1.

Definiţii si generalităţi Suspensiile sunt forme farmaceutice lichide obţinute prin divizarea (dispersarea) fină a unei substanţe medicamentoase solide, insolubile într-un lichid. Denumirea de suspensie provine de la adjectivul latinesc suspensas, -a, -uni — atârnat, ridicat sau verbul suspendo, ere = a atârna. în general, termenul suspensie desemnează un sistem dispers bifazic, format dintr-un solid, fin divizat într-un mediu de dispersie lichid, gaz sau solid. Această definiţie denotă varietatea de dispersii, în care faza solidă este dispersată tip suspensie, dar acestea nu sunt numai în stare de agregare fluidă (tabelul 1). Tabelul 1. Clasificarea sistemelor disperse grosiere, în funcţie de starea de agregare a fazelor participante (BAUER K.M. - 1999) Faza dispersată 1. Lichidă 2. Solidă 3. în formă de gaz 4. în formă de gaz 5. Lichidă 6. Lichidă 7. Solidă 8. Solidă Faza Denumire dispers ată aerosoli cu gaz aerosol, picături, ceaţă aerosol cu gaz aerosol, faza solidă, fum lichid spumă solid spumă solidă lichid solid lichid solid emulsie emulsie solidă suspensie pulbere

Spre deosebire de emulsii care sunt tot dispersii grosiere, microeterogene de lichid în lichid, suspensiile sunt dispersii mecanice de solid în lichid. Dar numeroase probleme şi proprietăţi ale suspensiilor sunt identice cu acelea ale emulsiilor. Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile sunt sisteme disperse grosiere, microeterogene (microscopice), fluide, constituite din două faze : • faza dispersată, solidă, fin divizată, discontinuă, internă, reprezentată de substanţa medicamentoasă; aceasta poate fi o pulbere insolubilă sau cu o solubilitate limitată în cea de-a doua fază; •faza dispersantă, lichidă, continuă, externă, numită mediu de dispersie sau vehicul. Suspensiile pot conţine şi un al treilea component: agentul de suspensie, de dispersie sau de stabilitate, care se adaugă în general într-o suspensie dacă substanţa medicamentoasă este sub 20%, dar stabilizantul poate lipsi din formulă. Mărimea particulelor solide suspendate este cuprinsă între 0,1 şi 100 pm; datorită

acestui grad de dispersie, suspensiile sunt clasificate în grupa dispersiilor microeterogene, particulele solide fiind, în general, vizibile cu ochiul liber. Limita minimă de mărime a particulelor solide dispersate este de 0,1 pm şi preparatele fluide cu această dimensiune sau mai mare sunt denumite farmaceutic, suspensii. Dacă particulele solide insolubile sunt sub 0,1 pm, sistemul dispers este considerat coloidal (ultramicroete-rogen) şi este clasat, după cum s-a prezentat, între soluţiile moleculare, care sunt dispersii omogene şi suspensiile cu particule vizibile, care sunt dispersii eterogene, grosiere, (tabelul 1, cap. XVIII, DISPERSII ETEROGENE). Mediul de dispersie poate fi: • o fază hidrofilă: apă, soluţii apoase, soluţii extractive apoase, dispersii hidrofile macromoleculare, asociate sau nu cu alcool, glicerol, propilenglicol etc. ; • o fază lipofilă : uleiuri vegetale, parafină lichidă, soluţii uleioase sau alte substanţe miscibile cu acestea ca: lanolina, ceara, span-uri. Particulele solide insolubile sunt destinate fie: • absorbţiei fiziologice, în cazul administrării suspensiei pe căile orală şi parenterale (acţiune sistemică); • pentru o acţiune locală, pe piele şi mucoase. Faza dispersată internă este formată din particule solide discrete sau dintr-o reţea de particule, rezultată din interacţiunea parţiculă-particule. Ca urmare a evoluţiei conceptului de suspensie, aceste forme disperse sunt definite modern astfel: suspensiile farmaceutice constituie un sistem de eliberare a substanţei medicamentoase în care particulele solide insolubile sunt dispersate ca unităţi individuale sau ca o reţea de particule într-un mediu lichid continuu. Suspensiile pot fi considerate forme farmaceutice lichide în care o pulbere de particule insolubile, cu o dimensiune adecvată este suspendată (dispersată întrun lichid, astfel încât omogenitatea preparatului să fie asigurată până în momentul administrării. Aproape toate sistemele de suspensii depun faza solidă în repaus; de aceea nu este absolut necesar să se evite separarea celor două faze, ci să se micşoreze viteza de sedimentare şi produsul final să permită o redispersare uşoară a particulelor suspendate. Astfel, o suspensie de bună calitate trebuie : • să asigure o dispersie adecvată a particulelor solide în vehicul; • să prezinte o sedimentare mică a particulelor; • să rămână omogenă, după agitarea recipientului, o perioadă de timp

condiţionate în saşete unidoză sau recipiente multidoză.ca antiacid. de exemplu. magme. • Geluri. care facilitează dispersarea şi conferă calităţile necesare. Pentru loţiuni se utilizează bentonita. magma de bentonita).Ph. ca agent de suspensie. laptele de bismut. în momentul utilizării. uniforme. cât şi instabilitatea suspensiei în timpul depozitării. De aceea. ce permit obţinerea ex tempore a suspensiei lichide şi utilizarea imediată sau păstrarea câteva zile (în general 8 zile. sub formă de: pulberi. SUSPENSIILE sunt încadrate împreună cu soluţiile în grupa de PREPARATE LICHIDE PERORALE (Praeparationes liquidae peroraliae). Puţine loţiuni sunt şi soluţii sau emulsii. Ambele sisteme bifazice . la temperatură scăzută). lapte sau geluri. cilindrice vermiculare. loţiuni. asocieri de pulbere cu granule sau comprimate.S. în funcţie de calea de administrare. Industria de medicamente fabrică şi suspensii solide. aşa cum s-a prezentat şi la EMULSII.P. substanţa medicamentoasă este fin divizată. Formele farmaceutice conţin şi substanţe auxiliare. Spre deosebire de gelurile anorganice. XXIII (1993) înscrie pe lângă suspensii şi alte sisteme disperse asemănătoare. un principal dezavantaj îl constituie omogenitatea scăzută după reconstituirea suspensiei. • Magma şi laptele sunt definite ca: suspensii apoase de substanţe anorganice insolubile. necesară pentru prelevarea şi administrarea dozei de către pacient.magmele şi gelurile sunt tixotrope. Dacă mărimea particulei fazei dispersate este relativ mare. care conţine o suspensie de hidroxid şi carbonat bazic de bismut. utilizat pentru proprietăţile terapeutice . şi definite ca ■ lichide orale conţinând una sau mai multe ingrediente dizolvate. numite şi jeleuri (U. în care particulele sunt distribuite uniform în lichid. la preparare ele sunt viscoase şi groase şi din această cauză nu au nevoie de agent de suspensie. lapte şi geluri. prin fricţie .S. Eur. la fel şi gelurile de fosfat de aluminiu şi carbonatul de aluminiu). Astfel sunt: • Pulberi suspendabile : obţinute prin amestecarea componentelor formulei. alături de termenul suspensie sunt întâlnite şi alte denumiri ca: