Ş.l.drd.ing.

Florin Ravigan

Utilaje şi tehnologii neconvenţionale
Notiţe de curs

2

Cuprins:

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Tehnologii de prelucrare cu ultrasunete Tehnologii bazate pe efectul laser Tehnologii cu plasmă Tehnologii cu microunde Tehnologii de prelucrare cu fascicul de electroni Tehnologii cu lichide inteligente Bibliografie

3

1.Tehnologii bazate pe utilizarea ultrasunetelor
Sunetele sunt oscilaţii mecanice ale unui mediu elastic, cu frecvenţe percepute de urechea omului, adică în domeniul 20 Hz - 20 kHz. Oscilaţiile cu frecvenţe de peste 20kHz sunt numite ultrasunete. Ultrasunetele sunt oscilaţii mecanice cu o frecvenţă mai mare decât cea sonoră, curent între 20 kHz şi 10 MHz. Din fizică se cunoaşte că o perturbaţie produsă local într-un mediu elastic se propagă din aproape în aproape, prin oscilaţiile particulelor, ca undă mecanică. Dacă undele electromagnetice se pot propaga şi în vid, ultrasunetele se pot propaga numai în medii materiale.

Fig.1.1.Plaja de frecvenţe ale ultrasunetelor 1.1. Proprietăţi ale ultrasunetelor

a) Viteza de propagare Între viteza de propagare C, lungimea de undă λ şi frecvenţa f a undei ultrasonore există relaţia: C = f · λ în funcţie de direcţia de oscilaţie a particulelor faţă de direcţia de propagare există: - unde longitudinale, la care direcţia de oscilaţie este aceeaşi cu direcţia de propagare. Se produc în medii gazoase, lichide sau solide. Viteza de propagare este dată de:

unde E este modulul de elasticitate longitudinal, ρ - densitatea, iar σ coeficientul Poisson. - unde transversale, la care direcţia de oscilaţie este perpendiculară pe direcţia de propagare. Se produc numai în medii solide. Viteza de propagare este dată de:

unde G este modulul de elasticitate transversal. - unde de suprafaţă (unde Lamb), care sunt o combinaţie de unde londitudinale şi transversale. Aceste unde pot exista de-a lungul unei suprafeţe, care poate fi şi curbată. Viteza de propagare a undelor Lamb depinde de constantele de material, dar şi de dimensiunile materialului şi de frecvenţă. b) Impendanţa acustică a unui mediu are expresia: Z = σ · C [kg/s m2]
4

iar restul reflectată în mediul 1. Valorile vitezei de propagare şi ale impendanţei acustice pentru diferite medii sunt date în tabelul de mai jos. Fig. 1 şi 2 (figura 1. în timp ce un material cu impendanţa acustică mică se numeşte "slab acustic".a). iar KT + KR = 1.5·106 420 c) Reflexia şi refracţia ultrasunetelor la suprafaţa de separaţie dintre două medii Dacă un fascicul de unde ultrasonore de intensitate l0 atacă perpendicular suprafaţa de separaţie dintre două medii. de impendanţe sonore şi Z2.5·106 14. 1. respectiv KRI0. b) incidenţa sub un anumit unghi Coeficientul de transmisie (refracţie) este definit ca: iar coeficientul de reflexie: ܼଶ − ܼଵ ଶ ‫ܭ‬ோ = ൬ ൰ ܼଶ + ܼଵ 5 . o parte din undă va fi transmisă (refractată) în mediul 2.2.Un material cu impendanţa acustică ridicată se numeşte "acustic tare".2 Reflexia şi refracţia ultrasunetelor la suprafaţa de separare a două medii a) incidenţa pe direcţie normală. respectiv KR sunt coeficienţi subunitari. unde KT. Intensităţile transmise în cele două medii sunt KT l0. Mediul Viteza de propagare [m/s] Longitudinală Transversală Impendanţa acustică [kg/sm2] Aluminiu Cupru Plumb Otel Apă Sticlă Aer 6350 4600 2160 5850 1450 5700 330 3100 2200 700 3230 _ 3480 _ 17·106 42·106 24 ·106 46·106 1.

se produc fenomene de interferenţă şi difracţie. se respectă următoarele legi: . deci cu depărtarea de sursă are loc o creştere a "deschiderii".Dacă impendanţele celor două medii sunt aproape egale. Generarea ultrasunetelor pe cale aero sau hidrodinámica se face folosind cavităţi rezonante. În cazul în care incidenţa undei pe suprafaţa de separaţie face un unghi cu direcţia normală (figura 1. de frecvenţa câmpului excitator. c. se va reflecta într-o proporţie însemnată. la puteri reduse (sub 100W) şi randamente mici. b. 1.b). . atenuarea este: a = 20log2 = 20-0. Metoda este foarte puţin folosită în practică. Ionii se deplasează antrenând moleculele gazoase.Producerea ultrasunetelor Există mai multe căi de producere a ultrasunetelor. amplitudinea vibraţiei atinge valori importante. Ultrasunetele obţinute au o singură frecvenţă. Invers. coeficientul de reflexie este minim. care generează o tensiune de amplitudine proporţională cu amplitudinea undei. dacă o undă ultrasonoră întâlneşte un mediu acustic tare. reflectând într-un fel etapele de progres tehnologic în acest domeniu. Generarea de ultrasunete pe cale ionică se realizează cu ajutorul unui gaz prealabil ionizat în câmp electric alternativ. fiind asemănător unui con. dacă pe ecranul unui osciloscop.Generarea de ultrasunete pe cale electrodinamică se bazează pe principiul unui difuzor. la care membrana este înlocuită cu un bloc metalic având frecvenţă proprie de rezonanţă în domeniul ultrasunetelor. 6 . care depinde de unghiul de incidenţă (α1). iar unda ultrasonoră se transmite aproape în totalitate din mediul 1 în mediul 2. amplitudinea undei ultrasonore este măsurată cu transductoare.unda reflectată are unghiul de reflexie egal cu cel de incidenţă (α1). Când frecvenţa curentului în bobina de excitaţie devine egală cu frecvenţa proprie a blocului metalic. raportul amplitudinilor celor două semnale este 2. dând naştere unei oscilaţii acustice. d) Atenuarea ultrasunetelor se produce după acelaşi mecanism ca la propagarea unei unde.unda refractată va avea unghiul de refracţie ( α2) faţă de normală. Se obţin ultrasunete de frecvenţe în jurul a 20 kHz. cu frecvenţă ultrasonoră.2. iar randamentul conversiei este bun.. Spre exemplu.3 = 6 dB.2. conform relaţiei: ‫∝ ݊݅ݏ‬ଵ ‫ܥ‬ଵ = ‫∝ ݊݅ݏ‬ଶ ‫ܥ‬ଶ Asemănător tuturor undelor. Fasciculul de ultrasunete este divergent. atenuarea se calculează cu: ܽ = 20log ‫ܪ‬ଵ ሾ݀‫ܤ‬ሿ ‫ܪ‬ଶ În practică. H-i şi H2. Dacă se măsoară amplitudinile oscilaţiilor în două puncte. precum şi conturbări produse de obstacole din cale. a.

cu ∆B şi ∆l variaţiile inducţiei şi ale deformării sub acţiunea câmpului magnetic. 1. iar ultima relaţie arată că o alungire sau compresiune de variaţie relativă ∆l/l va conduce la o variaţie de câmp magnetic ∆B. Generarea ultrasunetelor folosind efectul magnetostrictiv foloseşte proprietatea unor materiale feromagnetice (numite materiale magnetostrictive) de a se comprima sau dilata dacă sunt plasate într-un câmp magnetic. funcţie de material. . orice întindere sau compresiune a materialului aflat într-un câmp magnetic se traduce într-o modificare a fluxului magnetic ce îl tranversează.d.3 Variaţia raportului Al /1 a unor materiale magnetostrictive Reciproc. curbele 1 şi 1 ’ ) . Dacă notăm cu / lungimea barei. În figura 1. Se desprind câteva concluzii din interpretarea acestor curbe: . iar permaloyul suferă variaţie pozitivă (se dilată). Fig. Astfel. cu P forţa de natură magnetostrictivă.4. nichelul suferă variaţie negativă (se contractă). Relaţia de mai sus arată că la orice variaţie de câmp ∆B vom avea o solicitare magnetostrictivă. 7 ∆݈ ݈ . vom avea relaţiile: P = M ·∆ B ∆‫ܯ = ܤ‬′ cu M şi M' coeficienţi de material. frecvenţa deformaţiilor este de două ori mai mare decât frecvenţa curentului alternativ care trece prin înfăşurarea de excitaţie a transductorului (figura 1. .valoarea deformaţiei depinde numai de intensitatea câmpului magnetic H.deformaţia poate fi pozitivă sau negativă. pentru a produce cîmpul magnetic de înaltă frecvenţă. În cazul dat.legea de variaţie este neliniară. Sensul deformaţiei miezului nu variază la schimbarea de sens a câmpului magnetic.3 sunt date variaţiile relative procentuale pentru două materiale magnetostrictive (nichel şi permaloy) în funcţie de intensitatea câmpului magnetic. Transductoarele magnetostrictive (tip pachet) sînt confecţionate din tole de material magnetostrictiv peste care se dispune o înfăşurare de excitaţie.

1. Co).ferite .0. Generarea ultrasunetelor folosind efectul piezoelectric foloseşte proprietatea unor materiale (numite materiale piezoelectrice) de a se deforma dacă sunt plasate într-un câmp electric. Cîmpul magnetic constant B0. Randamentul optim se obţine când frecvenţa de excitaţie este egală cu frecvenţa proprie de rezonanţă a blocului megnetostrictiv. curba 2’). Fig. Fe. ce au o înfăşurare suplimentară.aliaje (permendur. e. de polarizare. prin care trece un curent continuu de polarizare. 8 . . creat de curentul continuu.materiale feromagnetice pure (Ni. miezul se realizează din tole de grosime mică (0. frecvenţa de deformare este egală cu frecvenţa tensiunii electrice aplicate. Materiale magnetostrictive utilizate frecvent sunt: . alfer.4 Variaţia raportului Al /1 funcţie de timp fără premagnetizare(l) şi cu premagnetizare (2) Deoarece câmpul magnetic alternativ de frecvenţă mare duce la pierderi însemnate prin histerezis şi curenţi turbionari.4.4. . curba 2) este mult mai mare la aceeaşi amplitudine a inducţiei magnetice variabile Bm (figura 1.combinaţii între oxidul unui metal şi oxidul de fier. hipernik.2 mm).4. în prezenţa polarizării. iar amplitudinea deformaţiei A2 (figura 1. necesitând şi răcire cu apă prin convecţie forţată. în tehnica producerii ultrasunetelor se folosesc transductoare polarizate. Această frecvenţă este dată de relaţia: ݂଴ = 1 ‫ܧ‬ ඨ 2∙݈ ߩ unde l este lungimea miezului magnetostrictiv. curba 1). orientează magneţii elementari în aceeaşi direcţie...1.De obicei. permaloy. superpermaloy). iar frecvenţa ultrasunetelor nu depăşete 100 kHz. Transductoarele magnetostrictive au puteri de ordinul sutelor de waţi. astfel încât substanţa începe să se comporte ca un monocristal. decât amplitudinea deformaţiei fără polarizare A1 (figura 1.

de mare intensitate. Fenomenul de cavitaţie se manifestă în prezenţa unei unde acustice P0. În practică. presiunea p de natură piezoelectrică ce apare. etc.sute de waţi şi frecvenţa de rezonanţă într-o plajă largă (20 kHz . de frecvenţă ultrasonoră. Fenomenele care stau la bază sunt cavitaţia şi efectele mecanice dezvoltate într-o baie de lichid de curăţare.. zirconatul de plumb şi titan (denumit PZT). pentru a genera ultrasunete de amplitudine maximă. transmisă de un transductor într-o baie de lichid şi constă în generarea de bule de gaze şi vapori (cu diametre de ordinul um). sulfatul de litiu. 1. 9 . adică lungimea lor pe direcţia de oscilaţie va fi multiplu de λ l 2 . Invers. cristalul se excită cu tensiune electrică alternativă. urmată de spargerea lor violentă. formarea si coacerea în cuptor de pulberi ceramice precis dozate. pe suprafaţa materialului apare densitatea de sarcină electrică: ߪ = ݇′ Aplicarea unei tensiuni pe două feţe opuse ale cristalului piezoelectric cu obţinerea de efecte mecanice de comprimare sau dilatare se numeşte efect piezoelectric invers. deci pentru producerea de ultrasunete. la extremităţi apar ventre de oscilaţie. vor fi acordate în "semiundă". în scopul orientării dipolilor în sensul liniilor de câmp. eficacităţii ridicate şi productivităţii deosebite. Atât transductoarele magnetostrictive cât şi cele piezoelectrice. se numeşte efect piezoelectric direct. niobatul de litiu. Este important de ştiut că polaritatea tensiunii determină sensul efectului mecanic (comprimare sau dilatare). datorate undelor staţionare ce se stabilesc în transductor. intens. cristalul generează tensiuni electrice alternative. turmalina. are valoarea: ‫݇=݌‬ ܷ ݃ unei solicitări ∆݃ ݃ Reciproc. dacă se variază grosimea cu Ag sub acţiunea mecanice. Calităţi piezoelectrice deosebite au ceramicile electrostictive polarizate.Curăţirea pieselor cu ajutorul ultrasunetelor Curăţirea pieselor cu ajutorul ultrasunetelor are o pondere foarte mare datorită simplităţii procedeului. etc. realizate prin presarea. aplicarea unui efort mecanic cu obţinerea unei tensiuni electrice. de frecvenţă ultrasonora. simultan cu aplicarea unui câmp electric constant. Exemple: titanatul de bariu.Dacă U este tensiunea aplicată unui element de grosime g din material. acelaşi cristal poate fi şi emiţător şi receptor de ultrasunete.10 MHz).3. în acest fel. Transductoarele piezoelectrice au puteri de zeci . deci la detectarea de ultrasunete.. Substanţele cu proprietăţi piezoelectrice sunt: cuarţul. sarea Seignette. Sensul efectului mecanic determină polaritatea tensiunii.

4).1. 4 -difuzor mecanic. 1. unde sunt curăţate total. determină desprinderea particulelor străine de pe suprafaţa pieselor de spălat.6 se prezintă schematic o instalaţie cu mai multe cuve de spălare. Semnificaţia notaţiilor este: 1 . a) b) Fig. Semnificaţia notaţiilor: T .6 a) Construcţia transductorului piezoceramic. în semiperioadele în care presiunea este scăzută scade punctul de fierbere al lichidului şi se formează bule de vapori.Maşină de curăţat cu ultrasunete 10 . se va produce o implozie violentă a acestor bule.discuri piezoceramice polarizate. urmând o clătire şi uscare în vapori.Fig. care asigură curăţirea în flux a unui număr mare de piese. Această agitaţie puternică.generator electric de frecvenţă ultrasonora. Fig. Construcţia unui transductor compus.corp metalic din oţel cu rol de reflector acustic. 3 . 1. b) Instalaţie complexă de spălare În figura 1. în prima cuvă piesele sunt supuse înmuierii şi spălării grosiere. când presiunea va creşte. este dată în figura 1. R .a.6. determinând presiuni locale de 1000 daN/cm2 şi încălziri de până la 1000 °C. GUS . realizată în urma cavitaţiei. Cuvele de spălare au transductoare piezoceramice montate pe pereţi. apoi sunt trecute într-o a doua. de tip "sandwich".transductoare acustice. Fenomenul se accentuează dacă lichidul de spălare este un detergent sau un solvent.5 Variaţia undei de presiune Explicaţia se bazează pe faptul că presiunea exercitată de ultrasunete în lichid are alternanţe pozitive şi negative (figura 5.7. 2 şi 2' .element încălzitor electric (uneori înglobat în peretele cuvei). Grosimea elementelor transductorului se face pe baza condiţiei de rezonator în "semiundă" pentru întreg ansamblul. în următoarea semiperioadă.membrană de rezonanţă din titan.

bulele de cavitaţie ultrasonică . Se foloseşte această tehnică în microelectronică. iar particulele abrazive se pot încastra în material. precum şi prelevare de material din piesă. 1. Prelucrarea cu ultrasunete se aplică la acele materiale care au fragilitate ridicată.8 este prezentată schema de principiu a prelucrării cu ultrasunete. Materialele cu plasticitate ridicată (oţelurile moi. densitate nu prea mare şi nu suferă deformaţii plastice înainte de rupere (ceramica. greu accesibile ale pieselor. cuarţul. 1. cupru. iar microbulele se distrug prin implozie. apar eforturi de întindere. pentru crearea unei presiuni statice de 1 . circulată în spaţiul de lucru. siliciul.4 daN/cm2.Avantajele acestor instalaţii sunt date de productivitatea ridicată şi calitatea curăţării. Sub efectul acestor şocuri.4. tehnica vidului -oriunde se cer condiţii deosebite de curăţenie a suprafeţelor pieselor. produc microfisuri în stratul superficial al piesei. în fazele de apropiere ale sculei. granulele mai mari sau aglomerările de granule. 11 . ducând la presiuni locale ce depăşesc 1000 daN/cm2. presate sau accelerate de vibraţiile sculei. Energia cinetică de vibraţie cu frecvenţă ultrasonoră a sculei S se transmite piesei P prin intermediul granulelor abrazive G aflate în suspensie lichidă. Microfisurile progresează în adâncime. safirele. se desprind microparticule din piesă. între sculă şi piesă se exercită o forţă de apăsare statică F. aflate în contact direct atât cu scula cât şi cu piesa. alumina. Prelevarea de particule de material M din piesă se explică prin acţiunea coroborată a trei agenţi erozivi: granulele abrazive .Prelucrări cu ajutorul ultrasunetelor Prelucrarea dimensională a unei piese cu ajutorul ultrasunetelor foloseşte efectul eroziv al unor particule abrazive activate de oscilaţiile ultrasonore ale sculei. Se creează premisele transmiterii şocurilor dinamice ale sculei. în lichidul purtător de granule abrazive apar solicitări de întindere şi compresiune. aliaje de titan. formându-se microbule de cavitaţie. Particulele abrazive pot fi în suspensie lichidă sau fixate pe sculă. În figura 1. oţelurile aliate. aluminiul) nu se pot prelucra. mecanică fină. b) Sub acţiunea vibraţiei ultrasonice a sculei. feritele. iar sub acţiunea altor granule. se produc solicitări de compresiune a lichidului. care produc ruperi în masa lichidului. Se produc microfisuri. electrotehnică. care vibrează axial cu o frecvenţă ultrasonică. sticla. în faza de îndepărtare a sculei.8 Principiul prelucrării prin eroziune ultrasonică a) Granulele abrazive au efect dominant în eroziune. Cu bune rezultate se pot prelucra şi aliaje dure: carburi metalice.G. mai ales în zonele interioare.B şi undele de şoc hidraulic. etc. Fig. căci ultrasunetele nu produc dislocaţii de material.

