Colecţie coordonată de prof. dr.

Dan Grigoiescu Coperta şi grafica: Anamaria Smigelschi

EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ în româneşte de VIRGINIA ŞERBANESCU şi AL. DIMA

EDITURA MONDERO Bucureşti, 1996 © Editura Mondero, 1996 ISBN 973-97034-8-8

CUVÂNT ÎNAINTE Cu peste un mileniu şi jumătate înainte de a fi fost create poemele homerice, pe vremea când apele Tigrului şi Eufratului nu se împreunaseră încă - pentru ca într-o singură albie, cea a Shat-El-Arab-ului, să se verse în Golful Persic - în Mesopotamia, «ţara dintre cele două fluvii», scribii scrijeleau pe plăci de cărămidă arsă, în ciudata lor scriere cuneiformă, cea dintâi epopee a lumii. Mai veche decât Iliada şi Odiseea, mai veche decât Biblia, epopeea care cântă vitejiile şi suferinţele lui Ghilgameş, legendarul rege al Urukului, avea să-şi ia locul de cinste - orânduită în douăsprezece tablete numerotate cu grijă - în faimoasa bibliotecă a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, în cel dintâi veac înaintea erei noastre. Ea constituia pentru Asia Occidentală ceea ce aveau să fie poemele homerice pentru Grecia celui dintâi mileniu înaintea erei noastre şi, de pildă, Cântecul luiRoland'pentru Franţa celui de-al Xll-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenţă a bravurii poporului său. Poemul nu-şi datoreşte însă valoarea universală numai vechimii, ci mai cu seamă deosebitelor sale merite care privesc deopotrivă calitatea şi caracterul operei. Amestec de întâmplări minunate, de multe ori

dramatice, cu profunde învăţături morale, el ne înfăţişează pe cel dintâi erou tragic al tuturor timpurilor. Este, desigur, aceasta una din explicaţiile faptului că o poveste ale cărei izvoare se pierd în negura celui de-al treilea mileniu înaintea erei noastre are atât farmec şi atâta prospeţime, încât să poată fi citită - cu susţinut interes - până în zilele noastre, adică aproape cinci mii de ani după epoca creării ei. Puternice şi neclintite au trecut dincolo de vreme înfruntându-i istoria cu trufia trăiniciei lor - piramidele Egiptului, dar ele erau durate în piatră şi meşteşugit înfipte în scoarţa pământului. Care să fie taina neasemuitei vrăji ce a hărăzit atât freamăt de viaţă cântecului făurit cui aproape cinci mii de ani în urmă, pentru a fi străbătut până la noi, păstrându-şi| neatinsă frumuseţea? Iată ce ne vom strădui să pătrundem şi să lămurim, răscolind: adâncurile istoriei ca şi pe cele ale literaturii, aşa cum arheologii au răzbătut prin negura ce-nvăluia începuturile civilizaţiei omeneşti, săpând şi răscolind" ascunsele straturi ale pământului. însemnatele descoperiri scoase la iveală dej săpăturile întreprinse în Egipt la începutul veacului trecut au incitat setea de cunoaştere a savanţilor, care şi-au îndreptat privirile şi spre răsărit. La fel cu hieroglifele, a căror cheie fusese găsită mai înainte, descifrarea scrierii cuneiforme putea da la iveală comori de frumuseţi nebănuite, aşa cum s-a şi întâmplat.

H. ultima capitală a Asiriei. pe locul vechii capitale hittite. Ea reflectă interesanta epocă de tranziţie de la orânduirea comunei primitive la cea sclavagistă. epocă ce s-a .. pe care o constituie. G. S. cele de la Khorsabad. Arno Poebel. în Asia Mică. Lucrarea nu e lipsită deloc de un cert substrat istoric. hurriţi. Thorkild Jacobsen. Henri de Genouillac. Struve. cu tot nimbul legendar ce-o înconjoară. fără îndoială. elamiţi şi cananeeni . Germania şi Uniunea Sovietică -cităm pe Francois Thureau-Dangin. au scos la lumină tablete şi frânturi ale feluritelor versiuni ale poemului lui Ghilgameş. I. Nippur şi tell-ul (valul de pământ) de la Boghaz-Keui. Benno Lansberger.sumerieni. «Epopeea lui Ghilgameş». Tiumenev . ea este pe drept cuvânt una dintre primele capodopere ale literaturii universale. M. Stephen Langdon. W. din fertila câmpie ce se întinde între Tigru şi Eufrat. N. akkadieni. Smith. V. V. Anglia. Krammer. A. Radau. Edward Chiera. I. hittiţi. Săpăturile de pe locurile unde se ridica odinioară cetatea Ninive. de pe colina de la Kuyundjick. Adam Falkenstein.au pornit să caute şi să studieze rămăşiţele vechii şi însemnatei civilizaţii asiro-babiloniene. King. Diakonov. Anton Deimel.Savanţi din Franţa.s-a închegat opera cea mai de seamă a geniului semitic. Din diversele poeme şi balade scrise în dialectele şi graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat în Mesopotamia . L. America. Lebn Legrain. Gadd. Prin vigoarea şi autenticitatea eternului omenesc pe care-l oglindeşte.

dată fiind tendinţa ei general-fantastică. în istorie apărând . în timp ce mai stăruie.scrierea ca mijloc de comunicare.n. când a început procesul de diferenţiere socială prin dezvoltarea forţelor de producţie. «îngrămădeşte asupra lor corvezi».e. semenilor săi. pe bază pictografică. îi trezeşte când vrea «în sunetul tobei». le mai primeşte .penam prima dată . Lucrarea ni-l reprezintă pe Ghilgameş ca rege. epoca în care viaţa culturală începe a se dezvolta mai viu. «îi chinuie fără încetare». deşi nu într-un mod limpede. El îi sileşte să construiască zidurile cetăţii. cetatea Urukului în care se desfăşoară acţiunea a existat realmente. până la tiranie. Epopeea lui Ghilgameş oglindeşte cu fidelitate tocmai perioada de care vorbim. vitejie şi înţelepciune. evoluând apoi spre cea ideografică. în acelaşi timp. căci zidurile i-au fost dezgropate de sub cele ale oraşului Warka de astăzi. E. sclavagiste.desfăşurat în tot cursul mileniilor IV şi III î.Ghilgameş s-a diferenţiat prin forţă. «întinde mreji pentru a prinde .ceea ce indică stadiul patriarhal al orânduirii sclavagiste a timpului . E o perioadă în care se tinde hotărât către noile relaţii. Deşi încă legat de obştea din care a purces şi ale cărei sfaturi. aşa cum ni se spune în epopee. şi vechile relaţii. Ghilgameş însuşi e un rege care a trăit efectiv. prin Adunarea Bătrânilor. şi a ajuns să se impună. în Egipt şi Mesopotamia. tot aşa după cum relaţiile sociale pe care le întâlnim în epopee sunt cele ale momentului istoric mai sus pomenit. destul de puternice.

Enkidu şi Infernul». Din cele 3. Epopeea cuprinde.oamenii» trebuincioşi nevoilor sale şi ale Cetăţii. Din mănunchiul de tablete care fac din această epopee un tot închegat cea de-a douăsprezecea are un caracter distinct. şi anume: «Ghilgameş şi Ţara celor vii». «Ghilgameş şi Agga din Kiş şi «Ghilgameş. căci Ghilgameş «ţine în mâinile sale întreaga putere a Urukului» şi zeii «i-au hărăzit să domnească asupra popoarelor». nu văd altă scăpare decât să înalţe rugăciuni către zei. Cine să fi fost necunoscutul poet babilonian care a cules cântecele acestea. căci asemeni multor dintre cei care au dăltui nemuritoarele frumuseţi ale antichităţii. aşadar. femei şi neveste după bunul său plac. aşteptând ocrotirea lor. dintre care până la noi au mai ajuns şase. şi-şi alege fete. că ea . prin urmare. neîndoioase informaţii documentare cu privire la epoca respectivă. frământându-le cu propria sa imaginaţie. desigur în limitele genului literar pe care-l reprezintă. el nu şi-a semnat opera. Ne aflăm. « Potopul». Opera babiloniană s-a uifiripat din vechi poeme şi balade sumeriene. la începuturile asupririi sociale şi bieţii oameni. aproape certitudine. nu ne-a mai rămas decât abia jumătate. pe cale de a deveni robi. le-a dat chipul epopeii ce-a fost găsită în biblioteca lui Assurbanipal? Iată ce nu vom şti probabil niciodată.600 de versuri pe care trebuie să le fi avut în forma Primitivă. S-a stabilit. «Moartea lui Ghilgameş». le-a prelucrat şi. «Ghilgameş şi Taurul Ceresc».

care în scurtă vreme ajungea pulbere. provenite din ruinele clădirilor supuse acţiunii timpului.erau siliţi să construiască numai din cărămidă arsă la soare. într-adevăr.pentru a nu cădea pradă revărsărilor Eufratului . Traducerea din 1961 a dlui Re: Labat . în felul acesta. . veac după veac. Pentru a pătrunde culoarea locală. sumerienii .a cărei transpunere alcătuieşt volumul de faţă. au răsărit vestigiile vechii cetăţi a Urukului. Urukul . cam la 220 km sud-est de Bagdad.profesor la College de France . De sub temeliile actualului oraş Warka.în lipsa pietrei . fie din cea a arşiţei verii. pentru a ne situa în atmosfera în care s-au desfăşurat păţaniile eroului din opera de care ne ocupăm. aşezată la răsăritul albiei de astăzi a Eufratului. conserva al Muzeului Luvru din Paris.era clădit pe o ridicăturâ de teren. din pricina naturii aluvionare a terenului. trebuie să cunoaştem mai întâi decorul în care se petrece acţiunea epopeii. Enkidu şi Infernul». fie din pricina umezelii iernii. Asemeni tuturor celorlalte cetăţi zidite de sumerieni. Am găsit totuşi necesar s-c înfăţişăm cititorilor români şi pe aceasta după traducerea franceză a tablete a douăsprezecea ce aparţine ediţiei din 1939 a dlui G. Contenau. aceste ridicături artificiale s-au înălţat simţitor. specialist în cercetarea literaturii asiriene.reprezintă traducerea textuală a celei de a doua părţi poemului «Ghilgameş. exclude această din urmă tabletă. pe drumul vechiului canal Satt-en-Nil. alcătuită de-a lungul vremii din straturile de cărămidă fărâmiţată.

Cam pe la jumătatea mileniului al IlI-lea. scene pastorale şi tot felul de animale. Săpăturile care au ajuns până la cele mai adânci straturi au scos la iveală urmele unor civilizaţii succesive: cea mai veche. purtând uneori şi scrijelituri. pământul . şi în care apar: scrierea cuneiformă.000 de ani î. în arhitectură apar coloane din cărămizi nearse şi jumătăţi de coloană ornamentate cu cuie de pământ ars cu capete colorate. ornamentaţii de ordin religios şi trecerea de la uneltele de piatră la cele de aramă. în care ceramica pictată e înlocuită cu una netezită. vechea cetate a Urukului ne apare ca un cerc imperfect cu o circumferinţă de 8 km şi jumătate. Urukul devine o cetate înfloritoare. în jurul lui. ruine ce au acum o înălţime de 35 m. alcătuit din zidul de pământ de odinioară.de pe lângă ceea ce j a fost odată un templu. căreia îi aparţin mormintele regale din Ur şi monumentele primei dinastii din Ur. iar sigiliile şi peceţile cilindrice au reprezentate personaje. apoi perioada Ur-Uruk. dărâmat într-un povârniş care mai are încă pe alocuri 12 m înălţime. chiar policromă. Urmează perioada numită Djemdet-Nasr în care reapare ceramica pictată. Cu 3.e. începe epoca dinastică veche. Domnia lui Ghilgameş poate fi situată pe timpul uneia dintre aceste dinastii care au domnit în Mesopotamia-de-Jos.n. Se mai văd ruinele turnului cu etaje ziggurat . numită El-Obcid.În zilele noastre. caracterizată prin ceramică pictată. construcţii şi o seamă de opere de artă. scrierea e doar imitaţia obiectelor (pictografia).

noutăţi.aflaţi în mare cinste.acestea din urmă servesc de model artiştilor mesopotamieni . Dinaintea Marii Porţi începe adevăratul freamăt al oraşului.cultivat se întinde atât de departe cât au putut să pătrundă apa prin irigaţii şi nămolul râului în uscăciunea nisipului.au ferestrele spre grădinile interioare. care era numită «pasărea-care-ouă-un-ou-pe-zi». casele . aici se judecă procesele. ba chiar şi elefanţii rătăcesc pe câmp. Ne apropiem. păsările şi fiarele sălbatice. Turmele de tauri sălbatici. printre trestiile uriaşe se strecoară bărcile de papură. Prin mlaştini mişună peştii. leul. Intrăm în cetate: răscruci mari taie uliţele. căci sunt însemne ale zeilor pământului . partea cea mai originală a arhitecturii raesopotamiene. de Poartă. De aici începe forfota cetăţii.şopârlele uriaşe. ceapă şi mai ales de nenumăraţi curmali. în pas cu caravanele de catâri şi măgari.iar porumbeii se plimbă nestingheriţi prin pieţele templelor. vulpea şi pantera.şi în sfârşit vulturii întregesc tabloul vietăţilor familiare în acele vremuri locuitorilor cetăţii. Cam în acele timpuri. Aici vine lumea să afle veşti. de bouri. bătrânii îşi ţin aici sfatul. Şerpii . Prin tufişuri şi trestii se ascund marile carnasiere: şacalul. norii de ţânţari . capre şi oi. iar .cele mai multe clădite din lemn de palmier . printre prăzile aduse de regele Tutmes I al Egiptului din expediţiile sale din Diria se numără şi găina. Pretutindeni se văd cârduri de gâşte şi raţe .de răul cărora bieţii oameni se apără cu descântece . Mulţime de păşuni adăpostesc turme de boi. bizoni şi bivoli. Grădinile sunt pline de orz.

a instrumentelor muzicale. şi palatele regelui. Pe lângă templu şerpuieşte Calea Zeilor.se încaieră pentru muşteriii care a multe ori rămân să caşte gura şi să ia aminte la povestitorii ce spun sau cânt minunatele isprăvi ale eroilor şi zeilor. când se aduc sacrificii zeilor. giuvaierurilor.regelej Ghilgameş. de băuturi fermentate şi de ber de grăsimi.). peşte şi carne . în centrul oraşului se ridică marele templu Eanna. ca de pildă sacrificarea. identificat de altfel şi în istorie. în epoca Părţilor (sec. la moartea regelui. ca stăpân absolut . Fiu al zeiţei Ninsun preoteasă a zeului-soare Şamaş . cu ziggurat-v\ alăturat. pentru a-i ţine de urât pe ceea lume.şi al unui spiriduş amestec deci de om şi zeitate . Frumuseţea darurilor depuse în aceste morminte. podoabelor de aur şi pietre scumpe. a tuturor cele ce făceau parte din curtea lui. vânzători de sandale şi stofe. cetatea va fi năpădită de cavouri. aurai olari. domnea.ne spune epopeea . II şi HI î.n. ţesători.un adevărat furnicar de oameni.acoperişurile sunt în terase sau în cupole.e. în inima oraşului ne întâmpin| silozurile de grâne şi piaţa . poeme printre care se numără şi cel viteazului Ghilgameş. Peste un astfel de furnicar de oameni şi animale care roiau în mândra cetate a Urukului. Mai târziu. ulei de susan. bogăţia veşmintelor. au îngăduit să se reconstituie obiceiurile şi credinţele lumii de atunci când luxul cel mai rafinat se împletea ci apucături sălbatice. pe care trec procesiunile în zilele marilor sărbători. Gravori.el este un primitiv în .

dovedind că adaptabilitatea la civilizaţie este un fenomen normal si rapid. să bea. are forţa şi toate instinctele unui animal . el capătă viaţă din răsuflarea zeiţei Aruru. Ca om însă. care nu e o fiinţă omenească. piept şi mâini de om. din senin. o dată. Şi totuşi.fiind în acelaşi timp plin de trufie şi bântuit de spaime. Trecerea de la starea de animalitate la cea de umanitate se realizează prin intervenţia elementului feminin. acest primitiv e înspăimântat de gândul morţii şi sufletul lui simplu cunoaşte cumplita frământare a căutării nemuririi. ci o făptură creată de zei. are capul încornorat. pe când călătorea în căutrea izvorului de viaţă veşnică.adevăratul înţeles al cuvântului: iute la mânie. de pildă. a căror putere supranaturală călăuzea fără primejdii pe acei ce străbăteau apele morţii). Crescut laolaltă cu fiarele sălbatice. Ghilgameş îşi dă seama de zădărnicia faimei pe care i-au adus-o minunatele isprăvi de vitejie ce le-a săvârşit şi pleacă să cutreiere pământul pentru a găsi taina nemuririi. Caracteristica personajului o constituie procesul manizării lui. şi plin de lăudăroşenie (se înfurie. Femeia este cea care îi ascute inteligenţa şi puterea percepere şi. Plămădit din lut. deşi acum fiarele nu-l mai recunosc şi fug de el. Enkidu învaţă repede cum să mănânce. va trebui . iar restul trupului de taur . şi sfarmă în ţăndări nişte statui de piatră. Alături de Ghilgameş apare figura interesantă a lui Enkidu.în vechile reprezentări. gata oricând de luptă. să se spele şi să se înveşmânte.

putem să ne întrebăm dacă Humbaba nu e cumva chiar întruparea unui vulcan. să fie oare o explicaţie a faptului că Humbaba este «răul care nu-i este pe plac lui Şamaş». Un alt personaj al epopeii. după presupunerile unor cercetători. al căpcăunului care trebuie nimicit de puterea eroului .întrupare a vitejiei şi a binelui. şi omul oraşului .să plătească cu moartea îndrăzneala de a se fi măsurat cu divinitatea. Lăcaşul său de taină rămâne necunoscut: el poate fi tot atât de bine. Fiindcă poetul subliniază apoi că «gura lui e însuşi Focul» şi «răsuflarea-i moarte aduce». Libanul sau Cappadocia în Asia Mică. Aceasta din urmă îmbracă mai degrabă un caracter simbolic. Groaza pe care o simt acei care locuiesc printre nisipuri şi palmierii din pustiu faţă de nesfârşitul întuneric din inima pădurilor dese. stăpânul luminii? Humbaba este într-un fel îndepărtatul strămoş al zmeului din basmele noastre. Nici un act de agresiune din partea sa nu vine să justifice spaima pe care o insuflă şi nici motivul pentru care e provocat la luptă. . Elamul. este de fapt personificarea duhului pădurii.înfricoşătorul paznic al Pădurii Cedrilor. uriaşul Humbaba denumit în unele texte şi Huwawa . alţii un demon. ilustrând astfel unul din aspectele religiei animiste a sumerienilor.a cărui civilizaţie se mândreşte cu folosirea armelor de fier şi de aur. Şi lui i se spune «divinul Humbaba» fiindcă unii vedeau în el un zeu. zeul-soare. fiind o măsurare de puteri între omul pădurii -sălbaticul cu arme de piatră.

* Curtezana este un personaj episodic al epopeii. mai bună şi mai frumoasă.corăbierul lui Utanapiştim. dându-l în seami lui Urşanabi . Uta-napiştim. we vin să îmblânzească atmosfera de furtună şi zăngănit de arme. este întruchiparea eternului feminin.Uta-napiştirn. îl ajută. hangiţa Siduri locuieşte pe-ndepărtatul mal al mării.pentru care Siria era renumită în antichitate vinuri pritocite în teasc de aur. cum îl găsSn numit uneori. Siduri nu-i însă simplă crâşmăriţă: înţelegând că se petrece ceva în sufletul rătăcitorului Ghilgameş. «CelPrea-înţelept». E bogată şi are casa ei. Printre asprele figuri bărbăteşti ale epopeii. Poate de aceea unele texte numesc «divina Siduri». E de asemenea milostivi fiindcă neputând să înfrângă îndărătnicia eroului. funcţie socială . iată că se ivesc şi două chipuri de femei. trebuie să fi avut deosebite însuşiri.cel din urmă rege dinaintea Potopului. Se ocupă de comerţul cu vinuri . şi pe el l-a hărăzit sămânţă din care să răsară lumea cea nouă. care a domnit la Şuruppak este adevăratul Noe babilonian. Ea face parte dintr-o bizară castă a acelor vremi: aceea a prostituatelor în serviciul templelor. al cărei farmec umanizează pornirile sălbatice ale bărbatului. fiul lui Ubar-Tutu . şi ştiind multe despre cele pământeşti dar şi despre cele veşnica îl sfătuieşte să se bucure de viaţă cât trăieşte.3 Cea dintâi. de vreme ce zeul Ea a hotărât să facă din el singurul supravieţuitor al cataclismului ce avea să înece toată omenirea.

în măreţul templu Eanna («Casa Cerului»). ca să strângă banii trebuincioşi pentru ridicarea piramidei tatălui său. cerând la nevoie sprijinul zeilor celor mari. tălmăceşte visele şi călăuzeşte cu grijă paşii celor doi viteji. Tradiţia vrea ca însăşi fiica faraonului Keops să se fi prostituat. Cosmogonia chaldeau ne învaţă că <<zeii au creat omenirea pentru ca să trăiască într-o casă care să 1 umple inimile de bucurie». Zeiţă a fertilităţii. se ceartă. sa simt depăşiţi şi se sperie. sunt pătimaşi. de pildă. figură de seamă a epopeii. ale un zei mult mai accesibili decât vor fi aceia ai grecilor. a fecundităţii şi a dragostei. chiar nedrepţi şi vicleni şi nu lipsiţi de slăbiciuni. Şamaş. Nergal. în templele ce le sunt închinate. zeiţa Ninsun. . se bucură. dar în faţa furiei cu care s-au pornit apele. Enlil. dar. Bună. se sfătuiesc între ei. parte din ei. Una dintre cele mai importante divinităţi ale Panteonului mesopotamian este desigur zeiţa Iştar (înarma la sumerieni).recunoscută şi ocrotită în oarecare măsură de legi şi pe care adesea o îndeplineau chiar fiicele de nobili. Ea trăieşte chiar în Uruk. iau partea unora dintre eroi sau sunt împotriva lor. mama lui Ghilgameş. O trăsătură interesantă şi demnă de notat este reacţia lor în urma Potopului. Ea. Ei l-au dezlănţuit. Pe lângă toate aceste personaje centrale apar chipurile zeilor. Zeii sumerieni nu se mulţumesc numai să su amestece în treburile muritorilor. stau chiar printre aceştia pe pământ. înţeleaptă şi atoateştiutoare.

