"

ION CONSTANTIN
DIN ISTORIA POLONIEI Ş A Ţ
ROMÂNO-POLONE
L
D J(J\I'
 
(



Corectura: Radu Ă Ţ
Coperta ş tehnoredactarea: Marian T  
ISBN: 973-8369-37-1
Tipar: Tipografia SEMNE "9.t
ION CONSTANTIN
DIN ISTORIA POLONIEI
Ş A   Ţ
ROMÂNO-POLONE
Cuvânt înainte de prof univ. dr. Georgeta FILITTI
Editura Biblioteca ş
2005
Descrierea CIP a Bibliotecii ţ a României
CONSTANTIN ION
Din istoria Poloniei ş a ţ româno-polone /
Ion Constantin: cuv. înainte: Georgeta Filitti. - ş
Biblioteca ş   2005
Bibliogr.
Index
ISBN 973-8369-37-1
I. Filitti. Georgeta (pref.)
9-l-(·B8)
327(-l-98A38)
ă ne ş vecinii!
'Imaginea celuilalt abordare ă ă ş atât de ţ ă
în lumea istoricilor de ă ş ă ş în autorul ă ţ de ţ ă un
exeget avizat. Aflat în ţ ă de diplomat în ţ de
istoria ă se ă ş în ş timp de specialist în istoria
ă a Europei ă ă   Ion Constantin ă un ghid
ă ce poate interesa nu doar lumea ş ci ş
publicul larg cultivat. Reperelor ţ care ă istoria
statului polonez li se ă schematica trecere în ă a ţ
bilaterale. Aici cititorul român e îndemnat la ţ   la ă ş
judecarea elementelor identitare ce definesc matricea ă a
celor ă popoare. ă Polonia ş România, aflate în ş ă
ă   de confruntare a unor mari puteri, ă similitudini
dar ş deosebiri notabile. ţ lor la stimuli ex1emi ă ă
pot genera ţ interesante asupra devenirii istorice statale.
Cultura de ă ă ă de rigorile catolicismului
într-un caz, cea de ţ ă ă prin intermediul
bisericii ortodoxe într-altul. ă în Evul Mediu, ă ă ţ
statale deosebite, aflate adeseori în raporturi antagonice. La unii s-a
ajuns la anihilare. Ia ţ la ţ ă cu cel mai tare, în ţ ă
imperiile ă habsburgic, ţ   otoman.
Dar ş Polonia ş România renasc, întregite, unificate, ă
primul ă mondial. Din nou ă   interesele le-au obligat
ă coopereze. Dar realitatea nu trebuie ă ă la modul
general vorbind, cele ă ţ ă nu au avut litigii teritoriale ş
comunicarea ă a ă parte dintr-un comportament de ţ ă
europene, sistemul de ţ în care au intrat nu a fost totdeauna
comun.
În acest context. proba de foc, în care s-au amestecat
tragedia. disperarea, ă Iimanului cu generozitatea, ospitalitatea
ţ ă mâna ă de un frate ş   a ă acel
septembrie '39 însângerat pentru polonezi. ă ă între ş
5
ş ş în timpul ă   Polonia s-a aflat, ă 1945, ă de
o Românie, ă ş ea, Rusiei sovietice.
Ş din nou vecinii au suportat ş rigori dar au ţ
cel mai adesea diferit. Democratizarea mai timpurie a Poloniei,
desprinderea de Moscova ş la presiunea ă a diasporei
sale au ă ca reorientarea spre Europa ă ă o realitate
ă pe malurile ş ă din sistemul totalitar,
ţ unei ţ bine ă în jurul ă ţ ş a unei
intelighenrii dramatic implicate în soarta ţ ă constituie, ş cum
ă ş Ion Constantin, un ă model de succes.
ă ţ ă din 1989, ă ş cu convulsii
prelungite vreme de doi ani, a ă pe ţ ţ ţ ă de ce se
întâmpla în ţ carpato-danubiano-pontic, ă ă încet-încet
lucrurile se ă ş ă ş românii pot privi spre modelul
polonez.
Judecate din ă ă cele ă ţ ă   în pofida
unor deosebiri, a ţ politice din momente de ă ale
ă   ţ ă ă ţ   ă ţ reciproce în" ceea ce ş
valorile spirituale, ca ş ă ţ largi de cooperare ă
au sumedenie de ţ comune. ca ş capacitatea de a construi
ă Acesta e mesajul transmis de cartea de ţ ă ş care ar trebui
ă fie un început în a ne ş în ş mod ţ vecinii.
Prof. univ. dr. Georgeta FILITTI
6
Partea 1
Polonia - Istorie. ţ   Integrare
Capitolul 1
Date generale despre Republica ă
1. Coordonate geografice
Denumirea ă Republica ă (Rzeczpospolita
Polska).
Situarea: În Nordul Europei Centrale ş se ă la
nord cu Marea ă ş Rusia, la est cu Lituania, Belarus ş Ucraina.
la sud cu Republica ă ş Slovacia. iar la vest cu Gennania.
ţ 312.677
ţ (2000): 38.639.000 locuitori, cu o densitate de
123.5 persoane/km
1
. Din totalul ţ   98% o ă po-
lonezii. restul fiind germani. ucraineni, ş   slovaci, cehi.
Iituanieni ş ş Aproximativ 15 milioane de polonezi ă În
ă ă   în ă ţ din Statele Unite, Rusia ş alte ţ ă din
fosta Uniune ă precum ş în Germania, ţ   Canada.
Brazilia, Australia ş Marea Britanie.
Religia: ş ă 95% din ă ţ polonezi ţ Bisericii
Romano-Catolice, care ş manifestat ţ ă din secolul al
X-lea. când Polonia a fost ă la ş Papa Ioan Paul al
II-lea a fost de origine ă
Limba ă ă ă ă ţ
grupului apusean al limbilor slave. ş alfabetul cu caractere
latine. ţ numeroase dialecte. unele dintre ele reprezentând o
ă ă Între ă ş ă sau ă Mi-
ă ţ etnice ă   pe ă limba ă   ş propriul lor
idiom.
ă ă ţ ă Il noiembrie 1918, ziua Indepen-
ţ Alte ă ă importante sunt: ă (25 decembrie):
Anul Nou (1 ianuarie); Ziua Muncii (1 mai): Ziua ţ
Poloneze (3 mai ). care ă ratificarea primei ţ a
Poloniei (179 1), ă ă pe baza ideilor ţ franceze.
Una dintre ă ă ţ poloneze este Festivalul
"Wianki" ('"Cununa'"). care se ş ă la 23 iunie.
Drapelul: ă benzi orizontale - ă ş ş
9
Moneda ă Ziot (Zloty) = 100 Groszy; din ianuarie
2006 - Euro.
Capitala: ş (Warszawa), ă în Marea Câmpie
ă   pe râul Vistula, ă aproximativ l.638.000 de
locuitori (2000). ş ă din secolul al XIII-lea, este în secolul
ă ş ţ cnezatului Mazovia, devine în 1596 capitala
Regatului Polon. ă a Marelui Ducat al ş (1807 -
1813), apoi a Regatului Polon inclus în Rusia ţ ă (1815 - 1918),
ş devine capitala Republicii Polone independente în 1918.
Distrus în timpul celei de-a doua mari ţ mondiale (1944),
ş este reconstruit ă ă
Alte ş importante: L6dz, centrul industriei tex1ile
poloneze; Cracovia, centru cultural ş industrial; Poznan, centru
industrial ş locul de ă ş ă a târgului comercial
ţ Gdansk, centru portuar ş ş naval; Katowice,
centru minier ş industrial.
ţ naturale: Partea ă a teritoriului Poloniei este o
ă câmpie, cu altitudinea medie de 150 m. Spre sud ă
zona ş ş masivele de ă altitudine. Pe teritoriul Poloniei
sunt ţ ţ în Vest ş ţ Nordici în est. Clima este
ă Principalele fluvii sunt Vistula ş Odra. ă ă
circa din ţ ţ ă
În subsolul Poloniei se ă însemnate resurse de ă  
minereu de fier, cupru, zinc, plumb, gaze naturale. argint, sare, sulf,
potasiu, petrol, ă etc. Principalele resurse agricole sunt : secara,
ă   grâul, orzul, cartofii, sfecla de ă   inul, legumele, tutunul,
lemnul.
2. Organizarea de stat
Polonia este ă   potrivit Legii ţ din 17
octombrie 1992, ă în vigoare la 8 decembrie 1992.
Puterea ă este ă de ş   ales prin vot
popular, pentru cel mult ă mandate consecutive a câte cinci ani
fiecare, ş de ă guvern.
ţ ţ ă este ă de Cancelaria
ş   ş acesteia având rang de ministru de stat.
ş este reprezentantul suprem al statului în ţ
interne ş ş comandantul suprem al ţ Armate.
10
În anumite ţ are puterea de a dizolva Parlamentul ş de a
organiza noi alegeri. ă de asemenea, ţ guvernului,
având drept de veto la numirea ş ş este ş
Consiliului de Securitate ţ ă organ consultativ în domeniul
ă ţ statului.
Primul-ministl1t este numit de ş ţ ă ş conduce
Consiliul de ş Guvernul are ţ ca, în decurs de 14 zile
de la numire, ă prezinte Seimului programul ă ş ă ă votul de
încredere. În cazul în care votul de încredere nu este ţ Seimul
ă un nou ş al Consiliului de ş ş guvernul
propus de acesta, care este învestit apoi de ş
Puterea ă este ă de un parlament bicameral,
ă din Seim (Camera ă ş Senat (Camera ă
- Seimul este reprezentat de 460 de ţ ş prin vot
direct, universal ş egal, pentru un mandat de patru ani, ă
sistemul ă ţ Activitatea Seimului
este ă de ş acestui forum ş   ş de
comisiile de specialitate.
- Senatul este ă din 100 de membri ş de asemenea,
prin vot popular pentru o ă de patru ani.
Seimul ş Senatul ă ă sub conducerea
ş Seimului, formând Adunarea ţ ă Organul suprem
de control în stat este Camera ă de Control, ă
Seimului.
Puterea ă ă este ă de Curtea ă
ă ă din patru compartimente: penal, civil, administrativ, ă
ş ţ ă ă Cei peste 100 de membri ai ă sunt ş de
ă Consiliul ţ al Puterii ă ş ş ţ pe ţ ă de
ă ş ţ ă Curtea ă este ă de "primul
ş care este desemnat de Seim la recomandarea ş
statului.
Partidele politice cele mai reprezentative sunt:
- ţ Stângii Democrate (SLD);
- ţ ă (SDPL):
- Uniunea Muncii (UP);
- ţ ă Solidaritatea (AWS);
- Uniunea ă ţ (UW);
- Partidul Ţ ă ă Polonez (PSL);
- ş pentru ţ Poloniei (ROP).
11
3. Organizarea ă
La nivel local, Polonia era ă ă în 1998, printr-
un sistem de 49 de provincii (voievodate), fiecare provincie purtând
numele ş sub ţ ă se ă Voievodatele erau
ă ţ în aproximativ 2.460 de ş ş comune ("gminy")
administrate de guvernatori locali ş ă voievodale, membrii
ă voievodale fiind ş de consiliile populare ale ş ş
comunelor respective.
Potrivit legii referitoare la ă ţ administrativ-terito-
ă a ţ ă ă în anul 1998, ă de voievodate a fost
redus la 16. Acestea sunt: Knjowsko-Pomorskie (Bydgozcz - Torun),
Lubuskie (Gorz6w Wielkopolski - Zielona G6ra), LOdzkie (LOdz),
Opolskie (Opole), (Kielce), Warminsko-Mazurskie
(Olsztyn), Wielskopolskie (PoznaiI), Zachodnia-Pomorskie (Szcze-
cin), Dolnoslqskie (Wroclaw), Lubelskie (Lublin), Malopolskie (Cra-
covia), Podkarpackie (Rzesz6w), Podlaskie (Bialystok), Pomorskie
(Gdansk),   ş ş Slqskie (Katowice).
4. Economia
Înaintea celui de-al doilea ă mondial, principala ă
a economiei poloneze era agricultura, iar în timpul regimului
comunist s-a pus accentul pe ramura ă
La ş anilor '70, Polonia s-a confruntat cu o serie de
probleme economice provocate de recoltele slabe, numeroase
ş ă sociale, lipsa bunurilor de consum, tehnologia ă ş ă
ş ţ precum ş datoriile externe extrem de mari.
In decembrie 1989, noul guvern condus de sindicatul
"Solidaritatea" a lansat un program de ă menit ă transforme
economia ă într-o economie de ţ ă S-a ţ la controlul
ţ ş s-a introdus impozitul pe salariu. ă unele
întreprinderi de stat au fost transformate în companii cu capital mixt,
iar altele au fost trecute pe lista de privatizare sau ă de
investitori ă Restructurarea economiei poloneze a atras ă
sine concedieri masive ş o ş ă a ş Produsul
Intern Brut (PIB) a ă considerabil În 1990 ş 1991.
12
Între 1992 - 1996, economia Poloniei a început ă se
redreseze, PIB-ul anual înregistrat în ă ă cunoscând o
ţ ă ă ţ ă a crescut cu aproximativ 12
procente în anii ă determinând o ă ă a
ş ş ţ
Polonia este ă "Tigrul Europei Centrale", întrucât
ă ă ă unul dintre ritmurile cele mai înalte de ş
ă de pe continent, investitorii ă apreciind ă în ă
ţ ă contextul economic ş social-politic a devenit tot mai favorabil.
mai ales ă aderarea la UE, în mai 2004.
Principalele ramuri industriale sunt: ă (cu o
pondere de circa 6,6% în ţ ă dispunând de
importante ă ţ în domeniul ţ de ş
automobile, material rulant, echipamente de calcul, aparate ş echipa-
mente electronice ş electrotehnice); ă (6,6% din ţ
ă   ă o ă ă de materiale pentru ţ de
ş ă ş ă chimice, insecticide, pesticide, ţ ş
cosmetice; industria minerale lor, care ă ă ţ de pro-
ţ a materialelor de ţ ş a articolelor din ă ţ ă ş
ă (reprezentând 5,4% din ţ ă   industria de
prelucrare a lemnului ş hârtiei (2%): industria ş ă (5,8%), care
ă importante ă ţ de ţ în domeniul textilelor,
ţ ş articolelor de ă industria combustibililor, care
ă 7,8% din ţ ă cuprinzând industria ex-
ă ţ de combustibili lichizi ş solizi, ţ ş
ţ energiei electrice ş termice.
ş a cunoscut o ă ă ă 1989. din cauza
concedierilor masive, în urma ajutorului primit de la Banca
ă sectorul minier a fost restructurat ş modernizat, Polonia
ă printre liderii ă de antracit ş sulf.
Sectorul energetic a fost restructurat în peste 100 de
companii, în conformitate cu normele ecologice. Controlul asupra
acestor companii este ţ de stat. Deoarece rezervele de ţ ţ ale
Poloniei sunt limitate, acesta este importat în mare parte, pe mare. din
Golful Persic, Africa de Nord. Norvegia ş Marea Britanie. precum ş
din fosta Uniune ă prin conducta care ă din Rusia ş
ă Belarus, ajungând la ă ă din Plock
(centrul Poloniei).
Agricultura dispune de o ţ ă ă de peste 18.000
de hectare ş se ă mai ales în zona Câmpiei Centrale;
13
circa 80% din terenul agricol ă ă individuale.
Sectorul agricol include culturile de cereale (grâu, ă orz, ă  
de cartofi, ă de ă oleaginoase, ţ ă
Silvicultura este o ă ă a economiei poloneze,
aproximativ 28% din teritoriul Poloniei fiind acoperit de ă
Polonia ă ă ţ importante de produse lemnoase, în special
lemn pentru fabricarea hârtiei, în ţ ă scandinave, Austria,
Germania.
ţ a fost orientat ă dezvoltarea schimburilor cu
statele occidentale, printre care Germania, SUA, ţ Marea
Britanie ş Italia. Importurile ş exporturile includ produse ale
industriei constructoare de ş produse metalurgice, chimice,
combustibili ş energie, produse agroalimentare, minerale.
Turismul s-a dezvoltat în ultimii ani, principalele puncte de
ţ fiind ţ de pe coasta ă Baltice, ţ ţ ş
ţ precum ş numeroasele locuri istorice ş ţ culturale.
5. ţ ţ
Polonia ă o ă ă de pace ş stabilitate,
ă în ţ ş numeroasele contacte stabilite la nivel
bilateral, regional ş ţ prin angajarea sa în cadrul pro-
gramelor de promovare a ă politice, economice ş militare.
Astfel, Polonia este ă a numeroase ţ economice ş
politice printre care ONU ş organismele sale,
ţ ă a ţ Consiliul Europei, Banca Euro-
ă pentru ş Dezvoltare, ţ pentru Co-
operare ş Dezvoltare ă De asemenea, face parte din
Grupul de la ş ţ ă (ICE) ş Acordul
Central European de ţ Liber (CEFfA).
La Summitul de la Madrid, din iulie 1994, Polonia a fost
ă ă de Republica ă ş Ungaria, în primul grup de state
care au aderat. apoi, în 1999, la ţ ă
Din mai 2004 Polonia este ă a Uniunii Europene.
14
Capitolul II
ă istorie a Poloniei din cele mai vechi timpuri
ş ă În epoca ă
1. Originile proto-slave
Cele mai vechi urme ale ă ţ umane pe teritoriul cuprins
între Vistula ş Odra ă de circa 100.000 de ani Î.Chr. Omul de
Neanderthal a fost prezent în acest ţ îndeosebi în actuala ă
de sud a Poloniei. Cele mai vechi ş ă ale lui Homo Sapiens În
Polonia au fost datate în era ă (8.000 - 5.500 de ani î.Chr.),
fiind edificate de popoarele migratoare ţ Culturii Bazinului
ă
Cu timpul - în parte ş ă incursiunilor diverselor triburi
din Asia - locuitorii actualului teritoriu al Poloniei au început ă se
organizeze în grupuri sociale mari ş ă ş ă ş ă
fortificate. Un exemplu este cel descoperit la Biskupin (secolul al
VIII-lea î.Chr.), constând dintr-un refugiu Înconjurat de palisade,
având o ţ de circa 1.000 - 1.200 de oameni.
Mai târziu, Începând din veacul al VI-lea Î.Chr., teritoriul
viitorului stat polonez a devenit ţ raidurilor triburilor de ţ ş
ţ din est ş a triburilor de ţ ş germani din vest. Adesea
invadatorii s-au asimilat cu locuitorii indigeni ş au ă în
teritoriile cucerite.
În afara aspectului distructiv, aceste invazii au adus cu sine
elementele unei ţ mai avansate ş au încurajat ţ
Primele indicii despre "drumul chihlimbarului" - ă ă
care lega Marea ă de Roma ş Bazinul Mediteranean - ă
din secolul al V-lea î.Chr.
Referirile cele mai vechi privitoare la teritoriile poloneze apar
în operele autorilor romani ş bizantini din secolele 1 ş II d.Chr.
(Tacitus, Ptolemeu, Pomponius Mela. Iordanes. Procopius din
Caesarea). În secolul al VI-lea d.Chr. au sosit pe teritoriul actualei
Polonii triburile slave care au devenit treptat grupul dominant în acest
ţ Triburile slave au ridicat centre administrative puternice (Ia
Wislica, Poznan ş Gniezno) cu structuri de putere bazate pe
ă tribale în frunte cu un ş suprem, construind, ă  
15
puncte comerciale cum sunt cele de la Szczecin ş Wolin, cât ş
ă ş religioase   ă ă De asemenea, ele au avut un
rol de ă împotrivindu-se invaziilor triburilor nomade din Asia
ş atacurilor vecinilor din Moravia Mare.
În jurul anului 850 d.Chr., în lucrarea Descriptio civitatum et
regionllm ad septentrionalem plagem Danubii (Descrierea ş
ş regiunilor de la Nord de ă geograful Bavarus ă
câteva triburi slave care locuiau în bazinul dintre Vistula ş Odra.
Numele polonezilor provine de la vechiul trib slav al polonilor -
"locuitori ai zonelor de câmpie".
2. Formarea statului polonez
Volumul în ş al ţ a contribuit la dezvoltarea
ş ă de-a lungul rutelor comerciale care trebuiau ă în ţ
invaziilor ă A crescut puterea ş tribali, cu ţ ă
în regiunea Wielkopolska (Polonia Mare), unde triburile de poloni au
ajuns rapid la o ă ţ ă la mijlocul secolului al X-lea
s-au extins în est (Mazowia) ş vest (regiunile Lubusz ş Lusatia).
Primele organisme politice aveau caracterul unor ţ etnice,
constituite în special în jurul ă ţ Treptat polonezii ş
subordonat triburile slave vecine, punând bazele unui stat cu un
sistem administrativ eficient.
Prin unificarea micilor principate feudale, în a doua ă a
secolului al X-lea, a luat ţ ă statul polon, sub conducerea lui
Mieszko 1 (cea. 960 - 992) din dinastia ş eare în 966 a
adoptat ş latin. Anul 966 este considerat începutul statului
centralizat ş independent polonez, ă modelul altor state din
Europa ş ă Între anii 972 ş 990, statul polonez, dispunând de
sprijinul Bisericii, ş ş prin ă de cucerire teritoriul,
absorbind Pomerania, Polonia ă (Lesser) ş Silezia.
Procesul de unificare a teritoriilor polone s-a ă ş în
timpul fiului lui Mieszko 1, Boleslaw 1 cel Viteaz (Chrobry) (992 -
1025), care ş extins autoritatea în sud. anexând Cracovia ş
Sandomir, ş în est, unde a cucerit teritoriile de pe Bugul Superior.
În baza ă cu ă gennan Ono al III-lea, ă
congresul de la Gniezno (1000), Boleslaw 1 cel Viteaz
ş ţ bisericii poloneze; s-au creat arhi-
episcopatul de Gniezno ş episcopatele de Cracovia, PoznaiJ.,
16
Wroclaw ş Kolobrzeg. În acest fel s-a consolidat ţ
ţ ă a principelui polon, el fiind considerat partener al
planurilor anexioniste ale Imperiului german. În atari ţ   în
anul 1025, Boleslaw I cel Viteaz se ă rege al statului
polon independent.
Primul ă al secolului al XI-lea este apreciat ca o ă
ă a procesului de edificare a statului polon, proces care a
fost posibil în contact cu patrimoniul ţ mediteraneene ş cu
ş
În timpul lui Mieszko al II-lea - fiul lui Boleslaw I cel Viteaz -
Polonia era deja o ţ ă cu un sistem administrativ eficient ş o
ă ă a Bisericii. ă dintre principii locali, cu
implicarea unor state vecine, duc la subminarea puterii centrale ş
ă statului polon. Gniezno va fi cucerit de cehi (1038), iar ă
moartea lui Mieszko al II-lea va izbucni o ş de secesiune în
Mazowia. Ca urmare, ă regiune ş alte teritorii vor fi, temporar,
pierdute. În timpul domniei lui Cazimir I - fiul lui Mieszko al II-lea -
stabilitatea statului este ş ă prin recuperarea Sileziei,
Mazowiei ş Pomeraniei, ţ ajutorului ă german
Konrad, cât ş ţ cu Rusia ă Politica lui Cazimir I va fi
ă de fiul ă   Boleslaw cel Curajos.
Regele Boleslaw al III-lea ă ă (nepotul lui Boleslaw
cel Curajos) (1102 - 1138) nu poate stopa declinul ţ ă ă
moartea sa, în 1138, s-a ajuns la divizarea regatului între fiii ă
Senioratul, ă dreptul de ş a tronului de ă fiul
mai mare, a dus la ş conflicte ş   ca urmare, în secolul al XII-
lea puterea ă a ă   ă ţ ă s-a accentuat,
ţ ă Ordinului Cavalerilor Teutoni în ţ ă (1226).
In curând ş devin cei mai puternici ş mai primej ş ş
ai Poloniei.
Mai multe invazii mongole au pustiit Polonia în secolul al
XIII-lea (1241 - 1242, 1259, 1287).
3. Reconsolidarea statului
Procesul de reuni ficare a statului polon a fost încheiat în
secolul al XIV-lea sub regii Wladyslaw 1 cel Scurt (1306 - 1333) ş
Cazimir al III-lea cel Mare (1333 - 1370). Acest ultim rege din
dinastia ş a ş ă realizeze stabilitatea ă ş ă a
17
statului (introducerea codului de legi, ţ ş ş satelor,
acceptarea evreilor ţ din Europa ă  
În conte»1u1 ţ ă din partea Brandenburgului, a
cavalerilor teutoni ş a regelui Boemiei, al tentativelor ş de
recuccrire a Pomeraniei ş Sileziei, se ă ă ţ de
expansiune spre est, ţ ă ă sub Cazimir al III-lea cel
Mare prin ocuparea Ruteniei ş a Haliciului (1349).
La ţ duci lor ş ale episcopilor se ă cultura. ă în
timpul lui Boleslaw al III-lea ă ă apare Cronica regilor
polonezi, ă ă ă ă lui Gall AnonimuI. La
Cracovia,. T}niec ş Wroclaw se ţ ă edificii importante în stil
romanic. In 1364 a fost ţ ă Ia Cracovia Universitatea ă
(a doua din Europa ă ca vechime, ă Universitatea din
Praga).
4. Uniunea polono-Iituaniand
ă ce, o ă ă tronul a fost ocupat de ramura
ă a dinastiei de Anjou, Ia 14 august 1385 Polonia a încheiat cu
Lituania ţ de Ia Krewo (Kriewo), care a pus bazele Uniunii
statale polono-lituaniene. Marele duce Jagiello (Jagaila) s-a ă ă
(la 18 februarie 1386) cu Jadwiga ş s-a încoronat rege al Poloniei (la
4 martie 1386), sub numele de Wladyslaw al II-lea, întemeind
dinastia ă Principala ă care a determinat pe marii
seniori polonezi ă ă Ia ă uniune a fost ş
pericolului Cavalerilor Teutoni; ş ă unificarea
ă din Prusia cu cele din Livlanda. Pe de ă parte, cele
ă state unite vor realiza cu mai mult succes expansiunea în
Ucraina. Devenind una dintre cele mai importante puteri din Europa,
Uniunea ţ victorii Ia qriim ... ald (1410) ş Marienburg (1422)
asupra Cavalerilor Teutoni. In 1466, ş recunosc legitimitatea
Tratatului de Ia Tornn, privind suveranitatea statului polon. În ă ă
de Ia Griinwald, de partea regelui polon au luptat ş ţ de
cavalerie din Moldova. ă dintre Polonia ş Lituania au fost
adâncite prin Uniunea de Ia Lublin (1569), care a favorizat politica
ă în ă ă Europei. Astfel, au fost cucerite ă
mânturile ucrainene ale Marelui Ducat al Lituaniei, ceea ce a deschis
noi perspective de dezvoltare marilor latifundii în est.
18
5. Republica ă - prima monarhie ă
ă moartea ultimului reprezentant al dinastiei JagieIIone,
Sigismund al II-lea August (14 august 1572), monarhia a devenit
ă recunoscându-se dreptul nobilimii   ş de a participa la
alegerea regelui (Pacta conventa din Il mai 1573), ceea ce a
transformat statul polonez într-o ă ă ("Rzeczpospolita
Polska").
În ă ă ş o ă ă înflorire cultura
ş ă vie în acest sens fiind numeroasele monumente
de ă În domeniul literaturii, al scrierilor politice, Re-
ş se ă în principal de ţ intelectuale ş politice ale
nobilimii mijlocii. ă curent cultural, apropiat de ţ
burgheziei în ascensiune, se adresa în special negustorilor ă ţ ţ
în urma exporturilor de cereale ş a ţ cu obiecte de lux.
Dominatia limbii latine începe ă ă iar literatura în limba ă
ş o dezvoltare ă intrând în patrimoniul universal. În
acest conte:\.1, o ă ă ă ă ş ţ ă care
ă ţ ş patrimoniul european cu elemente de valoare cum e
teoria ă a heliocentrismului.
În veacul al XVI-lea ă în Polonia Reforma, ă
structura ă a statului ş politica regelui Sigismund al II-lea
August ă izbucnirea unor ă religioase sau con-
damnarea ţ noii ţ De altfel, Pacta conventa prevedea
egalitatea de drepturi dintre catolici ş ţ ceea ce a racut ca
Polonia ă fie ă prin ţ ă ca o ţ ă a ţ
religioase. Nu ă contemporanii, ca ş ţ de mai
târziu, au denumit perioada ă îndeosebi secolul al XVI-lea.
drept '"Epoca de aur".
La 16 mai 1573 e ales rege al Poloniei Henric de Valois, fiul
regelui ţ Henric al II-lea (1547 - 1559), întemeindu-se astfel
dinastia de Valois. Apoi, la 14 decembrie 1575 voievodul Tran-
silvaniei Ş Bâthory a fost ales rege al Poloniei. Între 1579 ş
1582 acesta a dus ă împotriva marelui cnezat ai Moscovei; în
urma lor Livonia a fost ă statului polono-lituanian. În ş
timp Polonia se îndrepta spre un conflict inevitabil cu Suedia.
19
6. Dinastia ă pe tronul Poloniei
La 19 august 1587 a fost ales rege al Poloniei principele
Sigismund, fiul regelui Suediei Johann al III-lea (1568 - 1592),
întemeind dinastia Vasa.
Prosperitatea ş puterea ă a statului polonez au fost
serios afectate, apoi au intrat în declin ă moartea regelui
Wladyslaw al IV-lea (1632 - 1648).
În ţ ă ţ interne, Polonia nu ş putut
ţ cuceriri le pentru mult timp. Livonia a fost ă în urma
unor lungi ă cu Suedia, iar ă cu Rusia, din anii 1654-
1667, s-a soldat cu pierderea teritoriilor situate la est de Nipru
(inclusiv Kievul).
ă de suedezi în 1655 - 1660, Polonia ş pierde o vreme
ţ
ă moartea lui Michal Korybut Wisniowiecki (10 no-
iembrie 1673), ă ă ş ţ   Seimul alege ca rege (Ia 21 mai
1674) pe reputatul. comandant militar Jan Sobieski - devenit Jan al
III-lea Sobieski - împotriva ţ Carol (Charles) de Lorena,
ţ de Austria ş a principelui de Neuburg, ţ de ţ
În ă ă Polonia ă activ la o ă de ă ă
împotriva turcilor; Sobieski ţ ă victorie de la Viena
(1683), înfrângând puternica ă ă care asedia capitala
Austriei.
Polonia ă în Liga S/ântd ă de Austria, Venetia ş
Ţ ă române sub înaltul patronaj al papei. În urma ă de la
Karlowitz (1699), statul polonez redobândea ţ   Podolia ş o
parte a Ucrainei vestice. ţ ă nu s-a ţ ă prea
mult timp, deoarece o ă cu moartea regelui Jan al III-lea Sobieski
(1696) nobilimea s-a opus candidaturii fiului ă la ţ de rege,
nedorind ca acesta ă ă puteri prea mari.
La 27 iunie 1697 o parte din electorii polonezi aleg rege pe
principele elector al Saxoniei, Frederic August, ţ de Rusia,
Austria ş Brandenburg. în timp ce ă parte aleg candidatul ţ  
Ludovic (Louis) de Conti. A ş cel dintâi. Frederic August a
jurat pe Paeta eonventa la 27 iulie 1697, iar la 15 septembrie 1697
s-a încoronat rege la Cracovia, întemeind dinastia de Saxa.
20
7. o ă ă ă ş ă de ă
În a doua ă a secolului al XVII-lea ş primele ă
decenii ale secolului ă din cauza numeroaselor ă
împotriva Rusiei, Suediei ş Imperiului Otoman, ş a ă auto-
ă ţ centrale, s-a înregistrat o ă ă ă ş ă a
statului polon, care a dus ş la amestecul puterilor ă în ţ
ă ă Procesul nu a putut fi oprit nici de curentele
reformiste de la ă secolului al XVIII-lea
Între 1700 ş 1721 Polonia a fost teatrul unor lupte între armata
ă ă cu Stanislaw Leszcynski, pretendent la tronul
Poloniei, ş cea a Saxoniei, care îl ţ pe August al II-lea de
Saxa.
La 12 iulie 1704 Stanislaw Leszcynski a fost ales rege al
Poloniei cu sprijinul regelui Suediei Carol al XII-lea; acesta invadase
Polonia luptând împotriva lui August al II-lea în ceea ce s-a numit
  ă nordic"; noul rege a fost Încoronat la ş în 4
octombrie 1705. Prin tratatul de pace de la ă (24
septembrie 1706) dintre Carol al XII-lea ş August al II-lea, acesta
din ă a ţ la coroana Poloniei în favoarea lui Stanislaw
Leszcynski.
ă înfrângerea lui Carol al XII-lea la Poltava (8 iulie 1709)
ş ă trupelor ş comandate de B. P. Ş în
Polonia, Stanislaw Leszcynski ă ă ş ţ iar August al II-lea
revine pe tronul Poloniei.
Infrângerea Suediei de Rusia ş medierea ţ Petru cel
Mare în conflictul lui August al II-lea cu ţ au deschis drumul
ţ ş în Polonia. Pericolul care îi ţ ţ
a crescut pe ă ă ce statele absolutiste formate la fruntariile sale
deveneau tot mai puternice.
ă moartea lui August al II-lea (l februarie 1733) a izbucnit
ă pentru succesiunea la tronul Poloniei (1733 - 1735) între
Rusia ş Austria, care ţ candidatura lui Frederic August al
III-lea, electorul Saxoniei, fiul lui August al II-lea ş ţ care-l
ţ pe Stanislaw Leszcynski.
La 12 septembrie 1733, Seimul l-a ales ca rege pe S.
Leszczynski. Mai târziu, la 5 octombrie 1733, o parte din nobilii
poloni pe teritoriul ocupat de ş l-a ales pe Frederic August al
21
III-lea. ă capitularea Gdansk-ului (7 iulie 1734) în ţ annatei
ruse, Stanislaw Leszcynski se ă în Prusia; prin preliminariile
de la 5 octombrie 1735 (pacea de la Viena dintre ţ ş Austria),
care puneau ă ă   August al III-lea a fost recunoscut rege
al Poloniei, S. Leszczynski ţ la coroana ă (26
ianuarie 1736). A primit în schimb, pe ţ ă   ducatul Lorenei.
8. Ultimul rege - un patron al artelor
Moartea lui August al III-lea (5 octombrie 1763) a ş o
ă ă pentru coroana ă în cele din ă a fost ales (la
7 septembrie ş Încoronat la ş   la 25 septembrie 1764)
Stanislaw August Poniatowski, nepotul puternicului ş inf1uentului
om de stat Adam Czartoryski, ţ de Ecaterina a II-a a Rusiei ş
de Frederic al II-lea al Prusiei.
Domnia acestuia, ultimul rege al Uniunii Polonia - Lituania, a
fost ă de ţ Pe de o parte, s-a manifestat obedient ţ ă
de Rusia, cu ajutorul ă ţ coroana, pe de ă parte, a
sprijinit considerabil cultura ă El a fost un ă protector
al artelor, care a dorit ă ă din Polonia unul din statele cele mai
avansate ale vremii, ţ numeroase reforme în plan cultural,
economic ş social. În timpul domniei sale s-au publicat operele lui
Adam Naruszewicz, scrierile istorice ale episcopului Ignacy Krasicki
ş a luat ş teatrul ţ polonez (edificat de Wojciech
Boguslawski). ş   ă a Poloniei din vremea lui Sigis-
mund al III-lea, a devenit unul din centrele europene ale stilului neo-
clasic; a înflorit iluminismul, ă i-au dat ă ă ţ
culturale de ţ   precum Stanislaw Staszic ş Hugo ţ
Reformele sale au ţ ă Rusia ş Prusia, el pierzând
sprijinul ţ precum ş pe cel al clanului Czartoryski.
9. Colapsul statului
ţ ă a raporturilor ţ din Europa
ă ca ş ţ ă ţ ţ în interior au
determinat statului polonez - una din marile puteri
medievale ă obiect de ă ţ succesive între Austria, Prusia
ş Rusia.
22
ă prima ă ţ ă (în 1772), Polonia a pierdut a
patra parte din ţ ă în favoarea Rusiei, Austriei ş Prusiei.
Între 1773 - 1792 au fost ă o serie de reforme în
favoarea ă statului. La 3 mai 1791 a fost ă o
ţ ă care favoriza burghezia ce putea ocupa acum
orice ţ în ţ ţ ă cler ş ă putea
ţ ă ţ rurale. Adoptarea ţ a ţ în ă
ă ă atât marea nobilime cât ş Prusia ş Rusia, care au atacat
ă Polonia, în 1793, ajungându-se la a doua ă ţ
În 1795, ă înfrângerea ă conduse de Tadeusz
Kosciuszko, s-a produs a treia ă ţ în urma ă Polonia a
ă ca stat, fiind ă ţ ă între Prusia, Austria ş Rusia. În
aceste ţ ultimul rege polonez, Stanislaw August Poniatowski a
abdicat la 25 noiembrie 1795 ş s-a retras în Rusia (unde a murit. Ia
12 februarie 1798). Din acest moment numele Poloniei avea ă
ă de pe ă ţ Europei pentru o ă de peste un secol.
10. O ţ ă ă stat
Polonezii au intrat astfel sub ţ ă diferite,
austriecii ş germanii fiind catolici, iar ş ş ţ lor a
fost foarte ă orice încercare de ă fiind ă ş ă în sânge.
ă dintre polonezi s-au ţ cu ajutorul culturii ş al
religiei catolice care ă de limba ă au contribuit la ă
sentimentului de unitate ţ ă
ţ politice pe plan european de la ş secolului al
XVIII-lea au fost de ă   ă resuscite ţ polonezilor în
redobândirea ţ statului, ca urmare a succeselor militare
ale lui Napoleon.
În 1797 se ă în Italia legiuni le poloneze sub comanda
generalului lan Henryk Dqbrowski (Imnul legiunilor, cunoscut ş ca
Mazurka lui Dqbrowski - compus de Jezef Wybicki - va deveni
ulterior imnul ţ al Poloniei). Legiunile poloneze au participat,
ă de armatele lui Napoleon, la ă ă de la Trebia. Ho-
henlinden ş Marengo. În ş timp, ţ Adam Czartoryski,
ministru de ex1erne al Rusiei, ă restaurarea statului polonez sub
domnia ţ rus Alexandru 1. Ca de atâtea ori în istoria Poloniei,
dezbinarea între partizanii ă cu Vestul ş respectiv, cu
ă ă avea ă se manifeste ş acum.
23
ţ polonezilor în Napoleon s-au ă doar într-o
ă ă ă ă înfrângerea Austriei ş a Prusiei, în anul 1807,
Napoleon a creat Marele Ducat al ş în care a intrat o parte
din teritoriile fostului stat polonez. Sub conducerea ţ J6zef
Poniatowski (nepotul ultimului rege), trupele poloneze au participat
la toate marile ă ă ale lui Napoleon, inclusiv de la Borodino ş
Leipzig (unde Poniatowski a murit înecat). Dezastrul campaniei din
Rusia (1811 - 1812) ş ă lui Napoleon aveau ă schimbe, ă
soarta Poloniei, ca de altfel a întregii Europe. ă Congresul de la
Viena (1815) s-a constituit Regatul Poloniei, inclus în Rusia, ţ
revenind Austriei, iar Marele Principat Posen, Prusiei. Cracovia este
ă ş liber (anexat în 1846 de Austria).
ă ţ Poloniei între puterile imperiale vecine a avut
importante ţ în plan social. Nobilimea   ş foarte
ă care înainte de ă ţ statului constitui se elita ă
a fost ă de propriul stat, iar în urma câtorva revolte
împotriva ţ a pierdut o mare parte din avere. Urmare a
ţ socio-culturale, aceasta a ş rândurile inteltgentziei
(intelectualitatea).
11. Lupta pentru ţ ă
În acest fel, intelectualitatea a devenit noua ă a poporului în
lupta pentru ţ ţ Momente de vârf au constituit
ă din 1830 - 1831. 1846 (la Cracovia) ş 1863 - 1864,
demonstrând spiritul liberal al clasei politice, ă ş în masele
populare.
În 1848 au loc ţ ţ de eliberare ţ ă în
toate teritoriile poloneze, cu ţ celui supus Rusiei. ă ţ
marcante ă la lupta de eliberare ţ ă din alte ţ ă
europene: Italia (Adam Mickiewicz ş Wojciech Chrzanowski),
Germania (Wiktor Heltman, Ludwik Mieroslawski ş Franciszek
Sznajde), Austria (J6zef Bem) ş Ungaria (Bem, Henryk Dembinski,
J6zef W