carborund. scula este impregnată cu praf de diamant. dar productivitatea creşte. iar prin prelevarea de material se obţin găuri profilate în piesă. mai rară. Vârful sculei se execută din material mult mai dur decât piesa. de obicei de 3. Lichidul suspensiei abrazive reprezintă mediul de cuplaj acustic între sculă. suspensia abrazivă fiind adusă din lateral la locul prelucrării. iar la locul de prelucrare se foloseşte lichid de răcire. sau prin poziţionarea verticală a suprafeţei de lucru când lichidul se deplasează sub acţiunea gravitaţiei. Instalaţia electroacustică de prelucrare Schema constructivă de principiu a unei instalaţii electroacustice de prelucrare este dată în figura X. carbură de siliciu.. respectiv pompare a suspensiei abrazive. vâscozitate mică. conductivitate termică bună şi densitate bună pentru a susţine granulele. granulele abrazive şi piesă. Sub acţiunea lor lichidul pătrunde în reţeaua fină de microfisuri create pe suprafaţa piesei. se găsesc în număr mare în spaţiul de lucru.3 ori a vitezei de prelevare. sub acţiunea solicitărilor dinamice. care este ieftină. pentru ca materialul prelevat din sculă să fie minim şi uzura redusă.. cupru).. având diametru echivalent 3. care micşorează efectul de cavitaţie. scula are prevăzute canale interioare pentru aspiraţie.9 Structura instalaţiei de prelucrare cu ultrasunete 12 . căci granulele abrazive...5 ori diametrul granulei. Există şi varianta. fiind necesară circulaţia supensiei lichide pentru evacuarea particulelor prelevate şi a granulelor uzate. netoxică. a prelucrării fără suspensie abrazivă. în acest caz. • prin circulaţia forţată (pompare). Se poate folosi şi material cu plasticitate crescută (oţel moale.. iar între sculă şi piesă se practică o mişcare suplimentară de deplasare. de obicei din carbură de bor. Amplitudinea sculei este mai mică (circa 15 um) pentru a proteja scula.. de formă corespunzătoare sculei.5.120 um. care conduce la mărirea de 1. Scula vibrează cu frecvenţa f=16. având efect de pană hidraulică în prelevarea de material. diamant... Circulaţia suspensiei lichide în spaţiul de lucru se poate face: • la presiune normală.Ultrasunetele produc în lichid unde de şoc hidraulic. are calităţi de umectare. Fig. Cel mai folosit lichid este apa. • prin absorbţia în vid a suspensiei din spaţiul de lucru. Sistemul de avans al maşinii menţine scula la aceeaşi presiune asupra piesei. Ele se uzează în cursul prelucrării. asigurând propagarea uşoară a undelor de şoc. Jocul dintre sculă şi piesă depinde de dimensiunea granulelor abrazive folosite.. se încastrează într-un strat superficial în zona vârfului sculei. În cazul ultimelor două variante. oferind protecţie mecanică. Granulele abrazive.35 kHz şi amplitudinea A=10.60 um.

la o rugozitate redusă a suprafeţei prelucrate. deci într-un nod de oscilaţie. mult eficientizate prin folosirea ultrasunetelor. Sistemul de avans automat 18 realizeză avansul vertical pe parcursul prelucrării. Productivitatea prelucrării. din rezervorul 7. Prelucrarea sculelor cu ajutorul ultrasunetelor conduce la o creştere a durabilităţii sculei de 2. comparativ cu procedee convenţionale (zeci de minute .. Sursele de alimentare a blocului ultrasonic sunt plasate. Tabelul 1 Productivitatea prelucrării Materialul Abraziv Productivitatea prelucrat [mm2/min] Carbura de bor diamant 0. depuneri galvanice. este omogenizată cu agitatorul 8 şi vehiculată cu pompa 9 prin conductele 10. casante.2 pentru câteva materiale. Convertorul de energie electromagnetică în energie acustică este transductorul 11. ore).. iritarea pulberilor.. exprimată în mm3/min. • viteză de prelucrare bună (zeci de secunde . electroizolante sau conductoare. iar în partea inferioară. într-o carcasă separată. • absenţa acumulării de tensiuni interne şi a încălzirii locale în piesă. sunt mari. este răcit forţat cu apă. este fixată pe concentrator prin înfiletare. debitare în materiale fragile. Alte operaţii tehnologice. în alte variante constructive. lamare. Premagnetizarea miezului se realizeză cu ajutorul unei înfăşurări parcurse de curent continuu provenit de la sursa de curent continuu 14..Batiul maşinii 1 susţine sania longitudinală 2 şi sania transversală 3. alezare. sunt: deformarea plastică. în cuva de lucru este fixată piesa de prelucrat 5. cu duritate ridicată. de multe ori. închis într-o carcasă etanşă. Lungimea concentratorului este un multiplu întreg al semilungimii de undă. având forma cerută de forma prelucrării piesei.1 . asfel încât să asigure la scula de lucru oscilaţii de amplitudine maximă.. gravare. Blocul ultrasonic. Un amortizor sonic 16 (din cauciuc) este plasat în partea superioară. Pe miezul magnetostrictiv 12 se află înfăşurarea de curent alternativ alimentată de la generatorul electric de înaltă frecvenţă 13. este indicată în tabelul 5. Suspensia abrazivă 6. de tip magnetostrictiv. Tipuri de prelucrări cu ultrasunete Operaţiile de prelucrare sunt: găurire.. este fixat concentratorul 15. Capul de lucru se poziţionează pe verticală prin mecanismul şurub-piuliţă 20. astfel că în această zonă nu apar solicitări mecanice. pentru a evacua căldura creată prin încălzirea miezului.25 Ceramică carbură de bor 19 Cuart carbură de bor 14 Rubin sintetic carbură de siliciu 7 Sticlă carbură de siliciu 32 Avantajele ale acestui procedeu de prelucrare sunt: • precizie dimensională ridicată. realizat cu tranzistoare de putere BJT sau MOSFET. în general greu prelucrabile sau neprelucrabile prin alte procedee..3 ori (exemplu la realizarea filierelor pentru trefilarea sârmelor). care are funcţia de transfer şi concentrare a energiei mecanice spre piesă. în sistemul de axe xOy. realizare de orificii profilate. prelucrări prin aşchiere. care permit deplasarea cuvei de lucru 4 în plan orizontal. minute). frezare. în ceea ce priveşte filtrarea. trefilarea sârmelor.. iar echilibrarea greutăţii acestuia se face cu contragreutatea 19. Concentratorul (aici de formă exponenţială) amplifică vibraţiile ultrasonore ale miezului. Poziţionarea concentratorului la carcasa blocului ultrasonic se face la distanţa λ l 4 de miez. 13 . Rigorile cerute de la sursa de curent continuu. Scula de lucru 17. 5 Alumină carbură de bor 5. în contact direct cu miezul transductorului. premagnetizarea miezului se realizează prin magneţi permanenţi plasaţi între cele două coloane ale miezului..

• energia termică generată este localizată doar în zona îmbinării. Prin aplicarea ultrasunetelor. 1. • consum specific de energie redus faţă de metodele clasice (bazate pe topire). dar dobândesc şi proprietăţi noi. la "rece". uniformizarea densităţii. Strălucirea este mult mai bună. fiind excluse deformaţiile datorate supraîncălzirii. Energia acustică are acelaşi efect asupra deformării plastice ca şi energia termică. chiar la aceleaşi densităţi de curent ca în băile normale. • se reduc forţele de aşchiere şi creşte durata de viaţă a sculei. etc.. Rezultă avantajele: • reducerea timpului de prelucrare.1..8. 1. • erodarea asperităţilor suprafeţelor de contact. necesitând eforturi mai mici necesare deformării. ultrasunetele permit: • pătrunderea mai bună a lubrifiantului. • durata procesului de sudare este foarte redusă. prin agitarea ultrasonică a băii de cositor se evită "lipiturile reci".5. Una din soluţii este construcţia adaptată a suportului port-sculă sau a păpuşii mobile la forma blocului ultrasonic. 14 . • îmbunătăţirea condiţiilor de alunecare ale unor suprafeţe. Gama de materiale realizate prin fritarea ultrasonoră a pulberilor este largă: ferite.Sudarea cu ultrasunete Soluţia de îmbinare a materialelor metalice sau plastice. ceramice piezoelectrice. 1. în final. La contactul dintre piesă şi scula ce acţionează asupra piesei. prin vibraţii mecanice de frecvenţă ultrasonoră. un metal poate prezenta un fenomen de "înmuiere". Duritatea peliculei creşte cu 15% la Ag. cauzate de prezenţa oxizilor.Deformarea plastică a metalului în câmp ultrasonor Sub acţiunea ultrasunetelor. Sudarea metalelor cu ajutorul energiei de vibraţie de frecvenţă ultrasonoră face parte din grupa procedeelor de sudare prin frecare. Porozitatea este mai redusă. • reducerea tensiunilor mecanice remanente în material. prin faptul că agitaţia ultrasonoră elimină bulele de hidrogen. Problema dificilă este modalitatea practică de introducere a energiei ultrasunetelor în zona de desprindere a aşchiei.7. • separarea suprafeţelor de contact. • reducerea temperaturilor în zona de aşchiere.6. ascuţirea sculelor) are la bază suprapunerea peste forţele sistemului clasic de aşchiere a oscilaţiilor ultrasunetelor. • reproductibilitatea foarte bună a îmbinării recomandă procedeul la fabricaţie de serie mare. are loc creşterea densităţii. iar frecările intense dintre particule generează căldură mărind plasticitatea lor. Efectul de "înmuiere" este determinat de creşterea mobilităţii dislocaţiilor datorită prezenţei tensiunilor ultrasonore periodice. creşterea durităţii şi rezistenţei la rupere a materialului. în domeniul electronicii. la cositorirea componentelor pe plăci. Fenomenul intern al fritării constă în o succesiune de deformări plastice ale pulberilor într-o matriţă şi deplasarea lor spre a umple spaţiile goale. Practic are loc o creştere a densităţii cu cea 5. sau cu 35% la Cu. s-a impus datorită avantajelor tehnico-economice deosebite: • realizarea unor sudări de calitate între materiale similare sau compatibile. • eliminarea vibraţiilor proprii ale sistemului de aşchiere. frezare.Depuneri galvanice cu ajutorul ultrasunetelor Utilizarea utrasunetelor în băi de galvanizare conduce la obţinerea de depuneri electrochimice cu calităţi superioare.10% faţă de fritarea clasică. mobilitatea particulelor creşte. alezare.9. 1. Aceste materiale reunesc proprietăţile pulberilor constituente. deoarece pe durata procesului temperatura materialelor la locul îmbinării este sub temperatura de topire. dar cu un consum energetic mult redus. Tensiunile interne în pelicule scad în condiţiile aplicării în băi a ultrasunetelor. ferodouri. deci o reducere a coeficientului de frecare.Fritarea pulberilor în câmp ultrasonor Realizarea de piese prin presarea pulberilor a început să aibă o extindere tot mai mare.Prelucrări prin aşchiere în câmp ultrasonor Creşterea eficienţei procedeelor clasice de prelucrare prin aşchiere (strunjire.

prin oscilaţii mecanice de înaltă frecvenţă. Forţa se aplică de către sculă. • mecanismul . etc).1.direcţia de vibrare.piese de sudat. 7 . simultan cu exercitarea unei forţe de apăsare. cu diferenţa că aducerea zonei de îmbinare în stare încălzită se face datorită "ciocănirii" materialului cu frecvenţă ultrasonoră şi nu prin circulaţia curenţilor intenşi (care nici nu ar fi posibili în materiale plastice). Procedeul este asemănător sudării electrice prin presiune. 15 . Sudarea ultrasonică a materialelor plastice Energia mecanică de vibraţie a sculei (sonotrodei) este folosită pentru încălzirea locală a zonei de contact dintre materiale. ca legătură metalurgică intermediară. prin fazele de comprimare şi întindere în materiale termoplastice. Fig. Fig.9). acţionat pneumatic.zona de îmbinare. Piesele sunt frecate reciproc. care execută şi vibraţiile ultrasonore (figura 5.sensul energiei acustice. Procedeul de sudare ultrasonoră este eficient în cazul îmbinării metalelor sau aliajelor neferoase cu puncte de topire diferite (cupru . 10 Principiul sudării ultrasonice a metalelor Semnificaţia notaţiilor din figura 10 este următoarea: 1. iar la interfaţa zonei de îmbinare are loc ruperea peliculei de oxizi şi interpătrunderea prin difuzie a atomilor de metal dintr-un material în celălalt.concentratorul blocului ultrasonic.scula. 8 . 6 . 3 .nichel. 5 .Piesele de sudat sunt aduse în contact şi strânse una asupra celeilalte cu o forţă determinată. Se obţine astfel sudura. cu rol de a susţine ansamblul componentelor.nicovala.aluminiu. titan .2 de ridicare/coborâre a blocului ultrasonic. 4 . alamă -aluminiu. cu rol în realizarea unei forţe F de apăsare controlată între sculă şi materialele supuse sudării. 11 Echipamentul de sudare ultrasonică a maselor plastice Un echipament de sudare a materialelor plastice cu ultrasunete are următoarele elemente (figura 11): • batiul . 2 .

transductorul receptor R şi osciloscopul catodic OK. • nicovala (placa metalică) . 12 Schema bloc a echipamentului de control cu ultrasunete Generatorul transmite impulsuri atât spre transductorul T (prin intermediul amplificatorului A). fiind reflectat (sub formă de ecou) de suprafeţele de separaţie cu medii de altă impendaţă sonoră. transformării şi aplicării energiei mecanice la locul îmbinării. Impulsul trimis spre sistemul de detecţie este întârziat de o linie de întârziere Z. timp de răcire.2000 W). fiecare mediu atenuează în mod specific unda ultrasonoră. Direcţia de vibrare . 1. eventuale fisuri. cât şi spre sistemul de detecţie. Transductorul R captează impulsurile de ultrasunete reflectate. care transmite semnalul de baleiaj.Defectoscopia prin ultrasunete Defectoscopia cu ultrasunete se bazează pe fenomenele de propagare a ultrasunetelor în medii solide şi pe interpretarea informaţiilor oferite de undele reflectate.. în prezent. Impulsurile reflectate vor apare pe ecran la intervale diferite de timp. la care direcţia de vibrare este în lungul suprafeţei de sudare. cuplare/decuplare generator ultrasonic. la întâlnirea suprafeţei unui mediu de impendanţă acustică mai mare. de tip pistol. în plus. spre plăcile de deflexie pe orizontală. are loc şi schimbarea direcţiei undei reflectate. programare timp de sudare. la puteri de 50.4. Schema bloc a unui echipament de control nedistructiv cu ultrasunete (figura 5. • generatorul electronic . concentratorul de unde .. Transductorul T emite un impuls de unde ultrasonore.6 şi scula de sudare (sonotronul) . Metoda pune în evidenţă.5.7. • blocul ultrasonic. le transformă în semnal electric. spre deosebire de sudarea metalelor cu ultrasunete. etc.11) conţine următoarele elemente: generatorul de impulsuri ultrasonore G/.3 destinată efectuării ciclului tehnologic de ridicare (Rj/coborâre (C) bloc ultrasonic. amplificat şi redresat de blocul AR şi aplicat plăcilor de deflexie pe verticală a osciloscopului. cu rol în alimentarea transductorului cu tensiune de frecvenţă înaltă.11. incluziuni de alte materiale -elemente susceptibile să producă defecte ale produsului finit. în materiale destinate realizării de repere importante.300 W. porozităţi.7"şi apoi declanşează baza de timp GBT a osciloscopului. format din transductorul electroacustic .9 este pe direcţia axială a sculei. trasductorul emisiv T.8 pe care se aşează materialele de sudat. Observaţie: Direcţia de vibrare asupra materialelor plastice este perpendiculară pe suprafaţa de îmbinare. Sunt utilizate şi echipamente portabile. complet automatizate. cu rol destinat producerii... unde s este grosimea materialului. amplificat de amplificatorul bazei de timp ABT. Fig. Se cunoaşte că ultrasunetele. se reflectă în proporţie însemnată. iar v viteza ultrasunetelor în 16 . goluri. care se propagă prin materialul supus testării.• instalaţia electrică . Apar întotdeauna ecouri ale fascicului la parcurgerea grosimii materialului şi întâlnirea suprafeţelor de separaţie . iar pe ecranul osciloscopului sub formă de impulsuri decalate la intervalul de timp ‫ = ݐ‬2‫ݏ‬/‫ ݒ‬. sunt utilizate instalaţii de sudare într-o gamă largă de puteri (300. iar dacă suprafaţa este înclinată faţă de direcţia undei.