Ce-l va putea ajuta să ajungă la înţelegerea vieţii. i dornic de a-i desluşi înspăimântătoarea taină şi de a găsi un mijloc să o biruie .descoperind astfel cheia ce deschide poarta nemuririi acţiunea epopeii nu reuşeşte să fie până la urmă decât o teribilă dovadă a zădărniciei acestei căutări. monstrul care nimiceşte totul în calea lui. stăpânit de teama morţii. căci numai ea poate îndulci relaţiile dintre oameni. făptura creată după chipul şi asemănarea eroului principal. Sonoritatea însăşi şi plasticitatea sugerată de epitetele alăturate numelor tuturor acestor eroi contribuie. dimpreună cu zeii. devenind asemenea celor ce au lepădat haina sălbăticiei? De bună seamă numai dragostea.«doamnă a bătăliilor» şi «stăpână a luptelor». Iştar este Venera ţinuturilor asiatice. Născută din eterna frământare a omului. nu e la început decât un sălbatic. Locuitorii Urukului. că pentru îmblânzirea firii lui Ghilgameş nu se află decât un singur leac: prietenia. . Femeia. ea nu se lasă până ce zeul Anu-tatăl nu va plăsmui Taurul ce trebuie să coboare pe pământ şi să-l ucidă pe acel care a îndrăznit s-o înfrunte. Taurul Ceresc este o altă făptură fabuloasă a epopeii. au socotit. năpăstuiţi de asuprirea despotică a lui Ghilgameş. de asemenea. e asemuitor balaurului cu şapte capete din basmele noastre. Puternică şi răzbunătoare atunci când dragostea ei nu este împărtăşită. la caracterizarea lor. Dar făptura menită să împlinească acest rol.

ci înseamnă abia începutul unor noi frământări. Ca să mai poată cunoaşte vreodată liniştea. îl vor ucide şi pe acesta. urmând calea Soarelui.. Şi fiindcă regele Urukului e obsedat de ideea «de a-şi dobândi faima» printr-o faptă vitejească. se pedepseşte cu moartea. singurul care îi cunoaşte taina. dar ea nu încununează acţiunea epopeii. legânduse fraţi de cruce. Dar nu Ghilgameş va muri. Ei pătrund în înfricoşata Pădure a Cedrilor şi-i omoară stăpânul. dar aici nu-i numai durerea acestei pierderi. ci mai cu seamă . Reacţia lui Ghilgameş la moartea lui Enkidu va fi teribilă: el plânge. în calea lui cere ajutor tuturor acelora pe care-i . iar când zeiţa Iştar va stârni împotriva lor Taurul Ceresc. căci el e carne din carnea zeilor. peste ape şi văi. Ghilgameş a ajuns să dobândească faima atât de mult visată. aşa cum voinicii folclorului nostru se întovărăşeau. trecând peste munţi. noul său prieten îl va întovărăşi în toate primejdiile. pentru a ajunge la Uta-napiştim. atunci când ea înfruntă divinitatea. va fi aceea care îl va transforma pe Enkidu şi va face dintr-un animal cu chip de om tovarăşul de lupte şi de izbânzi al celui mai caracteristic exponent al umanităţii acelor vremi. geme şi fuge în pustiu. pleacă în căutarea nemuririi. care să fie pomenită de «fiii fiilor lui». pe nebiruitul Humbaba. ci Enkidu. îndrăzneala.groaza de propriul lui sfârşit. Încăierarea dintre Ghilgameş şi Enkidu nu-i decât un mijloc de cunoaştere spre a-şi preţui reciproc forţa şi îndemânarea.chintesenţă a frumosului. a blândeţii şi a sociabilităţii.

veşnică. hangiţei Siduri. Ele alcătuiesc puntea care leagă pe om de divinitate. fiindcă din umbră te pândeşte întotdeauna cineva dornic să ţi-o smulgă. Acţiunea e presărată apoi cu povestirea viselor celor doi eroi principali. ci .se strecoară şi-i fură ultima nădejde de a învinge moartea. aşa cum cere legea tuturor muritorilor. în definitiv. care-şi are acum lăcaşul în Infern. Ghilgameş va mai căuta să ispitească duhul lui Enkidu. Un văl de melancolie se lasă peste sfârşitul epopeii. supravieţuitor al Potopului că strădania i-a fost de prisos. să ştie cel puţin ce se întâmplă dincolo de pragul vieţii. lui Urşanabi-corăbierul. Dar ce folos? Nici când ai atins cu mâna ta ţinta mult râvnită nu te poţi bucura de izbândă. Şarpele . dar nu află mare lucru. mijlocul de comunicare cu zeii.simbol al perfidiei . Uta-napiştim se-ndură să-i mai încredinţeze o taină: să-ncerce Ghilgameş să smulgă de pe fundul apei buruiana care dă tinereţea. La capătul drumului. Ghilgameş va afla de la străbunul. căruia spaima sfârşitului nu-i dă astâmpăr.întâlneşte! Oamenilor-Scorpii. Şi pe această ultimă ispravă regele rătăcitor. istovit. Visele nu constituie un procedeu artificial al epopeii. decât un răspuns chinului uman de totdeauna: resemnarea. o va duce până la capăt. fiindcă nimănui nu-r va mai fi dat să capete nemurirea Dar prea mult a pătimit Ghilgameş şi truda' lui merită o răsplată. Eroul se întoarce în Urukul-cel-împrejmuit să îmbătrânească şi să-şi dea sfârşitul. care nu dă.

Opera anonimă şi colectivă a mai multor veacuri. Descrierea meterezelor cetăţii. iar mitologia astrală a M sopotamiei cheia însăşi a civilizaţiei (la temelia literaturii şi a religiei lor stă concepţia că orice întâmplare de pe pământ e de mai înainte prefigurată în cer). fiindcă pentru asirobabilonieni ele constituie I o realitate. poemul lui Ghilgameş a fost socotit un mit al soarelui. într-adevăr. a străbaterii întunericului cumplit prevestit de Oamenii-Scorpii. epopeea lui rhil«ame§ n-a dăinuit numai fiindcă răspundea unei necesităţi populare.în care elementele naturii vin în ajutorul eroilor . potrivit «panbabilonismului». de o plasticitate viguroasă pentru o operă zămislită în această îndepărtată epocă a istoriei.toate acestea au o putere descriptivă şi dramatică cu adevărat măreaţă.după credinţa mesopotamiană. De altfel. a frumuseţilor ădurii de cedri. ca şi episodul uciderii lui. numărul tabletelor echivalează cu cel al lunilor anului.se ţes firesc în urzeala acţiunii. tragica desfăşurare a Potopului . iar cela şapte pâini pe care le pregăteşte soţia lui Uta-napiştim pentru drum eroului coincid cu cele şapte vârste ale vieţii . Valoarea artistică a operei se datorează . a grădinii minunate unde cresc arbori cu flori şi fructe de pietre nestemate sunt tablouri puternic evocatoare. Povestirea luptei cu Humbaba . ci şi d torită valorii ei artistice. a trecerii apelor morţii şi. care consideră Babilonul cea mai de seamă şcoală a umanităţii.a urgiilor pe care le dezlănţuie Taurul coborât din cer. în sfârşit.

apoi . ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos mirositoare. Irragal smulse bârnele stăvilarelor cereşti.stilului unitar. Temeliile ţării se sfărmară ca un vas. Anunnakii învârteau torţe deasupra capului şi cu flăcările lor dădeau foc ţării! înspăimântătoarea amorţeală a lui Adad cuprinse cu încetul cerurile şipreschimbă-n beznă tot ce era lumină. dinlăuntru! căreia Adadnu înceta să bubuie. şi pomi Ninurta. ca de pildă cel ilustrat prin următorul fragment de la începutul celei de a cincea tablete: "Pe povârnişul Muntelui. cedrii îşi înalţă ramurile îmbelşugate.în bună parte . iată că din adâncurile cerului s-a ivit o pâclă neagră." . la a cărui poruncă se sparse cu zgomot şi se rostogoli zidul de apă al oceanului." "Şase zile şi şapte nopţi a bătut vântul. de o fermecătoare simplicitate." Sau prin puternica descriere a dezlănţuirii Potopului: "Când se iviră ceh dintâi licăriri ale zorilor. Acolo se împletesc măceşii. plăcutăe umbra şi plină de miresme. Dintâi se a van tară zeii Sullat şi Haniş. crainicii divini se avântară peste munţi şi câmpii. acolo se încâlceşte pădurea. potopul vijelios a culcat totul la pământ.

spuse însă de personaje diferite. Revenirea anumitor pasaje. printr-o perpetuă! tendinţă spre concret. ca în incantaţii.Ce zguduitor tablou s-ar putea aşterne cu astfel de imagini pe o pânză wiaşă de către penelul unul mare meşter! Repetarea în manieră arhaică a epitetelor. "divinul Ghilgameş" sau "Enl cel Viteaz". gard de trestie. stilul epopeii se caracterizează. perete subţire. înţeleaptă". ca în creaţia primitivă. ca ademenirea lui Enkidu de către curtezană. ci şi trăsături de caracter sau sentimente. sau] înşiruirea succesivelor iubiri ale zeiţei Iştar. ia aminte!" toate acestea creează un ritm interior poemului sumci. perete subţire.Gard de trestie. împrumută poemului note de mare autenticitate şi primară vitalitate. menite să ilustreze mereu nu numai acţiuni. Pe de altă parte. în întreaga poezie a acestei epoci. De altfel. reluarea aceloraşi fragmente. . "Urukul-cel-cu-MareaPiaţă". Răutatea şi cruzimea acesteia hotărârea ei de a trimite împotriva lui Ghilgameş pe Ceresc. setea de concret domină descriptive cât şi în cele narative. cum sunt: "Urukul-cel împrejmuit". Frumuseţea lui Ghilgameş nu e descrisă direct. perete subţire. dă textului un farme pregnant. spre imagini şi fapte. îmbogăţindu-i plasticitatea. ci reiese din asaltul eroti zeiţa Iştar asupra lui. naturalismul cu care suntj descrise anumite întâmplări. sau felul în care zeul ţine să-j înştiinţeze pe Uta-napiştim de dezlănţuirea Potopului: ". gard de ascultă. în general. "Ninsun atotştiutoarea.au.

în lumea basmului. exprimă şi ele . Nu mai puţin fabuloase sunt şi locurile: apa morţii. ca de altfel j lor retoric şi efectelor celor mai interesante ale acţiunii. . Taurul ceresc etc. desigur. După cum am arătat. ceea ce incită şi mai mult curiozitatea şi interesul. Desfăşurarea epică a epopeii lui Ghilgameş coincide cu respiraţia largă ce învăluie acţiunea. îşi asumă şi ele funcţia întârzierii.demoni. Oameni-Scorpii. prin care enere se fixează mai stăruitor atenţia ascultătorilor şi cititorilor şi care firipă un fel de refren muzical. apoi. sfârşitul . Tehnica naraţiunii în ritardando o ilustrează îndeosebi călătoria lui Ghilgameş la Uta-napiştim. numeroase jnaje fabuloase .apar ie pretutindeni în operă. zei. De multe ori repetiţiile. atât în momentele lucrării. Tendinţa fantastică o domină.prin dramatic aceeaşi tendinţă spre evocare vie şi autentică. pe cea istorică. cu o artă care dezvăluie un anume rafinament oriental. mai întâi în mod grăbit până în preajma ţelului. Povestitorul ştie să-l încetinească sau să-l grăbească.Numeroasele relatări care apar mereu şi în toate epopeile de mai târziu. ritmul se încetineşte treptat. când povestirea insistă asupra-i. până în momentul culminant. epopeea plutind cu preferinţă . pe care ne propunem a le sublinia aici. pe măsură ce acesta se apropie. descrisă cu o mare pricepere. conducând-o până la sfârşitul ei. Ritmul nu se vădeşte totuşi a fi totdeauna acelaşi. Caracteristice din punct de vedere artistic sunt şi alte procedee ale artei narative.

arta scriitorului anonim e sobră. expresie permanentă a unui simţ al observaţiei realiste ce nu loate fi contestat. împărăţia negurilor. Idepănate de Swift. adâncul Dceanului etc. precisă. se soluţionează . în chiar descrierea acestora. Şi totuşi. în timp ce legenda nu părăseşte niciodată substratul istoric. discutată insistent de analiştii poemului. S-a cristalizat în jurul unui nucleu central: eterna tragedie umană provocată de groaza morţii şi apriga năzuinţă de a o birui. după cum am arătat şi în cazul "Epopeii lui Ghilgameş".după părerea noastră . Fără îndoială.pământului şi al lumii. mai fabulos şi contingentele lui cu realitatea mai precare. Acesta stăruie într-adevăr.de pildă . Deşi închegată din aluviunile mai multor poeme anterioare. Infernul. mult mai inventiv. când .prin înclinarea către legendă. şi realismul însuşi de care vorbeam îl presupune la tot pasul. Oscilaţia între basm şi legendă.în legătură cu extraordinarele ovestiri ale lui Hoffmann sau cu naraţiunea călătoriilor lui Gulliver. de un realism ai fantasticului. străvechi teme ale folclorului universal (motivul "tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte") şi ale atâtor capodopere ale literaturii universale. epopeea. Arta poemului se reazimă însă şi pe unitatea lui. fără îndoială. de tip faustian. ceva asemănător se iveşte şi în cazul "Epopeii lui Ghilgameş". mai cu seamă dacă nu ne referim şi la tableta a douăsprezecea. Basmul e. S-a vorbit . Subiectul epopeii noastre nu se dezvoltă din această matcă numai după moartea lui Enkidu.

Ghilgameş trăieşte din plin drama neputinţei de a învinge moartea, ci e pregătit mai dinainte de întreaga fire a eroului, care caută fericirea prin glorie sau prietenie, ca şi prin numeroase acţiuni anterioare. Tristul deznodământ al epopeii, în ciuda marilor eforturi ale eroilor principali, coboară un văl sumbru asupra întregului poem, ca de altfel asupra tuturor basmelor, romanelor sau lucrărilor dramatice ce dezvoltă aceeaşi temă. Importanţa epopeii lui Ghilgameş este strâns împletită cu însemnata) întregii literaturi sumeriene, în contextul literaturii universale. Numere motive apărute aici pentru prima oară vor fi reluate de-a lungul veacurilor.' Cele dintâi ecouri vor răsuna în Biblia ebraică şi se explică p: influenţa pe care au exercitat-o sumerienii asupra canaaniţilor, precurs evreilor în Palestina. Vechile "dispute" sumeriene pe diferite teme n alcătuiesc oare o îndepărtată imagine a celei ce-şi va găsi un desăvârşi tragism în cearta dintre Cain şi Abel? Poemul mitic sumerian "Enki Ninhursag" anticipă tema "paradisului" biblic, grădina viitorului Eden fii la ei ţinutul Dilmun. Aici o găsim citată pe zeiţa Minţi nume ce înseamnă limba sumeriană "Doamna vieţii" sau "Doamna Coastei" -; or, Iehova din Vechiul Testament o va crea pe Eva din coasta lui Adam, iar cele patru hra] ale fluviului care udau grădina Paradisului, ni se spune în "Cartea Facerii' erau: Fison, Gihon, Tigrul şi Eufratul. Enki, eroul poemului, mănâncă o plantă interzisă de zeiţa Ninhursag, aşa cum mai târziu Adam şi Eva vor

mânca din pomul cunoaşterii. Descoperirea celei de a unsprezecea tablete epopeii lui Ghilgameş a dat în vileag un nou fapt extrem de interesant, şi anume că potopul biblic nu e o creaţie ebraică, ci un mit de origine sumerian preluat apoi de babilonieni. Într-adevăr, Utanapiştim este cel dintâi Noe al literaturii universale, iar muntele Nitsir, la nord-est de Tigru, va anticipa viitorul Araraat pe care se va opri legendara arcă. Uta-napiştim, regel evlavios din Şuruppak, ales de zei să supravieţuiască cumplitului înec se numea la sumerieni Ziusudra. Un vechi mit sumerian dezvoltă apoi tema "flagelului sângelui", reluată în Cartea Exodului din Biblie. Unul dintre cele mai însemnate poeme mitice vorbeşte despre crearea omuluj "plămădit din lut pentru a-i sluji pe zei". În epopeea lui Ghilgameş, zeiţa Aruru îl făureşte de asemenea pe Enkidu din lut şi-i dă suflare din propria-i respiraţie. Oare nu la fel a fost creat Adam, în cea de-a şasea zi a facerii lumii, în Vechiul Testament? Şi mult mai târziu, la fel va proceda şi Pigmalion pentru a crea o făptură desăvârşită, cerând zeiţei Venus s-o însufleţească pe Galateea. Din spaţiul gol ce despărţea pământul de Marea primordială, erienii făcuseră locul de adunare al umbrelor celor morţi. Acolo găsim crearea Hadesului grecesc de mai târziu şi a Şeolului ebraic. Sufletul ajungea acolo trecând tot cu luntrea un "fluviu mistuitor", călăuzit de "omul luntraş”. Iată deci cea dintâi formă a Styxului şi pe strămoşul lui Caron.

Ghilgameş însuşi, legendarul erou al epopeii noastre, ajunge după moarte un judecător al Infernului", şi un foarte vechi text sumerian ne spune cum un lege coborât în Infern este întâmpinat acolo de Ghilgameş, care îi împărtăşeşte legile lăcaşului unde va rămâne pentru veşnicie. În prima carte a lui Samuel din Biblie se povesteşte că regele Saul a rechemat din Şeol umbra profetului - dar un astfel de fapt a fost descris cu mult înainte, în tableta a sprezecea a epopeii, şi anume în episodul revenirii duhului lui Enkidu din Infern la chemarea lui Ghilgameş, care vrea să afle ce se petrece în împărăţia morţii, motiv ce nu lipseşte nici Odiseei, de pildă. Mai mult decât atât, însăşi tema învierii din morţi, a învierii lui Lazăr, mai apoi a lui Isus din loul Testament, este expusă pentru prima dată în poemul "Coborârea tnannei în Infern". Zeiţa dragostei, înarma (Iştar la babilonieni), este omorâtă de sora ei, zeiţa Ereşkigal, regina Infernului, iar cadavrul ei este agăţat într-un cârlig. Ninşugur, sfetnicul credincios al Inannei, va aduce însă de la zeul înţelepciunii, Enki, "hrana vieţii" şi "licoarea vieţii", le va împrăştia peste trupul neînsufleţit şi Inanna va învia. Cât despre Ereşkigal, înainte de a fi regina Infernului, a fost şi ea furată din cer, aşa cum va fi răpită mai târziuu Persephona de către Hades. Mitul omorârii balaurului, dezvoltat în mitologia celor mai multe popoare, e ilustrat de eroi celebri ca Heracles şi Perseu, creştinii cântându-l de asemenea în legenda Sfântului Gheorghe. Dar iată că micile tăbliţe

lupta s-a dat îndată după ce cerul a fost despărţit de pământ. monstrul doborât de Ghilgameş. Legendara prietenie dintre Ghilgameş şi Enkidu va apărea la diferite răstimpuri. şi episodul va fi reluat şi amplificat în tableta a cincea a epopeii lui Ghilgameş. este însă Huwawa. E vorba de Ghilgameş şi Ţara celor vii". rabinici şi greci .şi risipite în întregul Orient - . unde găsim consemnarea acestui fapt. tema fundamentală din care se ţese întreaga acţiune. S-a vorbit foarte mult şi despre înrâurirea epopeii lui Ghilgameş asupra romanului lui Alexandru Machedon. întrupată în eroi cu alte chipuri şi alte nume ca: Oreste şi Pilade.un fel de zeu al Mării pare să fi fost Demonul Apelor. Legenda sumeriană. în care apare sămânţa firului epic al epopeii. tema groazei omului în faţa morţii şi dorinţa de a o înfrânge prin glorie nepieritoare. fără ca păţaniile lor să fie totuşi similare. Castor şi Pollux. sau Ahile şi Patrocle. Balaurul. stăpânul Pădurii Cedrilor. iar balaurul învins aici de Enki . Putem merge şi mai departe şi să vorbim de o îndepărtată înrudire tipologică a lui Hercule şi Samson cu acelaşi străvechi Ghilgameş. consemnate de către scriitorii sirieni. Legendele înfiripate în jurul personalităţii marelui Alexandru.de argilă dezgropate în Mesopotamia ne dovedesc că unul din strămoşii acestor neîntrecuţi viteji este însuşi Ghilgameş. este cea citată de noi în capul listei poemelor sumeriene care au servit ca motiv de inspiraţie epopeii babiloniene. În prologul poemului sumerian.

versiune din care le vor fi cunoscut poeţii evului mediu. scriitor grec din veacul al III-lea al erei noastre. motivele şi temele mai sus enumerate nu epuizează paralelismele posibile cu încă alte opere . apare un grifon care: "Mă apucă şi mă duse spre casa întunericului. spre calea fără întoarcere. iar făpturile ciudate pe care le întâlneşte pe drum ne amintesc de Oamenii-Scorpii. şi el ajunge la un munte. Peregrinările lui Alexandru sfârşesc. care a trăit în Egipt.au fost adunate de Pseudo-Calistene. voi care intraţi aci?) Dar. în coloana a patra a tabletei a şaptea din epopeea noastră. care ne duce cu gândul la muntele Maşu citat în epopeea noastră. Alexandru rătăceşte de asemenea printr-un ţinut al întunericului şi groazei. (Părăsiţi orice nădejde. Dante Alighieri a scris cuvinte similare: "Lasciate ogni speranza voi eh' entrate". şi astfel au apărut şi povestirile unora dintre "isprăvile" lui Alexandru. spre casa de unde nu mai iese nimeni. la Musas sau Masis. fără ca taina vieţii veşnice să fi fost dezlegată. al IV-lea) le-a tradus în latineşte. Ca şi Ghilgameş." Nu-i oare semnificativ că. după mii de ani. în pasajul în care Enkidu îi povesteşte lui Ghilgameş un vis pe care l-a avut. al Infernului Renaşterii. deasupra celuilalt Infern. Iulius Valerius (sec. în căutarea "apei dătătoare de viaţă". Astfel. fireşte. ca şi cele ale eroului babilonian. Şi el caută în ţara sciţilor nemurirea. lăcaş al lui Irkalla.

n.expresia aceleiaşi profunde umanităţi. cu putinţă. încercată o dată acum aproape o jumătate de veac . bate încă .umple o veche lacună a culturii naţionale şi îmbogăţeşte moştenirea ei universală cu una din capodoperele cele mai . De peste patru milenii. Transpunerea lui în limba noastră. în care s-au recunoscut totdeauna ascultătorii şi cititorii tuturor timpurilor. Faptul n-ar fi fost.după izvoare care de atunci au fost completate prin numeroase descoperiri arheologice . dacă un necunoscut cântăreţ. ce pare să fi trăit în al Xll-lea secol î. tablou succint şi esenţial al bucuriilor şi suferinţelor omeneşti.până la noi – inima unui om şi a unui popor. ea poate fi uşor întrevăzută din consideraţiile noastre anterioare. Cu mijloacele timpului. Am înfăţişat aici doar pe cele mai pregnante şi mai frecvent citate.la rându-i . care n-au fost totdeauna stângace în ce priveşte arta povestirii şi a caracterizării imagiste. bardul popular a intonat în cinstea Omului cel mai vechi imn cunoscut până astăzi. totuşi. În ce priveşte explicaţia dăinuirii în timp şi spaţiu a operei. n-ar fi izbutit să închege unitatea epopeii din poemele şi baladele păstrate şi trecute din veac în veac de către scribii Sumeriei şi ai Babilonului şi de faurii graiurilor săpate cu migală în vechea cărămidă arsă.ale literaturii universale. desigur. acoperit azi de nisipuri. Ceea ce a impresionat mai cu seamă a fost. şi dintr-un îndepărtat colţ al pământului.. Resemnarea însăşi. care coboară tonusul operei. nu e decât şi ea .e. universalitatea temei.

DIMA . AL.caracteristice ale antichităţii orientale şi ale culturii universale în genere.