Related Interests

    socki).
    În" urma ă din 1863 - 1864 autonomia a fost drastic
    ă ă iar rusificarea s-a intensificat. În aceste ă ţ
    ţ ai elitei poloneze au luat calea exilului, implicându-se
    activ în ţ ă ş ă din ţ ă de ş ţ ă ţ
    pentru ţ statului polonez. Astfel, cea mai ă
    24
    ă a literaturii poloneze - poemul epic ţ Pan Tadeusz
    de Adam Mickiewicz - a fost ă în ţ Polonezii au fost, de
    asemenea, ţ în multe evenimente mondiale, nu numai ca
    militari sau politicieni, ci ş ca oameni de ş ţ ă ş ă Ignacy
    Domenyko a condus o ţ de geologie în Chile: Ernest
    Malinowski a construit ă ferate din Peru; Pawel Edmund
    Strzelecki a lacut ă în Africa ş Australia, fiind în serviciul
    Coroanei britanice; scriitorul Joseph Conrad (Jazef Konrad Kor-
    zeniowski) a ă ă o notorietate ţ ă iar muzicieni ca
    Frederyk Chopin ş Ignacy Paderewski au ajuns printre cei mai
    ş ş ai lumii.
    Ideologia luptei pentru ţ ă se ă marilor ţ
    romantici ai primei ă ţ a secolului al XIX-lea: Juliusz Slowacki,
    Zygmunt Kra5inski ş îndeosebi, Adam Mickiewicz. La baza ei se
    afla ideea ă elitei ţ pentru bunul comun al întregii
    ă ţ precum ş colaborarea ş solidaritatea ei cu poporul. Marile
    curente politice care au dus la ţ Poloniei în timpul
    primului ă mondial - socialist, ţ ş ţ ă ă ş au
    sorgintea în ă idee.
    În 1877 a luat ă Partidul National Democrat, condus de
    Roman Dmowski, pentru   ţ statului polonez. În
    1892 - 1893 s-au creat ă partide ş de ă Partidul
    Socialist Polon (PPS) al lui Jazef Pilsudski ş ţ
    Regatului Poloniei ş Lituaniei (SDKPIL), în frunte cu Roza
    Luxemburg ş Julian MarcWewski.
    Visul redobândirii ţ ă realizabil o ă cu
    ţ ă din 1905. ş aceasta nu a dus la ă politice
    semnificative în teritoriile poloneze ocupate - ca de altfel nici în
    Rusia ă ş - polonezii nu au Încetat ă spere în posibilitatea
    ă ţ Unele ă politice optau pentru organizarea
    luptei armate, în timp ce altele preferau politica negocierilor cu
    puterile ocupante. Devenise tot mai clar ă un conflict pan-european
    - cu participarea statelor ocupante - nu putea fi evitat, încât elita
    ă a elaborat o serie de strategii ş ţ de ţ de
    folosire a acestei ă ţ pentru realizarea' ţ Unii
    ş - în primul rând, Jazef Pilsudski ş grupul din jurul acestuia
    - înclinau pentru cooperarea cu Austria ş Prusia: ţ (Roman
    Dmowski ş ă ţ vedeau o oportunitate în ţ cu
    Rusia ş puterile Antantei ţ Marea Britanie ş mai târziu,
    SUA).
    25
    În 1908, Pilsudski a format ţ ă Uniunea
    ă de ţ pe care, în 1910, la solicitarea ă ţ
    militare austriece, a transformat-o în Uniune cu statut legal.
    Evenimentele care au precedat primul ă mondial au
    generat ţ asidui de refacere a statului polonez, mai ales în
    statele neutre. Astfel, la Vevey   ţ ţ un club politic
    secret, condus de marele romancier Henryk Sienkiewicz ş pianistul
    Ignacy Jan Paderewski, sub acoperirea unei ă ţ de binefacere. În
    1915 un alt club politic secret se ţ ă la Lausanne, ă
    subordonate Comitetului ţ Polonez, condus de Roman
    Dmowski, cu sediul la Petrograd, ulterior la Paris. O ă
    ş în favoarea Poloniei independente a ă ş diaspora
    ă din SUA. Aici a fost creat, ă din 1915, un Comitet
    Polonez de Securitate, în strânse ţ cu ţ similare din
    ţ
    ă ş primului ă mondial (1914), Polonia,
    având promisiunea ţ a participat ă de Puterile
    Centrale la ţ militare, sub conducerea lui Jazef Pilsudski.
    În 1915, când armatele ruse au fost înfrânte, Regatul polon a
    trecut sub ţ ă ş ă
    La 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au proclamat inde-
    ţ Poloniei, sperând ca diviziile poloneze ă fie trimise
    împotriva Rusiei, astfel încât trupele germane ă se ă deplasa pe
    frontul de vest. ţ ş ţ de ţ ă ale acestui stat
    au fost doar fictive. Pilsudski, numit ş al departamentului militar al
    nou-creatului Consiliu de Stat polonez, a acceptat ideea constituirii
    armatei cu ţ ca aceasta ă fie expresia noului stat
    suveran. Guvernul german nu a acceptat propunerea, cerând în
    schimb fidelitate ţ ă de Puterile Centrale. Pilsudski a refuzat, drept
    care a fost arestat, în iulie 1917, ş închis la Magdeburg, ă cu
    Kazimierz Sosnkowski, ş Statului Major al legiunilor poloneze,
    care au fost dizolvate.
    În anul 1917 Statul sovietic ş dreptul Poloniei la
    ţ ă obiectiv aflat ş în strategia Antantei, care ş
    oficial Comitetul ţ Polon, ţ la Paris.
    În toamna anului 1918 s-a constituit Guvernul provizoriu de la
    Lublin, condus de Ignacy Daszynski.
    ă colapsul militar al Germaniei, Pilsudski a fost eliberat ş
    s-a Întors la ş la 10 noiembrie 1918, fiind primit ca un erou
    ţ
    26
    La Il noiembrie 1918 statul polonez ş -a proclamat inde-
    ţ   J6zef Pilsudski devenind ş statului ş comandantul
    annatei poloneze.
    Statul polonez ă a trebuit ă ă ţ ă unei ţ
    extrem de dificile, atât pe plan intern, cât ş extern. Problema
    frontierelor ramanea ă Gennania, ă   semnând
    ţ cu statele Antantei, nu a ţ la teritoriile ţ în
    ă ă Un puternic conflict annat a izbucnit în ţ de est,
    teritoriu anexat ă de Austria. Motivul l-a constituit ş
    Lw6w, care, ş locuit majoritar de polonezi, se afla într-o regiune
    cu ţ ă ă De asemenea, un gennene
    pennanent de conflicte l-au constituit disputele cu cehii, pentru zona
    Teschen (Tesin).
    27
    Cap i tol u 1 III
    Momente din istoria Poloniei În perioada ă
    În 1918, Polonia a redevenit stat independent, prin reunirea
    ă ţ din vechiul Regat polonez, anexate de Rusia, Prusia ş
    Imperiul Austro-Ungar. ţ de la Paris a confirmat, prin
    tratate ţ ă imperii lor ţ ş între-
    girea ă a unor state sau ţ altora succesorale, între care
    Polonia.
    Într-o ă ă ă ţ ţ Poloniei
    s-a datorat unor ă ţ ca Jozef Pilsudski (1), Roman Dmowski
    (2), Ignacy Padere,

    Related Interests

      ski (3), Wincenty Witos (4), Wojciech Korfanty
      (5) sau Ignacy Daszynski (6).
      1. Consolidarea statului independent polon
      1. Mica ţ
      ă redobândirea ţ Polonia s-a confruntat cu
      probleme dificile, mai ales în ceea ce ş consolidarea puterii
      centrale ş stabilirea ţ Structura ţ ă a Poloniei era
      extrem de ă în ă ţ occidentale ş centrale polonezii
      locuiau în mase compacte, în timp ce în partea ă ă ţ
      aveau o pondere mai mare. De asemenea, avea cea mai ă
      comunitate ă din Centrul ş Sud-Estul Europei - 7,8% din
      ţ sau 2.500.000 de locuitori.
      La 26 ianuarie 1919, în provinciile poloneze eliberate au fost
      organizate alegeri pentru Seim, Partidul ţ ţ
      35% din voturi, urmat de Partidul Ţ ă ă Piast - cu 33% ş Partidul
      Socialist - cu 26%.
      În ziua de 20 februarie 1919, Seimul nou format a adoptat
      :"Mica ţ   primul act fundamental al Poloniei independente.
      In ş zi, Seimul l-a ales ca ş al statului pe Jozef Pilsudski,
      28
      comandantul annatei poloneze. Cu prilejul zilei onomastice (19
      martie 1920) Seimul i-a conferit gradul de ş
      2. Rezolvarea ţ teritoriale cu vecinii
      La ă ş primului ă mondial, Polonia avea probleme
      teritoriale cu ţ vecinii, mai ţ cu România, frontiera ă
      fiind ă ă ă dificultate, în lungul ş ş Nistrului.
      Pentru frontiera ă ă ă Polonia a fost ă ă se
      angajeze într-un ă sângeros cu ucrainenii de la Kiev, apoi cu
      Rusia ş ă
      ă înainte de încheierea ţ s-a ş lupta
      polonezilor împotriva ucrainenilor, ca unnare a Tratatului de la
      Brzesc (9 februarie 1918) între Puterile Centrale ş "Republica
      ă ă   Confonn Tratatului, atât Austro-Ungaria cât ş
      Germania ă o parte din ţ Republicii proclamate
      la Kiev, în ă ă cu teritoriile poloneze locuite de ucraineni, iar
      când austriecii au fost ţ ă evacueze Lw6wul au cedat
      ucrainenilor ţ ă ă ă Conform Tratatului de la Brest-
      Litovsk (13 martie 1918) ş vor fi ţ ă ă
      independenta "Republicii Populare Ucrainene", trebuind ă evacueze
      teritoriul În acest context, generalii Kazimierz Sosnkowski
      ş Andrzej Szeptycki refac annata ă care ă 200.000 de
      militari. Intre 20 - 22 octombrie 1918 au loc puternice lupte cu
      ucrainenii. La 22 noiembrie 1918 a fost recucerit de ă polonezi
      ş Lw6w (Lemberg), iar ă la începutul lunii ianuarie 1919
      întreaga regiune ă sub control polonez, ucrainenii fiind ş în
      Podolia. Starea de conflict a încetat prin semnarea unui ţ la
      începutul lui martie 1919 (7).
      ş Rusia ş ă recunoscuse ţ poloneze dreptul de
      a decide asupra soartei sale ş a se unifica, Armata ş a ş
      la începutul anului 1919, ţ militare împotriva polonezilor.
      ţ ş a fost ă de dezarmarea trupelor
      germane ş austriece ă ţ prilej prielnic de a încerca o
      expansiune spre vest. Ca urmare a ţ la începutul lunii
      martie 1919, ş Pinsk, Brzesc ş \Vilno (Vilnius) au ă în
      mâinile ş care au proclamat Republica ă
      ă ă (8).
      29
      În aprilie 1919, polonezii opresc ofensiva ă recucerind
      Wilno, în urma unei contraofensive ă de J6zefPilsudski, iar în
      mai ajung aproape de aliniamentul fixat ca ă doi ani mai
      târziu, 'prin tratatul de la RIga (9).
      In primele luni ale anului 1920, Rusia ş ă s-a îndreptat
      asupra Ucrainei, ş ă ă rapid armatele albgardiste ş ă
      ă Kievul. În aceste ţ ucrainenii fac apel la Polonia
      pentru a se ă cerere ă de ş Pilsudski, care
      ă ă contracareze, astfel, o ă ă ş ă Ca
      atare, în aprilie 1920, ş J. Pilsudski ş atamanul Semion
      Petliura ă un tratat prin care ucrainenii recunosc ca
      ţ Poloniei toate teritoriile de la vest de Zbrucz, afluent al
      Nistrului, care servea drept ă ă din 1793 între ţ
      ă ş Podolia ă ş cea mai mare parte a Seimului ş
      ă ţ poloneze nu sprijinea decizia ş statului, ş ţ
      ă a fost ş ă iar la începutul lunii mai 1920 polonezii ş
      ucrainenii au eliberat Kievul ş au ă guvernul de ă
      ă condus de bulgarul Cristian Rakovski (10).
      La vestea ă Kievului, ş - invocând sloganul
      privind   ţ Marii Rusii" - au determinat o parte a ţ
      armatei "albe" învinse ă ă la o ţ ă S-a ajuns,
      astfel, ca, în iunie 1920, trupele de cavalerie conduse de Semion
      Budionnîi ă oblige 'pe polonezi ş armata lui Petliura ă se ă
      în ţ ş In ş timp, generalul Mihail Tuhacevski a
      început recucerirea ş Wilno (Vilnius). Lituanienii au semnat
      imediat un acord de pace cu ş în baza ă gen.
      Tuhacevski ţ la Wilno; în schimb, trupele sale reluau ofensiva
      asupra Poloniei. La începutul lunii august 1920 Armata ş a ţ
      Bugul ş a ş o mare ă la nord de ş Pripetului,
      ajungând, la ă lui august, pe un aliniament la 20 de kilometri
      est de ş (11). ş ă pe malurile Vistulei, ş re-
      prezenta un obiectiv extrem de important pentru trupele ş în
      ş spre Centrul Europei. Din aceste considerente, J6zef Pilsudski
      a dispus protejarea capitalei poloneze dinspre est, de ă armata
      generalului Lucjan Zeligowski. în timp ce ă ă cea ă
      de generalul Wladyslaw Sikorski, a trecut la o ă
      ă în nord (12).
      În urma Armatei ş au ă pe teritoriul polonez
      ă ţ civile ş formate din ţ ai ţ
      Comuniste (Kominternul) ş ă ţ ale ţ politice (Czeka), fiind
      30
      ţ ă ş locali. ş au constItUit, la
      Bialostock, Comitetul ţ Provizoriu Polonez (Polrew-
      kom), în frunte cu Julian Marchlewski, care ţ deja "intrarea
      ă a Armatei ş în ş   Pe teritoriul ocupat de
      ş au fost instituite "tribunale ţ   care au provocat
      dezordini ş ă sociale, asasinate, ă ilegale ale
      ă ţ ţ ă ă ş etc. (13)
      In aceste ţ Polonia a cerut ajutor Marilor Puteri.
      ă s-au soldat doar cu îndemnuri din partea ţ de a
      continua lupta, în timp ce Marea Britanie sugera încheierea unui
      ţ ă din iulie 1920, în timpul ă ş ă ţ de la
      Spa a statelor europene, Marea Britanie ceruse ţ poloneze
      ş liniei Curzon ca ă pentru negocierile cu ş
      ă în victoria ţ ş în întreaga ă Lenin a
      respms propunerea.
      În ţ ţ ă la ş lunii iulie 1920 s-a constituit
      Guvernul ă ă ţ în frunte cu Wincenty Witos ş Ignacy
      Daszynski, ş o ă de voluntari de 100.000 de ţ Guvernul
      a adresat un apel ă "întregul popor polonez la lupta pentru
      ă ă a muncii ş ă ţ ă ţ ş la lupta ă ă
      pentru ă Patriei libere ş independente". De asemenea,
      episcopatul polonez ş ţ papal Achilles Ratti (viitorul ă Pius
      al XI-lea) au chemat pe ş în   ă ţ ş
      amenintate" (14).
      zilele de 12 - 18 august 1920 s-a ă ş ă ă ă
      pentru ă ş ă lupte grele, când a ă eroic
      preotul Ignacy Skorupka, ş Pilsudski, comandantul armatei
      poloneze, printr-o ă ă a ş ă ă fortele ş
      ş în câteva zile, ă înainteze spre est peste 1 00 În acest fel
      el ţ una dintre cele mai ă victorii din istorie, "miracolul
      de pe Vistula" ("kud nad Wisla") cu rol decisiv în blocarea drumului
      comunismului spre Europa. Victoria a fost ă de lordul
      Viscount D' Abernon drept "a optsprezecea ă ă din istoria lumii",
      într-o ierarhie ă în care mai figurau victoria de la Tours
      (732), a ş împotriva musulmanilor sau izbânda de pe Mama
      (1914), a francezilor contra ţ (15). Succesul asupra
      ş a ă Europei incontestabilul geniu militar al lui
      Jezef Pilsudski (16). ş a ă personalitate ş pus în mod
      inconfundabil amprenta pe o societate în ă propriei ă ţ
      31
      ţ (17), a fost perce!Jut, în ş ţ ă   ca un ă ă
      al cauzei ă ţ ş ţ (18).
      La 21 septembrie 1920 s-au deschis la Riga preliminariile de
      pace pol ono-ruse, "Polonia fiind ă   iar regimul sovietic
      ă monopolul Rusiei" - cum ă Raymond Matton (19).
      Semnat la 18 martie 1921, Tratatul fixa, în ş   frontiera ă a
      Poloniei între Dwina ş Nistru, la 50 kilometri est de linia ce unea
      Lwa

