cu activitate mare se utilizeaz¼ a
ecrane cu strat dublu: primul const¼ a din material cu Z mic pentru aten-
uarea radia¸tiilor beta ¸si un strat de material cu Z mare pentru atenuarea
radia¸tilor X de frânare.
Radia¸tiile alfa sunt absorbite de ecrane sub¸tiri ¸si din materiale u¸soare
datorit¼ a puterii mari de ionizare a particulelor alfa. Pentru radia¸tiile de
neutroni se folosesc ecrane formate din trei straturi: ap¼ a (ap¼ a grea) care
are loc s¼ a mic¸soreze energia neutronilor, cadmiu care are absorb neutronii
încetini¸ti ¸si plumb pentru a se absorbi radia¸tiile X sau gama care apar
202
dup¼ a absorb¸tia neutronilor în cadmiu
Capitolul 14
Elemente de imagistic¼ a
medical¼ a
Imagistica medical¼ a permite ob¸tinerea de informa¸tii asupra st¼ arii de
s¼ an¼ atate a organismului pe baza interpret¼ arii imaginilor ob¸tinute. Imag-
inile organismului sunt ob¸tinute pe baza interac¸tiei cu organismul a ul-
trasunetelor, a razelor X, a câmpurilor electromagnetice, a radia¸tiilor
ionizante.
14.1 Raze X ¸si tomogra…e computerizat¼ a
Razele X sunt radia¸tii electromagnetice precum lumina, undele ra-
dio. Lungimile de und¼ a ale razelor X sunt cuprinse în intervalul 9,1 -
10 nm. Ele au fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen care la
…nalul secolului XIX studia radia¸tiile ce apar în tuburile catodice. El
a g¼ asit c¼ a foarte multe materiale permit trecerea acestor raze ¸si c¼ a ele
impresioneaz¼ a placa fotogra…c¼ a. Lucrarea sa "On a new kind of ray" i-a
permis s¼ a ia primul premiu Nobel în Fizic¼ a în anul 1901.
O mul¸time de aplica¸tii ale razelor X au fost g¼ asite în diverse domenii:
geologie, astronomie, în medicin¼ a (radiologie). În radiologie razele X
sunt utilizate în ‡uoroscopie (tehnic¼ a care permite ob¸tinerea de imagini
în timp real) în angiogra…e (tehnica prin care sunt vizualizate vasele de
sânge în care s-a introdus un agent contrastant) ¸si tomogra…a computer-
izat¼ a (se ob¸tin imagini în diverse sec¸tiuni ale organismului)
203
204
Figura 14.1: Tub de raze X
14.1.1 Tubul de raze X
Un tub de raze X const¼ a din patru p¼ ar¸ti: un catod, un anod pe care
a‡¼ a o¸tint¼ a de tungsten, ¸si un tub vidat în care se a‡¼ a cele trei componente
(Fig. 14.1)
Catodul se a‡¼ a la un poten¸tial negativ¸si electronii produ¸si în apropierea
acestuia sunt accelera¸ti spre anod (a‡at la un poten¸tial pozitiv) Cato-
dul este legat de …lamentul realizat din tungsten. Prin …lament este
trecut un curent. Curentul înc¼ alze¸ste …lamentul iar acesta genereaz¼ a
electroni prin fenomenul de emisie teromoelectronic¼ a. Emisia termoelec-
tronic¼ a este de…nit¼ a ca emisia electronilor prin absorb¸tia energiei termice
(num¼ arul de electroni emi¸si este propor¸tional cu temperatura la care este
înc¼ alzit …lamentul ¸si deci cu intensitatea curentului care trece prin …la-
ment). Filamentul este realizat din tungsten deoarece acesta poate atinge
temperaturi foarte mari f¼ ar¼ a s¼ a se topeasc¼ a. Electronii emi¸si sunt focal-
iza¸ti pe anod. Deoarece tubul este vidat electronii nu mai interac¸tioneaz¼ a
cu al¸ti atomi înainte de a ajunge pe anod. Electronii sunt accelera¸ti în
spa¸tiul dintre catod ¸si anod, deoarece ei sunt respin¸si de catodul a‡at
la poten¸tial negativ ¸si atra¸si de anodul a‡at pa un poten¸tial pozitiv.
Electronii care ajung pe ¸tinta din tungsten a‡at¼ a pe anod produc razele
X.