mixturi. ce au particule suspendate mari. care suferă reacţii de degradare în mediu apos. obţinute prin comprimarea substanţelor insolubile în apă şi a excipienţilor adecvaţi. în care mediul de dispersie este : •fluid: . un dezavantaj al acestui produs constă în neuniformitatea dozării. de ordin coloidal. U. insolubile.P. • Asocieri de pulberi cu granule: se recurge la această formulare în cazul în care produsul conţine substanţe termostabile. care se depune în timp . XXIII) sunt sisteme disperse semisolide constând dintr-o suspensie obţinută din particule anorganice mici sau molecule organice mari. în aşa fel încât să nu apară suprafeţe de separare . mixturi agitante. particulele solide trebuie să prezinte o astfel de mărime. obţinute mai ales prin procedeul de granulare umedă . gelul de hidroxid de aluminiu.FR X). ce se granulează şi substanţe termostabile ce se amestecă.suficientă. Când masa gelului este formată dintr-o reţea de particule anorganice mici. magma de bentonita 5 %. fiind preparate lichide ce conţin ingrediente insolubile şi de aceea trebuie să fie agitate înainte de întrebuinţare . • Mixturi: sunt şi astăzi oficializate în B. • Comprimate pentru suspensii: forme farmaceutice solide. constituite din una sau mai multe substanţe active. cu denumirea de: magma. care se aplică pe piele. această formulare rezolvă o problemă de instabilitate a substanţei active. care prin agitare devin lichide (trec din gel în sol). prin agitarea unui comprimat în apă se obţine o suspensie. suspendate într-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe (SUSPENSIONES . granule. Solidele suspendate pot separa încet în repaus dar sunt uşor redispersate prin agitare. discrete. suspendate sau dispersate într-un vehicul adecvat. în Ph. formând stări semisolide. numite şi suspensii uscate {suspensiones siccae) sau „instant". Farmacopeea defineşte suspensiile ca: preparate farmaceutice lichide. Sistemul dispers de suspensie a unei substanţe solide insolubile poate fi întâlnit şi în cadrul altor forme farmaceutice. gelul este clasificat ca un sistem cu două faze (de exemplu. • Granule pentru suspensii: forme farmaceutice solide cu aspect de fragmente sferice. gelurile obţinute din macromolecule organice prezintă 6 singură fază. Frecvent pentru acestea se aplică şi termenul de mixturi agitante. interpenetrate de un lichid. acestea sunt utilizate ca baze de unguente şi nu vor fi descrise în acest capitol. de asemenea. oferă avantajul unei curgeri mai bune şi a unei redispersări omogene în vehicul pentru a reface suspensia. • Loţiuni: uzual sunt suspensii de substanţe solide insolubile în mediul apos. se adaugă o cantitate de apă sau un vehicul apos aromatizat şi prin agitare uşoară se obţine o suspensie lichidă. se utilizează în dermatologie şi cosmetică. aceste sisteme sunt denumite şi magme (de exemplu. se mai utilizează şi termenul de suspensie. o suspensie lichidă cenuşie. încât să nu sedimenteze rapid. sub formă de pulbere cu granulele fabricate anterior. în literatura farmaceutică.

• rezolvarea unor interacţiuni farmaceutice fizico-chimice dintre componentele asociate într-o soluţie. datorită schimbării de pH. Un astfel de medicament are o valabilitate de aproximativ 7 zile. picături pentru ochi (PREPARATE OFTALMICE). aerosoli cu substanţe solide. cu un solvent apropiat. în locul cloramfenicolului solubil în apă 0. edulcoranţi. insolubile (de exemplu. decât dispersate ca suspensie. • formularea în medicaţia pediatrică (copii mici şi sugari) a unor produse lichide cu gust şi miros plăcut. prin fabricarea în industria de medicamente sub forma de suspensii solide. prin înlocuirea unei părţi de apă. fenomenele de cimentare a sedimentului. ampicilina este livrată de fabricant. terpinhidrat. suspensiile fiind uşor de administrat faţă de formele solide: pulberi. creşterea cristalelor. pilule. coloranţi. De exemplu: în locul paracetamolului în soluţie hidro-alcoolică (elixir). • formularea ca suspensie într-un vehicul anhidru. asociată cu substanţe auxiliare. în acest mod. fără gust amar . ce sunt preferate în medicaţia pediatrică. se utilizează suspensia cu palmitat de cloramfenicol. evitându-se reacţia de hidroliză. prin înlocuirea cu derivaţi insolubili şi fără gust.25%. astfel aceste suspensii îmbunătăţesc şi complianţa. . • preparatele lichide în general. de camfor. ele sunt suspensii de substanţe insolubile dispersate în concentraţii mari având consistenţă semisolidă). • asigurarea stabilităţii unor substanţe medicamentoase care hidrolizează uşor. în urma reacţiei dintre componente rezultă o substanţă insolubilă. aerosoli. permiţând administrarea acestora în concentraţii ridicate în forma lichidă de suspensie . clorhidratul de papaverină. pe piele şi mucoase. suspensia poate fi dozată corect în funcţie de vârsta pacientului. • semisolid: unguente de tip suspensie (paste). în special a antibioticelor. comprimate (COMPRESSI).). • solid: supozitoare de tip suspensie (PREPARATE RECTALE). drajeuri. modificarea viscozităţii etc. . miscibil: alcool. soluţiile unor astfel de substanţe pot avea un volum mare inacceptabil (astfel sunt preparatele de tip „pasta cu apă" şi pastele de dinţi. cu gust foarte amar.picături pentru nas (PREPARATE NAZALE). transformarea în forme polimorfe. mai ales pentru tratamentul cu antibiotice şi sulfamide. adăugând apă. Numite incorect paste. în concentraţie de peste 5 % sau precipită în mediu alcalin (în asociere cu fenobarbitalul sodic). sulf). • asigurarea stabilităţii unor substanţe medicamentoase în mediul apos faţă de descompunerea hidrolitică. decât în suspensia substanţei solide. Suspensiile au numeroase aplicaţii în farmacie. Se ştie că gustul unor substanţe este mai evident dacă acestea au fost dizolvate în solvent. pulberi (PULVERES). mentol). reprezentând una dintre cele mai importante forme farmaceutice. unde substanţa este dizolvată. Farmacistul va prepara suspensia. forme farmaceutice cu eliberare modulată. comprimate. • evitarea gustului dezagreabil al unor substanţe medicamentoase solubile. De exemplu. • realizarea de forme farmaceutice solide pentru reconstituirea de suspensii. se evită posibila creştere a solubilităţii substanţei active. prin asocierea substanţei medicamentoase insolubile cu substanţe auxiliare ca : aromatizanţi. cu următoarele avantaje: • formularea de preparate lichide pentru unele substanţe medicamentoase insolubile în vehiculul prescris (anestezină. capsule. • micşorarea solubilităţii unei substanţe medicamentoase care se degradează în mediu apos. acidul acetilsalicilic. astfel multe substanţe sunt hidrofobe şi deci au o solubilitate mică în apă. înainte de a elibera produsul pacientului. parenterală. dacă