      Related Interests

        .ul cu Wilno, ă pentru a ă ş ă
        ţ ă a trebuit ă negocieze timp de doi ani cu marile
        puteri (20).
        ă din timpul preliminariilor ă cu Rusia, Polonia a decis
        ă încheie ţ teritoriale cu Lituania, pentru regiunea Wilno
        (Vilnius), ţ multietnic ş pluriconfesional, unde majoritatea, în
        ş   o formau polonezii, restul fiind ă de evrei, ş ş
        Iituanieni (21).
        În ă ă cu modul de rezolvare a problemei lituaniene,
        politicienii polonezi aveau ţ diferite. Motivat de ţ
        romantico-afective, J6zef Pilsudski proiecta includerea regiunii într-o
        ţ   ă ţ ă de liderii cercurilor politice var-
        ş de sorginte   ă (Adam Czartoryski, Janusz Radziwill,
        Eustachy Sapieha), Ia fel de Adam Mickiewicz, Juliusz Slowacki
        (22) sau mai aproape de noi de Ceslaw Milosz (1911 - 2004), laureat
        al premiului Nobel în 1980 (23). La rândul ă   Roman DmO\'ski
        privea cu scepticism formula ă   el refuzând lituanienilor
        compromisul- ţ ă sistem federal (24).
        La 16 aprilie 1919, Pilsudski ă cu armata pe teritoriul
        Lituaniei, demersul fiind ă   printre altele, ş de perspectiva
        ă unei dinastii germane pe tronul acesteia, în persoana
        ţ Ulrich von Wittenberg (25 ).
        Combinând inteligent ţ ă ă cu
        negocierile diplomatice, Jazef Pilsudski a insistat pe ă guvernele
        aliate ă accepte ţ unei ţ polono-lituaniene, ţ
        în acest sens sprijinul ţ
        Aflate în ă ă împotriva Armatei ş care se
        ă ă ă ă din ţ ş   în apropiere de Grodno,
        trupele poloneze au fost atacate, în mod ş   de Iituanieni, în
        flancul stâng. În ă ţ   la ă lunii 1920,
        trupele poloneze, comandate de generalul Lucjan Zeligowski, au
        ocupat Wilno ş s-au oprit spre vest pe un aliniament considerat
        ă ă cu Lituania; pe teritoriul ocupat s-a format
        32
        "Lituania ă   cu o ţ ă de 13.500 ş o ţ de
        500.000 locuitori. Pe ă ă între cele ă ţ ă s-au purtat
        ţ timp de un an, ă ă a se ajunge ă la vreun rezultat. La
        începutul anului 1922, în acest teritoriu au fost organizate alegeri, iar
        în februarie ţ voievodatului Wilno au votat încorporarea
        ··Lituaniei Centrale" la Polonia, ceea ce s-a ş realizat efectiv în anul
        1923. Liga ţ a recunoscut decizia ă ţ locuitorilor
        regiunii Wilno. In schimb, Lituania nu a acceptat pierderea vechii
        capitale a Marelui Ducat Lituanian ş a încetat ţ diplomatice cu
        Polonia, care vor fi reluate abia în anul 1938 (26).
        În ceea ce ş ţ de vest, în ianuarie 1919, la
        deschiderea ă ţ de Pace, Roman Dmowski cerea
        pentru Polonia toate teritoriile locuite majoritar de polonezi ş portul
        Danzig. Era sprijinit de ţ în timp ce guvernul britanic era
        potrivnic, temându-se de o ţ ă prea ă a ţ în
        Polonia.
        În configurarea formatului final al frontierei de vest o ţ ă
        ă au avut-o ţ diplomatice, dar ş ă militare
        din teritoriile disputate, de ă ă ă ă decizia marilor puteri.
        La ş lunii decembrie 1918 izbucnise la Poznan
        ţ ă de Wojciech Korfanty ş generalul Jazef Dowbar-
        Musnicki. În ă luni, ţ i-au alungat pe germani din
        regiunea Wielkopolska, iar ţ de la Versailles a confirmat
        ă stare de lucruri, recunoscând dreptul polonezilor asupra
        teritoriului în ă (27).
        Pe baza cererilor poloneze, Comisia teritoriilor a propus
        Consiliului Suprem Interaliat ă atribuie Poloniei ă
        teritorii: Silezia ă P<;>merania ă coridorul Danzig
        ş o parte din Prusia ă ă ă La ţ ă ă s-a
        ă în cele din ă organizarea unui plebiscit pentru Prusia
        ă ş Silezia ă iar Danzigul ă ă statut de ş
        liber.
        La Il iulie 1920 plebiscitul din Pomerania ă ş Prusia
        ă a fost favorabil Germaniei. ţ ă a protestat,
        ă ă plebiscitul s-a ş în momentul când Polonia se
        ă în ă cu ţ ş în ă Protestul nu a
        influentat, ă ă marilor puteri.
        fu urma acordurilor din 1920 ş 1921, Danzigul a primit
        statutul de ş liber, cu ţ ă ă dar cu
        acces la mare pentru polonezi. ă ţ a generat ţ
        33
        permanente de ambele ă ţ   perioada ă înregistrând nu-
        meroase conflicte între Polonia ş ş liber.
        În martie 1921 s-a ş plebiscitul pentru fixarea ţ
        între Polonia ş Germania, care a relevat o majoritate ă la est
        ş una ă la vest. Având sprijinul britanicilor, Germania a
        ţ ă un asemenea partaj ar însemna ruina sa ă În
        urma ţ energice a ţ   Polonia a primit ă regiunea
        Katowice ş 4/5 din bazinul carbonifer (28).
        Referitor la regiunea Teschen-ului (Tesin) ş districtele Orawa
        ş Spisz din ţ Tatra, acestea au ă obiectul partaj ului polono-
        ceh pentru Silezia ă ş cu o ţ majoritar ă  
        Teschen a fost ocupat în întregime de cehi în luna ianuarie 1919.
        Aceasta a fost posibil deoarece ă ă era foarte ă  
        majoritatea ţ armate fiind ă pe frontul ă ă
        Negocierile de un an ş ă între cele ă ă s-au finalizat cu
        refuzul cehilor de a organiza un plebiscit. În ţ ă ă ţ au
        convenit ca diferendul ă fie arbitrat de Consiliul Suprem Interaliat.
        Partajul a avut loc la 28 iulie 1920, fiind în general favorabil cehilor
        (29).
        Delimitarea ţ statului polonez - prin demersuri
        diplomatice ş ţ militare - s-a încheiat practic în 1921. Doi
        ani mai târziu, Liga ţ a recunoscut frontiera ă ă ă a
        statului polonez.
        Modul stabilirii frontierelor occidentale ale Poloniei nu a fost
        cel mai favorabil posibil, un ă mare de polonezi ă în
        afara noii Polonii, ceea ce avea ă ţ pentru ă vreme
        ţ cu Germania ş Cehoslovacia (30). Acest aspect se va
        constata în întreaga ă ă a Poloniei din perioada
        ă
        3. ţ din martie 1921
        La 17 martie 1921, Adunarea ă a Poloniei a votat o
        ă ţ care stipula principiile fundamentale de ţ
        ale statului polon independent. La elaborarea ei s-au avut în vedere
        modelele francez ş britanic din acea vreme, cât ş cel al ţ
        poloneze din 3 mai 1791.
        Noua ţ prevedea în preambul: "Noi, ţ
        ă   ţ ţ ă am primit libertatea ă un
        34
        secol ş ă de robie. ă cu ş ţ ă curajul ş
        devotamentul neobosit al ţ care au luptat ş ş consacrat
        cele mai bune eforturi cauzei ţ reluând ţ
        ă a memorabilei ţ de la 3 mai: având în vedere
        binele Patriei-mame întregi, ă ş ă   dornici ă fixeze
        ţ sa, puterea sa. securitatea sa, ă cum este ordinea
        ă pe principiile ş ale dreptului ş ă ţ   dornici de a
        asigura dezvoltarea tuturor ţ morale ş materiale pentru binele
        ă ţ întregi ă   ca ş de a garanta tuturor ă ţ
        Republicii egalitate, respect ţ ă de ă   ş drepturilor
        sale ş ţ ă a statului, am adoptat ş ă
        ă ă Constituante a Republicii Polone" (31).
        Capitolul 1 al ţ prevedea ca ă de stat Republica
        (art. 1), ă pe principiul unei largi autonomii teritoriale (art.
        3). Puterea ă ţ Parlamentului bicameral, ă din
        Seim ş Senat (cap. II). ţ erau ş prin vot universal de
        ă ţ având peste 21 de ani, pe o ă de 5 ani (art. 11).
        Membrii Senatului erau ş de voievodate, prin vot universal, egal,
        direct, secret ş ţ Fiecare voievodat se constituia într-o
        ţ ă (art. 36). ş ă putea fi simultan
        membru al Seimului ş al Senatului (art. 36). ţ ă
        ţ Guvernului ş Parlamentului (art. 10). Toate proiectele de
        lege votate de Seim erau trimise Senatului, care, în termen de 30 de
        zile, trebuia ă le voteze. ă nu erau adoptate, ş
        Republicii putea promulga legea (art. 35).
        Puterea ă era ă de ş Republicii
        (cap. III anexele 3 ş 4) ş de ş   solidar responsabili,
        ţ ş penal (art. 56 - 58). ş reprezenta ţ pe
        plan extern ş avea dreptul de a dizolva Seimul cu aprobarea a 3/5 din
        senatori.
        Capitolul IV se ă la puterea ă ă Aceasta se
        exercita de tribunale independente (art. 2 ş 71). ă erau
        ţ de ş Republicii ş nu puteau fi ţ sau
        ţ (art. 78). Pentru judecarea cazurilor ţ existau
        tribunale militare (32).
        Celelalte capitole ale ţ se ă la: Drepturi
        ş ţ   ă generale ş ă tranzitorii.
        Intre ţ fundamentale ale ă ţ figurau: loialitatea
        ţ ă de stat, respectarea legilor acestuia, executarea serviciului
        militar, executarea îndatoriri lor de interes public ă de lege.
        35
        ţ garanta o serie de drepturi ş ă ţ ă ţ ş
        protejarea ţ inviolabilitatea ă ţ private ă ă deosebire de
        origine, sex, ţ ă sau religie.
        Potrivit Legii fundamentale, biserica ă ţ locul
        principal între cultele existente în Polonia. Raporturile statului cu
        biserica urmau ă fie reglementate printr-un concordat cu Scaunul
        Apostolic (33).
        ţ din martie 1921, de ă ă era
        ă în cea mai mare parte pe principiile dreptului francez.
        ă era predominarea puterii legislative asupra celei
        executive. ţ anilor ă va ă ă din cauza
        ă ţ politice, parlamentul nu a ţ prea eficient.
        II. Polonia În perioada guvernelor parlamentare
        1. ţ ş teritoriul statului polonez
        ă primul ă mondial, Polonia avea o ţ ă de peste
        388.000 km
        2
        , situându-se, astfel, din punct de vedere al întinderii
        geografice, pe locul VI în Europa. Potrivit primului ă
        postbelic, din 1921, ea avea o populatie de 27 milioane locuitori,
        dintre care 35% nepolonezi. În cei 20 de ani de ţ ă
        ţ va ş ă la 35 milioane de locuitori (34).
        Regiunile cele mai dezvoltate din punct de vedere economic
        erau situate în vestul ţ ă locuit majoritar de polonezi, iar în
        Pomerania ş Silezia în parte ş de germani. Aceste teritorii aveau
        cele mai dezvoltate ţ de ă ferate ş ş orientate, ş în
        cea mai mare parte, spre centrul Germaniei. Acolo s-au dezvoltat
        industria, agricultura ş ţ Teritoriile centrale se caracterizau
        prin diversitatea nivelului de dezvoltare. Pe ă ş moderne, ca
        ş sau Cracovia, existau regiuni întinse ă ş înapoiate.
        Ş ţ cea mai grea o aveau ă de la ă ă ale ţ ă
        Intârzierea ţ aici se explica prin ţ o vreme mai
        ă la Rusia ţ ă Cu rare ţ industria era
        ă iar economia ă - chiar pe ţ mari - avea o
        productivitate ă ă Regiunile ă ă erau locuite în ă ă
        ă de ă ţ ţ slave   ş ş ucraineni
        36
        ş   ş de evrei. ş din ă puteau fi ţ de altfel, pe
        Întreg teritoriul Poloniei - atât în centrele ă ş ş mici, cât ş în
        cele mai mari ş ş L6dz, Cracovia, Lw6w sau Wilno.
        Din cauza acestor deosebiri una din sarcinile importante ale
        guvernelor care s-au succedat la conducerea ţ ă a fost omogenizarea
        ă ş reducerea ă a decalajelor ş ţ dintre
        regIUnI.
        2. Alegerile din 1922
        Cea mai ă ţ ă a sistemului parlamentar din Polonia În
        anii 1922 - 1926 a constat în ă ţ ă a Seimului. De
        aceea nu s-au putut fonna ţ guvernamentale durabile care ă ia
        decizii concrete, realizabile. ă stare de lucruri se datora
        deosebiri lor programatice dintre diversele ă politice ş
        ţ de ordin etnic (în cazul partidelor ă ţ  
        ş ş istorice. ţ ţ a facilitat, ce-i drept,
        în ritm lent, procesul ă ă politice cu programe
        ă ă Evenimentele cotidiene au ţ ă nu o ă
        în mod negativ, ţ ă ă din Polonia.
        Confonn ţ din martie 1921, Adunarea ă
        s-a dizolvat, iar Ia 5 noiembrie 1922 au fost organizate alegeri pentru
        Seim ş Senat. ţ Ia vot a fost de 68%, în voievodatele din zona
        de sud-est procentul fiind chiar mai mic. Au fost ş în Parlament
        ţ ş senatori reprezentând circa 200 partide ş ă politice,
        structura noilor corpuri legiuitoare fiind, prin unnare, foarte etero-
        ă Partidele de dreapta, grupate în Unitatea ţ ă ş ă ş
        au consolidat ţ ţ 28% din mandate în Seim, cele de
        centru 30%, iar stânga, de asemenea, a ş ă ă prin cele 22% din
        mandate. ă ţ ţ au ţ în total, 20% din mandate,
        dintre care evreii - 8%, germanii - 4%, iar ş - 3 %. În noul
        Parlament au mai intrat ş ucrainenii cu un procent nesemnificativ. La
        Senat dreapta a ş 36% din mandate, centrul - 25%, stânga -
        14%. iar ă nationale - 24% din mandate (35).
        . ..
        Noua ă ă nu a dat nici unui partid
        posibilitatea ă fonneze singur guvernul. În aceste ă s-a
        fonnat ţ de centru-dreapta: Uniunea ţ ă (ZLN),
        Partidul Ţ ă ă Polonez "Piast" (PSL), condus de Wincenty Witos,
        ş Partidul ş
        37
        La 9 decembrie 1922 s-a constituit Adunarea ţ ă pentru
        alegerea ş Republicii, fiind ales Gabriel Narutowicz, un
        apropiat al lui Pilsudski, sprijinit de ţ de stânga ş de
        ă ţ ţ Conform ţ   ş statului, J6zef
        Pilsudski a predat puterea primului ş ales al Republicii
        Polone, la 14 decembrie 1922.
        Partidele ţ de dreapta C"Endecja") au organizat
        ţ violente împotriva ş ales, sub lozinci
        xenofobe ş antisemite. La numai ă zile de la preluarea ţ   la
        16 decembrie 1922, Gabriel Narutowicz a fost asasinat de un fanatic
        al ţ ş ţ   pictorul Eligiusz Niewiadomski. În urma
        asasinatului convorbirile privind formarea blocului partidelor de
        centru-dreapta au fost întrerupte, iar partidele radicale de dreapta ş
        de stânga ş ă tot mai mult ţ îndemnurile la ă
        ordinii ţ Majoritatea ă ţ poloneze se ţ  
        ş   pentru ţ La 20 decembrie 1922, Adunarea ţ ă
        l-a ales ş pe reprezentantul ţ de centru-stânga,
        Stanislaw Wojciechowski, strâns legat de Partidul Ţ ă ă Polonez
        "Piast" (PSL). ş 1. Pilsudski a acceptat ă fie doar ş
        Marelui Stat-Major al armatei.
        La 17 mai 1923 ţ ţ ă ("Endecja") ş demo-
        ţ ş ă au încheiat o ţ cu Partidul Ţ ă ă Polonez
        '"Piast" (PSL), în ş fel încât toate guvernele din anii 1923 - 1926 au
        avut membri numai din cele trei partide ale ţ ă ţ
        economice ş incapacitatea Seimului de a ă o ă guver-
        ă care ă rezolve gravele probleme sociale ale ţ ă au creat o
        stare de ă în societate.
        3. Criza ă ş ă sociale
        În anul 1923 ţ ă din Polonia s-a ă ă ţ  
        reformele ţ de ministrul de ţ Wladyslaw Grabski
        ş ă ă la stoparea ţ ş ă ă ş economiei.
        Ş a crescut iar pauperizarea marii ă ţ a ţ s-a
        accentuat. Criza ă va avea drept ţ ă intensificarea
        ş ă sociale de protest, îndeosebi în marile centre industriale.
        Atmosfera ă în plan social s-a amplificat în urma
        ţ partidelor radicale de stânga: Partidul Muncitoresc
        Comunist Polonez (din 1925, Partidul Comunist Polonez - KPP) ş
        38
        anexele sale: Partidul Comunist Bielorus de Vest (KPZB) ş Partidul
        Comunist Ucrainean de Vest (KPZU). S-a ajuns, astfel, la ă
        sângeroase între muncitori ţ ş ă cel mai tragic
        eveniment având loc în noiembrie 1923 la Cracovia, când ş ă
        ă ş câteva zeci de ă dar ş în alte centre, ca Boryslaw ş
        Tarnaw.
        III. Primii ani ai regimului ţ
        1. Lovitura de stat din mai 1926
        ă ă sociale ş politice de la începutul anilor '20 au
        generat o mare instabilitate ă creând cadrul ţ
        unor ţ autoritare, caracteristice multor ţ ă europene în acea
        vreme.
        ă încetarea mandatului de ă al Statului, în urma
        alegerilor din decembrie 1922, ş Jazef Pilsudski s-a retras,
        treptat, din ţ ă neputând accepta ideea pierderii ţ
        în ă Când aripa ă de dreapta ş asumat puterea
        ă Pilsudski a demisionat din postul de ş al Marelui Stat-
        Major al armatei, la 29 mai 1923, a ă ă ş ş s-a stabilit la
        Sulejawek, în apropierea capitalei. ă retras, a ţ ş
        contacte cu partidele de stânga ş cu ţ din ă care îi
        ă ă ă loiali din primul ă mondial. Se interesa, ă de
        activitatea Parlamentului, ai ă membri erau ţ în ă În
        mediile politice ş de ă se vehicula tot mai frecvent ideea unor
        ă în ţ în sensul ă puterii executive pe seama
        legislativului.
        ă stare de spirit a fost ă de ş Jazef
        Pilsudski ş ţ ă pentru organizarea, la 12 mai 1926, a
          ş asupra ş   ă modelul   ş asupra
        Romei", al lui Mussolini). ş Parlamentul l-a ales ş al
        Republicii. la 31 mai 1926, Pilsudski a refuzat ă preia ţ în
        locul ă fiind propulsat un vechi prieten. Jgnacy Moscicki (36). În
        noul guvern, Pilsudski a preluat Ministerul ă ă post ţ
        ă la moarte, în 1935. El a instaurat un regim politic autoritar, al
        Sana(iei   ă morale", în limba ă care în fond reprezenta
        o realitate ă ş ă ă ă din originalitatea
        ţ politic polonez (37).
        39
        Ziarul "Gazeta Poranna Warszawska" constata ă în urma
        loviturii de stat, puterea îi ţ lui J6zef Pilsudski, consemnând
        ă "guvernul se va sprij ini pe ţ unei singure persoane o': "Kurjer
        Warszawski", anticipând ţ autoritare pe care ş le
        introducea în ţ ă ă preciza ă "guvernul ă pe
        terenul dictaturii" (38). Termenul de ă a fost ă respins cu
        fermitate, ă de la început, de ă ş J6zef Pilsudski; el a adus
        în ţ felul cum a ajuns la putere, acceptat de cea mai mare parte
        a ţ "Cunoscând istoria dictaturilor de tot felul, m-am
        întrebat cum se nasc dictaturile. Sunt ă ă ş una e aceea
        a impunerii cu ţ ş aceasta se ă destul de des în istoria
        popoarelor, a doua e calea alegerii libere din partea oamenilor care, în
        momentele de ş când e nevoie de o ţ ă ă când
        spiritele sunt ă ă pe un singur om ă ţ
        ţ lor. Aici n-a fost primul ş nici al doilea caz. Aici s-a întâmplat
        un caz cu totul deosebit, o ţ ă a unei ţ care s-a aflat
        într-o ţ ţ ă   (39). De ţ ă ă regimul lui
        Pilsudski nu poate fi definit, ş dictatorial, atât timp cât a
        conservat sistemul parlamentar: ă ş garantarea drepturilor ş
        ă ţ democratice, separarea puterilor în stat, ţ ş
        ţ partidelor politice (exceptând partidele comunist ş
        fascist), libertatea întrunirilor ş a ş ţ etc. (40).
        La 2 august 1926 a fost ă o ă ţ care con-
        sacra regimul autoritar. Noua lege ă acorda ş
        puteri sporite: era autorizat ă semneze decrete cu putere de lege, în
        vederea ă administrative ş a ă fmanciare a ţ ă
        putea convoca, închide, amâna sau dizolva Parlamentul pe baza
        propunerii Consiliului de ş ă era obligat ă ţ noi
        alegeri în cel mult 90 de zile ă încetarea ă ţ forului
        legislativ; avea drept de a promulga decrete-lege pe durata ă
        Seimului; aceste acte ş pierdeau ţ ă ă Guvernul nu le
        supunea forului legislativ spre aprobare în 14 zile de la constituirea
        lui sau ă fiindu-i prezentate, le respingea. În cazul unui conflict
        între cele ă Camere ale Parlamentului, ş Republicii
        avea dreptul de a decide (41).
        40
        2. Era "guvernelor colonei/or"
        Preluarea puterii de ă Jezef Pilsudski a Însemnat,
        neîndoielnic, restaurarea ordinii ş ă ţ pe ş ţ
        politice interne, ceea ce s-a reflectat pozitiv pe plan economic,
        guvernele din ă ă promovând o ă ă se
        ă trusturi ş cartel uri industriale, se ă moneda
        ţ ă ş ă reforma ă ă ani de ă ă ş reforme
        inconsecvente, economia ă începe ă dea semne de Înviorare.
        Noul ministru de ţ   Gabriel Czecho",icz (15 mai - 15 iunie
        1926) a ţ o serie de proiecte legislative pentru amendarea
        ă de austeritate introduse de ă predecesorul ă Jerzy
        Zdzicchowski. Astfel politica ă   ă curajos ş evident
        cu implicarea unor costuri sociale ridicate, a devenit un instrument
        viabil În refacerea ă a ţ ă Din cauza grevelor minerilor
        din Anglia, a crescut exportul polonez spre ă ţ ă   ă ş
        blocajul economic instituit de germani ş reconfirmând, ă mai
        ţ ani, Încrederea ţ În zlot (42). Efectele pozitive ale
        regimului sanatist pe plan economic s-au concretizat în realizarea
        unor importante obiective industriale, precum portul Gdynia, uzinele
        chimice de la Tarnew, refacerea ş modernizarea ă ferate ş
        rutiere, reintroducerea ă sociale (43).
        ă ă ţ ţ generale a statului a fost de ă ă
        ă ă noua ă ă   suport politic durabil În
        formarea ş "Bloc non partinic de colaborare cu
        guvernul" (Bezpartyjny Blok Wspelpracy Rzqdem - BBWR), având
        ca ş pe colonelul Walery Slawek (1879 - 1939). Plasat
        deasupra ă curente politice ş uzând de lozinci mistice
        referitoare la destinul istoric al Poloniei, blocul se baza pe sprijinul
        marilor ş ş ţ superiori, reunind oameni politici de
        diverse coloraturi politice, de la conservatori la ş ş sau
        ţ Programul blocului viza modificarea ţ În
        favoarea ş puterii executive printr-o guvernare de ă forte.
        A vând menirea ţ regimului lui Pilsudski, BBWR se dorea a
        fi. ă o ă la Adunarea Polonezilor (OWP). ţ a
        partidelor de dreapta, ă ă Ia ş lui 1926, sub conducerea lui
        Roman Dmowski.
        În urma alegerilor generale din 4 martie 1928, BBWR a
        devenit cea mai ă ţ ă ă din Parlament, ş  
        ş   ă ţ ă o majoritate ă În Seim ş Senat. Partidele
        41
        parlamentare de ţ - dreapta ("Gruparea ţ ă   - SN),
        centru ş ş ţ ş ă ş stânga (în principal
        Partidului Socialist Polonez - PPS, ai ă lideri au incetat ă mai
        sprijine pe Pilsudski) - nu au fost în ă ă ă fonneze un front
        împotriva puterii.
        Rezultatul alegerilor nu i-a ţ pe ţ lui Pilsudski.
        BBWR a ţ ă pentru limitarea rolului Parlamentului în
        problemele statului, ş treptat, propria capacitate în
        luarea deciziilor ş implicit, controlul guvernului asupra Seimului ş
        Senatului. În ă ă s-a vehiculat intens ideea ă
        monarhiei. În martie 1928, col. Walery Slawek !acea ă
        aprecieri: "Polonia, pentru a deveni o mare putere, trebuia ă ă
        strâns toate teritoriile ce o ă ă unire nu se poate face
        în cadrul ţ actuale. Un simbol este indispensabil, care ă
        ralieze în jurul lui elemente disparate din care se compune ţ
        ă Acest simbol nu poate fi decât Monarhia, zdrobind orice
        ţ ş luând în ă ă ţ ş chiar
        ţ sociale din ţ ă ă în ă ţ pas cu
        pas" (44). .
        Guvernul Kazimierz Bartl (27 iunie 1928 - 13 aprilie 1929) ş
        a depus mandatul ă un vot de neîncredere din partea
        Parlamentului. În ă ţ Jazef Pilsudski impune un guvern
        Kazimierz Switalski (14 aprilie - 7 decembrie 1929) (45). Pe fondul
        ă ţ determinate de criza ă ş a ţ
        sociale tot mai mari, Pilsudski s-a decis ă adopte o ă mai
        ă pe plan intern, impunând un guvern Walery Slawek (29
        martie - 23 august 1930). Începea astfel era "guvernelor colonei lor",
        unde anturajul ş statului era format preponderent din ţ
        superiori, ş ţ în Legiunile poloneze. Conducerea
        ă a ţ ă de ă "regimul coloneilor" se va realiza abia ă
        ţ ă a lui Jazef Pilsudski ş într-un mod particular,
        ă ă ă specifice ale scenei politice poloneze diferite de
        ă ţ din alte ţ ă ca Grecia, Ungaria, Italia, Iugoslavia, Bulgaria
        etc. (46).
        Ca ă la ă antidemocratice ale puterii, partidele
        de centru-dreapta - Partidul Social-Democrat, Partidul Ţ ă ă
        "Piast", Partidul ţ Muncitoresc, ţ ş ă (care s-a
        retras ă scurt timp) - s-au reunit în "Centrolew" care a
        elaborat un plan de ă cu ţ ţ In acest sens au fost
        organizate mitinguri ş ţ de ă sub lozinca ă ă
        42
        ţ A fost atras ş tineretul polonez, din rândul ă în
        anul 1926, se constituise   ă Poloniei Mari" (OWP), ţ
        ă ă de Roman Dmowski. Atitudini diferite de
        "Centrolew" au avut Partidul Comunist din Polonia ş ţ
        ă
        . În ziua de 23 iunie 1930, la Teatrul din Cracovia a avut loc
        Congresul pentru ă drepturilor ş ă ţ poporului, care a
        adoptat o ţ privind   ă dictaturii ţ   Con-
        comitent, ţ ai "Centrale\"" se întâlneau la ş
        pentru a discuta formarea unui "guvern ţ ă ă   Drept
        ă ş Pilsudski, într-un interviu acordat presei, i-a
        denumit   ţ   pe organizatorii ă de la Cracovia (47),
        iar premierul Walery Slawek a luat ă pentru suspendarea
        Congresului ş reprimarea liderilor "Centrolew".
        În aceste ţ la 29 iulie 1930, ş Jgnacy
        Moscicki a dizolvat Seimul ş Senatul, ţ alegeri pentru
        ă la 25 august ş prelua personal postul de premier, iar
        la 30 august a dizolvat Parlamentul.
        ă alte ţ organizate de "Centralew" la Cracovia,
        în septembrie 1930 puterea a decis arestarea liderilor ţ
        parlamentare care nu mai dispuneau, deja, de imunitatea par-
        ă Au fost ţ astfel, politicieni ţ de "Centrolew"
        (între care Wincenty Witos), dar ş ţ ai   ă ţ  
        (SN), ca ş ai ă ţ ucrainene (în total 70 de ţ ş
        au fost ş într-o ă ţ ă din Brzesc pe Bug, unde li s-a aplicat
        un tratament foarte aspru. Apoi au primit pedepse cuprinse între un
        an ş ă ş trei ani de închisoare. Unii ş ă ş pedeapsa, iar
        restul - în frunte cu W. Witos - au luat calea exilului. Episodul în
        sine reflecta ţ ş de intimidare a ţ el dorind
        de fapt ă ă prin intermediul guvernului, dar în detrimentul
        Seimului (48).
        ţ ă a ă ă organizarea de noi alegeri,
        ă ş la 16 noiembrie pentru Seim ş la 23 noiembrie 1930
        pentru Senat. Acestea au avut loc Într-o ă ă
        guvernul luând ă severe Împotriva presei de ţ mai ţ
        ş ai "Centrolew" fiind ţ Rezultatele au fost din nou
        favorabile Blocului guvernamental (56% din mandate în Seim ş 67%
        în Senat) (49).
        Pe fondul ă ţ ă 1930 regimul ţ a
        devenit mai sever, militarii preluând mai multe posturi în conducerea
        43
        statului. Rolul Parlamentului s-a diminuat, acesta rezumându-se, de
        ă la adoptarea bugetului ş votarea proiectelor de lege venite de
        la Guvern. Se produce accesul la ţ importante în stat al unor
        ă ţ tinere, precum Aleksander Prystor, Janusz
        Leon Kozlowski, J6zef Beck ş
        Regimul ţ a ă ă antidemocratice. În 1932
        ş 1933 au fost emise legi cu privire la dreptul la adunare ş asociere,
        prin care se limitau ă ţ politice. În iulie, august ş octombrie
        1932, prin decrete ale ş de stat, a fost ă ţ
        ă avocatura ş Tribunalul administrativ suprem trecând în
        subordinea Guvernului.
        În pofida ă brutale a ţ atât parlamentare, cât ş
        neparlamentare (în 1933 OWP a fost scos în afara legii), regimul
        ţ se bucura de un sprijin social destul de mare. Acesta avea la
        ă prestigiul ş imaginea de patriot ş de ă ă a
        ş Pilsudski în rândul mai multor categorii ale ţ În
        aceste medii era larg ă ideea ă ţ ă rolului
        puterii centrale în ţ ă a statului. De un prestigiu apreciabil
        se bucurau, ţ presei, ş unii demnitari ai regimului ţ între
        care ţ ţ ai armatei. La aprecierea în general ă a
        ă ţ guvernelor ţ o ă ţ ă a avut ş ţ
        ă a ţ economice a ţ ă ă ş ă se va
        produce abia la începutul anilor '30, fiind în ă ă ă cu criza
        ă ă ă în 1929. în SUA.
        Istoricii polonezi ă ă În ţ cu ţ
        ă din statele vecine (în ă de Cehoslovacia. unde sistemul
        ţ parlamentare a ţ neîntrerupt), în Polonia
        regimul ţ "autoritar", a fost "mult mai ş   (50). Putem
        aprecia ă regimul ţ a fost unul autoritar de ţ ă
        ţ ă Un argument în acest sens este faptul ă în perioada
        ă a functionat principiul ă puterilor în stat, fiind
        ţ ă drepturile ş ă ţ democratice. În plus,
        ş era, în ă ă ă un adversar al extremismului de
        stânga ş al celui de dreapta. lucru demonstrat de faptul ă în ă
        ţ de el la Bereza Kartuska erau ş atât ş cât ş
        ş sau ş (51).
        44
        3. ţ din aprilie 1935
        ă de la începutul anului 1935 guvernul a pus tot mai
        ă problema ă ţ Noua lege ă a
        ţ ă trebuia ă consacre în plan juridic ţ ţ lui Pilsudski,
        în ţ în care ş de pe scena ă a ş devenea
        tot mai ă o ă cu agravarea ă sale de ă ă
        ă dezbateri aprinse în Seim ş Senat, între Blocul Non
        Partinic ţ de ă ş ţ s-a adoptat noua
        ţ ă de ş Moscicki la 23 aprilie 1935.
        Forma de ă ă Republica. Spre deosebire de
        ţ din martie 1921, care punea în prim plan   ţ
        ă   noua lege ă ţ statul ş elita ă
        din "cei mai buni fii ai Poloniei" (art. 1). Puterea în stat era ă
        de ş ţ ă ş de guvern, în timp ce Parlamentul era plasat pe
        un loc secund.
        Puterea ă era ă de ş ă ă
        numai '·în ţ lui Dumnezeu ş a istoriei" (52). El exercita ţ de
        supervizare ş control asupra întregului aparat guvernamental, fiind
        '·cea mai mare autoritate în stat" (art. Il). ş era ales pe
        ş ani de ă Parlament dintre doi ţ unul propus de
        ş în retragere, ă de Adunarea ă (art. 16).
        Acesta avea prerogative foarte largi: numea ş revoca premierul ş pe
        ş opunea veto-ul suspensiv; ă asupra trimiterii membrilor
        guvernului în ţ Tribunalului de Stat (art. 13); avea drept de
        ţ numea ş revoca pe ş Tribunalului Suprem ş pe
        inspectorul general al ţ armate; desemna membrii Tribunalului
        Suprem ş o treime din senatori; avea drept de a dizolva Parlamentul;
        era cea mai ă autoritate ă reprezenta statul în ţ cu
        alte ţ ă propunea unul din ţ la ş ţ Republicii;
        desemna, pe timp de ă ş ş era împuternicit
        de a emite decrete privind organizarea Comandamentului suprem:
        avea drept de a numi pe comandantul suprem al armatei, care era
        responsabil numai în ţ ş (art. 63). Actele oficiale ale
        ş trebuiau contrasemnate de premier (art: 14); decretele
        ş de stat aveau putere de lege ş erau publicate în '·Monitorul
        Oficial" (53).
        Guvernul era responsabil în ţ ş Seimul putea da
        vot de neîncredere guvernului sau ş dar propunerea nu
        putea fi ă în ş sesIUne ş trebuia ă ţ ă aprobarea
        45
        Senatului. Când propunerea se aproba, ş statului demitea
        guvernul sau dizolva Parlamentul (54).
        Puterea ă era ţ ă de Seim ş Senat; ţ
        ă ţ guvernului ş Seimului. Acesta era ă din
        ţ ş prin vot universal, egal, secret ş direct: dreptul de a
        alege îl avea orice ă ţ indiferent de sex, care împlinise 24 de
        . ani, cu ţ militarilor activi; eligibil era orice ă ţ care
        împlinise 30 ani; durata mandatului era de 5 ani (art. 32). Senatul era
        compus din membri ţ de ş Republicii (o treime) ş
        ş   ă treimi), modalitatea de alegere stablindu-se printr-o lege
        ă (art. 47). Conform noii legi electorale din 8 iulie 1935,
        senatorii erau ţ de colegiile electorale voievodale; membrii
        acestora erau ş la rândullor, de colegiile electorale ţ (55).
        ţ din aprilie 1935 transpunea în norme juridice ideile
        politice ale ş Pilsudski, finaJizând, practic, sistemul politic
        autoritar ţ ţ legislativului în ţ politice din stat
        era ă iar raporturile ă ţ erau ş în favoarea
        puterii statale care, prin legi suplimentare, reglementa cadrul de
        exercitare a ă ţ publice.
        Toate aceste' elemente ă ca noua lege ă
        ă ă semene, Într-o ă ă ă cu ă
        ţ din Italia, Portugalia ş alte ţ ă corporatiste. ţ
        de centru-stânga a criticat ţ din aprilie nu numai pentru
        modul "neformar' în care a fost ă ci ş pentru lipsa
        ă ţ ş ca ş pentru caracterul ierarhizat în
        care era ă sistemului de stat (56).
        La câteva ă ă ă adoptarea ţ - 12 mai
        1935 - J6zef Pilsudski a Încetat din ţ ă Funeraliile au avut loc la
        ş ă care corpul ţ al ş a fost
        transportat cu un tren special la Cracovia, fiind înmormântat în
        catedrala Wawel, ă de regii Poloniei.
        46
        IV. Ultimii ani ai celei de-a II-a Republici Polone
        (1935 - 1939)
        1. ă ă Pilsudski
        ă moartea lui Pilsudski au unnat vii dispute între ţ
        revenirii la un regim democratic ş cei care se ţ pentru
        ă regimului autoritar. Potrivit noii legi electorale, din 8 iulie
        1935, ş controlul guvernului asupra ă ş ă ş ă
        alegerilor. ă membrilor Senatului s-a redus la 96, din care o
        treime ţ de ş iar ă treimi - ş de Consiliile
        locale electorale.
        ă ş la 8 septembrie 1935, primele alegeri pe baza
        noului sistem au înregistrat o ă la urne de numai 45,9%.
        Întreaga ţ a boi cotat alegerile, ţ ă
        ţ 46,52% din voturi. Parlamentul astfel rezultat era compus
        aproape exclusiv din membri ai Blocului Non Partinic (BBWR) ş
        ţ ai ă ţ ţ
        O ă cu ţ lui Pilsudski s-au accentuat ţ în
        interiorul BBWR, ceea ce a dus la ă ţ ş
        Moscicki ş la ă celei a col. Walery Slawek, ş
        Blocului Non Partinic. Concomitent, a crescut rolul generalului
        Edward Smigl-Rydz care va deveni în curând ş al Poloniei ş
        va ocupa ţ de inspector general al annatei, respectiv de
        comandant suprem, în caz de ă (57).
        Criza ă a Sanatiei a dus la dizolvarea BBWR, în
        octombrie 1935. În februarie' 1937 ţ politicii de   ă forte"
        din ă puterii, ţ în jurul ş Smigl-Rydz, au
        constituit o ă ţ ă Frontul ă ţ ţ
        (OZN). prescurtat "Ozon".
        "
        In mai 1936 a fost fonnat noul guvern în frunte cu generalul
        Felicjan Slawoj Skladkowski, cu ţ ai celor ă ţ
        principale din cadrul ţ gruparea ă ş Moscicki
        ş cea ă din jurul. lui Smigl-Rydz. O ţ ă avea
        ministrul Afacerilor Externe, col. J6zefBeck (58).
        47
        2. Aspecte ale ă economice
        În februarie 1937, vicepremierul ş ministrul tezaurului
        Eugeniusz Kwiqtkowski a lansat ţ proiect privind realizarea
        unei Zone Industriale Centrale (COP) în regiunea dintre fluviile
        Vistula ş San. Ea unna ă ă 15% din ţ ă ş 18% din
        ţ Poloniei, reprezentând un ă "triunghi al ă ţ  
        cu un rol economic dar ş strategic bine definit. Pentru atragerea de
        ţ la realizarea proiectului, ş Smigl-Rydz a semnat, în
        1937, un acord cu guvernul francez (59).
        În cadrul COP au fost construite obiective industriale
        importante pentru viitorul ţ ă precum: întreprinderea de produse
        electrice de la Roinow, combinatul metalurgic din Stalowa Wola,
        fabricile de annament de la Radom ş Sanok, uzinele de avioane din
        Mielec ş Rzeszew, combinatele chimice de la ţ ş Niedomice.
        Dezvoltarea industriei se realiza prin ş sectorului de stat, în
        acest sens guvernul preluând, între altele, cel mai mare concern
        industrial din Gerny Slqsk (Silezia ă
        ă investitiilor de stat s-au dezvoltat întreprinderile
        pentru ă radio ş ţ ă ş avioane din
        ş ş a fost consolidat portul Gdynia, aflat în ţ ă cu
        Gdansk (Danzig).
        Prin realizarea programelor de ţ guvernamentale,
        ţ ă ă era în anul 1938 cu 19% mai mare
        decât în 1928 (60).
        Agricultura nu a cunoscut ş ritm de dezvoltare, principala
        ă fiind parcelarea terenurilor în unna refonnei agrare, care a
        generat ă financiare pentru ţ ă polonezi.
        ţ ă a detenninat radicalizarea fornlelor de ă
        ă ale ţ ă ă poloneze, în anii '30 fiind organizate
        ţ ş greve; cea mai ă a avut loc în august 1937, când
        conducerea Partidului Ţ ă ă Polonez (PSL) a cerut ă
        agricoli ă suspende orice ţ de ă agro-industriale (61).
        În ă ă viata ă a continuat ă fie ă
        având loc numeroase greve. 'În anul 1936 s-a ajuns la ă
        violente între muncitori ş organele de ordine, soldate cu ţ ş
        ă ţ
        48
        3. ş de stânga. Dizolvarea Partidului Comunist Polonez
        Cea mai ă ţ ă de stânga era Partidul
        Socialist Polonez, în cadrul ă au ă   în anii . 30, ă aripi.
        Una ş avea ţ în mediile tineretului socialist radical ş nu
        ţ la colaborarea cu ş   având ca ţ realizarea prin
        ţ a statului socialist. A doua ă reprezenta cea mai mare
        parte a ş ş ş propunea revenirea la valorile ţ
        ale ţ   respingând ă orice colaborare cu Partidul
        Comunist.
        În cadrul ş ă ş   Partidul Comunist Polonez
        (KPP) era ţ cea mai ă   neavând ă o ţ ă
        prea mare în societatea ă   în primul rând din cauza sprijinului
        dat invaziei ş în 1920. Printre liderii ţ ai KPP
        predominau ţ ai ă ţ ţ   între care un
        procent important erau evrei.
        În seria de ă ş ţ din URSAS, ţ ă în 1936, a
        venit rândul ş Partidului Comunist Polonez. In august 1937 a fost
        arestat în Uniunea ă secretarul general al partidului, Julian
        Lenski-Leszczynski, chemat în acest scop din ţ Pe baza
        ă acestuia au fost ţ ţ ş ş
        polonezi.
        În ă anului 1938 Comitetul Executiv al Kominternului
        a dizolvat Partidul Comunist Polonez. sub acuzatia de a fi devenit
        instrumentul spionajului polonez. În' anii 1938' - 1939 au fost
        ţ în URSS ţ ţ ţ ai partidului.
        4. l'rontulMorges
        ş ă de ş de dreapta ş de stânga a
        fost de ă ă consolideze ţ de centru, între care ţ
        ş ă (CD) ş Partidul Muncitoresc ţ (NPR), Acestea se
        bucurau de un sprijin considerabil în Silezia ă ş Pomerania,
        beneficiind ş de ţ bisericii catolice,
        Centrul ş ă se afla la Morges, în ţ   unde Ignacy
        Paderewski se stabilise ă retragerea din ţ ă ă
        (1919) ş apoi din ţ de reprezentant al Poloniei la Societatea
        ţ (1921).
        49
        În 1936 1. Paderewski a ă demersuri pentru constItUirea
        unei ş ă politice întemeiate pe valori democratice ş ţ
        ă "Frontul Morges", ş nu avea sprijin social prea larg
        ş nici nu dispunea de structuri organizatorice proprii. În schimb,
        reunea ă ţ marcante, între care: gen. Wladyslaw Sikorski,
        gen. J6zefHaller, Wojciech Korfanty ş Karol Papiel.
        Paderewski a ţ   ă   ţ cu oameni politici de
        diverse ă din ţ ă Herman Lieberman (PPS), Wincenty Witos
        (PSL), Stanislaw Grabski (NPR) ş
        5. Politica ă
        Principalul obiectiv al politicii externe poloneze în anii ·30 -
        ă ş ă sub conducerea col. J6zef Beck (62) - a constat în
        ţ echilibrului în contactele cu statele vecine cele mai
        puternice: al III-lea Reich ş Uniunea ă   ă în ş
        timp ţ cu ţ ş România. ă orientare a dat rezultate
        pozitive ă vreme raporturile dintre Berlin ş Moscova nu erau prea
        bune; ă de la începutul anilor "30 Germania ş URSS s-au aflat
        într-o ă confruntare, atât din considerente ideologice, cât ş
        politice. Ostilitatea dintre cele ă sisteme totalitare a atins punctul
        culminant în anul 1936, din cauza ă civil din Spania.
        Realizând necesitatea unei politici de echilibru, Polonia a
        semnat în 1932 un pact de neagresiune cu URSS, iar la 26 ianuarie
        1934 un document analog a fost încheiat cu Germania. ă la
        încheierea pactului de neagresiune polono-german, raporturile dintre
        cele ă ţ ă au fost dominate de resentimente ş neîncredere.
        Problema Coridorului, la care se ă ţ Berlinului ă
        ţ ă din Prusia ă se poloniza încetul cu încetul,
        ă a fi ţ ă prevestitoare ale unor grave conflicte pentru
        viitor ş nu ă ă se ă decât ţ ţ pentru
        rezolvarea lor pe cale ş ă
        Prin Tratatul de neagresiune din 26 ianuarie 1934, "Germania
        evita realizarea unei strânse ă pol ono-ruse, care în ă