205
Figura 14.2: Producerea radia¸tiilor X de frânare
Exist¼ a dou¼ a modalit¼ a¸ti în care apar razele X
1. Când sarcina negativ¼ a (electronul) intr¼ a cu viteza mare în câmpul
electric al unui nucleu asupra lui va ac¸tiona o for¸t¼ a electric¼ a de atrac¸tie
care-i va curba traiectoria. Aceasta însemn¼ a c¼ a mi¸scarea sa va deveni
una accelerat¼ a. Acest fapt face ca electronul s¼ a emit¼ a o radia¸tie electro-
magnetic¼ a Fig. 14.2.
Presupunând c¼ a electronul este accelerat ini¸tial la o diferen¸t¼ a de
poten¸tialul \ , energia ca inainte de apropierea de nucleu este c\ . Deoarece
el emite un foton cu energia /i. energia sa dup¼ a ce se îndep¼ arteaz¼ a de
nucleul respectiv va … c\ ÷/i.
Producerea razelor X în acest fel este un proces aleatoriu, deoarece
un electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv aceea în care
ace¸stia cad pe nucleu. Din acest motiv fotonii emi¸si au toate energiile
posibile pân¼ a la valoarea c\. În plus ei sunt emi¸si în toate direc¸tiile. Ra-
dia¸tiile X astfel ob¸tinut¼ a poart¼ a numele de radia¸tii de frânare (deoarece
în …nalul energia electronului este mai mic¼ a decât cea ini¸tial¼ a) ¸si ea are
un spectru continuu.
2. Când electronii au su…cient¼ a energiei ei pot disloca un electron
de pe p¼ aturile inferioare ale atomului. Astfel r¼ amâne un loc vacant în
structura electronic¼ a, care poate … ocupat de un electron de pe o p¼ atur¼ a
superioar¼ a. Prin aceast¼ a tranzi¸tie apare o radia¸tie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material are valori bine determinate radi-
a¸tiile X care apar în acest mod poart¼ a numele de radia¸tii X caracteristice
Dac¼ a apare un loc vacant în p¼ atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart¼ a numele de raze K (Fig ??). Electronii care
ocup¼ a acest loc pot provenii din subp¼ aturile nivelelor L, M, N. La fel se
206
Figura 14.3: Producerea radia¸tiilor X caracteristice
petrec lucrurile când apare un loc vacant în p¼ atura L. Atunci electronii
care ocup¼ a acest loc pot provenii de pe p¼ aturilor nivelelor M, N,...
14.1.2 Atenuarea radia¸tiilor X
Atenuarea poate … de…nit¼ a ca reducerea în intensitate a unui fasci-
col de radia¸tii X care str¼ abate materia prin absorb¸tia sau împr¼ a¸stierea
fotonilor din fascicol. Atenuarea are loc dup¼ a legea Lambert -Bear
1 = 1
0
c
x
unde 1
0
este intensitatea ini¸tial¼ a a radia¸tiei, 1 este intensitatea dup¼ a ce
radia¸tia trece prin materialul considerat pe distan¸t¼ a r, iar j este coe…-
cientul de atenuare liniar. Intensitatea radia¸tiilor reprezint¼ a num¼ arul de
fotoni din fascicol sau indica¸tia unui detector care este introdus în fasci-
colul de raze X. Distan¸ta r se m¼ asoar¼ a în cm iar coe…cientul de atenuare
liniar în cm
1
.
Factorii de care depinde atenuarea radia¸tiilor sunt energia radia¸tiilor
¸si densitatea substan¸tei prin care aceste radia¸tii trec. În general radia¸tiile
cu energia mai mic¼ a sunt mai puternic absorbite astfel c¼ a atenuarea este
mai mare. Substan¸tele cu densitate mai mare (precum oasele) atenueaz¼ a
mai mult radia¸tiile decât substan¸tele cu densitate mai mic¼ a precum ¸te-
suturile. Num¼ arul de electroni din unitatea de volum determin¼ a puterea
de stopare a radia¸tiilor X
207
14.1.3 Detec¸tia radia¸tiilor X
Trecerea radia¸tiilor prin organism le atenueaz¼ a în func¸tie de ¸tesuturile
pe care le str¼ abat. Aceste radia¸tii X atenuate sunt cele ce sunt convertite
în imagini. Procesul se realizeaz¼ a de exemplu prin expunerea unei pl¼ aci
fotogra…ce la aceste radia¸tii. Dac¼ a se utilizeaz¼ a un ecran ‡uorescent
imaginea poate … vizualizat¼ a pe un monitor de calculator.