substanţa madicamentoasă se degradează în mediul apos. • prepararea de suspensie a unei substanţe insolubile care se formează prin diluarea cu apă a unor soluţii alcoolice (de exemplu. ele se pot administra pe diferite căi: orală. granule. suspensii parenterale (PREPARATE PARENTALE). se preferă administrarea la copii a suspensiei de paracetamol. ce prezintă dificultăţi de administrare (la copii sub 2 ani nu se poate admite administrarea de forme solide !) . • sunt o metodă eficientă de dispersare a unor substanţe insolubile sau greu solubile. de exemplu. picături pentru ureche (PREPARATE AURICULARE). deci şi suspensiile reprezintă o posibilitate de administrare comodă şi uşoară a medicamenelor pentru mulţi pacienţi cu dificultăţi de înghiţire a formelor farmaceutice solide: comprimate sau capsule . • gazos : aerosuspensii. ca pulbere sau granule. • contactul prelungit între particulele de substanţă solidă şi mediul de dispersie lichid poate fi redus şi mai mult prin prepararea suspensiei de către farmacist. capsule gelatinoase cu suspensii uleioase (CAPSULAS). care frânează hidroliză. în unele ţări. glicerol. la temperatura camerei sau de 14 zile. înainte de a elibera medicamentul pacientului. mentol. procain-penicilina etc. ca esteri sau alte săruri. Toate aceste forme farmaceutice sunt prezentate la capitolele respective şi ele trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate prevăzute în monografiile corespunzătoare. fie ca trihidrat. dacă produsul va fi păstrat în frigider. care este mai rapidă într-o soluţie. prin formularea ca suspensie. pulberi. fie sub forma de bază. solubil în apă este salefiat în prezenţa bromurilor.

• suspensiile pot fi administrate pe căile diferitelor mucoase. încât mediul de dispersie lichid (apă) să fie adăugat de către pacient. o cedare prelungită se va obţine. în scopul de a acţiona ca adsorbanţi ai toxinelor sau pentru a reduce excesul de aciditate în tractul gastrointestinal (suspensii antiacide). sau a unor substanţe insolubile radiooapace. pentru o acţiune locală: suspensii oftalmice. • formularea unor inhalaţii prin folosirea unor proprietăţi absorbative a unor pulberi insolubile fine . o absorbţie scăzută. impune agitarea produsului. Formulările pot fi realizate în aşa fel. utilizate pentru investigaţiile radiologice. • utilizare frecventă pentru administrarea pe piele. iar în cazul sulfatului de bariu produce mărirea absorbţiei prin mucoasa gastrointestinală. • această instabilitate fizică poate fi rezolvată prin intermediul unei formulări adecvate. obţinându-se o suspensie satisfăcătoare. 8 stabilitatea suspensiilor depinde de caracteristicile particulelor solide. drajeuri. • polimorfismul unor substanţe medicamentoase este o cauză de activitate sau inactivitate : de exemplu. ceea ce necesită echipament de producţie. iar formele cristaline. capsule. istoric Iniţial. de exemplu. care mai întâi trebuie să se dezagrege în particule. • formularea sub formă de suspensie pentru administrarea parenterală. odată cu administrarea medicamentului. o grupă din cadrul mixturilor (lat. în acest caz. în concentraţii mari: 40-60 %. înainte de prelevarea fiecărei doze de administrare. în timpul depozitării pot apărea modificări ale sistemulu dispers. oxidul de magneziu.comprimate. • instabilitatea sistemelor eterogene manifestată prin separarea celor două faze: solidă şi lichidă. uneori. micşorarea particulelor de acid acetilsalicilic accentuează caracterul ulcerogen. pe cale orală sau rectală . formularea eficace şi elegantă din punct de vedere farmaceutic a suspensiilor este dificilă. face imposibilă redisper-sarea şi agitarea. • suspensiile prezintă o biodisponibilitate superioară faţă de formele farmaceutice solide: granule. dar şi de interacţiunea lor cu mediul de dispersie lichid. realizarea unui efect terapeutic prelungit pentru substanţele medicamentoase. dacă cele două substanţe volatile sunt adsorbite pe carbonat de calciu şi preparate ca suspensie. cu acţiune prelungită. mai ales dacă există fluctuaţii de temperatură. -ae = amestec). • uniformitatea şi exactitatea dozei este mai puţin sigură prin administrarea de suspensie şi nu este comparabilă cu aceea prezentată de soluţii. prin evaporarea fazei lichide. de contrast. mentolul şi uleiul volatil de eucalipt pot fi pierdute rapid dintr-o soluţie în timpul utilizării unui medicament. voluminoase. forme farmaceutice lichide incluse în grupa soluţiilor ce conţineau substanţe medicamentoase dizolvate sau suspendate într-un vehicul şi destinate . • obţinerea unui stimul antigenic prelungit. toxice : de exemplu. rectale. • ca şi soluţiile apoase. relativ voluminos şi cu masă mare. care duce la realizarea unor concentraţii mari de anticorpi. caracterizate printr-o energie superficială liberă mare (datorită pulverizării avansate a substanţei active). 2. prin formularea de vaccinuri sub formă de suspensii. ca şi soluţiile. Instabilitatea termodinamică sau cinetică conduce în timp la sedimentarea fazei solide. • pulverizarea avansată a substanţei medicamentoase în vederea preparării suspensiei poate fi cauza unor fenomene secundare. cu raze X. disponibilă pentru dizolvare şi absorbţie. ca sulfatul de bariu. aglomerarea şi creşterea cristalelor de substanţă activă sau la cimentarea sedimentului. suspensiile. spaţii mari de depozitare şi transport dificil al recipientelor. sunt un produs lichid. Ca orice formă farmaceutică şi suspensiile prezintă unele dezavantaje: • faţă de comprimate sau capsule cu aceeaşi substanţă medicamentoasă. cu formarea de granuloame. pot fi uşor invadate de microorganisme. cât şi pentru pacient. cum ar fi: caolinul. De exemplu. sub formă de suspensie. nazale. aceste proprietăţi sunt dezavantajoase atât pentru farmacist. în plus. pe când în cazul suspensiilor. • facilitatea de administrare a unor pulberi instabile. suspensiile au fost cunoscute sub denumirea de mixturi agitante. • formularea de aerosoli sub formă de suspensie a substanţelor insolubile în amestec cu propulsori. care în forma farmaceutică de soluţie prezintă o absorbţie şi o eliminare rapidă (insulinzinc-protamina). formele amorfe de palmitat de cloramfenicol prezintă o absorbţie mărită. fapt ce impune adăugarea de conservanţi pentru produsele industriale. ceea ce. rămâne un depozit foarte fin şi aferent de substanţă medicamentoasă pe piele. care permite controlarea vitezei de absorbţie a substanţelor medicamentoase. carbonatul de calciu. • suspensiile reprezintă una dintre cele mai instabile forme farmaceutice. comprimate. substanţa activă se află fin divizată în lichid. mixtura. • control de calitate destul de complex şi dificil. buco-faringiene. comprimate sau capsule. otice.