        ţ ă s-ar fi întors împotriva ei, iar Polonia, pe ă eliminarea
        primejdiei unui conflict iminent, a ş ţ ţ   care nu mai
        era ă în raporturile sale cu Germania de ţ unui
        sprijin plin de pericole ţ ă de aliata sa, Polonia" (63). Semnarea
        Tratatului cu Germania a reprezentat punctul culminant al politicii
        50
        ş vizând transformarea Poloniei într-o mare putere ă
        în ţ Europei Centrale ş de Sud-Est. Louis Barthou, ş
        ţ franceze, aprecia în mod corect ă atât J6zef Pilsudski cât
        ş J6zef Beck au ă în acest tratat "simbolul ţ unei
        foarte mari puteri", polonezii crezând ă "schimbarea de front
        ă a fost ă de propria lor ţ ă   Încheierea tratatului de
        neagresiune germano-polon a însemnat, indirect, ş un ş al
        ţ franceze, rezultat al politicii adoptate de ţ ţ ă de
        chestiunea ă ţ poloneze statuate în cadrul ţ de la
        Locarno (64).
        Identificându-se cu sintagma "Intermarium" ("miC(dzymorie ")
        sau "politica celei de a treia Europe", însemnând, în ţ ă ţ
        etno-politic ş geografic cuprins între Marea ă Marea ă ş
        Marea ă ţ lui Beck se confrunta ă cu ă ţ
        tot mai mari, începând din a doua parte a anilor '30. Cauza ă a
        ţ ă intereselor poloneze era atitudinea ă a statelor
        occidentale ă de ă ă repetate ale tratatelor ţ de
        ă Hitler. In 1935 fuhrerul a introdus obligativitatea serviciului
        militar, violând astfel Tratatul de la Versailles; ă ă s-a
        întâmplat în 1938, când armata ă a ocupat Austria. Ţ
        ă a expansiunii germane era Cehoslovacia. Luând în con-
        siderare posibilitatea unei agresiuni germane, ş Smigl Rydz a
        ordonat, ă din iunie 1936, ă se ă planul de ă cu
        Germania (65).
        ţ politicii de echilibru devenea tot mai ă pentru
        ş în ţ în care Hitler dorea atragerea Poloniei la
        colaborare împotriva URSS.
        ţ politicii poloneze depindea, în ţ ă de
        sprijinul pe care ş l-ar fi primit din partea puterilor neangajate
        în conflictul URSS - Germania. ă "a treia ţ ă   practic nu
        exista în Europa, Întrucât ţ se apropia tot mai mult de ţ
        ă iar Anglia manifesta o atitudine ă Asigurând Polonia
        de ţ pacifiste, al III-lea Reich viza ă ă pol ono-
        franceze ş atragerea ş în Pactul Antikomintern, încheiat
        între Germania ş Japonia în noiembrie 1936 ş la care, un an mai
        târziu, va adera ş Italia.
        În timp ce trupele germane intrau în Austria, la 17 martie 1938
        guvernul polonez a adresat guvernului lituanian un ultimatum în care
        se solicita reluarea ţ diplomatice în termen de 48 ore, cu
        ţ ă în caz contrar, vor fi folosite "alte mijloace".
        51
        Pretextul imediat al ultimatum-ului a fost moartea unui grarucer
        polonez Într-un incident de ă ş Smigl Rydz s-a
        deplasat la Wilno, armata fiind ă în ă iar în întreaga ţ ă au
        fost organizate ţ sub lozinca:   ă du-ne la
        Kowno" (66) (capitala ă din acea vreme - n.a.). Ultimatum-
        ul a stârnit ş În ţ ş ţ aspre la Moscova. La 19
        martie 1938 guvernul Iituanian a acceptat ţ ş ş a
        reluat ţ diplomatice cu Polonia.
        Când Germania se ă ă invadeze Cehoslovacia, În urma
        acordului de la Munchen, ş a adresat, la 30 septembrie 1938,
        un ultimatum guvernului de la Praga iar în zilele de 2 - 3 octombrie
        trupele poloneze au ocupat regiunea Teschen (Tesin). ş în acest
        demers ă ţ de la ş au avut unele temeri ă
        posibilei ţ sovietice; au sondat ţ Berlinului   ă
        Polonia poate conta pe ţ Reichului în cazul unui atac
        sovietic" (67). Guvernul german a dat un ă evaziv, Întrucât nu
        luase în calcul o asemenea eventualitate.
        Polonia a ă din vreme terenul în vederea ă
        regiunii Teschen, motivul principal fiind tratamentul discriminatoriu
        la care era ă minoritatea ă de ă ă ţ de la
        Praga. Prin nota din 26 mai 1938, ă de Beck lui G. Bonnet,
        acesta îi ă ă ş ă ă   ă ţ actuale ale Cehoslovaciei
        decurg, Într-o mare ă ă din politica sa ă în raport cu
        ă ţ Minoritatea ă este ă cu brutalitate de ă
        cehi" (68).
        ă "rezolvarea" problemei Teschenului, Polonia era ho-
        ă ă ă ocupe Ucraina ă Italia fiind ă ţ
        ă de ş pe placul ţ ş Angliei, ca un baraj
        împotriva Germaniei.
        În cursul unei întrevederi ă ş la ţ în ziua de 18
        octombrie 1938, între colonelul Beck, regele Carol al II-lea ş
        ministrul de externe român N.P. Comnen, partea ă s-a ă
        ă cointereseze România la ă ţ Cehoslovaciei, respectiv la
        ocuparea ă cu Ungaria a Ucrainei subcarpatice, propunere
        ă de guvernul de la ş
        52
        6. Preliminariile celui de-al doilea ă mondial
        La 24 octombrie 1938, în timpul unui dejun oferit de ş
        ţ germane, Ioachim von Ribbentrop, acesta a formulat
        pentru prima ă ambasadorului Poloniei la Berlin, J6zef Lipski,
        ţ teritoriale ale Reichului ţ ă de Polonia. Ele constau în
        retrocedarea ş liber Danzig (Gdansk) care, în conformitate cu
        Tratatul de la Versailles, avea statut deosebit ce nu putea fi schimbat.
        Ministrul de ex1erne al Reichului mai cerea polonezilor dreptul de a
        construi o ă ş o cale ă care ar fi unit Germania cu
        Prusia ă ş   ă   ar fi lipsit Polonia de acces la Marea
        ă (69). În decembrie 1938, partea ă n-a insistat asupra
        ă problemelor teritoriale, considerând ă vor fi ţ
        automat în cadrul unei ă mai largi, generale, în Europa de
        Est (70).
        În zilele de 5 - 6 ianuarie 1939, ministrul de externe polonez
        J6zef Beck a vizitat capitala Reichului, unde a purtat
        secrete cu Adolf Hitler ş Ioachim von Ribbentrop. In ţ
        ţ ă ţ germane privind cedarea Danzigului, ş
        ţ de la ş a ă ă e o ă ă ş ă
        el nu poate ă nu ţ ă seama de opinia ă ă (71). ş
        negocierilor, prin refuzul polonez de a ceda Danzigul, a condus la
        ă ţ dintre cele ă ţ ă
        La ă lunii martie 1939, trupele germane ă
        întreaga Cehoslovacie, ă astfel acordul de la Munchen din
        septembrie 1938. O ă ă ă mai târziu, Germania a anexat
        Klaipeda, localitate ă la Marea ă   având statut de
        liber ă ă Danzig-ului, în conformitate cu Tratatul de la
        Versailles.
        Hitler avea convingerea ă problema Danzigului ş cea a
        Coridorului puteau fi rezolvate pe cale ş ă
        La rândul ă Beck miza pe faptul ă   atâta timp cât Danzigul
        ă Între Polonia ş Germania, "el putea evita oferta stânjenitoare a
        unei ţ germane, putând fi astfel ă ă ţ Poloniei"'
        (72).
        În cadrul ă secrete cu ă militari germani
        din 23 mai 1939, Hitler a afirmat clar: '"Danzigul nu este obiectivul
        care ne ă Pentru noi se pune problema extinderii ţ
        vital ş a ă hranei ... " (73).
        53
        La ş lunii aprilie 1939, Germania a ţ pactul de
        neagresiune germano-polon ş a trecut la aplicarea planului de izolare
        a Poloniei, pentru "a ă în mod definitiv [ ... ] orice amenin-
        ţ venind din acea ţ ş a limita ă strict la Polonia"
        (74).
        Strategia ă de izolare a Poloniei miza pe atitudinea
        ă a Marilor Puteri, care credeau în continuare ă problemele
        în litigiu dintre Polonia ş Germania se vor putea rezolva pe cale
        ş ă ş   îndeosebi, pe faptul ă negocierile tripartite sovieto-anglo-
        franceze erau nefinalizate.
        7. ă pentru ă
        În aceste ă   Hitler a dispus ca Înaltul Comandament
        german ă ă planul ţ militare împotriva
        Poloniei.
        La 5 mai 1939, Într-o cuvântare ă ă   ministrul
        Beck definea limitele concesiilor pe care nu le putea ă ş guvernul
        unui stat suveran: "Polonia nu poate fi ă de la Baltica! Noi,
        polonezii, nu ş ţ de pace cu orice ţ În ţ
        oamenilor, ţ ş statelor ă un singur lucru care nu are
        ţ Acest lucru este onoarea" (75). Discursul lui Beck ş dezbaterile
        furtunoase ce au urmat în Seim au alimentat o ă de ţ ă
        ş de refuz a ţ germane, având un ecou remarcabil în
        rândul ţ   aspect relevat ş de numeroasele ţ ă la
        Fondul de ă ţ ă (FON), constituit special în acest scop.
        Polonia se ă de ă   ş ţ ă militar era în
        medie de patru ori mai redus decât cel german.
        Efectivul sub arme al armatei germane "a crescut rapid, în
        cursul lunii august 1939, la aproape 2 milioane de oameni, iar
        transporturile de trupe ş materiale, spre frontiera de Est, deveneau
        din ce în ce mai frecvente ş mai caracteristice" - se ă într-o
        ş ă cu caracter secret, ă de ţ a II-a a Marelui Stat
        Major al armatei române, pentru uzul corpului ţ   în octombrie
        1939 (76).
        ă militare în zona ţ de pe Odra s-au
        intensificat, concomitent cu refacerea ş completarea ţ de ă
        ferate ş drumuri, în special ă Moravia ş Slovacia, cu o orientare
        ă spre frontiera ă
        54
        În ş ţ ă ş români apreciau ă   ş
        din ansamblul acestor ă militare, ş ă la ţ ă
        ă Germaniei de a recurge la ă în cazul nesatisfacerii
        ă sale, Polonia pare ş ă fi sperat, ă în ultimul
        moment, ă totul nu este decât o ă ă de intimidare. Din
        ă ă ă sale militare nu au mers în ş ritm cu
        cele germane. Numai astfel se ă faptul ă la data începerii
        ţ armata ă nu era complet ă ş nici
        ă   (77).
        La începutul lunii august 1939, efectivul sub arme al armatei
        poloneze a fost ş sporit, prin chemarea unui contigent întreg de
        ş ş ă ţ din alte trei contigente; astfel, totalul militarilor
        ţ sub arme se ridica la circa 6 - 700.000, ă ţ ă ă la
        24 august. Abia ă ă ă ă militare iau o amploare
        mai mare. Efectivul sub arme este ridicat la 1.500.000 oameni,
        realizându-se ă ţ complete ă frontiera de Nord-Vest ş Vest ş
        incomplete pe restul teritoriului (78).
        Concentrarea armatei poloneze nu a putut fi ă în
        întregime ă la începerea ă astfel ă la 1 septembrie 1939
        ţ militare poloneze aflate pe ţ de ă cuprindeau: 24 de
        divizii de infanterie (3 de ă o ă ă 8
        ă de cavalerie ş 3 ă de ă de munte, la care se
        ă 56 de batalioane ş alte câteva ă ţ de interior (79).
        ţ ţ ă de ţ gefr!.1ane era foarte ţ ă mai ales în
        ce ş tancurile ş ţ In ă de aceasta, diviziile poloneze
        erau inferioare celor germane ca înzestrare cu armament ş ă de
        ă ş ca ă de ă
        8. Pactul Molotov -Rihhentrop ţ asupra Poloniei
        Între timp, la Moscova, tratativele sovieto-anglo-franceze
        ă Într-un con de ă din cauza suspiciunilor reciproce.
        Având de ales între perspectiva ă unui sistem de securitate
        ă în Europa (propunere ă de la anglo-francezi) ş
        ă ţ sferelor de interese ă de germani), Stalin alege a
        doua ă oferindu-i astfel posibilitatea lui Hitler ă ş
        un nou ă care foarte curând se va generaliza. ş cum ă
        din discursul lui Stalin în cadrul ş ţ Biroului Politic al PC (b) al
        URSS, din 19 august 1939, dictatorul de la Kremlin a propus
        55
        acordarea unui ajutor Germaniei în campania împotriva ţ ş
        Marii Britanii, ca ă ţ beligerante ă ş epuizeze puterile; ulterior
        Uniunea ă va interveni în ă ş ş va extinde ţ
        "Respectând neutralitatea ş ş ş ora, URSS va oferi ajutor
        actualei Germanii, asigurând-o cu materie ă ş ă alimen-
        tare" (80), declara Stalin. S-a ajuns, astfel, la parafarea, în ziua de 23
        august 1939, a "celei mai sinistre ţ diplomatice a veacului al
        XX -lea"' (81), pactul de neagresiune Molotov - Ribbentrop, ţ de
        nefastul protocol secret, prin care se ă ţ Europa ă în
        sfere de ţ ă ă ş ă Acest protocol prevedea
        ă ţ Poloniei Între al III-lea Reich ş URSS, ţ fiind ă
        pe linia Narev, Vistula ş San.
        Preocupate de ţ ş ă a evenimentelor, can-
        celariile occidentale au adresat Germaniei ş Poloniei mesaje cerând
        evitarea ciocnirilor militare ş ţ problemelor litigioase la
        masa tratativelor.
        ă de modelul miinchenez, Italia a încercat ă ă
        pe Hitler ă un atac asupra Poloniei ar fi condus la ş unui
        ă generalizat; pentru evitarea acestuia era necesar ca Germania
        ă participe ă .de marile puteri la o ţ ă pentru deten-
        sionarea ţ pe continent. Hitler a respins ă ţ ă  
        fiind convins ă "revizuirea trebuie ă ă Dictatul de la Versailles
        era intolerabil" (82).
        În seara zilei de 31 august 1939 a avut loc ultimul contact
        germano-polon înainte de ş ă   când Ribbentrop l-a
        întâlnit pe ambasadorul polonez Lipski. Acesta i-a ă ă ş
        disponibilitatea Poloniei de a în ţ propunerile Angliei
        de a purta negocieri directe. Intrucât ambasadorul polonez nu era
        Împuternicit de guvern ă ia decizii, von Ribbentrop a ţ ă
        comunice ţ germane. Prin urmare, în zorii zilei de 1
        septembrie 1939, ă ă ţ de ă Germania a atacat
        Polonia, ş astfel cea de-a doua ă
        56
        Cap i tol u 1 IV
        Drama ă În timpul celui de-al doilea
        ă mondial
        1. ă germano-polon
        ă a început în ţ zilei de 1 septembrie 1939,
        printr-un atac intempestiv de ţ terestru ş aerian, executat de
        fortele germane asupra teritoriului Poloniei.
        . În ş zi, ş Republicii Polone a declarat starea
        de ă ş l-a numit pe Inspectorul general al ţ armate în
        calitatea de comandant suprem al armatei.
        Prin ă a Consiliului de ş a fost ă starea
        ţ ă pe întregul teritoriu al ţ ă ceea ce presupunea limitarea
        drepturilor ă ţ ş impuse de ă statului în ţ ă
        prin invadarea teritoriului ţ de ă o ă ă ă De
        asemenea, au fost instituite Comisariatul general civil ş comisariatele
        civile de pe ă comandamentele militare teritoriale. Comisar
        general civil al ş a fost numit Ş Starzynski, iar ă
        capitalei era ă de gen. Walerian Czuma.
        ş destul de clare pentru ţ ă la 1 septembrie,
        acordurile Poloniei cu ţ ş Anglia nu au fost aplicate imediat,
        acestea ă ă ă reciproce, ă nu vor declara ă
        Germaniei decât ă ce vor fi fost epuizate toate ă de evitare a
        ă ţ În ă ţ ă este ă nota ă ă
        Germaniei de guvernul britani·c:   ă nu se dau de ă guvernul
        german ă ă ă guvernului ă ţ Sale ă gu-
        vernul german ă orice ţ ă împotriva Poloniei
        ş ş retrage imediat ţ din teritoriul polon, guvernul ă ţ
        Sale va executa ă ă ş ă ţ ţ ă de Polonia"' (83). ă ce
        ţ a adoptat o ţ ă refuzul Germaniei de a ă
        notelor ultimative comune a determinat ca, la 3 septembrie 1939, ă
        ă starea de ă împotriva Germaniei.
        Începerea ă ţ a surprins conducerea ş a ă
        armata ă ă pentru a face ţ ă atacului german. In ă
        ţ ă a existat "o ţ ă în domeniul informativ. o ne-
        ţ a psihologiei germane, precum Ş ţ externe
        (engleze) temporizatoare" (84).
        57
        Armata ă a fost total ă de noile metode de
        ducere a ă folosite de germani. Bombardamentele masive ale
        ţ în scopul ă ţ ş ă sistemului de
        ţ deschideau calea ţ impetuoase ale tancurilor.
        Diviziile "panzer", sprijinite de ţ   în special de bombardierele
        "Stukas", ă cu rapiditate în adâncime, încercuiau ţ
        adversarului, pus in imposibilitate de a opune o ţ ă ă
        Cuplul tanc-bombardier în picaj a dominat câmpurile de ă în
        prima ă a celui de-al doilea ă mondial (85).
        In zorii zilei de 1 septembrie 1939, ţ ă a bom-
        bardat masiv cele mai importante aerodromuri poloneze. ţ de
        ă   ţ ă la ă   ş slaba ă ă ă nu
        au putut face ţ ă agresorilor. Din prima zi ţ ă a ş ă
        ă o mare parte din ţ ă ş ă ă
        ţ ă ş mutat apoi efortul pentru a împiedica
        concentrarea ş ă ş armatei poloneze ş pentru sprijinirea
        trupelor terestre proprii (86).
        ă numai câteva zile de lupte, ţ frontului a devenit
        ă pentru Polonia, în pofida ţ eroice a armatei,
        deoarece germanii :- cu ajutorul ţ lor superioare - au fost în
        ă ă ă ă   in mod grav, executarea transporturilor de
        afluire ş de concentrare.
        Înaintarea ă a trupelor mecanizate germane a impus
        modificarea ă a planului general de transport ş angajarea
        ă a ţ sosite în ă   înainte de terminarea
        ă (87).
        Lipsa de prevedere, în ceea ce ş momentul izbucnirii
        ă   cât ş în ă ă cu forma ş ritmul pe care aveau ă le ia
        ţ   au ă ca toate depozitele de materiale, precum ş mai
        toate întreprinderile de armament, ţ petrolifere etc., ă ă  
        în mare ă ă neatinse, în mâinile armatei germane. Ulterior,
        rapiditatea ă a împiedicat nu numai ă de evacuare a
        acestor depozite ş ţ   dar ş distrugerea lor. De asemenea, nu
        s-a mai putut efectua nici distrugerea ţ ş trans-
        misiunilor care, ă ar fi fost ă la timp, ar fi încetinit
        înaintarea ă   inlesnind, în oarecare ă ă   organizarea
        ţ în spatele frontului (88).
        Referitor la ă ş ă a ţ militare,
        studiul Marelui Stat Major român ţ mai sus ţ faptul
        ă   în ofensiva împotriva Poloniei, armata celui de-al III-lea Reich a
        58
        pus în aplicare în mod repetat "clasica ă de ă ă  
        care constituie doctrina adânc ă ă ă în spiritul întregii armate
        germane" (89).
        Manevra ă de ă ă a ţ poloneze ce
        operau la Est de Vistula s-a executat printr-o ţ pe ţ
        Cz((stochowa - ş   ă cu înaintarea unui grup de ţ
        din Prusia ă ă ş
        ş ă de ă s-a realizat ă 1 O septembrie,
        prin înaintarea grupului de ţ din Prusia ă   peste Narev ş
        Bug, în ţ Brest Litovsk, concomitent cu ţ râului San ş
        ţ cu alt grup, pe ţ Przemysl - Wlodzimierz. Manevre
        similare s-au executat ş în ţ de mai ă amploare
        (reducerea Coridorului ş cucerirea Sileziei Poloneze) (90).
        ş manevrei de ă ă a fost ă prin:
        - superioritatea de ţ (atât cantitativ, cât ş calitativ) puse
        de la început în linie, ă în special prin ţ
        ă ş un mare ă de ă ţ blindate ş moto-
        rizate; ă superioritate a dat, de la început, manevrei un
        caracter de ţ ă
        - viteza în ţ   ă cu ţ ă   prin folosirea
        ă ţ blindate ş motorizate, care au imprimat opera-
        ţ un ritm extrem de rapid;
        - forma frontierei, care a permis alegerea unor ţ de
        atac, ce conduceau direct în flancurile sau chiar pe
        ţ unora din ă de ţ poloneze (91).
        ă ş succesului acestor manevre, prin ă pe
        liniile de ţ ale adversarului, s-a ţ nu numai cu
        trupele terestre, dar ş cu ţ de bombardament, care a anticipat
        ă linilor de retragere ale fortelor poloneze (92).
        În primele 4 zile, înaintare ă   trupele germane
        au ş ă ă întreg Coridorul, ă ţ - în regiunea
        Chelm - între grupul de forte ce înainta din Pomerania ş acel care
        opera din Prusia ă spre Sud-Vest. În ş timp, au realizat
        o ă ă pe ţ Cz((stochowa - ş con-
        comitent cu înaintarea din Prusia ă spre Sud. De asemenea.
        printr-o ţ ă - ă prin Slovacia, peste masivul
        Tatra - bine ă cu atacul principal pornit din Silezia ă  
        s-a ţ cucerirea regiunii industriale din Silezia ă
        În zilele ă   înaintarea a fost ă tot la fel de
        rapid, astfel încât, în a zecea zi, trupele germane au ajuns pe linia:
        59
        cursul inferior al Bugului - ş - Sandomierz - râul San,
        reducând astfel marele intrând al Posnaniei ş regiunea Kutno - LOdz.
        Aceasta a marcat succesul deplin al manevrei de ă ă   prin
        care s-a ă retragerea ţ poloneze din acea regiune (93).
        ţ militare în cea de-a doua ă   ă la Il
        septembrie, se ă prin încercarea, ă   a ţ
        poloneze, de a închega o ţ ă pe linia ă Bug - Vistula -
        San ş succesul deplin al unei noi manevre de ă ă
        germane, care a ş ă ţ aproape întreaga ă
        ă (94).
        La 16 septembrie, elementele înaintate ale trupelor gennane
        ce ţ pe mai multe ţ au ă ţ în regiunea
        Wladowa - Chelm, marcând astfel ş manevrei de ă
        ă ş scoaterea din ă a restului annatei poloneze.
        2. Invazia ă
        În ţ ă   la 17 septembrie 1939, comisarul poporului
        pentru afacerile externe al URSS, V.M. Molotov, a ă cunoscut
        ambasadorului Poloniei la Moscova ă   întrucât "Polonia s-a
        transfonnat într-un câmp propice pentru diferite ă ş
        surprize, ce poate crea o ţ pentru URSS [00'] guvernul
        sovietic nu mai poate avea o atitudine ă ţ ă de aceste fapte" ş  
        în ţ ă   "a dat ţ Înaltului Comandament al Annatei
        ş ă ordone trupelor ă ă frontiera ş ă ia sub ă ţ ş
        averea ţ din Ucraina de vest ş Bielorusia de vest" (95). In
        ş zi, annata ă a ă pe teritoriul Poloniei, înaintând
        rapid, ă ă a întâlni ţ ă ă   ă linia de ţ
        ă de guvernul german ş cel sovietic (râurile Pisia, Bug, Vistula,
        San). În ş timp, annata ă ş retras ţ la Vest de
        ă linie.
        În cursul ă au fost folosite o serie de mijloace
        specifice de ă diversiune ş sabotaj. Astfel, în ziua de 6
        septembrie. ţ ă a lansat, în ş ş alte ş  
        manifeste scrise în limba ă îndemnând ţ ă se
        desolidarizeze de politica guvernului ş ă nu mai ă ţ ă
        De asemenea. posturile de radio germane transmiteau emisiuni în
        limba ă   prin care comunicau ţ menite ă ă ă
        ţ ă a ţ poloneze. Au fost organizate ţ de
        60
        sabotaj prin ţ ş din timp de pace pe teritoriul polonez.
        în special din rândul unor minoritari (germani, slovaci,
        ucraineni), care au distrus ă de ţ ă ă în special
        transmisiunile, pentru a paraliza ţ trupelor poloneze.
        A fost necesar ca ă ţ poloneze ă ia ă severe
        pentru paza obiectivelor de ţ ă ă ş a transmisiunilor:
        au utilizat în acest scop premilitarii ş ţ ă
        ă victoria armatei germane, pe cea mai mare parte a
        teatrului de ţ au ă între coloane. sau în spatele
        ă germane, ţ de ă ţ sau grupuri ă ţ de
        ă izolate complet de grosul armatei poloneze.
        Acestea, ajutate de ţ ă au continuat, în unele
        locuri, ă lupte, atacând coloane sau ţ de servicii ale armatei
        germane, provocându-le mari pierderi ş dând astfel ş la un
        ă ă de ă
        Germanii au declarat aceste ţ ca ilegale ş le-au
        reprimat cu severitate, în special acolo unde participarea ţ
        civile a fost ă Mai mult, organizarea ţ armate în
        marile centre populate, ca ş ş Lv,·ow (Lemberg), pentru care
        s-a ă apel ş la ţ ă a fost ă de Coman-
        damentul german tot ca o actiune ă
        În ă dra'matice ă mai sus, în noaptea de 4
        spre 5 septembrie a început evacuarea din ş a guvernului, a
        ţ de stat, ca ş a tezaurului ă Poloniei. ţ   ă
        ş ă prin atacarea. din ă ă ţ de ă ă mari puteri, a
        determinat conducerea ă ş ă ă ă adopte calea
        refugiu lui în România (aspect abordat pe larg în cea de-a doua parte a
        ă de ţ ă Varianta refugiului pe teritoriul românesc a fost ă
        în calcul ă ă ţ de aliat a României ş a faptului ă având
        ţ ă ă cu Polonia, România devenise singura cale de refugiu
        a polonezilor spre libertate. "Polonezii - consemna Alexandru
        Pelimon, ş militar al României la ş - priveau cu mult
        interes ţ ă în acele vremuri grele când, ş în ş
        ă la noi o ş dintr-o ţ atât de ă (96).
        Blocate de invadatorii ş în zonele Kutno. ş
        Modlin ş PrzemysL ţ poloneze. ş mai continuau ă reziste.
        au fost înfrânte. La 28 septembrie, la ordinul Comandamentului
        Armatei ş ă ă capitalei poloneze au încetat focul pe
        baricade ş în ş O mare parte dintre ei au continuat lupta în
        rândurile ţ
        61
        În decursul unei campanii de aproximativ trei ă ă
        armata ă a fost ă ş ţ ă Armata ă a
        avut aproximativ 66.000 de ţ ş ţ ţ 135.000 ă ţ ş
        350.000 prizonieri. Invadatorii ş au pierdut 16.343 de ţ
        27.640 de ă ţ ş 320 ă ţ Au fost distruse sau avariate 993 de
        tancuri ş ş blindate, 6.046 de ş auto, 369 de guri de foc ş
        aproximativ 600 de avioane (97).
        Succesul rapid al armatei germane s-a datorat ă ţ ei
        zdrobitoare numerice ş tehnice. Armata ă a fost insuficient
        ă cu mijloace moderne de ă în primul rând cu ţ
        tancuri, artilerie antitanc ş ă La aceasta trebuie ă ă
        lipsa de prevedere a Comandamentului polonez, încetineala în luarea
        ă lor ş subestimarea ă adversarului (98).
        Înfrângerea ă a se ă ş faptului ă
        ţ ş Anglia nu i-au venit oportun în ajutor ş nu ş îndeplinit
        ţ asumate. La procesul de la Niirnberg, generalul Jodl, ş
        de stat-major al OKW, a declarat:   ă noi nu am fost ţ ă
        din 1939, acest lucru s-a întâmplat pentru ă cele aproximativ 110
        divizii franceze ş engleze aflate în timpul ă nostru cu
        Polonia în Occident, ş care aveau în ţ lor numai 23 de divizii
        germane, au ă total inactive" (99).
        3. Regimul de ţ
        Teritoriile poloneze din ă ţ de nord au fost anexate de
        Germania: zonele Lublin, Cracovia, Kielce, LOdz ş parte din zona
        ş au constituit ă General, administrat de
        ş sub conducerea lui Hans Frank, considerat ca "o colonie
        ă  
        Polonia a fost singura ţ ă ă de germani în care nu s-a
        dorit ş nici nu a fost ă organizarea unei ţ locale
        ţ
        Teritoriile din est au ă sub ţ ă Ambele
        puteri ocupante au ă ş o ă ă de exterminare a
        ţ poloneze, chiar ă în moduri diferite. Pe teritoriile
        ocupate, armata ă ş SS au trecut la organizarea celor mai
        mari gheto-uri ş ă de concentrare, în care aveau ă fie
        ţ în ă evreii din Europa, punându-se astfel în aplicare
        pe ă ă   ţ ă   Mijloacele de exterminare au variat de
        62
        la euthanasierea copiilor ă la gazarea ţ în ă de
        concentrare de la Oswiecim/ Auschwitz ş Dachau. Din 1939 ş ă
        În 1945 întregul teritoriu al Poloniei a fost transformat într-un imens
        ă de purificare ă ş au ucis 3 milioane de ă ţ
        polonezi de ţ ă ş peste 2 milioane de polonezi ne-
        evreI.
        Peste un sfert de milion de civili polonezi de toate na-
        ţ ă ţ au fost ţ de ă ţ sovietice În "Arhipelagul
        Gulagului" (Rusia ă Siberia, Kazahstan), unde au fost ş
        unui regim extrem de dur de e:\.1erminare ă cei mai ţ murind.
        ţ polonezi au fost ţ ş ţ în trei ă ale NKVD-
        ului: Koziolsk, ş ş Starobelsk. Un ă de 21 mii de
        ţ oficiali ş intelectuali au fost ţ din ordinul lui Stalin,
        în aprilie 1940, la Katyn, Harkov ş în alte locuri din URSS.
        Documente recent publicate ă ă Stalin s-a implicat
        personal în deciziile care vizau soarta polonezilor, ă sovieticii au
        masacrat mii de persoane   ţ de ă ţ ş gardieni,
        ţ etc.) (100), ă au colaborat cu ă naziste în
        ţ ă acelor polonezi, inclusiv evrei, originari din regiunile
        trecute sub control german (l01). Intelectualii polonezi au fost
        masacra În ă de la Palmiry, pe Wawer, precum ş în alte
        locuri de ţ ă pentru aceste crime a fost ă
        abia în ultimii ani de ă ţ de la Moscova.
        4. Organizarea ţ
        ă ă a ocupantului a dat ş la o ş de
        ţ ă deosebit de ă ă antisemite, de lichidare a
        ă ţ ş fiind sprijinite Într-o ă ă ă ş
        doar accidental de ţ ă ă În general, atitudinea
        acesteia a fost de respingere a ocupantului; a fost organizat un întreg
        sistem administrativ ţ clandestin de ţ ă un "stat
        subteran" care a ă ş un ansamblu complex de ă ţ
        inclusiv în domeniul ţ la nivel secundar ş universitar, în
        ţ În care ş ă ă ţ ă de toate gradele
        pentru polonezi, cu ţ celui primar.
        Similar ţ din alte ţ ă ocupate de ş ţ
        ă s-a structurat în ă mari ă prima era ă din
        Partidul ţ Partidul Muncii, Partidul Ţ ă ă Populist ş
        63
        Partidul Socialist; ea a constituit Comitetul Politic al ţ ş era
        ă din ţ La ş lunii septembrie 1939. Ignacy
        Moscicki, ş în ţ al Poloniei, a transmis ţ
        sale lui Wladyslaw Raczkiewicz, aflat in ţ la Paris. In ziua
        de 30 septembrie acesta l-a desemnat ca prim-ministru pe generalul
        Wladyslaw Sikorski, apoi ş comandant suprem al ţ armate
        poloneze, care avea ă lupte ă de ţ Unite ş ă ă
        ş de ţ ă din interiorul ţ ă împotriva ţ
        germani. ă capitularea ţ in iunie 1940, guvernul Sikorski
        s-a mutat în Anglia. In unna ţ generalului Sikorski, la 4 iulie
        1943, în fruntea guvernului a fost numit Kazimierz Sosnkowski
        (102).
        Sub coordonarea acestei ă pe teritoriul polonez s-a
        constituit, ă din 1939, o ţ de ă ă din ţ ş
        ţ ai fostei arnlate poloneze, ă "Uniunea luptei armate"
        (ZWZ). Aceasta a fost cea mai ă ţ de ţ ă cu
        caracter militar din Polonia în anii 1939 - 1940. ţ de
        ţ ă au ă ş o ă ă ă ţ de
        sabotaj, au cules ş transmis ţ la Londra ş (103).
        A doua grupare de ţ ă era ă din ş care
        considerau ă aliatul firesc ş modelul politic al viitoarei Polonii
        independente erau Partidul Comunist al Uniunii Sovietice ş URSS.
        Un "grup de ţ ă   creat la Moscova în august 1941 sub
        conducerea lui Marceli Nowotko, Pawel Finder, Jan Turleiski ş
        urmat la scurt timp de un al doilea grup de ţ ă condus de
        Aleksander Kowalski. au ş ă se ă la ş în
        decembrie 1941. La 5 ianuarie 1942 s-a organizat o ţ ă a
        grupului de ţ ă venit de la Moscova ş ă organi-
        ţ ş existente în ţ ă ă unirea într-un
        partid unic. Partidul Muncitoresc Polonez, având în frunte pe Marceli
        Nowotko. PMP se ţ pentru coalizarea tuturor ţ
        antinaziste în lupta pentru eliberarea Poloniei, cerând ă
        guvernului Sikorski din ţ aplicarea prevederilor tratatului
        polono-sovietic. Din ţ ş s-a constituit Consiliul
        ţ al Ţ ă pentru a conduce ş de ţ ă
        ă descoperirea, în 1942, a gropilor comune cu cadavrele
        ţ polonezi ş ţ ă Kat)n, guvernul polonez din exil,
        aflat la Londra, a rupt ţ cu Moscova. De atunci, sovieticii i-au
        sprijinit doar pe ş polonezi.
        64
        În timp ce rezistenta ă ş organizase structura
        ă "Armata Ţ ă   ("Armja Krajowa"), ş erau ţ
        în "Garda ă   ("Gwardija Ludowa·'), având ca obiectiv
        distrugerea sistemelor de ţ dezorganizarea aparatului
        administrativ al ţ sabotarea ţ de ă ş
        ă ţ împotriva ă
        La 19 aprilie 1943, membrii ţ ş de ă
        ş ai altor ă de ţ ă ă au ş o ă ă
        ă în gheto-ul din ş împotriva politicii de exterminare
        naziste. ă au durat trei ă ă ş s-au soldat cu
        exterminarea a peste 50.000 de evrei, dar ş cu importante pierderi în
        rândurile trupelor germane implicate în represalii.
        ş de ţ ă ă de PMP nu era ă
        favorabil de guvernul polonez din ţ al gen. Sikorski. Acesta
        nu a acceptat ţ cu Uniunea ă în problema
        ă armatei poloneze de sub comanda gen. Anders la ă
        antihitlerist în cadrul Armatei ş În martie 1942, cei 32.000 de
        ţ ş ţ ă cu 12:..000 de membri ai familiilor lor, au
        fost ţ din URSS în Iran. In august au mai fost ţ ă
        70.000 de polonezi. Pe teritoriul URSS mai ă ă ă ă ţ
        militari polonezi, care au constituit noi ă ţ organizate de ă
        Uniunea patrio,tilor polonezi, ă în primele luni ale anului 1943.
        Uniunea ă de un Consiliu General, în cadrul ă un rol
        important au avut Wanda Wasilewska (104) ş Alfred Lampe, a
        ă ş o vie ă ă dar ş ă în rândurile
        polonezilor din URSS. Prin Radio Moscova, Wanda Wasilewska a
        ă numeroase apeluri ă polonezii de pe teritoriul URSS, în
        vederea constituirii de ă ţ poloneze care ă lupte   ă la ă
        cu Armata ş   atacând, ă furibund, guvernul polonez de
        la Londra, care ar fi "dat ă de ă de loialitate ţ ă de aliat"
        (l05).
        Guvernul sovietic a autorizat constituirea în mai 1943 a unor
        ă ţ militare poloneze în URSS. Prima divizie ă a purtat
        numele lui Tadeusz Koszciuszko. Ulterior s-a constituit pe teritoriul
        URSS. Corpul I al ţ armate poloneze, care avea comandant pe
        generalul Zygmunt Berling, iar ţ pe generalul Karol Swier-
        czewski (106). ă ţ poloneze au primit botezul focului în
        octombrie 1943 ă Lenino, nu departe de Smolensk. La ă ş
        anului 1943, efectivul armatelor poloneze din URSS se ridica la
        40.000 de oameni (107).
        65
        Arestarea generalului Ş Rowecki (denumit ş "Grof'), în
        iunie 1943, de ă ş (care l-au ş executat în 1944) a ă
        colaborarea în cadrul ţ dintre "Armata Ţ ă   ş "Garda
        ă   Noul comandant al "Armatei Ţ ă   Tadeusz Komo-
        rowski (nume conspirativ "Bor"), legat din punct de vedere politic de
        guvernul din ţ a intensificat ţ îndreptate împotriva
        ş influentei ş S-a ă ă ă se ă ă
        prestigiul   ţ politice" a celor patru partide prin trans-
        formarea Comitetului politic al ţ în ţ ă a
        ţ ă (15 august 1943). Într-o ţ ă noua organi-
        ţ ţ efectuarea unor reforme sociale ş politice la ş
        ă Treptat ă se reliefau ţ în special între
        ş ş ş pe de o parte, în rândurile ă se delimitau o
        ă de stânga ş   ţ   pe de ă parte. În mai 1943, ş
        au încheiat o ţ cu "Armata Ţ ă   în urma ă
        "batalioanele ţ ă ă ş   ţ militare ale ş erau
        încorporate acesteia. În ceea ce ş partidul socialist, care în
        urma Congresului al II-lea din aprilie 1943 a ă ă o ă denumire
        - Partidul muncitoresc al ş polonezi, acesta s-a de-
        solidarizat de ă ă militând pentru sprijinirea luptelor de
        partizani. ă ţ nu dorea ă ă colaboreze cu PMP,
        ceea ce a întârziat crearea unui front general ţ antifascist.
        ş au ş ă constituie propriul lor centru politic, Consiliul
        popular de conducere (februarie 1944) (l08). Acesta prefera o cale
        ă proprie: nici cu guvernul din exil. nici cu ş S-a
        stabilit ă aplicarea unor reforme politice ş sociale la ş
        ă ş ă eliberare.
        În noiembrie 1943, Partidul Muncitoresc Polonez a publicat
        manifestul "Pentru ce ă - Marea ţ   care preconiza o
        serie de reforme, printre care cea ă ţ industriei
        grele, ziua de ă de 8 ore. La 15 decembrie 1943, PMP a ş ă
        coalizeze 14 ţ politice mai mici, creându-se, la 1 ianuarie
        1944, Consiliul ţ Popular (Krajowa Rada Narodowa).
        Luptele de partizani s-au amplificat, la ele participând atât ş
        cât ş trupe din Armata ţ ă (109).
        Paralelismul dintre ţ de ţ ă din Polonia s-a
        ţ ş în 1944, guvernul din ţ (de la Londra)
        neacceptând colaborarea cu ţ comuniste, care ţ pentru
        constituirea unor centre politice locale tot mai puternice. La 9
        ianuarie 1944, Comitetul politic al ţ s-a reorganizat,
        66
        devenind Consiliul ă ţ populare, prin cuprinderea mai multor
        ţ
        In ziua de 20 iulie 1944, Annata ş a ă ş frontiera
        dintre Polonia ş Uniunea ă ă ă invazia ă în
        septembrie 1939). Prin reunirea ă ţ din interior, cu cele care
        ţ ă pe teritoriul Uniunii Sovietice s-a constituit armata
        ă Pe ă ă teritoriului polonez, în spatele
        frontului se organizau centre locale ale puterii de stat, controlate de
        ş La 21 iulie 1944, în ţ înfrângerii trupelor
        germane, Consiliul ţ Popular a constituit Comitetul ţ
        de Eliberare (controlat de ş La 22 iulie 1944, acesta a
        publicat manifestul-program al viitorului stat democrat-popular
        polonez (ziua de 22 iulie 1944 a devenit   ă ă ţ ă   a
        Poloniei). Comitetul ţ îl avea în frunte, în calitate de prim-
        ministru, pe socialistul Edward Osobka-Morawski, iar comunistul
        Boleslaw Bierut îndeplinea ţ de ş de stat. La 1 august 1944.
        guvernul sovietic a recunoscut Comitetul ţ de Eliberare, cu
        sediul la Lublin, drept singur reprezentant oficial al poporului
        polonez (110).
        5. ţ ş ă
        Luând în considerare avansul ş în zona ă ă ă
        guvernul din ţ ş dat seama ă realizarea planului "Buria"
        ("Furtuna"), de a cuceri puterea ă în teritoriul de unde se
        ă ţ germani, devenise ă Guvernul din
        ă ă a fost de acord ca "Armata ă   ă ş ţ
        în ş pentru ca eliberarea acesteia ă se realizeze de ă
        Consiliul ă ţ Populare, reprezentând guvernul din ţ
        ă astfel ca în ă ă existe un guvern legal al Poloniei
        libere, înainte de sosirea trupelor sovietice. Aceasta se impunea cu
        atât mai mult cu cât se ş ţ lui Stalin de a impune la
        ş un guvern obedient Moscovei.
        ţ din ş a fost ă pentru 1 august orele
        17,00 de ă generalul Tadeusz Komorowski ( "Bor"), comandantul
        "Annatei Ţ ă   la sugestia colonelului Antoni Chrusciel (Monter),
        comandantul regiunii militare ş Amândoi erau ţ cu
        ă ţ ă inclusiv în cadrul armatei austriece înainte de
        67
        1918, ceea ce a conferit ţ caracterul unei ţ militare
        bine organizate.
        Având o ă de 63 de zile, ţ din ş a fost
        ţ ă de 50.000 de ţ polonezi, dintre care 40.000 ţ
        "Armatei Ţ ă ş ş ă ă asentimentul tuturor ţ
        politice, ţ ă ă a atras în focul ei pe ţ
        tuturor ţ militare poloneze. ţ a avut ă faze:
        una ă de la 1 la 4 august; a doua ă ă de la 5
        august la 2 octombrie 194-;1-. Trupele germane, profitând de inac-
        tivitatea celor sovietice în ă ă au lichidat-o, ă lupte
        violente. În timpul ei au pierit peste 70.000 de oameni, dintre care
        15.000 de ţ iar restul civili. Armata ă a avut, la
        rândul ei, pierderi importante. ă ă ş ţ Hitler a
        dat ordin de distrugere ă a ş
        ţ a demonstrat eroismul armatei poloneze ţ
        ă dar ş cinismul sovieticilor, care au asistat pasivi la
        distrugerea acestei forte de ă care ulterior ar fi putut ă se
        ă împotriva lor '(111). În cumplit al ţ Stalin
        afirma cu ipocrizie ă dezastrul ş pierderile nu ar fi fost atât de mari
        ă ar fi fost ş el ă consultat de ş ţ     (112).
        ă la teritoriul capitalei, ţ se înscrie ca cea mai
        ă ă ă în spatele frontului împotriva ocupantului nazist din
        cel de-al doilea ă mondial. Pentru poporul polonez ea ă un
        simbol ne egalat în istoria sa de demnitate ş onoare (113).
        În urma înfrângerii ţ Stanislaw Mikolajczyk a fost
        înlocuit din fruntea guvernului de ţ cu Tomasz Arciszewski,
        situat politic mai la dreapta decât predecesorul ă
        În ziua de 12 ianuarie 1945 s-a ş marea ă
        ă în cadrul ă ş a fost ă la 17 ianuarie.
        Atunci când Armata ş a intrat în ş în frunte cu
        elementele comunizate ale celor ă divizii poloneze, ş ă
        un cimitir unde, în lipsa unei ţ se putea scrie cu ş ţ ă
        orice istorie!" (114).
        La ş ă problema ă politico-statale a
        Poloniei nu era ă fapt ce avea ă ă la ample ă atât
        pe plan intern, cât ş extern.
        68
        6. ţ ă pe fronturile celui de-al doi/ea ă
        mondial
        În timpul celei de-a doua ţ mondiale, ţ
        poloneze au participat pe fronturile europene: la Narvik, ă de
        trupele franceze, ă ă pentru ă Marii Britanii (1940),
        Tobruk (1941 - 42), Normandia ş Monte Cassino (1944). Cea mai
        mare unitate ă ă din vest a fost Corpul II de ă  
        condus de gen. Anders ş care a luptat în Italia. ă unitate a fost
        ă în 1941 în URSS, ca urmare a unei ţ între Sikorski ş
        Stalin, fiind ă   în principal, din prizonieri de ă ş ţ
        eliberati din ă de concentrare sovietice.