Impulsurile succesive au amplitudine diminuată datorită atenuării ultrasunetelor în material. în timp. La construcţia dublă .material.a este prezentat un transductor simplu (emiţător sau receptor). Pentru stabilirea formei corecte sunt necesare. pentru obţinerea de ecouri diferite. în conductele de gaze subterane. de la care pornesc firele de conexiune (5). Defectele de forme diverse (pori. Prin utilizarea a mai multe canale de măsurare şi compararea atentă. cu rol de emiţător sau receptor de ultrasunete. 14. în Fig. Dacă în material se găseşte un defect (cavitate) la distaţa de suprafaţă. etc). Fig. Fig. în faza de construcţie sunt dispuşi transductori piezoceramici în noduri ale structurii de rezistenţă sau în zone critice. sau cu ambele roluri cumulate în aceeaşi construcţie. roţi de vagoane. uneori. etc). cavităţi cu asperităţi. transductoarele emisiv (E) şi receptor ( R ) sunt dispuse sub un anumit unghi faţă de orizontală. etc). iar deasupra celeilalte feţe este dispus un material (4) cu rol de amortizor acustic. măsurători suplimentare. arbori mari. a rezultatelor înregistrate se obţin informaţii privind existenţa unui defect şi evoluţia sa în timp. ecourile se percep pe ecranul osciloscopului ca impulsuri decalate la ‫( = ݐ‬2‫ݏ‬ଵ )/‫ݒ‬. repere din domeniul nuclear. Exemple de aplicare: verificarea materialelor înainte de probele finale (elici de nave. precum şi poziţionarea lor la diferite unghiuri în raport cu suprafaţa materialului vor da forme specifice ale ecoului. din diferite direcţii. pentru două situaţii: absenţa defectului şi prezenta unei fisuri. depistarea fisurilor de îmbătrânire (în corpul aeronavelor. Transductoarele utilizate în defectoscopie sunt de tip piezoceramic. 14 Construcţia transductoarelor piezoelectrice utilizate în defectoscopie Un exemplu este verificarea structurilor metalice ale platformelor de foraj marin sau ale pilonilor podurilor cu deschidere mare. Cristalul piezoceramic (3) are feţele (2) metalizate. în conductele de descărcare ale petrolierelor. Experienţa persoanei care realizează verificarea va conduce la interpretarea corectă. în figura 14 sunt prezentate două construcţii. 13 Ecoul ultrasunetelor în material şi vizualizarea pe ecranul osciloscopului. 17 . palete turbine. Una din feţe este lipită pe un strat protector ( 1 ) cu transmitere acustică foarte bună. incluziuni. în structura pilonilor podurilor peste ape adânci. Stratul 7 are rol de barieră acustică. în aşa fel încât să se poată recepţiona ecoul ultrasunetelor transmise în piesă (8).

Cunoscând viteza de propagare a ultrasunetelor în apa de mare şi timpul după care a venit ecoul. Cu. Trenurile de impulsuri sunt dirijate spre fundul mării. la detectarea submarinelor. dacă durata de la emiterea semnalului ultrasonor până la recepţionarea sa a fost de 50 µs (deci atingerea obstacolului s-a făcut la jumătate din aceasta. Principiul este similar radarului. Un generator de ultrasunete este plasat pe navă.a cărei impendanţă acustică să fie media geometrică a impendanţelor celor două medii: Z. Stratul de aer dintre acestea. Dispunând un transductor emiţător-receptor de ultrasunete pe un perete al unei piese şi înregistrând ecoul transmis de peretele opus (care este separat de un strat de aer) se poate determina grosimea piesei. Metoda este utilizată şi la localizarea bancurilor de peşti sau la ridicarea "hărţii" fundului unor mări. se foloseşte o substanţă de cuplare . între transductor şi piesă. Măsurătoarea impune prezenţa substanţei de cuplaj. de impendanţa Z (vezi relaţia (5. rezultă distanţa faţă de obiect. 18 . 1. pentru a fi cu mult mai mică decât timpul de propagare. cu viteza de " propagare a ultrasunetelor în apă de 1430 m/s. nivelul unui material într-un recipient. Mg.12. pe direcţia cercetată: s = v · t = 1430 • 25 • 10-3 = 35. doar că în locul undelor electromagnetice sunt utilizate ultrasunetele.14 este prezentat principiul măsurătorii. chiar foarte subtire. 15 Măsurarea distanţei la care se află un obiect în apă Durata impulsurilor generate este de ordinul us. 25 µs). Măsurarea grosimilor Este cunoscut că la suprafaţa de separaţie dintre două medii de naturi diferite. Măsurarea distanţei la care se află un obiect în apă Ideea a fost folosită prima oară în scop militar.O condiţie foarte importantă este ca ultrasunetele să se transmită de la emiţător la piesă şi să se recepţioneze de la piesă la receptor. care au impéndantele acustice mult diferite. Pentru a evita acest fenomen.14)). ultrasunetele se reflectă în proporţie majoritară.Măsurări ale unor mărimi fizice folosind ultrasunetele Folosind tehnica ultrasunetelor se pot măsura: distanţa la care se află un obiect în apă. a nodulilor metaliferi bogaţi în Fe. pentru evaluarea naturii rocilor. de unde denumirea echipamentului: "sonar". care emit trenuri de impulsuri ultrasonore. în figura 5. Dacă Z2<<Z1 ultrasunetele nu se vor transmite in stratul de aer. glicerina sau unele uleiuri naturale. are o impedanta acustică Z2 foarte mică comparativ cu impedantele Z1 ale mediilor strabatute de unda. şi se vor reflecta la întâlnirea cu un obstacol. etc. Co. pe o direcţie. viteza de curgere a unui fluid. Ni. se determină simplu distanţa. De exemplu. grosimile pereţilor pieselor. Dacă se foloseşte un sistem de detecţie cu unul sau mai mulţi transductori rotitori.lichid sau pastă .75 m. iar transductorul piezoceramic este în contact cu apa de mare. la recepţionarea ecourilor de pe fiecare direcţie se reconstituie imaginea sonoră a zonei cercetate. Fig. (mediul 1 al transductorului) şi Zm (materialul de testat): ܼ = ඥܼ௧ ܼ௠ Cu rezultate bune se foloseşte apa.

Undele reflectate de pinul de referinţă sunt primele recepţionate de BER şi dau naştere unui semnal eşantion s-\ la ieşirea din filtrul numeric FN. Fig. 5. Semnalul eşantion se va recepţiona după un timp: ‫ݐ‬଴ = astfel că frecvenţa semnalului s1 va fi: 2ℎ଴ ‫ܥ‬ 19 . astfel că undele refecate de acesta permit determinarea vitezei de propagare prin mediul respectiv. astfel că la ieşirea numărătorului se obţin impulsuri de frecvenţă dependentă de frecvenţa semnalului eşantion. sonda ultrasónica (figura 5. 5. Schema funcţională a traductorului de nivel cu ultrasunete (TUS) are structura din figura 5. fixat faţă de cristal la o distanţă cunoscută h0. care emite ultrasunete spre lichidul a cărui nivel se Fig. O problemă importantă este dependenţa vitezei de propagare a ultrasunetelor de temperatura aerului. cu frecvenţe de ordinul MHz-ilor.15) la care este fixat cristalul piezoelectric emiţător/receptor ( 1 ) are prevăzut un pin de referinţă (2).15 Sondă ultrasonica pentru traductor de nivel măsoară. Semnalele generate de blocul emiţător/receptor BER sunt aplicate sondei SUS. iar nivelul este determinat prin măsurarea timpului parcurs de ultrasunete de la emiţător la suprafaţa lichidului şi înapoi.Măsurarea nivelului lichidelor în rezervoare Traductoarele de nivel ultrasonice utilizează emiţătoare/receptoare de unde ultrasonore de tip piezoceramic.16 Schema structurală a traductorului de nivel ultrasonic Blocurile BC.6 m/s la fiecare 1°C. OSC (oscilator) şi N (numărător) sunt conectate într-o structură de circuit cu calare de fază (PLL). care comandă blocul de calibrare SC.16. viteza crescând cu circa 0. Pentru a insensibiliza rezultatul de viteza de propagare.

. Domeniul de măsură este între 9 cm . rezultă frecvenţa semnalului s3: ݂௦య = 1 ‫ܥ‬ ݂௦భ = ‫ܭ‬ 2‫ܭ‬ℎ଴ Impulsurile s3 sunt contorizate în registrul de memorie temporară RMT. căci nu conţine piese în mişcare. nu intră contact cu lichidul (care poate fi agresiv chimic) şi nu necesită calibrări la schimbarea naturii lichidului.. debitul volumic se exprimă prin relaţia: ܳ௩ = ‫ܣ‬௖ ‫ݒ‬௠௘ௗ 20 ..viteze mult superioare vitezelor de curgere a fluidelor situate în gama 0. Similar. cuprinse între 900. eventual afişat numeric folosind modulul D. 1 ‫ܥ‬ = ‫ ݐ‬2ℎ Dacă factorul de divizare al buclei de calare de fază este K.500 m/s în cazul gazelor .01.. După cum este cunoscut. Echivalentul numeric Nh obţinut în RMT la finele unui ciclu de numărare este înmagazinat în memoria tampon MT şi convertit în semnal analog de tensiune Ue (de către convertorul numericanalogic CNA). până când. este Din relaţia anterioară se observă posibilitatea modificării domeniului de măsurare prin modificarea factorului de divizare K. după care se iniţializează un nou ciclu de măsurare.. Măsurarea vitezei de curgere sau a debitului unui fluid Măsurarea cu ajutorul ultrasunetelor a vitezei de curgere a unui fluid (lichid sau gaz) care circulă printr-o conductă plină se bazează pe influenţa exercitată asupra vitezei de propagare a undelor ultrasonore de către viteza de curgere a fluidului. putând fi extins la 10.5%.unde C este viteza ultrasunetelor în aer.. Numărul de impulsuri Nh înmagazinat în RMT.2000 m/s pentru lichide şi 300. pe un ciclu de funcţionare. la sosirea şi recepţionarea undei reflectate de suprafaţa lichidului se activează semnalul s2 care blochează impulsurile s3 . cu scăderea corespunzătoare a preciziei.. în condiţiile conductei pline. 6 m cu o precizie de 0. Mediile elastice fluide sunt caracterizate de valori diferite ale vitezei ultrasunetelor..10 m/s...30 m. Traductorul are avantaje nete faţă de alte traductoare de nivel. undele reflectate de suprafaţa lichidului vor fi recepţionate după timpul: t= iar frecvenţa semnalului s2 va fi: ݂ௌమ = 2ℎ ‫ܥ‬ Unde h este distanţa de la sondă la nivelul lichidului.

se obţine: ‫ݒ‬௠௘ௗ = 1 ′′ ൫‫ ݒ‬′ − ‫ݒ‬௣ ൯ 2ܿ‫ ∝ ݏ݋‬௣ Dacă distanţa de propagare este L. unde ‫ݐ‬௣ şi ‫ݐ‬௣ sunt timpii de propagare în cele două sensuri. Fiecare pereche de elemente piezoceramice este conectată în buclă cu câte un generator comandat (G1. este ′ ‫ݒ‬௣ = ‫ ܥ‬+ ‫ݒ‬௠௘ௗ ܿ‫∝ ݏ݋‬ ′′ ‫ݒ‬௣ = ‫ ܥ‬− ‫ݒ‬௠௘ௗ ܿ‫∝ ݏ݋‬ Viteza de propagare în contrasens. Prin scăderea ultimelor relaţii. relaţia de mai sus se poate scrie: 21 . În schema prezentată este dată varianta cu două perechi de elemente piezoceramice emiţătorreceptor (E1-R1 şi E2-R2). În aceste condiţii. respectiv G2). Viteza de propagare a undelor ultrasonore de la E1 la R 2 deci la propagare în sensul de curgere. faţă de direcţia de curgere. Schema funcţională simplificată a unui traductor de debit cu ultrasunete este dată în figura următoare: Fig. se poate scrie: ′ ′ ′′ ′′ ′ ′′ ‫ݒ = ܮ‬௣ ‫ݐ‬௣ . dar prin utilizarea unor blocuri electronice de comutare se poate reduce la varianta cu o singură pereche. 18 Schema funcţională simplificată a traductorului de debit cu ultrasunete Traductorul este dispus pe un tronson al tubului. Deci prin metoda măsurării vitezei de curgere se poate determina şi debitul volumic. de la E2 la R2 este: Unde C este viteza ultrasunetelor în mediul fluid imobil.unde Ac este aria secţiunii conductei. iar vmed media vitezelor fluidului pe secţiunea conductei. oblic cu un unghi a. respectiv ‫ݒ = ܮ‬௣ ‫ݐ‬௣ . între cele două mărimi existând o constantă de proporţionalitate de valoare cunoscută.

obţinându-se polimeri cu lanţuri mai mici. sunt recepţionate ultrasunete de piezoelementele E1 şi R 2 şi Măsurarea frecvenţelor se poate realiza.13. creme). El poate reacţiona cu unele substanţe. alcoolul etilic. Domeniul aplicaţiilor ultrasunetelor în chimie se numeşte sonochimia. Largi utilizări sunt în cosmetică (prepararea cremelor. lichide aflate în faze nemiscibile (exemplu: apă şi uleiuri). 22 . Procesul se repetă cu perioada t p pentru perechea E1-R1 şi cu perioada t"p pentru perechea E 2 -R 2 . simultan cu folosirea ultrasunetelor. Semnalele generate de G1 şi G2 sunt constituite dintr-o purtătoare sinusoidală de frecvenţă înaltă (de 1MHz). policlorobenzenă). unii foarte toxici (fenoli. generatoarele G1 şi G2 sunt deblocate simultan şi transmit trenuri de semnale armonice de excitaţie a piezoelementelor E1 şi E 2 . gelurilor cosmetice) sau industria alimentară (maioneze. Distrugerea acestor molecule toxice dă naştere la oxizi de carbon (CO şi C02) şi la compuşi organici (acizi oxalici. Undele ultrasonice acţionează mecanic asupra suprafeţei solidelor prin: fenomene de depasivare. măresc efectul de degradare a compuşilor toxici. 1. biologia (medicina). Degradarea polimerilor Sub acţiunea ultrasunetelor lanţurile lungi de polimeri se distrug. atunci relaţia anterioară devine: ‫ݒ‬௠௘ௗ = 1 1 1 ቆ ′ − ′′ ቇ 2ܿ‫ݐ ∝ ݏ݋‬௣ ‫ݐ‬௣ 1 ൫݂ ′ − ݂௣′′ ൯ 2ܿ‫ ∝ ݏ݋‬௣ ‫ݒ‬௠௘ௗ = Deci vmed se poate exprima printr-o diferenţă de frecvenţe. ′ ′′ După timpii ‫ݐ‬௣ şi ‫ݐ‬௣ . formici sau acetilenă). Ameliorarea cineticii reacţiilor Reacţiile chimice între solide si fluide (lichide sau gaze) se intensifică prin folosirea ultrasunetelor. de perioade ‫ݐ‬௣ şi ‫ݐ‬௣ . Solvenţii folosiţi nu trebuie să fie descompuşi de ultrasunete. în practică. având şi proprietăţi modificate. policlorofenili. în practică. cum ar fi chimia. Introducerea ozonului şi utilizarea apei oxigenate. iar grupul hidroxil OH' format este foarte reactiv.Alte aplicaţii ale ultrasunetelor Ultrasunetele sunt aplicate cu succes în alte domenii. distrugând compuşi organici. pomezilor. Prin folosirea ultrasunetelor se obţin emulsii cu compoziţie omogenă.. Diferenţa de frecvenţe f'p-f"p este de ordinul zecilor de Hz şi se măsoară electronic prin metode digitale. în cazul traductorului descris. activări ale suprafeţelor prin microjeturi de fluid sau fenomene de cavitaţie. toluenul. se întâlnesc următoarele reacţii sonochimice: Sinteze organice Se pot realiza noi legături chimice şi reacţii între produse organice. Metoda este denumită a emisiilor înlănţuite (sing-around method). cu precizii foarte bune.′ ′′ Dacă procesului de emisie-recepţie i se asigură un caracter repetitiv. cei mai siguri fiind tetrahidrofuranul (THF). Degradarea toxinelor din apă Sub acţiunea ultrasunetelor apa se disociază. Aceste tensiuni comandă generatoarele G1 şi G2 care lansează un nou tren de semnale de excitaţie. electronic. convertite în tensiunile u1 şi u2 de către detectoarele D1 şi D2. Reacţii prin transfer de fază Există. modulată cu un semnal rectangular de frecvenţă ݂௣′ sau ݂௣′′ (cea 1 kHz).

deshidratare prin filtrare în câmp ultrasonor. sfărâmarea unor celule. Principalele efecte fiziologice sunt: analgetice (stimularea unui sistem de inhibare a transmisiei informaţiilor dureroase). lichid ascitic.. Se poate măsura scurgerea sângelui prin vase sanguine şi inimă folosind ecografia Doppler. creşte activitatea de respiraţie celulară.. pentru autofocalizarea undei de şoc. prezenţa de tumori. unghiuri. în analiza sau sinteza produselor biochimice se realizează: emulsionări. se pot obţine informaţii privind conturul. ultrasunetele asigură cu succes unele reacţii enzimatice. neurologice.).Aplicaţiile ultrasunetelor în biologie constituie sonobiochimia. Efectele biologice ale ultrasunetelor asupra ţesuturilor: creşte permiabilitatea membranelor celulare. măsurarea diametrului unor role. stenozele vaselor mari. la trecerea ultrasunetelor prin mai multe ţesuturi se va produce reflexia fascicului ultrasonor la fiecare suprafaţă de separaţie între două medii de impéndante sonore diferite. Unele echipamente permit studiul evoluţiei fătului uman. disoluţia produselor biologice solide într-un solvent. Deplasând transductorul. tromboze. unde sunt recepţionate... etc. tiroidă). Calitatea imaginilor s-a îmbunătăţit prin utilizarea de sonde cu focalizare. Folosind acest principiu se poate face ecografia unor organe.5 W/cm2. reacţii oxidante. degazări ale emulsiilor. spina. 8. 23 .19 Ecografie Ecograful este un echipament complex. miorelaxante (acţiunea vibratorie asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi) şi hiperemiante (vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor. se produc efecte reducătoare. sunt activate procese oxidante. în acest domeniu. Frecvenţele folosite: 1. circulatorii. chisturi. etc. Se vizualizează dimensiunile organelor. Terapia prin ultrasunete este indicată în patologia aparatului locomotor. Prin aşezarea corespunzătoare a transductorilor se diagnostichează anomalii de circulaţie. rinichi. Se mai pot menţiona utilizări diverse ale ultrasunetelor în: realizarea cetii artificiale. amplificate şi transmise spre un videomonitor. formaţiuni solide (calculi). Generatorul şi detectorul de ultrasunete sunt realizate sub forma unui transductor piezoelectric. dând informaţii despre zonele studiate (distanţe. Răspunsul obţinut depinde de densitatea ţesutului şi forma organului. precipitări. pe ecranul căruia apar spoturi luminoase. o mai bună permiabilitate a membranelor. pancreas. cu activarea circulaţiei sanguine). Centrul cercului de dispunere a transductorilor este calculul. Folosind unde de şoc generate prin ultrasunete.10 MHz pentru organe superficiale de dimensiuni mici (ochi. sortarea unor repere după mărime. filtrări. adâncimea şi aspectul organului investigat.ca metodă de sfărâmare a calculilor renali. se realizează lithotripsia . modificări aortice. atomizări. sesizarea prezenţei prin senzori.5 MHz pentru organe abdominale (ficat. respiratorii sau digestive cronice. sâni. afecţiuni dermatologice. cristalizări. etc). Generatorul de ultrasunete transmite o serie de impulsuri care se propagă în zona studiată. emise de transductori piezoelectrici dispuşi pe un arc de cerc. reflectându-se apoi spre suprafaţă. Ultrasunetele în terapie se aplică cu intensităţi mai mici de 0. în medicină. Fig.