şi s-o ducă în pustiu. va fi destul ca Enkidu s-o vadă şi. Enkidu se învoieşte şi curtezana îi spune atunci că Ghilgameş îl aşteaptă: sosirea i-a fost vestită prin două vise pe care i le-a tălmăcit mama sa. Zis şi făcut. Dar el este o povară pentru supuşii săi. omul sălbatic care trăieşte şi se hrăneşte laolaltă cu fiarele.o fiică a plăcerii din Uruk . îndrăgostit de ea.când fiarele fug din calea lui Enkidu. Zeul Anu îi cere zeiţei Aruru să plăsmuiască un alt Ghilgameş.în care cădea o piatră din cer şi se . divina Ninsun. cu totul umanizat . Şi cel dintâi vis . Vânătorul şi curtezana îl pândesc pe Enkidu la fântână şi totul se întâmplă întocmai cum îi spusese bătrânul şi Ghilgameş. care se roagă zeilor să-i scape de el.pe Ghilgameş. acum . regele Urukului.ea îi cere să meargă în cetatea Urukului şi să-l cunoască pe rege. Curtezana nu se mulţumeşte numai cu izbânda farmecelor ei. Amândoi îl sfătuiesc să ia cu el o curtezană . pe acel care a ridicat meterezele Urukului . îşi va părăsi fiarele şi viaţa rătăcitoare. fiindcă-şi apără fiarele şi le scapă de capcanele vânătorilor. un tovarăş pe măsura lui cu care să-şi împartă timpul şi gândurile. Şi atunci zeiţa Aruru îl făureşte din lut pe Enkidu.TABLETA ÎNTÂI Poetul începe prin a ne spune că vrea să cânte un viteaz fără pereche. Şi iată că unul dintre aceşti vânători se plânge mai întâi unui bătrân şi apoi chiar lui Ghilgameş. Dar el se învrăjbeşte cu oamenii.

prăvălea asupra lui. Tabletele alcătuiesc versiunea neoasiriană sau ninivită a epopeii. cel care a ştiut totul şi a cunoscut totul. parte au pierit.în care cădea o secure .600 de versuri. despre Enkidu cel care va lega prieteşug cu Ghilgameş. * Cel care a văzut totul până la marginea lumii. A trudit şi a suferit străbătând Drumul cel Lung.vorbeau. de asemenea. dar parte din documente s-au sfărâmat. Pentru a împlini lacunele. Un număr de fragmente hittite au îngăduit.şi cel de-al doilea . a pătruns totodată şi taina tuturor lucrurilor. a văzut ceea ce era tăinuit şi a cunoscut ceea ce a rămas ascuns oamenilor. după spusele lui Ninsun. El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit şi . grea de abia putea s-o urnească . El s-a împărtăşit din toată înţelepciunea lumii. aşa că astăzi nu mai există decât ceva mai mult de jumătate din ea. Cunoaştem ceea ce este mai de seamă din Epopeea lui Ghilgameş datorită unei serii de tablete găsite în biblioteca lui Assurbanipal (secolul al Vll-lea). întregirea altor câtorva pasaje sfărâmate. singurele rămăşiţe ale unei versiuni babiloniene datând din primele secole ale celui de al II-lea mileniu. s-a recurs la trei tablete mult mai vechi. A săpat pe o stelă toate frământările sale. întreaga operă ar fi trebuit să aibă aproape 3. A dat în vileag vremile dinaintea Potopului. Ghilgameş.

şi dacă temelia nu le-a fost pusă de către cei şapte înţelepţi? O spărtură întrerupe prologul. Priveşte zidul de dinafară a cărui cornişă pare de aramă. cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi vezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă. Şi textul. întregit cu un fragment hittit. l-a înzestrat cu o îndoită parte divină. Suie-te pe meterezele Urukului şi cutreieră-le în lung şi-n lat: preţuieşte-le temeliile. Ninsun. Adads i-a hărăzit să fie fără seamăn de viteaz.sfânta piaţă a sacrului Eanna'. II Două treimi din el sunt divine şi o treime omenească. cerescul Şamaş i-a dăruit frumuseţea. iar lărgimea pieptului nouă palme avea. Enlil cel Viteaz l-a înzestrat cu o înfăţişare desăvârşită. toţi zeii cei mari l-au desăvârşit pe Ghilgameş: statura lui era de unsprezece coţi. . legendarul rege al Urukului: Când a fost creat Ghilgameş. Forma trupului îi dezvăluie firea: mama sa. lăcaşul zeiţei Iştar şi află că nimic asemuitor nu va putea dura vreun rege al viitorimii. El ţine în mâinile sale întreaga putere a Urukului. sau vreo altă fiinţă omenească. apropie-te de Eanna. îşi reia firul în clipa în care poetul nil zugrăveşte pe Ghilgameş. treci peste pragul său. adus de pe meleaguri îndepărtate. cată spre zidul de dinăuntru care-i fără pereche pe lume.

sau nevasta oricăruia dintre ei!" Când auzi Anu plângerile lor reînnoite. Bărbaţii din Uruk se-n furie în casele lor: . plin de faimă."Tu le-ai făurit un taur aprig şi zvăpăiat! izbitura armelor sale nu are potrivnic. fu chemată Aruru. el.. păstorul Urukului-celui-împrejmuit. sau nevasta oricăruia dintre noi!" Tot auzindu-le plângerile. îi chinuie fără-ncetare. dar el. l-ai făurit pe Ghilgameş. Izbitura armelor sale nu are potrivnic. marea zeiţă: . umbletul îi e semeţ. pentru ca inima lui plină de foc să se măsoare cu o alta de asemenea plină de foc. zi şi noapte se dezlănţuie asuprirea lui! El. Tovarăşii săi sunt siliţi să se scoale în sunetul tobei. atotştiutor. Ghilgameş nu se îndură sălaşe nici un fiu părintelui său."Ghilgameş. fie ea fiică de războinic. care este totuşi păstorul Urukului-celuiîmprejmuit. care este totuşi păstorul oamenilor săi. fie ea fiică de războinic. îi chinuie fără-ncetare. E puternic. Ghilgameş nu lasă pe nimeni să se bucure de femeia pe care o iubeşte. dă viaţă acum unui alt Ghilgameş. el. zi şi noapte se dezlănţuie asuprirea lui. Ghilgameş. zeii cerului veniră să le împărtăşească Stăpânului din Uruk: . nu se îndură să lase nici un fiu părintelui său. păstorul oamenilor săi. el. spun ei.Este asemeni unui taur. nu lasă pe nimeni să se bucure de femeia pe care o iubeşte. Ghilgameş."Fiindcă tu. Aruru.. să . tovarăşii săi sunt siliţi să se scoale în sunetul tobei.

rămase încremenit şi tăcut. e tăria însăşi. puterea sa e . a doua zi şi a treia zi. Acoperit cu păr îi este trupul. se-ntâlni. făptură a liniştii de noapte. Cât despre veşminte. scuipă peste el: şi aşa îl făuri. acolo în pustiu. Dar ce să vezi: un vânător. am văzut un om venit de prin locuri sălbatice. şi faţa îi era asemeni cu aceea a unui călător ce-a cutreierat depărtările. Numai ce-l văzu vânătorul. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. pe dată zămisli în inimă ceea ce-i poruncea Anu. faţă-n faţă cu el. III Deschizând gura."Tată. din cei care întind capcane. Şi Aruru îşi spălă mâinile. frământă lutul. pe Enkidu. cu turma de fiare sălbatice se-mbulzeşte la adăpătoare. nici cum trăiesc oamenii. poartă straie ca ale zeului Sumukan. la marginea adăpătoarei. e cel mai puternic din ţară. şi chipul i se-mpietri de groază. se-ntâlni. Când sentoarse acasă cu turma. cu belşug de părea o femeie. la marginea adăpătoarei. să-şi măsoare puterile. războinicul. inima-i dă ghes să stea printre dobitoacele apelor. faţă-n faţă cu el. vânătorul vorbeşte şi-i spune tatălui său: . împletitură de puteri înnodate de Ninurta. teama îi chinuia măruntaiele. Şi nu ştie ce sunt oamenii. şi Cetatea Urukului să-şi găsească în sfârşit liniştea!" Când auzi Aruru aceste vorbe. Paşte iarbă laolaltă cu gazelele. În ziua aceea.se-mpotrivească unul altuia.

"Am văzut un om venit de prin locuri sălbatice. de el se va înstrăina". ia-o cu tine în pustiu. El îţi va încredinţa o curtezană. A astupat gropile pe care le săpasem. în Uruk sălăşluieşte Ghilgameş. cu turma de fiare sălbatice. e tăria însăşi. vânătorul se duse să-l întâlnească pe Ghilgameş. Din pricina lui nu mai pot face nimic în pustiu!" Deschizând gura. Cutreieră fără-ncetare locurile sălbatice. e cel mai puternic din ţară. Mi-a fost atât de teamă încât n-am îndrăznit samă apropii de el. tatăl vorbeşte şi spune vânătorului: ."Fiule. La povaţa părintelui său plecându-şi urechea. Du-te să-l întâlneşti pe el. curtezana să-şi lepede veşmintele. Cutreieră fără- . Ise înfăţişă lui Ghilgameş şi-i spuse: . nimeni nu-i mai tare ca el. Puterea sa e asemeni unui bolovan căzut din bolta cerească. cu care a crescut în pustiu. neîncetat. din pricina lui mi-au scăpat turmele şi fiarele sălbatice. paşte iarbă.asemeni bolovanului ce cade din bolta cerească. puterea sa e asemeni bolovanului ce cade din bolta cerească. care este regele nostru. Şi turma de fiare sălbatice. Când se va apropia. şi ea îl va birui mai degrabă decât omul cel mai puternic. de adăpătoare. se va apropia de ea. pentru aşi dezvălui farmecele: îndată ce o va vedea. O porni la drum şi se opri tocmai în Uruk. Vorbeşte-i despre puterea acestui om. a smuls plasele pe care le întinsesem. laolaltă cu turme de fiare sălbatice. neîncetat îşi poartă paşii spre marginea adăpătoarei.

"Du-te. fiică a plăcerii. neîncetat îşi poartă paşii spre marginea adăpătoarei. soarbe-i .ncetare locurile sălbatice. şi inima-i dă ghes să stea printre dobitoacele apelor. laolaltă cu gazelele."Iată-l. Fiica plăcerii îl vede. O porniră la drum. ca să-şi dezvăluie farmecele: cum o va vedea. curtezana să-şi lepede veşmintele. cel născut pe tărâmuri sălbatice: iată că paşte iarbă. din pricina lui mi-au scăpat turmele şi fiarele sălbatice. fiică a plăcerii. bărbat vânjos şi crunt. neîncetat. Mi-a fost atât de teamă. dezvăluie-ţi sânii. cu care a crescut în pustiu. Enkidu. pe marginea adăpătoarei. şi el. laolaltă cu turme de fiare sălbatice. urmându-şi drept înainte calea. farmecele să-ţi stăpânească. Sosi turma de fiare sălbatice şi începu să se adape: sosiră dobitoacele apelor. a smuls plasele pe care le întinsesem. care trăieşte în inima pustiului. de el se va înstrăina!" Plecă vânătorul. Vânătorul şi curtezana se aşezară acolo şi rămaseră. A astupat gropile pe care le săpasem. două zile rămaseră. . o fiică a plăcerii. despoaie-te. şi ajunseră a treia zi la locul hotărât. fiară cu chip de om. Nu te sfii. şi ia cu tine o curtezană. Din pricina lui nu mai pot face nimic în pustiu!" Ghilgameş îi spuse vânătorului: . paşte iarbă. o zi. cu care-i plăcea să se afle laolaltă. încât nam îndrăznit să mă apropii de el. Şi turma de fiare sălbatice. cu turma de fiare sălbatice se îmbulzeşte la adăpătoare. luând-o cu el şi pe curtezană. se va apropia de ea. vânătorule. Când Enkidu îşi va aduce turma de fiare sălbatice la adăpătoare.

Dar. leapădă-ţi veşmintele. îi arătă astfel fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia. farmecele să-i stăpânească. se va apropia de tine. vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit. dar trupul îi era vlăguit. asemeni unui taur. te-ai făcut ca un zeu. Enkidu vru să sară. Enkidu se simte împuţinat. cu care a crescut în pustiu. şi ia aminte la spusele ei. Căci pe tine te va învălui în mângâieri dorinţa lui.răsuflarea. la templul cel sfânt. îşi lepădă veşmintele şi trupul lui o acoperi."Eşti frumos. în schimb mintea i s-a deşteptat. Şase zile şi şapte nopţi o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Enkidu. acolo unde este Ghilgameş. în timp ce turma sa de fiare sălbatice se îndepărta. de el se va înstrăina. îndată ce te va vedea." Fiica plăcerii îşi dezvălui sânii. Turma lui de dobitoace. şi care. fără sfială îi sorbi răsuflarea. îi priveşte chipul şi se minunează de el. ca trupu-i să te-acopere. vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. întorcându-se. lăcaşul lui Anu şi-al lui Iştar. mersul nu-i mai ca altădată. gazelele o iau la fugă. Curtezana îi spune lui Enkidu: . întrece în tărie pe toţi oamenii!" . se aşază la picioarele curtezanei. şi dorinţa lui o învălui în mângâieri. genunchii îi erau înţepeniţi. se despuie. cel atotputernic. fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. De ce rătăceşti cu fiarele prin pustiu? Vino. şi arată-i fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia. văzându-l pe Enkidu. Când în sfârşit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea.

dar eu îl voi înfrunta. nici zi." Curtezana îi spuse lui Enkidu: . Vino. potoleşte-ţi furia. Are mai multă tărie ca tine. simţea nevoia unui prieten. de propria-i fiinţă. şi el îi sorbea cuvintele. Enkidu. în sfârşit. nici noapte nu se odihneşte. acolo unde este Ghilgameş. strălucind de farmecele iubirii."Vino. asemeni unui taur. întruchipare a bucuriei sau a durerii. dăruit cu îndemânare de Anu. fiică a plăcerii. du-mă la templul sfânt şi luminos. şi care. Enlil şi Ea. ţi-l voi arăta pe Ghilgameş. dându-şi seama."Vino. la lăcaşul lui Anu şi-al lui Iştar. O. el stăpâneşte tăria. tu care vrei să te bucuri de viaţă. cel atotputernic. unde măscăricii şi cântăreţii împart desfătări. unde oamenii poartă mândre cingători. să plecăm! Sate vadă la faţă! Ţi-l voi arăta pe Ghilgameş.Ea îi vorbea. întrece în tărie pe toţi oamenii. deci. Ghilgameş e îndrăgit de zeul Şamaş. în Urukul-cel-împrejmuit. Enkidu îi spuse curtezanei: . unde fiecare zi este o zi de sărbătoare. ursita o voi schimba: Acel care s-a născut în pustiu e puternic. şi fiicele plăcerii au trupuri minunate. de-i ademenesc noaptea pe nobili din culcuşurile lor! O. căci ştiu unde să-l găsesc. uită-te cu luare-aminte la chipul lui: străluceşte de vigoare şi de tinereţe. priveşte-l. Enkidu. Mai înainte ca tu să fi venit de pe sălbatice . e tot numai bărbăţie. Enkidu. Umbla-voi prin Urukşi voi striga: "Eu sunt cel mai puternic!" De îndată ce voi ajunge acolo. tot trupul îi e cuprins de înflăcărare. şi-s învăluite înparfumuri.

când ai vrut să-l ridici. Ceea ce a picat lângă tine. i s-au arătat lui Ghilgameş. care. bărbaţii îl sărutau. un tovarăş care-şi ocroteşte prietenul. este cel mai puternic din ţară. mulţimea se îngrămădea. era mai puternic decât mine. în noaptea asta am avut un vis: se făcea că erau stele pe cer. ca pe o nevastă. ceva a căzut lângă mine. Ghilgameş îşi povesteşte visul şi-i vorbeşte de el mamei sale: ." Mama lui Ghilgameş. ca un bolovan. Iar faptul că l-ai acoperit cu mângâieri cape o nevastă înseamnă că nu te va părăsi niciodată. Ninsun. n-ai putut să-l clinteşti din loc.meleaguri. era mai puternic decât tine. îi spune stăpânului său. Tot Urukul era lângă el. ca nişte copii. ca să-l faci deopotrivă cu mine. vise care i-au vorbit de tine". pe care l-ai aşezat la picioarele mele ca să-l fac deopotrivă cu tine. înţeleaptă şi atotştiutoare. n-am putut să-l clintesc din loc. când ai vrut să-l răstorni. forţa sa e asemeni unui bolovan căzut de pe boltă. îi spune lui Ghilgameş: . este o fiinţă puternică. în Uruk. oamenii se înghesuiau şi. cu mângâieri l-am acoperit. şi ca pe o nevastă cu mângâieri îl acopereai."Mamă. Am vrut să-l ridic. Ridicându-se din pat."Stelele cerului sunt tovarăşii tăi. apoi l-am aşezat la picioarele tale. înţeleaptă şi atotştiutoare. Eu. toată ţara se strânsese înjuru-i. Am vrut să-l răstorn. Acesta este tâlcul visului tău!" A doua oară. e tăria însăşi. ca un bolovan căzut de pe boltă. din bolta cerească. Ghilgameş o întrebă pe mama sa: .

" Mama lui Ghilgameş. Şi eu ţi-l voi face deopotrivă! Va veni aici. Enkidu îi urmează sfatul şi se simte bine."Mamă. gata să-şi mântuie prietenul în ţară.. cu mângâieri îl vei acoperi. am spus-o. milostiva Ninsun. că din porunca lui Enlil. O pornesc apoi spre Uruk şi pe drum . Ea îl învaţă să nu mai doarmă pe jos. deci. îi spune lui Ghilgameş: . ca pe o femeie."Securea pe care ai văzut-o e un bărbat. mulţimea se înghesuia s-o vadă. cu mângâieri am acoperit-o ca să mi-o faci deopotrivă. pe când se aflau amândoi lângă adăpătoare. Şi astfel curtezana îi povesti lui Enkidu visele lui Ghilgameş. să-i fiu prieten şi sfat să-i dau!" Tâlcul visului său astfel l-a aflat. Am aşezat-o la picioarele tale şi. să mănânce şi să bea la fel cu toţi oamenii. veni-va un sfetnic. îi spune fiului său. îl vei îndrăgi şi. el. pentru ca să-mi fie prieten şi sfat să-mi dea şi eu. plin de putere. cea înţeleaptă şi atotştiutoare."Înseamnă. TABLETA A DOUA În care îl aflăm pe Enkidu la picioarele curtezanei. Tot Urukul era lângă ea. e întruchiparea însăşi a tăriei!" Ghilgameş îi spune mamei sale: . lângă care se adunase lumea. înţeleaptă şi atotştiutoare. oamenii stăteau strânşi roată în jurul ei. am avut un al doilea vis: se făcea că în Uruk zăcea o secure. un tovarăş puternic. la rându-mi. ca pe o nevastă.

atât din punctul de vedere al concepţiei. Se pare că din pricina curtezanei se încaieră cu Ghilgameş.întâlnesc un plugar.în versiunea asiriană urmărită până aici . O dată ajuns în Uruk e înconjurat de uimirea tuturor. mai vechi. s-a recurs la varianta babiloniană. în acele vremi îndepărtate. cât şi al redactării şi al prozodiei. împărţirile poemului erau deosebite de cele pe care aveau să şi le însuşească scribii de mai târziu. Cântul al doilea începea pe atunci cu povestirea viselor lui Ghilgameş. dar el se minunează de vitejia lui Ghilgameş şi din ziua aceea se leagă prietenia lor. care le vorbeşte despre truda omului silit să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii. Numai că. stăpânul Pădurii Cedrilor. şi Enkidu va merge cu el. din epoca lui Hamurabi. Din acest al doilea Cânt n-au mai rămas . Ghilgameş îi împărtăşeşte lui Enkidu nerăbdarea lui de a săvârşi o faptă măreaţă: vrea să se măsoare cu Humbaba. Cunoaştem cuprinsul său aproape în întregime prin două tablete babiloniene. Cu toată puterea lui. chiar în clipa în care îl întâlneşte. Enkidu e înfrânt.decât fragmente neînsemnate. Ghilgameş nu se înspăimântă şi pleacă. din pricina lipsurilor prea mari ale versiunii asiriene. dar înlănţuirea lor se deosebeşte şi . Enkidu e tulburat de povestirea auzită. de veche tradiţie . Şi totuşi. Sunt astfel redate întâmplări pe care le mai cunoaştem. Meşterii făurari ai Urukului le gătesc armele pentru luptă şi Bătrânii Cetăţii îi sfătuiesc să ia aminte la cumplita putere a duşmanului împotriva căruia pornesc.mult deosebită de cealaltă. în ciuda prevestirilor rele ale zeilor.

tinerii îl sărutau. Am vrut să-l ridic." Mama lui Ghilgameş. şi când în sfârşit l-am ridicat. şi tu te vei bucura: tinerii îi vor săruta picioarele. Era într-adevăr o secure. şi-l vei aduce la mine. i-l spune mamei sale: . şi ca pe o nevastă. îi spuse lui Ghilgameş: . şi pe când răsăreau stelele pe cer. îl vei mângâia. Iar tu îl vei îmbrăţişa. zăcea la pământ o secure. şi în jur se adunase lumea. Cum mă străduiam din toate puterile. cum am văzut-o."Fără-ndoială. avu al doilea vis şi-l povesti iarăşi mamei sale: . cu mângâieri o acopăr. Tot Urukul s-a adunat în jurul lui. începură să majute. am avut al doilea vis: parcă se făcea că pe uliţa din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă. dar nu l-am putut urni. am vrut să-l clintesc din loc. ţi l-am adus ţie. Ghilgameş. căzu lângă mine un bolovan din înălţimi. locurile sălbatice l-au văzut crescând. cineva asemuitor ţie s-a născut în pustiu." . dar ciudată la înfăţişare."Mamă. şi ce e mai ciudat. în noaptea asta. era prea greu pentru mine. Ghilgameş se ridică din patul său pentru a-şi povesti visul. Când îl vei vedea. cuprins de înflăcărare. atotştiutoarea. O ridic şi o aşez alături de mine.explicarea psihologică a umanizării lui Enkidu apare într-o lumină nouă. nu-mi găseam astâmpăr în mijlocul tovarăşilor mei."Mamă. m-am bucurat. Iată că o iubesc." Pe când dormea iarăşi.

ridică-te.Mama lui Ghilgameş."Securea pe care ai văzut-o este un bărbat: şi dacă l-ai acoperit cu mângâieri. să te duc spre Eanna. O. păştea iarba cu gazelele. Enkidu stătea în faţa curtezanei. înţelese ce-i spunea. ca pe un copil îl călăuzi. unde era un ţarc de vite. atotştiutoarea. amândoi erau singuri lângă adăpătoare. Enkidu îşi uitase de locurile unde se născuse. şase zile şi şapte nopţi o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. lăcaş al zeului Anu. o. acolo unde sălăşluieşte Ghilgameş. Enkidu. îl vei îndrăgi cape tine însuţi. ridică-te de jos. căci pământu-i culcuşul păstorului!" El îi auzi vorbele. Vino. lăcaş al zeului Anu. Curtezana deschise gura. haide să te duc în Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă. eşti ca un zeu! De ce rătăceşti cu fiarele prin pustiu? Vino. e pentru ca eu să ţi-l fac deopotrivă. spre templul sfânt. bea din adăpătoare cu turma de fiare . Enkidu. Ţinându-l de mână. Şi tu. care eşti cu totul asemeni lui. În jurul lui se adunară-n ceată zgomotoasă păstorii." Ghilgameş tâlcul visului său astfel l-a aflat."Nu mă mai satur privindu-te. spre o colibă de păstori. îi spuse lui Ghilgameş: . care se născuse în pustiu. neîntrecut în vitejie. Enkidu. şi îi vorbi lui Enkidu: . în celălalt veşmânt pe sine se înfăşură. Ea îşi scoase veşmintele şi îl acoperi cu unul din ele. cuvântul femeii îi pătrunse până-n adâncul inimii.