1976. definite ca : soluţii de uz intern. • calea de administrare : . insolubilă se dispersează în faza lichidă. • natura mediului de dispersie lichid : 1.suspensii defloculate (peptizate). . o altă denumire dată soluţiilor. (articulaţii). începând cu FR IX. potio.suspensii administrate pe mucoasele : oculară. rectală.suspensii lichide ■ forme magistrale. organosuspensii: a. nazală. soluţii extractive apoase. prin pulverizarea substanţei medicamentoase insolubile în vehicul.suspensii în polietilenglicoli lichizi. . • raportul fazelor suspensiei: . cimentat. impropriu numite şi paste.a. . înscrisă de FR V. 4.. pulmonară. neredispersabil. hidrodispersii: suspensii apoase . b. • căile parenterale: i. pseudoplastică. ce se redispersează greu şi în timp poate deveni compact. numite flocoane. . o formă farmaceutică injectabilă. în 1943. Căile de administrare Suspensiile. • dimensiunea particulelor solide suspendate : .suspensii cu comportare la curgere : nenewtoniană : plastică. c. . este: Suspensia uleioasă de iodobismutat de chinină. elastică. . iniţial.suspensii obţinute pe cale fizică. PREPARATE NAZALE. • acţiunea farmacologică: .suspensii în care faza solidă.suspensii floculate. Prima suspensie oficinală. forme reconstituibile: pulberi. care se caracterizează prin sedimente înalte. .suspensii administrate pe căile parenterale : i. fără a fi însoţită de exemple. Aceste poţiuni erau clasificate în două grupe: • poţiuni care conţin substanţe solubile şi • poţiuni care conţin substanţe insolubile. care ocupă aproape întreg volumul suspensiei şi se redispersează prin uşoară agitare. prin precipitarea substanţei medicamentoase (metoda condensării) în vehicul. suspensii hidroglicerolate.suspensii care se administrează pe calea orală (suspensii de uz intern). lent. formate din particule legate în agregate laxe. s.suspensii polidisperse: particulele solide au dimensiuni diferite. ape aromatice. suspensii propilenglicolice. -suspensii solide. • natura şi originea fazei solide suspendate : .suspensii medicamentoase.suspensii foarte concentrate. în FR VIII.c. 2.c. . suspensii hidro-alcoolo-glicerolate. ce au fost ulterior denumite suspensii. . dispersată este în concentraţie mică de până la 2% (suspensii care urmează legea lui STOKES). suspensii în amestec de vehicule miscibile cu apa: suspensii hidroalcoolice.suspensii monodisperse : particulele solide au aceeaşi mărime sau o dimensiune apropiată. 1976. iar prima monografie de generalităţi cu denumirea de SUSPENSIONES este înscrisă abia în 1965. i. comprimate. ca şi emulsiile administra pe toate căile : • calea orală. în grupa poţiunilor (lat.. PREPARATE AURICULARE Şi PREPARATE PARENTERALE. care au ca vehicul apa.suspensii cosmetice. 1993). se pot . • modul de preparare : .m. suspensii în vehicule anhidre hidrofile : suspensii alcoolice. . Suspensiile de uz intern au fost incluse.suspensii concentrate. • din punct de vedere reologic : . suspensii glicerolate. în care faza solidă insolubilă se află în cantitate de 20-50% sau chiar mai mare decât mediul de dispersie fluid (suspensii care urmează legea lui KOZENY).suspensii administrate pe piele . „instant". • în funcţie de stabilitate şi aspectul sedimentului: .suspensii diluate în care predomină mediul de dispersie lichid.suspensii în care faza solidă insolubilă rezultă în timpul preparării. 3. edulcorate sau nu şi aromatízate. Clasificare Suspensiile pot fi clasificate în funcţie de criterii variate : • modul de formulare : .m. -onis = băutură). . care se transformă „ex tempore" în suspensie lichidă (forme industriale). suspensiile injectabile. denumire care se menţine şi în prezent (FR IX.suspensii cu comportare la curgere: newtoniană (suspensii diluate). suspensii în vehicule anhidre lipofile : suspensii uleioase. s. ■ forme industriale. cu viscozitate tixo-tropă şi netixotropă.. dar şi acelea administrate pe mucoase au fost incluse şi în monografiile de generalităţi de la: PREPARATE OFTALMICE. otică. iar substanţa solidă insolubilă. în care particulele solide insolubile sedimentează individual. granule. vaginală. formând un sediment compact.suspensii obţinute pe cale chimică. în care faza solidă insolubilă este între 2-20% (în medie 10%). cu volum redus. FR X.administrării interne sau externe pe piele şi mucoase. suspensii hidro-propilenglicolice. .