        In cursul ă ş ă ă   peste 300 de ţ polonezi
        au ţ în cadrul ţ ţ Unite. Polonezii au avut,
        ă o ţ ă la efortul ţ în domeniul
        spionajului, cei doi matematicieni care au decriptat codul german
        Enigma fiind de ţ ă
        69
        Capitolul V
        Polonia În perioada regimului comunist
        1. Primii ani ai   ţ populare"
        (1944 - 1948)
        1. Forma ă a Poloniei În ţ Marilor Puteri
        La încheierea celui de-al doilea ă mondial, forma terito-
        ă a Poloniei a generat vii controverse între marile puteri
        componente ale ţ antihitleriste, respectiv Uniunea ă
        Marea Britanie ş SUA. Problema ă a fost ă la toate
        întâlni riie liderilor acestora.
        Începând din 1942, pe ă ş ţ militare a
        URSS, marile puteri aliate au acceptat, tot mai mult, ţ
        Moscovei, respectiv criteriul etnic drept ă pentru stabilirea
        viitoarei frontiere polona-sovietice.
        Decizia în ă ă a fost ă în timpul ţ
        de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943), când liderii celor
        trei mari puteri au convenit ca frontiera ă ă ă a Polonici ă fie
        ă în conformitate cu linia Curzon. Frontiera ă
        ă a fost ă pe Oder, iar cea ă la Marea ă
        Poloniei ă ş Gdansk ş partea de nord a
        Prusiei Orientale. Cele convenite la Teheran au fost conforme
        ţ secrete purtate de guvernul polonez cu ţ ai
        ţ în vara anului 1944 (lIS).
        Problema frontierelor poloneze a fost ă timp de ş din
        cele opt zile ale ţ de la Yalta (4 - Il februarie 1945), când
        s-a ă ca Polonici ă fie ă pierderea teritoriilor din
        est prin cedarea zonelor germane din nord ă la linia Oder-Ncisse
        ş din sudul Prusiei Orientale (116).
        ţ de la Potsdam (17 iulie - 2 august 1945) a
        reglementat definitiv ţ ă a Poloniei. Statele Unite ş
        Marea Britanie ă Guvernul de Uniune ţ ă (TRJN)
        70
        ş au Încetat a mai credita guvernul polonez de la Londra, care din
        acest moment ş întrerupea activitatea (117).
        Potrivit ţ existente la 1 iulie 1946, lungimea frontierei
        teritoriale poloneze era de 3.069 km, iar ţ ă avea 497
        km.
        Noul format teritorial-administrativ al Poloniei, aflat într-o
        ă ă ă În conformitate cu ţ naturale ale ţ ă era
        ă mai mic cu 77 mii km
        2
        decât cel de la 1 septembrie 1939 (118).
        Polonia, ă cu aproximativ 200 km spre Vest, dobândea un mai
        ţ caracter ţ din punct de vedere al ţ etno-
        demografice. ă în 1939 ţ ă era de circa 35,1
        milioane de locuitori, din care 31 % ă ţ ţ primul
        ă postbelic, din 14 februarie 1946 (a ă credibilitate
        este, evident, ă   ă ă în ţ ă locuiau 23,9 milioane
        din care 20,5 milioane polonezi (119).
        ă cel de-al doilea ă mondial (1946), ă popu-
        ţ a ă cu aproximativ Il milioane persoane, în ţ cu
        anul 1939. Aceasta s-a datorat ă asasinatelor în ă
        hitleriste ş staliniste, precum ş ă ş ă de
        ă Pierderile de ţ din timpul ă se ă la
        22% din ţ ă peste 6 milioane de persoane, ceea ce
        ă una dintre cele mai mari pierderi în raport cu celelalte state
        aflate sub ţ ă în anii 1939 - 1945. ă în prezent nu
        s-a putut stabili cu exactitate ă ă ţ polonezi ă ţ
        ca urmare a represiunilor puterii sovietice. Numai în timpul
        ă ş al ţ pe teritoriul polonez ş pierdut ţ
        circa 8 - 9 milioane persoane, dintre care peste 3 milioane evrei.
        Printre cei ă ţ în închisori ş ă de s-au aflat
        ţ ţ ai ă ţ poloneze. In total Polonia a
        pierdut circa 38% din ă ţ ă care, înainte de 1939, aveau
        ă ă (120).
        Una dintre cele mai importante ţ ale noului statut
        teritorial al Poloniei ă ă a fost schimbarea structurii
        ă ţ ţ potrivit datelor din 1949 ele reprezentau doar
        1,5% din ţ ă aproximativ 630 mii de persoane. Aceasta a
        fost rezultatul ă demografice din anii 1944 - 1949, ceea
        ce a permis ca Polonia ă ă "stat ţ unitar" (121).
        ă membrilor ă ţ ţ s-a redus, treptat,
        în intervalul 1944 - 1945 ş anii '90. ă în ă ţ ă
        este ţ ţ ă ţ germane, cea mai ă din
        71
        Polonia. Potrivit datelor oficiale, în anul 1945, În interiorul fron-
        tierelor poloneze locuiau circa 3,2 - 3,5 milioane etnici germani.
        ă 1989. potrivit statisticilor poloneze, se mai aflau în ţ ă circa
        300 - 350 mii de germani. De ţ ă   în conformitate cu
        ă le ă de ţ ă ţ ţ   ă
        membrilor acestora se ă la circa 1,5 milioane, iar potrivit
        datelor oficiale, între 900 mii ş 1,2 milioane. Pe baza unor surse
        independente, ţ Helsinki pentru Drepturile Omului ă
        ă membrilor ă ţ ţ între 860 - 980 mii de
        persoane (122).
        2. ţ ă a Poloniei la ş ă
        Ca rezultat direct al ă   au fost distruse, ţ sau în
        întregime mai multe ş ş ă ţ poloneze. Partea ş de
        pe malul stâng al Vistulei a fost ă în ţ de 75%, ca
        urmare a bombardamentelor sistematice germane, ă ă ş
        ţ În ruine se aflau ş Gdansk ş Wroclaw, iar unele
        ă ţ din Prusia ă ş Silezia au fost distruse ă
        încheierea ă (123). De asemenea. au fost devastate, în cea
        mai mare parte. întreprinderile industriale ş ă miniere.
        Transportul pe calea ă nu putea ţ întmcât germanii au
        distrus aproape toate podurile de pe marile fluvii: Vistula, Odra,
        Narva ş Bug. O ţ ă se înregistra ş în domeniul
        agriculturii. Se ă ş faptul ă ă ă sovieticii au
        transportat din zonele apusene ale Polonici o serie de întreprinderi
        industriale la ei (124).
        ă ţ economice se împleteau cu problemele create de
        modificarea frontierelor. Din teritoriul Poloniei au fost luate regiunile
        ă ă care, în perioada ă   ă ă corp comun cu restul
        ţ ă   fiindu-i în schimb încorporate ă occidentale care
        ţ ă Germaniei, dar care, prin ă produse în timpul
        ă   necesitau ţ considerabile de refacere a infra-
        structurilor distruse.
        De asemenea, Polonia a pierdut valori inestimabile ale
        patrimoniului cultural ţ monumente ş edificii istorice,
        biblioteci ş arhive, ţ de ă   ă ş de cult etc.
        72
        3. Sovietizarea Poloniei
        În cadrul procesului de sovietizare a Europei Centrale ş de
        Est, Polonia a avut tratamentul cel mai dur, ă ţ
        geografice, dar ş prin ă sa, reprezentând unul dintre factorii
        ţ în asigurarea ţ dominante strategice ş politice a
        Moscovei în ă ă Evident ă acestor factori de ă
        ă li se ă ş cei ţ la polonezi existând un
        sentiment cvasigeneral antirus, generat de ţ raporturilor lor
        cu Rusia ş Uniunea ă Acest sentiment s-a accentuat când
        Uniunea ă a atacat Polonia, la 17 septembrie 1939, ocu-
        pându-i o ă parte din teritoriu, a deportat o parte a ţ de
        etnie ă din zona ă ş a asasinat circa 15.000 de ţ ş
        ţ polonezi în ă de la Katyn, în aprilie 1940 (125).
        Instalarea regimului comunist a fost un obiectiv de ţ ă
        ă pentru conducerea ă la ş celei de-a doua
        ţ mondiale. În ţ cu factorii politici occidentali, 1. V.
        Stalin a adoptat un ton categoric, solicitând ă se respecte cele
        stabilite privind zonele de ţ ă ă în ă ţ ă
        este replica ă la 24 aprilie 1945, de ă dictatorul de la Kremlin,
        ş SUA, Harry Truman, care intervenise pentru ă
        ţ în Polonia: "Nu ş ă în Grecia a fost format un
        guvern cu ă reprezentativ ş ă în Belgia ă un guvern
        cu ă democratic. Uniunea ă nu a fost ă atunci
        când au fost constituite aceste guverne. Guvernul sovietic nici nu a
        pretins ă se amestece în aceste treburi, întrucât ţ întreaga
        ă a Belgiei ş Greciei pentru securitatea Marii Britanii.
        Este de ţ de ce, atunci când ţ problema Poloniei, nu
        ă ţ ţ seama de interesele Uniunii Sovietice ş din punctul de
        vedere al ă [ ... ] La drept vorbind, dv. ţ ă ţ la
        interesele ă ţ Uniunii Sovietice, dar eu nu pot ă ţ
        împotriva propriei mele ţ ă   (126). La 1 mai 1945, guvernul ş
        mutat ş ţ de la Lublin la ş Calea ă sovietizarea
        Poloniei era ă
        La încheierea ă problema ă politico-statale
        a Poloniei a generat ample ă atât pe plan intern cât ş
        extern (între Uniunea ă Marea Britanie ş SUA) (127).
        73
        4. Formarea primului guvern defacturd comunistd în Polonia
        La 31 decembrie 1944, Consiliul ţ al Ţ ă (KRN) a
        numit guvernul provizoriu al Poloniei, ă ă de
        ş ş ă de sovietici, având în frunte pe Os6bka-
        Morawski, iar ca ş pe Wladyslaw Gomulka ş S. lanusz.
        În cadrul ţ de Ia Yalta s-a ă ş
        guvernului provizoriu din Polonia cu ţ ca din el ă ă parte
        câteva ă ţ independente din ţ ă ş ă ă ş ă
        organizeze cât mai curând alegeri libere. Pe ă ă s-au
        ă ş la Moscova, negocieri între 17 ş 21 iunie 1945, pentru
        formarea unui guvern care ă fie recunoscut de cele trei mari puteri.
        La negocieri au participat ţ ai guvernului
        provizoriu de la ş (Boleslaw Bierut, Edward Os6bka-
        Morawski, Wladyslaw Gomulka ş Wladyslaw Kowalski), fostul
        premier al guvernului polonez de la Londra, Stanislaw Mikolajczyk,
        precum ş câteva persoane din ţ ă ş ă ă din ş
        ă ă (128).
        ţ au avut loc într-o ă de ş ş intimidare.
        Sprijinul SUA ş al Marii Britanii pentru ţ ţ
        poloneze a fost pur formal, în timp ce ş ţ ă
        ţ Moscovei. ţ Partidului Comunist Polonez a fost
        ă clar de Gomulka: "Nu vom ceda ă puterea ă
        ă   (129).
        În timpul negocierilor, la 18 iunie, a început la Moscova
        procesul celor 15 ş ai ş ă clandestine poloneze din timpul
        ă ţ de NKVD în martie 1945. Acest proces constituia
        o ă ă a dreptului ţ care nu ş
        judecarea ţ unei ţ ă de ă organele de ţ ale
        altei ţ ă pe baza prevederilor ţ acesteia.
        ă ş ă a procesului ş a negocierilor era
        ă ă intimideze ţ polonezi la ţ ă
        ă compromiterea în ţ opiniei publice a liderilor ş ă
        clandestine poloneze. ţ în ă ă la diferite
        perioade de ţ gen. Leopold Okulicki - 10 ani; lan Stanislaw
        Jankowski - 8 ani; ş Adam Bien ş Stanislaw Jasiukowicz -la
        câte 5 ani; ministrul Antoni Pajdak - 5 ani închisoare ş 5 ani
        deportare în Siberia; Kazimierz Puiak - 6 luni; Kazimierz Baginski
        74
        - 1 an: Aleksander Zwierzynski - 8 luni; Eugeniusz Czarnowski - 6
        luni; Stanislaw Mierzwa, Zbigniew Stypulkowski, Jazef Chacinski ş
        Stanislaw Urbanski - la câte 4 luni (130).
        Simbolic pentru soarta Poloniei a fost faptul ă ţ în
        proces a fost ă în ş zi (21 iunie 1945) cu publicarea
        comunicatului privind ţ de la Moscova în problema
        ă guvernului provizoriu de unitate ţ ă
        Guvernul avea în frunte pe Edward Osabka-Morawski, vice-
        premieri - Wladyslaw Gomulka ş Stanislaw Mikolajczyk. Re-
        sorturile c.heie erau ţ de ş ă ţ ă - gen.
        Michal Zymierski ("RoIa"), securitatea ă - Stanislaw
        Radkiewicz, afacerile e:-..1:erne - Vincenty Rzymowski, industrie -
        Hilary Minc (131).
        Dintre ş   doar Mikolajczyk ţ ţ de
        vicepremier ş ministru al Agriculturii, ţ ocupând posturi de
        rangul doi.
        ţ ă de Mikolajczyk - Partidul Ţ ă ă
        Polonez (PSL) - se bucura de o popularitate ă în
        societatea ă   fapt ilustrat de primirea ă la ş  
        ă liderului partidului, cu ocazia Întoarcerii de la Moscova (27
        iunie 1945). Numai ă   în momentul revenirii acestuia în capitala
        ă   existau ă partide ţ ă ă ş   ca de altfel ş ă partide
        socialiste ş ă democratice. fiecare revendicând autenticitatea. La
        fel ca ş ţ lideri ţ ă ă ş din Europa ă ş de Sud-Est,
        Mikolajczyk ş pus ţ în puterile democratice occidentale ş
        în viitoarele alegeri pentru a se debarasa de ş (132).
        În curând, întregul guvern va fi ă controlat de ş  
        consilieri ş ţ sovietici.
        La 25 iunie 1945, guvernul Arciszewski a ă o ţ
        ă   în care protesta ţ ă de constituirea guvernului provizoriu de
        unitate ţ ă   afinnând ă "singura putere ă ă
        ă guvernul londonez" (133).
        Guvernul provizoriu de unitate ţ ă va fi ş recunoscut
        de principalele state ale ţ antihitleriste: URSS. SUA, Marea
        Britanie ş ţ   care vor retrage ă ş guyernului
        Arciszewski (134).
        În cursul lunii iulie 1945, guvernul de la ş a fost
        recunoscut de majoritatea statelor membre ONU. Scaunul Apostolic
        nu a recunoscut guvernul, iar unele ţ ă   ca Spania, Irlanda, Cuba ş
        75
        Liban, au ţ pentru un anumit timp, raporturi cu guvernul din
        exil.
        În aceste ţ la 1 iulie 1945, Consiliul ă ţ ţ a
        ă ă se autodizolve, ă o ă ţ ă popor: '"Din
        momentul constituirii noului guvern ş al ş sale de ă
        puterile occidentale, pentru noi ia ş posibilitatea luptei
        conspirative [ ... ], dar ă problema luptei deschise de partea
        ţ democratice din Polonia, având ca obiectiv interesele
        poporului ş programele sale" (135).
        5. ţ întreprinse de ş pentru lichidarea ţ
        În cadrul ă politice din anii 1944 - 1947, Partidul
        ş polonezi a devenit principalul instrument prin care
        Kremlinul ş impus linia ă în Polonia. Acest partid a
        promovat o ă ă de consolidare a propriei ţ ş de
        izolare ş lichidare a partidelor democratice ţ (istorice).
        Dintre ţ de ţ doar Partidul Ţ ă ă
        Polonez (PSL), condus de Stanislaw Mikolajczyk, ş putut continua
        activitatea în mod legal, popularitatea acestuia fiind în ş astfel
        ă în mai 1946, ă 800 mii de membri (136).
        În ţ în care PSL se bucura de un sprijin notabil din
        partea statelor occidentale, propaganda ă ş Ministerul
        ă ţ Publice s-au concentrat împotriva acestei ţ
        Actele de represiune au fost diverse, de la boicotarea ă ţ
        ş membrilor ă ş culminând cu asasinarea secretarului
        general al Comitetului Executiv al partidului, Boleslaw Sciborek, în
        decembrie 1945 (13 7).
        La ş lunii septembrie 1945, Partidul Muncitoresc
        Polonez (PPR) avea 198 mii de membri, ă la ş lunii
        decembrie, ă acestora ajungând la 235 mii. La primul Congres
        al PPR ş 6 - 13 decembrie 1945) s-a afirmat ă realizarea
        "'noului sistem social-economic" poate ă ă loc numai în ţ ă cu
        "toate ţ ţ democratice ş patriotice"', încât ă se
        realizeze ă   ă ţ frontului clasei muncitoare". Aceasta
        semnifica, în fapt, ţ ş de ş subordona Partidul
        Socialist Polonez (PPS).
        La Congres a fost ales Comitetul Central format din 46
        persoane care, la rândul lor, au ales Biroul Politic, ă din:
        76
        Wladyslaw Gomulka (secretar general), Jakub Berman. Hilary Minc,
        Stanislaw Radkiewicz, Marian Spychalski, Roman Zambrowski ş
        Aleksander Zawadzki. Boleslaw Bierut a fost ales membru "secret"'
        al Biroului Politic. Fiind ş al Consiliului ţ al Ţ ă
        (KRN) (parlamentul provizoriu), Bierut nu putea face parte, de jure,
        dintr-o ţ ă (138).
        6. Referendumul din 30 iunie 1946
        În perspectiva ă în alegeri cu PSL, ş au
        constituit Blocul Partidelor Democratice: li s-au raliat Partidul
        Socialist (PPS), Partidul Ţ ă ă (SL) ş Partidul Democrat (SD).
        Prima înfruntare ă a avut loc în cadrul referendumului
        din 30 iunie 1946; polonezii trebuiau ă se ţ asupra a trei
        probleme: ţ sau abolirea Senatului; pentru sau împotriva
        reformei agrare ş ţ ă industriei de ă cu ţ
        întreprinderilor private; asupra ţ occidentale ale Poloniei.
        Prin organizarea referendumului blocul guvernamental condus de
        ş voia ă demonstreze unitatea ă ţ ş încrederea în
        ă ţ centrale ale statului. Rezultatele oficiale, ţ ă
        ă ă ă   au dat ş de ă guvernului - au votat
        afirmativ 7.844.522 (66,2%), iar negativ - 3.686.029 (33,8%) (139).
        Aceste rezultate nu ă   ă   ţ ă   ele fiind, în fapt,
        falsificate. Este relevant ă numai în regiunea Cracovia, unde s-a
        ş ă voturilor în mod credibil, 83% din a
        ă negativ la prima întrebare (140). În ă ă cu falsificarea
        rezultatelor referendumului, Mikolajczyk s-a adresat cu apeluri
        statelor occidentale, ă ă a primi, ă   vreun sprijin efectiv, în timp
        ce ş polonezi ş lor se bucurau de o ă
        ţ din partea lui Stalin.
        7. Alegerile din ianuarie 1947
        Pe baza succesului repurtat la referendum, guvernul a apreciat
        ă putea organiza ş ş alegerile parlamentare. În septembrie
        1946, Consiliul National al Ţ ă a adoptat legea ă
        În cadrul ca'mpaniei electorale s-au înfruntat partidele aflate
        sub conducerea ş ş Partidul Ţ ă ă Polonez al lui
        77
        Mikolajczyk. ş constitui ă ş "Bloc de la Lublin",
        fonnat din partidele ş ă care ă cu Uniunea
        ă pentru ţ Comitetului de la Lublin în
        ă ş care mai târziu s-a proclamat guvern provizoriu. In
        cadrul acestei ţ   rolul principal îl avea partidul comunist,
        denumit acum Partid Muncitoresc Polonez (PPR). Acesta controla
        guvernul ş ţ   iar prin Boleslaw Bierut ţ ş ţ
        Consiliului ţ al Ţ ă   care îndeplinea ţ de Parlament
        provizoriu (141).
        ş au purtat o ă ă împotriva ţ politice,
        ă de Partidul Ţ ă ă Polonez (PSL), condus de
        Stanislaw Mikolajczyk. Într-o cuvântare ţ ă la Sosnowiec, la 16
        decembrie 1946, Gomulka îl etichetase pe Mikolajczyk drept
        "Fuhrerul polonez care a beneficiat de sprijinul tuturor celor care
        ă frontierele noastre pe Odra ş Nisa" (142). În ultimele luni
        ale anului 1946, securitatea ă (VB) a întreprins ample ţ
        represive împotriva PSL, fiind închise 43 de comitete municipale ş
        ţ aproximativ 2.000 de membri, dintre care 149 de ţ
        pentru Seim. De asemenea, au fost ţ mai ţ ş PSL,
        dintre care doi pentru de deputat (143).
        Asupra ă s-au exercitat presiuni deosebite, ţ
        electorale fiind ţ de militari ş ţ În multe cazuri,
        ă erau în mod ţ ş ă voteze listele "blocului",
        ă Partidul Muncitoresc Polonez (PPR) ş aliatii acestuia.
        În asemenea ă rezultatele din 19 ianuarie
        1947 erau oarecum previzibile, partidele "blocului"' ţ 80% din
        voturi, iar PSL doar 10%.
        Confonn rezultatelor, ţ mandatelor în Seim a fost
        ă ţ ă - 119 locuri, Partidul Socialist -
        119 locuri, Partidul Ţ ă ă - 103 locuri, Partidul Democratic - 43
        locuri: în total 384 locuri din totalul de 444. PSL (Mikolajczyk) a
        ţ 28 locuri, iar Partidul Muncitoresc - 15 locuri. Restul de 17
        locuri au fost ţ de ă ş partide de mai ă ţ ă
        (144).
        În ă ă cu falsificarea alegerilor, conducerea P.S.L. a dat
        ă ţ un protest, fiind ş ţ   ă   ambasadele celor trei
        mari puteri garante. Singura ţ a fost ţ secretarului de
        Stat al SUA, George Marshall, referitoare la faptul ă "alegerile din
        Polonia nu au îndeplinit ţ stabilite la Yalta ş Potsdam"
        (145).
        78
        Rezultatul alegerilor a consemnat înfrângerea ţ politice
        poloneze, în frunte cu PSL, ai ă ţ au fost ş din
        guvern. Mikolajczyk ş ţ dintre colaboratorii ă au fost ţ
        ă ia calea exilului (octombrie 1947), pentru a nu ă ă ş soarta
        liderilor unor ţ politice similare, ca cele din România sau
        Bulgaria.
        ă alegeri puterea de stat a fost ă în întregime de
        ş fiind instituit sistemul   ţ populare"'. La 5
        februarie 1947, Seimull-a ales ş al Republicii pe comunistul
        Boleslaw Bierut, iar la 8 februarie a fost format noul guvern, în frunte
        cu J6zef Cyrankiewicz, din partea Partidului Socialist Polonez.
        ţ acestuia erau comunistul Wladyslaw Gomulka ş Antoni
        Korzycki, membru al Partidului Ţ ă ă (pro-guvernamental) (146).
        În realitate, centrul puterii se afla mai departe la Biroul Politic al
        Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Polonez, unde erau
        adoptate deciziile strategice în problemele economice, politice ş
        militare.
        8. ţ cea ă  
        La 19 februarie 1947 a intrat în vigoare legea cu privire la
        "prerogativele celei mai înalte ă ţ a Republicii Polone",
        ă sub denumirea de   ţ cea ă   Legea stabilea
        prerogativele Seimului, ale ş ş ale guvernului. Activi-
        tatea ă a noului Parlament era ă reducându-se la ă
        sesiuni pe an. În plus, se prevedea constituirea Consiliului de Stat,
        organ colectiv de conducere în fruntea ă se afla ş
        (147).
          ţ cea ă   avea un caracter provizoriu, incomplet,
        ă lipsa unor principii elementare referitoare la sistemul politic ş
        social-economic, ş sfera drepturilor ş ă ţ ă ţ ş
        9. Impunerea regimului stalinist Crearea Cominformului.
        ţ ă
        În perioada 22 - 27 septembrie 1947 s-au ă ş la
        Szklarska ă unei ă secrete a tuturor
        partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia,
        79
        ţ Italia, Polonia, România, Ungaria, Uniunea ă ş
        Iugoslavia. S-a ă ţ Biroului Informativ al Partidelor
        Comuniste ş ş cunoscut în istorie sub denumirea de
        Cominform. Având ca obiectiv oficial organizarea schimburilor de
        ţ ă ş coordonarea ă ţ pe baza acordului reciproc,
        noua ţ - al ă sediu s-a stabilit la Belgrad - ş propunea,
        de fapt, ă consolideze controlul Uniunii Sovietice asupra partidelor
        comuniste din Europa ă ş ă ă ă
        În dezbateri, WladysJaw Gomulka a fost rezervat ţ ă de
        ţ Biroului Informativ, ş temerea ă ar putea
        deveni ceea ce fusese ă ă Cominternul, respectiv o   ţ ă prin
        care se limita libertatea de ş a partidelor comuniste"' (148).
        Gomulka era convins ă   ă calea proprie ă pentru
        ţ socialismului"', nefiind nevoie de un centru coordonator
        din afam. El se ţ ă împotriva ă ă în
        ţ ă din blocul sovietic. Gomulka era, astfeL unul din primii lideri
        ş din noile   ţ populare"' care se opuneau ă ţ ş
        ideilor lui Stalin.
        10. Formarea Partidului Muncitoresc Unit al Poloniei (PZPR)
        La începutul anului 1948 s-au intensificat presiunile comu-
        ş pentru ţ ă a puterii asupra ş ă socialiste, în
        ţ ă ş ă Partidului Socialist Polonez (PPS).
        În timpul ă ţ ş ă socialiste ă ă
        parte din guvernul în exil de la Londra ş ă împotriva
        ţ germane din ţ ă ă ă ţ ţ ă de
        compromisul cu Partidul Comunist. Acum liderii ş încurajau
        ţ unui nou partid socialist, menit ă contracareze pe cel din
        exil. Prin mijloace diverse, vizând compromiterea unor lideri
        ş Partidul Comunist a obligat conducerea PPS ă accepte
        linia sa ă grupul ş condus de J6zef Cyrankiewicz
        procedând la o ă epurare în rândul acestei ţ Con-
        comitent s-a intensificat lupta pentru putere în interiorul Partidului
        Comunist. grupul lui Bierut ă pe Gomulka ş colabo-
        ratorii acestuia din Biroul Politic al Comitetului Central al PPS. În
        scurt timp, Gomulka va fi acuzat de   ţ ţ de
        dreapta" (149).
        80
        În ă ţ la ă ş anului 1948 s-a ajuns la fuziunea
        PPR ş PPS în cadrul Partidului Muncitoresc Unit al Poloniei
        (PZPR). Programul noii ţ politice îl continua, practic, pe cel
        al Partidului Muncitoresc. ş al Partidului a fost ales
        Boleslaw Bierut, iar Biroul Politic, format din Il persoane, avea ÎI}
        ţ ă 7 membri ai fostului PPR (Jakub Berman, Franciszek
        Jeiwiak, Hilary Minc, Stanislaw Radkiewicz, Marian Spychalski,
        Roman Zambrowski ş Aleksander Zawadzki) ş doar trei membri ai
        PPS (Jezef Cyrankiewicz, Adam Rapacki ş Henryk Swiqtko,,"ski)
        (150). ă unificare, Partidul Muncitoresc Unit Polonez ă un
        milion ş ă de membri dintre care ă de milion pro-
        veneau din fostul Partid Socialist.
        Pentru a ţ ţ pluralismului politic, Partidul
        Democrat ş Partidul Ţ ă ă formate din ţ favorabili
        comunismului, au fost autorizate ă ş ă ş activitatea în
        continuare, rolul lor fiind ă pur decorativ, ă puterea ă era
        ă de ş ţ sub directa coordonare a Moscovei.
        II. Dictatura comunistA În Polonia (1948 - 1956)
        Începuturile dictaturii comuniste în Polonia au fost marcate de
        disputa ă dintre ă ă ă de Boleslaw
        Bierut, Hilary Minc ş Jakub Berman, ş ş autohtoni, al
        ă principal exponent, Wladyslaw Gomulka, a fost ă din
        ţ de secretar general în anul 1948, fiind acuzat de   ţ
        ţ   De asemenea, cei mai ţ dintre "vechii ş   au
        fost ţ în favoarea noilor ş care ş datorau cariera lui
        Stalin. Astfel, Boleslaw Bierut (1892 - 1956), fusese agent sovietic,
        instructor al Comintemului în Bulgaria, Cehoslovacia ş Austria.
        Asemenea altor ţ arhetipali ai ţ staliniste (Mathias
        Rakosi, Klement Gottwald, Walter Ulbricht, Maurice Thores, Do-
        lores Ibarruri, Ana Pauker), B. Bierut reprezenta o ă ă
        integral ă de spiritul Comintemului stalinist, sprijinind
        toate ţ Kremlinului, ă în URSS întruchiparea ă
        a celor mai generoase idealuri de ţ ş libertate.
        Referindu-se la mentalitatea ţ ţ staliniste,
        politologul Vladimir ă ă ă "atunci când altruistele
        promisiuni se vedeau contrazise de realitate, atunci când logica
        ă intra în conflict cu valorile profesate de doctrina ă
        81
        ş oameni negau ţ ă ă ceea ce chiar ei
        ă orgolios ă ş abjurau ă ş anulau orice
        ţ ţ Nimic nu a caracterizat mai precis ţ
        ă decât acest ţ febril, ă ţ ă în
        presupusa genialitate a secretarului general de la Kremlin,
        mortificarea ă a ă urme de ţ ă ă   (151).
        Relevante sunt interviurile luate de ziarista Teresa Toranska, la
        începutul anilor '80, ş lideri ai Partidului Comunist Polonez.
        Exprimând încrederea ă în succesul comunismului, fostul
        membru al Biroului Politic ş secretar al Comitetului Central, Jakub
        Berman, declara:   ă ă ă pun ţ în puterea ă a
        cuvintelor, sunt ş convins ă suma ţ noastre, duse Ia
        îndeplinire cu pricepere ş ă va da ă la ă rezultate ş va
        crea o ă ş ţ ă ă pentru ă toate avantajele ce decurg
        din noua cale ă de noi se vor confirma, trebuie ă se confirme,
        ş ă nu ne va distruge un ă atomic ş nu vom ă în
        nimicnicie, va fi ă la ă o schimbare de mentalitate care îi va
        da un ţ ş o calitate cu totul noi. Ş atunci noi, ş ne
        vom putea aplica toate principiile democratice pe care am vrea ă le
        ă ş nu le putem aplica acum pentru ă am ş ţ ş
        ţ Asta s-ar putea întâmpla de acum în cincizeci de ani sau
        într-o ă de ani, nu vreau ă fac ţ dar sunt sigur ă se va
        întâmpla într-o zi" (152).
        În perioada "luptei pentru putere" în Partidul Muncitoresc Unit al
        Poloniei (PMUP) (comunist) au fost ţ foarte ţ ă ţ de
        cele mai multe ori ''în bloc", pe ă de liste. De asemenea, prin
        fuziunea Partidului Muncitoresc Polonez (PPR) cu Partidul Socialist
        Polonez (PPS), în rândurile noului partid - PMUP - au intrat multe
        persoane "confuze" din punct de vedere ideologic ş politic. Pentru a-
        ş exercita rolul de   ă a clasei muncitoare" ş a putea aplica
        "ferm" linia ă Partidul Comunist avea ne-
        voie de "puritate ă   Pe ă ă între anii 1948 -1951
        a avut loc o ă epurare în rândurile Partidului Comunist Polonez,
        efectivele acestuia diminuându-se de la 1.300.000, la circa 1.000.000
        (153). ă au vizat cadrele PMUP, apoi ale armatei ş
        ţ
        ă ă a circa o ă de generali ş a unui ş
        (Michal Rola-Zymierski), a avut loc procesul de sovietizare a armatei
        82
        poloneze. În fruntea acesteia a fost instalat, în noiembrie 1949, la
        "cererea guvernului polonez", ş sovietic Konstanty Roko-
        ssowski, fiind în momentul numirii comandantul celor 300.000
        militari sovietici ţ ţ la Legnica, ă ş (154).
        ă în 1896 într-o familie ă K. Rokossowski
        petrecuse cea mai mare parte a ţ în URSS, ca militar în Armata
        ş fiind unul dintre cei mai ţ ţ ai acesteia în
        timpul celui de-al doilea ă mondial. ş ca ş al armatei
        poloneze, Rokossowski se subordona, formal, lui Bierut - ş
        al ţ ă ş lider al partidului, în realitate ţ sa era mai ă
        decât cea a lui Bierut. Sub conducerea sa a început ţ
        armatei ş a industriei militare poloneze. Astfel, ă în decembrie
        1948 armata ă ă 140.000 de militari, la începutul lui
        1963 efectivele ei ă la 410.000 (155). În ţ similare
        s-au dezvoltat industria ş infrastructurile militare. Evident, deciziile
        în aceste probleme erau luate la Moscova, ă ţ poloneze
        ducându-le doar la îndeplinire.
        a ă cu ţ armatei, ş Rokossowski a
        trecut la infiltrarea acesteia cu ţ sovietici; la începutul anilor' 5 O
        în armata ă se aflau 52 de generali ş 670 de ţ superiori
        sovietici. Concomitent a avut loc epurarea vechilor cadre, numai în
        primii cinci ani ai ministeriatului lui Rokossowski fiind ă ţ din
        serviciul activ circa 10.000 de ofiteri (156).
        . .
        ă au cuprins nu numai armata, ci ş ţ de
        stat, ă ţ ă ş cultura.
        ă 1948 s-a intensificat teroarera împotriva tuturor
        ş regimului comunist din Polonia. Elita ă a fost
        ă fizic sau ă total din ţ ă ş
        lideri politici care nu ă ă ia calea exilului au fost ţ ş
        ţ ţ ţ dintre ei ş ţ în închisori. La fel s-a
        întâmplat ş cu biserica. ţ ţ catolici fiind ţ ş ţ
        sub ţ ă erau ostili regimului democrat-popular. Cardinalul
        Stefan Wyszynski, Primatul Bisericii Catolice poloneze. a fost exilat
        în 1953, pentru 3 ani, într-o ă ă
        În cadrul   ţ culturale" s-a ă ş în ă
        ă o ă ă pentru ă cultului lui Stalin.
        combaterea ideologiei "imperialiste", ă ş combaterea
        83
          ă ă ş ţ ţ burgheze" în toate ă ei, popu-
        larizarea succeselor ţ de Uniunea ă publicarea ş
        preluarea materialelor de ă sovietice, în vederea ă
        lor in toate componentele ţ sociale. În ă ţ ă limba ă a
        devenit obligatorie, începând cu clasa a IV-a ă În întreg
        procesul de ţ accentul era pus pe prietenia pol ă pe
        popularizarea valorilor culturale ş (sovietice), paralel cu
        denigrarea celor occidentale, considerate decadente, ţ
        Patriotismul era blamat cu ţ ă
        Cultul lui Stalin a persistat, un timp, ş ă moartea acestuia
        (martie 1953), ş Katowice ş denumirea în
        Stalinogr6d, iar Palatul Culturii ş Ş ţ din ş ţ
        ă din punct de vedere arhitectural, Casei Scânteii din
        ş fiind botezat cu numele lui.
        În iulie 1952 a fost ă o ă Constitutie, ă
        ă directive sovietice, cu elemente ă
        din primul articol se stabilea noua ă de stat: "Republica ă
        ă este un stat de ţ ă independent ş suveran",
        în care "puterea ţ poporului muncitor de la ş ş sate"
        (157). ă   ţ ă   ş "popor muncitor" erau
        neclare ş imprecise. ş caracter propagandistic îl avea definirea
        statului ca "independent ş suveran", În ţ în care practic
        Polonia era ă de sovietici, care aveau aici Armata ş
        consilieri, ţ K.G.B., iar liderii politici polonezi nu Întreprindeau
        nici o ţ ă ă avizul prealabil al Kremlinului.
        ţ stipula principiul "dictaturii proletariatului" ca
        ă a noii puteri în Polonia ă ă pe   ţ dintre
        muncitorime ş ţ ă ă   în cadrul ă "rolul ă îl are
        clasa muncitoare" (158). R.P. ă ă cuceririle ţ
        ale poporului muncitor, asigurându-i "puterea ş libertatea în ţ
        ş poporului", ceea ce însemna, practic, statuarea prin-
        cipiului luptei de ă specific doctrinei regimului comunist
        totalitar.
        În ţ nu era ă ă în schimb
        era ţ ă "proprietatea ă a ă ţ   ă ă ă ca
        aceasta ă fie clar ă Principiul ţ venitului era cel
        valabil în toate regimurile comuniste: "de la fiecare ă ă ţ
        84
        sale, ă ă munca ă   (159), ceea ce, evident,
        constituia o utopie ă
        Prin asemenea prevederi se anticipa o ă a
        economiei ţ în baza ţ PMUP, potrivit ă
        "mijloacele de ţ ţ statului"; ş se putea trece la
        ţ ş planificarea economiei ţ Noua ţ
        ţ principiul ă puterilor în stat, stipulând ă organele
        "puterii de stat" sunt Seimul, Consiliul de Stat ş Consiliile Populare,
        iar organele   ţ de stat" - guvernul ş ministerele.
        Organul suprem al puterii de stat ş singurul organ legislativ al RP
        Polone era Seimul cu ă ţ alegerea Prezidiului
        Seimului; formarea guvernului, modificarea ţ stabilirea
        ă ţ ş denumirii ministerelor, ţ sau
        contopirea acestora; vota bugetul statului, încheia ţ bu-
        getare, fixa impozitele ş modul de percepere; decidea în chestiunile
        ă ş ale ă consulta poporul prin referendum; acorda
        amnistia (160). Spre deosebire de   ţ din martie", în noua
        lege ă nu era explicat modul de ţ a Seimului.
        Alegerile urmau ă ă loc o ă la 4 ani, votul fiind universal,
        secret ş direct. Dreptul de a alege pentru Seim ş Consiliile Populare
        îl aveau ţ ă ţ ă ţ ş femei) de la 18 ani ţ iar cel
        de a fi ales - de la 18 ani, pentru Consiliile Populare ş de la 21 de ani
        în cazul Seimului (161).
        Pe baza noii ţ în octombrie 1952 au avut loc
        alegeri pentru Seim, falsificate în întregime de aparatul de represiune,
        ă rezultat fiind, practic, necunoscut. 99,8% din voturile
        celor 95% persoane cu ţ de vot ar fi fost acordate ţ
        "Frontul ţ   (Partidul Muncitoresc Unit Polonez, Partidul
        Ţ ă ă ş Partidul Democrat). Noul Seim a ales Consiliul de Stat.
        Din noul guvern ă parte: Boleslaw Bierut - premier; Jazef
        Cyrankiewicz, Wladyslaw Dworankowski, Tadeusz Gede, Piotr
        Jaroszewicz, Stefan Hilary Minc, Zenon Nowak ş
        Konstanty Rokossowski - vicepremieri.
        În 1950 a început realizarea "Planului de 6 ani de dezvoltare
        ă ş de construire a bazelor socialismului". Se ă
        lichidarea sectorului capitalist la ş ş transformarea unei ă ţ
        importante din ă ţ ă ă ş în ă colective. Pro-
        ductia ă trebuia ă ă cu 136%, venitul national cu
        . . .
        112%, iar veniturile ţ cu 50 - 60%.
        85
        ă ţ ă în realizarea acestor planuri ş aplicarea
        ă a teoriei staliniste despre ţ rea luptei de ă au ă ă
        se ă numeroase ă ă ale drepturilor omului ş acte cu
        caracter represiv.
        Cea mai mare rarte a ţ ă ă privea cu neîncredere
        colectivizarea micilor ă Pentru a ă ţ s-au
        folosit metode represive. mijloace de presiune, în ţ ă cu
        legea. Aceste metode au ă disensiunile dintre organele de stat ş
        masele largi ţ ă ă ş ş ţ ă au fost ţ ş ş
        deoarece refuzau ă se înscrie în ă agricole colective
        (162). S-a ajuns la frânarea ţ agrare, ceea ce a atras ă
        sine ă ţ în colectarea ş aprovizionarea cu cereale a ţ
        ţ ani mai târziu s-a ţ definitiv la aceste metode de
        represiune.
        Din 1954 au crescut ţ care ă ă ă ă
        metodelor staliniste de ă atunci. ă ă a cultului
        ă ţ lui Stalin a creat baza ă pentru dezvoltarea
        curentelor reformiste din Polonia. Cercuri largi ale ţ au
        început ă ă revizuirea politicii ş ă în sânul partidului ş
        al guvernului, ceea s-a realizat în toamna anului 1956 ş ulterior.
        III. Polonia În perioada ă lui Wladyslaw Gomulka
        (1956 - 1970)
        1. Criza din 1956
        În procesul de destalinizare intelectualii polonezi încep ă
        caute noi princlPll ş dogme socialiste. Schimbarea din interior,
        ă de discursul lui ş la Moscova, privind con-
        damnarea cultului lui Stalin, devine ţ ă a liberalilor din
        conducerea partidului. Un moment important a fost publicarea. în
        1955. a mult discutatului Poem pentru ţ de Adam Wazyk, unde
        erau ţ ţ inumane de ţ ă ale poporului, minciuna,
        lipsa de dreptate ă Apreciat, la început, de oficiosul PMUP,
        "'Trybuna Ludu", ca o "isterie ă   ţ s-a schimbat radical
        86
        ă evenimentele din februarie 1956. Revizionismul trebuia ă
        pus în aplicare "prin intermediul partidului" (163).
        În martie 1956 a încetat din ă Boleslaw Bierut,
        deschizându-se astfel un aprig conflict la vârful Partidului pentru
        preluarea puterii. Lupta s-a dus între grupul de la Natolin ă
        localitate de ă ş ş grupul Pulawska ă numele ă
        din ş unde se reuneau membrii Comitetului de partid al
        Capitalei). Cel dintâi grup era ă din ş pro-sovietici de
        rang secund, cu vederi conservatoare ş ortodoxe, care încercau ă se
        spele de responsabilitatea pentru crimele epocii staliniste ş ă ş
        demonstreze "antistalinismur' prin frazeologie ţ ă anti-
        ă ş ă solicitând, din ţ tactice, readmiterea
        lui Gomulka în conducerea de partid. Erau ţ unor reforme
        temperate, dar, în ş timp, se ţ pentru ă
        controlului statului asupra ă ţ Se bucurau, evident, de sprijinul
        Ambasadei sovietice de la ş În cadrul acestui grup un rol de
        ă avea Aleksander Zawadzki, ş Consiliului de Stat,
        iar printre cei mai ţ lideri se aflau Zenon Nowak, Wiktor
        Klosiewicz, Franciszek Mazur, Kazimierz Witaszewski. ş
        Rokossowski simpatiza cu ă grupare.
        Al doilea grup era compus din ţ unor reforme
        democratice mai rapide. Era format din evrei ţ în anii ă
        în URSS, ş ş ţ ş ş ş ţ
        la liberalizare, beneficiind de bune ă cu presa ă
        ă dar având un program politic imprecis. Erau în ă
        liderului ţ ş carismatic care ă ă ă ţ
        populare - ă a accepta ă revenirea lui Gomulka (164). Un rol
        important în acest grup îl avea Roman Zambrowski, printre lideri
        aflându-se "tinerii secretari" Jerzy Morawski, Wladyslaw Matwin,
        Jerzy Albrecht, iar mai târziu J6zef Cyrankiewicz.
        La ş lunii aprilie 1956 a fost dat ă ţ
        comunicatul privind arestarea fostului viceministru al ă ţ
        Publice (organism ţ la   ş anului 1954) - gen. Roman
        Romkowski ş a fostului director al anchetelor din acest departament.
        col. Anatol Fejgin, sub ţ de "lipsire de libertate a unor oameni
        ţ ş aplicarea de metode ilegale în anchete" (165). De
        asemenea, fostul ministru al ă ţ Publice, Stanislaw Rad-
        kiewicz, responsabil pentru teroarea ă ă 1948, a fost
        87
        ă din guvern. La 6 mai, Jakub Berman, fost coordonator al
        aparatului ă ş unul dintre colaboratorii cei mai apropiati
        ă de Hilary M'inc) ai lui Bierut, a fost nevoit ă demisioneze.
        ş ă se înscria ş înlocuirea ministrului Afacerilor Externe,
        Stanislaw Skrzeszewski, cu Adam Rapacki. În schimb, Hilary Minc a
        ă neatins de aceste ă Întrucât În ochii opiniei publice el
        fusese responsabil doar de starea ă a economiei, iar nu
        pentru crimele politicii staliniste. În realitate, "troica ă din
        Bierut, Berman ş Minc luase cele mai importante decizii politice" în
        perioada ă (166). De altfel, ă ă a fi numai de
        persoane ş mai ţ de orientare ă Acest aspect este relevat
        ş de faptul ă înlocuitorul lui Bierut, Edward Ochab, numit în
        fruntea Comitetului Central pe 20 martie 1956, ţ aripii
        staliniste a Partidului Comunist Polonez.
        ă cu grave probleme social-economice, ţ
        ş de la aceste ă o ă ă ţ ă a ţ
        cotidiene. Salariile mici ş ş normelor de ţ menite ă
        ă la redresarea economiei ă ă de la finele anului
        1955 ţ în rândurile muncitorimii. La ă ş lunii iunie
        1956, acestea au explodat cu prilejul ă ş ă Târgului inter-
        ţ de la Poznail. ă de la uzina de locomotive ş ş
        grele Zispo din Poznail nu mai erau de acord cu ţ de ă
        ş ţ ă din ce în ce mai grele; la Întoarcerea ţ de la
        convorbirile cu ministrul de resort, Juliusz Tokarski, ţ ă de refuzul
        ă ţ de la ş de a le satisface ă mani-
        ţ nu au mai cerut numai "pâine", ci au scandat "Jos URSS",
        "Libertate ă   "Libertate pentru cardinalul Wyszinski!"', sub
        privirile siderate ale ţ ş vizitatorilor ă (167). Când
        ţ a preluat controlul câtorva comisariate de ţ eliberând
        persoanele ţ în sediul acestora, ă ţ au ă apel la
        ă ş securitate, care au degajat brutal, inclusiv cu ajutorul
        blindatelor, ă ş Luptele de ă au durat ă zile (28
        - 29 iunie) ş s-au soldat, conform cifrelor oficiale, cu 53 de ţ ş
        300 de ă ţ Cu toate ă ă ţ au pus incidentele pe seama
        ţ unor "provocatori ţ ş ţ ţ
        imperialismului american", aflarea ţ oficial al ă a
        sporit tensiunea în societatea ă (168).
        În aceste ă ă dintre membrii reformatori ş
        cei dogmatici ai Partidului Comunist Polonez se adâncea tot mai
        88
        mult, transformând revenirea lui Gomulka la putere într-o ţ
        ă pentru asigurarea ţ sistemului ş La plenara
        partidului din 18 - 20 iulie 1956, liderul grupului de la Natolin,
        Zenon Nowak, s-a lansat într-un vehement atac antisemit, axat pe
        ideea ă ţ ş lor de origine ă pentru
        ş trecutului ş necesitatea ă lor din posturile de
        conducere. Echilibrul dintre cele ă grupuri nu a putut fi restabilit
        prin riposta grupului Pulawska. Tensiunea ă era în ă
        ş o ă cu ţ ă a consiliilor ş
        ă ă ţ la democratizare ă presiunile acti-
        ş ţ de tineret pentru reorganizarea ă a acesteia
        ş ale clericilor pentru eliberarea cardinalului Wyszinski ş des-
        ă ş la ş septembrie, a procesului ţ de
        la Poznan, ş ă în cele din ă grupul Pulawska, secondat de
        presa ă s-a raliat celui de la Natolin în ţ readucerii
        la putere a lui Gomulka (169).
        Reintrarea lui Wladyslaw Gomulka pe scena ă
        ă s-a produs într-o ă ă radical, cu ş
        interesului public ţ ă de politica ş viitorul statului. Întoarcerea
        liderului ă ă dezavuat era ă acum atât de membrii de rând ai
        partidului, cât ş de grupurile de presiune din afara lui. Se realiza,
        astfel, o coagulare a opiniei publice în favoarea lui Gomulka. Acesta
        ţ revenirea în fruntea partidului de implementarea
        programului   ă poloneze" ă socialism, pe care-l propusese ă
        din 1948. El avea în vedere îndeosebi înlocuirea ţ ş
        consilierilor sovietici din armata ă în special a ş
        Konstanty Rokossowski (ministrul ă ă ş membru al Biroului
        Politic al PMUP) (170). .
        La ş ţ Biroului Politic al partidului, din zilele de 8 ş 10
        octombrie 1956, au fost sintetizate problemele cu care se confrunta
        PMUP în acel moment: lipsa de unitate ş autoritate a membrilor
        Biroului Politic; ă ă dintre conducere ş ş par-
        tidului: ă ţ în raporturile pol ono-ruse ţ ă trimis
        în URSS, amestecul ambasadorului sovietic în treburile interne ale
        ţ ă ţ ţ ai armatei nu erau ă ţ polonezi ş nu ş
        limba ă (171).
        Participând pentru prima ă ă acuzarea sa, în august
        1948, de "deviere de dreapta ş ţ la ş ţ Biroului
        89
        Politic din 13 octombrie, Gomulka a ă ă partidul continua ă se
        confrunte cu ă ţ din cauza "erorilor comise în trecut"' ş a
        "presiunii puternice exercitate de ţ ă ş ostile". Ches-
        tiunea ţ sovieto-po10ne era ă ş trebuia   ă  
        pentru "a ă ă lle antisovietice" - aprecieri ce au generat
        ţ ă a lui Rokossowski (172). Punctul culminant al
        ă a fost atins cu ocazia furtunoasei Plenare din 19
        octombrie 1956, când veteranul Ochab a ţ la ţ ş a
        ţ candidatura lui Gomulka: acesta a fost ales fruntea
        Partidului, în pofida rezervelor venite din partea ă ă
        cu el au mai fost ţ în ee al PMUP trei colaboratori ţ
        ai ă Marian Spychalski, Zenon Kliszko ş Jgnacy Loga-Sowinski.
        Alegerea lui Gomulka la 21 octombrie în ţ de prim-secretar al
        CC al PMUP a fost amplu ă popular, ă de legenda
        comunistului patriot. In mai multe ă ţ din ţ ă au fost
        organizate ţ ş adoptate ţ ţ de ţ
        participând incognito la ş ţ muncitorilor, iar muncitorii
        acordând un sprijin activ unor ţ ţ ş din ş
        A doua zi ă alegerea lui Gomulka, Biroul Politic era epurat de
        ş notorii, între care Rokosso