. . Pe lupi îi măcelări. semăna în sfârşit a om. de-a lungul căreia Enkidu află de la un om pe care-l întâlneşte cât de greu apasă asupra Cetăţii Urukului tirania lui Ghilgameş. iar păstorii se odihniră peste noapte. Enkidu.."Mănâncă pâinea.. trupul i se destinse: de mulţumirea inimii chipul i se lumină. şi bea bere. . de şapte ori cuprinsul unui urcior bău. obişnuia să sugă laptele animalelor. iar bere. laolaltă cu ele îşi potolea setea.. nu ştia că pâinea se mănâncă.” Enkidu mancă pâine până se satură. I se aduse dinainte hrană. şi astfel bătrânii păstori dormiră liniştiţi Enkidu era păzitorul lor. şi iată-l asemeni unui tânăr mire! Apucă armele şi plecă să se bată cu leii. căci acestea sunt obiceiurile oamenilor. este ceea ce-i trebuie vieţii. Îşi spălă cu apă trupul pe care nicicând nu-l îngrijise. şi după ce se unse cu tot felul de oloiuri. nu învăţase obiceiul de a bea bere. îşi puse pe el îmbrăcăminte. prinse leii. Se simţi potolit. care stătea de veghe.. şi-i apăra pe toţi! * O lacună de aproape paisprezece rânduri. Povestirea şi reia firul cu începutul unei alte întâmplări. Enkidu.. o privi nedumerit şi o cercetă! El.. Curtezana deschise gura şi îi spuse lui Enkidu: .sălbatice.

ca să-mi spună de ce a venit aici.... regele Urukului-celui-cu-MareaPiaţă.. Grăi către curtezană: ......IV Ridicându-şi privirea. oamenii sunt prinşi în mreji! Femeilor hărăzite să fie soţii el cel dintâi le ia fecioria: doar după aceea vine la rând mirele! Aşa s-a hotărât prin voinţa zeilor: de cândi s-a tăiat buricul.. şi vei vedea că în Uruk Ghilgameş are acum dreptul s-o ia înaintea logodnicilor... Enkidu zări un bărbat.. vreau să-l aud vorbind!" Curtezana chemă bărbatul."Omule. Pentru ca regele Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă să aibă de unde alege. oamenii sunt prinşi în mreji! Pentru ca Ghilgameş.. Asupra locuitorilor îngrămădeşte corvezi."Am să te duc până la casa nunţii. încotro te grăbeşti? Ce călătorie-ipricina ostenelii tale?" Bărbatul deschise gura şi îi spuse lui Enkidu: . Când veni la el. să aibă de unde alege... chipul lui Enkidu păli... aşa i-a fost hărăzit!" Auzind aceste vorbe.. .. .. îndestularea cu merinde a oraşului cade în grija femeilor vesele.. Enkidu îi vorbi: ......"Fiică a plăcerii.. cheamă omul acela să se apropie.

ca taurii. Amândoi se înfruntară în marea piaţă. Pentru Ghilgameş. se opinteau. şi curtezana în urma lui.O lacună de vreo zece versuri. fiindcă se născuse în pustiu Enkidu strălucea de putere bărbătească. Enkidu se aşeză în uşă şi cu piciorul îl împiedică pe Ghilgameş să intre. Enkidu. ca taurii. asemeni unui zeu. Acolo unde s-a născut. Dărâmară uşorul uşii. . tot ce-i trebuie este pregătit. dar oasele-i sunt mai mari. şi zidul se clătină! Ghilgameş şi Enkidu se încăierară şi. oamenii care se îmbulziseră începură să spună: . mânios de cele auzite. Se avântă şi ieşi în întâmpinare."La statură seamănă cu Ghilgameş! Mijlocu-i mai subţire. Când pătrunse în Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă. Când se opri pe uliţa Urukului-celui-cu-MareaPiaţă. VI Ghilgameş îşi măsură duşmanul. Tinerii se purifică. voinicul s-a hrănit cu ierburile primăverii şi-a supt întotdeauna laptele animalelor!" Jertfele se ţin lanţ în Uruk." Dar când sosi."Un pocal stă pregătit pentru omul al cărui chip e fără cusur. Enkidu se proţăpi în uliţă şi-i tăie calea lui Ghilgameş către casa nunţii. Se încăierară şi. se . pentru ca în noaptea aceasta Ghilgameş cu ea să sentâlnească. arde de nerăbdare să ajungă o dată la Uruk şi să-l înveţe minte pe Ghilgameş: Enkidu merge înainte. mulţimea se adună în jurul lui. Zeiţei Iştar patul i s-a aşternut.

îi spuse lui Ghilgameş: . zeiţa Ninsun. mi se-nnoadă-n gât. deschizând gura.. dar primele două coloane sunt sfărâmate şi cu neputinţă de folosit. vorbindu-i. care ştie cât îl ţin puterile. Enkidu. cade pradă unei descurajări trecătoare: "Enkidu. Aici sfârşea tableta a doua a vechii versiuni. ca pe o fiinţă fără seamăn te-a adus pe lume maică-ta. Cea a versiunii ninivite merge mai departe.. mânia i se potoli şi îi dădu drumul. Pe bună dreptate îi întreci pe toţi soţii... şi cu adevărat ţie ţi-a hărăzit Enlil să domneşti asupra popoarelor!" . îi spuse lui Enkidu: .."Suspinele. Enkidu.. Se poate ghici însă din ce a mai rămas că Ghilgameş l-a dus pe noul său prieten la mama sa.. braţele miatârnă fără vlagă. Ninsun le-a prezis strălucitele fapte pe care aveau să le săvârşească împreună.. zeiţa Ninsun. Pe când Ghilgameş se bucură auzind acestea. şi i-a lăudat vitejia. Dărâmară uşorul uşii. junca din ţarc.... şi din toată puterea mea n-a mai rămas decât slăbiciune!" Ghilgameş... prietene. îi spuse lui Ghilgameş: . cu piciorul înfipt în pământ. De bună seamă..opinteau. totuşi nu poate fi folosită din pricina a numeroase lacune."Cu adevărat. zidul se clătină! Când Ghilgameş îndoi genunchiul. Când îi dădu drumul. Cea de a treia tabletă veche (tableta din Yale) ar fi putut umple aceste lacune. deschizând gura.

cine ar cuteza să se afunde-n adâncurile ei? Strigătele lui Humbaba sunt ca vuietul potopului. Noi. deschizând gura. îi spuse lui Ghilgameş: ."În pădure locuieşte Humbaba. vom tăia cedri ! " (trei versuri sfărâmate) Enkidu. de ce-ţi sunt ochii plini de lacrimi? De ce te doare inima într-atât că gemi îndurerat?" . cu uriaşul Humbaba. ce-i în acest ţinut sălbatic. ca să izgonim din ţară orice pricină a relelor.. Ochii lui Enkidu erau plini de lacrimi. într-atât îl duru inima că gemu îndurerat. încă de pe vremea când rătăceam pe-aici cu turma de fiare sălbatice: pădurea se-ntinde pe zece mii de îndoite leghe. . îi spuse lui Enkidu: . temutul stăpân al Pădurii Cedrilor: . voi pleca singur către Pădurile Cedrilor. mărturisindu-şi nerăbdarea de a porni să se lupte cu un duşman pe măsura lor." Vreau să mă sui pe al cedrilor munte. în pădure. cel de neînvins. în care Ghilgameş îşi îmbărbăta. Şi în inima nemărginitei păduri să dobor cedri! Dacă te codeşti samă urmezi. tu şi cu mine îl vom omorî.O nouă lacună de câteva versuri." Ştiu. prietene. Într-atât îl durea inima că gemea îndurerat. desigur."Prietene. Lui Ghilgameş i se făcu milă de el şi îi spuse lui Enkidu: . răsuflarea-i moarte aduce! De ce-ai dorit o astfel de ispravă? Lăcaşul lui Humbaba nu-i un loc prielnic pentru luptă!" Ghilgameş. deschizând gura. prietenul. gura lui e însuşi Focul.Ochii i se umplură de lacrimi.

o secure îmi va fi de ajuns. şi-n felul acesta îmi voi statornici o faimă veşnică. Ca să vegheze la păstrarea Pădurii Cedrilor. atâta timp cât se va naşte un urmaş în casa mea. şi el îl ocroteşte. (mai multe versuri sfărâmate) Vorbindu-mi astfel. prietene. "Ghilgameş s-a bătut cu nebiruitul Humbaba" se va spune.. dacă ţi-e teamă. să-mi strigi doar: "Dă-i înainte. să ajungă până la Cer? Doar zeii singuri şi soarele domnesc acolo-n veşnicie. încă de pe acum. nu-ţi fie teamă!" Dacă trebuie să pier. îi spuse lui Ghilgameş: . Zeul Wer e cel care l-a ales pe Humbaba. deschizând gura. Enlili-a încredinţat cele şapte Furii!" Ghilgameş. îi spuse lui Enkidu: . Rămâi aici. ţi-e frică de moarte: ce s-a ales oare din puterea vitejiei tale? Ţi-o voi lua-o înainte. e cumplit şi nu doarme niciodată. singur voi merge să-l înfrunt pe Humbaba !" Enkidu. să ştiu cel puţin cămi-am statornicit faima."Cine poate oare."Cum vom putea noi oare să mergem până la Pădurea Cedrilor? Ocrotitorul ei este zeul Wer.. Adadi-a dăruit glasul de tunet. dar zilele muritorilot rămân numărate! Orice ar face oamenii. prietene. mi-ai mâhnit inima: şi totuşi n-o să mă las şi-o să mă apuc să tai cedrii.lăcaşul lui Humbaba. deschizând gura. la fierar să făurească armele în faţa noastră. totu-i ca suflarea vântului! Ţie." . Chiar acum vreau să merg.

unde se adunaseră dinaintea lui. La marea poartă a Urukului. vreau să-l văd pe acela despre care se vorbeşte atâta."Eşti un copil. Ghilgameş. cu tăişul de doi talanţi fiecare. plini de bucurie. Vreau ca oamenii să afle cât de puternic e un vlăstar al Urukului! Mă voi apuca să tai cedrii. oamenii se adunară. turnară spade uriaşe. cam aşa le vorbeşte oamenilor din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă: . se sfătuiră. Ghilgameş. turnară topoare. gura lui e însuşi Focul. răsuflarea-i.Pe dată. şi-mi voi statornici o faimă veşnică!" Bătrânii din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă îi răspunseră lui Ghilgameş: . Vreau să-l lovesc în Pădurea Cedrilor. Am auzit spunându-se căHumbaba are o înfăţişare ciudată: cine e acel care ar putea să-i înfrunte puterea armelor? Pădurea se întinde pe zece mii de îndoite leghe: cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adâncurile ei? Strigătele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului. de treizeci ctemine de aur fiecare. pe uliţa Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă. măciulia plăselei lor. vreau să mă duc."Împotriva lui Humbaba. şi te laşi mânat de înflăcărare! Nu cunoşti nimic din cele ce te-aşteaptă. auzindu-i. Ghilgameş şi Enkidu duc fiecare câte zece talanţi. Turnară securi uriaşe. Stăpânii meşteşugului. eu. se duseră la fierar. teaca de la spade. Văzându-i că se bucură. şi căruia i s-a dus faima în toate ţările. de câte trei talanţi' fiecare. cea cu înşeptit zăvor. Ghilgameş. cel de nebiruit. moarte! De ce te . adunându-se. de treizeci de mint 2 fiecare. pe uliţa Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă.

.. Oamenii se înghesuie în jurul lui Ghilgameş: .. Sfârşitul coloanei este sfărâmat. El apucă securea. Se pare însă că răspunsul zeului l-a dezamăgit...... eu plec... nu! mă voi duce spre Pădurea Cedrilor să-l înfrunt pe Humbaba. Pe uliţă o porniră la drum.... încredinţându-l îndurării zeilor: "Zeul tău să te însoţească.....încumeţi la asemenea faptă? Nu-i deloc prielnic pentru luptă lăcaşul lui Humbaba !" Ghilgameş.. să vegheze să-ţi împlineşti călătoria teafăr. căci viteazul se întristează. auzind sfaturile Bătrânilor.. văzând că nu pot învinge îndărătnicia viteazului.... începu să râdă şi spuse privindu-şi prietenul: ....... semnificaţia este "îşi înalţă ruga") şi îşi petrecu spada la cingătoare.. am să rămân aici!" Ei bine.. ar trebui să răspund aşa: "Mi-e frică de Humbaba. prietene. spada.... cel de nebiruit!" O lacună de şapte versuri. îmi ridic mâinile către tine: de-aş putea să scap cu viaţă acolo. şi arcul anzanitl (1 ..Gest de rugăciune.. teaca... Bătrânii Cetăţii sfârşesc prin a-l binecuvânta."Acum........"Cu toate că vorbele lor sunt de rău augur.. Ghilgameş îşi ridică mâna către Soare: .. şi să te aducă apoi îndărăt până la Cheiul Urukului!" îngenunghind.. totuşi nu renunţă la planul său: i le puseră în mână. Şamaş. ajută-mă să mă întorc teafăr pe Cheiul Urukului: întinde asupra mea umbra-ţi ocrotitoare!" Ghilgameş îşi chemă prietenul ca împreună cu el să cumpănească prevestirea...

"Şi-acum. când te vei reîntoarce în oraş?" VI Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgameş: .."E. fără putinţă de-ndoială. pe care-l cheamă în ajutorul fiului său. cerându-i să-l ocrotească până la înfrângerea uriaşului Humbaba. Cei doi prieteni se duc mai întâi să-şi ia rămas bun de la zeiţa Ninsun. zeul meu! Dar dacă mă voi întoarce teafăr. te voi adora. şi-ntors acasă îţi voi cânta osanale. o. şi te voi înălţa pe tronuri!" I se aduseră cele de trebuinţă. Aceasta aduce un sacrificiu de împăcare zeului Şamaş. TABLETA A TREIA Unde Bătrânii Cetăţii. mama lui Ghilgameş. îl binecuvântează şi-l sfătuiesc cum să se poarte o dată ajuns în Pădurea Cedrilor şi ce anume să facă pentru a trece peste piedicile ce-i vor sta în cale. cu inima plină de bucurie. înţelegând că nu-l mai pot opri pe Ghilgameş. şi totul mi-e necunoscut pe calea ce-o am de străbătut. Securile şi spadele uriaşe. . o călătorie pe care n-am mai făcut-o niciodată. şi arcul şi tolba cu săgeţi. Enkidu îi făgăduieşte că va fi alături de el pentru a birui împreună toate primejdiile.

facă el ca drumul să fie primitor sub paşii tăi. a cărei traducere se continuă: Bătrânii Cetăţii îl binecuvântează şi-i dau sfaturi lui Ghilgameş asupra călătoriei pe care o va face: . a mai scăpat el până acum viaţa câtorva oameni. Ghilgameş. îi spuse lui Ghilgameş: . cel puţin paralele: pe de o parte un document din epoca ninivită. el care cunoaşte drumul şi-a mai străbătut calea. . în cinstea lui Şamaş să faci libaţie din apă neîncepută. Ghilgameş. şi nu-l uita nici pe zeul Lugalbanda. Enkidu e cu ochii-n patru şi te va ocroti.Din începutul acestei tablete . sapă o groapă: să ai întotdeauna apă curată în burduful tău. Fii fără teamă. numai în puterile tale! Fii cu ochii-n patru! Veghează asupră-ţi! Enkidu s-o ia înainte. El cunoaşte trecătorile pădurii şi toate fărădelegile lui Humbaba. Facă Şamaş să-ţi poţi ajunge ţinta dorită. facă muntele uşor de străbătut sub picioarele tale! Nopţile să-ţi aducă solii de care să te bucuri şi zeul Lugalbanda să te ajute în tot ceţi doreşti! Cât mai degrabă să ţi se împlinească dorinţele! În râul lui Humbaba la care nădăjduieşti să ajungi spală-ţi picioarele. dacă nu cu totul identice."Nu te-ncrede. urmează-mă îndeaproape. deschizând gura. pe drumul pe care vrei să-l înfrunţi.au rămas două povestiri. facă el ca ochii tăi să vadă ceea ce gura ta a spus." Enkidu. facă el să se deschidă pentru tine drumul cel de nepătruns. La popasul de seară.început strâns legat de sfârşitul celei dinainte ."Porneşte. pe de altă parte ultimele întregiri ale tabletei din Yale.

luând-o înainte. deschizând gura. auzind aceste vorbe. Şamaş să te povăţuiască cât ţi-o fi calea de lungă!" Aici se opreşte textul din Yale. îl îndemnară pe viteaz pe calea cea bună. voi căuta să împlinesc ceea ce am spus. deschizând gura. Cu Enkidu care va veni cu mine. Ghilgameş. ş-apoi să mă-ntorc printre voi. s-o vedem pe Ninsun. Regina slăvită. Ghilgameş.Cunosc lăcaşul dihaniei şi calea pe care o străbate de obicei Humbaba. mână în mână. va aşterne sub paşii noştri o cale bine chibzuită."Vino. mama lui Ghilgameş: Ghilgameş. prietene. să-ţi fie calea prielnică."Du-te. zeul tău ocrotitor să te însoţească." Ţinându-se unul pe altul. Ghilgameş şi Enkidu se duc la Egabnah. cea învăţată. facă el ca ochii tăi să vadă ceea ce gura ta a spus. spunând: . tableta e marcată din loc în loc cu fragmente sfărâmate. cel de nebiruit: eu. pătrunde în palat: . cei doi viteji se vor duce să-şi ia rămas bun de la zeiţa Ninsun. cea atotştiutoare. în versiunea asiriană. cu inima voioasă!" Bătrânii. le spuse Bătrânilor din Uruk: . Regina slăvită."Plec să mă bat cu Humbaba. Ninsun. s-o vadă pe Ninsun. îl voi vedea pe acela despre care se vorbeşte atâta şi căruia i s-a dus faima în toate ţările. haide la Egalmah. Ghilgameş. cea înţeleaptă. pe care o reluăm şi pe care o vom urma de aici înainte. vorbeşte şi-i spune lui Enkidu: . Porunceşte plecarea şi trimite-ipe la casele lor pe toţi aceştia!" Ghilgameş.

cel de nebiruit. dinaintea ta!" Vorbele fiului său Ghilgameş. voi pomi într-o călătorie presărată cu primejdii despre care nu ştiu nimic până în ziua când voi ajunge la capăt şi apoi mă voi reîntoarce. mă simt destul de puternic ca să duc până la capăt lunga cale către lăcaşul lui Humbaba. îşi puse pe cap diadema. îşi ridică braţele: . şi. până-n ziua când va ajunge la . care nu-i este pe plac zeului Şamaş! Când îl voi fi omorât pe Humbaba."De ce. sui scările. când mi l-ai dat de fiu pe Ghilgameş. aprinse tămâie pentru Şamaş. îşi încheie pieptarul... cu faţa la Soare. l-ai înzestrat cu o inimă care nu cunoaşte tihna? Iată că l-ai aţâţat acum să cutreiere calea-ndepărtată spre lăcaşul lui Humbaba: se va azvârli într-o luptă despre care nu ştie nimic. cu bunăvoinţă. se urcă pe terasă. stropi pământul şi pulberea cu apa dintr-un pocal. Ninsun. sus. se împodobi cu giuvaeruri. până când voi ajunge în Pădurea Cedrilor. Acolo."O. îşi puse veşmintele ce-i veneau bine. De-am putea să ne întoarcem. închină o libaţie. până ce-l voi omoiîpe Humbaba. şipădurii-i voi fi doborât cedrii. Ninsun le ascultă îndelung. şi voi alunga din ţară tot răul. pe terasă. Mă voi zvârli într-o luptă despre care nu ştiu nimic. După ce se spălă şi se unse cu uleiuri pe tot trupul. Ninsun pătrunse în iatacul ei. spune el. nevătămaţi. de sus şi până jos pogoiî-va pacea peste ţară. va pomi într-o călătorie presărată cu primejdii despre care nu ştie nimic..

cei doi viteji pleacă din Egalmah."O. să-şi apere tovarăşul! Să-l aducă el însuşi înapoi lângă miresele lui! .capăt şi apoi se va reîntoarce. nu te-fi născut din sânul meu. Curtezane. să nu se teamă să-ţi amintească de el. Logodnica. La porţile cetăţii. în timpul zilei. până când va ajunge în Pădurea Cedrilor. dar acum te învestesc ca supus al lui Ghilgameş!''' Ca şi cum preotesele. îi găsesc iarăşi pe Bătrâni. şi Fiiceledivine l-ar fi crescut înăuntrul altarului. vei părăsi cerul. curtezanele şi hetairele ar fi pus pe grumazul lui Enkidu semnul stăpânirii. Trainic legaţi unul de altul. cu neputinţă de tradus. puternice Enkidu. Apoi îl chemă pe Enkidu şi-i împărtăşi vrerea sa: . în vreme ce tu cutreieri hotarele cereşti." Următoarele două coloane cuprindeau rugămintea lui Ninsun. care în epoca respectivă. seara. Înţelesul celor 6 rânduri care urmează rămâne îndoielnic. pe care Ninsun l-a învestit ca supus al lui Ghilgameş!" Ceea ce urma este sfărâmat. care le dau ultimele poveţe: "Enkidu să-şi ocrotească prietenul. se bucurau de o oarecare preţuire. când. până ce-l va omorî pe Humbaba. cel de nebiruit. sunt Enkidu. Ea stinse tămâia şi spuse un descântec. pe Ghilgameş dă-lîn grija paznicilor nopţii. dar nu au mai rămas decât capete de rând. şi va alunga din ţară tot răul."Da. care nu-ţi este pe plac. ca şi cum preotesele l-ar fi primit cape un copil juruit. Aia. Vesteşte: .

de cele ce-ai spus la Uruk. Ghilgameş. Şi toată calea. căruia a început să-i fie frică. tu."Grăbeşte-te! Nu-l lăsa să se îndepărteze. Au rămas doar câteva fragmente răzleţite. săpară o groapă . să se afunde-n inima pădurii şi să ne scape! Îşi va pune şapte . adesea greu de localizat. Ghilgameş îl îmbărbătează pe Enkidu.Noi. îmbucară câte ceva. O dată ajunşi. ţi l-am încredinţat pe Regele nostru. După alte treizeci de îndoite leghe.mai dăinuie numai scurta bucată care urmează şi pe care unii autori socotesc că-i mai bine aşeze în cuprinsul celei de a şasea tablete: După douăzeci de îndoite leghe. Ghilgameş. ce se străbate de obicei într-o lună ei o mântuiră a treia zi. Tableta aceasta e foarte sfărâmată."Aminteşte-ţi. Ridică-te şi pregăteşte-te să lupţi. când te vei întoarce ni-l vei înapoia pe Regele nostru!" Ultimele rânduri ale tabletei. foarte îmbucătăţite. Adunarea. sunt aproape cu neputinţă de folosit.care trebuiau să povestească păţaniile călătoriei spre Pădurea Cedrilor . ei se sfătuiesc cum să biruie greutăţile luptei. De-a lungul zilei făcuseră cincizeci de îndoite leghe. Din primele două coloane . poposiră. Cu faţa la soarele care apunea. TABLETA A PATRA Aici îi întâlnim pe cei doi viteji la porţile Pădurii Cedrilor. vlăstar al Urukului!" Ghilgameş luă aminte la îndemnul prietenului său: .

deschizând gura. ţinta călătoriei se află în faţa noastră! Mai bine să mor decât să dăm îndărăt acuma! Prietene. al cărei prag muritorii sunt opriţi de zei să-l treacă. o tainică nelinişte: deschizând gura. îi mai rămân şase depus. Nu şovăi!" Ca nişte tauri furioşi. fără să-şi dea seama bine de ce. ei dobândesc faima!” Amândoi ajunseră înaintea muntelui în verzii! Glasurile le tăcură.rânduri de zale: una a şi îmbrăcat-o. doarn-o să ne purtăm ca nişte bieţi nevolnici! Am străbătut rând pe rând toţi munţii. vorbeşte şi-i spune lui Enkidu: . vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş: . îl cheamă pe Humbaba. scapă el însuşi dacă-şi apără tovarăşul. paznicul pădurilor strigă şi cere ajutor. gata de luptaşi ager la minte. El simte. Enkidu deschide porţile pădurii. care se repede primul. uită de moarte şi nu-ţi va mai fi teamă! Omul puternic. fii mâna mea dreaptă! Ducă-se moleşeala braţului tău şi risipească-se slăbiciunea genunchilor tăi! Prietene. Haide. o singură dată strigă. eşti călit în luptă: atinge-mi veşmântul şi nu-ţi va mai fi teamă de moarte."Haide. prietene. După moartea paznicului. se aruncă asupra lui. îngrozit. Şi chiar dacă sunt învinşi. Ei înşişi se opriră. fii iar stăpân pe tine. Enkidu. O nouă spărtură. ca un copil pe părintele său. încrede-te în mine. şi-mpreună să ne afundăm în inima pădurii! Inimii tale să nu-i mai pese decât de luptă. ştii ce înseamnă bătălia.