4.: Solutions. 1999. Caracteristicile anatomo-fiziologice ale diferitelor căi de administrare au fost deja descrise în capitolele anterioare. mărimea. 1990. 1995. 269-281... 5. mai ales pentru calea orală. Ed. M. cp. • calea cutanată (piele). . tipul de recipient şi ambalarea. Remington : The Science and Practice of Pharmacy. Emulsions. 1992.1989) Culoare albă cremgălbuie cafenie Miros Gust puternic acid sulfuros amar de metalic fructe aromati intens c lucioasă fără dulce miros fără . 1515-1517. : Tratado de Farmacia Galenica. Bruxelles. in: Banker G. ed. 6. 278-282. Billany M. Mack Publishing Co. Ciobanu N. 7. Ecole de Pharmacie. Este imperativ ca formulatorul să cunoască profilul complet al proprietăţior substanţei medicamentoase înainte de a începe formularea. Pennsylvania. Medicală. Swarbrick L : Coarse dispersions. Roland M. 1993. 5. Thieme Verlag. Earbăroşie I. care furnizează caracteristicile fizico-chimice.H. Churchill Livingstone. Mack Publishing Co. stabilitatea fizică şi chimică..E. Stuttgart. 2. 1990. pp.H. Bucureşti. Führer C. Nairn. farmacologice şi toxicologice ale substanţei medicamentoase. LG. Aulton M. Frömming K. a Xa. Fauli I. acceptabile. Formularea suspensiilor Dezvoltarea formei farmaceutice de suspensie constituie o problemă complexă şi dificilă pentru formulator şi începe cu procesul de preformulare. 15. pp. Ed. 4 edizione. cp. 8. 5. Rhodes C. farmaceutico-tehnologice. Easton. Amorosa M. pp. densitatea. adjuvanţii şi aditivii. : Remington: The Science and Practice of Pharmacy. nazală. Edinburgh. : Suspensions. Bauer K. Terminologia de descriere a proprietăţilor organoleptice a substanţelor medicamentoase (BHARGAWA H... 9. dizolvarea. cp. Churchill Livingstone. in: Collet M. Culoarea. cp..Crearea de medicamente. Alţi parametri semnificativi furnizaţi de studiile de preformulare includ : puritatea substanţei medicamentoase.R.. 2004. Stănescu V. : Lehrbuch der Pharmazeutischen Technologie. vol. Paris. in: Aulton M. vaginală. pp.R. constanta de ionizare. IV. 3. aspect inestetic şi miros urât. Ed. Université Catholique de Louvain. 19th Edition. otică. Rhodes C. in: Gennaro A. e: Principi di Tecnica Farmaceutica. : Disperse System. 40. pct.D. 14. eficiente şi în acelaşi timp oferă bazele pentru o optimizare a calităţii acesteia. 6 .T. Suspensions and Extracts. 11.. 1997.vehiculul. mirosul şi gustul unei substanţe medicamentoase prezintă o importanţă imensă în dezvoltarea unei suspensii acceptabile. se selectează substanţele auxiliare . Ed.. proprietăţile cristalelor şi polimorfismul. se propune tehnologia de preparare.T. se alege calea de administrare şi se propune forma de suspensie: lichidă sau solidă (reconstituibilă). Ştiinţa. 339-343. 6 Auflage. Unii termeni care descriu proprietăţile organoleptice ale substanţelor medicamentoase sunt redate în tabelul 2.. coloranţi. In funcţie de aceste proprietăţi organoleptice se selectează diferiţii adjuvanţi care se vor asocia : edulcoranti. formulările selectate vor fi fabricate la scară pilot şi vor fi supuse studiilor de stabilitate. Le Hir A. Dekker Inc. forma şi aria suprafeţei particulelor. Luzan-2000. 12. : Pharmacie Galenique. 1983. in : Pharmacie Galenique. Editura universitară „C. 1993 şi supl. Madrid. 2002. Diug E. Easton. cap. solubilitatea. la formele farmaceutice respective. buco-farin-giană. Bibliografie 1. rectală. New York. II. : Suspensions. vol.E. Collet M. I. 1995. 1989. 10. pp. sarcina electrostatică.S.N. 1. flotarea sau sedimentarea şi compatibilitatea cu substanţele auxiliare.R.D. : Chimie fizică. stabilitatea în apă. în funcţie de aceste caracteristici. 19th Edition. Moisescu Şt. netoxice. Suepsnions. : Les suspensions.. Pennsylvania. 86. Davila".• căile mucoaselor: oculară. I. : Tehnologia medicamentelor industriale. : Pharmaceutical Practice. 12. higroscopia. pentru a atenua problemele de gust neplăcut. tipul de suspensie defloculată sau floculată. Edinburgh. Ed. vol. 99-107. 13. Ed. G. Bucureşti. pp. Utilizarea parametrilor preformulării măresc şansele de succes în formularea unei suspensii stabile. Etapele formulării unei forme farmaceutice au fost descrise pe larg în voi. 330-389. Chişinău. 21 in: Gennaro A. Libreria Tinarelli-Bologna. aromatizanţi. pulmonară. Trillo C. coeficientul de repartiţie. : Modern Pharmaceutics. *** : Farmacopea Română. pentru fixarea termenului de valabilitate şi a evaluării eficacităţii terapeutice. Sisteme farmaceutice. 7eme edition. : Tehnică farmaceutică. Aceste cercetări sunt continuate cu trierea formulărilor prin teste in vitro şi in vivo. 1993. : The Science of Dosage Form Design. Masson. Tabelul 2. Medicală. 1988. cp. Bucureşti. Ed.

constă în dispersarea fazei solide. • asigurarea stabilităţii fizice. fără textură rugoasă. prin simpla agitare . pentru ca doza de medicament să poată fi măsurată cu exactitate. De asemenea. pentru a se întinde pe aria de tratat. pentru formularea unei suspensii sunt necesare două elemente de bază: • substanţa medicamentoasă insolubilă. • în final. care să nu se rupă uşor. deoarece produsul final trebuie să fie lichid. 5. produsul va trebui să îndeplinească următoarele condiţii: • suspensia trebuie să prezinte un aspect omogen. cu eleganţă farmaceutică. • viteza de sedimentare a particulelor solide trebuie să fie lentă şi constantă în timp . coloranţi etc. agenţi de suspensie. particulele solide sunt suspendate uşor. • un proces de suspendare prin amestecarea substanţei pulverizate cu mediul de dispersie lichid şi stabilizarea suspensiei prin diferite procedee. • inocuitatea. corectori de gust şi miros. insolubile. Aceste condiţii se asigură printr-o formulare adecvată a suspensiilor. cât şi excluderea prezenţei sedimentelor compacte cimentate (engl. bine tolerată. într-o suspensie se pot utiliza una sau mai multe substanţe medicamentoase solide insolubile. formularea suspensiilor este destul de dificilă. în funcţie de calea de administrare şi scopul urmărit: utilizare terapeutică sau cosmetică. in principal de micşorare a dimensiunii particulelor. în cazul suspendării particulelor solide în lichide viscoase agitarea. pentru ca după agitare. • mediul de dispersie lichid • la care se pot asocia şi alte substanţe auxiliare ca: agenţi de dispersie. de asemenea.1. ca şi emulsiile. Dispersarea: divizarea şi suspendarea substanţei insolubile în vehiculul lichid şi stabilizarea suspensiei Prepararea suspensiilor. continuă. de pulverizare a substanţei solide insolubile prin procedee mecanice sau chimice. dar nu poate depăşi anumite limite. • viscozitatea suspensiei trebuie să fie adecvată. particulele mari prezintă riscul de a produce o diferenţă în repartiţia pe doza unitară. • readucerea substanţei solide în suspensie trebuie să fie uşoară. faţă de acelea cu dimensiuni mici.1. fiziologic. caracterele de curgere şi compatibilitatea cu substanţele auxiliare prezintă o importanţă primordială pentru formularea suspensiilor şi vor fi descrise în continuare. • suspensiile de uz extern. protector. când amestecarea este întreruptă. sisteme disperse eterogene. cât şi o senzaţie neplăcută în timpul administrării. Concentraţia de substanţă solidă insolubilă dintr-o suspensie poate varia. Faţă de alte forme farmaceutice lichide. după omogenizare. în scopul obţinerii unui produs omogen. în general. dizolvarea. uşor şi omogen de redispersat prin agitare . • particulele de substanţă solidă trebuie să fie mici şi să prezinte o dimensiune uniformă. dispersată a unei suspensii. netoxică şi cu eficacitate terapeutică.gust Dintre acestea : proprietăţile cristalelor. să aibă o omogenitate suficientă pentru a permite o prelevare şi o administrare exactă şi corectă întotdeauna . cake = aglutinat). cu posibilitatea apariţiei unor fenomene de iritaţie mecanică . să se evapore repede şi să confere un film (peliculă) elastic. 