ce ia naştere printr-o tranziţie între două nivele energetice E2 şi E1. Este un mod special de a produce o radiaţie în domeniul vizibil (sau în apropierea domeniului vizibil). Dacă la intrarea în mediu intensitatea radiaţiei este I0. etc.Tehnologii bazate pe efectul laser Efectul LASER constă în amplificarea luminii prin emisie stimulată de radiaţie. de timpul de viaţă τ2 al electronilor pe nivelul E2 şi de lungimea de undă λ . cât şi în alte domenii: măsurători. Instalaţiile laser realizează amplificarea radiaţiei. Să presupunem că o radiaţie de lungime de undă λ. emiţându-se o cuantă de energie electromagnetică: h v = E s -E i unde h este constanta lui Planck. după un timp scurt şi aleator. 4. sau altfel spus: în natură radiaţia luminoasă suferă o atenuare. deci se obţine α λ negativ. La revenirea pe nivele inferioare de energie. Lungimea de undă este legată de frecvenţă şi de viteza undelor electromagnetice: ߣ= ܿ ߭ Fig. Efectul LASER are utilizări extrem de largi la ora actuală. 2.1. un electron periferic (prin absorbţie de energie) poate ajunge pe un nivel superior de energie Es. Este cunoscut că prin excitarea unui atom.1 Fenomene fizice Să considerăm o radiaţie luminoasă care stăbate un mediu optic. inexistentă în natură. Aceasta este aşa numita emisie spontană. Deoarece creste pozitiv. medicină. pe un nivel energetic inferior Ei. de lungime L. transmisii de date. ce constituie un spectru discret. rezultă /</ 0 . astfel că la ieşire intensitatea va avea valoarea: ‫ܫ = ܫ‬଴ ݁ ି∝ഊ௅ unde α λ este coeficientul de absorbţie.1 Absorbţia şi emisia spontană Fig. se vor emite radiaţii. Valoarea coeficientul de absorbţie ߙఒ depinde de numărul de atomi din unitatea de volum care au electroni ce se află pe nivelele E1 şi E2 (aşa numitele populaţii n1 şi n2 ale nivelelor E1 şi E2). Valoarea acestui coeficient este: 24 . prin care se produce lumina în natură.2. Absorbţia şi emisia spontană Fiecare atom prezintă un număr finit de nivele energetice pe care pot tranzita electroni. Câteva elemente se prezintă în continuare. pe parcurs are loc absorbţia radiaţiei. apărută de câteva decenii şi cu răspândire tot mai largă. Mecanismul producerii radiaţiei laser este complex şi face obiectul fizicii cuantice. care depinde de natura mediului şi de lungimea de undă λ a radiaţiei. Este o tehnologie de vârf. de densitatea de radiaţie ρ (A) [J/m3]. străbate un mediu optic.frecvenţa radiaţiei emise. atât în ceea ce priveşte prelucrarea materialelor. dar revine. iar v .

Numărul de electroni n2 de pe nivelul energetic E2 este mult mai mic decât (de circa 1000 ori. În figura 3 se prezintă schematic construcţia laserului. De aici. Dacă fotonul incident are aceeaşi frecvenţă ca şi cel emis se produce o multiplicare de fotoni şi apare efectul de amplificare a radiaţiei.3 Amplificarea radiaţiei într-o cavitate rezonantă 25 . populaţiile sunt repartizate după aşa numita distribuţie Boltzman: ாమ ିாభ ݃ଶ ݊ଶ = ݊ଵ ݁ ି ௞் ݃ଵ Unde g1 şi g2 sunt ponderi statistice ale nivelelor de energie E şi E2.la n2» n 1 . Pentru un sistem atomic aflat în echilibru termodinamic. Inversiunea de populaţii. între care radiaţia suferă reflexii multiple. rezultă că este necesar. pe nivele de energie Ep (figura 4. Acest lucru se face prin utilizarea unei cavităţi rezonante.2). ca: n2 » n1. Primul termen corespunde emisiei spontane. în număr mare.constanta lui Boltzman. este necesară creşterea densităţii de radiaţie ρ(λ). în cazul laserului. iar mediul se află departe de echilibrul termodinamic. realizată prin pompaj. rezultând αλ > 0. deci emisia este stimulată. realizată cu ajutorul unor oglinzi speciale. conduce . Cum primul termen în relaţia de mai sus a lui αλ este pozitiv. 4.ߙఒ = ‫ܥ‬ଵ ݊ଶ − ‫ܥ‬ଵ ߩሺߣሻሺ݊ଶ − ݊ଵ ሻ ߬ଶ Unde C1 şi C2 sunt constante. la temperatura ambiantă şi λ în domeniul vizibil). Pentru a avea o amplificare a luminii (I>I 0 ) trebuie să avem αλ <0.după cum s-a arătat . în primul rând. dar pentru ca termenul al doilea în relaţia lui αλ să fie mai mare în modul decât primul. printr-o tranziţie neradiativă (se produce doar încălzirea mediului) electronii ajung pe nivelul E2. Fig. Acest fenomen se numeşte inversiune de populaţii.2 Diagrama nivelelor energetic în cazul laserului Printr-un fenomen de pompaj se aduc electronii periferici. Fig.2 Diagrama nivelelor energetice în cazul laserului Fig. la o anumită temperatură T. iar cel de-al doilea absorbţiei. iar k . revenirea pe nivelul E1 se face la ciocnirea cu un foton.

ceea ce arată o primă dificultate tehnologică în realizarea laserilor. cu o lungime multiplu de λ⁄2.Oglinzile Oଵ şi Oଶ sunt plasate la distanţa L.. şi nu produc franje de interferenţă. 2. holografie. Unghiul de divergenţă. monocromacitatea. pentru medii active lichide. iar între ele mediul laser.. Curent L = (10 5 . Dacă V= 1 coerenţa este perfectă.2. în concluzie. cu ajutorul unei energii de pompare din exterior.este calculabil cu relaţia: 26 . cu cel puţin trei nivele energetice. numit mediu activ. pentru fotoni. Radiaţiile luminoase de la surse clasice. Coerenta radiaţiei laser Două radiaţii laser care provin din două puncte diferite ale unei surse luminoase interferează şi prin suprapunerea lor rezultă franje de interferenţă. etc. Direcţionalitatea Fasciculul laser părăseşte cavitatea rezonantă pe o singură direcţie . flacără. pentru mediu activ gazos.iradierea cu lumină intensă a mediului activ solid. superioară unui anumit prag. 3. Se crează astfel o cavitate rezonantă.inversiunea de populaţii se realizeză în urma unor reacţii chimice.Metodele de pompaj pentru obţinerea inversiunii de populaţii sunt specifice tipului de mediu activ şi energiei de pompaj alese. inducţie magnetică . nu au proprietatea de coerenţă. în care se realizează o inversiune de populaţii.3. 5. La părăsirea cavităţii apare un fenomen de difracţie.10 8 )* λ⁄2. alegerea unei lungimi mai mari a mediului activ sau mărirea densităţii radiaţiei. 4. pompajul se poate realiza prin: 1. care este un multiplu întreg de λ⁄2. ciocniri electronice .69 µm). lămpi cu descărcare). la întâlnire conduc la mărirea intensităţii luminoase. Se poate arătă că emisia laser se realizează dacă inversiunea de populaţii depăşeşte o valoare de prag -np. respectiv minimelor vecine din zona de interferenţă. iradiere optică . în funcţie de mediul activ. foarte mic la fasciculul laser. > existenţa unei cavităţi rezonante. Proprietatea de coerenţă este importantă în aplicaţii pasive: măsurători. 2.axa cavităţii. unde ߣ are valori foarte mici (exemplu: ߣ =0.pentru mediu activ gazos. > mediul să fie transparent. din punct de vedere optic. Coborârea pragului se face prin mărirea factorului de reflexie al oglinzii Oଶ . Proprietăţile radiaţiei laser Radiaţia laser diferă de radiaţiile emise de sursele naturale (soare. condiţiile de apariţie a efectului laser sunt: > existenţa unui mediu activ.la descărcări în gaze. intensitatea. de aceea este caracterizată de proprietăţi specifice: coerenţa. direcţionalitatea. pentru laseri cu mediu activ semiconductor. Vizibilitatea unor franje de interferenţă se apreciază cu relaţia: ‫ܫ‬௠௔௫ − ‫ܫ‬௠௜௡ ܸ= ‫ܫ‬௠௔௫ + ‫ܫ‬௠௜௡ Unde /max şi /min reprezintă intensitatea maximelor. 2. fosforescenţă) sau de sursele artificiale de iluminat (lămpi cu incandescenţă. naturale sau artificiale. disociaţie . injecţia unui curent direct prin o joncţiune pn. limitată de oglinzi. astfel încât raza fascicului creşte cu distanţa.

Diagrama nivelelor energetice la laserul cu rubin 27 .. lărgimea benzii pentru radiaţia verde a atomului de mercur este: ∆λ = 2 • 10-3 µm. Proprietatea de direcţionalitate face ca radiaţia laser să poată transporta energie concentrată la distanţe foarte mari..4. laseri cu mediu activ gazos. "răsună" la o anumită frecvenţă. că radiaţia laser este ideal monocromatică. care. se foloseşte noţiunea de densitate de putere (104. 2.. iar la laserii cu emisie în impulsuri se indică energia unui puls (în J).Tipuri constructive de laseri Clasificarea laserilor. respectiv de densitate de energie (102. Feţele sale sunt perfect plane şi paralele (perpendiculare pe axa longitudinală)..108 J/cm2)... senzaţia de culoare roşie este realizată pentru radiaţii cu domeniul lungimii de undă între 0. Se poate spune.0. Explicaţia este dată de prezenţa cavităţii rezonante. deci. Deoarece întreaga energie se concentrează pe suprafeţe foarte mici. La laserii cu emisie continuă. asemănător cu un tub de orgă. fapt ce explică aplicaţiile la prelucrări de materiale sau la transport de energie..0.1010 W/cm2).63. O radiaţie din acest domeniu crează ochiului omenesc senzaţia unei anumite culori. Domeniul vizibil cuprinde radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă între 0. deci pe un interval de lungimi de undă (numit lărgime de bandă ): ∆λ = 0. una fiind complet reflectantă. Aceste densităţi sunt foarte mari.5. Pentru laserii cu mediu activ solid divergenţa este sub 1°. de diametru 0.. Laseri cu mediu activ solid Laserul cu rubin a fost primul dezvoltat (anul 1960)..2ߣ ߨ‫ݎ‬଴ Unde r0 este este raza minimă.76 µm. cealaltă parţial reflectantă (β = 0. laseri cu mediu activ lichid. după natura mediului activ: laseri cu mediu activ solid.10 cm. Mediul activ este un cristal cilindric din rubin sintetic.05%). lărgimea benzii este de doar 10-7µm. se indică puterea (în W). Cei mai utilizaţi sunt cei cu mediu solid sau gazos.... pe care o selectează.98). iar pentru laserii cu mediu activ gazos divergenţa este sub 1'.4. Spre exemplu. o lasă să oscileze şi o amplifică.13 µm. ߠ= Monocromaticitatea O sursă de lumină care emite lumină de o singură culoare se numeşte sursă monocromatică.. În cazul laserului cu heliu şi neon.. Cristalul de rubin este impurificat uniform cu atomi de crom în concentraţie redusă (0. Intensitatea radiaţiei laser Datorită proprităţilor de coerenţă şi direcţionalitate se obţin intensităţi foarte mari ale fascicului laser. fiind utilizat şi în prezent.97.1 mm şi lungime 2. În cazul descărcării în gaze.0. Fig.4.76 µm.

6). dopate cu 6% Neodim (Nd) . Pentru apariţia efectului laser trebuie ca peste 50% din ionii de crom să ajungă pe nivelul energetic Eh ceea ce micşorează eficienţa laserilor cu 3 nivele. Tranziţia de pe nivelul E2 (la care se ajunge prin pompaj) este neradiativă. Puterea de pompaj este mare (peste 550 W).5%. 4.care constituie centrele optice active. Diagrama nivelelor energetice a atomilor de neodim arată că acest laser are 4 nivele (figura 4.Diagrama nivelelor energetice a atomilor de crom (ce reprezintă centrele optice active) este prezentată în figura 4. Randamentul acestor laseri este sub 0. ci în regim de scurtă durată.. La pătrunderea luminii albe în cristal. 4. Inversiunea de populaţii se realizează între E3 şi E2. cu tubul şi cristalul plasate în focare. de unde trec fără emisie de radiaţie pe nivelul E2.5 Construcţia laserului cu rubin Forma incintei este elipsoidală. Pentru acest motiv laserul nu poate funcţiona în regim continuu.10 ms). prin folosirea ca mediu activ a sticlei. mult mai uşor decât între E0 şi E2.. Se mai adaudă faptul că pompajul lămpii flash este de scurtă durată (1. Fig... Radiaţia lămpii flash este incidenţă pe cristal. Inversiunea de populaţii se realizează între nivelul intermediar E1 şi nivelul de bază E0. deoarece este necesară o energie mare de pompaj. folosindu-se lămpi de descărcare tip flash. Radiaţia laser are culoare roşie ( Â = 0.5.2 kV şi se aprinde la comanda dispozitivului de aprindere 5. Pompajul realizează trecerea electronilor pe banda de nivele E3. Construcţia tipică a laserului cu rubin este dată schematic în figura 4. Suprafaţa laterală a mediului activ 1 este iluminată de către lampa 2. atomii de crom absorb fotonii verzi şi violet şi îi lasă să treacă doar pe cei roşii pe care îi amplifică.5 Construcţia laserului cu Fig.6 Diagrama nivelelor energetice la laserul sticlă-neodim neodim Fig. Fig. Lampa este alimentată de la o sursă 4 de 1 .6 Diagrama nivelelor energetice la laserul sticlă- 28 . în timpul funcţionării cristalul se încălzeşte intens şi trebuie răcit forţat.693 um). Laserul cu sticlă-neodim are un randament îmbunătăţit. ducând la încălzirea cristalului. observându-se că prezintă trei nivele. atât direct cât şi prin reflexie pe pereţii reflectanţi ai incintei 3.

în momentul când n > np. Puterea instantanee poate fi mult diferită de puterea medie. dar cu periodă de repetiţie mare. microsuduri..7 Regimul de oscilaţii de relaxare(a) şi de impuls (b) E1. Inversiunea de populaţii se realizeză prin pompaj optic.datorită diferenţei energetice mai mici. iar radiaţia laser este mai scurtă ca durată. iar în starea iniţială. populaţia nivelului E1 este mai mică decât a nivelului E0 . sunt mai ieftini decât cei cu rubin şi au randament de până la 4%.10 ns). tăieri materiale ceramice. Laserii de acest tip sunt larg folosiţi industrial la: microgăuriri. Laserii sticlă-neodim necesită putere mai mică de pompaj. Laserul YAG:Nd foloseşte un mediu activ constituit Ytriu. Durata flashului este de ordinul ms. astfel că n şi q devin oscilanţi în timp şi în contrafază. deoarece un atom excitat trece de pe nivelul E2 pe Fig.de aceea funcţionează tot în regim de pulsuri scurte. iar răcirea bună permite funcţionarea în regim continuu. Datorită pompajului n va creşte din nou. Dacă cavitatea rezonantă este tot timpul constituită. În acelaşi timp scăderea lui n va duce la scăderea emisiei. Regimuri de funcţionare pentru laseri cu mediu activ solid Regimul de funcţionare înseamnă modul de emisie în timp a energiei. dar la fiecare foton emis n scade cu 2. Se notează cu n = n 2 -n 1 numărul de atomi pe unitatea de volum care realizează inversiunea de populaţii şi cu q numărul de fotoni emişi de unitatea de volum. la IFTAR Bucureşti. Un dezavantaj important este conductivitatea termică mică a sticlei. ceea ce face ca efectele radiaţiei laser asupra materialelor să fie mult diferite. care face dificilă răcirea . cu frecvenţă mare de repetiţie. Laserii de acest tip sunt folosiţi industrial la microgăuriri.. unde np reprezintă inversiunea de prag . Laserii cu mediu solid au de regulă pompaj optic. Puterea necesară pentru pompaj este redusă (200 W). Radiaţia laser se situează în domeniul infraroşu apropiat (Â = 1.ce constituie un avantaj al acestui tip de laser. tăiere plachete semiconductoare. Sunt fabricaţi şi în România.06 um). Sunt fabricaţi şi în România. Lămpile cu descărcare produc radiaţia de pompaj prin descărcarea bruscă a unor condensatoare ce înmaganizează energii de ordinul kJ. dopat cu Neodim. se declanşează efectul laser şi numărul de fotoni începe să crească. Frecventa de repetiţie este dată de: ߥ= ඥߦܹ 2ߨ 29 . sau în regim de pulsuri (1 . Aluminiu şi Granat (YAG).

iar W [ioni/cm3/s] este mărimea inversiei produse de pompaj. prin restabilirea bruscă a cavităţii rezonante.c) nu există elemente mobile. dar elementul MAS reprezintă un mediu absorbant. unde MA reprezintă mediul activ. iar energia de 1 J. Spre exemplu.a oglinda 02 este rotitoare stabilindu-se paralelismul cu O. pentru un timp scurt. Acest regim de funcţionare al laserului se numeşte regim de puls gigant. Scheme de principiu pentru restabilirea bruscă a cavităţii rezonante sunt date în figura 8. 30 . în fig 8. ఈ Fig 8 Metode de restabilire brusc ă a cavităţii rezonante Fig 9 Metode de restabilire bruscă a cavităţii rezonante În fig 8. iar în fig 8.100 ori mai mică.. durata impulsului laser este foarte mică (10-8 s). care depopulează nivelul superior. 01 şi 02 cele două oglinzi. În figura 6 sunt date diagramele de evoluţie ale inversiunii de populaţie n şi fotonilor emişi q. Puterea medie pe un puls este 1 000 W. cînd inversiunea de populaţie a depăşit cu mult nivelul de prag.Unde = ഊ .. apar pulsuri scurte a căror putere este de câteva zeci de ori mai mare decât puterea medie pe impuls.4 ordine de mărime mai mult decât în cadrul regimului de relaxare. se produce un flux laser de intensitate 10 000 W/cm2. printr-o comandă exterioară. durata unei oscilaţii amortizate este de 10. deci la o nouă amorsare a flash-ului.b) 02 este descoperită pentru un timp scurt datorită prezenţei unui disc rotativ opac prevăzut cu fantă. în acest regim. Pentru laserii cu mediu solid mai există posibilitatea de a declanşa emisia laser la un moment dorit. Se obţin puteri de vîrf de de cea 107 W.. care poate fi saturat (transparent). în acest regim.. Acest regim de funcţionare al laserului se numeşte regim de oscilaţii de relaxare. Se formează un puls gigant de fotoni. pentru un flash de 1 ms. ௡మ ି௡భ Oscilaţiile se amortizează rapid cînd se reia pompajul. deci cu 3.