povesteşte şovăielile celor doi viteji. îi taie capul lui Humbaba. calea e netezită. la porunca lui Şamaş. Ghilgameş îşi povesteşte visele. Numai ce iam desferecat porţile. îl aduc la Uruk şi-l trag în ţeapă dinaintea marii porţi a Cetăţii. Văd Muntele Cedrilor."Să nu ne afundăm până în inima pădurii. împreună. din nefericire tot atât de sfărâmată ca şi cea de mai înainte. eroii noştri se roagă să li se arate în vis ce se va întâmpla cu ei pe meleagurile lui Humbaba. sunt urme: drumurile sunt bătute. pe unde trece de obicei Humbaba. Toate puterile cerului şi ale pământului dezlănţuite îi vin în ajutor.. Pe acolo. şi braţul mi s-a şi moleşit" TABLETA A CINCEA După ce sunt descrise minunăţiile pădurii. alcătuia una din culmile dramatice ale poemului: în cuprinsul ei se desfăşoară biruitoarea luptă a lui Ghilgameş împotriva uriaşului Humbaba. lăcaş divin. S-au oprit şi se minunează privind pădurea. poetul zugrăveşte gradat tulburarea eroului. apoi. prinşi între teama de a nu-l putea ajunge şi spaima de a-l înfrunta. Se uită îndelung la înălţimea cedrilor. Enkidu îl îndeamnă pe Ghilgameş să fie fără cruţare. se uită îndelung către intrarea pădurii. începe lupta cu Humbaba. piedestalul . Tableta aceasta. întârziind asupra descrierii pădurii. După biruinţă. Cu multă pricepere. asupra tainei care înconjoară ascunzişul dihaniei şi în sfârşit.

nu veni nici a doua zi."De ţi s-ar arăta şi ţie un vis. voios. de-am avea un întreit vis prevestitor.lui Unim'1 (altă denumire a zeiţei Iştar). relatarea visului se afla." . Părăsiră urmele. deaiputea să mai ai un vis şi încă unul. II De mult timp îşi ţineau săbiile pregătite. Din păcate. Enkidu. acolo se-ncâlceşte pădurea. plăcută e umbra şi plină de miresme. Humbaba nu veni în ziua aceea. Acolo se împletesc măceşii." Dorinţa li se împlineşte curând. Enkidu. deschizând gura. Prietene. care să destăinuie ceea ce se va-ntâmpla. Restul coloanei este aproape cu totul distrus. Când se lasă noaptea. . într-o spărtură a cărei lungime n-a putut fi stabilită. ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos mirositoare. apoi mai merseră două treimi dintr-o îndoită leghe. Ghilgameş are un vis. trase din teacă. e afundară în pădure cale de q îndoită leghe. probabil. se strecurară în tufişuri. îl lămureşte pe prietenul său că visul îi este prielnic. cedrii îşi înalţă ramurile îmbelşugate. Când reîncepe textul. Lipsesc zece rânduri. Pe povârnişul muntelui. unde rămaseră nemişcaţi.''Cum o să dăm noi de urma lui Humbaba ? O. Şi noaptea se lasă iarăşi. nu veni nici a treia zi. Enkidu. vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş: .

mi s-a mai arătat un al doilea. Cu faţa la soarele care apunea. Se ivi un om. săpară o groapă. muntele pe care l-ai văzut în vis. s-a prăbuşit un munte. Enkidu. Somnul. Smulgându-mă de sub munte. dacă nu m-ai strigat tu. somnul îl părăsi pe Ghilgameş. La miezul nopţii. îi cuprinse. Această din urmă versiune .În această parte. visul tău e prielnic. îmi dădu să beau apă. M-ai strigat? De ce sunt tulburat? În afară de visul meu dintâi. începură să vegheze." El. O lumină strălucitoare se aşternu pretutindeni. în visul acesta.mai completă . m-a răsturnat. tradiţia ninivită se deosebeşte de aceea care ni s-a păstrat mulţumită unui text de origine hittită. care prinse săipovestească lui Enkidu visul: . şi mă ridică pe picioare. Eun vis de preţ! Prietene. mi-a prins picioarele de nu m-am mai putut urni. pe care-l aduce noaptea. de o frumuseţe fără seamăn. şi vărsară. şi-i vom arunca stârvul pe câmp! De-ai putea să vezi în visul cel de mâine ce se va alege de mine!".Sprijiniţi unul de celălalt. la treizeci de îndoite leghe. este Humbaba: vom pune mâna pe el şi-l vom ucide. ce oare să mă fi trezit? Enkidu."Prietene. poposiră. pentru Şamaş. După douăzeci de îndoite leghe. tălmăcindu-i visul: . îi spuse prietenului său. prietene. îmbucară câte ceva. am avut un vis. cel mai frumos de pe aceste tărâmuri. cel care se născuse în pustiu. prietene."Prietene. Pe lângă el păream nişte gângănii.va putea fi urmărită în cele ce urmează: . ca să-mi liniştesc inima.. . apă neîncepută ca libaţie.

ca orzul de munte... îi spuse lui Ghilgameş: .. Cerul striga.... şi visul ce mi s-a arătat era înspăimântător. El se sculă şi-l întrebă pe prietenul său: .. scapără un fulger.. se lăsase întunericul. nu m-ai strigat?De ce sunt treaz? Nu m-ai zgâlţâit? De ce sunt tulburat? N-a contenit ploaia? De ce mi-e carnea vlăguită? Prietene." Când Enkidu auzi visul pe care-l ceruse pentru el. spuse el.. Urmarea nu mai există.. ea îl îmbie pe Enkidu să se culce. somnul se curmă dintr-o dată. Ghilgameş u sprijinea bărbia cu genunchii: aşa se abătu asupră-i somnul. Cu toată ameninţarea de moarte pe care visul acesta o face să apese pe capul lui .. vuia pământul: încremenise lumina zilei. fă să mi se arate un vis despre Enkidu. munte. vom putea chibzuimai bine."Prietene. muntele-i trimise şi pentru el o prevestire. ceea ce căzuse din cer se prefăcu în cenuşă." III Şi muntele făcu săi se arate un vis despre Enkidu. Să coborâm la câmp. trimite-mi şi pentru el o prevestire. mi s-a arătat un al treilea vis. Dar pe la mijlocul veghii.. se stârni o adiere. în timp ce el. se-ncinse un foc: norii se îndesiră:ploua cu moarte! Apoi roşieticele vâlvătăi mai răbufniră o dată şi focul se stinse. care se lasă peste oameni. ca libaţie: . Ploaia încetă."O.Apoi Ghilgameş se sui pe munte şi împrăştie făină cernută.

şi doborî cedri. căci un alt fragment hittit urmează în felul următor: Lacrimile-i curgeau şiroaie. înfruntaţi-l pe Humbaba. uraganul. se înfurie şi strigă: . vijelia." Povestirea luptei n-a mai ajuns până la noi. din înaltul cerului. mergeţi până îl veţi ajunge: el nu se va mai întoarce în lăcaşul lui. cerescul Şamaş le vorbi: . şi Ghilgameş îi spuse cerescului Şamaş: (două versuri cu neputinţă de folosit) . şi cedrii să mi-i taie ?" Dar. cei doi viteji nu se lasă de ceea ce şi-au pus în gând."Cine-i acela care a venit să-mi vateme copacii din munţii mei."Am ascultat totuşi de cerescul Şamaş şi-am urmat calea pe care mi-o hotărâse!" Cerescul Şamaş auzi ruga lui Ghilgameş. O traducere hittită spune că ei s-au apucat să taie cedri în pădure: Ghilgameş luă securea în mână . Dar putem să ne închipuim că biruinţa n-a fost la început de partea celor doi viteji.."Mergeţi înainte fără teamă. 80 . Nu mai putea să meargă nici înainte.. vântul furtunilor.Enkidu. nu mai putea nici să dea înapoi. vântul cu nisip. vântul îngheţat. vântul de la miazănoapte. şi iată că împotriva lui Humbaba se stârniră vijelii puternice: vântul cel mare.. vântul fierbinte: opt vânturi se stârniră împotriva lui şi-l izbiră în ochi pe Humbaba. Când auzi Humbaba vuietul pe care-l făceau.

Atunci Humbaba se supuse şi iată-l că-i spune lui Ghilgameş: . fără îndoială."O. Ghilgameş." Dar Enkidu îi spuse lui Ghilgameş: . eu robul tău voi fi. Pesemne că izvorul celei dintâi dintre aceste două întâmplări e într-o veche povestire babiloniană. prinde mai întâi pasărea. Ghilgameş îl lovi pe Huwawa în beregată. întoarcerea ni Uruk a celor doi prieteni biruitori. îi voi tăia şi din ei îţi voi dura case. . omoară-i sluga!" Ghilgameş luă aminte la vorbele tovarăşului său. dăruieşte-mi iertarea: vei fi stăpânul meu. trase din teacă sabia de la cingătoare."Prietene. ce se va alege apoi de puii ei? Vom căuta după aceea scâteierile razelor sale. voi alege pentru tine pe cei mai puternici şi pe cei mai frumoşi."Nu căta la vorbele pe care ţi le spune Humbaba. strălucirea sa se va întuneca!" Enkidu îi spuse lui Ghilgameş: . prietenul său Enkidu îl prinse. Şi printre copacii pe care i-am crescut. Humbaba nu trebuie să rămână în viaţă!" Urmează o lacună în care se povestea moartea lui Humbaba şi. scânteierea razelor sale va pieri în în vălmăşeală. Loveşte în el cu îndoite puteri! După el."Dacă nu punem mâna pe el pe neaşteptate. razele lui vor pieri. din care a mai rămas o frântură şi care înfăţişa cam aşa sfârşitul dihaniei (numit aici Huwawa): Ghilgameş îi spuse lui Enkidu: . ca nişte pui vor alerga încolo şi-ncoaceprin iarbă. la cea de a treia lovitură. Apucă pe dată securea.

.. plasa. Deschise lăcaşul tainic alAnunnakilor. şi sabia care atârnau opt talanţi. Furioasă.. Enkidu îl omorâse pe Huwawa. pe Huwawa. se piaptănă şi se găteşte. mort. şi se afundă în pădure. Ghilgameş se spală. doboară cedrii!" Apoi se întoarseră pe drumul Eufratului. zeiţa urcă în ceruri şi se plânge tatălui ei. povară de opt talanţi. .Huwawa se prăbuşi: strigătele sale nedesluşite se stinseră în moarte.. Dar iată că-l vede zeiţa Iştar."Ghilgameş.. paznicul: la două îndoite leghe jur împrejur gemură cedrii! împreună cu el. Ghilgameş însă nu se învoieşte. Ghilgameş doborî copacii. la poruncile căruia se cutremuraseră Hermonul şi Libanul'' El lovi pe. Uluită de frumuseţea lui. ba o şi dojeneşte pentru numeroşii iubiţi pe care i-a avut şi pe care i-a nenorocit după ce s-a săturat de ei. TABLETA A ŞASEA O dată terminată lupta. Enkidu îi spuse lui Ghilgameş: ... Enkidu îl omorâse pe paznicul pădurii. zeului Anu. îl aruncară la pământ.. le luă cu el. pare-se. Enkidu. zeiţa îi cere s-o ia de soţie şi-l îmbie înşirându-i darurile şi măririle de care-ar avea parte alături de ea. Şi tableta ninivită se sfârşea. cu aceste versuri: Şi dinaintea marii-porţi a Urukului. al cedrilor. După ce lovi în şapte rânduri. Ghilgameş trase în ţeapă capul lui Humbaba.

ea îi aruncă pe cei doi prieteni într-o nouă şi cumplită încercare. - . Zeiţa Iştar se îndrăgosteşte de biruitorul Ghilgameş. Ghilgameş adună cei mai iscusiţi meşteşugari şi din coarnele taurului porunceşte să facă vase în care să se toarne oloiuri. Numai Enkidu îi vine de hac: îl înşfacă de coarne şi-l doboară. îmbrăcă altele curate. ca să cumpănească pagubele pe care le va pricinui taurul. Ghilgameş se făleşte în faţa Bătrânilor Cetăţii şi cei doi prieteni se întorc la palat pentru o binemeritată odihnă. înciudată. Ghilgameş îşi spălă părul mânjit. După ce-şipuse Ghilgameş diadema pe cap. După moartea lui Humbaba. dar cere în schimb ca fiica sa. îşi curaţi legăturile cu care-şi încingea fruntea. în desiăşurarea acţiunii se produce dintr-o dată un salt. batjocorind-o. fiindcă viteazul îi respinge ademenirile. Despre toate acestea ne vorbeşte a şasea tabletă. în cinstea zeului Lugalbanda. să dea timp de şapte ani belşug de recolte şi de vite. Pe zidul împrejmuitor al Urukului. se înfăşură într-o mantie şi se încinse cu o eşarfă. zeiţa rodniciei.Iştar îi cere acestuia să plăsmuiască Taurul Ceresc. dar el îi împrăştie dintr-o suflare. care să-l omoare pe cel ce-a îndrăznit să-şi bată joc de ea. Sute şi sute de oameni încearcă să se împotrivească dihaniei. După care. îşipieptenă cu grijă părul pe spate. Aruncă veşmintele întinate. slăvită Iştar luă aminte la frumuseţea lui Ghilgameş. Enkidu smulge atunci bucăţi din taurul ucis şi le aruncă în capul zeiţei. Iştar se tânguie împreună cu alaiul curtezanelor care o urmează. Anu se învoieşte.

o uşă rău închisă. înjugat. (Trei versuri sfărâmate) Dacă te-aş lua de soţie. sau poate veşmintele îţi lipsesc? Nu ai merinde şi de-ale gurii? Ai pâinea care se cuvine zeilor. vor fi aprigi la fugă. în loc de catâri. rodul trupului tău! Vreau să-mi fii soţ. deschizând gura. şi boul tău. nici gerul. măgăruşii tăi. ai băutura care se cuvine regilor. eşti păcura care mânjeşte pe . osiile din electrum'. sub poveri. da. din care se făceau în vechime pocale. Aliajul din trei părţi de aur şi o parte argint. înhămaţi la car. care nu stăvileşte nici vântul."Ce ţi-aş dărui ţie. preoţii şi demnitarii îţi vor săruta picioarele. dinaintea ta vor îngenunchea regii. îl voi înhăma cu diavoli ca nişte vijelii. iar eu voi fi femeia ta! Voi pune să ţi se pregătească un car din lapislazuli şi aur: roţile îi vor fi din aur. dacă te-aş lua în căsătorie? îţi lipseşte oloiul pentru trupul tău. în casa noastră vei intra printre miresme de cedru. şi-i spune slăvitei Iştar: . aducându-ţi bir comorile munţilor şi văilor. vorbeşte. Ghilgameş. În casa noastră. n-o să aibă potrivnic!" Ghilgameş. demnitarii şi principii. caprele tale vor făta câte trei iezi dintr-o dată şi oile tale miei gemeni. dă-mi. un palat care-şi striveşte războinicii ce-l apără. caii tăi. să fii iubitul meu. dăruie-mi. un elefant care-şi smulge învelişul. când vei pătrunde."Vino. vor întrece catârii cei iuţi. ştiu ce mă aşteaptă: nu eşti decât un jăratic care se stinge când vine frigul. spuse ea.

. ai lovit-o şi i-ai rupt aripile. l-ai sortit să alerge în galop la nesfârşit. berbecele de asediu care pustieşte ţara duşmană. care îngrămădea neîncetat pâini sub cenuşă pentru tine şi-ţi jertfea zilnic iezi: l-ai lovit şi l-ai prefăcut în lup. burduful care se varsă peste omul ce-l poartă. ce stă scris pe tabletă. cu penele pestriţe. acum înşişi argaţii lui îl gonesc şi câinii lui îl muşcă! L-ai iubit şi pe Işullanu. pe Silili. de atunci stă prin păduri şi strigă: "Vai. an după an. grădinarul tatălui tău. iubitul anilor tăi tineri. încălţarea care răneşte piciorul celui ce-o poartă! Care-i iubitul pe care l-ai îndrăgit pentru totdeauna? Care-i păsăruica ce ţi-a fost mult timp pe plac? Vino încoace.omul ce-o duce. care mereu îţi aducea coşuleţe pline de curmale şi-ţi făcea . nespus de puternic: ai săpat pentru el şapte şi iară şapte gropi! Ai iubit şi calul. să cercetăm împreună soarta iubiţilor tăi. calcarul care face să se fărâmiţeze zidul de piatră. l-ai hărăzit suspinelor veşnice. Ai iubit de asemeni şi păsăruica. aripile mele!''2 Ai iubit şi leul. pintenilor şi biciului. fălos în luptă: l-ai sortit apoi şelei. ai hărăzit-o suspinelor veşnice! Ai mai iubit şi un păstor. l-ai sortit să se adape tulburând apa! Şi pe maică-sa. În ce-l priveşte pe Tamuz (Zeitate care personifica vegetaţia de primăvară. am văzut scris şi ştiu.De bună seamă un joc de omonime akkadian "kappi") păsării şi cuvântul.

"Fără-ndoială că l-ai aţâţat pe regele Ghilgameş." Işullanu ţia spus: . Ghilgameş m-a acoperit cu ocări.zilnic masa strălucitoare. aş fî acela care. Işullanu al meu."Ce ţi-aiputea dori de la mine? Maică-mea n-a încărcat cuptorul? Şi eu. nici să coboare pe ciutură! Şi cu mine. deschizând gura. tatăl său. vino. ai spus. făureşte Taurul Ceresc. Dacă nu făureşti pentru mine Taurul."Ţaţă."Tată. care să-l omoare pe Ghilgameş. ar avea acoperământ de stuf!" Şi tu. de aceea Ghilgameş a ţinut socoteala păcatelor tale. şi dinaintea luiAntu. mama sa. să ne bucurăm de vigoarea ta. Iştar tare se mai mânie. l-ai lovit şi l-ai prefăcut în păianjen: l-ai făcut să stea în mijlocul scripetelui cu găleţi pentru scos apa din puţ: nu poate nici să urce. auzind de la el aceste vorbe. Ghilgameş a ţinut socoteala păcatelor mele. dinaintea luiAnu. a păcatelor şi a blestemelor mele!" Anu. asemeni te vei purta!" Iştar. Iştar. vărsă lacrimi: . întinde mâna şi mângâie-mă. şi se duse. o dată cu venirea iernii. vorbeşte şi-i spune slăvitei Iştar: . tatăl său: . deschizând gura." Iştar. dacă mă iubeşti. voi sfărâma . auzind aceasta. Urcă în ceruri. a păcatelor şi a blestemelor tale. ai ridicat ochii asupra lui şi teai dus la el: . oare n-am mâncat? Dacă aş mânca hrana ruşinii şi a blestemelor. şi să-l umple de groază până în lăcaşul său."O. şi iată. vorbeşte şi spune lui Anu.

La a doua suflare. vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş: . Taurul prefăcu păşunile în pustiu: coborî la râu şi din şapte sorbituri secă râul. vreau să mă răzbun. dacă făuresc Taurul pe care mi-l ceri. Dar. Dar pe Ghilgameş. am adunat grâne pentru oameni şi pentru vite am pus să crească iarbă. vorbeşte şi-i spune lui Anu.porţile iadului. pe el. dă-mi căpăstrul Taurului Ceresc."Tată. strâns-am grâne pentru oameni şi pentru vite adunat-am iarbă. Strâns-ai tu grâne pentru oameni şi pentru vitepus-ai să crească iarba?" Iştar. sărind pe dată în sus. Dacă veni-vor şapte ani fără rod. Când ajunse în ţara Urukului. pe unde-i era coada mai groasă. vor fi în ţara Urukului şapte ani fără rod. deschizând gura. îşi împrăştie murdăriile. Enkidu. La cea de a treia suflare. le voi sparge în bucăţi pragul. tatăl său: . Enkidu îl înhaţă pe Taur de coarne. vorbeşte şi-i spune slăvitei Iştar: . şi. deschizând gura." Când Anu auzi aceste vorbe. se mai deschise o crăpătură şi două sute de oameni din Uruk căzură înăuntru."Fiica mea. îi dădu lui Iştar căpăstrul Taurului. Taurul îl împroşcă cu bale. La suflarea Taurului se deschise o crăpătură şi o sută de oameni din Uruk căzură înăuntru. le voi dărâma uşorii. voi aduce morţii din groapă pe pământ. şi morţii vor fi atunci mai numeroşi decât viii!" Anu. deschizând gura. şi Iştar n duse pe pământ. se deschise încă o crăpătură şi Enkidu căzu în ea.

cu spada. se îndepărtară şi se închinară dinaintea lui Şamaş. Atunci Ghilgameş. viteaz şi dibaci. spuse Ghilgameş. începu sase tânguie: . la fel ca şi cu Taurul."Prietene." Urmărindu-l cu înverşunare. amândoi. cade te prind. pe fiicele plăcerii şi curtezanele. mâhnită. am luat seama la felul lui de a lupta. smulse umărul Taurului şi i-l aruncă în faţă: . în timpul acesta Ghilgameş chemă meşterii făurari. alături de tine le voi atârna!" Iştar adună hierodulele (Sclave în serviciul unui templu). îl izbi între grumaz şi coarne. Vreau să-i smulg inima şis-o dăruiesc lui Şamaş. Atunci tu vei veni în faţa lui şi între grumaz şi coarne îl vei izbi cu spada."Eu."Adevăr zic. îl ţinu strâns cu amândouă mâinile. ca nişte fraţi."Prietene. omorând Taurul!" Când o auzi Enkidu pe Iştar. apoi se aşezară. vom izbuti să-l biruim. Enkidu ajunse Taurul şi. spuse Enkidu. dar mai bine să vedem cum doborâm Taurul!" . îl voi apuca de coadă. şi de ne vom uni puterile. şi pe umărul Taurului se tânguiră. îl voi urmări cu înverşunare. . îi smulseră inima şi o aşezară dinaintea Soarelui.. strigă el." . şi-l voi ţine strâns cu amândouă mâinile."Blestemul să cadă asupra lui Ghilgameş care m-a batjocorit. ne fălim cu vitejii fără seamăn. După ce uciseră Taurul. stătu în faţa lui şi. care se urcase pe meterezele Urukului-celuiîmprejmuit. apucându-l de coadă. cu tine mă voi purta! Măruntaiele lui. Meşteşugarii se minunară de grosimea coarnelor. Iştar. pe toţi îi chemă.

Le luă cu el sile atârnă în cămara domnească. Ghilgameş e cel mai viteaz dintre toţi vitejii!" (Trei versuri sfărâmate) Ghilgameş dădu opetrcere în palatul său. valora cam 250 litri) de oloi."Cine-i cel mai frumos dintre bărbaţi. Enkidu va muri aceasta era vrerea zeilor. Enkidu îi povesteşte lui Ghilgameş visul ce i s-a arătat peste noapte: se făcea că zeii cei mari ţinuseră sfat şi-i hotărâseră moartea pesemne drept pedeapsă pentru batjocura adusă zeiţei Iştar. apoi. întinşi în culcuşurile lor de noapte. şi cuprinsul amândurora era de şapte gururi (Măsură de capacitate care. pe când dormea şi el. Apoi. Cei doi viteji îşi spălară mâinile în Eufrat. Ghilgameş le spune voios aceste vorbe: . Străbăturăm car uliţa cea mare a Urukului. îmbrăţişaţi. cine-icelmai viteaz dintre toţi vitejii?" "Ghilgameş e cel mai frumos dintre bărbaţi. Un rău . îşi povesti visul şi-i spuse prietenului său: TABLETA A ŞAPTEA O dată cu ivirea zorilor. o porniră la drum. în vechime. Enkidu se sculă. pe care le dărui pentru miruirea zeului Lugalbanda. locuitorii Urukului se adunaseră săiprivească.erau făcute din treizeci de mine de lapislazuli. Slujnicelor palatului. lui Enkidu i se arătă un vis. pe când bărbaţii dormeau.