5. particulele solide cu dimensiuni mari sedimentează foarte rapid. amestecarea este dificilă. aplicate pe piele. trebuie să fie destul de fluide pentru a se etala liber pe zona afectată şi să fie mobile. formularea trebuie să prevină aglomerarea particulelor solide care formează sedimentul. care să placă pacietnului. . produsul să devină fluid. care în mod obişnuit sunt supuse iniţial unor tratamente mecanice. • sedimentul format în repaus să fie voluminos. substanţa solidă trebuie să rămână suspendată suficient de mult timp. chimice şi microbiologice a suspensiei în timp. care are următoarele obiective principale: • dispersarea : divizarea şi suspendarea substanţei insolubile în vehiculul lichid şi stabilizarea suspensiei formate. Ca şi la emulsii. deoarece. să curgă uşor din recipient. toleranţa şi eficacitatea terapeutică.1. fara schimbarea caracterelor chimice. Exemplu: suspensiile de uz intern. indiferent de cale. Procesul de divizare a substanţei solide Substanţa solidă insolubilă sau puţin solubilă reprezintă faza internă. totuşi acestea vor sedimenta rapid. • realizarea caracterelor subiective ale suspensiei. decât în prezenţa unor lichide cu viscozitate mică. interne în faza lichidă externă. pentru a asigura administrarea medicamentului în doze exacte. dar particulele suspendate se vor depune mult mai încet. suspensia trebuie să fie stabilă din punct de vedere fizico-chimic şi microbiologic (rezistentă la atacul microorganismelor). să aibă miros şi culoare atractive şi gust agreabil (îmbunătăţirea complianţei). forma şi aria suprafeţei particulelor solide. mărimea. proces care are loc în principal în două etape : • un proces de divizare.

în faza externă. care menţin cristalele sub formă aglomerată. Aspectul cristalin a fost clasificat pe baza formei geometrice în diferite forme : plăcuţe. numită instabilitate cinetică. cu variate proprietăţi fizice în diferite direcţii ale cristalului. sistemul disper. sub acţiunea forţei gravitaţionale şi cele două faze separă. Dar în cazul suspensiilor fluide. Instabilitatea suspensiei se manifestă pe două planuri: • tendinţa particulelor fazei solide de a sedimenta.1. cât şi la dimensiunea lor. toate cu aspect cristalin: zahăr candel. se va realiza un grad de dispersie mare şi se va micşora tensiunea interfacială. a = fără + morphe = formă). Procedeele de pulverizare vor fi descrise la tehnologia de preparare a suspensiilor.pH-ul. magnetice) în toate direcţiile şi anizotrope. dimensiunile relativ mari ale particulelor solide determină: • posibilitatea observării lor cu microscopul sau cu ochiul liber. cu formă geometrică definită. aceştia pot produce sau nu modificări în aspectul cristalin. forma meta-stabilă. deci cu o biodisponibilitate mai mare decât forma cristalină. se va ţine seama de următorii factori: • descompunerea substanţei. ace.adăugarea altor substanţe. • particulele solide nu difuzează. cu structură regulată. 5. cât şi factori ca: . granulat şi pulbere. • cristaline (gr. • proprietăţile cinetice şi optice . Structura cristalină a substanţei solide poate fi influenţată de diferiţi factori. 5.1. Substanţele cristaline formulate ca suspensii prezintă proprietăţi fizice variate.1.2. prin micşorarea rezervei de energie superficială liberă. care are ca urmare sedimentarea substanţei solide. tot lichidă: AF=y•AS Prin suspendarea acestor particule solide şi amestecarea lor cu mediul de dispersie lichid. stabilitatea fizică. în condiţii controlate. prin utilizarea unui surfactant şi prin fenomenul de umectare a particulelor solide. Divizarea avansată. în procesul de formulare a unei suspensii stabile în vehiculul prescris. încât suprafaţa de contact cu mediul de dispersie să scadă. de la o substanţă la alta. Aspectul cristalin sau amorf prezintă o deosebit de mare importanţă în procesele de pulverizare. La suprafaţa particulelor solide există forţe de atracţie slabe. zaharoza se poate prezenta în mai multe sorturi comerciale.densitatea. mai puţin stabilă din punct de vedere termodinamic. Exemplu. de tip Van der Waals. deci suspensiile nu vor prezenta mişcare browniană şi nici presiune osmotică. cristalele pot fi izotrope (care prezintă aceleaşi proprietăţi fizice (optice. ce presupune absenţa totală a sedimentării particulelor solide nu este posibilă. o stabilitate ideală din punct de vedere fizic. sistemul manifestând tendinţa de a trece spontan într-o formă stabilă.:. se efectuează prin: • diferite procedee de pulverizare în mediu uscat sau umed. • proprietăţile electrice. . a substanţei solide. intervin următoarele proprietăţi ale celor două faze: • proprietăţile structurale şi dimensionale ale substanţei solide. prisme etc. . krystalos = gheaţă). pentru a obţine o valoare redusă a lui F. dar cu o solubilitate mai mare în apă. electrice. dar fiecare se dizolvă în apă cu viteză diferită. Această stare este reversibilă. mărginită de suprafeţe plane . sedimentare.în plus. . (cimentare). • instabilitatea formei farmaceutice. respectiv prin tendinţa de reunire a particulelor solide. Astfel. sistemul dispers capătă o energie liberă superficială mare şi devine instabil. cu forma geometrică identică. Procesul de stabilizare a suspensiei Micşorarea particulelor prin pulverizare conduce la creşterea suprafeţei totale a particulelor şi deci la creşterea energiei libere superficiale (F) a acestora. bucăţi. din punct de vedere termodinamic. deoarece substanţa solidă va sedimenta treptat. insolubile. datorită influenţei aspectului cristalin diferit. Ţinând seama de aceste considerente. lichide în picături cât mai mici. dacă densităţile celor două faze nu sunt suficient de apropiate şi dacă viscozitatea mediului nu este mare . la gradul de dispersie cerut. forma geometrică a particulelor solide. devenind neomogen. aspectul. redispersare. • proprietăţile reologice. . urmat apoi de amestecarea şi suspendarea în mediul de dispersie lichid. Particulele de substanţă solidă utilizate la prepararea suspensiilor pot fi: • amorfe (gr. • procedee de precipitare (condensare) a unei soluţii apoase a substanţei cu un solvent organic miscibil cu apa. Proprietăţi structurale şi dimensionale Aceste proprietăţi se referă atât la structura.gravitaţia. fenomen întâlnit şi în cazul emulsiilor. la dispersarea fazei interne. Forţele de atracţie interparticulare care se opun dispersării pot fi micşorate sau anihilate temporar prin folosirea de diferite procedee de preparare şi stabilizare a suspensiilor. procesul de dispersare a substanţei solide va consta iniţial din divizarea avansată a fazei interne. aspectul suspensiei.2. • proprietăţile interfaciale solid/lichid . Dacă nu există nici o modificare în aspectul cristalin.