Exist¼ a trei tipuri de detectori pentru detec¸tia radia¸tiilor X:
a) detectoare care utilizeaz¼ a fenomenul de ionizare
b) detectoare care utilizeaz¼ a fenomenul de ‡uorescen¸t¼ a
c) cele ce utilizeaz¼ a fenomenul de absorb¸tie
Primul tip de detectoare utilizeaz¼ a în principal un gaz care este ion-
izat de radia¸tiile X. Prim m¼ asurarea ioniz¼ arii se determin¼ a intensitatea
radia¸tiilor. Acest tip de detectorii este utilizat în principal pentru moni-
torizarea zonelor în care exist¼ a posibilitatea de apari¸tie a radia¸tiilor ion-
izante.
Cel de-al doilea tip de detectorii utilizeaz¼ a a¸sa numi¸ti intensi…catori
de imagine care sunt dispozitive ce permit ca organismul s¼ a primeasc¼ a
o cantitate de radia¸tii de cel pu¸tin 100 de ori mai mic¼ a decât în lipsa
acestora. În intensi…catorii de imagine razele X determin¼ a electroni care
sunt accelera¸ti pentru a le cre¸ste energia. Electronii determin¼ a la rândul
lor un ‡ux de lumin¼ a care poate … vizualizat pe un ecran TV sau pe
monitorul unui calculator.
Un intensi…cator de imagine (Fig. 14.4) const¼ a: a) un fotocatod a‡at
în apropierea unui ecran ‡uorescent pe care cade ‡uxul de raze X care
a trecut prin pacient. b) lentile electrostatice, d) un ecran ‡uorescent.
Razele X care trec prin pacient cad pe ecranul ‡uorescent producând
un ‡ux luminos. Fluxul luminos cade pe fotocad care emite electroni în
toate direc¸tiile. Electronii emi¸si sunt concentra¸ti cu ajutorul unor câm-
puri electrice produse de a¸sa numitele lentile electostatice pe anod astfel
ca …ec¼ arui punct de pe ecranul ‡uorescent s¼ a îi corespund¼ a un punct
imagine pe ecranul ‡uorescent de ie¸sire. În timpul travers¼ arii intensi…-
catorului de imagine de c¼ atre electronii emi¸si de c¼ atre fotocatod, ace¸stia
sunt accelera¸ti la o diferen¸t¼ a de poten¸tial în jur de 25-35 kV.
Trebuie remarcat ca pentru un debit al dozei de 0,2 jGy/s la intrarea
în intensi…cator corespund 510
5
cuante X pe cm
2
. În fereastra de intrare
are loc o absorb¸tie de 10 % din acestea. Absorb¸tia razelor X în ecranul
‡uorescent, depinde de materialul utilizat, grosimea lui ¸si cantitatea de
208
Figura 14.4: Intensi…cator de imagine
raze X. Aceste ecrane active sunt f¼ acute din iodat de cesiu, fapt ce poate
determina o absorb¸tie de 50 - 70 %. Astfel un ‡ux de 210
5
cuante X/cm
2
r¼ amân disponibile. În total se ob¸tin 250 de electroni per cuant¼ a X astfel
c¼ a fotocatodul emite 5 10
7
electroni cm
2
/s. Fiecare electron accelerat
la 25 kV produce 1000 de cuante de lumin¼ a pe ecranul ‡uorescent de la
ie¸sire. Imaginea ob¸tinut¼ a poate … captat¼ a pe monitorul unui calculator.
14.1.4 Fluoroscopie
Prima genera¸tie de ‡uoroscoape utilizeaz¼ a un ecran f¼ acut din Cu ac-
tivat cu sul…t de cadmiu care emitea lumin¼ a în domeniul galben - verde
al spectrului vizibil. Rezolu¸tia era slab¼ a ¸si examinarea era realizat¼ a de
medic în înc¼ aperi întunecoase. În plus imaginile erau neclare. Aceste
probleme au fost rezolvate cu ajutorul intensi…catorilor de imagine care
au permis în …nal ca s¼ a se ob¸tin¼ a imagini pe un monitor de computer.
209
14.1.5 Angiogra…e
Aceasta este o tehnic¼ a prin care sunt vizualizate vasele de sânge.