îl dojeneşte ammtmdu-i câte l-a învăţat curtezana şi numai de bine Enkidu se pocăieşte şi o binecuvântează. pomenit ca rând de legătură la sfârşitul tabletei de mai înainte: . în epopee o cotitură hotărâtoare. dar soseşte clipa când soarta se cere împlinită. Visul ce abia i s-a arătat îi aduce cumplita dezvăluire a apropiatei pedepse.care nu iartă l-a şi cuprins. de ce ţin sfat zeii cei mari?" Dar o versiune hittită îngăduie să fie acoperită în parte lacuna textului asirian: . Ea marchează. Ea şi cerescul Şamaş ţineau sfat. punând pe seama ei tot chinul ce-l îndură. Anu îi spuse lui Enlil: .. Cea din urmă ispravă eroică a lui Ghilgameş este uciderea Taurului Ceresc."Ascultă visul ce mi s-a arătat astă-noapte: Anu. Atunci se făcu ziuă. de altfel. răzbunarea zeilor îl loveşte pe neaşteptate pe Enkidu. va mai scăpa câtva timp legii de obşte. cei doi viteji s-au putut crede până atunci destul de puternici pentru a înfrunta voinţa zeilor şi a dispreţui prevestirile viselor. Primele două coloane ale tabletei ninivite s-au pierdut şi din povestirea visului n-a mai rămas decât întâiul vers. Lacomi de măriri şi îmbătaţi de izbânzile lor.pe patul de suferinţă o blestemă pe curtezană. Pe pragul morţii.. Şamaş. şi Enkidu îi spuse lui Ghilgameş: . Enlil. care-l aude. îngrozit. Enkidu are vedema Infernului."Prietene. urmărind agonia prietenului său Ghilgameş e cuprins de teama unei morţi lipsite de orice slavă. Şi dacă Ghilgameş fiul unei zeiţe.

nevinovat. Aşadar."Care dintre ei doi va muri?" Iar Enlil spuse: . care păzea Muntele Cedrilor?" Şi Anu adăugă: . în rătăcirea care l-a cuprins. cu mult înainte de a zări cedrii trufaşi: copacii tăi n-au seamăn în ţară. A căzut pradă deznădejdii şi. va trebui să moară!" Dar Enlil se înfurie împotriva cerescului Şamaş şi strigă: . ca un prieten al lor?" în timpul acesta Enkidu zăcea bolnav în faţa lui Ghilgameş. m-au socotit mai presus de fratele meu." Atunci cerescul Şamaş îi răspunse lui Enlil cel Viteaz: .. mă voi aşeza la poarta morţilor. îl regăsim în ea pe Enkidu bolnav. îşi săltă capul şi-i vorbi porţii. şi ochii mei nu-l vor mai vedea pe fratele-mi iubit!" Textul hittit se opreşte aici."De ce au ucis Taurul Ceresc şi de ce l-au omorât şi pe Humbaba. de la douăzeci de îndoite leghe ţi-am privit cu uimire frunzişul falnic. lipsită de înţelegere. ca unei făpturi omeneşti: . dar Ghilgameş nu va muri."Oare nu la porunca mea' au omorât Taurul Cerului şi pe Humbaba? Şi acum Enkidu. tu eşti fratele meu iubit.. asupra căreia a ridicat odinioară o mână nelegiuită: Enkidu. Deacum voi fi printre morţi. şi lui Ghilgameş lacrimile îi curgeau şiroaie: ."Enkidu trebuie să moară. îi spuse el."Frate al meu. blestemă poarta pădurii.."Poartă a codrului. Când reîncepe tableta ninivită. lipsită de pricepere. înaltă de şaptezeci şi doi de coţi eşti şi ."De ce-ai pogorât în fiecare zi la ei.

balamalele şi verigile făcute din lemnul tău sunt fără pereche."O. aş fi învârtit securea deasupra capului şi te-aş fi doborât. poartă.groasă de douăzeci şi patru. Şamaş.îi blestemă acum pe cei care l-au smuls din viaţa nevinovată de odinioară. Stâlpii. care îţi va fi soarta. Dar Enkidu nu-l mai aude şi . în parte.în aiurarea lui . şi care va fi urmarea frumuseţii tale." Urmează o nouă lacună de vreo cincizeci de rânduri. e mult prea sfărâmat pentru a se putea înţelege ceva. făgăduindu-i că va stărui pe lângă zei să aibă grijă de el şi că va porunci să i se facă o statuie de aur. îl blestem pe vânător! Nimiceşte-i tot ce dobândeşte! Slăbeşte-i vigoarea! Calea lui să nu fie în veci plăcută inimii tale! Fiarele sălbatice să fugă la apropierea lui! Niciodată să nu aibă vânătorul ce-şi doreşte!" Apoi începu s-o blesteme pe curtezană. poartă. fiică a plăcerii: . însă. O. eu însumi te-am făcut şi te-am aşezat în Nippur! Dar dacă aş fij ştiut. înaintea ta. Se poate ghici doar din el că Ghilgameş se străduia să-şi liniştească prietenul. care ar fi putut fi împlinită. din pustiul pe care-l împărţea cu fiarele-i dragi. o. de un fragment de curând descoperit la Sultantepe. îl blestemă mai întâi pe vânător şi apoi pe curtezană: III . şi-aş fi poruncit să se facă o plută din scândurile tale. din păcate.

Enkidu. Ca să te odihneşti. şi ţi-a dat tovarăş pe frumosul Ghilgameş. el ţi-a dat un pat strălucitor. pe ea. să-ţi hotărăsc soarta. sătui de dragostea ta. semn al divinităţii. care este şi acum prietenul tău nedespărţit. El însuşi. beţivul şi însetatul să-ţi lovească obrazul!" (mai multe rânduri cu neputinţă de folosit) Când auzi Şamaş blestemele din gura lui. un pat de ceremonie.."Vino încoace. fiică a plăcerii. Ibovnicii tăi să te izgonească. ţi-a dat să te aşezi pe w jilţ al liniştii. o soartă care nu se va sfârşi nicicând şi va fi veşnică! Vreau să arunc asupră-ţi blestemul cel mare. când nu vei mai fi. pe care să te odihneşti. care te-a învăţat să mănânci hrană gătită. îşi va acoperi . care să cadă asupra ta fără întârziere. fiică a plăcerii. Pe dată îi strigă din înaltul cerurilor: . acel pe care-l vei iubi să-ţi dispreţuiască farmecele! (şapte versuri sfărâmate) să fii surghiunită în josnica mahala a olarilor. I-a adus pe locuitorii Urukului să te plângă. sase vaiete pentru tine sunt plini de mâhnire cei mai slăviţi bărbaţi. jilţul de-a stânga lui şi regn pământului îţi sărută picioarele. pe curtezană. şi să bei băutură fermentată. în casa ta să-şi arunce murdăriile! în colţurile cele mai întunecate ale uliţei să-ţi fie lăcaşul! Umbra zidurilor să fie oriunde vei sta! Bărbaţii să se deşerte la picioarele tale. semnul regalităţii? Te-a îmbrăcat în veşmânt strălucitor."De ce blestemi.

să-şi desfacă pentru tine cingătoarea. dându-i o altă întorsătură: IV . mi s-a arătat un vis în noaptea asta: cerurile strigau. gheare de vultur. astfel încât să-şi ruineze şi căminul. lapislazuli şi aur. chipul îi era asemănător cu al zeului Zu. şi magazia îmbelşugată! Pe tine înşişi preoţii să te pună în slujba zeilor! Pentru tine. (vreo zece versuri sfărâmate) . Mă înşfacă. Mâinile erau labe. cu inima îndurerată."O. va rătăci prin pustiu " Când auzi Enkidu cuvintele lui Şamaş cel Viteaz."Prietene.trupul cu o cergă şi. înfăşurat într-o piele de leu. Lui Enkidu îi pare rău acum că a blestemat-o pe curtezană. unghiile. Să te iubească regii. încearcă cel puţin să-i îmblânzească asprimea. acela care. Dar cum nu mai poate lua îndărăt blestemul. pământul le îngâna: eu mă aflam singur în beznă. pe dată inima-i mâniată se linişti. să-ţi dea cornalină. Chipul îi era posomorât. îi spuse prietenului său ceea ce îl apăsa: . Două versuri sfărâmate. chiar de e de şapte ori mamă!" Enkidu zăcea. mult mai mult decât ţi-am fi dat noi. Un grifon * se ivi. curtezană.. blestemul să se întoarcă în folosul tău. principii şi nobitii! Nimeni să nu îndrăznească să-şi râdă de tine! Pentru tine orice bătrân să-şi scuture pletele. şi puterea mi se scurse din trup. bărbatul să-şi lase nevasta.. şi cum sta noaptea singuratic.

Mă prefăcu într-un porumbel: braţele-mi erau acoperite cu pene, de parcă eram o pasăre. Mă apucă şi mă duse spre casa întunericului, lăcaş al lui Irkalla, spre casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea fără întoarcere, spre casa ai cărei locuitori sunt lipsiţi de lumină, unde colbul le este hrană, unde tina le este mâncare. Sunt îmbrăcaţi ca păsările, au veşmânt de pene, şi niciodată nu mai văd lumina, stau pe veci în beznă, în această casă de colb, unde am pătruns, i-am văzut pe toţi regii, despuiaţi de coroane, am văzut capete încoronate care de mult au cârmuit ţara. Acestor locţiitori ai lui Anu şi ai lui Enlil li se serveau cărnuri fripte, li se se serveau poame coapte, li se dădea de băut apă răcorpasă. În această casă de colb, unde am pătruns sălăşluiesc şi marii poţi, şi psalmiştii sălăşluiesc purificatorii şi acei care cad în extaz, sălăşluiesc pontifii care-i slujesc pe zeii cei mari, acolo smşluieşteEtana, acolo locuieşte şi Sumukan Acolo domnea Regina Infernului - Ereşkigal: Ereşkigal înălţă capul, mă văzu şi strigă: - "Cine oare a adus aici făptura omenească pe care o vedeţi?" O lacună de vreo cincizeci de versuri curmă dintro dată povestirea vedeniei lui Enkidu. Când reîncepe textul, odată cu coloana a şasea, suntem în seara aceleiaşi zile. La căpătâiul prietenului său, Ghilgameş se tânguie şi o imploră, se pare, pe maică-sa:

VI Aminteşte-ţi câte drumuri am cutreierat împreună cu el! ietenniuimeu i s-a arătat un vis care nu prevesteşte nimic bun!" credea că aveau harul să cureţe de păcate. Şi iată că se sfârşi ziua când i s-a arătat acest vis. Enkidu zăcuse toată ziua: trecu şi ziua a doua, şi Enkidu zăcea mai departe bolnav în patul său, cea de a treia zi şi cea de a patra trecură de asemeni şi Enkidu rămase mai departe bolnav în patul său. Cea de a cincea, cea de a şasea şi cea de a şaptea, cea de a opta, cea de a noua şi cea de a zecea de asemeni, Enkidu zăcea mai departe bolna v în patul său. Şi cea de a unsprezecea şi cea de a douăsprezecea zi trecură de asemeni, Enkidu, în patul său, nu mai mişca. Atunci Ghilgameş strigă spre prietenul său: - "Prietene, un groaznic blestem s-a abătut asupră-mi. Simt că nu voi muri căzând în plină luptă. Mi-e teamă acum de luptă şi mă înspăimânt la gândul că voi muri fără slavă. O, prietene, ferice de acela ce cade hi luptă, ca şi tine, vai, eu voi muri fără slavă!" TABLETA A OPTA În care Ghilgameş îl plânge pe Enkidu, amintind isprăvile pe care le-au săvârşit împreună. Dinaintea Bătrânilor Cetăţii, regele Urukului îşi jeleşte prietenul, făgăduind să-i slăvească amintirea şi să-i ridice o statuie

dm aur şi pietre scumpe. Apoi se pregăteşte pentru oficierea unui sacrificiu. Când se iviră cele dintâi licăriri ale zorilor, Ghilgameş, deschizând gura, îi spuse prietenului său: - "O, Enkidu, prietene, gazela, mama ta, şi măgarul sălbatic, tatăl tău, pe lume te-au adus. Patru măgăriţe sălbatice, cu laptele lor, ţi-au dat tărie, şi fiarele sălbatice ţi-au arătat toate păşunile. Fie ca toate cărările lui Enkidu, în Pădurea Cedrilor, să te plângă, să nu tacă zi şi noapte! Să te plângă Bătrânii întinsului Uruk, Urukuluicelui-împrejmuit, care cu mâinile întinse ne binecuvântau la plecare! Să te plângă înaltele piscuri ale munţilor sălbatici, pe care împreună ne-am meat deatâtea ori! Să te plângă, să te jelească şesurile, ca o mamă să te plângă! Să te jelească... cedrii pe care i-am pustiit cu mânia noastră! Să te plângă ursul, hiena, pantera, tigrul, cerbul, leopardul, leul, bivolul, căprioara, antilopa, toate fiarele sălbatice! Să te plângă Ulaiul, pe al cărui ţărm am hoinărit! Să te plângă Eufratul cel limpede, din care am scos apă pentru burdufurile noastre! Să plângă locuitorii întinsului Uruk, Urukului-celui-împrejmuit! (mai multe versuri sfărâmate) II Luaţi aminte la ce vă spun, oameni, luaţi aminte, luaţi aminte la ce vă spun, Bătrâni, luaţi aminte! ÎI plâng

panteră a pustiului.. el era securea de la brâulmeu. cingătoarea bucuriei mele! O soartă crudă s-a abătut asupra lui şi m-a lipsit de el! O. cioplitorule. pe măsura prietenului lui."Acum. făuriţi o statuie prietenului meu!" Şi aceştia îi făcură o statuie prietenului lui. nu mai bătea deloc. pieptulţi-e din lapislazuli şi de aur ţi-e trupul!" . Ca unei mirese. prietene. aurarule. ca o leoaică îndurerată căreia i s-au răpit puii. jelesc îndurerat. catâr fricos. dăltuitorule. prietene. Îşi smulge şi-şi împrăştie părul cârlionţat. Când se iviră din nou cele dintâi licăriri ale zorilor. acum. îşi despoaie şi-şi aruncă frumoasele-i veşminte de care acum îi e silă. tu. măgar sălbatic din ţară sălbatică. catâr fricos. panteră a pustiului. când o atinse. înaintea şi în urma lui. acoperi fap prietenului său.. se suceşte şi se-nvârteşte. cu care am prins şi am omorât Taurul divin. ca o bocitoare. veşmântul sărbătorilor mele."Fierarule. . Ghilgameş strigă în toată ţara: . spuse Ghilgameş. O. era braţul meu drept. Enkidu.pe prietenul meu Enkidu şi. stăpânul Pădurii Cedrilor. cu care am urcat împreună munţi. cu care l-am doborât pe Humbaba. şi ca un vultur se aruncă asupra lui. ce somn te-a cuprins de-i totul întunecat în tine şi de nu mă mai auzi?" Dar el nu-şi mai ridică capul şi inima lui. scutul din faţa mea. măgar sălbatic dinţară sălbatică. era spada de la cingătoare.

plăsmui o asemuire a râului din Infern. după moartea ta. Am pus locuitorii Urukului să te plângă şi să te vaiete.. după ce împodobi masa. regii pământului ţi-au sărutat picioarele. rătăcitor. Ghilgameş deschise uşa. te-am culcat pentru odihnă pe un pat strălucitor. Când se iviră din nou cele dintâi licăriri ale zorilor. puse să se aducă o masă din lemn de măslin. şim-am înfăşurat într-o piele de leu. apoi. o aşeză cu faţa spre soare. şi continuă şi bocetele lui: . umplu cu miere o cupă din cornalină... minunată. umplu cu uleiuri un pocal din lapislazuli. prin pustiu!" Când se iviră din nou cele dintâi licăriri ale zorilor. pentru a pomi. Şi eu însumi.. (Ultima coloană lipseşte în întregime) ..O lacună destul de lungă. mi-am acoperit trupul cu o cergă. cei mai slăviţi bărbaţi sunt plini de mâhnire pentru tine.. prietene. La începutul coloanei următoare priveghiul lui Ghilgameş continuă. N-au rămas decât câteva versuri cu care se termină penultima coloană: Când Ghilgameş auzi aceste vorbe. pe un pat de ceremonie te-am culcat să odihneşti. Restul coloanei şi tot sfârşitul tabletei au dispărut. Te-am aşezat pe un jilţ al liniştii. Ghilgameş ajută la pregătirea sacrificiului."O. jilţulcel de-a stânga...

Ghilgameş. Iată că s-a lăsat noaptea. porneşte în căutarea nemuririi. am pornit la drum şi merg cu toată graba. şi eu. fiul lui Ubar-Tutu. ce stau de veghe în Calea Soarelui. lui Uta-napiştim. se înalţă . şi am ajuns la cheile munţilor. pe Enkidu. Şi iată-l pe viteazul Ghilgameş ajungând . Către Iştar2."Muri-voi oare şi eu? Oare nu mă aşteaptă aceeaşi soartă ca şi pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte. Chinuit de teama morţii. m-am temut. am ridicat capul. înspăimântat de moartea lui Enkidu şi înfricoşat de ideea morţii. Ghilgameş le destăinuie ţinta către care a pornit. care-i păzit de Oamenii-Scorpii. cu frunzişul şi fructele numai şi numai din aur şi pietre preţioase. mă rog fierbinte zeului Sin'. plângându-şi amarnic prietenul. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiştim. Ajunge la poalele muntelui Maşu.TABLETA A NOUA Unde Ghilgameş. rătăceşte prin pustiu: . se gândeşte să se ducă şi să ceară secretul vieţii veşnice singurului om căruia zeii i-au dăruit vreodată nemurirea. După înmormântarea cu mare pompă a prietenului său.în Grădina minunată unde creşte un copac fermecat.după ce a străbătut un drum nesfârşit prin bezna cea mai cumplită . unicul supravieţuitor al Potopului. Ghilgameş. Oamenii-Scorpii îi dau sfaturi. După ce-i arată toate primejdiile ce-l aşteaptă dacă-şi va urma calea. am văzut lei. cea slăvită. rătăcesc prin pustiu. Ghilgameş pleacă în pustiu.

ţineţi-mă teafăr!" Ghilgameş adormi. scoase sabia din teacă."Două treimi din el sunt divine. Când Ghilgameş ajunse la muntele Maşu. recăpătând curaj. îşi acoperi faţa. înfăţişarea loratâta-i de cumplită că cine-i vede moaie." . pe care soarele-l străbate în timpul nopţii: Numele acestui munte este Maşu. Omul-Scorpie u strigă nevestei sale: . Femeia îi răspunde Omului-Scorpie: ."Trupul celui care vine către noi e carne din carnea zeilor". dar fu înspăimântat de un vis: se făcea cala lumina lunii. La răsărit şi la apus. ating Infernul. ei veghează înaintea lui Când Ghilgameş le zări chipurile Şamaş. înspăimântătoare şi cumplita lor măreţie. şi ca un fulger se repezi printre ei. zei ai nopţii. făpturi omeneşti se bucurau de viaţă. a cărui creastă ajunge până la povârnişul cerurilor şi ale cărui poale. apoi. ajunge la poalele muntelui magic. O. dar o treime este omenească. care veghează zilnic răsăritul şi apusul Soarelui. jos. îi izbi şi-i făcu să se împrăştie în ţăndări . se apropie de ei. învârti securea cu mâna deasupra capului. văzu că poarta muntelui o păzeau OameniiScorpii. care o pornise mai departe. străfulgerarea lor în veşnică mişcare învăluie munţii. Restul coloanei nu poate fi folosit. de la cingătoare. La începutul coloanei următoare.rugile mele smerite. Ghilgameş.

că nu mai răzbeşte nici strop de lumină. după ce-ai trecut peste mări' atât de greu de străbătut? Destăinuie-mi ţinta călătoriei tale. îl cheamă atunci şi-i spune aceste vorbe vlăstarului de zei: . deschizând gura."Fiindcă mi-e teamă de moarte. vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş: . pe douăsprezece îndoiWleghe: atât de deasă-i bezna acolo. ca să ajung la Utanapiştim. Omul-Scorpie. deschizând gura. Ghilgameş."Du-te." (vreo 30 de versuri sfărâmate sau distruse) Ghilgameş îi spune Omului-Scorpie: . străbunul meu. cel care a izbutit să fie de faţă la Sfatul zeilor. vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş: . n-a mai făcut aceasta. am rătăcit prin pustiu. bărbatul. . şi vreau să-l iscodesc despre Moarte şi Viaţă!" Omul-Scorpie.Omul-Scorpie."Nimeni. faţa mi-e arsă de ploi şi de vânt. Ghilgameş: nu-ţi mai fie teamă. Aici calea se afundă în inima lui. nimeni na străbătut muntele." Atât sfârşitul acestei coloane. Ghilgameş îi spune Omului-Scorpie: ."De ce-ai pornit pe un drum atât de lung şi mi te-ai înfăţişat dinainte."Pomit-am pe un drum lung. ţi-am arătat cum să treci de muntele Maşu: străbate fără fricămunţii. gemând am făcut această lungă călătorie. cât şi începutul celei care urmează sunt sfărâmate şi nu pot fi folosite. Dar acum mi-ai arătat calea muntelui". Am umblat cu spaima-n inimă.

nici în urma lui. atât de deasă-i bezna. La a noua îndoită leghe. nici în urma lui. nici în urma lui." Ghilgameş. nici în urma lui. îl întâmpină vântul de miază-noapte. atât de deasă-i bezna. auzind aceste vorbe. . nici în urma lui. atât de deasă-i bezna. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. atât de deasă-i bezna. nici în urma lui.toate şirurile de munţi. (o spărtură de vreo douăzeci de rânduri) La capătul celei de a patra îndoite leghe. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. La capătul celei de a şaptea îndoite leghe. nici în urma lui. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. La capătul celei de a şasea îndoite leghe. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. să te duca paşii până la ţintă: poarta muntelui deschisă e dinaintea ta. La capătul primei îndoite leghe. îi simte suflarea pe faţă: tot atât de deasă-i bezna şi nu-i strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. atât de deasă-i bezna. La a opta îndoită leghe îi e frică şi începe să strige. La capătul celei de a cincea îndoite leghe. ascultă îndrumările Omului-Scorpie şi ia calea pe care o străbate Soarele în timpul nopţii. La capătul celei de a doua îndoite leghe. Teafăr. atât de deasă-i bezna. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea. că nu mai e strop de lumină: nu-i mai e dat să vadă nici înaintea.

Siduri se înspăimântă şi se zăvoreşte. străbunul lui. e în sfârşit lumină! Dinaintea lui e Grădina zeilor. Văzându-i înfăţişarea atât de sălbăticită. şi-i împrejmuită cu ramuri de viţă înfrunzite. dar e încă beznă pe întinsul unei întregi îndoite leghe. în acelaşi timp vegetală şi minerală.' se pare că zeul Şamaş însuşi i se arată aici lui Ghilgameş şi-l sfătuieşte să se ducă la malul mării s-o caute pe hangiţa Siduri. TABLETA A ZECEA În care aflăm că Ghilgameş a ajunsJa_Siduri. Se apropie s-o vadă.aflăm descrierea acestei grădini minunate. Zadarnic . nespus de plăcute vederii. şi are şi roade. hangiţa de pe malul marii. se crapă de ziuă! La capătul celei de a douăsprezecea îndoite leghe. îl sfătuieşte pe Ghilgameş să nu se mai tânguie. Comalina are aici roade.şi care din păcate e foarte sfărâmată . singurul om care a căpătat de la zei nemurirea. În coloana care urmează . La capătul celei de a unsprezecea îndoite leghe.La capătul celei de a zecea îndoite leghe. dar îşi schimbă repede simţămintele când aude cine e viteazul rege care a poposit la uşa ei. răsăritul soarelui se apropie. După un fragment mai vechi. plăcute vederii Lapislazuli a înfrunzit. să se bucure de viaţă şi să petreacă. Ghilgameş vrea însă să„ştie cum poate ajunge la Uta-napiştim. de ce călătoreşte şi mai cu seamă cât e de îndurerat din pricina morţii lui Enkidu.