Polimorfismul substanţelor şi influenţa lui asupra bio-disponibilităţii a fost descris învoi. Astfel. 3 p! = densitatea particulei solide (g-cnr ). Cea mai eficientă metodă de a produce particule cu o mărime optimă este pulverizarea.3. mai accentuată decât cele scăzute. • distribuirea mărimii. Proprietăţile particulelor solide care afectează în măsură mai mare formularea suspensiilor sunt: • dimensiunea (mărimea) medie . • gustul şi textura suspensiei. STOKES. prednisolonul. 1. 4. • Deşi o micşorare a particulei favorizează suspendarea. proprietăţi de curgere. v= . în forma stabilă. Viteza de trecere din forma metastabilă Informa polimorfă stabilă poate fi mai mare sau mai mică. Timpul de păstrare. foarte importante sunt două fenomene : • solvatarea şi • polimorfismul (prezenţa uneia sau a mai multor forme cristaline şi/sau amorfe). De asemenea. care se manifestă prin diferite fenomene ca: agregarea. • întărirea (cimentarea) sedimentului. în suspensie. este posibilă folosirea formei metastabile. Pentru majoritatea substanţelor. deoarece poate produce: • creşterea cristalelor. chimice şi biologice: • uniformitatea suspensiei. prin creşterea dimensiunii particulelor. care vor influenţa solubilitatea şi stabilitatea acesteia. pct. v = viteza de sedimentare a particulelor solide (în cms-1). 4. Dacă există o modificare a aspectului cristalin. Multe substanţe solide pot fi fabricate în forma polimorfă dorită. sulfatiazolul. r = raza particulei (sferei) (în cm). cloramfenicolul. primul lucru care se urmăreşte înainte de formularea unei suspensii este să se verifice dacă substanţa solidă care urmează să fie suspendată prezintă gradul de diviziune adecvat. dintre acestea doar o formă este stabilă în mediul apos . separare şi sedimentare. Dar utilizarea formelor polimorfe metastabile trebuie să fie evitată în mod obligatoriu. în general.3. acetatul de hidrocortizon se află în patru stări polimorfe. • viteza de sedimentare. Substanţele active pot prezenta reacţii adverse. polimorfii au fost mult studiaţi. temperaturile înalte induc o instabilitate chimică. atunci când viteza de conversie este foarte lentă. o formă polimorfă poate fi schimbată reversibil cu alta. Efectul temperaturii depinde de intervalul de timp în care au loc modificările . De exemplu. rezultând o capacitate de umectare slabă şi aglomerarea în suspensie. de exemplu.• modificarea pH-ului. Tranziţia de la o formă structurală la alta se poate obţine prin fluctuaţii de temperatură . De aceea. • reducerea stabilităţii fizice . comportare la compactare şi viteză de absorbţie. astfel sunt: cortizonul. • suprafaţa specifică. Controlul mărimii particulelor este direct relatat la proprietăţile de curgere. prin utilizarea de solvenţi adecvaţi pentru recristalizare şi o viteză de răcire potrivită. poate forma mai rapid sau mai lent un hidrat. 3 p2 = densitatea fazei lichide (g-cnr ). la fel şi prednisolonul. reducerea mărimii conduce la creşterea ariei suprafeţei. Polimorfismul poate expune diferite proprietăţi fizice: solubilitate. în timp. energia liberă superficială modificarea gradului de dispersie. • tranziţii ale cristalului care îşi poate modifica proprietăţile fizico-chimice şi terapeutice. stabilitatea în stare solidă sau în mediu lichid. Importanţa acestui factor rezultă din ecuaţia lui G. prin suspendarea în apă a hidrocortizonului are loc transformarea dintr-o formă cristalină în alta. Relaţia între mărimea particulei şi aria suprafeţei acesteia este inversă. 9n. Deşi o substanţă poate exista în mai multe forme polimorfe. dizolvare. • stabilitatea chimică. numai una din aceste forme este stabilă din punct de vedere termodinamic şi formele instabile (metastabile) trec. influenţa asupra solubilităţii substanţelor solide suspendate şi fenomenul de recristalizare. dimensiunea sau mărimea particulelor este o indicaţie a gradului de dispersie a fazei solide şi influenţează multe proprietăţi fizice. substanţele organice cristaline se pot afla în mai multe forme polimorfe şi suferă transformări polimorfe atunci când vin în contact cu mediul de dispersie lichid. O substanţă solidă anhidră.1. deoarece produşii de descompunere determină modificări ale pH-ului. înainte de introducerea în mediul de dispersie. • efectul temperaturii. cap. ceea ce se manifestă printr-o creştere rapidă a dimensiunii cristalelor şi prin aglomerarea lor. creşterea cristalelor sau întărirea sedimentului a pulberii micronizate duce la o arie mare a suprafeţei. numită instabilitate agregativa. • eficacitatea terapeutică. mediul lichid utilizat pentru cristalizare. viteza de răcire sunt factor importanţi ce intervin în procesul de cristalizare şi determină polimorfismul. Dintre acestea. care exprimă viteza de sedimentare a particulei solide dintr-o suspensie: 2r2(Pl-p2) g. cu modificarea mărimii particulelor. • reducerea biodisponibilităţii.în care.