Dioda laser este. GaAIAs. plasat între straturile semiconductoare 2 şi 3 de tip p şi n. Stratul activ 1.2'1018/cm3). Aceleaşi diode. sau GalnAsP. ce trebuie ales cu mare grijă şi poziţionat foarte precis pentru a obţine performanţe maximale. sunt prezente şi în imprimantele cu laser. dar de puteri ceva mai mici. Dată fiind concentraţia mare de impurităţi. De obicei un sistem format din două lentile plan-convexe. 31 . are lungimea sub 1 mm şi grosimea între 100. La aplicarea unei tensiuni în sensul de conducţie. Diodele laser cu radiaţie verde sau albastră au o viaţă mult mai scurtă (sute de ore). 9 Structura diodei laser Funcţionarea se bazează pe faptul că la recombinarea electron-gol se generează o cuantă de lumină şi. după CD/DVD-playere. playerele DVD (folosesc diode laser ce emit fascicule mult mai fine).substrat. cât şi goluri. Semnificaţia celorlaltor notaţii: 4 . Suprafeţele plane ale lentilelor sunt realizate oglindă. cu dopare puternică (3'1017. etc. dar semiconductor. cealaltă semitransparentă.Dioda laser Dioda laser este tot o sursă laser cu mediu solid. pe de altă parte. Alte produse care folosesc diode laser sunt cititoarele de coduri de bare (Bar-Code Readers).. poziţionate cu feţele convexe una spre cealaltă. Urmarea este o emisie stimulată de fotoni. astfel încât electronii au tendinţa de trecere din regiunea n în regiunea p. Fig. unele Scannere. în holografie sau în proiecţia de imagini dinamice computerizate. majoritatea pointerelor reuşesc performanţa de a păstra divergenţa la sub 1 mm la fiecare 5 metri. Poate cea mai importantă aplicaţie. iar golurile în sens invers.. Are o putere foarte mică (mW) şi poate funcţiona în regim continuu sau în regim de impulsuri. Datorită faptului că stratul activ este atât de subţire. cu razele aproape perfect paralele. în prezent. o cuantă de lumină absorbită generează o pereche electron-gol. în cadrul fiecărui emiţător pe fibră optică se află o diodă laser. crescînd probabilitatea de recombinare.200 nm (figura 4. un sandwich format din mai multe straturi de semiconductori de tip GaAs.. dar există diode laser cu emisie de radiaţie verde sau albastră. Pointerele.. Aplicaţiile diodei laser se regăsesc la cititoarele de CD. 5 electrod. una perfectă. bariera de potenţial scade. se realizează inversiunea de populaţii.9). Sunt de menţionat aplicaţiile diodelor laser în medicină. la care se adaugă elementele sistemului de excitare. fascicului emis este foarte divergent (pentru un laser) şi astfel laserul cu semiconductori îşi îmbunătăţeşte funcţionarea prin rezonatorul optic. Radiaţia emisă de laserii cu semiconductori este în zona roşie a spectrului sau în infraroşu. de fapt. CD-Writer-ele şi CD-ReWriter-ele folosesc diode laser ce emit în infraroşu apropiat (800 nm) şi au puteri de câţiva waţi. este în domeniul comunicaţiilor prin fibră optică. în zona activă se injectează atât electroni. la anumite distanţe stricte. este suficient pentru a obţine un fascicul destul de bine colimat. fie ele CD-ROM-uri sau CDplayere.

Laseri cu mediu activ gazos Laserii cu gaz au în prezent o largă răspândire. Excitarea mediului activ.1. Laserul se realizează cu un tub de sticlă de diametru mic. Mediul activ este realizat de C02..10 se prezintă schema de principiu a laserului cu C02 cu flux longitudinal de gaz. sistemul de excitaţie.. care asigură o tensiune ridicată...632 um. sursa de alimentare.neon este un laser de putere mică (0. aflat în mişcare longitudinală. Fig. care satisface relaţia de optim: p · d = 3 torr· mm (4.20 kPa).. randament de 5. Majoritatea laserilor cu gaz au aceeaşi structură: generatorul de fotoni. care este gazul de pompaj. Inversiunea de populaţii se realizează prin transfer vibraţional de la heliu la neon. Laserul cu bioxid de carbon este cel mai utilizat laser cu gaz. rezultând o presiune de 2. Radiaţia emisă are lungimea de undă λ= 0. în ultimii ani. în figura 4. cuprinde amestecul de gaze (C02.14) Regimul de lucru este continuu. Tubul de cuarţ 1. care este cel mai utilizat în practică.20 mW) utilizat mult în sisteme de măsurare. cost mai redus decât al laserilor cu mediu activ solid. Laserul heliu . moleculari (N2 şi C02) şi ionici. se face prin descărcare electrică. constituit din amestecuri de gaze sau din gaze şi vapori metalici. 10 Schema de principiu a unui laser cu C02 cu flux longitudinal de gaz Cu ajutorul sursei de alimentare 2. lungimi de undă în domeniul zonei de absorbţie a materialelor metalice sau dielectrice.. N2 şi He.10%. de culoare roşie. Cei mai utilizaţi laseri cu gaz sunt laserii cu atomi neutri (He-Ne). Raportul presiunilor parţiale este: PNe IPHe = 1/10. Excitarea se realizează prin descărcare în atmosfera de heliu.. instalaţia de admisie gaz şi instalaţia de răcire. au fost dezvoltaţi laseri cu gaz la care excitatea se face prin reacţii chimice sau prin jeturi de gaz cu temperaturi şi viteze ridicate. având o putere mare în regim continuu. în interiorul tubului se iniţiază o descărcare electrică între electrozii 3 (de potenţial ridicat) şi electrozii 4 (conectaţi la 32 . în proporţii de 5:15:80. instalaţia de vidare.1/5 . celelalte gaze constituind mediul de descărcare. Transferul de energie necesar excitării se realizează prin ciocniri între electroni cu atomi (sau molecule) sau prin ciocnirea ionilor cu atomi (sau molecule)..

1. amplasate paralel şi conectate în serie din punct de vedere optic. care ajută la regenerarea moleculei de C02. Ridicarea presiunii la laserii cu descărcare în gaze întâmpină o serie de probleme: . Dacă se adaugă xenon. Pompa de vid 9 realizează vidarea preliminară a tubului. dar pe acelaşi principiu numărul lor poate fi mult mai mare (4 sau 6). ce determină trecerea în stare excitată a atomilor gazului. Prin utilizarea surselor de frecvenţe mari (20. Puterea poate creşte până la 1 kW pe metru de tub dacă se realizează un circuit închis pentru gaz.. iar între ele oglinzile netransparente 8. descărcarea electrică în gaze este mai bună. dar şi tensiuni uriaşe de alimentare a descărcării. 11 Laser cu ionizare . stabilitate bună. care este răcit într-un sistem exterior de răcire (cu azot lichid). de aceea puterea laserului este limitată la cea 80 W pe un metru de tub de descărcare. La puteri de 1 kW ar fi necesară o lungime de cea 12 m de tub de descărcare. Limitarea curentului de descărcare este realizată de rezistorul 5. Laserii cu descărcare electrică în gaze sunt caracterizaţi prin presiune scăzută (1. cu procese de descărcare independente. durată de viaţă crescută pentru electrozi). Procesul de răcire la laserii cu gaz nu este prea eficient. implicând un gabarit mare. Heliul are un rol important în menţinerea unei descărcări electrice stabile. ceea ce duce la o concentraţie scăzută a centrelor active (cea 10 /cm3).. Energia necesară electronilor este de numai 3 eV. pentru schimbarea direcţiei fascicului.. la presiunea necesară. efectul laser se diminuează cu timpul.4 kPa nu este stabilă..10 s-au reprezentat 2 secţii. deoarece are o conductivitate termică ridicată. Corectarea acestui efect se realizeză prin introducerea de vapori de apă la presiune mică. cu apă.30 MHz) se aduc avantajele descărcării de înaltă frecvenţă (lipsa inerţiei arcului electric.. după care se introduce amestecul de gaze. Randamentul unui laser cu C02 este de cea 9%. 33 Fig. prin circuitul hidrostatic 11. tubul de descărcare se realizează sub formă de secţii.pământ). de câteva ordine de mărime mai mică decât la laserii cu mediu solid. menţinându-se şi răcirea cu apă a tubului de descărcare. precum şi în evacuarea căldurii spre pereţii tubului. în figura 4. Inversiunea de populaţii la laserul cu C02 se realizează atât direct (prin ciocniri cu electronii liberi) cât şi prin transfer vibraţional de la moleculele de N2 excitate. Totuşi.5 eV şi în situaţia inversiunii de populaţie unii electroni au energii suficient de mari pentru a provoca transformarea bioxidului de carbon în monoxid de carbon.8 kPa).. iar descărcarea poate fi alimentată de la o sursă de curent continuu sau de curent alternativ. putând fi mărit până la 15% prin circulaţia gazului transversal faţă de circulaţia curentului electric de descărcare. Răcirea pereţilor tubului se face prin conveţie forţată.descărcarea la presiuni de peste 3. necesitând înlocuirea gazelor din tub.. Pentru reducerea gabaritului instalaţiei. Laserii cu C02 pot lucra în regim continuu sau în regim de impulsuri cu durate de 1. după cca 2000 ore emisia laser scade la jumătate. La capetele tubului sunt plasate oglinzile 6 (netransparentă) şi 7 (semitransparentă). prin ventilul comandat 10. Astfel. Molecula de C02 cere o energie de disociere de 5.2.105 us. Se obţine monoxid de carbon care este stabil şi oxigen care se opune inversiunii de populaţii. Un alt avantaj al acestui tip de laser este posibilitatea reglării intensităţii radiaţiei laser (deci a puterii) prin modificarea valorii curentului de descărcare..

Radiaţia de ionizare determină apariţia electronilor liberi în mediul activ.248 µm. 34 . Se folosesc lămpi cu xenon. care va avea un spectru de radiaţii cât mai apropiat de spectrul de absorbţie al mediului activ.3% halogeni (fluor sau clor). Regimul de lucru al lămpilor poate fi: • cu impuls unic. Electrozii 2 realizează câmpul electric intens pentru accelerarea electronilor. Excimerii sunt molecule biatomice excitate în gaze la presiune ridicată. lămpi cu incandescenţă cu halogeni.0. şi un circuit de alimentare a descărcării (care asigură tensiunea de lucru). • cu trenuri de impulsuri. Surse de alimentare a laserilor Atât mediul activ. au câştigat în ultima vreme tot mai mult teren în aplicaţii. kripton.193. Lungimea de undă mică face ca aceşti laseri să fie folosiţi în aplicaţii tehnice unde se cer prelucrări de material pe zone foarte mici şi precise.creşterea presiunii impune creşterea intensităţii câmpului electric în tub (pentru a folosi o tensiune de descărcare minimă).. lampa de descărcare şi schema de alimentare a lămpii. 2.6 um care este în măsură considerabilă reflectată de metale. xenon sau argon) şi 90.5. iar câmpul electric asigură accelerarea lor. Surse de alimentare a laserilor cu mediu activ solid în acest caz. În figura 11 este dat principiul laserului cu C02 cu ionizare. cu acest laser se pot obţine numai impulsuri cu durate foarte scurte (15. Alte aplicaţii: spectroscopie..30 ns). denumiţi şi laseri cu excimeri.10% gaze rare (kripton. cu vapori de mercur.. deci la scăderea numărului de atomi excitaţi.05. ce constau într-un gaz nobil şi atomi de halogen. Controlul energiei laserului se face prin intermediul circuitului de alimentare a lămpii.99% gaz de bază (heliu sau neon). 1 . Lungimea de undă a radiaţiei laser a laserului cu C02 este 10.. cât şi sursa de alimentare (care asigură excitarea atomilor sau a moleculelor). Natura mediului activ impune tipul lămpii cu descărcare.. În prezent există o mare varietate de scheme electronice de alimentare ale lămpilor cu descărcare. dar cu puteri de impuls de 107 W.. Electronii vor dobândi energie relativ mare. medicină (oftalmologie).. sursa de alimentare este alcătuită din sursa de alimentare cu energie electrică. Se folosesc curent: 0. Datorită faptului că durata de menţinere în starea excitată este foarte redusă. La revenirea pe nivelul de bază se emit radiaţii laser în domeniul ultraviolet (λ = 0. constituie elementele principale ale unui laser... • cu funcţionare continuă. cu vapori ale substanţelor alcaline.. asupra mediului activ. La capete sunt dispuse oglinzile netransparentă 4 şi semitransparentă 5.0. Laserii ionici. ce conduce la creşterea numărului de electroni din plasma din tub. fotochimie. Majoritatea schemelor folosesc două circuite: un circuit pentru amorsarea descărcării (ce realizează impulsuri de tensiune înaltă). etc. Problema creşterii presiunii se rezolvă dacă se foloseşte excitaţie combinată: electrică şi de ionizare. după natura gazelor folosite). suficientă de pentru a excita centrele active. Electrodul superior este penetrabil pentru radiaţia ionizantă transmisă din tubul 3 în incinta 1.. Fenomenul se compensează prin puterea mare a fascicului.

tăieri. în cadrul aplicaţiilor bazate pe procesarea materialelor.6. care se descarcă rapid (la comanda unui contactor static) prin înfăşurarea primară a unui transformator ridicător de tensiune. construite clasic după scheme cu tuburi electronice sau tranzistoare de putere. 2. prelucrarea decurgând cu viteză mare. se reduce timpul de prelucrare. comparativ cu alte procedee tehnologice. zona influenţată termic este minimă. Densitatea maximă de putere al fascicului laser este foarte mare.10-1 s) cu amplitudini de până la 50 kV.. La densităţi de putere de peste 105 W/cm2 apare topirea materialului la suprafaţă şi încălzirea spre interior. La instalaţiile noi.Aplicaţiile laserilor După valoarea energetică a radiaţiei laser . Aplicaţii active ale laserilor Fenomene termice la interacţiunea fascicul laser-material Fasciculul laser posedă un flux de energie cu valori foarte ridicate. fascicul de electroni ..105 W/cm2. arc electric -107 W/cm2. aplicaţiile laserilor se pot împărţi în aplicaţii active şi aplicaţii passive. Schemele sunt similare cu schemele de alimentare a instalaţiilor de încălzire capacitivă prin curenţi de înaltă frecvenţă.5 1 08 W/cm2. Dacă densitatea de putere trece de 1011 W/cm2 se produce vaporizare. Impulsurile de tensiune ridicată se realizează prin încărcarea iniţială a unui condensator (acumulator de energie). sunt realizate cu tiratroane cu hidrogen.Surse de alimentare a laserilor cu mediu activ gazos Aceste surse nu necesită lămpi cu descărcare distincte. La densităţi mai mici de putere se produce încălzirea materialului pe o adâncime ce depinde de parametrii de material şi de durata pulsului. se pot realiza mai multe prelucrări speciale. de tensiune şi frecvenţe ridicate (pentru laserii care lucrează în regim continuu). densitatea de putere se corelează 35 . Prelucrarea termică cu laser prezintă avantajele se pot prelucra materiale metalice sau dielectrice cu o capacitate mare de absorbţie a radiaţiilor laser. Alimentarea laserilor cu gaz ce funcţionează în regim continuu se face de la generatoare de frecvenţă înaltă (20. Frecvenţa de repetiţie a impulsurilor ajunge la 1 kHz. descărcarea realizându-se printr-o porţiune a tubului care conţine mediul activ. după cum urmează: flacără oxiacetilenică . gravări.30 MHz) şi înaltă tensiune. iar vaporii sunt ionizaţi formându-se plasmă.2. comutatoarele statice sunt realizate cu tiristoare sau tranzistoare de putere..1011 W/cm2. Comutatoarele statice. se folosesc mai multe porţiuni pentru descărcare. nu necesită atmosferă controlată în zona de lucru. laseri în regim de impulsuri: cu C02 . Fenomenele care se petrec la interacţiunea radiaţiei laser cu un material sunt determinate de densitatea de putere şi de durata pulsului laser. etc). tratamente termice de suprafaţă. la instalaţiile mai vechi. Dacă tubul este lung. cu neodim -1014 W/cm2. Se obţin energii de impuls de ordinul kJ şi puteri de ordinul MW. nu există contact mecanic sculă-piesă care să producă deformaţii sau tensiuni interne. permiţând realizarea unor impulsuri scurte (10-6.. topire şi încălzire. găuriri. se pot prelucra piese cu dimensiuni foarte mici până la foarte mari şi cu suprafeţe complexe. capabil de a realiza prelucrări de materiale (sudări. se pot prelucra piese aflate în incinte transparente. La capetele porţiunii respective sunt plasaţi electrozi alimentaţi în regim de impulsuri de tensiune înaltă (pentru laserii care lucrează în regim de impuls) sau surse de putere ridicată. indiferent de duritate.

cu neodim. Gazul de suflaj este: argon.θ. densitatea medie de energie. difuzivitatea termică .c.duză.gaz de lucru. coeficientul de absorbţie. sau cu excimer. acţionând similar cu acetilena la un arzător cu tăiere acetilenic. Focalizarea este realizată de un sistem optic cu lentile. conductivitatea termică . plastic. durata de acţiune a pulsului . oţeluri refractare).3 1. Semnificaţia notaţiilor din figura 12 este: 1 .4 0. 3 .2 Tăieri metale 1 4. textile împiedicând carbonizarea pereţilor tăieturii) sau oxigen pentru materiale dure (titan.4 ABS . 12 Tăiere cu fascicul laser marginile secţiunii.17 36 Puterea [kW] 0. iar suflajul de gaz sub presiune îndepărtează materialul evaporat.5 6. la care laserul este sursa de căldură.4 0.plastic Ceramici Fibre sticlă Oţel galvanizat Otel călit . divergenţa unghiulară ..fascicul laser.linia de tăiere. protejează elementele optice de particulele rejectate şi răceşte Fig.107 W/cm şi laseri cu C02.ε ). 2 . lungimea de undă.. Tăierea şi decuparea cu fascicul laser Pentru operaţiile de tăiere şi decupare se folosesc densităţi de putere de 105.∆ t) • caracteristicile termofizice şi optice ale materialului (căldura specifică masică .a.k. În tabelul 1 se prezintă orientativ vitezele de tăiere a unor materiale de anumită grosime. folosind laser cu C02. Oxigenul aduce un plus de energie exotermă.4 0.φL. azot sau aer pentru materiale moi (lemn.λ.6 5.cu durata pulsului laser. emisivitatea . 4 . Duza laserului are dublu rol: focalizează fasciculul laser şi realizează suflajul de gaz. rugozitatea.4 0. raza fasciculului laser . Tabel 1 Viteze de prelucrare ale unor materiale cu fascicul laser Material Grosime [mm] Viteza [m/min] Tăieri nemetale 4 4.5 3 1.3 0. Controlul evoluţiei fenomenelor termice necesită cunoaşterea: • parametrilor fasciculului laser (densitatea medie de putere . obţinându-se un arzător cu tăiere laser. Debitarea cu laser se aplică atât materialelor metalice cât şi celor nemetalice.