Aşa au ajuns la Uta-napiştim "cel de pe tărâmuri îndepărtate". dar cei doi călători se vor apăra cu ajutorul celor o sută douăzeci de prăjini pe care le-a tăiat Ghilgameş în pădure şi veşmântul lui Urşanabi va înlocui pânza corăbiei. şi pe chip i se vedea că a străbătut cale lungă. locuia lângă marea cea adâncă. dezvăluindu-i primejdiile ce-l pândesc pe drum. corăbierul lui Uta-napiştim. Spaima îi era cuibărită în inimă. Făpturile-de-piatră au fost sfărâmate. nemurirea nu va fi nicicând a oamenilor veşnicia-i taina zeilor."De bună seamă. Urşanabi primeşte totuşi să-l ia cu el. sfătuindu-se cu sine însăşi: . şi-şizise în sinea ei. hangiţa. dar trupul lui era carne de zeu. şi umbla acoperită cu un văl. îi destăinuie că Urşanabi. era înveşmântat în piei de animale.încearcă Siduri să-l facă să-şi schimbe gândul. sparge Făpturile-de-piatră. şi l-ar putea călăuzi. avea un teasc de aur. cuprins de furie. locuia acolo într-o casă singuratică. Ghilgameş va afla de la acesta că -nu poate căpăta nemurirea. Siduri. care ocrotesc corabia împotriva apelor morţii. acoperit cu o cergă.. Hangiţa îl cercetă de departe. trebuie să fie un ucigaş.. Nu ştim de ce. dar dintr-o dată Ghilgameş. avea si vase pentru vin. După o lună şi jumătate de plutire. ajung în sfârşit la apele morţii. se află prin apropiere. Încotro se îndreaptă oare în prada unei astfel de tulburări?' . Nemaiavând încotro. Ghilgameş păşea cu capul plecat.

" Hangiţa îi spune lui Ghilgameş: ."Dacă eşti cu adevărat Ghilgameş. dacă pe chip . faţa ţi-e arsă de ploi şi de vânt. dacă nu binevoieşti să mi-o deschizi!" O lacună de mai multe versuri. cine e şi ce caută pe aceste meleaguri neîngăduite muritorilor."Hangiţă. dacă obrajii-mi sunt scofâlciţi şi plecată mi-e faţa. hangiţa se încuie. pesemne. dacă spaima mi s-a cuibărit în măruntaie. Ghilgameş."Hangiţă. în cheile munţilor. îi răspunde lui Siduri: . care l-a ucis pe paznicul pădurii. dacă. Siduri se înspăimântă şi deschise poarta. care l-a doborât pe Humbaba. dacă mi-e inima îndurerată şi chipul istovit. ce locuia ui pădurea Cedrilor. ai omorât lei."Eu sunt Ghilgameş. Ghilgameş îi spuse hangiţei: . dacă l-ai doborât pe Humbaba. care l-a ucis pe paznicul pădurii. Auzind ameninţările lui Ghilgameş. în cheile munţilor. de ce ţi-s obrajii scofâlciţi şi plecată ţi-e faţa. de-ţi încui uşa de-ţi închizi poarta şi tragi zăvorul? Voi lovi în uşă şi-ţi voi sfărâma poarta.Văzându-l că se apropie. care. Dar Ghilgameş. dacă ai prins şi ai ucis Taurul coborât din ceruri. închise poarta şi trase zăvorul. de ce ţi-e inima îndurerată şi chipul istovit? De ce ţi s-a cuibărit spaima în măruntaie? Pe chip ţi se vede că ai străbătut cale lungă. deschizând gura. ce locuia în Pădurea Cedrilor. a omorât lei. auzind zgomotul pe care-l făcea. şi. care aprins şi a omorât Taurul Cerului. ce ţi-a fost dat să vezi. de ce rătăceşti prin pustiu?" Ghilgameş îi spuse hangiţei. Ea îl întreabă. îşi ridică bărbia şi se îndreptă spre ea. .

dacă rătăcesc prin pustiu. De când m-a părăsit. hangiţă. voi străbate marea. zi şi noapte bucură-te şi te veseleşte. deci. Viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei! Tu. împodobeşte-ţi părul. cu care am trecut împreună prin toate primejdiile."O. e pentru că prietenul meu la care atâta ţineam. ia aminte la copilul care te ţine de mână.mi se vede că am străbătut cale lungă. de vreme ce te-am întâlnit. dacă faţa mi-e arsă de ploi şi de vânt. spune-mi. Zi şi noapte l-am plâns. şapte zile şi şapte nopţi. fiece zi să fie o sărbătoare. la care atâta ţineam. şi nu încetez să tot umblu. hangiţă. iubita să găsească la pieptul tău plăcere: iată ce li se cuvine muritorilor. arată-mi semnul său! Dacă e cu putinţă. dacă . cum să scap de moartea de careîntr-una mi-e teamă. au hărăzit oamenilor moartea. Dar acum. cu care am trecut împreună prin toate primejdiile. da. nădăjduind că strigătele mele lar fi putut trezi. a urmat neînduplecata soartă a oamenilor. Ghilgameş. nu mai înţeleg nimic din viaţă. n-am îngăduit să fie îngropat. Când zeii au făurit omenirea. Enkidu." Ghilgameş îi spuse hangiţei: . pe care o urmăreşti. spală-te bine cu apă. joacă şi cântă: pune-ţi veşminte frumoase." Hangiţa îi spuse lui Ghilgameş: . Arată-mi care-i semnul său. zi şi noapte. cată să-ţi îndestulezi pântecele. unde rătăceşti la voia întâmplării? Viaţa veşnică. n-o vei afla. în inima pustiului."Acum. până ce l-au năpădit viermii. Ghilgameş. ca un vânător care întinde capcane. îndreaptă-măpe drumul către Utanapiştim.

fără de care nu se poate trece peste apele morţii.nu-i cu putinţă. de la cingătoare. străbate cu el marea. se repezi la el: îl apucă de cap. Apoi intră în pădure şi se ascunse. întorcându-se.. el."Spune-mi. întoarce-te înapoi". n-a străbătut-o. Ghilgameş.. şi nimeni. atât de obositoare calea. Urşanabi. roti securea în mână. scoase din teacă. Ghilgameş. Urşanabi îi spuse lui Ghilgameş: . coborî spre Făpturile-de-piatră. Ca un fulger tăbărî asupra lor." Hangiţa îi spuse lui Ghilgameş: . Doar Şamaş cel Viteaz a trecuto. Şi Făpturile-depiatră. îi cuprinse pieptul. şi. cum te cheamă? Eu sunt Urşanabi şi ţin de Uta-napiştim cel de pe tărâmuri . ce vei putea face? Totuşi. nimeni. şi apoi sunt apele morţii. îi strânse braţele. vei străbate marea? Când vei ajunge la apele morţii. Urşanabi îl privi în ochi. Atunci. dacă e cu putinţă. lunecând. le făcu ţăndări.. mâniat foarte. luntraşul lui Uta-napiştim. dacă nu e cu putinţă. în afară de Şamaş. Când Ghilgameş auzi aceste vorbe. care împing luntrea. din cele mai îndepărtate timpuri. e aici. acuma Urşanabi adună în pădure şopârle. atât de anevoioasă e trecerea. Păpturile-de-piatră sunt cu el. Dar Urşanabi văzu străfulgerarea săbiei. voi rătăci prin pustiu. auzi securea şi. apoi. Ghilgameş. se măsură cu celălalt. le sfărâmă. care îi stăvilesc intrarea! Pe unde. străduieşte-te să-l găseşti."Ghilgameş. nimeni nu s-a încumetat vreodată să treacă marea. pe acestea..

dacă prietenul meu. care a trecut de cealaltă parte a muntelui pe îndepărtata cale a răsăritului de Soare! Acum. panteră a pustiului."Cum să nu-mi fie obrajii scofâlciţi şi plecată faţa. Urşanabi. şi pe chip să nu mi se vadă că am străbătut cale lungă. inima îndurerată şi chipul istovit. cu care am urcat împreună munţii. cum să nu-mi fie faţa arsă de ploi şi de vânt. du-mă la Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate!" Urşanabi îi spuse lui Ghilgameş: . el. l-am doborât pe Humbaba cel care locuia în Pădurea Cedrilor. cum să nu mi se fi cuibărit spaima în măruntaie."Ghilgameş mi-e numele. catâr fricos. sunt cel care a venit tocmai din Uruk. prietenul meu. cu care am trecut împreună prin toate primejdiile.îndepărtate. măgar sălbatic din ţară sălbatică. panteră a pustiului. cum să nu rătăcesc prin pustiu. de ce ţie inima îndurerată şi chipul istovit? De ce ţi s-a cuibărit spaima în măruntaie? Şi pe chip ţi se vede că ai străbătut cale lungă? de ce ţi-e faţa arsă de ploi şi de vânt. cu care am prins şi am omorât Taurul Ceresc. la care ţineam. de pe celălalt tărâm. măgar sălbatic din ţară sălbatică." Ghilgameş îi spuse lui Urşanabi: . catâr fricos. am omorât lei în cheile munţilor. Enkidu. de ce rătăceşti prin pustiu?" Ghilgameş îi spuse lui Urşanabi: . fiindcă tot te-am întâkiit. a fost lovit de neînduplecata soartă a oamenilor! Şase zile şi şapte ."De ceţi-s obrajii scofâlciţi şi plecată ţi-e faţa.

de la cingătoare. coborî în pădure. spune-mi care este calea către Utanapiştim. apoi adu-mile mie. tăie o sută douăzeci de prăjini de şaizeci de coţi. ai sfărâmat Făpturile-de-piatră. O dată sfărâmate Făpturile-de-piatră. Gândul la prietenul meu mă urmăreşte. Ele singure puteau atinge marea. cum aş putea să păstrez tăcerea. rătăcesc prin pustiu. trase sabia din teacă. arată-mi semnul lui! Dacă e cu putinţă. smoleşte-le. da. taie de acolo o sută douăzeci de prăjini de şaizeci de coţi. Ghilgameş. arată-mi care-i semnul lui. pe căi îndepărtate. până ce l-au năpădit viermii." Când Ghilgameş auzi aceste vorbe. roteşte securea. ei a treia zi îl şi străbătuseră. noi n-o mai putem înfrunta. voi rătăci prin pustiu!" Urşanabi îi spuse lui Ghilgameş: . voi trece marea.nopţi l-am plâns. coboară în pădure. Pe drumuri depărtate. le scobi de un lat de vâslă. Astfel Urşanabi ajunse la apele morţii. Ghilgameş. le smoli. o împinseră în apă şi porniră în larg. rătăcesc prin pustiu! Cum aş putea să tac. Atunci m-a cuprins teama de moarte şi am rătăcit prin pustiu. Urşanabi. roti securea. Drumul pe care de obicei îl faci într-o lună şi jumătate. pentru a nu mă mai scula niciodată?" Ghilgameş îi mai spuse lui Urşanabi: "Acum. ai făcut cu neputinţă trecerea mării. când prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere? Oare n-am să ajung şi eu ca el? Nu mă voi culca oare. scobeşte-le de un lat de vâslă. apoi le aduse lui Urşanabi."Cu mâinile tale. . Ghilgameş şi Urşanabi se urcară în luntre. Totuşi. dacă nu-i cu putinţă.

măgar sălbatic din ţară sălbatică."Grăbeşte-te. inima îndurerată.a sărit pe pământ şi s-a înfăţişat bătrânului. Ghilgameş. a noua. îşi zise. numărul prăjinilor se sfârşi."Cum să nu-mi fie obrajii scofâlciţi şi plecată faţa.'De ce au fost sfărâmate Făpturile-de-piatră din luntre? şi de ce se află în ea cineva care nu îi e stăpân? Acel care vine aici nu e un om de-almeu!" O lacună de vreo treizeci de versuri din care bănuim că Ghilgameş -după ce a acostat luntrea . Vorbind singur în sinea lui. catâr fricos. Ghilgameş. din depărtare marea. şi cu mâinile sale îl înălţă ca o pânză. şi chipul istovit? Cum să nu mi se fi cuibărit spaima în măruntaie. panteră a pustiului. ia a opta. cum să nu rătăcesc prin pustiu. ia a cincea. a zecea prăjină. Ghilgameş îi smulse veşmântul lui Urşanabi. sfătuindu-se cu sine însuşi: . a şasea. a şaptea prăjină. dacă prietenul meu. ia a unsprezecea. Acesta îi pune aceleaşi întrebări pe care i le mai pusese şi Siduri: Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim: . ia o prăjină. cum să nu-mi fie faţa arsă de ploi şi de vânt. Ghilgameş. în acest timp Uta-napiştim cerceta cu de-amănuntul. catâr fricos. a douăsprezecea prăjină. Enkidu. Atunci Ghilgameş îşi desfăcu cingătoarea de la brâu şi o făcu parâmă. Ghilgameş. dar bagă de seamă ca nu cumva mâinile tale să atingă apele morţii! Ia a doua. Ghilgameş!" După ce luă de două ori şaizeci de prăjini. a patra prăjină.Atunci Urşanabi îi spuse lui Ghilgameş: . şi pe chip să nu mi se vadă că am străbătut cale lungă. a treia. .

cu care am trecut împreună prin toate primejdiile. pentru a nu mă mai scula niciodată?" Ghilgameş îi mai spuse lui Uta-napiştim: "Atunci. Şase zile şi şapte nopţi l-am plâns. până când l-au năpădit viermii! Atunci. rătăcesc prin pustiu! Gândul la Enkidu. am străbătut toate ţările. mă chinuie.măgar sălbatic din ţară sălbatică. prin nenumărate ocoluri. la care atâta ţineam. m-am temut de moarte şi am rătăcit prin pustiu! Gândul la prietenul meu mă chinuie. am omorât lei în cheile munţilor el. şi carnea îmi este vlăguită. cu care am trecut împreună prin toate primejdiile. şi n-am îngăduit să fie îngropat. prietenul meu. cum aş putea să păstrez tăcerea. pe urme îndepărtate. pe drumuri îndepărtate. am trecut rând pe rând munţii povârniţi. când Enkidu. cu care am urcat împreună munţii. a fost lovit de soarta neînduplecată a oamenilor. prietenul meu. prietenul meu la care atâta ţineam. şi rând pe rând am străbătut toate mările! Trupul nu mi s-a mai împărtăşit de mult de un somn binefăcător. cu care am prins şi am omorât Taurul Ceresc. l-am doborât pe Humbaba cel care locuia în Pădurea Cedrilor. când prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere. ca să mă duc la Uta-napiştim şi ca să-l văd pe acela căruia i se spune "cel de pe tărâmuri îndepărtate". prietenul meu. Nici nu ajunsesem la casa hangiţei. m-am obosit peste măsură de nesomn. Enkidu. a ajuns pulbere? Oare n-am să ajung şi eu ca el? Nu mă voi culca oare. rătăcesc prin pustiu! Cum aş putea să tac. mi-a fost frică. şi hainele-mi erau aproape . panteră a pustiului.

mufloni. singurul om nemuritor. hiene. bunurile? Veşnică e oare ura între oameni? Râul care se umilă te duce oare cu el pentru vecie? De la începutul veacurilor. El cuprindea. îi încredinţează lui Ghilgameş marea taină a Potopului pe care zeii l-au dezlănţuit împotriva omenirii . şiMamitu. hotărăşte dimpreună cu ei ursitele: ei împart moartea şi viaţa. ţinând sfat. pentru vecie. haite întregi de fiare sălbatice. moartea e legea tuturor. afară doar dacă Enlil nu-şi dă binecuvântarea. Or. cele din urmă cuvinte ale lui Ghilgameş şi primele din răspunsul lui Uta-napiştim." Sfârşitul acestei coloane e mult prea sfărâmat pentru a avea un înţeles limpede. le-am mâncat carnea şi m-am înveşmântat cu pieile lor. Clădim noi oare case pentru veci? Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie? Fraţii îşi împart oare. pantere. lei. nimic nu este veşnic! Cel care doarme şi cel care-imort se aseamănă unul cu altul. tigri."Cu toate că-ineînduplecată. zeii cei mari.al cărei început este de asemeni sfărâmat: . cea care a făurit Soarta.sfâşiate. şi nu dezvăluie sorocul morţii!" TABLETA A UNSPREZECEA De-a lungul căreia Uta-napiştim. Oare nu închipuie amândoi icoana morţii? Omul sălbatic e şi el un om. Anunnakii. pare-se. răspuns care continuă de-a lungul coloanei următoare . cerbi. am ucis urşi.

Trezit de Uta-napiştim. Uta-napiştim îi spune să nu doarmă timp de şase zile şi şapte nopţi. vai! pe când se scaldă într-un izvof. s-o ia şi a lui va fi nemurirea. dar. Vrând să-i dovedească lui Ghilgameş cât de mare-i slăbiciunea omenească. în van se va fi străduit să cunoască taina . soţia lui Utanapiştim îi pregăteşte cele de trebuinţă pentru drumul de întoarcere. Dar iată că soţiei lui Uta-napiştim i se face milă de viteazul pornit în pribegie şi-l roagă pe Uta-napiştim să se îndure de pătimirile lui. scăldat cum se cuvine şi înveşmântat cu straie noi.şi ai cărui singuri supravieţuitori au fost el şi cu soţia lui. Viteazul izbândeşte s-o smulgă şi o porneşte spre casă cu buruiana. Ghilgameş se pregăteşte de plecare. al cărui nume-i "bătrânul-întinereşte". un şarpe i-o fură. Uta-napiştim îi spune lui Ghilgameş că de va fi în stare să culeagă de pe fundul apei o buruiană ai cărei spini îi vor sfâşia mâinile. tableta a unsprezecea reprezintă sfârşitul patetic al goanei sale disperate după viaţa veşnică. Uta-napiştim îi povesteşte cu de-amănuntul cum a pregătit corabia şi cum s-au desfăşurat lucrurile până când a ajuns corabia pe muntele Niţsir_ şi apele s-au retras în matca lor. în timpul somnului lui. La capătul unei călătorii zadarnice. Dar Ghilgameş adoarme pe dată. Ghilgâmeş-seîntoarce şi-i arată lui Urşanabi frumuseţea meterezelor ce-mprejmuie oraşul. În timp ce tableta a şasea încheie isprăvile vitejeşti ale lui Ghilgameş.

Povesteşte-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilor şi cum ai dobândit nemurirea?" Utanapiştim îi spuse lui Ghilgameş: .supravieţuitorului Potopului şi. fă-ţi o corabie. Enlil. Dintr-o dată. Dar. Anu. în trei rânduri. braţul rămâne nemişcat. Ninurta. dărâmă-ţi casa. zeii pizmaşi nu-i vor îngădui niciodată să învingă slăbiciunea legată de omenescul din el. Enugi. un lucru ascuns. crainicul lor. care e sfetnicul lor. Se hotărâră astfel tatăl lor."Când mă uit cu luare-aminte la tine. Şuruppak e un oraş pe care-l cunoşti. statura ta nu este obişnuită: eşti asemeni mie. zeii cei mari hotărâră să dezlănţuie Potopul. aşezat pe malul Eufratului: în acest oraş. gard de trestie. în vremea de demult. Ghilgameş. o taină a zeilor pe care ţi-o voi spune numai ţie. străjerul apelor. să capete de la el mijlocul de a birui moartea. Stăpân al înţelepciunii. Cu toate că-i fecior de zeiţă. perete subţire. şi cu toate acestea. perete subţire. de fiecare dată va ieşi înfrânt chiar de la începutul încercării. gard de trestie. . nu eşti deosebit. lasă bogăţiile. cel viteaz. eşti întru totul ca mine! Inima mea mă îndeamnă să mă lupt cu tine. da."Gard de trestie. perete subţire. laolaltă cu ei. fiu al lui Ubar-Tutu. care destăinui vorbele lor unui gard de trestie: ."Am să-ţi destăinui. era de faţă şi Ea. Uta-napiştim. Ghilgameş u spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate: . cată să-ţi scapi viaţa. ia aminte! Omule din Şuruppak. ascultă. locuiau zeii.

vă va dărui belşug şi recolte. stăpânul meu. doborâră zidăria. să-i iei bine măsurile: lungimea şi lăţimea să-i fie la fel. nori de păsări. I-am pus la muncă pe tinerii din tribul meu: dărâmară casele. voi cobori în Apsu şi mă voi statornici la Ea." Când se iviră primele licăriri ale zorilor. poporului şi Bătrânilor Cetăţii?" Ea. i-am spus lui Ea. Deasupra voastră. păstrează-ţi vie suflarea vieţii."Ei bine. pe care va trebui să ţi-o făureşti. şi încarcă în corabie orice sămânţă de viaţă! Acestei corăbii. marginea de sus era un pătrat cu latura de o sută . am clădit schelele corăbiei: suprafaţa îi era de un iku laturile i se ridicau la o sută douăzeci de coţi."Mi se pare că Enlil mă urăşte: nu trebuie să mai stau în oraşul vostru. leam mai spus o dată vorbele de taină ale lui Ea. şi acoper-o cum este acoperit Apsu h " Când am aflat aceasta. Peste voi. taina peştilor. Cea de a cincea zi. aşa mă voi purta."Stăpâne. deschizând gura. sluga sa: . ploaie de grâne va face să plouă seara . Cei mai nevolnici aduceau smoala. vorbeşte şi-mi spune mie.dispreţuieşte bunurile pământeşti. nu trebuie să mai pun piciorul pe pământurile lui Enlil. dar ce voi spune oraşului. voi Ucu băgare de seamă la porunca ce miai dat. locuitorii ţării se strânseră în jurul meu. le-am mai spus o datăşim-am dat deoparte. el va porunci să plouă cu belşug. cei mai puternici cărau lemnăria. stăpânul meu: . mazăre dimineaţa. le vei spune aşa: .