        Related Interests

          .ski ş Nowak, iar cardinalul
          Wyszinski eliberat din închisoare (173).
          Triumful lui Gomulka nu însemna ş un triumf al ţ
          poloneze împotriva Moscovei, deoarece noul lider era un vechi
          comunist, legat trup ş suflet de regimul întemeiat pe doctrina
          ă (174).
          ă populare de ţ a lui Gomulka au dus la
          tensionarea ş mai mult a raporturilor sovieto-polone. De la mani-
          ţ restrânse numeric (Gdansk, Szczecin 22 octombrie etc.), s-a
          trecut, în ă zile, la altele reunind ă la 100.000 de
          oameni (Poznan, Lublin. LOdz, Bydgoszcz, Kielce, Wroclaw etc., 23
          octombrie) sau chiar 500.000 de persoane ş 24 octombrie).
          Unele s-au soldat cu victime ş distrugeri de bunuri materiale, ca la
          Wroclaw, unde a fost devastat teatrul evreiesc, fiind ţ ţ
          ş ă ţ Starea de spirit ă de la ş din acele zile,
          era ă de ambasadorul României. Marin Ionescu. La 23
          octombrie el raporta:   ă nimeni în ş n-are curajul ă
          ă ă este rus. de ă ă nu fie ş ş departe a ajuns
          atmosfera ă   (175). ţ ă de ă stare liderii de la
          Kremlin au început ă ă la ţ economice sau chiar
          90
          militare. ş credea ş ă --A gasI un motiv pentru un
          conflict cu Polonia ar fi fost foarte simplu acum. dar a ă o cale de
          a pune ă acestui conflict ulterior. ar fi foarte dificil" (176). În
          plus, Rokossowski îi avertizase pe liderii sovietici la începutul crizei
          ă armata ă se va opune cu dârzenie unei ţ e\.1erne.
          iar ţ recente ă ă se începuse distribuirea armelor de
          foc ă   ţ ş   în timp ce Gomulka ordonase
          trupelor din subordinea Ministerului de Interne ă ă
          împrejurimile ş pe unde ar fi putut penetra trupele sovietice.
          Acest complex de ţ nefavorabile ţ militare l-a
          determinat pe ş ă caute o ţ ă de compromis cu
          Gomulka (177).
          La rândul ă noul lider polonez a insistat imediat asupra
          autonomiei în politica ă a ţ ă în ş timp a dat ă
          sovieticilor ă Polonia ă un membru loial al Pactului de la
          ş A încercat astfel ă demonstreze disponibilitatea de a
          ă credincios ă ţ lor populare, chiar ş în
          ţ de ă Gomulka a ş ă ţ ă în schimbul ă
          trupelor sovietice pe teritoriul polonez, avantaje economice ş
          financiare, ş o oarecare ă de autonomie pentru propriul sistem
          (178).
          Noua linie ă a PMUP prevedea. între altele: con-
          solidarea raporturilor cu ţ ă socialiste pe baza ă ţ ş a
          neamestecului în treburile interne; asigurarea caracterului echitabil al
          ă economice ş schimburilor comerciale dintre ţ ă
          socialiste, încât   ă ă a unei ţ ă   ă nu se ă ''în
          detrimentul ă economice a alteia"; raportarea ă la
          ă ţ ţ (materii prime, ă de lucru ă ţ de
          desfacere), ţ Ia unele "ramuri industriale care aduc pierderi
          imense unei ţ ă de dragul sCf\irii cu anumite ă pe ţ
          ă a altei ţ ă prietene"; respectarea "cu ţ   a angaja-
          mentelor contractuale 'între ţ ă prietene'·. astfel încât ă nu fie
          ă ă în picioarc "mândria ţ ă a unui popor mai mic, de ă
          alt popor mai mare. ş ă Înceteze a se considera partidele comuniste
          ş ş un fel de ţ de ă ale altui partid mai mare.
          iar primul-secretar al partidului ă se considere primul-secretar al
          ţ prim-secretari ai partidelor ă ţ ş ă le ă ordine ş ei
          ă   (179).
          91
          La marea adunare ă din ţ Palatului de ă ş
          Ş ţ ă din ş În ziua de 25 octombrie 1956, Gomulka a
          adoptat un ton mult mai conciliant, subliniind necesitatea ă
          ţ de "prietenie Cl! Uniunea ă ş celelalte ţ ă ce
          construiesc socialismur', cccentuând ă ă prietenie trebuie ă
          fie pe picior de egalitate, ă   ţ acei ce vor ă tulbure ş prin
          ă huliganice sau altfel de ă vor primi pedeapsa
          ă   În pofida Îndemnurilor lui Gomulka, "grupuri de huligani"
          au scos steagul polonez vechi ş al Ungariei ş au Început ă cânte
          cântece ţ strigând:   ă polonez pentru polonezi!",
            ă cu annata ă de pe ă polonez!" (180).
          Polonia a fost ţ în care condamnarea ţ sovietice
          În Ungaria a fost cea mai ă ş ă Scriitori. ţ ş
          muncitori ş manifestat solidaritatea prin greve, mesaje ş
          ţ de protest.
          În ţ ţ de ţ din partea Uniunii
          Sovietice În Polonia ş Ungaria. trebuie luate În calcul motivele care
          i-au determinat pe ă sovietici ă nu ă prin ţ ă
          ş ă ş anume: fidelitatea lui Gomulka ţ ă de ţ
          cu Uniunea ă ş mobilizarea ă a ţ de
          partea sa.
          În ă ă ş a crizei maghiare. la ă lunii
          noiembrie 1956, conducerea ă îl primea pe liderul polonez la
          Moscova ş aproba noua linie ă a PMUP, ce includea concesii
          ă ă ţ civile, de neconceput În ţ ă ă ţ
          ă În ţ ă din 4 noiembrie. "Atitudinii acomodante a
          Kremlinului îi va corespunde atitudinea mai mult decât ă
          ă de ă Gomulka ţ ă de ţ ă În Ungaria ş
          ulterior, ţ lui Irnre Nagy" (181).
          Cum pe ă dreptate ţ istoricul Adrian Pop, impactul
          momentului octombrie 1956 în societatea ă a fost ambivalent.
          Succesul negocierilor cu Kremlinul ş compararea ă
          acestora cu drama ă au ă imaginea lui Gomulka de
          simbol al ţ Poloniei ş lider ţ care a ş
          evitarea ă ă de sânge. "Capitalizarea ă a acestei imagini i-a
          asigurat lui Gomulka, o ă ă de vreme, autoritatea atât În
          interiorul partidului, cât ş asupra ă ţ   (182).
          92
          2. Reformele interne determinate de ((Octombrie polonez»
          ă interne din Polonia au marcat ş ţ pe
          calea reformei. Astfel, cu prilejul alegerilor din 20 ianuarie 1957,
          Gomulka a promis ă ţ ă "vor vota ş nu numai vor merge la
          vot", ceea ce, oarecum, avea ă se ă Erau 723 ţ
          pentru 459 de locuri, dar ţ figurau, în continuare, pe o ă ă
          ţ Partidului Comunist nu au ş în totalitate
          alegerile, ş ă ă în Seim ceva mai mult de ă din cei
          ş (51,7%, respectiv 238 de locuri). ă au fost recunoscute
          ş au ş teren ş alte ţ politice: Partidul Ţ ă ă
          Partidul Democrat, ă de un ă de   ţ   ţ
          reprezenta 18,3%, ceea ce era ş semnificativ în ţ unui
          regim totalitar. Noul Parlament a investit, la 27 februarie 1957,
          guvernul, avându-l în frunte pe J6zef Cyrankiewicz. Reforma nu a
          mers prea departe. ţ de "eliberare" nu s-au ridicat la
          ă ţ ş ă opiniei publice, mai ales ale celei ţ
          (183).
          ţ ă în materie de ă a durat câteva
          luni, rezumându-se la a îndrepta aspecte nepopulare ş negative ale
          politicii staliniste (limitarea puterii ţ eliberarea unor ţ ţ
          politici, ţ mai mari pentru Seim, reîntoarcerea ţ ă la
          exploatarea ă în ă A ş în schimb ţ
          novatoare în domeniul economico-social care, ă ar fi fost realizate
          sau prelungite, ar fi putut sta la originea unei ă socialiste originale
          (184).
          Criza ă din 1956 a avut ca efect o oarecare liberalizare
          a regimului politic polonez. ţ ă a devenit mai ă
          iar puterea serviciilor secrete a fost ă Noii ţ ă ai
          puterii au pus ă luptei violente împotriva Bisericii. schimbând
          ţ spre ţ fapt ce nu a ă adversitatea ţ ă de
          religie, dar a temperat presiunea ă de regim.
          ş au mai recunoscut ş drepturile cultivatorilor
          particulari, punând ă ă ţ Au fost ţ
          93
          astfel 8.000 cooperative agricole de ţ ş s-au liberalizat micul
          ţ ş practicarea ş ş
          Un interes deosebit ă dezbaterea ă în cadrul
          Consiliului economic de pe ă guvern, condus de Oskar Lange ş
          cu concursul celor mai reprezentati vi ş ai ţ ă Din
          dezbatere s-a desprins un consens - reflectat de ''tezele'' publicate în
          aprilie 1957 - în favoarea ă gestiunii centralizate la nivel
          macro-economic ş a ă unei maxime autonomii între-
          prinderilor. ă ţ reformatoare ale lui Gomulka nu au fost ă
          decât un foc de paie, partizanii ţ sistemului centralizat în
          economie având ş de ă Consiliile ş care,
          dezvoltând ţ ă în industrie, trebuiau ă compenseze
          ţ Partidului, au fost transformate, ă din 1958, în
            ţ de autogestiune ă   la care 2/3 dintre ţ
          erau ţ de conducere, sindicat ş Partid (185).
          ţ era ă ă firavele ţ din sânul conducerii
          partidului care ar fi putut constitui embrionul ş ă similare care
          se va dezvolta 12 ani mai târziu au fost ţ de grupul dominant,
          condus de Gomulka. Lideri precum Leszek Goidzik ş Jacek Kuron
          au fost ţ rezultatul pe ansamblu fiind ă
          tuturor grupurilor care înclinau ă schimbare. Pe de ă parte,
          ă «Octombrie polonez», ş au pierdut din autoritatea
          ă în plan ideologic, pluralismul în ă a trebuit ă fie
          recunoscut, s-a ă marja de libertate în plan ş ţ inclusiv în
          sfera ş ţ sociale, ş a fost ă ţ bisericii
          catolice ca ţ ă ţ ă de stat. Aceste concesii au erodat,
          treptat, subordonarea ă ţ civile ţ ă de ă ţ ţ
          unor grupuri sociale diverse ă ş articuleze ţ în plan socio-
          politic. "Din perspectiva ă ă 1956, a resurselor de
          implementare a modelului stalinist de edificare ş conducere a
          ă ţ în Polonia ş a ă germeni lor unui nou ciclu evolutiv,
          care avea ă ă la crizele din 1970, 1976 ş 1980 - 1981 ş în
          cele din ă la ă ş sistemului comunist, ă ă ă ă
          «Octombrie polonez» a reprezentat un autentic punct de ă  
          (186).
          94
          3. ţ ă ţ civile poloneze
          Liberalizarea de ă 1956 a creat premisele unui proces de
          ţ a ă ţ civile poloneze; un rol ţ l-au avut
          Biserica (ce a ş ă ş ă o ă ţ ă ş
          intelectualitatea, ă i s-a garantat o mai mare posibilitate de
          expnmare.
          ă de energicul ş tenacele cardinal Stefan Wyszynski,
          Biserica a luptat pas cu pas împotriva Partidului, pentru ş ţ
          ţ ş a se opune ă ţ în materie de cult ş ă
          Mai mult, de câte ori a avut ocazia, Biserica a deschis ţ ş a
          contestat ş de ă partidul comunist a statului ş natiunii.
          Într-o scrisoare ă guvernului, în octombrie 1966,
          Poloniei afirma ă "Nu este posibil ă se identifice Partidul ş cu
          ţ ş Statul. ş nici atitudinea ă a ă ţ ţ ă de
          conduita organelor administrative cu lupta ă Nu ţ ă ţ
          sunt membri de partid, ş încât nu au ţ ă asculte de
          directivele sale. ă ei au drepturi bine definite ca membri ai
          ţ ş ă ţ ai statului" (187).
          Pe de ă parte, tot mai ţ intelectuali, ă ţ de
          Gomulka, se ă critic ţ ă de regim, ă obiectul unor
          represiuni severe din partea organelor de securitate (Urzqd
          Bezpieczenstwa - UB). În 1964, 34 de scriitori cer o ă
          ă mai ă ş abolirea ţ ă a cenzurii. Un an mai târziu, în
          martie 1965, doi tineri ş - Karol Modzelewski ş Jacek Kuron
          - ă o scrisoare ă conducerii PMUP, în care ă
            ţ ă ă ce ă în numele partidului
          muncitor, privând clasa muncitoare de organizare, program ş
          mijloace de ă   (188). Cei doi sunt ţ ş ţ la
          trei ani închisoare, în perioada ă ă ţ o ă
          campanie împotriva ă ţ contestatare.
          Conflictul dintre ă ţ ş societate devenea tot mai
          evident. Încordarea între Stat ş Biserica ă ă de
          celebrarea Milenium-ului (1966), ca ş campania ă
          ş ă de partid în 1968 puneau tot mai clar în ă
          ă ţ poloneze ţ ă de guvernarea lui Gomulka.
          În martie 1968 au izbucnit ample ţ ţ ş în
          sprijinul ş ă cehoslovace, cerând în ş timp dreptul de a
          participa la administrarea ă ţ Acestea sunt reprimate cu o
          95
          brutalitate ce ă opmla ă ş ă dezaprobarea
          ă din partea episcopatului polonez.
          Politica de dezbinare ă de ş vizând des-
          ă ă ţ ş ă civice Între intelectualitate, ţ ă
          ş muncitori a ă ca prolctariatul din marile ş ă nu sprijine, în
          martie 1968, revoltele ţ ş profesorilor împotriva cenzurii;
          doi ani mai târziu, în decembrie 1970, intelectualii au ă
          ţ ţ ă de protestele muncitorilor împotriva ă ţ
          "Muncitorii nu aveau încredere în intelectuali, iar intelectualii nu
          aveau încredere în muncitori, închizându-se în cercul lor elitist,
          strâmt, ş încercând ă se ă comunismului prin ţ
          proprii" (189).
          IV. Epoca lui Edward Gierek (1971 - 1980)
          Reforma ă a ţ ţ ă la 12 decembrie 1970
          ş care s-a tradus într-o sporire a lor la carne, ă ă lapte ş alte
          produse alimentare, ş ă violente ă în porturile ă
          Baltice. Ca urmare a ţ în ţ ă a organelor de represiune,
          au fost ş 44 muncitori, 4.165 ă ţ ş circa 3 mii ţ
          Importante au fost, de asemenea, pagubele materiale, fiind incen-
          diate, ţ sau în întregime, 19 ă inclusiv sediile voievodale
            ţ de partid din Gdansk ş Szczecin (190). De la ş de
          protest, din iunie 1956, de la Poznan, aceasta a fost cea mai ă
          ţ de reprimare a unei ţ contra regimului comunist
          din Polonia.
          În aceste ţ la 20 decembrie 1970, plenara e.e. al
          PMUP l-a înlocuit pe W. Gomulka din ţ de prim-secretar al
          partidului cu Edward Gierek. Marian Spychalski a fost ă din
          Biroul Politic, iar ulterior ş din ţ de ş al Consiliului
          de Stat. Din Secretariatul CC au mai fost ţ Boleslaw Jaszczuk,
          Ryszard Strzelecki ş Zenon Kliszko. De asemenea, au devenit
          membri ai Biroului Politic - Edward Babiuch, Piotr Jaroszewicz,
          Mieczyslaw Moczar, Stefan Olszowski ş Jan Szydlak, iar membri
          ţ ai Biroului Politic - Wojciech Jaruzelski, Henryk Jablonski
          ş J6zef Noii secretari ai CC erau: Edward Babiuch, Kazimierz
          96
          Barcikowski ş Stanislaw Kociolek. La ş ţ Seimului din 23
          decembrie 1970, premierul Cyrankiewicz ş dat demisia, noul ş
          guvernului fiind Piotr Jaroszewicz. J6zef Cyrankiewicz avea ă preia
          ţ de ş al Consiliului de Stat, din care va fi înlocuit, la
          28 martie 1972, cu Henryk Jabl0l1ski (191).
          La începutul anilor '70 Polonia a cunoscut o oarecare
          redresare ă ă creditelor ă magazinele dis-
          puneau de bunuri de larg consum, au ă noi întreprinderi iar
          nivelul de trai al ţ a înregistrat o ă ă ţ ă
          Economia ă n-avea cum ă fie. ă ă ă
          numai ţ ani, salariile reale s-au redus ţ iar penuria
          bunurilor de consum s-a acutizat în ş ă ă Primele semne
          ale crizei au ă în 1976, când puterea ă a repetat
          ş ă ă cu ş ani în ă prin ş ă a ţ
          la produsele alimentare, ceea ce a determinat greve ş manifestatii
          ş la Plock, Radom ş Ursus (în apropiere de ş   In
          ţ de a da un exemplu ş a descuraja ş ă de protest,
          ă ţ comuniste intreprind o ă ş ă represiune:
          2.500 de ă mai multe sute de ă de la ă luni la 10
          ani de închisoare. ă ă ţ a puterii ă societatea
          ă ş ă ţ de solidaritate decisive pentru viitorul
          ş ă poloneze de ţ De data aceasta muncitori mea e în
          avanpostul ţ ţ ă de regimul comunist. Pentru prima ă
          intelectualii ş muncitorii se reunesc într-o ă ă -
          Comitetul de ă al Muncitorilor (KOR) (192). Apar, de
          asemenea, alte grupuri ilegale ale ţ anticomuniste ş ţ
          clandestine. Actiunile greviste s-au extins la Szczecin ş în minele de
          ă din Siiezia. În intreaga ţ ă regimul totalitar se ă în
          pericol. Se prefigura începutul unei greve generale a întregii ă ţ
          În sprijinul Comitetului au venit sute, apoi mii de ţ ş
          intelectuali, care s-au angajat ă ajute material ş juridic pe
          ţ la proteste ş represiunii. Ei ş ş au fost ţ
          din ă ă iar unul dintre ei - studentul Stanislaw Pyjas -
          omorât de ţ ţ politice. Erau ţ ă ă la un
          anumit nivel, de ţ ă atât în Polonia. cât ş în
          ă ă a unor membri ai Comitetului. pe care puterea nu avea
          curajul ă persecute prea brutal (193).
          97
          Realizarea KOR a fost ă de apropierea între "familii"
          de origine ş sensibilitate ă ă   ş  
          ţ în jurul lui 1. Kuron ş A. Michnik: intelectualitatea ă
          (grupul Znak, animat de Jerzy Turowicz) ş intelectualitatea anti-
          ă "ce ă ă ă atunci în afara ţ publice" (A.
          Smolar) (194).
          Grevele din 1970 ş 1976 au discreditat establishment-ul
          polonez nu numai din punct de vedere politic, ci ş economic.
          ţ PMUP de a reprezenta întreaga ă muncitoare ş a veni în
          întâmpinarea nevoilor sale materiale se dovedea acum, mai mult ca
          oricând, ă de ţ Baza ă a regimului s-a ţ
          considerabil, în pofida infuziei masive de credite occidentale.
          Acestea nu puteau ă ă la ţ ţ ă ţ lor
          funciare ale economiei socialiste, determinate de ţ ş
          penuria ă - ă ţ care se vedeau acum cât se poate de clar
          (195).
          Rolul de catalizator al ă civile polone2e I-a avut
          biserica ă În 1977, Adam Michnik - mult timp ostil atât
          Bisericii cât ş puterii - ă în cartea sa Biserica ş Stânga ă
          tinând seama de contextul polonez, unica solutie ă pentru
          ţ de stânga era alierea cu Biserica. În jurul acesteia - mai
          ă decât oricând ă alegerea ca ă a lui Ioan Paul al II-lea
          în toamna lui 1978 - se strân&e, la ş anilor "70, întreaga
          societate ă ă (196). In primul ă discurs pontifical din
          22 octombrie 1978, noul ă va adresa încurajarea: "'Nu ă fie
          ă   care a avut efect mobilizator deosebit în rândurile ţ
          poloneze.
          98
          V. ă ş regimului comunist
          1. ş "Solidaritatea"
          Una din ă ă esentiale ale revolutiei anticomuniste în
          . .
          Polonia ă din caracterul complex al ţ din ă ţ ă
          în ă ă ă ţ ă ş ă rând pe rând ă ş
          ă ă ş ă ă ş ă (197),
          ceea ce a conferit ţ anticomuniste o ă cuprindere, în
          medii ş categorii diverse din întreaga societate.
          ă 25 de ani de eforturi pentru "umanizarea" socialismului
          real, ţ de puternice ă sociale (Poznan 1956, Silezia
          1970), ă ş anilor '70 s-a ajuns la consolidarea ţ
          poloneze. Grevele de ă ă - începute în februarie 1980 la
          Gdansk ş aproape generalizate în cursul lunii august - s-au soldat cu
          rezultate notabile: ţ unui lider, Lech Wal((sa; ş
          pentru prima ă într-o ţ ă ă a unui sindicat independent,
          "Solidaritatea"; stabilirea de noi raporturi Între stat ş societatea
          ă fondate pe un compromis ş un nou mecanism de organizare
          ă demonstrate prin acordurile de la Gdansk, din 31 august
          (198). "Solidaritatea" s-a transformat rapid într-o ă ş de
          ă ajungând la aproape 10 milioane de membri, Între care
          ş membri ai partidului comunist. Era un fenomen ă
          precedent în întregul bloc sovietic, ţ ireconciliabil cu
          sistemul politic comunist.
          ă unei presiuni intense, echipa ă de la
          ş ă ă ş timp, lansând formule iluzorii ca
          programul de guvernare al premier J6zef Pinkowski în ţ
          Seimului, la 5 septembrie 1980. Era vorba de ă ă ţ ţ
          economice ş rezolvarea celor mai stringente probleme sociale (199).
          Era o ă ă pentru rezolvarea crizei ş în care ţ nu
          mai putea avea încredere. Programul ţ promisiuni privind
          ş de salarii, ă ă ţ ă cu produse
          alimentare, intensificarea luptei împotriva ţ dezvoltarea
          ţ de ţ etc. În ţ politicii externe, J6zef
          Pinkowski declara cu ă convingerea: "Vom dezvolta, adînci ş
          ă ţ cu Uniunea ă ca ş ţ cu alte state
          socialiste, precum ş colaborarea Poloniei în cadrul Tratatului de la
          ş ş CAER, ca pe avutul nostru cel mai de ţ   (200).
          99
          Programul dovedea falimentul total al comunismului ă 35
          de ani de ţ lips.te de orice rezultat. Epoca "propagandei
          succesului" - cum a fost ă perioada ă lui E. Gierek -
          lua ş în aceste ă la conducerea PMUP a fost instalat,
          pentru o ă ă Stanislaw Kania.
          2. Legea ţ ă
          ţ din Polonia se ă ă ţ constant, ţ
          ţ ş iar sindicatul "Solidaritatea" devenise o ă ă
          ţ ă ă ă Echipa ă de la ş pune
          ă cu brutalitate ţ "socialismului contractuar' inventat ş
          impus de ţ ă (201). La 18 octombrie 198 1, generalul
          Wojciech Jaruzelski a preluat conducerea partidului, iar la 13
          decembrie a dat o ă de stat, instituind legea ţ ă ş ţ
          în afara legii sindicatul "Solidaritatea". ţ Jaruzelski a însemnat
          "decesul neoficial al comunismului polonez, partidul trecând pe un
          loc secundar ş ă întreaga responsabilitate a ţ
          regimului pe umerii unui general ş ai armatei" (202). Generalul
          Jaruzelski cumula ş ţ partidului, conducerea guvemului ş
          portofoliu 1 de ministru al ă ă Succedându-i lui Kania, se
          prezenta ca ultima ţ ă ca singurul om capabil ă ă
          ordinea din ţ ă evitând o baie de sânge ş o ţ ă
          ă ă ă ă de majoritatea polonezilor, a fost
          ă de Jaruzeiski ş ş de ă Zbigniew Brzezinski care,
          într-un interviu acordat televiziunii poloneze, la 13 decembrie 1990,
          afirma: "Pe 3 decembrie 1980, generalii Jaruzelski, Siwicki ş
          Hupalowski erau deja la curent cu planurile unei invazii sovietice în
          Polonia ş în ţ ă au luat decizia de a ă o «invazie
          ă ca ă împiedice intrarea trupelor Pactului de la ş  
          (203).
          Potrivit Catherinei Durandin, ă ă care-I ă pe
          Jaruzelski a fost ă de colonelul Ryszard Kuklinski - fost
          ţ în cadrul Statului Major polonez ş agent colaborator recrutat
          de eIA, scos clandestin de americani din Polonia în noiembrie 1981,
          pentru a fi pus la ă în ă ă ă ş ă -, de
          sovieticii ţ în gestionarea crizei poloneze din 1980 - 1981, de
          istoricii americani care dispun de arhivele poloneze ş sovietice,
          100
          precum ş de ţ furnizate CIA de ă colonelul   ă ă
          al comunismului". Aceste ă ă ă "CIA ş ă cel ţ
          ă la plecarea informatorului ă sovieticii nu aveau cu ă
          ţ de a ş o ţ de amploare prin care ă
          ă ordinea in Polonia ş preferau ă se bazeze pe ă ş
          polonezi" (204).
          Proclamarea "legii ţ   a pus ă pentru aproape 5 ani,
          experimentului "socialismului contractual". ă ţ au arestat
          câteva mii de membri ai opozitiei iar grevele au fost ă ş cu
          ajutorul armatei ş al ă ţ speciale de ţ ş securitate. În ziua
          de 16 decembrie 1981 au fost ş ă mineri de la mina de
          ă din Wujek. Mai ţ ţ ai ţ ş ai
          ţ sindicale clandestine au fost ţ în timp ce
          ţ au fost ţ ţ ă emigreze.
          ş oficial ă "Solidaritatea" a continuat ă existe
          prin membrii ă (în acel moment în ă de aproape 10 milioane),
          ţ în jurul nucleului ă ş ţ în grupuri ad-hoc
          ă ţ cluburi, cercuri) dedicate ă unor ă ţ
          independente, precum ş în ţ ale Bisericii.
          Pe plan ţ "Solidaritatea" s-a bucurat de un sprijin
          tot mai mare, ă în acest sens fiind ş acordarea Premiului
          Nobel pentru Pace pe anul 1983 liderului ş ă Lech
          3. Rolul Bisericii în dialogul dintre putere ţ
          Perseverent ş abil, Papa Ioan Paul al II-lea nu a încetat ă
          încurajeze liberalizarea sistemului socialist, privilegiind Polonia, ale
          ă probleme le ş ş ş ă poate servi de model ş
          catalizator unei ţ generale. Prin intermediul clerului ţ
          cât ş al statelor occidentale, Roma a încurajat ţ de compromis
          Între '"Solidaritatea" ş Partidul Comunist (205). O ţ ă deo-
          ă asupra ă de spirit a ţ au avut-o cele ă
          pelerinaje ale Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia (1983 ş 1987) care
          au oferit contacte cu Lech ş ţ lideri ai   ă ţ  
          În ziua de 19 octombrie 1984, preotul Jerzy Popielusko,
          paroh al bisericii Sw. Stanislaw Kostek din ş a fost asasinat
          de ţ ai Ministerului Afacerilor Interne. Pentru milioane de
          polonezi jertfa acestuia avea ţ unui martiraj în slujba
          101
          idealuri lor   ă ţ   ţ asasini ai preotului Popielusko
          aveau ă fie ţ ş ţ cu privative de libertate,
          iar ş acestora ă ţ din ţ ce le ţ în conducerea
          Ministerului Afacerilor Interne. Era primul caz într-o ţ ă ă
          când ţ ai aparatului ă ţ erau ţ cu închisoarea
          pentru   de zel" în ă ţ de ţ ă
          In anii "80, Biserica a jucat un rol deosebit în medierea
          raporturilor ţ cu puterea ă ţ ai Episco-
          patului polonez având ţ în realizarea ă moment mai
          important al acestui dialog (206).
          4, ţ ă asupra ţ din Polonia
          ă accederea la putere a lui Mihail Gorbaciov în URSS, în
          anul 1985, "perestroika" ş ""glasnost" au avut o ţ ă ă
          asupra reformelor din Polonia, Jaruzelski beneficiind de sprijinul
          total ş declarat al liderului sovietic. Acest fapt este ţ de
          ă întreprinse de echipa Jaruzelski, în spiritul demersului
          gorbaciovist, pentru redresarea ţ economice dificile, prin
          amorsarea unei reforme globale a sistemului. Regimul de la ş
          se confrunta, ă cu o ţ absolut ţ ă într-o ţ ă
          ă ş anume ţ unei ţ puternice ş organizate
          reprezentate de sindicatul "Solidaritatea". În aceste ă
          întreprinse de echipa Jaruzelski au avut un caracter inovator, fiind
          specifice Poloniei.
          ş cum ă istoricul Jean-Fran90is Soulet, "W. Jaruzelski
          nu trebuie considerat doar un discipol sârguincios al ş
          ci ş un maestru al lor. În ă ă de elaborare a unui nou
          sistem socialist, Polonia a fost mai mult un laborator experimental -
          în care s-au testat ţ ţ de compromis între Partid ş
          societatea ă - decât un simplu câmp de aplicare a programului lui
          Gorbaciov" (207).
          Referitor la ţ cu Gorbaciov, Jaruzelski nota în
          Memoriile sale: "Ne unea un fel de complicitate. Într-o zi Gorbaciov
          mi-a spus: «Eu ş cu tine ne ă în cea mai ă ţ ... aceea
          a oamenilor la mijloc. Ne lovesc din toate ă ţ ... »" (208).
          Jaruzelski era contestat în Partid, atât de stânga, cât ş de
          dreapta. Conservatorii din Partid se ă ţ ă acuzîndu-l ă "a
          vândut socialismul, ă a revizuit marxism-Ieninismul, ă a cedat în
          102
          ţ unei Biserici catolice atotputernice ş mai ales, ă a prejudiciat
          ţ nomenclaturii în sistemul politic". În cele din ă el a ş
          ă se ă lovind în dreapta (eliminarea lui S. Grabski, S.
          Kociolek, a generalului Milewski, responsabil cu securitatea) ş în
          stânga   ă lui T. Fiszbach ş M. Jagielski, favorabili unei
          deschideri spre sindicatul "Solidaritatea"). Dar partida nu a fost
          ă ş ă definitiv (209).
          Pe ă adâncirii crizei economice   ă ş anilor
          '80 datoria ă atinsese 35 miliarde dolari) ş a ă în plan
          social - ce ţ ă ă societatea ă ă cât
          ş pe fondul presiunilor din exterior, echipa ă de la
          ş s-a ă mai ă ţ ă de "Solidaritatea'·. În 1986 a
          fost ă amnistia ă Polonia devenind astfel cea dintâi ş
          cea de pe ă ţ ă ă ă ă ţ ţ politici, ş a fost creat un
          consiliu consultativ pe ă ş Consiliului de Stat, deschis
          ţ ă ţ civile. De asemenea s-a produs o ă
          relaxare a cenzurii ş a ţ privitoare la dreptul de asociere
          (tolerarea "cluburilor de dezbateri"), alegerea primarilor de ă
          ţ ş diminuarea ţ (210). În domeniul economic.
          ă sunt similare cu cele preconizate de Mihail Gorbaciov în
          Uniunea ă sporirea autonomiei întreprinderilor ţ ă de
          ţ ă introducerea ă a mecanismelor ţ
          libere; consolidarea sectorului privat industrial; revizuirea ţ
          în sensul ă de întreprinderi mici ş mijlocii prin intermediul unor
          ă ţ comune ('joint-ventures") (211). ş nu creau o economie
          de ţ ă ă preconizate configurau premisele de ă ale
          acesteia.
          5. Referendumul din 30 noiembrie 1987
          ă vehement de conservatorii din partid pentru noua
          orientare ă ş dorind ca sprijinul din exterior (atât din partea lui
          Gorbaciov, cât ş a statelor occidentale) ă fie dublat de unul intern,
          echipa lui Jaruzelski a supus noile reforme unui referendum popular
          (30 noiembrie 1987), ale ă rezultate urmau ă fie raportate la
          ă de ş ş a fost un ş referendumul a ţ o
          ă în plus, necesitatea compromisului puterii cu ţ Faptul a
          devenit ş mai evident în ţ valurilor de greve care au zguduit
          Polonia în 1988 (212).
          103
          6. ă ş ă ş "mesei rotunde"
          Fundalul 1988 - 1989 a fost deosebit de propice pentru
          resuscitarea ă civile poloneze ă ş ă pre-
          siunile occidentale crescânde, cumulate, la nivel interior, cu ţ
          ţ ş mai ales sprijinul vizibil al bisericii catolice pentru
          "Solidaritatea" - toate acestea l-au constrâns pe generalul W.
          Jaruzelski ă ă negocierile cu sindicatele ş ă adopte calea
          concesiilor (213). El a tatonat mai întâi ţ Moscovei pe timpul
          vizitei lui Gorbaciov în Polonia, la Il - 15 iulie 1989. A rezultat, ă
          echivoc, faptul ă Gorbacic,v nu era adeptul doctrinei Brejnev (214),
          ceea ce însemna, implicit, asigurarea ă URSS nu va interveni în
          vreun fel împotriva ă ţ statului polonez.
          Luând în calcul ă ţ nu mai putea constitui o ţ
          pentru regim ş nici gesturile timide de deschidere operate ă
          atunci nu mai erau în ă ă ă ofere ţ ţ la 26
          august 1988 ă ţ au propus o   ă ă   ţ
          "care ă ordinea ă ş ţ   La 31 august, Lech
          Walesa s-a întâlnit cu generalul Czeslaw Kiszczak, ministrul de
          Interne, în acest sens (215).
          La 10 septembrie "Solidaritatea" ş -a exprimat acordul în
          ă ă cu ă ş "mesei rotunde", iar la 16 octombrie, într-o
          suburbie a ş (Magdalenka) a avut loc prima întâlnire între
          ţ puterii (Kiszczak),   ă ţ   (Walesa), ş ai
          bisericii catolice.
          Întrucât ideea "mesei rotunde" nu era ă de ţ
          ţ puterii. regimul a ţ ţ în favoarea sa cu
          ă mai întâi ş de ă ă de cuvânt al
          guvernului, Jerzy Urban. a unei campanii de ă vizând dis-
          creditarea liderilor   ă ţ   apoi închiderea legendarelor - de
          acum - ş navale "Lenin" din Gdansk. ă de ţ în
          ţ ă Ia Il noiembrie. a trupelor ZOMO împotriva celor care
          demonstrau ş cu ocazia împlinirii a ş decenii de la
          dobândirea ţ Poloniei (216). Mesajul categoric al
          premierului britanic Margaret Thacher de la ş vizitei la
          ş în noiembrie 1988. ă întâlnirea cu Lech Walesa -
          ignorarea   ă ţ   ar fi un dezastru (217) - precum ş vizita
          celui din ă la Paris, la ţ Premiului Nobel, unde s-a
          104
          întâlnit cu disidentul sovietic Andrei Saharov (9 - 12 decembrie).
          aveau ă demonstreze noului guvern polonez condus de Mieczyslaw
          Rakowski (fost ş al cotidianului "Pol)tika") necesitatea
          ă atitudinii ţ ă de sindicatulliber (218).
          ă ţ comuniste de la ş se ţ ă pe
          o ţ ă ţ ă de "Solidaritatea"; ş "masa ă   figura
          pe ordinea de zi, cea de-a X-a ă a CC al PMUP, ă la
          finele lui decembrie, nu s-a ţ asupra ei. Un prim pas ă
          relegalizarea   ă ţ   s-a ă abia la 18 ianuarie 1989, când
          CC al PMUP a adoptat ţ privind ş pluralismului
          sindical în schimbul unei ă a Partidului Comunist la
          alegerile legislative anticipate din mai 1989. De altfel, negocierile
          care aveau ă ă se vor ă ş în afara cadrului legal: ş
          cum nu a existat o delegare a ă ţ partidului-stat ă grupul
          negociatorilor guvernamentali, tot ş liderii ţ nu au avut,
          oficial, mandatul ă ţ civile (219).
          "Masa ă   s-a ţ în perioada 6 februarie - 5 aprilie
          1989, Între ţ ai puterii politice (PMUP, Uniunea
          ă Partidul Ţ ă ă Unit) ş cei ai Sindicatului In-
          dependent "Solidaritatea". ţ ţ mai radicali, nu au fost
          ţ la ţ încât ş azi se ă ţ ţ ă de
          ţ asumate de ă ţ atunci.
          ţ au început la Palatul Namiestnik6w (în prezent
          ş ţ ş Republicii) din ş cu 57 de persoane,
          reprezentând guvernul ş sindicatul "Solidaritatea ". Au prezidat
          profesorii Wladyslaw Findeisen ş Aleksander Gieysztor. Observatori
          din partea Episcopatului polonez au fost arhiepiscopul Bronislaw
          ţ ş preotul Alojzy Oiszulik (220).
          În urma negocierilor purtate s-a.ajuns la un compromis, în
          ziua de 5 aprilie 1989 fiind semnate documentele "mesei rotunde".
          Cel mai important dintre acestea era ţ ă în baza
          ă întregul mecanism al   ă ţ   (Solidaritatea ă
          ţ ă a ţ etc.) a fost repus în legalitate
          (221). ţ mai prevedea restructurarea cadrului ţ
          al guvernului, limitarea prerogative1or ş care trebuia ales
          de Adunarea ţ ă ă Senatul ş Seimul (camera ă
          la un loc. Senatul era liber ales, iar Seimul avea nevoie de o
          majoritate de ă treimi pentru a trece de veto-ul Senatului în
          promulgarea legilor. S-a stabilit ca, la primele alegeri parlamentare,
          55% din locurile în Seim ă ă ţ comuniste, ă ă din
          105
          PMUP ş ţ acestuia Ministerele cheie (al ă ă ş al
          Afacerilor Interne) revene?J ţ ş ă ţ
          ş putea publiea proprii! ziare ş avea acces limitat la radio ş
          televiziune, controlate în c, ntinuare de stat (222).
          7. ă "mesri rotunde" pentru ţ ă
          ţ ă în cadrul "mesei rotunde" a avut o
          ă ă pentru tranzitia la societatea ă din
          Polonia. Între ţ acestei ţ s-au aflat. din partea
          ă ţ civile: Lech WalQsa, Zbigniew' Bujak. Frasy-
          niuk, Bronislaw Geremek, Lech Kaczynski. Tadeusz Mazowiecki.
          Adam Michnik ş Andrztj Stelmachowski. iar din partea puterii
          comuniste: gen. Wojciech Jaruzelski, Wladvsla\ Baka, Stanislaw
          Ciosek. gen. Czeslaw Kis2.czak, Aleksander Kwasnie\ski ş Janusz
          Reykowski (223).
            Ţ ereticilor politici" - cum a fost ă Polonia la
          Kremlin chiar ş în perioada Gorbaciov - a putut face astfel
          ţ unei ţ care, chiar ă nu era de "catifea", n-a
          ă nici în Ă ţ Incontrolabile. cu ă atât de
          nefericite, cum s-a dovedit a fi România pentru imaginea ei în lume.
          Prin ţ ebtelor ş efortul comun de a ă ţ
          negociate problemelor cu care se confrunta societatea ă cele
          ă "'tabere" - aripa ă a puterii ş cea ă a opozitiei -
          s-au apropiat. fiind puse astfel bazele viitoarei clase politice poloneze
          postcomuniste.
          Spiritul "mesei rotunde'" a marcat întreaga ţ a ţ
          interne din Polonia, în epoca ă impunând o ă
          ă în raporturile dintre ţ politice. fapt definitoriu ş ă
          pentru societatea ă
          Experimentul "me<;ei rotunde" a avut o înrâurire con-
          ă asupra evenimentelor din ţ ă Ungaria. ca un
          ă model al ţ negociate.
          106
          8. Primele alegeri libere
          Potrivit ţ primele alegeri legislative libere Ş
          democratice au avut loc Ia 4 iunie 1989, când Comitetul Civic
          "Solidaritatea" a ţ toate mandatele din Seim (161) ş 92 din
          cele 100 mandate pentru Senat. La turul doi al scrutinului, din Il
          iunie 1989, "Solidaritatea" a mai ş 7 mandate, din cele 8
          ă vacante (224). Astfel, victoria ţ a fost ă criza
          vechiului sistem devenind ă
          Rezultatele alegerilor au generat ţ ă
          apatie ş pesimism în rândurile cadrelor PMUP. ă în unele
          cazuri, prin depunerea carnetelor de partid. "Unii membri de partid
          au votat pentru ţ ţ iar în ă circa 60% dintre
          militari au votat împotriva listei ţ respectiv contra ţ
          pe care se ă de altfel ş ministrul ţ Armate. Florian
          Siwicki" (225). A început ă se ă tot mai problema ă ţ
          puterii între ş ş "Solidaritatea". In ă ţ ă este
          relevant articolul   ş vostru, premierul nostru", publicat de
          Adam Michnik în ziarul "Gazeta Wyborcza", în iulie 1989 (226).
          9. Alegerea ş
          În ţ în care unii ţ ai ţ guvernamentale
          nu mai erau ş ă voteze automat pentru Jaruzelski.
          considerându-l ă ă în mare ă ă pentru concesiile ă
          ţ la masa ă ş rezultatele slabe ţ la alegerile
          parlamentare, ţ ţ ţ ai   ă ţ   au ş
          teptat ă voturilor ş ş invalidat în mod deliberat propriile
          voturi pentru a asigura alegerea. la ă a lui Jaruzelski, la 19 iulie
          1989 (227). La ă ţ ă s-a ajuns pe baza concluziei
          trase atât de ţ cât ş de ţ ţ ă nu ă o ă
          personalitate ă ă ă echilibrul de ţ ş ă evite
          aruncarea ă în haos (fostul ministru de interne. Czeslaw Kiszczak.
          . .
          recomandat de Jaruzelski ş fiind considerat prea compromis)
          (228).
          107
          10. Formarea noului guvern
          ş spirit de c ncordie a dominat ş demersurile pentru
          ă noului guvern. Ca urn1are a negocierilor purtate, la 24
          august 1989, Tadeusz M'lZowiecki - personalitate ă a
          ă ţ catolice, reprezentant al aripii moderate din sânul
            ă ţ   ş