Otel inox Titan Otel inox Oteluri aliate Titan Titan Otel carbon

2,8 1,2 3 4,1 Sudură 1 0,38 11,5 0,5 10 0,7 7 1,5 Căliri de suprafeţe 0,5 cm (300 adâncime cm2/min)

0,4 0,4 0,6 7 6 Ol

Laserul produce prea puţin zgomot şi noxe, poate tăia foarte uşor forme complexe fără să exercite forţe mecanice asupra materialului. O largă utilizare este întâlnită în industria semiconductorilor, la tăierea plachetelor, la care una din condiţiile de bază este sterilitatea procesului. Fasciculul laser poate fi uşor poziţionat, şi, ca urmare, pot fi realizate prin decupare piese cu forme complexe. Mişcarea relativă dintre fasciculul laser şi piesă, necesară pentru producerea unor tăieturi continue, se realizează practic în mai multe moduri. La tăierea cu laser a pieselor mici şi uşor de manevrat, acestea se deplasează sub fascicul laser staţionar, cu ajutorul unei mese în coordonate xOy. La prelucrarea cu laser a pieselor mai mari, unitatea laser ce include capul de tăiere, fie că se deplasează în raport cu piesa fixă, fie un sistem mobil de oglinzi este ghidat între unitatea laser fixă şi piesă. Această tehnică este denumită "optica zburătoare", iar principiul este redat în figura 13. Oglinzile 1 şi 2 asigură deplasarea spotului pe cele două axe de coordonate. Prin rotaţia oglinzii 1 de către servomotorul 3 se asigură deplasarea pe direcţia x. Analog, oglinda 2 şi servomotorul 4 asigură deplasarea spotului pe axa y în planul de lucru 6. Faciculul laser 5 este focalizat cu o distanţă focală mare pentru a avea spoturi mai mari pe oglinzi decât pe piesă. Oglinzile au factor de reflexie foarte bun şi sunt răcite forţat.

Fig. 13

Deflexie cu oglinzi a fasciculului laser

Dacă viteza de avans este mărită, fasciculul laser produce trasee nestrăpunse pe suprafaţa materialului (oţel, plastic, lemn, sticlă, granit, marmoră, etc), de lăţimi ce pot atinge domeniul micronilor. Se realizeză aplicaţii de gravare, trasare sau marcare . O aplicaţie de efect este realizarea de gravări sau inscripţionări în interiorul unor materiale transparente (sticla organică, cuarţ), prin folosirea a 2 fascicule laser concurente într-un punct din interiorul materialului. Acel punct este solicitat termic ducând la topiri şi solidificări opace. Prin 37

deplasarea punctului de concurenţă al fasciculelor se obţine desenul dorit, având formă plană sau spaţială. Găurirea cu fascicul laser Găurirea cu fascicul laser se recomandă pentru obţinerea găurilor mici şi foarte mici în materiale dure şi extradure. Din considerente economice se limitează diametrele la valori cuprinse între 0,0015...1,5 mm, în materiale cu grosimi de până la 14 mm. Laserele recomandate sunt de tipul YAG - Nd, cu pulsuri cu durate scurte (ordinul us) şi repetate. Fiecare puls realizeză evaporarea şi evacuarea unei părţi de material din zona expusă. Forma găurilor rezultate este uşor tronconică, iar calitatea suprafeţei pereţilor este satisfăcătoare. Perforarea ceramicilor sinterizate şi a cristalelor dure, realizarea în condiţii superioare a lagărelor cu pietre preţioase la mecanisme fine, precum şi găurirea la diferite unghiuri, reprezintă o pondere importantă a acestei aplicaţii. Sudarea cu fascicul laser Sudura cu fascicul laser se realizează în timpi scurţi şi are dimensiuni foarte mici. în cazul sudării metalelor, temperatura Ts în zona sudurii trebuie să fie peste punctul de topire, dar inferior temperaturii de fierbere, cam la 2/3 din acest interval. La durate ale impulsului de ordinul microsecundelor se foloseşte laser cu neodim în regim de relaxare, dar la valori mai mari şi pentru cordoane de sudură se foloseşte laser cu C02 în regim continuu. Este de reţinut că la impulsuri de peste 2 ms, materialul se încălzeşte la o temperatură mai mare decât punctul de fierbere, materialul fiind aruncat în sus, iniţial sub formă de vapori, apoi şi sub formă de micropicături. La sudare cu radiaţie laser în regim continuu materialul se topeşte datorită conductivităţii termice, iar zona de topire se formează mai lent decât la sudarea în impulsuri. Spre deosebire de tăiere sau găurire, sudarea are nevoie de densitate de putere mai mică a fasciculului. Avantajele sudării cu laser: • zona de influenţă termică în vecinătatea sudurii este mică datorită timpului scurt de realizare a sudurii. în acest fel se pot suda fire sau table subţiri pe suporturi metalice; • deformaţiile sau contracţiile în suduri sunt neglijabile; • sudurile pot fi extrem de fine (în microelectronică, în mecanică fină); • se realizeză suduri în locuri inaccesibile, neexistând condiţia contactului electrodului cu suprafaţa de sudat; • se pot realiza suduri speciale la diferite unghiuri, prin direcţionarea prin reflexie a fasciculului cu ajutorul oglinzilor; • se pot realiza suduri în incinte închise, prin ferestre transparente pe unde se focalizează fasciculul laser; • timpul de realizare a sudurii este foarte mic; • sudura cu laser este uşor de inclus în orice proces tehnologic automatizat. Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser se realizeză în scopul obţinerii unor calităţi superioare ale suprafeţei materialelor: duritate, aspect, rezistenţă la agenţi chimici, alte proprietăţi fizico-chimice. Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser se realizeză: • exact pe porţiunea expusă; • fără utilizarea de lichide tehnologice de răcire - ceea ce constituie elemente de noutate şi avantaje faţă de metode similare.

38

Durificarea suprafeţelor cu fascicul laser constituie utilizarea cea mai întâlnită în această grupă de aplicaţii. în urma tratamentului de durificare suprafaţa materialului capătă rezistenţă crescută la uzură. Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser are patru variante de realizare, care vor fi descrise, succint, în continuare. Tratamentul termic prin topire - revenire Principiul metodei constă în încălzirea cu ajutorul laserului a suprafeţei materialului deasupra punctului de topire, urmată de revenire (răcire rapidă la temperatură mai scăzută decât temperatura de cristalizare). Are loc fenomenul de călire, la care creşte concentraţia grăunţilor metalografici. Pe lîngă creşterea durităţii are loc şi o uniformizare a rugozităţilor de pe suprafaţă (netezire cu laser). Deplasarea relativă a fascicului faţă de material se realizează prin deplasarea materialului cu viteză constantă (1...5 mm/s), fasciculul fiind fix, sau fasciculul laser execută mişcarea de avans pe două direcţii, iar materialul este imobil. în figura 14 semnificaţia notaţiilor este: 1 - fascicul laser, 2 - zonă topită, 3 - zonă tratată termic. La tratarea termică a suprafeţelor mari, de regulă piesa se deplasează cu viteză constantă, iar fasciculul execută o mişcare de oscilaţie pe o direcţie perpendiculară pe direcţia de deplasare a piesei. Se produce topirea unui strat de 10...300 um, care după trecerea fascicului se răceşte rapid.

Fig14. Tratament termic cu laser

Tratamentul termic prin aliere superficială Alierea superficială reprezintă topirea cu ajutorul fascicului laser a unei pelicule subţiri (2...15 um) dintr-un material diferit de materialul suport, care a fost mai înainte depus prin galvanizare. Materialul depus electrochimie este în general un material (crom, nichel, cadmiu, etc.) ale cărui calităţi se cer transpuse asupra suprafeţei de tratat. Prin topirea acestei pelicule cu fascicul laser, se formează la suprafaţa piesei un strat micrometric din materialul depus electrochimie, urmat de un strat gros de câteva straturi atomice din aliaj intermetalic (material de protecţie + material suport). Astfel, rezistenţa la uzură sau la agenţi chimici a stratului de protecţie este completată cu o aderenţă înaltă. Depuneri de straturi subţiri cu laser pulsat Acest procedeu - Pulsed-Laser Deposition (PLD) - face parte din categoria depunerilor de înaltă tehnologie. Filmele subţiri îşi găsesc largi utilizări pentru obţinerea de straturi reflexive sau antireflexive, celule solare, componente electronice, straturi superconductoare, etc. 39

De data aceasta, acţiunea fascicului laser se exercită asupra materialului de depus şi nu asupra suprafeţei de tratat. Schema de principiu a instalaţiei este dată în figura 15. în incinta metalică 7, vidată prin racordul 10, se introduc prin racordul 6, la joasă presiune, anumite gaze, cum ar fi 02 şi N2. Materialul de depus 3, denumit material ţintă, este plasat în suportul 2. Asupra lui se focalizează fasciculul 7 prin hubloul transparent 8. Ţinta, sub forma unor pastile sau folii, de puritate a materialului de 99,9%, se roteşte continuu cu ajutorul axului 4 pentru a se evita găurirea. Impactul fascicului laser cu ţinta provoacă încălzirea, topirea, evaporarea, producerea plasmei datorită excitării şi ionizării de către fotoni .

Fig.15 Depuneri de straturi subţiri cu fascicul laser

Materialul astfel expulzat - 5, este transportat prin expansiune adiabatică în vid şi apoi depus pe substratul 9 - aşezat paralel cu ţinta (la distanţă de 3...6 cm). O depunere uniformă este asigurată dacă substratul 9 este încălzit la temperaturi peste 400°C. Laserul folosit este cu excimer, având densitate de energie mare (3...5 J/cm2), pulsuri scurte de ordinul zecilor de ns, frecvenţa de repetiţie de ordinul zecilor de Hz şi un spot de cea 3 mm2. Se asigură depuneri cu viteze de 200...500 A/min pe suporturi semiconductoare, magnetice, etc. Curăţirea suprafeţelor cu laser în scopul creşterii aspectului estetic şi punerii în evidenţă a aspectului iniţial, metoda curăţirii cu laser se aplică cu succes materialelor care în decursul timpului au acumulat la suprafaţă depuneri de murdărie, fum, oxizi, microorganisme vegetale. Metoda se aplică la: sculpturi în piatră, marmură, os, fildeş, detalii sculpturale pe clădiri, picturi în frescă, tencuieli, suprafeţe cu vopsea degradată. Curăţirea prin jet de aer cu abraziv sau cu aburi sub presiune conduce la defecte majore prin atacarea materialului de bază, iar curăţarea chimică lasă reziduuri în material, iar reacţia nu poate fi controlată. Prin folosirea laserului, curăţirea este foarte puţin agresivă şi controlabilă. Fotonii realizeză prin efect termo-mecanic desprinderea stratului de murdărie de substrat. Se foloseşte laser YAG:Nd, cu lungimea de undă Â = 1,06 um, a cărui

40

reprezentat în figura 16. cu expansiunea rapidă şi obţinerea de forţe suficiente pentru ejectare de pe substrat. copieri de documente. Stratul de murdărie absoarbe apa. de regulă laser cu heliuneon. Aplicaţii pasive ale laserilor Aplicaţiile pasive ale laserilor sunt vaste: alinieri. etc. vibraţiilor. poziţionări de precizie la maşini-unelte cu comandă numerică.10 ns. etc. Piesa de mînă (scula) este asemănătoare unui stilou şi include şi o lentilă concavă pentru a asigura un fascicul laser divergent. o parte din materialul expus se vaporizează. aplicaţii în medicină. densitatea de energie este sub U/cm2. o prismă fixă .1 cu lungime de und ă !.7. aplicaţii militare. cu radiaţie în spectrul vizibil. stocarea şi citirea datelor.. Interferometria laser permite măsurări de niveluri în medii inaccesibile. frecvenţa de repetiţie a pulsurilor sau distanţa de la sculă la suprafaţă. Fenomenul de desprindere este mai puţin selectiv. cu factorul de reflexie 0. tunele. nu exercită contact mecanic cu suprafaţa. Se foloseşte un dispozitiv similar interferometrului Michelson. Dacă densitatea de energie este peste U/cm2. Laserul emite impulsuri scurte de 5. etc. Schema conţine o sursă laser . grosimilor. telecomunicaţii. un divizor de fascicul . cu precizie de 1 um). la 1 cm). Impulsul scurt determină încălzirea bruscă a stratului de murdărie. Trasajul optic (alinierea) cu laser Alinierea se foloseşte la realizarea de construcţii mari. De regulă. o prismă mobilă 3. 41 . apa se evaporă exploziv şi exercită forţe în interiorul stratului. Măsurări folosind fascicul laser Sunt posibile măsurări pe principiul interferometriei laser (precizie: +1 um la 20m) sau al radarului optic (precizie: sub +5 mm la 20 km).2. Apa poate fi folosită cu bune rezultate. iar prin expunere la radiaţie laser. construcţia de poduri. cu risc de formare de plasmă deasupra suprafeţei şi generare de unde de şoc.4 (oglindă parţial reflectantă. control imediat şi posibilitate de reacţie imediată (întreruperea fascicului stopează procesul). nivelului sau poziţiei unui reper .. măsurări. drumuri. un fotodetector . etalonări pe maşini-unelte. aplicaţii spaţiale. holografia. S-au realizat dispozitive pentru măsurarea distanţelor.radiaţie este absorbită foarte bine de stratul de murdărie. telecomenzi. prevenind transmiterea căldurii prin conducţie termică la materialul suport. Precizia de aliniere este de 1/100 mm la câţiva zeci de metri sau 1/50 mm la câţiva kilometri.6 şi un afişaj . alinieri de subansamble mari.5 plasată la 45° pe traseul fascicului laser). vitezelor.5. determinând ejectarea lui. are acţiune localizată (de la fracţiuni de mm. alinieri de stâlpi. procesul este curat şi silenţios. dispozitive de identificare. un numărător . protecţia mediului este asigurată prin aceea că nu se produc alte substanţe decât particulele desprinse de pe suprafaţă. Avantajele metodei: oferă o bună selectivitate. Se foloseşte un laser de putere mică. pentru a minimiza riscul de afectare al substratului. Densitatea de energie primită de suprafaţă se ajustează reglând energia pe puls. canale. măsurarea deformaţiilor (fără contact.