S-a dat o petrecere ca la Anul-Nou. Am orânduit şase punţi una peste alta. Dacă unitatea de capacitate. banii pe care îi agonisisem. fiare . cu ulei şi cu vin a{b din belşug. pe la apusul soarelui. cu vin roşu. Pentru lucrători am pus să se taie boi şi să se înjunghie oi în fiecare zi. Cu must. Cât despre ulei. corabia era gata. este "sutu". purătorii de găleţi au adus trei sax-uri. afară de un sar de ulei pe care l-a înghiţit ferecătura. în aşa fel încât două treimi din corpul vasului să fie scufundate în apă. au trebuit să fie cumpănite podelele sus şi jos. despărţind astfel corabia în şase caturi şi în fiecare din ele am făcut nouă despărţituri. i-am îndestulat pe meşteşugari. subînţeleasă aici. Am vârât în coastă ţăruşii de mare. În cea de a şaptea zi. urcat turme rătăcitoare. Fiindcă linia ei de plutire se arăta anevoioasă. Am făcut miruirile cuvenite şi am lăsat apoi mâinile să se odihnească. cârmaciul a pus deoparte două sar -uri de ulei. Am încărcat corabia cu tot ce aveam: am încărcato cu top. Am vărsat şase sari-uri (un sar valora 3600 de unităţi. un "sar" reprezintă circa 180 de hectolitri) de asfalt în cuptorul pentru reparaţie al vasului şi am vărsat încă trei sar-uri de smoală. am încărcat-o cu tot ceea ce era dătător de viaţă: mi-am urcat pe corabie toate neamurile şi prietenii. am încărcat-o cu tot aurul pe care-l stăpâneam.douăzeci de coţi. Am clădit scheletul vasului şi l-am înţepenit. nu am uitat nici prăjinile şi am pus tot ce era de trebuinţă.

seara. şi porni Ninurta3. Încetul cerurile se sting şi preschimbă-n beznă tot ce era lumină. şi plouă cu grâne. Nu se mai vedea om cu om. i-am încredinţat ceea ce avea să fie de atunci încolo palatul meu."Mazăre. Irragalz smulse bârnele stăvilarelor cereşti. iată că din adâncurile cerului s-a ivit opâclă neagră. tupilaţi ca nişte câini. Şi-apoi i-am încredinţat pe seamă corabia lui Puzur-Amurri. A tund zeii se înspăimântară de potop. o zi întreagă se dezlănţui furtuna şi. Am intrat în corabie şi i-am ferecat uşa. la a cărui poruncă se sparse şi se rostogoli zidul de apă al oceanului. . marinarul. care se revărsară peste oameni. dădură înapoi şi urcară din nou până în cerul Anu şi Zeii. stau culcaţi în afara lumii. dimineaţa. împinse talazurile apelor. suîlând aprig. precum şi pe toţi meşteşugarii. se avântară peste munţi şi câmpii. ploaie degrâne. cu toate bunurile lui. mi-o sorocise zeul Şamaş: . voi face să plouă.sălbatice. Când se iviră cele dintâi licăriri ale zorilor. dinlăuntrul căreia Adadnu înceta să bubuie. Dintâi se avântară zeii Sullat şi Haniş. Şi vremea se vestea înfricoşătoare. dimineaţa. crainici divini. Clipa hotărâtoare. Temeliile ţării se sfărmară ca un vas. Anunnakii4 învârteau torţe deasupra capului şi cu flăcările lor dădeau foc ţării! Inspăimântătoarea amorţeală a lui Adad cuprinse pământul universului pământesc. intră în corabie şi ferecă bine uşa!" Iată că venise clipa hotărâtoare: plouă cu mazăre. M-am uitat cum se vestea vremea. oamenii nu se mai zăreau din înaltul cerului. seara.

stăpâna zeilor. istoviţi. nu-şimai opresc lacrimile. prosternat. muntele Nitsir. şi din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. văicărindu-se. cu buzele strânse. m-am pornit pe plâns. cea cu glasul dulce: . ieşea deasupra apei câte un munte de seamă. zeii. în lupta pe care o purtase. a tăcut vântul năprasnic şi a încetat potopul. patru zile. ca icrele peştilor!" Anunnakii jelesc împreună cu ea. potopul vijelios a culcat totul la pământ. trei zile. Ca un acoperiş. se aşternuse tăcerea. ."Iată că ziua aceasta care nu mai e s-a prefăcut în tină. Corabia trăsese la mal lângă unul dintre ei. Când în sfârşita venit ziua a şaptea. lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obraji. muntele Nitsir a ţinut corabia nemişcată. muntele Nitsir a oprit corabia şi n-a mai lăsat-o să se urnească din loc. a bătut vântul.Iştar începu atunci să răcnească ca o femeie cuprinsă de durerile facerii. ca o femeie apucată de durerile facerii. Am cercetat cu de-amănuntul zările la marginea mării: la fiecare dintre cele paisprezece căi. S-a liniştit marea. Am îngenuncheat atunci. şi. gem laolaltă. ea. şi numai pentru că eu am vorbit cu răutate în Sfatul zeilor! Am încuviinţat lupta pentru nimicirea făpturilor mele: tocmai eu care zămislisem aceste făpturi: ele umplu acum marea. Când am vrut să cercetez vremea. apa se întindea la fel peste tot. Şase zile şi şapte nopţi. Am deschis un ochi de fereastră: un vânt răcoros mă izbi în obraz. furtuna a slăbit. O zi. două zile.

muntele Nitsira ţinut corabia nemişcată. şi a strigat: . şj nu a mai făcut cale întoarsă. şi a hărăzitpieirii făpturile zămislite de mine!" . şase zile. fiindcă. Porumbelul s-a dus. Rândunica s-a dus. cinci zile. am dat drumul unui porumbel şi l-am lăsat să plece. muntele Nitsira ţinut corabia nemişcată. Atunci am dat drumul la toată lumea să se ducă în toate părţile. Corbul s-a dus. croncănind. care sunteţi aici. negăsind nici un locşor unde să se aşeze. Am dat drumul unui corb şi l-am lăsat să plece. şi s-au strâns ca muştele în jurul jertfelnicului. am aşezat şapte şi iar şapte căţui. dar. a început să caute de mâncare. văzând că apele secaseră. zburând de colo-colo. a ridicat minunatele giuvaieruripe care Anu i le făcuse la dorinţa ei. pe cât de încredinţată sunt că nu voi uita acest lapisiazuli atârnat la gâtul meu. negăsind nici un locşor unde să se aşeze. apoi s-a întors înapoi la corabie."O. Când a sosit ziua a şaptea. a făcut cale întoarsă. zei. apoi s-a întors înapoi la corabie. am făcut o libaţie pe vârful muntelui. fără să gândească. şi în scobitura lor am pus crini de baltă. a făcut cale întoarsă. Am dat drumul unei rândunici şi am lăsat-o să plece. De îndată ce a sosit Marea Zeiţă'. pe atât de încredinţată sunt că-mi voi aminti de aceste zile şi nu le voi uita niciodată! Poftească deci zeii la această libaţie. numai Enlil să nu vină la această libaţie. a dezlănţuit acest potop. Zeii au simţit mireasma desfătătoare. cedru şi mirt. am adus sacrificii zeilor.

Şi iată că sosi Enlil. tu. în locul potopului pe care l-ai dezlănţuit. ar fi fost mai bine să te fi azvârlit ca un leu asupra oamenilor. ar fi fost mai bine ca ciuma. el. luându-mă de mână. a aflat taina zeilor. Nu poruncisem oare ca nici un om să nu supravieţuiască nimicirii?" Ninurta. pedepseşte-l pe ucigaş pentru nelegiuirile sale. chibzuieşte din timp. deschizând gura. A dus-o şi pe soţia mea şi a . Enlil se înfurie."Cine oare. cum ai dezlănţuit potopul. cel mai înţelept dintre zei. se mânie foarte împotriva Igigilor. să fi bântuit printre oameni! Cât despre mine. fără să te gândeşti? Pedepseşte-l pe păcătos pentru păcatele sale. vorbeşte şi-i spune lui Enlil cel Viteaz: . ca să sufere cel nevinovat. m-a adus pe punte." Ea. ar fi fost mai bine ca foametea să fi pustiit ţara. el. în locul potopului pe care l-ai dezlănţuit. dar nu fi pătimaş. hotărăşte-i soarta!" Atunci Enlil s-a urcat pe corabie. Ea. ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept! În locul potopului pe care l-ai dezlănţuit. dacă nu Ea. deschizând gura. cunoaşte toate vicleniile. venind pe neaşteptate. e în stare de o astfel de ispravă? Căci. De îndată ce văzu corabia. . Enlil cel Viteaz. vorbeşte şi-i spune lui Enlil cel Viteaz: . n-am dat în vileag taina marilor zei. Şi acum. şi. şi numai fiindcă i-am trimis un vis Celui-Preaînţelept."O. să-i fi sfâşiat."Ce fiinţă vie a mai scăpat din potop? strigă el.

Uta-napiştim îi spuse apoi soţiei sale: . Du-te. acum el şi cu soţia lui să fie asemenea nouă. aşaza-i-o la căpătâi şi înseamnă pe perete zilele pe care le va dormi!" Femeia puse la copt pâinea cea de toate zilele. Cea dintâi dintre pâinile sale era cu totul uscată. acum. . zilele câta dormit. va fi deci şi el neloial faţă de tine. iată un mijloc: să nu dormi timp de şase zile şi şapte nopţi!" Dar abia se aşezase Ghilgameş pe vine. pe poarta pe care a trecut spre a ieşi."Priveşte-l pe omul ăsta care doreşte nemurirea! Somnul se lasă peste el. la gura apelor!" M-au dus deci pe tărâmuri îndepărtate şim-au aşezat la gura apelor. ca o ceaţă". Uta-napiştim era făptură omenească. i-o aşeză la căpătâi şi însemnă pentru el. şi Uta-napiştim să trăiască departe de oameni. să se întoarcă îi ţara lui!" Uta-napiştim îi spuse soţiei sale: . cea de a treia se topea. coace-i pâinea cea de toate zilele.pus-o să îngenunche lângă mine. după ce mi-a atins fruntea. că somnul se şi lăsă peste el. cea de a doua era stricată. pentru tine. Dar. s-a aşezat între noi şine-a binecuvântat: . pentru ca şi tu să găseşti nemurirea pe care o cauţi? Ei bine. a spus el."Oamenii sunt neloiali."Mai înainte vreme. pe perete. Soţia lui îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate: . cine-i va mai aduna pe zei."Zgâlţâie-lşi trezeşte-l. zeilor. pentru ca teafăr să poată face calea întoarsă. ca o ceaţă.

de vreme ce Răpitorul' mi-a prins cu neînduplecate mădularele? . Uta-napiştim. şi oriunde aş pune piciorul. când îl zgâlţâi şi când se trezi."Haide dar. unde samă duc. numără-ţi pâinile cele de toate zilele. ia-l cu tine Urşanabi. coaja celei de-a patra e albicioasă. al cărui trup este acoperit de pete.Demon al morţii. a doua e stricată. căruia frumuseţea cărnii îi e stricată de pieile de animale. de acum înainte să jeleşti după el! Omul acesta după care te-ai dus. prima dintre pâini e cu totul uscată."Abia mă cuprinsese somnul că tu m-ai şi zgâlţâit şim-ai trezit. Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate: . când te-ai trezit!" Ghîlgameş îi spuse lui Utanapiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate: . a treia e topită.coaja celei de a patra era albicioasă. malul sate dispreţuiască! Locului pe unde se trece marea. În camera unde dorm." Dar Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş: . a cincea are pete de mucegai. să-i fie groază de tine! Tu. a şasea e veche. vezi tu însuţi ce-i însemnat pe zid: vezi. Ghilgameş. cea de a cincea avea pete de mucegai. şi du-l la izvorul care curăţă: să-şi . a şaptea tocmai se cocea. cea de a şaptea tocmai se cocea. moartea mă urmează mereu!" Uta-napiştim îi spuse lui Urşanabicorăbierul: . moartea şi-a statornicit lăcaşul. cel care cutreierai în sus şi în jos ţărmul. cea de a şasea era veche."Urşanabi."Ce trebuie să fac.

cu toate că-i înţepă mâinile. şi mereu să fie ca nou. să arunce pieile de animale de pe el. ca să fie alb ca zăpada. el. Priveşte această buruiană. spinii ei sunt ca ai trandafirului. aşa că îţi va înţepa mâinile. lăsă să cadă tot ce era pe el."Ghilgameş. a suferit. şi trase corabia la ţărm."Ghilgameş a venit până aici. şi o puseră pe apă.spele petele în apele lui. Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş: . ca sale ducă marea cu ea. când soţia lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate îi spuse acestuia: . vei dobândi nemurirea. o taină. o să-ţi spun un lucru neştiut oamenilor. Ghilgameş. ridică prăjina. apoi îşi desfăcu pietrele legate de picioare şi marea îl zvârli la ţărm Ghilgameş îi spuse lui Urşanabi-corăbierul: . ai venit până aici: ai îndurat multe. asemănătoare lyciului spinos. Ce să-ţi dăruiesc ca să te întorci în ţara ta? Ei bine. Se şi suiseră în corabie. îşi legă nişte pietre grele de picioare. până ce-şi va sfârşi călătoria. Ce-i dăruieşti ca să se întoarcă în ţara lui?" Şi. a îndurat multe. până ce va ajunge în oraşul lui. să pună un veşmânt. dar dacă vei apuca această buruiană. deschise spărtura pe unde intră apa în corabie. ai suferit. trebuie ca veşmântul să-i fie curat. o să-ţi dezvălui. trupul să-i iasă la iveală plăcut la vedere." Ghilgameş şi Urşanabi se urcară pe corabie. Ghilgameş. şi pietrele îl traseră până la fundulprăpastiei Apucă atunci buruiana." Când auzi Ghilgameş aceste vorbe. să-şi primenească legătura de pe cap. ca să-şi acopere goliciunea.

lacrimile-i curgeau şiroaie pe obraz. Ghilgameş. când am deschis spărtura pe unde intră apa în corabie. adulmecând mireasma buruienii. poposiră. cobori în el şi se scaldă în apele lui. pe ascuns. Se întoarse spre Urşanabi-corăbierul şi-i spuse: . Ghilgameş îi spuse lui Urşanabi-corăbierul: . buruiana asta este un leac împotriva spaimei. Urşanabi. Ghilgameş stătu nemişcat şi plânse. şi. Când ajunseră amândoi în Urukul-cel-împrejmuit. poposiră. la treizeci de îndoite leghe mai departe. apucă buruiana şi pe dată-şi aruncă solzii cei vechi. zărind un izvor cu apă proaspătă. prin ea omul va dobândi vindecarea desăvârşită! O voi duce-o în Urukul-cel-împrejmuit. îmbucară câte ceva. mi-am istovit braţele? Pentru cine s-a sleit sângele în inima mea ? N-am dobândit nimic mai bun pentru mine. îmbucară câte ceva. pentru a-i încerca puterea de vindecare. chiar dacă mi-am părăsit corabia la ţărm ?" După douăzeci de îndoite leghe. numele ei va fi "bătrânulîntinereşte". am căpătuit "leulpământului"'! Acum. Unde voi mai găsi ceva să pun lângă mine? Va trebui oare să fac cale întoarsă. când un şarpe. eu însumi voi mânca din ea şi mă voi întoarce la anii mei tineri!" După douăzeci de îndoite leghe. am lăsat să cadă tot ce era pe mine. apa m-ar mâna. La treizeci de îndoite leghe mai departe.."Urşanabi."Pentru cine oare. În ziua aceea. la douăzeci de îndoite leghe. îi voi pune pe oameni să mănânce din ea.

pare-se o cucuvea. De ce? Un alt acces de furie aşa cum l-a apucat când a spart Făpturile-depiatră? Sau vrea astfel să aţâţe duhurile ca să iasă din . Urşanabi. partea menită templului lui Iştar: sunt deci trei sar-uri în afara părţii menite Urukului pe care îl împrejmuieşte. Enkidu. Ghilgameş se apucă să facă dinadins tot ce nu trebuie." TABLETA A DOUĂSPREZECEA În care vedem un copac ce adăposteşte un şarpe la rădăcină."Suie-te. ale căror sunete farmecă pe toţi.. cele două instrumente cad în Infern. pe meterezele Urukului: cutreierăle în lung şi-n lat. vrea să se ducă să le caute. îl va lua oare pe Ghilgameş cu el în Infern. în timpul ritualului ceremoniei. sau se va întoarce el însuşi pe pământ? N-o să aflăm niciodată. Ghilgameş e nemângâiat. cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi. iar din rădăcini şi din crengi îşi face două instrumente muzicale. şi dacă temelia nu i-a fost pusă de către cei şapte înţelepţi! Priveşte. Dintr-o dată. Dar iată că dintr-o greşeală. preţuieşte-le temeliile. despre care ştiam că-i mort. un sar de pământ obştesc. vezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă. Ghilgameş doboară copacul. Enkidu îi înşiră însă lui Ghilgameş ce trebuie să facă pentru a nu nemulţumi duhurile. Lemnul îl dăruieşte pentru a se face din el un jilţ şi un pat zeiţei Inanna-Iştar. un sarde oraş. un sar de grădini. un vultur în vârf şi în scobitura trunchiului o drăcoaică .

Nergal . lovi şarpele "care n-are astâmpăr". a lui Ea . Lilla îşi clădise casa. Textul descrie un copac: Printre rădăcinile sale. (text greu de folosit) Ghilgameş îşi desfăşură de la mijloc cingătoarea grea de 50 de mine. i-l dărui.zeul-lună -. pasărea furtunii îşi luă puiul şi fugi la munte. pentru a-l putea vedea pe Enkidu? Rămânem nelămuriţi. în vârful său. din vârf. şi poemul se termină cu sfâşietoarea povestire a lui Enkidu despre grozăviile vieţii de apoi.zeul Infernului -îngăduie sufletului lui Enkidu să vină pentru câteva clipe pe pământ. casa lui Lilla o dărâmă drept în mijloc. apoi Ghilgameş îndeplineşte ritualuri vrăjite.şi a lui Sin . iar după ce o dărâmă. pentru a-şi face un pat. îi izbi vârful. din vârf. Prin mijlocirea lui Enlil. şi între rădăcinile copacului. o împrăştie. Tăie copacul de la rădăcină.Infern. căci textul nu ne spune. cu pukku şi mikku.zeul apelor . Ghilgameş îl roagă pe Enlil să cheme sufletul prietenului său şi jeleşte pierderea lui pukku (un fel de tobă) şi mikku (beţişor de tobă) . pentru a-şi fac un jilţ. Ghilgameş îi cere să-i destăinuie cum o duc morţii. la mijloc. pasărea furtunii îşi suise puiul. (o lacună) apucă securea în mână. Din rădăcinile lui îşi făcu un pukku. Lemnul îl dărui strălucitoarei Inanna.cele două instrumente vrăjite. El trage un cerc jur . îşi făcu un mikku (după aceea Ghilgameş şi cei care erau de faţă se strâng laolaltă. şarpele "care n-are astâmpăr" îşi făcuse culcuş. şi oamenii din oraş veniră şi-i retezară vârful.

dacă-ţi . Dacă-ţi iubeşti femeia. Ghilgameş vărsă lacrimi şi chipul i se îngălbeni: . atrase de mireasma lor. atunci pukku şi mikku căzură în Marele Lăcaş. no îmbrăţişa. nu-ţipune arcul jos pe pământ. nu te unge cu oloiuri bune. afară doar de o copilă care ţipă."Stăpâne. n-o bate. pentru a nu supăra duhurile) . Se aşeză în faţa palatului în care-şi aveau sălaşul zeii lumii subpământene. o."Nu îmbrăca straie curate. întinse mâna. nu-ţi pune sandale în picioare. cine mi-l va aduce din Infern? O. sufletele morţilor te-ar înlănţui. pukku al meu."O. căci te-ar înconjura sufletele celor care au murit de săgeata arcului.. s-ar lipi de tine. mikku al meu. pukku al meu. de ce plângi? De ceţi-e inima mâhnită? Chiar astăzi mă voi duce să-ţi aduc pukku al tău din Infern. pentru a nu face zgomot când atingi pământul.. mikku al meu! Pukku al meu a cărui putere era de neînvins! (Ghilgameş îşi pune în gând să se ducă la un dulgher. căci sufletele morţilor. cum (un vrăjitor. dacă eşti mânios pe ea.împrejurul lui pukku: toată lumea trebuie să tacă: nimeni nu deschide gura. cine mi-l va aduce din Infern? Sluga sa Enkidu îi spuse: . mikku al tău mă voi duce să ţi-l aduc. nu fu chip sale ajungă. desigur pentru a-i ciopli alte două instrumente) O. sau poate Enkidu însuşi. nu purta toiag în mână. îl sfătuieşte pe Ghilgameş trebuie să se poarte când este îndoliat. dar nu fu chip să le ajungă: întinse piciorul.

nu vreo unealtă a neînduplecatului zeu Nergal l-a răpit. o bătu. ci pământul l-a înghiţit. niciodată sânul nu-i va mai fi supt ca gâtul unui urcior! De-arputea să se întoarcă Enkidu din Infern. iubindu-l. de s-ar putea întoarce Enkidu din Infern! căci nu soarta l-a . o. pe copilul său. pe femeia lui. Fiul lui Ninsun îşi jeleşte sluga. şi duhurile veniră roată în jurul lui. maică a lui Nin-azu. nu-l îmbrăţişa. Moarta care zace. pe femeia lui. dacă eşti mânios pe copilul tău. se duce singur la templul zeului Enlil şi-i spune: . nu o stafie l-a răpit. niciodată sânul nu-i va mai fi supt ca gâtul unui urcior. niciodată umerii nevinovaţi nu-i vor mai fi acoperiţi de vreo mantie. şi făcu zgomot atingând pământul. luă un toiag în mână. niciodată umerii nevinovaţi nu-i vor mai fi acoperiţi de vreo mantie."O. o. îşi puse sandale în picioare. când se mânie. nu-l bate. îl bătu. moarta care zace. iată că mikku al meu a căzut în Infern. căci te-ar cuprinde jalea pământului! Moarta care zace. ci pământul l-a înghiţit. se unse cu oloiuri bune. Enlil." Ghilgameş se duse la templu. ci pământul l-a înghiţit. o îmbrăţişa.iubeşti copilul. şi jalea pământului îl cuprinse. îl îmbrăţişa pe copilul său. când se mânie pe ea. iată oapukku al meu a căzut în Infern. îşi puse arcul jos pe pământ. Nu ţărână pe câmpul de luptă al vitejilor a muşcat. şi duhurile celor care au murit de săgeata arcului îl înconjurară. tată. maică a lui Nin-azu'. moarta care zace. o. pe Enkidu. iubind-o. îşi puse straie curate. căci nu soarta l-a răpit.

răpit. nu o stafie la răpit. iată că mikku a căzut în Infern. nu vreo unealtă a neînduplecatului zeu Nergal l-a răpit. spune-mi care-i legea lumii subpământene pe care o cunoşti!" . nu ţărână pe câmpul de luptă al vitejilor a muşcat. tatăl. nu vreo unealtă a neînduplecatului zeu Nergal l-a răpit. prietene. duhul lui Enkidu. ci pământul l-a înghiţit. spune-mi. se duse atunci singur către zeul Ea: . ci pământul l-a înghiţit. tată. Sin. ca o suflare. o."Deschide acum borta care duce în Infern." nu ţărână pe câmpul de luptă al vitejilor a muşcat. iată căpukku a căzut în Infern. tată. nu o stafie l-a răpit. nu răspunse. tatăl. ca să iasă duhul lui Enkidu din Infern! şi să poată sta de vorbă cu fratele lui!" Viteazul Nergal deschise borta care duce în Infern. de s-ar putea întoarce Enkidu din Infern! Căci nu soarta l-a răpit. de s-ar putea să se întoarcă Enkidu din Infern! căci nu soarta l-a răpit. iată că pukku a căzut în Infern. ţâşni din Infern. ci pământul l-a înghiţit. iată că mikku a căzut în Infern. ci pământul l-a înghiţit!" Enlil."O. nu vreo unealtă a neînduplecatului zeu Nergal l-a răpit. ci pământul l-a înghiţit. spuse viteazului Nergal: . o. nu ţărână pe câmpul de luptă al vitejilor a muşcat. ci pământul l-a înghiţit!" Sin tatăl nu-i răspunse. Ea."Spune-mi." Ea. ci pământul l-a înghiţit. se duse singur către zeul Sin: . prietene. nu o stafie l-a răpit. Ghilgameş şi cu el începură să vorbească: . ci pământul l-a înghiţit. ci pământul l-a înghiţit."O.

"Nu."L-am văzut: sufletul său n-are odihnă în Infern."Pe acel care a căzut în încăierare l-ai văzut?" ."Ei bine. ca o haină veche." . vreau să mă pornesc pe plâns!" . nu ţi-o voi spune." .. ce-ai mângâiat şi era pe placul inimii tale. l-ai văzut?" ." ."Ce ţi-a fost drag. l-ai văzut?" . te-ai porni pe plâns!" ."Pe acel pe care moartea lui (o lacună)."L-am văzut: tatăl său şi mama sa îi ţin capul şi femeia lui se lipeşte de el."Pe acel al cărui suflet n-are pe nimeni care să-i facă slujbe."L-am văzut: stă întins pe un pat şi bea apă rece. proaspătă. nu ţi-o voi spune: dacă ţi-aş destăinui legea o cunosc. Ce ţi-a fost drag. Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere. este astăzi pradă viermilor. ce-ai mângâiat şi era pe placul inimii tale."L-am văzut: se hrăneşte cu resturile din ulcele şi cu rămăşiţele uliţă!" . fie. Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere."Pe acel al cărui stârv e părăsit pe câmp. este astăzi acoperit cu pulbere. prietene." (sfârşitul coloanei a patra şi coloana a cincea lipsesc) (o lacună) . l-ai văzut?" .