Un angiograf digital const¼ a dintr-un tub de raze X, un intensi…cator de
imagine, o diafragm¼ a pentru o controla fascicolul luminos ¸si o camer¼ a
video legat¼ a la un computer. Sistemul este similar cu cel utilizat în
‡uoroscopie cu diferen¸ta c¼ a în vasele de sânge este introdus¼ a o substan¸t¼ a
contrastant¼ a.
14.1.6 Tomogra…e
Fluoroscopia ¸si anginogra…e determin¼ a imagini plane. Imaginile pot
con¸tine ¸si alte structuri fapt ce împiedic¼ a de multe ori capacitatea de a
un diagnostic clar.
Sistemul a fost dezvoltat în mod independent de Godfrey N. Houns…eld
¸si Dr. Allan McCormack care au ob¸tinut premiul Nobel în 1979. Sis-
temele de raze X normale produc doar imagini într-un plan, iar infor-
ma¸tia în adâncime este pierdut¼ a. Tomogra…e computerizat¼ a a rezolvat
problema prin achizi¸tionarea de imagini produse de raze X din jurul
obiectului. Un computer proceseaz¼ a aceste imagini ¸si produce o imagine
a obiectului original printr-un proces numit reconstruc¸tie.
P¼ ar¸tile unui unei tomograf cu raze Xsunt; sursa de radia¸tii, detectoare
¸si computerul pentru prelucrare semnalului. Sursa de radia¸tii X este
mobil¼ a ¸si este plasat¼ a pe o ¸sin¼ a circular¼ a astfel ca ea s¼ a se poat¼ a rotii în
jurul corpului pacientului. O sec¸tiune printr-un tomograf este prezentat¼ a
în Fig. 14.5.
Sursa emite un fascicol colimat care poate iradia corpul. Atunci când
se realizeaz¼ a o rota¸tie complet¼ a a corpului se realizeaz¼ a sute de mii de
imagini. Fiecare înregistrare con¸tine informa¸tii privind coe…cientul de
atenuare pe diferite direc¸tii. Corpul examinat se împarte în elemente
spa¸tiale numite voxeli (pixeli sunt elementele din plan). Pentru a real-
iza imaginea …ec¼ arui voxel se folosesc algoritmi care stabilesc razele ce
interac¸tioneaz¼ a cu voxelul respectiv. Dup¼ a prelucrare se ob¸tine o imag-
ine a unei sec¸tiuni în pacient Imaginea este una bimensional¼ a. Pentru
ob¸tinerea unei imagini tridimensionale pacientul este translatat ¸si apoi
se asambleaz¼ a datele ob¸tinute pentru diverse sec¸tiuni. În Fig. 14.6 este
prezentat¼ a imaginea unui tomograf iar în Fig. 14.7 sunt prezentate imag-
ini succesive ob¸tinute cu un tomograf asupra unei vertebre. Osul este alb
210
Figura 14.5: Sec¸tiune printr-un tomograf
în timp ce ¸tesuturile al¼ aturate precum cartilajele ¸si mu¸schi apar în tonuri
de gri.
Actualmente s-au introdus instala¸tii în care înregistarea se face în
spiral¼ a. În acest caz pacientul este în repaus iar sursa de radia¸tii si
detectorii se rotesc solidar în jurul pacientului.
14.2 Tomogra…e computerizat¼ a RMN (re-
zonan¸ta magnetic¼ a de spin)
RMN-ul este o tehnic¼ a tomogra…c¼ a care produce imagini a interiorul
corpului prin m¼ asurarea semnalelor emise prin rezonan¸t¼ a magnetic¼ a nu-
clear¼ a. Un semnal de radiofrecven¸t¼ a este emis c¼ atre pacient, iar corpul
acestuia emite la rândul lui un nou semnal de radiofrecven¸t¼ a. Semnalul
emis este procesat ¸si se ob¸tine imaginea corpului pacientului.
Fenomenul de rezonan¸t¼ a magnetic¼ a de spin a fost pus în evidente în
anul 1946 de Bloch ¸si Purcell. În anul 1973 imagini prin RMN au fost
211
Figura 14.6: Tomograf
Figura 14.7: Imagini pentru diverse sec¸tiuni ale unei vertebre cu ajutorul unui
tomograf
212
ob¸tinute de Laterbur ¸si Mans…eld.