La folosirea unui laser cu heliu-neon cu A = 0. telemetria lunii. Fig. acest punct trece din maxim prin minim şi iarăşi în maxim. Fotodetectorul sesizează maximele şi minimele şi transmite câte un impuls la o deplasare a organului mobil (pe care se află montată prisma mobilă) cu AI2. se măsoară intervalul de timp dintre momentul declanşării unui impuls laser şi momentul întoarcerii sale..316 um. întâlneşte prisma mobilă şi este reflectată înapoi. Durata impulsului trebuie să fie mai mică decât timpul necesar luminii să se întoarcă la obiect. Avantajele metodei sunt: • domenii de măsurare foarte largi (100 m pentru deplasări şi 3m/s pentru viteze). Schema de principiu este dată în figura 17. iar punctele de minim corespund situaţiei în care maximele undelor reflectate se suprapun şi au sensuri contrare. măsurări de distanţe faţă de nave. 16Măsurarea deplasărilor prin metoda interferometrică Raza laser. prin deplasarea cu Al2 a prismei mobile.Fig. se divide în două componente care se propagă pe direcţii diferite. • obţinerea datelor sub formă numerică.mii de km). Raza b urmează traseul iniţial. Cele două raze întoarse se reîntâlnesc pe divizorul de fascicul.17 Măsurarea distanţelor 42 . Dacă un punct P de pe divizorul de fascicul se regăseşte la un maxim. fum. măsurarea înălţimilor şi a reliefului.632 um. precizia este de 0. Aceste impulsuri sunt numărate de numărător. Punctele de maxim corespund situaţiei în care maximele undelor reflectate se suprapun şi au acelaşi sens. • insensibilitate la unele condiţii de mediu (praf. ce corespunde unei lungiri a traseului razei b cu A. Franjele de interferenţă cuprind maxime şi minime ce alternează. La fel ca la Radar sau Sonar. temperaturi ridicate). etc. Precizia este de Al 2. cu mult mai bună decât a traductoarelor de deplasare de tip inductosyn sau resolver. producându-se fenomenul de interferenţă.. uşor de utilizat în sistemele de comenzi numerice. întâlneşte prisma fixă (sau o oglindă) şi se reîntoarce. convertite în milimetri şi afişate. avioane. la întâlnirea divizorului de fascicul. indiferent de distanţă. Raza a este reflectată la 90°. Radarul optic permite măsurarea distanţelor terestre (câţiva km.

aplicat 0.. Cea mai largă utilizare este în oftalmologie (operaţii de cataractă. Alte aplicaţii metrologice ale laserului sunt la măsurarea granulaţiei unor substanţe sau a grosimii unui fir. creat de sursa laser SL. • eliminarea cuprului pentru cabluri.25000 W/cm2. etc)..2000 W/cm2. laserele cu excimer se folosesc în angioplastie. la incizia corzilor vocale. • eliminarea coroziunii cablului. de aceea laserul are putere medie. • lucrul fără contact direct cu ţesutul. • se pot asigura comunicaţii simultane (telefonice. se micşorează probabilitatea hemoragiei. în dermatologie se tratează angioame sau leziuni pigmentare. aplicat 0.. Transmisia digitală a semnalelor se face prin radiaţia diodelor laser prin fibre optice. • faţă de cauterizarea electrică localizarea este mai precisă.2 mm. opreşte măsurarea. în neurochirurgie fasciculul laser permite înlăturarea cu precizie a tumorilor aflate în preajma unor zone sensibile. cu diametrul 0. tumori oculare. iar fasciculul reflectat.3 mm.5 s).Lună.. în ORL laserul se foloseşte în maladii ale urechii medii. Distanţa măsurată este: s = c t / 2 .18 m cu o precizie de +15 cm. pe o suprafaţă restrânsă.0. Se folosesc laseri de mică putere. de 384 403 285. Se folosesc lasere cu YAG:Nd.25000 W/cm2. eliminându-se tracţiunea mecanică. anevrisme coroidiene). 2500. etc). cu diametrul 0. rectale. în chirurgie... cervicofaciale. 43 . depăşind 1 Mb/s.. 2500. unde c este viteza luminii.3.timpul măsurat. cu diametru peste 2 mm. terapie fotodinamică şi fotostimulare. declanşează blocul de măsură a timpului BMT. • lipsa efectelor date de perturbaţiile electromagnetice. cu funcţionare în impulsuri. la eliminarea unor polipi laringieni. distanţa Pământ . iat t .1. coagulări sau distrugerea unor formaţiuni prin vaporizare. Avantajele sunt legate de: • capacitatea de transmitere este foarte mare. Aplicaţiile laserului în medicină Aplicaţiile laserului în medicină pot fi grupate în trei categorii: chirurgicale.. radiaţia laser se foloseşte pentru secţionări. cu excimeri sau YAG:Nd. Permite eliminarea ateroamelor fără a afecta peretele vascular. în oncologie iradierea laser distruge tumori superficiale (cutanate. Cu succes s-a reuşit folosirea laserului în corectarea astigmatismului. Avantajele metodei: • concentrarea mare de energie. după ce misiunea Apollo 11a plasat pe Lună un reflector special. • lucrul în regim de impulsuri conduce la afectarea termică minimă a ţesutului din jur. incizii (fascicul focalizat. în chirurgia cardio-vasculară. distrugerea unor formaţiuni (fascicul colimat. Cu o astfel de metodă s-a măsurat.5 s). deci posibilitatea de a efectua incizii foarte precise fără a atinge ţesutul din jur. în desprinderi de retină. în glaucom. 500. Se bazează pe fenomenul termic. Se foloseşte fenomenul de difracţie. scade cantitatea de fum în urma carbonizării ţesutului.5 s).Fasciculul laser. captat de blocul de recepţie BR. fenomen de aparentă ocolire a obstacolului de către lumină.. transmisie de date. în chirurgia laparoscopică conducerea radiaţiei la locul aplicării se face prin fibre optice. aplicat peste 0. în chirurgia toracică cu ajutorul laserului se realizeză hemostaza vaselor mici (fascicul divergent. de col uterin..

Folosind laser YAG-Erbiu. ciment. • procedeu cu sângerare minimă. radiaţia laser este denumită "vitamină optică". sinteza colagenului. celulele devin fluorescente. stimularea ţesutului şi reînoirea aderenţei cu gâtului dintelui. transportul la distanţă al energiei. otitei. S-au obţinut rezultate bune în tratamentul mialgiilor. urmelor acneei. radiaţiile laser au un efect benefic. stimulează revascularea şi scurtează durata procesului inflamator. se ameliorează aspectul pielii (îndepărtarea ridurilor. îmbogăţirea uraniului 235 sau în domeniul divertismentului la realizarea de spectacole nocturne. Alte aplicaţii ale laserului: realizarea hologramelor.. • sterilizează canalicule dentinale. ceea ce permite localizarea tumorii.) Datorită efectelor deosebite în regenerarea ţesuturilor. dentină.9 um. cu aplicare a fasciculului prin fibră optică.90 mW).18 Modul de functionare a unitatilor optice de stocare a informatiei 44 . etc. superficiale. iradierea laser stimulează regenerarea celulară. sinuzitelor. Biostimularea se bazează pe efectele netermice ale radiaţiei de mică putere (10. tatuajelor. asmului bronşic. Laserul cu C02 este folosit în chirurgia şi tratamentul cavităţii orale. este folosit în tratamentul pungilor gingivale prin aplicarea fibrei între pulpă şi dinte. în chirurgia plastică laserele se folosesc cu succes. Altă utilizare: golirea şi sterilizarea canalelor dentare prin aplicarea fascicului prin fibră optică subţire.. în vindecarea plăgilor. reducerea procesului inflamator. iar inhibarea la puteri mai mari. cu lungime de undă 2. etc. De regulă stimularea se obţine la puteri mici. nevralgiilor de trigemen. fotocopieri de documente. Terapia fotodinamică se referă la inducerea unor reacţii fototoxice care duc la distrugerea proliferărilor maligne. citirea/stocarea informaţiilor pe discuri optice. Are loc sterilizarea părţii tratate. Se consideră că radiaţia laser modifică echilibrul energetic al sistemului nervos. în cosmetică. Mecanismul este următorul: anumiţi derivaţi ai hemoporfirinei se concentrază foarte selectiv în celulele canceroase. cu avantajele: • nu necesită anestezie locală. Transformarea fibroblaştilor în miofibroblaşti duce la accelerarea regenerării fibrelor musculare. Fig. prin eliberare de oxigen singlet. Iradierea cu laser de culoare roşie induce reacţia fototoxică. cu proiecţii de imagini computerizate . La iradierea cu lumină albastră. Asupra nervilor periferici. se realizeză tratamente pe ţesuturi dure (smalţ. folosind laseri Erbium sau N-Lite. ceea ce duce la moartea tumorii.în stomatologie utilizarea laserului este din ce în ce mai largă. rinitelor. Laserul YAG:Nd în regim de pulsuri. • vaporizează carii mici. conducând la incizii fine. vindecări rapide şi cicatrice neobservabile. Se obţine stimularea sau inhibarea unor procese funcţie de intensitatea radiaţiei şi de lungimea de undă. os).

plasma se află pe cel mai înalt nivel.30eV / particula . fără particule neutre. Prin dezexcitarea acestora iau naştere fotonii. Dacă trecerea la plasmă se face prin ionizări termice la temperaturi 104. Trecerea de la starea de gaz la plasmă necesită un aport energetic în medie de 1. Fascicolele laser de mare intensitate pot transfera substanţei suficientă energie pentru a o transforma în plasmă. Prin tub va circula curent. din unitatea de volum şi numărul total de particule din aceeaşi unitate de volum se numeşte grad de ionizare: unde nn este numărul de particule neutre.TEHNOLOGII DE PRELUCRARE CU PLASMĂ 3. ciocnirea unui electron rapid cu un atom neutru poate produce fenomenul de ionizare. iar la temperaturi de 107 K se obţin plasme total ionizate. negative. De asemenea. De exemplu. Particulele neutre sunt atomii sau moleculele aflate în stare cuantică fundamentală sau excitată. • bombardarea ţintelor solide lichide sau gazoase cu radiaţie electromagnetică de mare densitate de energie. Dacă nv este numărul de ioni produşi de sursa de radiaţii externă în unitatea de timp şi în unitatea de volum a gazului..2. de exemplu plasmele din generatoarele magnetohidrodinamice. reacţii chimice exoterme. între particulele plasmei au loc ciocniri elastice şi ciocniri neelastice. Din punct de vedere energetic. plasmele se împart în trei categorii: • plasme slab ionizate (χ<10~4). acest tip de interacțiune produce fenomenul de excitare. • plasme puternic ionizate (l0-2<χ<l). de ex. • bombardarea ţintelor solide. fenomen care populează plasma cu atomi excitaţi pe diferite nivele. • unde de şoc sau prin transferul de energie a unui mediu elastic supus unei puternice unde de şoc elastic către mediul de interes. în soare etc. neutre şi fotoni având proprietatea de neutralitate electrică la scară macroscopică. de exemplu plasma arcului electric.. In funcţie de gradul de ionizare. deci apariţia unui ion pozitiv şi a unui electron. o sursă de radiaţii.3.Procedee de generare a plasmei În general. 3. Raportul x dintre numărul de particule ionizate «. în care se poate neglija prezenţa particulelor neutre. aceşti atomi emit fotoni. • plasme mediu ionizate (10 -4< χ<10-2). Gradul de ionizare. plasma din laserii cu gaz de mare putere. lichide sau gazoase cu particule încărcate cu energie cinetică mare (fascicole accelerate de electroni sau ioni în câmpuri foarte intense).. în reacţii termonucleare. se obţin plasme slab ionizate.1. starea de plasmă poate fi obţinută pe una dintre următoarele căi: • străpungerea electrică a gazelor la tensiune înaltă. ca în orice gaz. numai dacă se crează purtători de sarcină cu ajutorul unei surse de ionizare externe. figura 1. Cele din urmă constituie factorul principal de transformare a gazului neutru în plasmă.105 K. Starea ionizată gazoasă reprezintă cea de-a patra stare de agregare a materiei.Definiţia plasmei. Particulele pozitive sunt ionii atomici şi moleculari iar cele negative sunt electronii. Producerea plasmei prin descărcări electrice în gaze Fie un tub T umplut cu gaz şi doi electrozi E între care se aplică tensiunea U . Nu orice gaz ionizat este plasmă. prin dezexcitare.. ce populează plasma cu radiaţie electromagnetică. Caracteristicile plasmei termice Plasma este un ansamblu de particule pozitive. fiecare ion poate produce 45 . de exemplu: plasma descărcărilor în gaze rarefiate.

iar sursa externă produce un număr de purtători de sarcină care se recombină. are loc creşterea curentului. scade rezistenţa electrică a gazului din tub. • zona CD .la creşterea în continuare a tensiunii. numită zonă de descărcare Townsend.curentul este aproximativ constant.tensiunea U devine suficient de mare pentru ca electronii acceleraţi în câmp să provoace ionizări prin ciocnirea atomilor de gaz. evidenţiindu-se următoarele zone: • zona OA . tensiunea scade către valoarea corespunzătoare punctului G. • zona DE-EF este zona descărcării luminiscente normale. Zona OABC. Descărcarea electrică în gaz Figura 2. Astfel.curentul creşte liniar cu tensiunea U . Referitor la descărcarea în gaze • zona AB . . iar pe catod apare o lumină. Figura 1. electronii produşi de către acesta sunt puternic acceleraţi iar ionizarea gazului se menţine şi fără contribuţia sursei de ionizare externă. • zona FG . • zona BC .smulgerea unui singur electron din fiecare atom şi deci numărul ionilor este egal cu numărul electronilor. se caracterizează printr-o descărcare neautonomă. numit curent de saturaţie Isat. scade brusc şi tensiunea. întunecată dependentă de acţiunea sursei de ionizare externă. ionii şi electronii se deplasează către electrozii corespunzători. drept urmare a ionizărilor externe şi interne. este prezentată în figura 2.are loc emisia de electroni a catodului datorită electronilor care acumulează energii mari. bombardamentul cu ioni al catodului conduce la încălzirea acestuia. Variaţia curentului I prin tub la creşterea tensiunii aplicate U . la tensiuni ce depăşesc valorile corespunzătoare punctului C. în consecinţă.

la care arcul este amorsat între electrod şi duză.3. şi este suflat prin duză de gazul plasmagen introdus transversal pe coloană. Gazele plasmagene trebuie să asigure: 47 . Aportul energetic mare necesar întreţinerii arcului electric duce la încălzirea puternică a zonei de descărcare (gazul şi electrozii). printr-o duză calibrată.• zona GH este zona descărcării prin arc electric. figura 4a. deci prin creşterea intensităţii curentului de descărcare la tensiune constantă. Construcţii de principiu ale plasmatroanelor Cerinţele impuse construcţiei plasmatroanelor sunt: ♦ izolarea zonei de ardere de spaţiul înconjurător şi răcirea electrozilor. • plasmatron cu arc indirect sau cu arc netransferat. ce se formează între electrod şi piesă de prelucrat. Coloana cilindrică a plasmei unde n este concentraţia plasmei total ionizată. este suflată printr-o duză de gazul plasmagen. la care coloana arcului. figura 4. introdus longitudinal sau paralel cu electrodul. caracterizată prin tensiuni de ordinul de mărime al tensiunii de ionizare a gazului şi valori mari ale curentului. Temperatura T creşte prin creşterea puterii electrice transferate spaţiului de descărcare. Creşterea curentului duce la creşterea pierderilor de energie în zona de ardere şi la creşterea secţiunii coloanei arcului liber. s-a stabilit o relaţie între curentul I şi temperatură: Figura 3. Pentru o coloană cilindrică de plasmă a unui arc electric. ♦ constrângerea coloanei de arc într-un spaţiu restrâns. 3. ♦ introducerea unui gaz sub presiune în zona de ardere. de secţiune constantă. S=n • r este aria secţiunii transversale a cilindrului de plasmă.b. ♦ înlocuirea arcurilor staţionare cu arcuri în impulsuri de mare putere.Construcţii de principiu ale plasmatroanelor Plasmatroanele numite şi instalaţii de arc suflat. vezi figura 3. pot fi: • plasmatroane cu arc direct sau cu arc transferat. ceea ce a făcut ca arcul electric să fie utilizat ca sursă de temperatură înaltă. Figura 4.

se folosesc: • gazele inerte monoatomice. Generator de plasmă alimentat în curent continuu prezentată în figura 5. care au dezavantajul unei insuficiente capacităţi de cedare a căldurii. incompatibilitate chimică cu materialul de prelucrat. cedată ulterior materialului de prelucrat. argonul şi heliul. ale căror valori trebuie să asigure stabilitatea şi caracteristicile arcului de plasmă. energia cedată materialului de prelucrat este energia de ionizare.. 3. . legat la polul negativ al sursei şi un ajutaj din cupru legat la polul pozitiv.ionizarea spaţiului de descărcare. • gazele inerte biatomice. Schema de principiu este • • • • Figura 4.Generatoare de plasmă Generatoarele de plasmă depind de gradul de ionizare al plasmei şi de sursele de energie necesare. protejarea electrodului de wolfram împotriva oxidării. • Generatoare de plasmă alimentate în curent alternativ Arcul electric se dezvoltă fie între un electrod. Din acest punct de vedere se disting: > generatoare cu jet de plasmă.După felul curentului: • Generatoare de plasmă alimentate în curent continuu.4.5. distribuirea raţională a energiei în spaţiul de descărcare. fie între electrod şi piesa metalică supusă prelucrării. care la trecerea prin ajutaj suferă şi un proces de disociere însoţit de o puternică absorbţie de căldură. > generatoare cu arc de plasmă. Prin urmare. Plasma are aplicaţii la presiuni comparabile cu presiunea atmosferică. Criteriile de clasificare a generatoarelor de plasmă sunt: A. de obicei din wolfram.. cu arc deschis sau transferat. azotul şi hidrogenul. temperaturi în intervalul 6000. cu arc închis sau netransferat. Parametrii gazului plasmagen sunt debitul şi presiunea. 15000K şi puteri sub câteva sute de kW.

Stabilizarea tangenţială este specifică generatoarelor cu arc de plasmă. • cu stabilizare tangenţială . având însă dezavantajul unei construcţii mai complicate. Presiunea gazului produce deplasarea plasmei în lungul axei geometrice a ajutajului.gazul plasmagen este insuflat axial. Ca urmare. Alimentarea în curent alternativ asigură cea mai bună stabilizare a arcului pe toată durata procesului. • generatoare de plasmă cu stabilizarea magnetică a coloanei de arc. Se obţine un arc electric liniştit şi lung. Generatoarele pot fi: • generatoare de plasmă cu stabilizarea stabilizare cu gaz a coloanei de arc. • Generatoare de plasmă alimentate în curent de înaltă frecvenţă Plasma obţinută se caracterizează printr-o o stabilitate mai mare decât plasma de frecvenţă industrială. Generator de plasmă alimentat în curent alternativ Schema de principiu este prezentată în figura 6. asigurându-se se o stabilitate mai bună a arcului electric.gazul este insuflat în spaţiul arcului printr-unul sau mai multe orificii dispuse astfel încât să aibă loc o mişcare turbionară. obţinută cu ajutorul reacţiilor de fisiune nucleară. în axa ajutajului presiunea scade în raport cu zona dinspre pereţii acestuia şi are loc autoconcentrarea coloanei arcului. se produce prin ionizarea gazului cu ajutorul jetului de plasmă. Există două moduri de stabilizare cu gaz: • cu stabilizare longitudinală . Amorsarea procesului de generare a plasmei este facilitată de prezenţa unui electrod radioactiv. formând o manta protectoare pentru electrod şi ajutaj şi răcind suplimentar electrodul. Acesta este concentrat cu ajutorul ajutajului de cupru răcit cu apă. Stabilizarea arcului cu gaz este cea mai frecvent utilizată. Instalaţia se foloseşte pentru puteri mai mari de 100 kW. • generatoare de plasmă cu stabilizarea cu apă a coloanei de arc. Se mai întâlnesc generatoare genera de plasmă de curent alternativ cu alimentare directă (sursa de curent alternativ se conectează între piesă şi electrod) şi generatoare de plasmă cu alimentarea arcului pilot prin punte redresoare. • Generatoare de plasmă puternic ionizată. In funcţie de modul de stabilizare al plasmei Stabilizarea arcului electric are ca scop constrângerea coloanei arcului şi centrarea acestuia în axa electrodului şi a ajutajului . Echilibrul termodinamic al plasmei este condiţionat de: 49 . cu o temperatură până la 50000°C . Arcul electric amorsat între electrozii alimentaţi de la o sursă de curent alternativ. Este economică la temperaturi înjur de 6000°C.Figura 6. B. presiuni inferioare celei atmosferice şi puteri maxime de ordinul kilowaţilor.