pe piele şi mucoase 2. • iar dacă particulele solide din suspensie au dimensiuni de 10 pm şi peste această valoare. acelea care se desfăşoară în condiţii speciale de precipitare sau care utilizează mori coloidale sau cu flux de aer. Reducerea dimensiunii particulelor produce o creştere a suprafeţei specifice. mărimea particulelor solide ale unei substanţe active poate fi mică. având un domeniu îngust de mărime a particulelor solide. formei (habitus-ul) externe a particulelor solide şi suprafeţelor cristalografice. în pm Forma farmaceutică 1. va conduce de asemenea. mai ales dacă forma cristalelor este aciculară. cristalele mici vor deveni chiar mai mici. Suspensii injectabile Diametrul particulelor (pm) 90 % ce 50 25 25 10 % cel mult 180 100 50 50 ecvent 40 pm Pentru formele farmaceutice de la 1-4 sunt prevăzute diametrele respective ale particulelor în FR X. care participă la construcţia particulelor suspendabile. • când particulele solide au formă aciculară. Acest proces apare ca urmare a faptului că solubilitatea substanţei medicamentoase poate creşte. . cu dimensiuni sub 5 pm. Structura cristalină sau amorfă a unei substanţe active administrate sub formă de suspensie influenţează mult viteza de absorbţie fiziologică. Chiar dacă iniţial. care separă în timp mai lent sau mai rapid. palmitatul de cloramfenicol este activ „in vivo" numai după hidroliza enzimatică. FR X prevede aducerea substanţei solide la gradul de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare. în starea stabilă mai puţin solubilă şi precipitarea ei ulterioară. Transformarea formei metastabile dintr-o suspensie. în cazul unei suspensii cu substanţe medicamentoase de diferite mărimi (polidispersie). esterul nu este hidrolizat. de tip suspensie. Unguente oftalmice de tip suspensie 5.g = acceleraţia gravitaţională (980 cm s~2). Acesta se obţine separând fracţiunile de pulbere prin cernere. vor prezenta o solubilitate mai mare decât cele mari. viteza de sedimentare fiind direct proporţională cu pătratul razei particulei şi anume: cu cât particulele solide au dimensiuni mai mici. Variatele forme polimorfe ale unei substanţe pot avea so-lubilităţi diferite. De exemplu. De asemenea. esterul va fi hidrolizat doar parţial . cu diametrul sub 1 pm. de exemplu. cu atât sedimentarea se va produce într-un timp mai lung. Diametrul particulelor suspendate din diferite forme farmaceutice. Se constată că dimensiunea particulei solide este un factor esenţial în asigurarea stabilităţii suspensiei. Unguente de tip suspensie 3. diametrul mediu al fazei solide este cuprins între 1 şi 50 pm. Probleme speciale în tehnologia suspensiilor pot apărea datorită mărimii particulelor şi distribuţiei mărimii acestora în faza internă. aceasta are ca urmare o creştere a capacităţii substanţei solide de a adsorbi lichidele şi gazele (tabelul 4). în timpul păstrării apare întotdeauna un grad de creştere a cristalelor. diferitele sorturi de cristale au acţiune variată: • dacă se prezintă în particule solide. fenomenul este un caz particular. Dimensiunea particulelor poate varia atât în funcţie de forma farmaceutică. ele pot determina formarea sau nu a unui amestec omogen. mai ales dacă există şi fluctuaţii ale temperaturii. r| = viscozitatea (Pa-s). care conţine substanţe medicamentoase solide. viteza de sedimentare a unor particule suspendate poate fi întârziată prin reducerea dimensiunii lor. la prepararea suspensiei. precum şi structurii. dar la răcire substanţa va cristaliza . Un domeniu particular al mărimii particulelor poate fi ales în mod deliberat de către formulator pentru a controla viteza de cedare a substanţei active şi deci biodisponibi-litatea ei. paracetamol. Ca urmare. Tabelul 3. starea metastabilă fiind cea mai solubilă. Uşurinţa la administrare a unei suspensii parenterale poate depinde de mărimea şi forma particulelor solide şi este foarte posibil să se producă o blocare a acului seringii. în timp ce diametrul particulelor mari va înregistra o creştere şi din această cauză este mult mai avantajos să se utilizeze o substanţă sau mai multe substanţe suspendate. particulele mici (1 pm) pot fi obţinute numai prin intermediul unor tehnologii speciale. pe parcurs. Suspensii oftalmice 4. la modificări ale mărimii particulelor. cea 45 % . Suspensii administrate pe căile: orală. ca de exemplu. în loc să fie izodiametrică. cât şi de calea de administrare (tabelul 3). hidroliza va fi de 100% . sub formă de plăcuţe cu o mărime de 6 pm. cristalele foarte mici. cu creşterea temperaturii. Pentru majoritatea suspensiilor lichide. Astfel. pentru suspensiile injectabile nu se indică mărimea particulelor. Particulele solide mai mari de 5 pm în diametru vor transmite o textură nisipoasă (rugoasă) produsului şi astfel pot produce iritaţii în caz de injectare sau de utilizare în ochi (colir). care sunt laborioase şi costisitoare. întâlnit la substanţe mai puţin solubile.

plăcuţe. caracteristici insuficiente de curgere. apropiindu-se cu atât mai mult de unitate. se aglomerează în flocoane. Ideală este forma sferică a particulelor solide sau cât mai apropiată de aceasta. O pulbere care are un unghi de repaus mic va curge uşor. însă datorită diferenţei de densitate a celor două faze apar fenomenele de flotare sau sedimentare. . deci are o fluiditate bună şi facilitează amestecul. care sunt utilizate pentru acţiunea lor antiinflamatoare şi care sunt administrate pe cale topică. care duc la formarea unui volum de sedimentare mare sau uneori nu mai sedimentează deloc. fluiditatea şi facilitatea de redispersare a particulelor sedimentate. realizându-se o dispersie omogenă în vehiculul lichid. Neregularitatea formei particulelor solide se poate aprecia cu ajutorul unui indice care variază între 0-1. De asemenea. pentru ca ele să se menţină în suspensie. cu cât particula este mai sferică (tabelul 5). prin umplerea spaţiului dintre ele.Această proprietate poate fi folosită pentru formularea suspensiilor constituite din pulberi adsorbante. în formularea suspensiilor se va ţine seama de densitatea şi fluiditatea pulberii de substanţă solidă. forma particulelor afectează proprietăţile reologice ale suspensiilor. proprietăţile de curgere a pulberii. Faza dispersată internă trebuie să conţină particule solide de aceeaşi formă. Particulele anizodimensionale au formă de ace. ca atare. Pulberile care au o densitate mică şi prezintă sarcini electrice (statice) au un unghi de repaus mare şi.