Tehnica produce imagini cu un contrast mai mare decât cea a tomo-
gra…ei computerizate. În plus în cazul RMN -ul nu se utilizeaz¼ a radia¸tii
ionizante fapt ce face ca procedeul s¼ a …e f¼ ar¼ a nici un risc pentru pa-
cient. În locul razelor X RMN-ul utilizeaz¼ a un câmp magnetic puternic
care determin¼ a o aliniere a atomilor în interiorul corpului. Câmpurile
de radiofrecven¸t¼ a sunt utilizate pentru a modi…ca aceast¼ a aliniere fapt
ce determin¼ a ca nucleele s¼ a produc¼ a un câmp magnetic rotitor care este
detectat de receptorii din interiorul scanerului.
Rezonan¸ta magnetic¼ a
Particulele subatomice (protonii ¸si neutronii) se comport¼ a ca ni¸ste
dipoli magnetici cu un pol nord ¸si unul sud. Un dipol magnetic este car-
acterizat de o m¼ arime numit¼ a moment magnetic Într-un câmp magnetic
momentul magnetic se orienteaz¼ a paralel ¸si în acela¸si sens cu câmpul
magnetic. Dac¼ a dou¼ a particule sunt aduse în apropiere una fa¸t¼ a de alta
momentele magnetice ale particulele se orienteaz¼ a în sensuri opuse ¸si î-¸si
anuleaz¼ a reciproc câmpurile magnetice. Anumite nuclee precum Hidro-
genul 1 Heliul 3 ¸si Carbon 13 au un num¼ ar impar de protoni sau neutroni
, astfel c¼ a exist¼ a o particul¼ a neîmperecheat¼ a care determin¼ a un moment
magnetic. Acest moment magnetic este momentul magnetic caracteristic
întregului nucleu. Astfel nucleul respectiv are propriet¼ a¸ti magnetice.
Momentul magnetic al unei particule este legat de momentul cinetic
propriu al particulei care poart¼ a numele de spin. Momentul cinetic este
legat de mi¸scarea de rota¸tie a particulei respective. Totu¸si în cazul partic-
ulelor subatomice precum protonii ¸si neutronii aceasta este o proprietate
intrinsec¼ a a particulei respective. În plus pentru acestea spinul nu poate
avea decât dou¼ a orient¼ ari una "în sus" ¸si una "în jos". Acela¸si lucru se
petrece ¸si cu momentul magnetic. S-a stabilit experimental ¸si teoretic
c¼ a atunci când nucleele se a‡¼ a într-un câmp magnetic puternic momen-
tul magnetic al nucleului sufer¼ a o mi¸scare de precesie în jurul direc¸tiei
câmpului magnetic (Fig. 14.8).
Frecven¸ta .
0
cu care are loc precesia este direct propor¸tional¼ a cu in-
duc¸tia câmpului magnetic 1. Într-un câmp magnetic de 1 Tesla (unitatea
de m¼ asur¼ a a induc¸tiei câmpului magnetic) frecven¸ta precesiei este de 42,6
MHz pentru un proton adic¼ a pentru nucleul de hidrogen. Aceast¼ a val-
oare difer¼ a de la nucleu la nucleu. În acest câmp magnetic o parte din
magne¸tii nucleari se orienteaz¼ a pe direc¸tia câmpului ¸si în acela¸si sens cu
acestea, iar ceilal¸ti în sens contrar. Este su…cient¼ a o mic¼ a diferen¸t¼ a în-
213
Figura 14.8: Mi¸scarea de precesie a momentului magnetic al unui proton
tre num¼ arul nucleelor orientate într-un sens ¸si altul, pentru a da na¸stere
unei magnetiz¼ ari nete. În cazul aplic¼ arii câmpului magnetic static cei
mai multe nuclee care au energie mic¼ a se orienteaz¼ a în direc¸tia câmpului
magnetic. O mic¼ a parte dintre nuclee (cele cu energie mare) se orien-
teaz¼ a în sens contrar câmpului magnetic. Rezult¼ a o magnetizare net¼ a în
sensul câmpului magnetic. Magnetizarea este o m¼ arime egal¼ a cu suma
momentelor magnetice din unitatea de volum.