          al cotidIanului sindicatului, "Tygodnik
          Solidarnosci" ş consilier al lui Wal«sa - a fost numit prim-ministru.
          Evenimentul avea o ă ă Mazowiecki fiind primul
          premier necomunist într-o ă ă a Pactului de la ş În
          ă ă cu fOmlarea unui guvern condus de "Solidaritatea". cu
          minoritate ă a existat un acord prealabil exprimat de
          ş sovietic GorbaclOv (229).
          Noul executiva fost format din ţ ai ă
          Comitetul Civic "Solidaritatea", Partidul Ţ ă ă Unit, Uniunea
          ă ş 5 ş dm PMUP. Din cele 23 de portofolii. 12 -
          inclusiv cel de ţ ţ lui Leszek Balcerowicz. un adept
          al "terapiei de ş   - Ia care se ă portoFoliul de premier.
          re veneau   ă   ş le-au revenit, pe ă cele
          ă ministere negociate la masa ă al ă ă ş de Interne.
          Transporturile ş ţ Exterior (230). ţ guvernului T.
          Mazowiecki a fost ă Seimului la 12 septembrie 1989.
          Semnificativ ă consensul exprimat cu acest prilej de ş ţ
          grupurilor parlamentare P.M.U.P. ş "Solidaritatea"o M. Orzechowski
          ş Bronislaw Geremek, privitor la înlocuirea lozincii   ş
          vostru, premierul nostru" cu lozinf"a   ş premierul ş
          guvernul sunt ai ş ai tuturor" (231).
          La 29 decembrie 1989, Seimul a adoptat amendamente la
          ţ din 1952, în virtutea ă denumirea ă a statului a
          devenit "Republica ă   ă ca "stat de drept. democratic. în
          care puterea ă ţ poporului ş este ă de ă
          ţ ă ş în Seim, Senat. precum ş în organele locale
          autonome'
          o
          (232).
          Partidul Comunist a intrat Într-o ă ă în zilele de
          27 - 29 ianuarie 1990 având loc ultimul ă congres. care a adoptat
          ă de autodizolvare. ţ la congres au constituit ă
          noi partide: ţ Republicii Polone (SdRP) ş Uniunea
          ă (USD) (233).
          108
          11. Sprijinul Occidentului
          ă îndeaproape ţ novatoare din Polonia. ţ ă
          occidentale. îndeosebi SUA. s-au implicat activ în sprijinirea
          ţ poloneze ş ulterior, a noului guvern democratic polonez. În
          sprijinul ă ţ electorale ş politice ale ă ţ  
          Congresul SUA a aprobat pentru anul bugetar 1989 alocarea a 3
          milioane de dolari ţ ă de 2 milioane în 1988 ş 1 milion în 1989), la
          care se ă fondurile colectate de statul vest-german, de
          ţ private americane. de sindicatele americane, vest-germane.
          italiene ş belgiene ş birourile   ă ţ   din Bruxelles (numai în
          primele cinci luni ale anului acestea din ă ş ă ă ă
          300.000 de dolari) (234).
          O ă cu victoria   ă ţ   în alegerile din iunie 1989.
          Occidentul a trecut la normalizarea ă a raporturilor cu statul
          polonez, punând ă perioadei de ţ economico-financiare ş
          izolare ă ă în ţ cu ş ă
          instituirea legii ţ Un rol decisiv l-au avut vizitele pe care
          Jaruzelski, în calitate de ş al Consiliului de Stat al RP
          Polone le-a efectuat în Belgia ş Marea Britanie (9 - Il iunie), ş
          vizitele ş ţ ţ ş SUA, Mitterand ş George
          Bush, ă în Polonia la mai ţ de o ă ţ ă (14 - 16 iunie.
          respectiv 9 - II iulie). Cu aceste ocazii au fost date ă ţ
          ţ de sprijinire a Poloniei, au fost semnate ţ ş
          acorduri, a fost ţ ă lansarea unor importante programe eco-
          nomice ş financiare menite ă ajute ă ş gravei crize economice
          ş ă faciliteze acomodarea ţ ă cu costuri cât mai mici. la
          programele ţ financiare ţ de macrostabilizare
          ă Prin vocea ă a premierului Margaret Thatcher.
          Marea Britanie se oferea ă ă un rol constructiv în ţ
          referitoare la problemele financiare ale Poloniei în cadrul FMI. Un
          "argument prospectiv" îl reprezenta suma de 25 milioane lire sterline
          ă de guvernul britanic pe timp de 5 ani, în ş anuale de 5
          milioane pentru ă managerilor polonezi. ă Londra
          sprijinea ş - în termene favorabile - a debitului Poloniei.
          în cadrul Clubului de la Paris. ţ ţ în cadrul ă ţ
          Economice Europene (CEE) pentru liberalizarea ţ cu
          Polonia ş eliminarea ă cantitative discriminatorii în schim-
          burile comerciale reciproce. Marea Britanie se angaja. de asemenea.
          ă încurajeze   ş conducerile altor ţ ă în efortul de coparticipare la
          109
          ţ ă a rerorrnelor din Polonia" (235). Premierul
          belgian Wilfried Martens a declarat ă va ţ ca   ă de
          cuvânt al Poloniei" în cac1rul CEE, iar ş Comisiei CEE,
          Jacques Delors, a ţ ă sublinieze ă CEE de a traduce in
          ţ ă documentele semnatt. cu Polonia Ia 22 mai (236).
          Pe timpul vizitei Ia ş ş ţ Francois
          Mitterand a declarat ă este gata ă reprezinte interesele Poloniei ţ ă
          de statele occidentale ş înaeosebi cele din CEE. Cu acest prilej L.
          WalC(sa a solicitat ţ un ajutor de 10 miliarde de dolari in decurs
          de 3 ani. Mitterand a declarat ă va analiza memoriul respectiv ş a
          subliniat ă este vorba dt:. o participare în domeniul industriei, al
          investitiilor comune (237).
          La rândul ă ş George Bush a declarat ă va
          ţ În cadrul Întâlnirii de Ia Paris a celor 7 state industrializate
          occidentale pentru coordonarea eforturilor În a acorda ajutor Poloniei,
          va cere Congresului american acordarea a 100 milioane dolari pentru
          dezvoltarea sectorului partlcular al agriculturii poloneze, va îndemna
          Banca ă ă acorde 325 milioane de dolari pentru dezvoltarea
          agriculturii ş industriei alimentare poloneze, va solicita Occidentului
          ă ş cele 5 miliarde de dolari din datoria ă va cere
          Congresului american ă acorde 15 milioane de dolari pentru
          conservarea bunurilor culturale din Cracovia ş pentru ă de
          ţ din punct de vedere ecologic a zonei Cracovia (238). În
          timpul vizitei s-au semnat ă acorduri economice de ş a
          debitului polonez ţ ă de SUA, în valoare de 940 milioane dolari, ş
          alocarea a 100 milioane dolari pentru ă personalului de
          conducere polonez în economie. ă ă "Statele Unite sprij ă
          ţ «mesei rotunde» ş ă ţ ţ
          ă unuia din marii ă ai Poloniei - Lech  
          ş american s-a referit la "Solidaritatea" ca Ia   ş
          care a urnit ţ ă ţ   recunoscând ă   ă ţ
          poloneze au dat ă de ţ de abordare creatoare ş
          curaj, ă ş ş istorici". Apreciind ţ polono-
          americane drept "ceva mai mult decât ţ diplomatice, ceva în
          genul unei ă de familie", George Bush a ţ Poloniei
          misiunea de avanpost al ţ procesului de lichidare a ordinii
          ţ lor populare: "Polonia este acolo unde a început cel de-al
          II-lea ă mondial. Polonia este acolo unde - ş pentru care - a
          început ă Rece ş exact aici, în Polonia, putem începe
          unificarea Europei. ă în puterea ă ă ă Ia lichidarea
          110
          acestei diviziuni. Nu-mi pot închipui un popor mai bun, mai capabil.
          ă   i s-ar putea ţ       ă misiune" (239).
          Pe ă ă ă ce   ţ   ă devenea o certitudine în
          Polonia,     ţ americane de ajutor economico-financiar au
          devenit tot mai ţ (240).
          111
          Cap i tol u 1 VI
          POlonia ă 1990
          1. Repere ale ţ
          La al doilea Congl<'s al   ă ţ   (19 - 24 aprilie 1990),
          Lech a fost reales ş al sindicatului liber. cu acest
          prilej ţ ş ţ de a candida la ţ ă în stat.
          La alegerile ţ din 9 decembrie 1990, L. Wal((sa a
          ţ o victorie decisi\ . .", în al doilea tur de scrutin revenindu-i
          peste 74% din voturi. El a instaurat un gen de "consiliu consultativ"
          pe ă ş ţ Republicii, compus din ţ ă
          partid de pe ş politic, de la dreapta ă la ş ş
          Noul guvern, condus de Krzysztof Bielecki. avea în
          ţ ă ţ ai Uniunii ş ţ ţ
          Centrului, Congresul Liberai-Democratic, precum ş ţ ş
          ţ Leszek Bale :row·icz ş ă ţ de viceprim-
          ministru ş ministru al ţ pe care o ţ ă din
          septembrie 1989. El a avut un rol decisiv în democratizarea Poloniei,
          coordonarea programului de ă ă stoparea hiper-
          ţ ş crearea ţ de trecere la economia de ţ ă adoptat
          de Seim, la 28 decembrie 1989.
          Cele 14 "legi Balcerowicz" - asupra ă Seimul polonez a
          lucrat aproape neîntrerupt în ş ţ de zi ş de noapte, mai multe
          ă ă în toamna anului 1989 - au constituit axul legislativ al
          reformei ş ele au fost respectate de toate guvernele care s-au
          succeetat la conducerea Poloniei, de la cel condus de Tadeusz
          Mazowiecki ă la actualul executiv în frunte cu Marek Belka.
          Ca un element ă pentru ţ ş continuitatea
          ă reforn1elor este fenomenul atragerii în diverse posturi din
          ş secundare ale executivului - în guvernele Mazowiecki.
          Bielecki. Olszewski ş Hanna Suchocka - a unor ţ
          ţ ca ş ş dar care aveau o ţ ă ă În
          dirijarea unor domenii de specialitate, ceea ce a dus la evitarea În
          ă ă ă a diletantismului ş ţ
          Prin aplicarea ă a "legilor Balcerowicz", care
          reglementau liberalizarea ţ ş a ţ lor, privatizarea ş
          112
          reprivatizarea, au fost puse bazele ă mecanismelor economiei de
          ţ ă asigurându-se ă premisele ă Poloniei în
          structurile europene ş euroatlantice.
          Într-un interviu publicat de revista "22" în aprilie 1997.
          Leszek Balcerowicz explica ţ "terapiei de ş   a reformei
          astfel: "Când vorbim despre transformarea economiei sau chiar a
          sistemului, trebuie ă ţ ă foarte rapid, pentru ă socialismul nu
          poate fi modificat cu ş mici. EI este un centru de ţ foarte
          puternic ş ă ai ş doar ţ din el ş ă fii atras înapoi în
          scurt timp. De aceea, primele ă trebuie ă fie cât mai mari,
          pentru a schimba logica Întregului sistem". Politica ă a
          Poloniei în prima ă a fost ă ideii de oprire a
          ţ "Pentru a stopa ţ a trebuit ă ă din cheltuieli, mai
          ales în ce ş ţ pentru industrie". În România, a ă
          Leszek Balcerowicz, ţ ă sub ă ă sau
          ă (de ă Banca ţ ă prin credite ieftine acordate
          industriei neperformante, iar acest lucru ă echilibrul financiar
          al ţ ă Întrebat ă se poate vorbi despre o   ţ ă   În
          aplicarea reformei, Leszek Balcerowicz a spus: "Nu avem ţ
          de a se vorbi despre o ţ ă Polonia este ă o ă a
          ţ unor lucruri teoretice. Economia ă se poate compara
          cu medicina. Medicina este pe de o parte lista bolilor, iar pe de alta
          lista celor mai bune tratamente. Ş ă în ă ă ş boli
          incurabile. ă ă mea ă în economie toate bolile pot fi
          tratate când din punct de vedere politic este ă aplicarea
          anumitor terapii" (241).
          Spiritul "mesei rotunde" este relevant ş în ţ
          alternativei la putere ca expresie ă a ţ
          ă demisia guvernului Bielecki - în urma disensiuni lor din
          ţ - Ia 23 decembrie 1991 a fost investit un nou Cabinet. condus
          de Jan Olszewski ţ Centrului) ş ă din ţ ai
          Uniunii ş ţ Centrului, ţ Ţ ă ă ă
          (PL) ş ţ La 26 mai 1992, ş Lech Wah;:sa a
          retras sprijinul pentru guvernul Olsze",ski. considcrând ă aplicarea
          ă Seimului privind   ţ   ă interesul de stat al
          Poloniei, încât la 4 iunie 1992, la propunerea sa.. Seimul a demis
          guvernul.
          În ziua de 5 iunie 1992, Waldemar Pawlak (Partidul Ţ ă ă
          Polonez - PSL) a fost ă cu formarea unui nou guvern, dar nu
          113
          a Întrunit sprijinul parlamentar, trebuind ă ţ la mIsIUnea
          ă ă numai 33 de zile.
          La 10 iulie 1992. Seimul a investit-o pe Hanna Suchocka în
          ţ de prim-ministru, . ţ ă de   ţ celor 8": Uniunea
          ş ţ ă (ZChN) ţ Ţ ă ă ă (PL), Partidul Ţ ă ă
          ş (SLC), Partidlll ţ ş (PCD), Sindicatul
          "'Solidaritatea" (NSZZ), Uniunea ă (UD), Congresul Li-
          beral-Democrat (KLD) ş Programul Economic Polonez (PPG). Dar
          la 27 mai 1993, Grupul parlamentar "Solidaritatea" a retras sprijinul
          pentru guvernul Suchocka, introducând în Seim ţ de ă
          În alegerile legislative de la 19 septembrie 1993 au ş
          ă ţ postcomuniste: ţ Stângii Democrate (SLD)
          - 20%, Partidul Ţ ă ă l-olonez (PSL) - 15%. Cele 10 procente ale
          Uniunii Democrate (UD), 7 procente ale Uniunii Muncii (UP) ş cele
          5 procente întrunite de ţ Polonia ă (KPN) ş
          Blocul Apartinic de Sprijmire a Reformei (BBWR) au demonstrat
          pierderea sprijinului ţ de ă noua ă ă de dreapta.
          ţ ă s-a cQnstituit din ţ Stângii Democrate ş
          Partidul Ţ ă ă Polonez, care au format guvernul condus de
          Waldemar Pav,;lak, investit la 26 octombrie 1993. Portofoliile
          ă ă Afacerilor Externe ş Afacerilor Interne au fost ocupate de
          ţ ţ de ş
          În urma ţ din rândul ţ Stângii
          Democrate ş a disensiunilor cu ş Lech Seimul a
          retras. la 1 martie 1995, sprijinul pentru primul ministru W. Pav.lak.
          Alegerile pentru organele locale s-au ş în luna iunie
          1994, când ţ Stângii Democrate ş Uniunea pentru Libertate au
          ţ cele mai multe voturi.
          La 4 martie 1995 a fost investit guvernul Jozef Oleksy,
          ţ de ş ţ
          ă pentru ţ din Polonia este ascensiunea
          lui Aleksander Kwasniev,ski, fost lider al tineretului comunist. La
          alegerile din 19 noiembrie 1995. el l-a învins categoric pe
          devenind ş Republicii. Explicând cauzele victoriei lui
          Kwasnie\'ski în alegeri, publicistul Bogumil Luft (fost ambasador al
          Republicii Polone în România. între anii 1993 - 1999) ă "Multor
          politicieni. ţ anterior de ş de ţ ă împotriva
          comunismului, li s-a ă ă autoritatea ţ ă atunci, care le
          permitea ă exercite o conducere ă ş ă în timpul luptei
          pentru ţ le va asigura un loc sigur în cadrul noii elite. În
          114
          schimb, societatea a Încetat ă mai ş de la politicieni o
          conducere ă ş ă ă au Început ă sprijine pe
          cei care, cu ă ţ ă   ş nu Întotdeauna cu ă   le trezeau
          ţ ă vor rezolva cel mai bine anumite probleme concrete. Din
          ă ă   de exemplu, marele erou ţ Lech a
          pierdut alegerile pentru cel de-al doilea mandat ţ   În
          favoarea unui ă ş energic fost membru activ al partidului
          comunist, Aleksander Kwasniewski. Walcrsa, ă carismatic
          al luptei împotriva comunismului, s-a dovedit a fi un ş ( ... )
          incapabil ă ţ corect în cadrul mecanismelor democratice.
          ă   se ă la marginea ţ publice. Kwasniewski, fost
          comunist, ţ ă ţ ş ţ foarte bine mecanismele
          democratice" (242).
          La 19 decembrie 1995, ministrul Afacerilor Interne Andrzej
          Mi1czanowski a sesizat Procuratura ă ă   solicitându-i
          ă ă ă ă Împotriva primului ministru Jozef
          Oleksy, acuzat de a fi colaborat cu serviciile de spionaj sovietice ş
          ruse. Faptul a provocat ţ pe scena ă ă ş în mass
          media; s-a acreditat ideea ă scandalul a fost o ă a Moscovei
          pentru ţ ă Poloniei în NATO.
          La 24 ianuarie 1996, Jozef Oleksy ş prezentat demisia. Din
          spirit de solidaritate, Social ţ Republicii Polone l-a ales pe
          Oleksy, cu cvasiunanimitate, ş al partidului.
          Noul guvern, condus de Wlodzimierz Cimoszewicz, ţ
          de ş ţ   a fost format la 7 februarie 1996. Din cabinetul
          Cimoszewicz au racut parte, de asemenea, ş ţ ş
          ţ
          Pe scena ă ă apare în acest timp ţ
          ă Solidaritatea (A.W.S.), întrunind majoritatea ţ
          de dreapta: Sindicatul liber "Solidaritatea", ţ Centrului (PC),
          Uniunea ş ţ ă (ZChN), ţ Polonia Indepen-
          ă (KPN) - Adam Slomka, ţ ţ Familiilor
          Catolice (FSRK), ş Celor O ă   ţ Polonia
          ă (KPN) - Leszek Moczulski ş ş "Solidari în
          Alegeri" (SWW).
          Alegerile legislative din septembrie 1997 au fost ş de
          ţ ă Solidaritatea. Ca urmare, noua ţ guver-
          ă a fost ă din ţ de centru-dreapta: ţ
          ă Solidaritatea ş Uniunea pentru Libertate. Guvernul
          115
          investit la Il noiembrie 1997 a fost condus de Jerzy Buzek,
          reprezentant al ă ţ  
          La alegerile ţ din octombrie 2000, Aleksander
          K waSniewski a ş un nou mandat, pentru cinci ani, ţ
          confortabil, din primul tur de scrutin, 53% din voturi, în timp ce
          principalul ă contracandidat, Lech Wal«sa, a avut doar 1% din
          voturi.
          În unna alegerilor legislative din 23 septembrie 2001, ţ
          politice de stânga au revenit din nou la putere, ţ ă din
          ţ Stângii Democrate (SLD) ş Uniunea Muncii (UP) ţ
          44 la ă din voturi, ceea ce a însemnat 232 de mandate din totalul
          de 460 în Seim ş 81 din cele 100 ale Senatului. ţ ă de
          dreapta a premierului Jerzy Buzek n-a ş ă ţ ă nici ă
          minimul de voturi necesare pentru a fi ă în Parlament.
          Noul premier a devenit Leszek Miller, liderul SLD.
          Astfel, la 12 ani de la ă comunismului, echilibrul de
          ţ s-a schimbat în Polonia: stânga atât de ă cu ani în ă
          revine triumfal la putere, în timp ce ţ "Solidaritatea"', cu
          profunde ţ în lupta polonezilor împotriva comunismului, ş
          pierde actualitatea, demonstrând ă timpul retoricii anticomuniste, al
          ţ ideologice polarizate a trecut.
          De altfel, "schimbarea la ţ ă   a ş ş a devenit
          extrem de ă în Polonia: atât ţ Stângii Democrate, cât ş
          Uniunea Muncii sunt ţ politice pro-europene ş au un
          program politic cu un ţ caracter liberal.
          Ca unnare a retragerii Partidului Ţ ă ă Polonez (PSL) din
          ţ de ă (martie 2003) ş a ă impopulare ale
          cabinetului Miller pentru ca Polonia ă ă adera la Uniunea
          ă în martie 2004 s-a ajuns la scindarea ţ Stângii
          Democrate (SLD), din care s-a desprins un grup de 30 de ţ
          care au ţ o ă ţ de centru-stânga, Social-
          ţ ă (SDPL). Leszek Miller s-a retras de la
          ş ţ SLD ş a demisionat din ţ de prim-ministru, fiind
          înlocuit de Marek Belka.
          ţ ă în ţ la sistemul democratic
          ă o utilitate ă pentru România, având în vedere
          similitudinea problemelor cu care se ă cele ă ţ ă cât ş
          ţ ă ă pe plan geostrategic. De asemenea, un
          argument important în ă ţ ă îl constituie interesul comun
          116
          al României ş Poloniei pentru dezvoltarea ţ bilaterale, cât ş
          de conlucrare în realizarea obiectivelor de ă ă
          II. Coordonate ale politicii externe poloneze
          1. Integrarea ă ş ă
          Spiritul "mesei rotunde" se ă ş în ţ Ş
          continuitatea politicii externe a Poloniei, în perioada ţ la
          sistemul democratic, având ca obiectiv prioritar integrarea în
          structurile europene ş euroatlantice. Acesta ă în mare ă ă
          succesele politicii e:\.1erne poloneze, concretizate, în principal, în
          primirea în NA TO (martie 1999) ş integrarea în UE (mai 2004).
          În Polonia procesul de ă pentru aderare s-a ă ş
          ă de la schimbarea sistemului politic (în 1989). Atunci, noile
          ă ţ democratice de la ş ş dat seama ă obiectivul
          firesc al politicii externe, în ţ ă cu interesele reale ale ţ ă îl
          constituie integrarea în Comunitatea ă ă
          În decembrie 1989 Consiliul de ş al CEE a decis ă
          ajute Polonia ş Ungaria prin aplicarea programului PHARE.
          La 16 decembrie 1991 a fost semnat tratatul de asociere. cu
          perspectiva ă ca Polonia ă ă ă a ă ţ
          Economice Europene.
          ă orientare a dus Ia realizarea a ă forme de
          cooperare ă cu un real impact asupra procesului ă
          Grupul de la ş (1991, Polonia, Cehia, Ungaria ş Slovacia) ş
          Triunghiul de la Weimar ţ Germania ş Polonia). Prima
          reinvia ţ dreptei interbelice din cadrul ă între ţ ă
          cuprinse între Marea ă ş Marea ă cea de-a doua era
          ă ă demonstreze Europei ă ţ ă de ă rivalitate
          ă ţ - Germania, de o parte, ş Germania - Polonia. de
          ă parte) pot constitui exemple de colaborare în efortul de ţ a
          ă ţ pe continent. Din ş a ă "spiritul ş ă ".
          din Weimar - permanentizarea contactelor dintre ş celor trei state,
          ceea ce a fost profitabil intereselor politice, economice, sociale,
          culturale etc.
          Participarea Poloniei Ia "Grupul de Ia ş   a cunoscut
          semnificative ţ ă o diminuare a coeziunii grupului - în
          perioada guvernului Meciar în Slovacia, Polonia a devenit, din nou,
          117
          ă de cooperare, o ă cu schimbarea contextului politic din
          Slovacia, în 1998. Reorientarea Slovaciei a determinat o atitudine de
          sprijin ţ ă de ţ ş   conferindu-i acesteia coeziune ş
          ţ ă
          Toate acestea, ca ş participarea Poloniei la crearea ţ
          Central-Europene (ICE) ş a acordurilor de liber schimb (CEIT A), ca
          ş organizarea de euroregiuni între statele limitrofe, au demonstrat ă
          ţ ă din "anticamera" Uniunii Europene parcurg cu succes "rodajul"
          ă între ele.
          În cadrul strategiei de integrare, Polonia a adoptat câteva mii
          acte normative care ă ţ ţ ă cu acquis-ul comunitar.
          In ş timp s-au cerut mai multe perioade de ţ pentru
          diferite domenii ale economiei. ă parcurgerea tuturor etapelor de
          negociere ş aderare, Polonia a fost ă ca membru cu drepturi
          depline în UE la 1 mai 2004, în prezent aflându-se în ă
          ă ş procesul deplinei ă a ţ ă în forul european.
          2. Colaborarea ă
          Polonia ă activ la organismele ţ   regio-
          nale ş subregionale, acordând o ţ ă ă ă în
          cadrul OSCE. Ilustrativ în acest sens este faptul ă Polonia a pus
          bazele unei ţ permanente a OSCE, Oficiul pentru ţ
          Democratice ş Drepturile Omului (ODIHR) care ă ş ă la
          ş o ă activitate.
          Polonia a ţ ţ OS CE privind dezarmarea ş
          reducerea ţ militare, considerând ă în acest fel contribuie la
          consolidarea propriei ă ţ
          Ca membru în Troica OSCE, Polonia a sprijinit activ în 1997
          ţ de ă a ţ democratice ş de ă a
          drepturilor omului, de ş a ţ preventive, con-
          tribuind la definirea noului model de securitate ă pentru
          secolul XXI.
          În exercitarea ş ţ OSCE, în cursul anului 1998,
          Polonia a insistat ca ţ ă ă ă cu ţ specifice în
          domeniul ţ preventive ş ă ş asume ţ altor
          structuri, astfel ca OSCE ă nu fie ă ca o ă pentru
          NATO.
          118
          În ţ ă ţ poloneze, ţ la NA TO
          ă ţ de securitate extinse asupra noilor membri ai
          pactului, creându-se ă ţ pentru integrarea acestora în
          Uniunea ă ceea ce le ă securitatea ă Acest
          lucru este considerat "incomparabil mai mult decât poate ă ofere
          ţ la OSCE".
          Polonia este ă în Consiliul Ţ ă Baltice, unde a
          sprijinit ş promovat ţ de cooperare ă ţ
          mediului, combaterea ş prevenirea crimei organizate.
          ă ă implicarea diverselor zone de ţ ă
          ale Poloniei în forme de cooperare ă ş ă de
          tipul Euroregiunilor.
          Acest ansamblu de factori permite Poloniei ă joace rolul
          unei puteri regionale, care se ă activ în zona ă ş sud-
          est ă Într-un interviu publicat la 16 februarie 1999 de ziarul
          "Rzeczpospolita", ministrul de Externe, Bronislaw Geremek, ă ă
          transformarea Poloniei într-o putere ă   ă nu numai un
          mecanism politic pe care am ş ă ă dar ş unul economic,
          iar noi dispunem de un fond de ajutor, cu care ă sprijinim
          dezvoltarea ţ ă post-comuniste". Între ţ ă pe care Polonia ş
          propune ă le sprijine ş ţ ă de care ş asumat rolul de avocat al
          intereselor vizând integrarea ă ş ă ş
          ţ de la ş ţ ă de statele baltice,
          România ş Bulgaria (243).
          3. Parteneriatul privilegiat polono-american
          În strategia politicii externe a Poloniei, ţ cu SUA au o
          ă aparte, ele facilitând într-o ă ă ă
          integrarea ţ ă în structurile de securitate euro-atlantice. Lobby-ul
          polonez în SUA a avut un rol deosebit, atât la nivel ţ
          (executiv, legislativ), cât ş în rândul diasporei (Congresul polo-
          nezilor amencani). Amendamentul Bro\'n a constituit principalul
          moment psihologIC prin care Polonia a dobândit   ă verde"' în
          dinamizarea procesului de integrare ă
          Caracterul privilegiat al ţ pol ono-americane în
          domeniul economic s-a ţ ă de la începutul reformelor din
          Polonia, fapt relevat ş de locul ş pe care SUA îl ă Între
          investitorii ă din ă ţ ă
          119
          În edificarea ă Polonia - SUA, o ţ
          ă au avut-o raporturile statomicitc Între annatele ş serviciile
          speciale din cele ă ţ ă Aceste raporturi s-au dezvoltat ă 1990,
          când în ţ atacului lrakulu'i asupra H.uweitului. la solicitarea
          CIA serviciile speciale poloneze au organizat operapUlll.:a de
          e\acuare ţ ă din Irak a. întregii ţ a spionajului american.
          Treptat, intre cele ă ţ ă s-au consolidat ţ strânse de
          colaborare privind combaterea principalelor ţ ă sau premise
          ale ş ă acestora: ţ ă dinspre ţ fost sovietic,
          crima ă   ţ ilegal cu annament sau ţ
          radioactive, trafic de droguri etc.
          În mass media occidentale, ş nu numai, se ă ă
          Polonia constituie unul din "capetele de pod" ale SUA în Europa,
          prin care Washington-ul ş ă obiectivul ă la
          asigurarea ă ş ă ţ pe continentul european.
          În cadrul campaniei NATO împotriva terorismului, Polonia
          are comanda Diviziei ţ ă din 6.000 de militari
          din 15 ţ ă - dintre care 2.400 sunt polonezi, ş care ă
          securitatea pe un segment important al teritoriului irakian.
          4. Politica ă ă ă a Poloniei
          În Polonia ă un consens al ţ politice privind
          politica ţ ă de ţ ă din fostul areal sovietic, astfel încât ţ
          ă nu trebuie ă la schimbarea ş   a
          premierului sau a ministrului Afacerilor Externe.
          O ă cu ă ş comunismului ş dezmembrarea fostei
          Uniuni Sovietice, Polonia a promovat, ţ ă de ţ ă   ţ
          cu un caracter pragmatic, realist, în ţ ă
          acestora.
          La începutul anilor '90 raporturile ş - Moscova au
          evoluat pe ă planuri distincte: pe de o parte tensiuni generate de
          trecutul istoric comun, iar de ă preocuparea Poloniei de a
          promova contacte neconf1ictuale pe azimutul est.
          Între obiectivele prioritare s-a aflat determinarea ă ţ ruse
          de ş retrage trupele amplasate în baza Tratatului de la ş  
          proces încheiat la 17 septembrie 1993, în confonnitate cu acordul
          polono-rus, semnat la 22 mai 1992 la Moscova. Cu ş prilej, a
          120
          fost încheiat ş Tratatul de prietenie, colaborare ş ă ă
          dintre Polonia ş ţ ă
          Dialogul politic ş - Moscova s-a derulat în ţ
          demersurilor tot mai articulate ale Poloniei de integrare ă ş
          ă cu preocuparea ă de a nu antagoniza
          raporturile cu Rusia.
          Normalizarea ţ polono-ruse a cunoscut momente
          importante, între care ş de ă Moscova, cu prilejul
          vizitei ş Boris ţ la ş în august 1993, a
          crimelor comise de organele de represiune staliniste la Kat)TI, unde,
          în timpul celui de-al doilea ă mondial, au fost ţ 15.000
          de militari polonezi.
          ă ă ă a raporturilor dintre ş ş
          Moscova a fost ă ş de convenirea Actului Fondator de
          Colaborare NATO - ţ ă care a reprezentat, practic,
          acordul implicit al Kremlinului pentru extinderea spre Est a Pactului
          Nord-Atlantic. Referindu-se la Carta NA TO - Rusia, ş
          Aleksander K waSniev. ski, Într-un interviu acordat ziarului '"Rzecz-
          pospolita" din 14 mai 1998, a apreciat ă "semnarea acestui
          document este un eveniment de o ă ă ă cu
          ex1inderea NATO". El a ă de asemenea, ă Polonia este
          ă ca între NATO extins ş Moscova ă existe o ă
          colaborare, ş convingerea ă Rusia s-a ă cu ideea
          ă pactului; el s-a angajat ă contribuie la determinarea ei de a se
          manifesta grabnic în sprijinul acestui proces (244).
          În strategia politicii ă ă Polonia a ă respingerea
          ţ imperiale ale Moscovei, demonstrând ă acestea sunt
          disimulate într-o serie de concepte precum: ă ă ă
          zonele tampon sau culoarele sanitare. regiuni de interes special
          pentru Rusia, ş în teza potrivit ă ă NATO ar ţ
          democratizarea Rusiei, încurajând ţ ţ ş destabili-
          zarea armatei ruse.
          Polonia, ca ş în ţ al OS CE în 1998. s-a opus
          ă prciectului rus al Cartei ă ţ Europene înainte de
          1999 (prezumat ca an al admiterii ei în NATO, ceea· ce s-a ş
          ă   S-a considerat ă prin conceptul lansat la Kremlin se
          ă blocarea extinderii ţ ş transformarea OSCE într-o
          ţ de securitate cu structuri decizionale ierarhizate.
          Polonia a sprijinit ş ă democratice din ţ ă
          ca ş din Republica Belarus, ţ ţ democratice de ţ
          121
          ţ ă de regimul de la Minsk, precum ş ţ de ţ ă ale
          Ceceniei (în acest scop, la Cracovia a luat ţ ă Centrul de Informare
          Cecen, ţ ă ă
          Pe fondul ţ lor de spionaj, urmate de expulzarea a 9
          diplomati de la Ambasada ţ Ruse din ş ş a
          ă de retorsiune privind un ă identic de ţ
          polonezi ţ la Moscova, anul 1999 a marcat o ă a
          raporturilor polono-ruse. Ulterior, ţ s-a redresat, ca urmare a
          contactelor bilaterale Ia diverse niveluri.
          50 Problema Kaliningradului
          Polonia se ă la nord-est cu ş   ă  
          Kaliningrad, teritoriu preluat de Rusia, de la Germania (fosta Prusia
          ă ă total de Rusia, prin teritoriul Lituaniei ş cel al
          Republicii Belarus.
          ţ ă dintre Republica ă ş regiunea
          Kaliningrad se ă ş ă pe o lungime de 210 km.
          În perioada ă majoritatea locuitorilor de origine
          ă ai acestui teritoriu au fost ţ în Siberia, fiind ţ
          cu etnici ş ucraineni ş turkmeni ţ din zona central-
          ă a Uniunii Sovietice.
          În anii °90 Kaliningrad a devenit un punct de ţ pentru
          noii ţ din interiorul Rusiei ş al statelor CSI, în special din
          Kazahstan. Etnici germani, dar ş polonezi din ă ă ă
          ă folosesc Kaliningradul drept   ă tranzitorie 0' pentru
          repatrierea în ă de origine.
          În fosta URSS, Kaliningradul a avut o ă ă
          din punct de vedere militar, ţ ă ş în timpul ţ Ruse,
          Moscova conferindu-i un statut special în cadrul sistemului de
          ă
          Sub prete:\.1ul ţ strategice a regiunii, Moscova a
          promovat, în ă ă ă o ă de ă
          militarizare a Kaliningradului, care a devenit teritoriul cu cea mai
          mare concentrare de trupe din Europa.
          Rolul acestui "cap de pod rus" este similar, în unele ţ
          cu cel al Transnistriei pentru Republica Moldova.
          122
          În momentul de ţ ă se ă proiecte privind trans-
          formarea Kalingradului în   ă ă ă   cu participare
          ă ă ş ă
          6. ţ polono-ucrainene
          În politica ă ă ă a Poloniei, ţ cu Ucraina au un
          caracter special ş prioritar. Frecventele contacte la cel mai înalt
          nivel, pe planul parlamentar, executiv ş ş sunt menite ă
          determine o orientare ă ă de ambiguitate, a Ucrainei.
          Astfel, în politica ă este ă opinia lui Jezef Pilsudski,
          conform ă "nu va exista o Polonie ă ă ă o ă
          ă   ă ă a fost ă în diverse ocazii de
          Zbigniew Brzezinski, fost consilier al ş S.U.A. pentru
          probleme de securitate (1977 - 1981). Într-un interviu acordat
          cotidianului polonez "Gazeta Wyborcza" din 15 octombrie 1998, el
          ă ă ţ Ucrainei are o ţ ă ă pentru
          ţ ţ politice din Europa, fiind unul din elementele
          ţ ale echilibrului de ţ pe continent. Ea contribuie la
          rezolvarea a ă dintre marile probleme pe care Europa nu a fost în
          ă ă ă le ţ cu ţ proprii: dezvoltarea ţ ă
          ca putere ă a Germaniei ş expansiunea ă a Rusiei.
          Prima ă a fost ă prin reconcilierea ă dintre
          Germania ş ţ în cadrul ţ oferite de NA Ta ş VE. A
          doua este în curs de rezolvare prin transformarea Rusiei tot mai mult
          într-un stat post-imperial, dezvoltarea ă Est - Vest ş
          extinderea ă a NA Ta· ş VE. ţ Ucrainei este
          catalizatorul acestor importante ă istorice. Din punct de
          vedere cultural ş politic - sublinia, în continuare, Z. Brzezinski -
          Ucraina este un stat central-european ş nu o parte a imperiului euro-
          asiatic, existând interesul clar al Occidentului de consolidare a
          ă ţ ucrainene, în scopul ş ţ ei la ţ
          noii arhitectuâ a Europei. Pentru viitorul continentului, reconcilierea
          ă ă are o ă ă Prietenia
          Ucrainei ă ş securitatea ş libertatea Poloniei, reciproca fiind, de
          asemenea, ă Modelul ă ă franco-germane - ă ă de care
          ă nu ar fi Uniunea ă - trebuie urmat îndeaproape de
          Polonia ş Ucraina (245).
          123
          Aceste idei se ă în politica Poloniei, de apropiere ţ ă
          de Ucraina ş de "europenizare" a acesteia, prin stimularea ş spri-
          jinirea raporturilor Kievului cu ţ ă occidentale. În cadrul demer-
          surilor întreprinse pentru e:\.1inderea politice ş economice
          ale Ucrainei cu Occidentul, Polonia ş asumat rolul de "ambasador"
          al intereselor ucrainene pe arena ţ ă apreciind ă
          relansarea dialogului pol ono-ucrainean este ă ă ă ş
            ş trecutului de confruntare". Potrivit lui Brzezinski, Lwaw-ul
          poate avea un important rol în cadrul acestui proces istoric, fiind
          ş ucrainean cel mai înaintat spre Vest ş ă important
          centru cultural ş ş ţ În acest ş sunt prezente nu doar
          ţ ucrainene, ci ş cele poloneze, ş armene ş austriece.
          Omologul polonez al L\vaw-ului este Wroclaw, între cele ă
          ă ţ fiind multe ă ă "Colaborarea dintre Lwaw ş
          Wroclaw, ă modelul celei existente între ă ţ germane ş
          franceze, ar putea avea - în opinia lui Brzezinski - un rol important
          În reconcilierea ă   (246).
          Dinamica ş caracterul raporturilor pol ono-ucrainene viitoare
          depind, Într-o ă ă ă de ţ din Ucraina. ă
          premise ă acestea· vor eVQlua favorabil, având în vedere recenta
          victorie a candidatului democrat Viktor ş
          III. Locul ş rolul Bisericii Catolice În Polonia
          ţ ă a Poloniei este profund ă de rolul
          Bisericii Catolice, a ă ţ ă se ţ ş ă în ţ
          ă ă ş ă a ţ ă
          Prestigiul Bisericii Catolice s-a consolidat în lupta împotriva
          totalitarismului comunist. Un rol ţ în lupta împotriva comu-
          nismului l-a avut Papa Ioan Paul al II-lea care, în timpul primei sale
          vizite, ca Suveran Pontif, în Polonia, din anul 1979, s-a adresat
          ţ imense, ă numai de ideea ţ împotriva înrobirii.
          Biserica a constituit ţ ă care a propulsat ş
          ă "Solidaritatea"' de la începutul anilor "80, ceea ce a
          racut ca Polonia ă ă "vârful de lance"' al ă ce au
          cuprins apoi toate ţ ă socialiste din Europa ă ş de ă ă
          Ea a avut un rol activ în ţ celebrei '"mese rotunde" în jurul
          ă în februarie 1989, au luat loc ţ puterii comuniste
          124
          ş cei ai ţ reprezentate de "Solidaritatea", ţ ţ pe
          cale ş ă la sistemul democratic.
          ă   majoritatea polonezilor ş ţ ă per-
          ă cu biserica ş cu valorile spirituale propagate de aceasta, dar
          "orice încercare de ţ ă prea pe ţ ă a episcopilor în ţ
          ă este ă cu o mare aversiune din partea ţ
          Aceasta are, ţ   o ă ă ă cu ţ ă foarte
          ă de ă ţ a problemelor religioase de cele politice. Deja
          din secolul XVI Polonia a fost singura ţ ă ă din Europa unde
          ă nu erau arse pe rug ş unde nu au existat aproape deloc
          ă religioase, deoarece regii refuzau ca statul ă sprijine lupta
          împotriva protestantismului" (247).
          Cadrul juridic al ţ Poloniei cu Vaticanul îl constituie
          Concordatul încheiat la 28 iulie 1993 ş ratificat de parlamentul
          polonez, ă îndelungi dezbateri, abia în 1998. În spiritul
          Concordatului, ţ de ă ţ ă religios catolic sunt
          ţ de stat, iar cununii le religioase sunt recunoscute de stat
          drept acte de încheiere a ă ă   cu efecte de drept civil. Parohiile
          sunt obligate ca în decurs de 5 zile de la cununie ă informeze oficiile
          de stare ă din cadrul ă cu ţ ă ă
          In ultimii ani, ţ dintre stat ş ă se ă ş ă
          normal, în spirit de ţ ş respect reciproc. La edificarea
          acestor ţ o ţ ă a avut-o a doua ă ă
          a Papei Ioan Paul al II-lea (30 mai - 10 iunie 1997), care a prilejuit
          ample ă de efuziune ă din partea ă ţ
          poloneze. Mesajul papal adresat ţ a cuprins îndemnul Ia
          armonie ă   promovarea valorilor ş universale ş accen-
          tuarea spiritului euharistic. ş pelerinajul apostolic a avut loc cu
          doar o ă înainte de începerea ă a campaniei electorale,
          Suveranul Pontif a adoptat o atitudine ă ţ ă de fenomenul
          politic, ă a manifesta ţ pentru vreunul partidele care
          urmau ă se confrunte în scrutinul din septembrie. In predici le rostite.
          Papa a ă principiul ă ţ spirituale europene, în
          realizarea ă Biserica ă poate juca un rol Însemnat.
          Ierarhii catolici polonezi au ţ   permanent, aderarea
          ţ ă la structurile europene occidentale, continuând, ă   ă
          ă ă ă ţ ă Suveranului Pontif cu privire la ă
          valorilor etice perene ş a unui ecumenism modern.
          Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999, a
          fost ă ă cu o vie ţ în mediile politice, ec\eziastice ş
          125
          culturale. de opinia ă din Polonia, fiind ă drept un
          moment de ţ ă în procesul reconcilierii ş al refacerii ă ţ
          dintre catolicism ş ortodoxie, element indispensabil pentru o
          ă ă ă ă
          IV. "Polonia" ca ă a polonezilor
          Un factor important în ţ ă ţ din Polonia îl
          constituie cei aproximativ 15 milioane de etnici polonezi care ă
          în momentul de ţ ă în afara frontierelor ţ ă În ă ă se
          includ ţ cei care vorbesc limba ă sau sunt ţ din
          familii poloneze. ă ţ pe toate meridianele globului, ş
          sunt ş sub denumirea ă de "Polonia", având menirea de
          a sublinia ţ ă cu patria de origine, conceptul de
            ă   fiind folosit destul de rar de ă ţ de la ş în
          ă ă cu polonezii din ă ă
          De-a lungul istoriei, polonezii care au ă în afara ţ
          s-au remarcat în mod deosebit în ţ statelor de ş ţ ă exemple
          elocvente în acest sens constituind generalii Tadeusz Kosciuszko ş
          Kazimierz Pulaski, figuri legendare din timpul ă pentru
          ţ ă din SUA. Anumite patronime ale locuitorilor din Haiti
          au ă ă ă ă de Ia legionarii ş acolo de Napoleon.
          Toponime cu ţ ă ă de asemenea, pot fi întâlnite din
          Siberia ă în Texas.
          În ţ ă vecine, îndeosebi în Lituania, Letonia, Belarus,
          Ucraina, Cehia ş Slovacia, polonezii sunt, în cea mai mare parte,
          ţ ai ţ aflate pe aceste teritorii din timpuri
          ă ă ţ respective sunt, ş rezultatul modifi-
          ă teritoriale, începând cu secolul al XVIII-lea.
          În alte ţ ă polonezii sunt ţ sau ţ ai
          acestora, care au venit în trei valuri principale:
          1) în secolul al XIX-lea, îndeosebi ă marile revolte
          populare din anii 1830. 1848, 1863 ş ă la primul ă mondial,
          ă în care s-a produs o ţ ă a polonezilor din
          teritoriile aflate sub ţ
          2) între cele ă ă mondiale, când fenomenul
          ţ a avut un caracter preponderent economic, principalele ţ ă
          vizate fiind: SUA, ţ Germania, dar ş Brazilia, Argentina,
          Canada ş
          126
          3) ă al II-lea ă mondial, când ţ a avut un
          ţ caracter politic, iar din deceniul al 8-lea ş un caracter
          economic. Exilul politic polona s-a format în majoritatea ţ ă
          occidentale ş în principal, în: SUA, Canada, ţ Germania,
          Austria, Italia, Suedia, ţ Israel ş ţ militari polonezi s-au
          stabilit în ţ ă membre ale Commonwealth-ului (cu ţ ă în
          Marea Britanie ş Australia).
          Ca un simbol al unei continue ţ anticomuniste, ă în.
          1990 a existat la Londra un guvern polonez în exil.
          Cea mai ă ţ ă din afara ţ
          ţ ă este Congresul polonezilor din SUA, care are peste 5 milioane
          de membri. Semnificative sunt ş ă ţ le de polonezi din
          Canada, Australia, Republica Belarus (418.000 membri), Lituania
          (260.000 membri), Ucraina (220.000 membri), ţ ă
          (95.000 membri) ş din Kazahstan (60.000 membri).
          Politica Poloniei ţ ă de ă ţ le etnicilor ă din
          ă ă a avut un caracter articulat ş coerent ă din perioada
          ă remarcându-se ţ ţ de apropiere a
          diasporei ă de ă
          În p'erioada ă o ă cu instaurarea comunismului în
          Polonia, raporturile ă ţ de la ş cu polonezii din afara
          ţ au avut un caracter tensionat, îndeosebi în anii regimului
          stalinist. ă venirea la putere a lui W. Gomulka (1956), aceste
          raporturi au cunoscut un anumit   ţ   care avea, ă o ă
          ă ă
          Abia ă 1971, noul lider polonez, Edward Gierek - care
          fusese el ş emigrant în ţ - va manifesta o sensibilitate
          aparte ţ ă de "Polonia" de pretutindeni, încurajând forme noi de
          colaborare ş de apropiere a polonezilor de peste ţ ă cu ţ lor de
          origine. necunoscute la vremea ă în cadrul ă
          comunist.
          Date fiind limitele funciare ale sistemului comunist, nici
          Edward Gierek nu a mers prea departe în ceea ce ş politica
          ţ ă de ă neavând curajul ă abordeze problema polonezilor
          de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. nici chiar chestiunea
          ă lor culturale, lingvistice sau religioase.
          Un rol aparte în contactele cu polonezii din America, Canada,
          Australia, ţ etc. l-a exercitat episcopul ş apoi cardinalul
          Cracoviei, Karol Wojtyla, care ă din timpul studiilor la Roma în
          anii '50, dar mai ales în anii '70, a ă ş o activitate ţ ă
          127
          pentru dezvoltarea raporturilor, îndeosebi pe plan spiritual, cu
          polonezii de pretutindeni. Ales ă în noiembrie 1978, Ioan Paul al
          Il-lea devine un simbol al polonezilor de peste ţ ă ă
          contactele cu ă ţ marcante ale diasporei poloneze din
          SUA, Germania, Austria, Israel, ţ în conlucrarea cu ţ
          de origine.
          O ţ în raporturile ş cu diaspora s-a înregistrat
          ă 1981, urmare a introducerii legii ţ de ă generalul
          Wojciech Jaruzelski, dar ţ Vaticanului devine tot mai
          ă - inclusiv cu sprijinul unor polonezi de talia lui Zbigniew
          Brzezinski - în demolarea comunismului.
          ă 1989, o ă cu ă ş comunismului, comunitatea
          de interese ş ă ţ polonezilor din ţ ă ş de pretutindeni vor fi
          puse într-o ă ă ş de ţ deosebit pe care-I
          ă polonezii din ă ă în ţ de lobby în interesul
          ţ ă de origine, ă ţ de la ş au conceput o   ă de
          parteneriat" în raporturile cu polonezii de peste ţ ă ă
          ă se ş de cea de   ţ   ă în perioada
          ă ş mai ales de politica   ţ   care a caracterizat
          raporturile regimului comunist cu diaspora.
          În ţ ă "politica de parteneriat" cu comu-
          ă ţ proprii din ă ă ă ă ţ de stat posibilitatea
          de a nu se manifesta în mod paternalist, iar ţ pe aceea de
          ş pune mai bine în valoare ţ ş capacitatea de promotori,
          respectiv de sprijinitori ai ţ ţ
          În noua ţ ă ă ă ă 1989, când Polonia
          a ajuns ă ă ş ţ ă vecine ţ ă de trei câte avea înainte), iar în
          fiecare dintre acestea se ă puternice ă ţ ale polo-
          nezilor, s-a pus problema ă drepturilor lor la standarde
          europene.
          În ş scop, au fost create structuri guvernamentale ş
          neguvernamentale ce au ca obiect ţ ă ş ă ţ
          din ă Poloniei.