Aplicând un puls de radiofrecven¸t¼ a cu o frecven¸ta egal¼ a cu cea de
precesie, pe o direc¸tie ce face 90
o
cu câmpul magnetic face ca nucleele
de hidrogen ¸si numai cele de hidrogen s¼ a rezoneze. Nucleele de hidrogen
absorb energie de la puls ¸si cre¸ste num¼ arul de nuclee al c¼ aror moment
magnetic este antiparalel cu câmpul magnetic. Dac¼ a o cantitate de en-
ergie corespunz¼ atoare este cedat¼ a hidrogenului atunci num¼ arul nucleelor
cu momentul magnetic orientat în sens contra cu câmpul magnetic devine
egal cu num¼ arul de nuclee. Apare o magnetizare perpendicular¼ a pe di-
rec¸tie perpendicular¼ a pe direc¸tia câmpului magnetic static. În Fig. 14.9
este prezentat modul în care se ob¸tine magnetizarea transversal¼ a. Ast-
fel se însumeaz¼ a magnetizarea atomilor cu momentul magnetic în sus ¸si
magnetizarea atomilor cu momentul magnetic în jos. Totu¸si momentele
214
Figura 14.9: Magnetizarea ob¸tinut¼ a în cazul aplic¼ arii câmpului de ra-
diofrecven¸t¼ a. M
s
reprezint¼ a magnetizarea datorat¼ a de nucleele al c¼ aror mo-
ment magnetic este în sus, M
j
este magnetizarea datorat¼ a nucleelor al c¼ aror
moment magnetic este în jos ¸si M este magnetizarea total¼ a.
magnetice ¸si magnetiz¼ arile sunt pu¸tin înclinate fa¸t¼ a de direc¸tia câmpului
magnetic. Acest fapt face ca s¼ a apar¼ a magnetizarea transversal¼ a.
Câmpul de radiofrecven¸t¼ a determin¼ a de asemenea ca rota¸tia de pre-
cesie a momentelor magnetice nucleare s¼ a se realizeze în faz¼ a (adic¼ a
toate momentele magnetice s¼ a aib¼ a aceia¸si mi¸scare de precesie). Aceasta
înseamn¼ a c¼ a vectorul net de magnetizare care este perpendicular pe di-
rec¸tia câmpului magnetic extern, execut¼ a o mi¸scare de precesie ca ¸si
momentele magnetice ale nucleelor individuale. Frecven¸ta de precesie
a magnetiz¼ arii totale este egal¼ a cu frecven¸ta de precesie a momentelor
magnetice individuale.
Detectorul de imagine a aparatului RMN este o bobin¼ a electromag-
netic¼ a. Ea este plasat¼ a la 90 de grade fa¸t¼ a de câmpul magnetic net. Ea se
a‡¼ a în planul transversal în timp ce câmpul magnetic este în plan orizon-
tal. Precesia vectorului magnetizare total¼ a induce o tensiune în bobin¼ a.
Acesta este semnalul RMN. În Fig. 14.10 este prezentat¼ a bobina ¸si mag-
netizarea net¼ a care execut¼ a o mi¸scare de precesie în plan orizontal.
Deoarece mi¸scare de precesie este una periodic¼ a ea induce un curent
alternativ în bobin¼ a. Când pulsul electromagnetic înceteaz¼ a protonii
încep s¼ a piard¼ a energie ¸si diferen¸ta dintre num¼ arul de nuclee cu spini
orienta¸ti în sensuri opuse cre¸ste pân¼ a când magnetizarea total¼ a nu mai
cade în planul orizontal. Atunci semnalul MR scade exponen¸tial. Re-
215
Figura 14.10: Câmpul magnetic net execut¼ a o mi¸scare de precesie în plan
orizontal în timp ce bobina se a‡¼ a în plan vertical.
laxarea este caracterizat¼ a prin timpul de relaxare longitudinal¼ a (timpul
de relaxare este timpul dup¼ a care magnetizarea pe direc¸tia paralel¼ a cu
câmpul revine la valoare 0,63 din valoare dinaintea aplic¼ arii pulsului de
radiofrecven¸t¼ a).
Un alt timp de relaxare este timpul de relaxare pe direc¸tie transversal¼ a
(orizontal¼ a). Acesta este timpul dup¼ a care magnetizarea transversal¼ a
scade la valoarea 0,37 din valoarea sa dup¼ a excitare. (Fig. ??)
Trebuie remarcat c¼ a pentru diverse tipuri de nuclee nu numai timpii
de relaxare sunt diferi¸ti ci ¸si frecven¸tele de precesie.
În tomogra…a RMN pacientul este introdus într-o incint¼ a în care se
realizeaz¼ a un câmp magnetic uniform ¸si constant creat cu ajutorul unei
bobine r¼ acite cu ap¼ a, apoi asupra pacientului se trimit pulsuri de radiofre-
ceven¸t¼ a care au ca rezultat apari¸tia unor semnale în bobinele detector.
14.3 Ecogra…a
Ecogra…a este una din metodele imagistice care utilizeaz¼ a ultrasunete.
Ultrasunetele sunt unul dintre cel mai utilizate instrumente pentru a
vizualiza interiorul corpului uman de cel pu¸tin 50 de ani. Diagnoza
cu ultrasunete utilizeaz¼ a pulsuri de ultrasunete cu frecven¸te de 1 MHz
ob¸tinute cu ajutorul unui traductor piezoelectric. Ele sunt direc¸tionate
c¼ atre organul ¸tint¼ a. Ca ¸si alte tipuri de unde , ultrasunetele se pot re-
‡ecta, absorbi ¸si transmite. În cazul ecogra…ei unde re‡ectate sunt cele
216
Figura 14.11: Evolu¸tia magnetiz¼ arii longitudinale dup¼ a anularea câmpului
magnetiz¼ arii transversale.
Figura 14.12: Evolu¸tia în timp a magnetiz¼ arii transversale dup¼ a încetarea
semnalului de radiofrecven¸t¼ a.
217
utilizate pentru crearea imaginii, Intensitatea undelor re‡ectate ¸si tim-
pul de întârziere pot … analizate pentru a ob¸tine informa¸tii cu privire
la organele interne ¸si mediul care le încojoar¼ a. Absorb¸tia ultrasunetelor
este fenomenul care limiteaz¼ a rezolu¸tia ecogra…ei. De¸si în principiu o re-
zolu¸tie bun¼ a se poate ob¸tine atunci când se utilizeaz¼ a frecven¸te mai înalte
, aceste lucru nu este posibil deoarece cu cât cre¸ste frecven¸ta undelor cu
atât acestea sunt mai puternic absorbite. Exist¼ a mai multe moduri în
care un scaner cu ultrasunete poate opera:
Modul de operare A
Aceasta este o tehnic¼ a în care un singur traductor scaneaz¼ a de-a lun-
gul unei linii în corp, ecourile rezultate …ind reprezentate în func¸tie de
timp. Aceast¼ a tehnic¼ a este utilizat¼ a pentru determinarea m¼ arimii or-
ganelor interne.
Modul de operare B
În acest caz sunt utilizate mai multe traductoare a¸sezate în linie care
scaneaz¼ a un plan din corp, rezultatul …ind prezentat pe un monitor.
Modul de operare M
Este utilizat pentru înregistrare organelor interne. Aceast¼ a tehnic¼ a
este utilizat¼ a pentru a pune în eviden¸t¼ a mi¸sc¼ arile f¼ atului.
14.4 Ultrasonogra…a Doppler
Aceast¼ a modalitate de scanare se bazeaz¼ a pe efectul Doppler. Efectul
Doppler const¼ a din modi…carea frecven¸tei unei unde înregistrat¼ a de un
observator atunci când sursa undei este în mi¸scare. Efectul se observ¼ a
¸si când sursa este în repaus iar observatorul în mi¸scare. Modi…care în
frecven¸t¼ a a undei depinde de viteza de mi¸scare a observatorului sau a
sursei undei, precum ¸si de direc¸tia de mi¸scare a acestora. Pornind de
aceste considerente se demonstreaz¼ a c¼ a dac¼ a se trimite o und¼ a sonor¼ a pe
o structur¼ a în mi¸scare frecven¸ta undei re‡ectate este mai mic¼ a sau mai
mare de cea a undei emise în func¸tie de faptul c¼ a structura se dep¼ arteaz¼ a
sau se apropie de sursa undei. Modi…carea frecven¸tei undei este func¸tie
este func¸tie de viteza de deplasare a structurii studiate. O astfel de
tehnic¼ a este utilizat¼ a la pentru m¼ asurarea vitezei de deplasare a sângelui
¸si deci a debitului de sânge. Instala¸tia care permite m¼ asurarea vitezei
sângelui const¼ a din dou¼ a cristale piezoelectrice dinte care primul emite
unda incident¼ a iar cel de-al doilea recep¸tioneaz¼ a unda re‡ectat¼ a.