          Pentru "unirea eforturilor în ă ă între
          polonezii din ţ ă ş ă ă cu Patria"" în 1992 a fost ţ ă
          ţ "Comunitatea ă   ("'Wsp6lnota Polska'"), organism
          ţ ge la buget.
          In Polonia ă o serie de ţ de ă ţ ă ş
          cercetare care au ca obiect de activitate problematica referitoare la
          ă valorificarea ş prezentarea ţ acesteia,
          128
          îndeosebi pe plan cultural. Un institut de acest gen ţ ă pe
          ă Universitatea ă din Cracovia, cu ă   ă ş
          muzeu privind diaspora.
          129
          Cap i tol u 1 VII
          Cultura ă
          În decursul istoriei sale milenare, Polonia a avut o ţ
          ţ ă la patrimoniul cultural, artistic ş ş ţ universal.
          Prin monumentele de ă create de poporul polonez, în ţ
          de pe Odra ş Vistula, ca ş pe alte meleaguri, în clipele de ş
          ale Poloniei, ă din perioadele de înflorire ale acestei culturi, din
          timpul ş   iluminismului ş romantismului ă în zilele
          noastre. cultura a dat ă de o mare vitalitate, ea fiind motorul
          care n-a ă ă edificiul ţ ă se ă ş ă   fluidul
          care a ţ ă ş ţ ţ ă în momentele dramatice ale
          istoriei (248).
          O ă cu trecerea la ş   în secolul X, în Polonia a
          început aderarea la cultura Europei centrale ş occidentale. Din
          perioada ă (sec. XI - XIII) au ă   printre altele, Biserica
          Sf. Andrei din Cracovia, Biserica ă din Tumb, de ă
          Leczyca ş vestita ă din bronz a Domului din Gniezno (1170).
          Perioada ă (începând din sec. XIII) se ţ ă prin opere de
          ă   ă de ş ş ţ germani din fostele teritorii
          ocupate de Cavalerii Teutoni (Marienburg), biserici ş ă cu
          valoare ă cum sunt Domul ş Biserica Maria din Cracovia,
          Domurile din Poznan ş Gniezno, Biserica Maria din Gdansk ş
          ă din Gdansk ş Cracovia.
          Perioada ă (sec. XVII - XVIII) este ă   pe
          ă biserici, de parcurile ce împrejmuiesc marile castele, ca acelade
          la Wilanow. fosta ş ţ ă de ă a lui Jan Sobieski al III-lea, la sud
          de ş
          În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cultura ă
          a cunoscut o dezvoltare ţ ă   ă de unor
          scriitori precum Bo/eslaw Prus, Eliza Orzeszkowa, Stefan Zeromski,
          Adam Asnyk. ş pictori precum Jan Matejko. J6zej Chelmonski,
          Henryk Siemiradzki. Stanislaw Wyspianski, acesta din ă fiind ş
          un remarcabil dramaturg.
          ă ţ statului polon, în 1918, au avut loc trans-
          ă ţ care vor redimensiona aproape întreaga realitate
          ă ă
          130
          Cultura ă ă se ş de cea oc-
          ă prin ă ş ţ istorice ale acestui popor, având
          astfel o ţ cu totul aparte la patrimoniul spiritual al Europei
          zilelor noastre.
          1. Ş ţ
          În diverse domenii ş ţ Polonia a dat o ă de
          ă ţ ţ de talie ă   creatori ş gânditori ale ă opere ş idei
          au purtat gloria patriei lor pretutindeni. Dintre ş   renumitul
          matematician ş astronom Wojciech din Brudzew (1445 - 1487), sub
          îndrumarea ă   la Universitatea ă din Cracovia. s-a
          ă Kopernik (1473 - 1543), genialul astronom polonez
          care prin lucrarea sa - De Revolufionibus Orbium Caelesfium (1543)
          - a ţ ţ despre univers.
          ă de la ţ (1364) ş ă în epoca ă  
          Universitatea din Cracovia a fost centrul în jurul ă erau
          promovate ideile noi izvorâte din contactele ş ţ cu
          ă ţ italiene, franceze. germane. cehe ş slovace.
          În 1602. secta arianilor - ţ polonezi - a ţ în
          regiunea Sandomierz, la RakO\. Universitatea ă care a purtat
          mai departe ă ă a ş ţ poloneze, fiind ă de
          ţ germani, ţ italieni. olandezi ş englezi. ă
          închiderea ţ ă ţ în 1638. ţ polonezi ş con-
          tinuat activitatea în numeroase centre din Europa. între care Cluj ş
          Sibiu.
          Un eveniment de ţ ă din istoria ş ţ poloneze este ş
          descoperirea, în anul 1664, de ă astronomul Johannes Hevelius
          din Gdansk, a 9 cornete ş 7 noi ţ Prin ă descoperire,
          savantul polonez a devenit membru al ă ţ Regale Britanice de
          Geografie.
          ă o ă de regres, ş ţ ă ş un
          reviriment o ă cu deschiderea. în 1740, de ă Stanislaw
          Konarski, a Collegium Nobilium din ş în care se introduce
          un program nou de ţ ş ţ Câteva decenii mai târziu
          s-a creat Ş ţ din ş   prima ş ă ă de stat din
          Polonia, de pe ă ă s-au ridicat ţ oameni de ă   care
          au jucat un rol important în istoria ă a ţ ă
          131
          Dezvoltarea ă a ş ţ poloneze este ă de
          ţ inestimabile ale lui Hugo Kol/qtaj, ă pentru
          introducerea ideilor iluministe în Polonia, Stanislmv Stasic. scriitor,
          primul care ş harta ă a Poloniei, Jan Sniadecki,
          fizician, matematician ş a::;tronom, creatorul terminologiei ş ţ
          poloneze, ş ale fratelui sau, Sniadecki, renumit ă ţ în
          domeniul chimiei, dar mai ales ale lui Adam Naruszewicz, autorul
          Istoriei poporului polonez, în ş volume.
          Dezmembrarea Poloniei, în cea de-a doua ă a
          secolului al XVIII-lea, avea ă frâneze brusc ă ă
          dezvoltare a ş ţ   dar ă ţ ţ nu vor ţ nici un efort ş se
          vor ă ş mai ţ la lupta ă pentru libertate ş
          ţ ă a ţ ă Ei vor ă ă se afirme pretutindeni unde vor
          ă ţ propice pentru a se ţ în domeniul ş ţ  
          ocupând locuri de cinste în ierarhia ă   numele lor amintind
          lumii întregi de patria lor, Polonia. Astfel, în 1853 Ignacy
          lukasiewicz a pus la punct o ă ă ă pentru
          rafinarea petrolului ş a construit prima ă cu ă din lume,
          iar Ludwik Zamenhof a creat Esperanto ş a publicat manualul ă
          pentru ă ă Zygmunt Wr6blewski ş Karol Olszewski au
          fost primii oameni de ş ţ ă care au realizat lichefIerca oxigenului
          atmosferic ş a nitrogenului (1886). Nu în ultimul rând. ă
          ă Maria Sklodowska-Curie (1867 - 1934), fizician care -
          ă cu ţ ă Pierre - a ţ rezultate epocale în
          domeniul descoperirii ă ţ ş al ă izotopilor
          radioactivi, fiind ă a premiului Nobel în anii 1903 ş 1911.
          În cercetarea ă ş ă o ţ aparte se
          impune cu privire la opera savantului Aleksander Bruckner.
          În domeniul istoriografiei s-a realizat o specializare tot mai
          ă   în ă ă ţ primele ă privind
          istoria luptei pentru ţ ţ ă a Poloniei: s-au remarcat
          studiile lui J. Feldman. M Handelsman, Konopczynski. K. Tymie-
          nicki ş ă ă studiile istorice au cunoscut o dezvoltare
          ă   elaborându-se ă monografice ş de ă
          valoroase (A. Gieysztor, T. Manteuffel. S. Herbst, S. Kiniewicz ş B.
          Lesnodorski).
          În ş ţ economice se ă în mod deosebit ă
          lui Oskar Lange, traduse ş în ş   care ă o ă
          ă a economiei, teoriei economice, econometriei ş statisticii.
          132
          o ţ de ă la dezvoltarea ş ţ sociale.
          istoriei filosofiei, teoriei ş esteticii. semanticii ş antro-
          pologiei au adus T. Kotarbimki, K. Adjukiewicz, T. Czezowski, W.
          Tatarkiewicz ş N. Lubnicki.
          2. Literatura
          ă trecerea la ş ţ populare poloneze au
          fost exprimate în scrieri ş în limba ă Pe ă acestea
          au ă ş scrieri istorice. La ş secolului al XV-lea,
          Universitatea ă din Cracovia a devenit cel mai important
          centru al umanismului, ceea ce a constituit un stimulent ş pentru
          Înflorirea literaturii, mai ales a celei în limba ă
          Din literatura veacului al XV-lea se ţ ă opera
          ă a ă cronicar Jan Dlugosz (1415 - 1480).
          autorul Istoriei Poloniei În J 2 ă precum ş Jan Ostrorog (1436 -
          1501), ale ă scrieri se remarcau prin patriotism ş gândire
          ă
          Debutul Reformei religioase din secolul al XVI -lea a
          favorizat formarea literaturii în limba ă ş cum ă scrierile
          protestantului Mikolaj Rej Naglowic (1504 - 1569), considerat
            ă literaturii ţ poloneze" ş care timp ele trei decenii
          va domina cu opera sa ă literatura acestui secol. ă despre
          Mikolaj Rej Naglowic se poate afirma ă a ă limba ă
          ă pentru a e'\.prima cele mai profunde ă Jan Kochanowski
          (1530 - 1584) este cel care ă poezia ă la nivel european
          Scrierile sale ă un important salt calitativ în literatura
          ă ă neîntrecut ă la ţ marilor romantici dlll
          secolul al XIX-lea.
          Notabile pentru ă ă sunt ş ţ lui Waclaw
          Potocki (1621 - 1696), care a scris poezii de ă ă istorie.
          romane alegorice în versuri. Poezia lui Jan Andrzej Morsztyn (1613
          - 1693) e ă drept cea mai ă ă ă a
          barocului polonez.
          În ultimele decenii ale secolului al XVIIl-lea se ă în
          Polonia marile idei ale iluminismului care se vor concretiza, într-o
          ă ă de timp, în opere remarcabile În domeniul artelor
          plastice, arhitecturii, muzicii ş literaturii.
          133
          Din pleiada scriitorilor ş fac parte Adam
          Naruszewicz (1735 - 1786), autorul unor cunoscute satire ş al
          Istorici poporului polonez ş Jgnacy Krasicki (1735 - 1801), con-
          siderat cel mai reprezentativ scriitor al iluminismului polonez.
          Acestora li s-au ă Stanislaw Trembecki (1739 - 1812),
          Tomasz Kajetan W(gierski (1756 - 1787), Franscieszek Zablocki
          (1715 - 1821), Wojciech Boguslawski (1757 - 1821), Franscieszek
          Karpinski (1741 - 1825), StanislOlv Staszic (1775 - 1826), Hugo
          Kol/qtaj (1759 - 1812) ş Franciszek Salezy Jezierski (1740 - 1791).
          Romantismul secolului al XIX-lea a ă cei mai mari ţ
          polonezi: Adam Mickiewicz (1798 - 1855), autorul poemului epic
          ţ Pan Tadeusz; Juliusz Slowacki (1809 - 1849), care a ridicat
          poezia ă ă pe cele mai înalte culmi, ş ă exprime
          cele mai subtile ţ ă ale poporului ă ă ţ limbajul
          poeziei cu metafore ş cuvinte noi. introducând o ţ cu totul
          ă Zygmunt Krasinski ş Cyprian Kamil Nonvid (1821 -
          1883), cunoscut de asemenea ca pictor ş sculptor.
          Printre ş romanului istoric trebuie amintit în primul
          rând Henryk Sienkiewicz (1846 - 1916), laureat al Premiului Nobel
          (1905), autorul cunoscutelor capodopere Prin foc ş sabie (1884).
          Potopul (1886), Pan Wolodyjowski (1887), Quo vadis (1896) ş
          ('ava/erii teutani (1900).
          În domeniul prozei, Wladyslaw StanislOlv Reymont (1867 -
          1925) ă acest gen pe culmi pe care ţ romantici au ridicat
          poezia ş drama ă Prin romanele ă ă ă ţ
          ţ   Comedianta ş Ţ ă el a oglindit ă ţ poloneze de
          la ă ş veacului al XIX-lea ş începutul celui ă Pentru
          romanul Ţ ă a primit premiul Nobel în anul 1924. Cu acest prilej,
          juriul a luat în considerare ş candidatura lui Stefan ieromski, alt
          romancier polonez.
          Printre ţ remarcabili care ş încep activitatea în perioada
          modernismului. dar a ă ţ se va împlini în epoca ă
          sunt Leopold Staf! (1878 - 1967) ş Boleslaw Lesmian (1878 -
          1937).
          În perioada ă dar mai ales ă cel de-al doilea
          ă mondial, s-a impus prin ţ ă în domeniul poeziei
          Konstan!y Jldefons Galczynski (1905 - 1953).
          In ş ă   în ă un loc de frunte îl ă Zofia
          Nalkowska (1885 - 1954), ă ă a literaturii
          sociale ş psihologice, ş Maria Dqbrowska (1889 - 1965), care a
          134
          ă cu deosebit talent istoria ă ţ poloneze.
          ţ printr-o prezentare ă ş ă de ţ a
          caracterelor umanc.
          ă al doilea ă mondial, ş literaturii s-a
          ă ă operelor lui Jerz)' Andrzejewski (1909 - 1983),
          autorul volumului ş ă ş diamant, considerat cea mai ş ă
          ă ă care a ă ţ ş conflictele dramatice din perioada
          ă ş Stanislaw Lem (n. 1921). scriitor de ă ş
          ţ ă
          Cele mai multe opere ale scriitorilor Witold Gombrowicz
          (1904 - 1969), Andrzej Szcypiorski (n. 1924), Czeslaw Milosz (1911
          - 2004) - laureat Nobel pe anul 1980 (249) ş Slawomir Mrozek (n.
          1930) s-au ă în e"\.il. Tot în exil ş ş activitatea
          scriitorul Jerzy GiedroJ'c (1906 - 2000). fondator ş redactor ş al
          magazinului lunar "Culture", editat de Institutul literar polonez de la
          Paris. La acest capitol se impune a fi ţ ţ ş scriitorul Jerzy
          Turowicz (1912 - 1999). redactor ş al   ă ă Genera)"',
          publicat la Cracovia cu subtitlul 'jurnal catolic socio-culturar', dar ş
          Julia Hartwig (n. 1921), poet, ă autor al unor ă ţ pentru
          copii ş al unei monografii despre Apollinaire, Zbigniew Herbert
          (1924 - 1998). denumit ş "Socrate al poeziei poloneze". precum ş
          poetul Adam Zagajewski (n. 1945).
          În ultimIi ani, lIteratura ă s-a bucurat de o
          ş ţ ă ţ ă Wislawa Szymborska (n.
          1923). ă ă ă de criticii literari "Mozart în
          poezie', este ă a Premiului Nobel pentru ă pe anul
          1996 (250). Tadeusz Roiewicz (n. 1921), de asemenea, unul dintre
          cei mai ţ scriitori polonezi contemporani (251), a primit
          numeroase premii literare în patrie ş în ă ă Criticii scriu
          despre el ă a avut ş ă scrie în ş timp cu ţ
          premiului Nobel, Czeslaw Milosz ş Jt7slawa Szymhorska, când,
          chipurile, "cota premiului Nobel pentru polonezi a fost ă  
          3. Muzica
          Din perioada ş muzica ă ă ş o
          ă ă înflorire, Cântecele ş dansurile populare poloneze s-au
          inspirat ă de atunci din ă protoslave, satul ă ă
          azi motivele ă ă ţ de-a lungul veacurilor.
          135
          Folclorul a ţ mai întâi muzica cu caracter religios, iar mai
          târziu muzica ă
          Muzica ă ă s-a format, în cea mai mare parte, pe
          baza ţ romantismului ş a ţ exercitate de folclorul
          ţ Exponentul cel mai valoros al romantismului polonez a fost
          FrederJ'k Chopin (1810 - 1849), genial compozitor ş pianist care a
          ă ă nemuritoare prin diversitatea ş ă ă a
          expresiei (sonate, studii, nocturne, preludii, valsuri, balade, poloneze,
          mazurci etc.). Inspirate din bogatul folclor polonez ş ă ă de un
          puternic suflu patriotic, ţ sale s-au bucurat ş se vor bucura
          întotdeauna de o ă ţ ş popularitate, motiv pentru care
          Fredervk Chopin este considerat întemeietorul ş muzicale
          polone;e clasice. În ă de Chopin, Polonia a dat culturii mondiale
          doi mari ş care s-au bucurat de o apreciere ă Karol
          Lipinski ş Henryk Wieniawski, ţ ş ca ţ com-
          pozitori.
          ţ ă va fi ă de Stanislaw Moniuszko
          (1819 - 1872), creatorul operei ţ poloneze. EI ă în
          istoria muzicii prin monumentalele ă - Castelul groazei,
          Verbum mobile ş Flis - ca ş prin numeroase lieduri, ă
          capodopere în ă Un alt compozitor remarcabil prin talentul
          ă ţ este Zygmunt Noskowski (1846 - 1909), autorul
          poemului simfonic Step.
          Cel mai ă continuator al lui Chopin este J gnacy
          Paderewski (1860 - 1941). celebru pianist, ale ă ţ în stil
          neoromantic pentru pian ă ţ ă ţ
          sale artistice a ă muzicii clasice poloneze. In 2000 a avut
          loc aniversarea marelui pianist polonez în cadrul "Anului Pade-
          rewski" sub egida UNESCO. Cu prilejul ă organizate
          atât în Polonia. cât ş în diverse ţ ă - inclusiv în România - nu a
          lipsit evocarea ă ţ sale politice, ca prim-ministru. cu rol
          istoric la recrearea statului polonez.
          În dezvoltarea muzicii poloneze o ă ă a fost
          ă de compozitorii "Tinerei Polonii", MiecZJ'slaw Kar/owicz
          (1876 - 1909), creatorul poemei simfonice ţ ş Karol
          Szymanowski (1882 - 1937). Întemeietorul '"muzicii ţ  
          considerat cel mai mare compozitor polonez de la Chopin ă azi.
          În perioada ă au fost ţ festivaluri ş concursuri
          ţ care au contribuit la dezvoltarea artei interpretative
          poloneze. Astfel concursul pentru ă Henryk Wleniawski de la
          136
          Poznan (începând cu 1935) ş concursul pentru pian Frederyk
          Chopin de la ş (din 1927), în care viitori muzicieni de
          ţ ca Dmitri Ş Janusz Olejniczak ş Krystian
          Zimerman ş ă debutul.
          ă al doilea ă mondial, muzica ă ă a
          trecut printr-o ă ă din cauza presiunilor regimului
          comunist. Unii muzicieni - ca Roman Palester, Andrzej Panufnik ş
          Roman Maciejewski - au ales exiluL ţ au ă ţ ş alte genuri
          artistice. pentru a nu fi ţ ă ă la compromisuri cu
          regimul. ţ s-a schimbat considerabil ă 1956, pe fondul unei
          ă generale din partea regimului comunist. În acest an a debutat
          Festivalul ţ de ă 'Toamna ş ă   ş
          anuaL unul dintre cele mai importante festivaluri din Europa, Polonia
          a ajuns o "mare putere ă   fiind relevant faptul ă ş
          precum KrzJ'sztof Penderecky (n. 1933), Witold Lutoslawski (1913 -
          1994), Tadeusz Baird, Wojciech Kilar (n. 1932), HenrJ'k Mikolaj
          G6recki (n. 1933) ş sunt ţ în ă lumea.
          Memoria lui Chopin este ă ă cu ţ ConceI1ele
          ţ la statuia marelui compozitor din splendidul parc Lazienki.
          din ş nu au ţ ă pe nimeni. Tot ş cum
          n-au ă nici concertele organizate în sa ă
          Zelazowa Wola. la 50 kilometri de ş
          Nu mal ţ apreciate sunt în Polonia ş alte genuri
          muzicale, precum Jazz, pop sau rock. O ţ aparte se impune
          în ceea ce ş festivalunlc de jazz de la ş ş Opole, care
          au dus faima Poloniei în Întreaga lume.
          4. Teatrul
          ă a Înregistrat variate forme în Polonia,
          începând din veacul al XIII-lea ă în anii marilor reforme sociale ş
          politice din perioada iluminismului.
          În anul 1765, regele StanIslaw August Poniatowski a ţ
          Teatrul ţ Polonez, în cadrul ă o acti,·itate ă a
          ă ş Wojciech Boguslaw!>ki (1757 - 1829). Actor, regIZOr.
          pedagog ş dramaturg. ale ă piese au fost prezentate în numeroase
          ş din Polonia, acesta a prima ş ă ă ă
          În a doua ă a secolului al XIX-lea, ă d<;;
          ş un centru importa..'1t al culturii teatrale poloneze a devenit
          137
          Pe scena teatrului din ă localitate, sub conducerea lui
          Stanislaw Kozmian, politician, jurnalist, regizor cu o viziune mo-
          ă ş creatorul ş ş cracoviene", au fost montate
          operele lui William Shake.;peare, Adam Mickiewicz ş
          Fondatorii dramaturgiei poloneze moderne au fost scriitorii
          Adam Mickiewicz, JUliUSl Slowacki. Zygmunt Krasinski ş Cyprian
          Norwid. La ş secolului XIX ş începutul secolului XX,
          Stanislaw Wyspianski ş E. G. Craig au contribuit ă la
          dezvoltarea artei teatrale, fiind ţ cei mai mari reformatori ai
          teatrului modem polonez.
          Între cele ă ă mondiale a fost ă   ş
          ă   ă care ş ş în scurt timp ă se ă pe plan
          european. În anii postbeIici un succes deosebit au a\-llt piesele lui
          Leon Kruczkowski, Jerzy Szaniowski. Jaroslaw Jwaszkiewicz, LH.
          Morsztyn. J. Zawiejski, T. Karpowicz. B. Drozdowski. SI. Gro-
          chowiak ş
          În ultimii ani, Teatrul ţ din ş a ţ
          succese remarcabile, ţ talentului ş priceperii unor manageri de
          ţ ca Jerzy Grzegorzewski (director al Teatrului între 1997 ş
          2002), care a introdus experimente curajoase ş a creat montaje
          proprii ale unor te"-1e clasice, ă ă reveleze ţ noi în ceea
          ce ş valoarea acestora.
          ă a fost ă activitatea ţ ă în acest
          domeniu. ă îndeosebi de Vechiul Teatru ţ din
          Cracovia, unde au fost puse in ă piesele unor ş dramaturgi,
          ca Andrzej Wajda, Konrad Swinarski ş Jerzy Jarocki. ă de
          teatrele din ş ş Cracovia, un reviriment remarcabil au
          cunoscut În ultimii ani echipele teatrale din Wroclaw, Poznan,
          Gdansk, L6dz, Legnica ş conduse de ş ai genului, precum
          Jerzy Jarocki, Krystian Lupa. Piotr Cieplak, Pawel MiSkiewicz ş
          Jacek Glomb.
          Unul din atuu-rile fundamentale ale teatrului polonez
          contemporan este calitatea actorilor ă ţ marilor actori ai
          secolului al XIX-lea - în frunte cu Re/ena Modrzejewska, "steaua
          celor ă continente" - a fost ă de ţ succesive de
          ţ ş Cel mai mare actor din a doua ă a secolului
          XX este considerat Tadeusz lomnicki ă În 1992, in urma
          unui atac de cord, în timpul unui spectacol în care juca rolul regelui
          Lear). ţ ş ai scenei sunt ţ în lume ţ filmelor
          lui Andrzej Wajda (Wojciech Pszoniak, Daniel OlbrJ'chski,
          138
          Krystyna Janda, Jerzy Radziwilowicz) sau Krzysztoj Kidlowski
          (Jerz)' Stuhr, Janusz Gajos). În momentul de ţ ă cel mai cunoscut
          actor de teatru polonez în Europa este Anduej Seweryn, care în anii
          1984 - 1988 a fost membru al echipei lui Peter Brook la regia
          spectacolului Mahabharata, iar din 1993 ă cu Comedia
          ă
          Unul dintre cei mai mari regizori de teatru polonezi a fost
          Tadeusz Kantor (1915 - 1990), fondatorul ş 'Teatru al
          ţ   bazat pe ilustrarea ă a mecanismelor memoriei printr-o
          ţ ă între simboluri ş ă afective ale omului.
          De mai ţ ani sunt organizate în Polonia festivaluri
          ţ de teatru prestigioase: "Contact"', care are loc anual la
          Torun: "Dialog", de s ş urat bianual la Wrodaw: "'Dedicatiile"
          cracoviene (octombrie) ş "Întâlnirile" ş (noiembrie). În
          afara acestora mai sunt organizate   ă teatrale -, de la
          Lublin (octombrie), festivalul ""Malta" în aer liber de la Poznan
          (iunie), "Baletul de ă ă   de la Cracovia ş Bienala Teatrului de
          ă ş de la Bielsko Biata.
          Teatrul polonez contribuie la dezvoltarea ă cul-
          turale transfrontaliere cu ţ ă din ă ă în acest sens fiind
          ţ   ţ   ("Pogranicze"), ţ ă de Krzysztoj Czy-
          iewski la Sejny, localitate ă în nord-estul Poloniei. Spectacolele
          de teatru ş celelalte ă organizate de ţ   ţ  
          ă identificarea ş promovarea ă ţ între
          etniile din ă polonezi, evrei, ş lituanieni, ucraineni ş
          români.
          La acest capitol trebuie subliniat ş interesul manifestat de
          Papa Ioan Paul al II-lea ă de teatru, ă din anii adolescentei,
          când era elev la ş ă din Wadowice. În timpul ă
          ă Karol Wojtyla a întemeiat, ă cu ă ă profesor
          Mieczyslaw Kotlarczyk, 'Teatrul Rapsodic" conspirativ, un grup care
          cultiva ţ romantice poloneze.
          5. Filmul
          Începuturile artei cinematografice poloneze ă de la
          ş secolului al XIX-lea, când au fost realizate cele dintâi filme.
          Primul film artistic polonez a fost o comedie de scurt metraj -
          Antoniu prima ă la ş ă în 1908. Un an mai târziu
          139
          s-a construit studioul de filme "Sfinx" care, în timpul primului ă
          mondial, ă ocuparea ş de armatele germane, producea
          filme ţ dar mai ales melodrame despre lumea ă
          ă
          În perioada ă apar primele ă ale unor
          importante ţ literare ale scriitorilor polonezi: A. Mickiewicz,
          Pan Tadellsz (1928), B. Prus, Suflete În sclavie (1930), S. Przy-
          byszewski, Omul tare (1930), W. Reymont, ă ă ă ţ
          (1927), A. Strug, Mormântul ş necunoscut (1927), Marek
          Swuda, Dragoste ă ă ă (1929), S. Zeromski, ă
          timpurie (1928).
          În ă ă un succes ţ pe plan inter-
          ţ l-au avut filmele cu ţ ă Pola Negri (Apolonia
          Chalupiec) (1894 - 1987), ă ă la Hollywood. Dintre
          acestea: Ochii mllmiei Ma, Carmen, Madame Du Barry (1918), La
          ordinul femei lor (1932), Mazurka (1934) ş
          ă al doilea ă mondial, ş îndeosebi în perioada 1956
          - 1981, când regimul comunist ş mai redus presiunea ă
          asupra ţ artistice în general, cinematografia ă a
          cunoscut o dezvoltare ă ş ă evite în cea mai mare
          parte, rigorile impuse de propaganda regimului ş ă se situeze, astfel,
          de partea intereselor ş ţ lor poporului. În ă ă s-au
          manifestat ă curente artistice mai importante:   Ş ă  
          din anii 1956 - 1961 ş "Cinematografia ă ţ morale" dintre
          1975 ş 1981.
          Dintre filmele care au adus   Ş poloneze" un binemeritat
          prestigiu pe plan european ş mondial ţ ă Ultima ă (w.
          Jakubowska), Canalul. ş ă ş diamant, Totul de vânzare, ă
          durea de mesteceni. Ţ ă ă ţ Omul de ă Pan
          Tadeusz (A. Wajda), Trenul. Maica Ioana a Îngerilor. Faraonul, Quo
          Vadis? (J. Kawalerowicz). Eroina, Pasagera (A. ftfunk), Adio, Cum
          ă ă Manuscrisul de la Saragossa (w. Bas). Printre ţ
          deosebite ale ş cinematografice poloneze se ă ă abordarea cu
          curaj a problemelor sociale ş ţ ă a personajelor.
          ă 1990 cinematografia ă a ţ succese excep-
          ţ pe plan ţ Astfel regizorul Janusz Kaminski a
          primit în anul 1993 premiul Oscar pentru filmul Lista lui Schindler.
          Pentru întreaga activitate ă ş ă în slujba filmului,
          regizorului Andrzej Wajda (n. 1921) i-a fost decernat, în 1999,
          Premiul Oscar. În timpul Festivalului de Film de la Berlin din ş
          IolO
          an, ţ ă pentru cinema i-a conferit lui A. Wajda
          Premiul ă ţ acordat "celei mai creative ă ţ de film din
          Europa ă ş de Est"'. Din acel moment, premiul ă numele
          lui Andrzej Wajda, fiind acordat, personal, de acesta în fiecare an.
          Cele mai recente succese ale   Ş poloneze" de film
          ţ lui Roman Polanski. Pentru filmul Pianistu! i s-au acordat,
          în 2002, "Les Palmes d'Or" la Festivalul de la Cannes ş 3 premii
          Oscar.
          Al doilea curent al cinematografiei poloneze - cel al
            ă ţ morale" - se baza pe critica sistemului comunist
          degenerescent din Polonia ş a avut ca principali ţ pe
          Agnieszka Ho/land (n. 1948) ş Krz)'szto/ KieSlowski (1941 - 1996),
          creatorul capodoperei Camera (1979), al ciclului Decalog (1988
          - 1989), precum ş al ţ ţ ă a ă (1991)
          ş Trilogia În trei culon (1993/1994).
          Cinematografia   ă ţ morale" se ş în con-
          tinuare, un model creator ş productiv, printre ţ de ă
          ai acestuia aflându-se Krzyszto/ Zanussi (n. 1939), al ă film -
          ţ ca o ă ă sexual (2000) - ă o ă
          ă între observarea ă a ă ţ contemporane ş
          discutia despre problemele fundamentale ale existentei.
          . În varietatea genurilor de film realizate în în ultimele
          decenii un loc aparte îl ă comediile. Înainte de 1989 acestea
          ă absurditatea sistemului social-politic, ilustrative în acest sens
          fiind filmele lui Stanislaw Bareja (1929 - 1987), creatorul Ursului
          Teddy (1980). ş Marek Piwowski (n. 1935), autorul Croazierei
          (1970). În zilele noastre specialistul cel mai cunoscut în asemenea
          gen de filme este Juliusz Machulski (n. 1955), autorul mai multor
          ţ de succes, dintre care filmul Asasimi! (1997).
          Un important capitol în ţ filmului polonez îl ă
          genul "documentar artistic" ă i-a dat ă Ş de Film de
          la LOdz, ţ unor ş de mare talent, precum Kazimierz
          Karabasz (n. 1930), Krz)'szto/ KieslolVski (1941 - 1996), Marcel
          loziliski (n. 1940) ş
          x
          x x
          141
          În ultimii ani s-au produs ă structurale în do-
          meniile ş ţ   culturii ş ţ din Republica ă   în cadrul
          procesului general de ă
          S-au ă ş ă în procesul ă acti-
          ă ţ În aceste domenii, a ă rolului ţ teritoriale de
          profil, a ă cadrului legislativ cu programe ş acte normative
          privind ţ ă   cercetarea ş ţ ă   editarea de ă ş
          manuale, modernizarea ţ de ă ţ ă   computerizarea
          bibliotecilor ş Guvernul ă considerabil activitatea unor
          ţ ş ţ culturale, precum ş cea ă o serie de
          ă ţ existând, ş   din cauza ţ resurselor
          financiare.
          O ă cu integrarea Poloniei În VE s-au creat ă ţ
          deosebite pentru ş aportului culturii poloneze la marea ă
          ă ş   implicit, Ia patrimoniul spiritual universal.
          142
          Note
          1. JazeI Klemens Pilsudsld s-a ă la 5 decembrie 1867 la Zul6w, ă
          Wilno (Vilnius, azi în Lituania) într-o familie ă cu vechi ţ
          ţ A unna! liceul la Wilno ş Facultatea de ă <lin Harkov; atunci
          a cunoscut resentimentele ş împotriva polonezilor, ceea ce îl va impresiona tot
          restul ţ Sub ţ ă la un atentat organizat de fratele lui Le-
          ninlUlianov împotriva ţ Alexandru al ITI-lea, el a fost condamnat la deportare
          în Siberia pe cinci ani (1887 - 1892), când l-a cunoscut pe Constantin Stere
          (Cristopher Andrew, Oleg Gordievski, KGB Istoria secrettJ a opera(iuniJor sale
          externe de ro Lenin ro Gorbaciol', Ed. AlI, ş 1997, p. 18; Daniel Hrenciuc,
          Romlinia ş Pownia - 19/8 - 1931. Rela(ii politice, dipwmatice ş militare, Ed.
          Septentrion, ă ă ţ 2003, p. 25). ă revenirea în Polonia, J.Pilsudsld a publicat
          ziarul "Muncitorul". A fost <lin nou arestat de ţ ă ă eliberare emigrând la
          Londra. În 1905, în timpul ă ruso-japonez, a plecat la Tokio, ă
          ă ă ă ă succes, ă ţ nipone ă ţ o ă ă ă ă
          de Partidul Socialist Polonez, pe care îl fondase în Rusia ţ ă În anii primului
          ă mondial a creat, organizat ş condus "legiunile polone", încadrate în armata
          ă care au stat la baza armatei nationale polone de ă proclanlarea
          ţ Din 14 noiembrie 1918 ă la primele alegeri ţ <lin
          decembrie 1922 a fost ă statului polon independent ("Naczelnik
          Panstwa''). ă Pacea de la Riga, <lin 18 martie 1921, a devenit primul ş al
          Poloniei. În 1924 J.Pilsudski a ă ă guvernul Poloniei, dar a revenit în ţ ă în mai
          1926, fiind inspiratorul ş organizatorul loviturii de stat care a inaugurat regimul
          ţ (în pol. - asanare, ă ă ş Între 1926 - 1928 ş în 1930 a fost prim-
          ministru iar, între 1926 - 1935, ministru de ă ş comandant al armatei. A
          încetat din ţ ă la 12 mai 1935, fiind înmormântat la WaweI (Cracovia), în
          Panteonul regilor Poloniei (Vezi pe larg Andrzej Garlicki, Jozef Pilsudski (1867 -
          1935), ş 1990; Ronujnia - Pownia Rela(ii dipwmatice. Documente, voI. 1
          1918 - 1939, Ed. Univers Enciclopedic, ş 2003, p. 26).
          2. Roman Dmoll'sld provenea din mediile ş ş ş Ca lider
          al Frontului ţ a ţ pentru unirea polonezilor ţ sub ţ Rusiei,
          Prusiei ş Imperiului Austro-Ungar, pentru dobândirea ţ ţ ă   ă
          ratul patriotism - ţ el - nu poate avea ca obiectiv interesul unei singure clase
          sociale, ci pe cel al întregului popor". În timpul ă a initiat demersuri
          diplomatice pentru reconstituirea ă poloneze. A ţ sprijinul ţ
          ţ ă ş ă în ă (Alicja Dybkowska, Jan l.ar)n, Malgorzata l.ar)n,
          Polskie Dzieje od c;;t15aw najdawniejs:.ych do lI'spOlc:esnosci (Istoria Powniei din
          cele mai l'eChi timpuri plind in l'Temurile noastre), ş 1998, p. 226. Vezi ş
          Marian Marek Drozdowski, Biographie de Roman Dmowski, în "Acta Poloniae
          Historica", LXV, nr. 65, p. 221 - 239).
          3. Ignacy Jan Paderewski (1860 - 1941), pianist, compozitor ş om politic.
          ş de onoare al "Comitetului de ajutorare a victimelor ă în Polonia"
          (1914). La începutul anului 1915 a plecat în SUA, unde a ă ş o campanie
          ţ ă în favoarea Poloniei independente. În august 1917 a fost ales ş al
          "Comitetului ţ Polonez", fondat la Lausanne, ş desemnat reprezentant al
          acestuia pe ă guvernul nord-american. La ş anului 1918 a revenit în ţ ă
          iar la 17 ianuarie 1919 a constituit un cabinet de uniune ţ ă în cadrul ă
          143
          portofoliul Ex1ernelor. În ă calitate a avut o ă la
          ş ă a noii Republici Polone de ă ţ de Pace de
          la Paris (1919). S-a retras din ă în 1921, revenind în 1930, ca lider al
          "Frontului Morges" (denumirea ş ţ sale În 1940 a plecat în SUA,
          stabilindu-se la New York, unde a murit, la 21 iunie 1941. Anul 2000 a fost decretat
          de Seimul Republicii Polone anul Paderewski (RomAnia - Polonia RefD4ii
          diplomatice. Documente, voI. 1, p. 9 - 10).
          4. Wincenty JVitos, n. în 1874 la Wierczchoslawice - Galitia (Austro-
          Ungaria), m. în 1945, la Cracovia. Witos a fost ales, între 1908 - 1914, în Seimul
          din Galitia, iar între 1911 - 1918 în Reichsrat, camera ă a Parlamentului
          austriac. ă prima ţ ă a fost unul dintre cei mai ţ lideri
          ai Partidului Ţ ă ă "Piast" (PSL). Pretuirea sa ţ ă de satul polonez a fost
          elocvent ă în cuvintele:   Ţ ă ş ă în cele mai grele momente ale
          sale ă religia ş sentimentul ţ Aceste trei valori au fost fundamentale
          pentru constituirea statului polonez". A fost în trei rânduri premier al celei de-a II-a
          Republici Polone: 24 iulie 1920 - 13 septembrie 1921; 28 mai - 14 decembrie 1923;
          10 - 15 mai 1926. ţ s-a identificat cu partidele de stânga, dar, treptat, s-a plasat
          pe ţ conservatoare, în mai 1926 conducând un guvern de centru-dreapta. La
          câteva zile de la numire, cabinetul ă a fost ă prin lovitura de stat ă
          de Pilsudski. JVltos a ă în ţ ţ ă de ţ fiind închis din ratiuni
          politice în 1930, în 1932 a fost pus sub acuzare, ă care a plecat în exil în
          Cehoslovacia; în 1933 acuzatiile au fost considerate neîntemeiate. A fost arestat de
          germani, în 1939, apoi de sovietici, in 1945, murind la scurt timp (Alicja Dybkowska
          ş op. cit., p. 226 - 227).
          5. Wojciech Korfanty s-a ă într-o familie de mineri din Katowice. A
          ţ pentru ţ caracterului polonez al Sileziei, fiind unul din liderii
          ş ă din ă regiune. În ultimul discurs rostit în Parl8lJ1entui prusac
          a declarat: "Noi, polonezii, ă am fi ă parte ă de la început din acest
          parlament, ne-am fi considerat totdeauna drept ţ ai poporului polonez"
          (Alicja Dybkowska ş op. cit, p. 227).
          6. Jgnacy Dos':J'lISki. n. la Zbarai, a fost unul din fondatorii ş liderii cei mai
          ţ ai Partidului Social-Democrat Polonez, apoi deputat în Parlamentul
          austriac. Ca ş al primului guvern polonez liber (7 - 17 noiembrie 1918) s-a pus la
          ţ lui J. Pilsudski ă Întoarcerea acestuia de la Magdeburg. Deputat în mai
          multe rânduri în Parlamentul celei de-a II-a Republici Polone, luând ă
          drepturilor ş ă ţ democratice ale muncitorimii (Alicja Dybkowska ş op.
          cit., p. 227).
          7. Wojciech Roszkowski, Historia Polski 1914 - 1996, Wyda\nictwo
          Naukowe PWN, ş 1997, p. 15; Marian Chiriac Popescu, RefD4iile militare
          roml1no-pololle rn perioada illterbelicil (1918 -1939), Ed. Sigma, ş 2001,
          p. l3.
          8. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 232.
          9. Marian Chiriac Popescu. op. cit., p. 13; Daniel Hrenciuc, op. cit, p 61.
          10. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 232 - 233.
          Il. Ibidem, p. 233; Marian Chiriac Popescu, op. cit, p. 13 - 14.
          12. Daniel Hrenciuc, op. cii., p. 81.
          13. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 233 - 234.
          14. Ibidem, p. 234.
          15. Daniel Hrenciuc, op. cit, p. 82.
          144
          16. Nonnan Davies, Europe A History, Oxford, New-York, 1997, p. 934 -
          935; Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 82;
          17. Arh. M.AE., fond 71lPoJonia, dos. 14, f 28; Daniel Hrenciuc, op. cit.,
          p.82.
          18. Ion Nistor, Istoria Bucal'inei (Ed. Stelian Neagoe), Ed. Humanitas,
          ş 1991, p. 223.
          19. Raymond Mltton, La Pologne, Paris, 1936, p. 168.
          20. Marian Chiriac Popescu, op. cit., p. 14.
          21. Jerzy Maternicki, The JageUonilU' idea: The History ofthe Myth and its
          Political Aspect (up 1918), în "Polish Western AtTairs", Poznan, 11T. 2. 1992, p. 175.
          22. Florin Anghel, O UI,iulle illlposibild Rel/lfiik Pololliei cu statele
          baltice, 1919 -1922, în "Studii ş materiale de istorie ă   ş voI. XII,
          1998, p. 93;
          23. Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 63.
          24. M.Z. Dziewanowski, Jo:ef Pilsudski, A European FederaIist (1918 -
          1922), Stanford Press, Illinois, 1983.
          25. Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 64.
          26. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 234 -235.
          27. Ibidem, p. 235.
          28. Marian Chiriac Popescu, op. cit., p.15.
          29. Wojciech Roszkowski, op. cit., p. 20.
          30. Raymond Matton, op. cit., p. 174.
          31. Structuri politice fII Europa CenlraliJ ş de Sud-Est (1918 - 2001)
          (Coord. Ioan Scurtu), voI. I, Univ. din ş Centrul pentru studiul istoriei
          secolului XX, Ed. ţ Culturale Române, ş 2003, p. 33 - 34.
          32. Wojciech Roszkowski, op. cit., p. 31; Structuri politice fn Europa
          CenlraM de Sud-al, voI. 1, p. 34.
          33. Ibidem.
          34. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 237.
          35. Structuri politice fn Europa CentraliJ ş de Sud-at, voI. r, p. 34.
          36. Ignacy Moscicki, n. in 1867, la Mierzanow, m. În 1946, la Versoix,
          ţ Prof. uruv. de chimie ş om de stat care, ca ş al Republicii, a
          ţ regimul autoritar al lui Pilsudski. ă ocuparea in septembrie
          1939, MOScicki s-a refugiat in România, de unde a plecat în ţ ă aici
          ă la ş ţ
          37. Daniel Hrenciuc. op. cit., p. 168.
          38. Arh. M.A.E., fond 71lPolonia, dos. 16, f 115; Daniel Hrenciuc, op. cit,
          p.168.
          39. J6zef Pilsudski, Scrieri alese, traducere de Emil Biedrzycki, ţ ă de
          Nicolae Iorga, Ed. "Bucovina", ş 1936. p. 164.
          40. Arh. M.A.E., fond 71lPolonia, dos. 16, f. 119: Daniel Hrenciuc, op. cit,
          p.168.
          41. Wojciech Roszko,,"ski. op. cit.. p. 37.
          42. Arh. M.A.E., fond 71lPolonia, dos. 16, f. 236: Daniel Hrenciuc, op. cit.,
          p.170.
          43. Natan Z. Lupu, Gheorghe N. Cazan, Constantin ş Isloria un;,oersa14
          conlemporantJ (1917 - 1945), val. II, Ed. ă ş ă 1979, p. 142;
          Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 171.
          145
          44. Florin Anghel, Poloni1l, mai 1926. Dictaturil SlUl Iol'ituril de stat?, în
          "Magazin Istoric", nr. 4 (362), XXXI, mai 1997, p. 74.
          45. Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 172.
          46. Constantin Iordan, ţ etnice fn sud-estul european dupd Primul
          Rd:.boi MondiaJ.: dimensiunik u"ei probkml! europene, Ed. Curtea Veche,
          ş 2002, p. 79; Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 172.
          47. Wojciech Roszkowski, op. cit., p.59.
          48. Arh. M.AE., fond 71lPolonia, dos. 17, f. 318.
          49. Structuri politice fn Europa CentralA ş de Sud-Est, voI. L p. 71.
          50. Vezi Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 247.
          51. Daniel Hrenciuc, op. cit., p. 14 -15.
          52. Ibidem, p. 248.
          53. Apud Structuri politice fn Europa Cel/tralA ş de Sud-Est, voI. 1, p. 35.
          54. Ibidem.
          55. Ibidem.
          56. Wojciech Roszkowski, op. cit., p. 73.
          57. Edward Rydz-Smigly, n. în 1886 la Lw6w, m. în 1941, la ş
          Pictor ş ofiter; discipol al ş J. Pilsudski. În primul ă mondial, a
          comandat un regiment al Legiunii poloneze. Între 1918 - 1920 a luat parte la luptele
          împotriva ucrainenilor, apoi împotriva sovieticilor. Prin numirea ca inspector general
          al armatei în 1935 ş ca ş în 1936, a devenit un personaj central în stat ă la
          desfintarea Poloniei, în septembrie 1939.
          58. Wojciech Roszkowski, op. cit., p. 76.
          59. Ibidem, p. 79.
          60. Ibidem.
          61. Alicja Dybkowska ş op. cit., p. 252 - 253.
          62. Jozef Beck, n. în 1894 la ş m. în 1944 la ă ş România.
          ţ în annata ă (a parcurs treptele ierarhice ă la gradul de colonel): om
          politic ş diplomat, ş militar al Poloniei în ţ (1922 - 1925); ş al
          cancelariei Ministerului ă ă (1926 - 1930): viceministru (1930 - 1932) ş
          ministru al Afacerilor Ex'teme (1932 - 1939). Unul dintre oamenii de încredere ai lui
          1. Pilsudski. În septembrie 1939, col. Beck s-a refugiat în România, unde a ş murit,
          fiind Înmomlântat în cimitirul Bellu din ş În martie 1991 ă ă ş ţ sale
          ă ş au fost predate statului polonez.
          63. Marian Chiriac Popescu, op. cit., p. 252 - 253.
          64. Gafencu, Grigore, Ul1imek zile ale Europei. O cdliJtorie diplomatied
          flltrepril/sd fn al/ul1939 (Ed. Cornel ş   Ed. ă ş 1992, p. 40;
          Daniel Hrenciuc, RomJ1nia ş Polonia -1932 -1939. Relo(ii politice diplomatice,
          Ed. ă ţ Suceava, 2005, p. 39.
          65. Wojciech Roszkowski, op. cit., p. 80.
          66. Ibidem, p. 81.
          67. Arhiva MAE., fond 71/U.R.S.S., dosar 69, [. 24; Marian Chiriac
          Popescu.op. cit, p. 93. .
          68. blid/a do Sajl/owszej Histori Polsl..i Diariusz i tfld Jana S:embeka
          1935 - 1945 (IZlYJare prilind istoria cOlrtemporand a Polo"iei Memoriile ş
          t"senu,drik lui Jall Szembek 1935 - 1945), voI. IV, London, 1972, p. 433; Marian
          Chiriac Popescu, op. cit, p.93.
          69. Polonezii fn anii celui de-al tkJilea rd:boi mondial Cukgere de
          docunu!ltte (Ed. Anato1 Petrencu), volum editat de Universitatea de Stat din
          146
          Moldova, Catedra de Istorie ă   Ed. Cartdidact, 2004, p. 12 - 13
          (Documentul 1).
          70. Ibidem, p. 7.
          71. Ibidem, p. 8.
          72. A. J. P. Taylor, Originile celui de-al doilea rtl::.boi mondial, Ed. Polirom,
          ş    
          73. PoIone:ji In anii celui de-al doilea rtl:}Joi mondial Culegere de
          docUllU!nle, p. 8.
          74. Jacques de Launay, Mari deci:ii ale celui de-al doilea rd:boi mondial,
          voI. r, Ed. Ş ţ ă ş ă   ş   1988, p. 31, 165; Marian Chiriac
          Popescu,op. cit, p. 103.
          75. Alicja Dybkowska ş .. op. cit., p. 266.
          76. Rtl::.boiul gemwno-poIoIL CorlSlatdri ş fnwl(tlminte, lucrare ă de
          Marele Stat Major ţ a II -a. ş   octombrie 1939, p. 1.
          n. Ibidem, p. 2.
          78. Ibidem.
          79. T. Rawski, Z. Stapor ş J. Zamoyski, Wojna WY:lI'olenc:a Polskiego
          Narodu li' Latach 1919 -1945 (Rd:boiul de eliberare al poporului polonez tn (lIIii
          1919 -1945), ş   1%6, p. 131.
          80. PolDne:ii in anii celui de-al doilea rd:boi mondial Culegere de
          docUllU!nle, p. 25 (Docwnentul 8).
          81. Gheorghe Buzatu, Rom/blia ş rd:boiul mondial din 1919 - 1945,
          Centrul de Istorie ş ţ ă   ş   1995, p. 4.
          82. Livia Dandara, Romdnia fn \·{j}Joarea amtlui 1919, Ed. Ş ă ş
          ă   ş   1985. p. 304; Marian Chiriac Popescu, op. cit., p. 104.
          83. Constantin ş Re/afii ţ fn acte documellte, voI. II, Ed.
          ă ş ă   ş   1976, p. 10.
          84. Rd:boiulgemumo-polDn ... , p. 2.
          85. Marea ţ a secolului X###BOT_TEXT###quot;, p. 79.
          86. Ibidem, p. 79 - 80.
          87. Rd:boiulgemumo-polDn ... , p. 3.
          88. IbidetlL
          89. Ibidem. p. 5.
          90. Ibidem.
          91. Ibidem.
          92. Ibidem.
          93. Ibidem, p. Il.
          94. Ibidem.
          95. Arhiva M.A.E., fond 711R0mânia, 1939. 15 - 30 septembrie, dos. 116,
          f. 93: Marea ţ a secolului .\..

          Related Interests

            , p. 83.
            96. Apud Daniel Hrenciuc, op. cit.. p. 142.
            97. T. Rawski ş colectiv, op. cit.. p. 179 - 180. ă alte surse, ă
            prizonierilor polonezi s-a ridicat la 450.000, iar pierderile gennanilor la 8.400 de
            ţ   28.000 de ă ţ ş prizonieri, 3.000 de ă ţ (vezi H. Michel, La seconde
            gue"e mondiale, voI. r, Paris, 1968).
            98. Marea ţ a secolului .\..

            Related Interests

              , p. 83 - 84.
              99. Ibidem, p. 84.
              IOD. Vezi PolDne-..ii In anii celui de-al doilea rd:boi mondial Culegere de
              docUllU!nle, p. 83 - 84 (Documentul 57).
              147
              IOI./hidem, p. 88 (Documentul 59).
              102. Structuri politice fII Europa CentraliJ ş de SlId-Est, \ul i.;' :'-
              ###BOT_TEXT###3 .. \larea cOlljUzgrarie a secob,llli XX, p. 147.
              104. Wal/da Wasilell'ska (1905 - 1964), scriitoare, n. Ia Craco

              Related Interests