Reducerea uzurii ajutajului implică asigurarea condiţiilor transfer a căldurii în masa ajutajului şi executarea acestuia din materiale stabile la temperaturi înalte. • generatoare de plasmă cu gaze oxidante: oxigen. la care pata catodică se concentrează pe vârful catodului. Prin urmare. cu dezavantajul uzurii accentuate a acestuia şi necesitatea recondiţionării. • generatoare de plasmă cu gaze inerte: argon. creşterea concentraţiei particulelor şi deci a energiei în zona axială. Un curent de gaz plasmagen cald ( T > 1000°K) tinde să mărească conturul exterior al plasmei. In funcţie de materialul electrodului • Generatoare de plasmă cu electrod consumabil din grafit. Mărirea diametrului canalului ajutajului poate fi o măsură de protecţie termică. La temperaturi ale arcului de plasmă. heliu). favorizează cedarea de căldură spre ajutaj. • generatoare de plasmă pentru sudare. echipate cu sisteme automate de avans a electrodului pe măsura uzurii acestuia • Generatoare de plasmă cu electrod neconsumabil de wolfram aliat cu thoriu sau lantaniu pentru stimularea emisie electronice. • Generatoare de plasmă cu electrod cu peliculă de protecţie din zirconiu presată pe o manta din cupru. E. dar prin aceasta scade concentraţia . ce depăşesc 10000 K. asigurând un arc mai stabil. C. la care pata catodică se deplasează permanent pe suprafaţa catodului. care au ca efect contracţia secţiunii răcite a arcului. G. • generatoare de plasmă pentru încărcare prin sudare. având drept consecinţe chiar topirea. In funcţie de natura gazului plasmagen Tipul gazului plasmagen este important din punct de vedere al compatibilităţii chimice cu materialul electrodului şi al stabilităţii arderii arcului electric. dimensiunile şi materialul ajutajului. F. pe când. aer. Utilizarea unor gaze plasmagene cu conductivitate termică ridicată (hidrogen. • microgeneratoare (sub 2 kW).Procese termice în ajutaje Concentrarea arcului de plasmă este determinată de profilul. D. • generatoare de plasmă cu gaze reducătoare: hidrogen. 3. azot. • generatoare de plasmă pentru diferite aplicaţii tehnice în metalurgie. Corespunzător un amestec gazos având o conductivitate termică ridicată (hidrogen sau heliu) are tendinţa de a contracta plasma. In funcţie de puterea generatorului • generatoare de putere medie şi mare (sub 60 kW). conductivitatea termică şi profilul electrozilor etc. Ca gaz plasmagen se recomandă argonul şi heliul.5. în aceste zone temperatura creşte considerabil. heliu. respectiv vaporizarea materialului ajutajului.■ conductivitatea termică şi căldura specifică a gazului plasmagen şi a electrozilor. chimie. un procentaj important din energia termică este cedat ajutajului. în funcţie de aplicabilitatea tehnică: • generatoare de plasmă pentru tăiere termică. ■ debitul şi natura amestecului gazos. creând condiţii de instabilitate a arcului de plasmă. mărind efectul gradientului radial de temperatură. un curent de gaz plasmagen rece ( T < 300°K) îl va contracta. gradul de răcire al electrozilor. • Generatoare cu catod plat. • generatoare de plasmă pentru metalizare. Mărirea debitului de gaz permite formarea unui strat de gaz relativ rece între pereţii ajutajului şi coloana arcului de plasmă. In funcţie de forma catodului • Generatoare de plasmă cu catod ascuţit. pe când un amestec gazos cu o conductivitate termică scăzută (argon) produce dilatarea plasmei.

Pe lângă uzura termică a ajutajelor. Factorii care influenţează apariţia arcului electric secundar sunt: • configuraţia geometrică şi profilul sau unghiul de deschidere al ajutajului. O creştere importantă a intensităţii câmpului electric E are drept efect străpungerea acestuia. Formarea arcului electric secundar 51 . motiv pentru care necesită o construcţie simplă. S-au realizat ajutaje din cupru.particulelor în zona axială. zirconiu şi alte materiale. uşor de înlocuit. de exemplu aerul comprimat. 3. Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu ajutajele din cupru răcite. în principal. Foarte stabile termic sunt şi ajutajele din bronz cu 0. • distanţa electrodului faţă de ajutaj. freonul şi glicerina. • natura amestecului gazos. Materialul din care se execută ajutajele trebuie să aibă valori mari ale conductivităţii termice. ajutajul poate să emită electroni şi să se transforme într-un catod secundar în raport cu piesa. La generatoarele de putere medie se aplică răcirea cu gaze. • lungimea gâtului ajutajului trebuie aleasă astfel încât caracteristica arcului să fie situată sub cea a arcului electric secundar. arcului electric secundar. scurtcircuitarea intervalului ajutaj-piesă. ceea ce produce inevitabil. Izolarea electrică a ajutajului generatorului faţă de coloana arcului se realizează cu ajutorul unui înveliş de gaz rece neionizat. • regimul de funcţionare.Procese electrice în ajutaj.6. oţel. Cu cât intensitatea câmpului electric din spaţiul ajutaj-piesă este mai mare. Arcul electric secundar Deteriorarea ajutajului şi chiar a generatorului de plasmă este datorată. grafit. precum şi o rezistenţă importantă la temperaturi înalte. Gradul de concentrare a arcului de plasmă şi intensitatea câmpului electric E în canalul ajutajului cresc pe măsură ce se reduce raza gâtului ajutajului. figura 7. stabilindu-se o legătură galvanică între coloana arcului şi ajutaj ceea ce permite apariţia unui al doilea arc între ajutaj şi piesă de prelucrat. Figura 7. căldurii specifice. pot apare uzuri suplimentare datorită unor abateri faţă de condiţiile normale de funcţionare: formarea arcului electric secundar. economică. carbură de siliciu. wolfram. a cărui formare are aceleaşi cauze la toate generatoarele de plasmă. temperaturii şi căldurii latente de topire. Ca fluide de răcire se utilizează apa. De aceea este important de determinat factorii care influenţează întreţinerea arcului secundar şi metodele adecvate pentru evitarea acestuia. uzura lui. devierea coloanei arcului de plasmă de la axa geometrică a generatorului datorită vitezelor prea mari de deplasare a generatorului. centrarea necorespunzătoare a electrodului. care au o durată de viaţă redusă.4+1% crom care au conductivitate termică apropiată de a cuprului. ionizarea este mai intensă şi în aceste condiţii.

Pentru debite de gaz prea mari. apariţia arcului electric secundar poate fi şi consecinţa unei creşteri a curentului în timpul funcţionării. lungimea h2 trebuie stabilită în funcţie de natura amestecului gazos. Cercetările au arătat că lungimea h2 a canalului ajutajului nu poate fi redusă sub anumite limite. şi deci a gradului de concentrare. La o poziţie fixă a electrodului creşterea tensiunii arcului se produce ca urmare a creşterii lungimii ajutajului h2. datorită reducerii lungimii arcului sau neuniformităţii distanţei 8 dintre ajutaj şi piesă. ca azotul sau aerul comprimat.caracteristica limită a arcului secundar. cât şi de menţinerea stabilităţii arderii arcului electric principal. Din graficul debitului de gaz funcţie de curent rezultă o valoare critică a debitului de gaz sub care devine posibilă apariţia arcului electric secundar. Mărimea căderii de tensiune pe catod favorizează apariţia arcului electric secundar. folosirea surselor de curent cu caracteristici cât mai căzătoare. 2 . favorizând apariţia arcului electric secundar. Pentru un ajutaj dat. va creşte căderea de tensiune Uc. Se recomandă astfel. Pe baza caracteristicilor arcului şi caracteristicilor externe ale sursei de curent s-a stabilit experimental zona de funcţionare ZAS a generatorului unde este posibilă apariţia arcului electric secundar. determinat şi din condiţii de izolare a coloanei arcului faţă de ajutaj. din cauza fenomenului de instabilitate a arderii arcului. Cu creşterea curentului creşte secţiunea coloanei arcului şi întrucât. Profilul ajutajului este dimensionat ţinând cont atât de posibila apariţie a arcului electric secundar. Variaţia debitului de gaz în funcţie de curent 1. fie prin diminuarea influenţei factorilor care favorizează emisia electronilor din ajutaj. în special în cazul folosirii unor gaze biatomice. Pentru o configuraţie geometrică dată a ajutajului. la un generator de plasmă. încât caracteristica arcului să fie situată sub zona arcului secundar.Arcul electric secundar. Ca mediu ionizant s-a folosit aerul comprimat. pe canalul ajutajului. iar funcţionarea normală este perturbată. Stabilitatea arderii arcului electric principal este condiţionată de debitul de gaz. chiar dacă variază lungimea totală a arcului. ceea ce permite menţinerea curentului la o valoare cât mai constantă. arcul secundar apare la valori mari ale curentului. astfel că. pentru o anumită valoare a curentului. secţiunea de strangulare impusă de diametrul d„ al ajutajului rămâne constantă. transformându-1 într-un catod secundar.caracteristica proprie a ajutajului. fiind o consecinţă a segmentării arcului principal datorită strangulării. fie prin reducerea strangulării. arderea arcului Figura 8. poate fi evitat. creşterea tensiunii arcului poate fi datorată creşterii căderii de tensiune U . condiţiile de funcţionare sunt mai bune. Cu cât zona arderii stabile este mai lată. devine instabilă şi se poate stinge. Se observă că. . din punct de vedere constructiv.

aluminiu. Tăierea cu plasmă este mai performantă pentru că plasma.puterea totală generată de sursă: • Pu . Vitezele de tăiere se determină pe baza bilanţului energetic al procesului tehnologic. de exemplu tăierea cu oxigen. • debitul de gaz Q. Calitatea unei tăieturi se apreciază după rugozitatea suprafeţelor tăieturii şi după extinderea zonei influenţată termic de procesul de tăiere. contracţii. are o temperatură mult mai mare. conductivitatea termică λ [ W / m / ° C ] . formări şi descompuneri de faze intermetalice. Aceşti parametri depind de natura metalului sau aliajului metalic ce se taie. se obţin viteze mari de tăiere. unde: • η. nitrurări. densitatea γ [ K g / m 3 ] .puterea care se consumă în zona de tăiere • viteza de tăiere v.puterea de tăiere consumată în zona afectată termic. 53 . fără încălzire prealabilă sau prelucrări ulterioare.Aplicaţii tehnice ale plasmei Tăierea metalelor cu plasmă Prin tăierea unei piese metalice se produce distrugerea locală a legăturilor coezionale în zona unde se face tăierea. • tensiunea jetului sau arcului de plasmă.putere utilă necesară distrugerii legăturilor coezionale. cupru. ce nu pot fi tăiate cu oxigen: oţeluri înalt aliate refractare şi inoxidabile. • Pc . de grosimea pieselor 5 şi de tipul instalaţiei de tăiere. unde pot să apară dilatări. • P . • poziţionarea generatorului de plasmă faţă de piesele de tăiat.puterea cedată mediului . Datorită concentrării energiei.7. • gazul plasmagen sau amestecul de gaze plasmagene. nu se impun limitări de temperatură şi deci se poate aplica la orice metal sau aliaj. temperatura de topire θ[°C].3. • tăierea termică prin topirea metalului . oxidări. în funcţie de grosimea 8 şi de caracteristicile de material ale metalului sau aliajului metalic care se taie: căldura specifică c [ J / K g / ° C ] . transformări structurale.randamentul total al procesului de tăiere Dimensionarea procesului tehnologic se face astfel încât lăţimea zonei afectate termic să fie redusă iar energia cedată să fie cât mai mică. ceea ce face posibilă tăierea metalelor şi aliajelor metalice conductoare electric. Stabilirea tehnologiei de tăiere cu plasmă a metalelor şi aliajelor metalice presupune determinarea următorilor parametri: • curentul electric al plasmei. Tăierea termică ale pieselor metalice se poate realiza prin: • tăierea termică prin arderea metalului. titan.tăierea metalelor cu plasmă. Parametrii regimului tehnologic sunt: • Pt . reduceri. cu aplicabilitate limitată de condiţia ca temperatura de aprindere în oxigen a metalului sau aliajului metalic să fie mai mică decât temperatura de topire. absorbţii de gaze. fiind mai concentrată. • Pp .

Caracteristicile procedeului de sudare cu plasmă sunt: .Randamentul η1 se poate determina experimental prin două metode : calorimetric şi cu ajutorul câmpului termic.9 Variaţia randamentului termic Cu ajutorul randamentului η2. se poate calcula puterea utilă Pu: Pe baza dimensiunilor metalului. Fig. Procedeul cel mai apropiat de sudarea cu plasmă este sudarea cu arc electric în mediu de argon. cu electrod nefuzibil. puterea utilă se poate exprima şi astfel Din cele două relaţii de definire a Pu se poate calcula viteza de tăiere v: Sudarea cu plasmă Sudarea cu plasmă face parte din categoria procedeelor de sudare prin topire pe cale electrică. în mediu de gaz. Presupunem iniţial η1 cunoscut şi deci puterea de tăiere se poate calcula: Randamentul termic η2 în funcţie de variabila criterială e este prezentat în figura 9.

sursa termică este mai concentrată. In acelaşi timp.2. Prin reducerea debitului de gaz. datorită presiunii gazelor. In scopul protejării băii de metal topit se foloseşte un gaz neutru de protecţie.. cu influenţe pozitive asupra creşterii de temperatură. Există generatoare. Temperatura ridicată a plasmei asigură topirea materialului de acoperire iar viteza şi presiunea ridicată a jetului de gaz plasmagen proiectează corespunzător picăturile topite pe suprafaţa metalică. • oscilaţiile plasmei depind de natura gazului plasmagen. folosind argon sau amestecuri gazoase: argon şi C02. Sudarea cu plasmă se poate aplica la orice tip de metal sau aliaj metalic. Eliminarea arcului electric secundar se realizează prin răcirea suplimentară a părţii frontale a ajutajului cu ajutorul unui curent de gaz. zona afectată termic este îngustă. Pentru a mări eficienţa economică s-au eliminat gazele scumpe ca argonul şi heliul şi s-au înlocuit cu azot.Principii tehnologice Plasma se poate aplica la acoperirea pieselor metalice cu straturi rezistente la solicitări diverse. iar consumul de energie pe unitatea de lungime cordon sudură va fi mai redus. reducerea componentei axiale a forţelor din plasmă diminuează efectul băii de metal topit. • plasmă ionizată curge cu viteze mai mari. Restricţii tehnologice La sudarea cu plasmă. dacă ă rimea picăturilor topite variază între 0. pe când arcul electric de sudare are o coloană tronconică. mărirea secţiunii ajutajului. datorită tensiunii ridicate a arcului şi efectului de răcire provocat de hidrogen. • reducerea secţiunii plasmei determină creşterea densităţii de curent. fiind necesară intensificarea răcirii acestuia. S-au făcut cercetări [50] asupra calităţii cordonului de sudură. produce uzura ajutajului. iar plasma se dezvoltă într-un gaz sub presiune. Aspectul sudurilor cu amestec gazos de focalizare este mai neted decât cu argon. cu pronunţat caracter de focalizare. debitul gazului şi curentul din plasmă şi determină variaţii de tensiune. evitarea formării arcului electric secundar. şi se realizează prin: minimizarea debitului jetului de gaz. coloana arcului electric nu suferă nici o contracţie. energia cinetică a particulelor din plasmă şi energia cinetică a gazului neionizat scad. o cantitate mare de energie nepreluată de gazul plasmagen. Eficienţa economică a sudării cu plasmă se apreciază prin: mărimea vitezei de sudare şi prelucrarea ulterioară redusă a cusăturii de sudură. Aceste dimensiuni m 55 . sudarea cu plasmă se face cu sau fără material de adaos. datorită contactului dintre jetul fierbinte de gaz şi ajutajul răcit intens şi electromagnetic datorită atracţiei curenţilor paraleli. Ca materiale de acoperire se pot folosi sârmă metalică sau pulberi metalo-ceramice. ia care o parte din gazul plasmagen neionizat este folosit pentru focalizare şi protecţie. datorate concentrării termice mari a plasmei.. • plasma are o secţiune cilindrică. argon şi H2. introdus în spaţiul arcului. Acoperirea cu plasmă folosind metalul de adaos sub formă de sârmă este de calitate.03mm . Amestecul de argon şi hidrogen îmbunătăţeşte calitatea îmbinărilor şi reduce posibilitatea apariţiei arcului electric secundar. numit gaz de focalizare. cu rezultate foarte bune la sudarea cuprului. Arcul electric de sudare se deosebeşte de plasmă prin: • arcul electric de sudare are ca mediu ionizat aerul la parametri atmosferici. Acoperirea pieselor metalice . cordonul de sudură are o secţiune mai mică. • plasma este puternic strangulată mecanic.

realizând acoperirea. format din argon sau heliu. acoperirea cu plasmă. asigurând reglajul independent al încălzirii granulelor şi piesei. Generatorul topeşte stratul de pulbere şi metalul de bază. admis în jurul electrodului cu debit 1. transportate de curenţi de gaze cu viteze mari. Dacă picăturile de metal topit sunt foarte fine şi cu viteze foarte mari. cu debitul de 5. folosit pentru rezistenţa la uzură prin lovire cu particule dure. Procedeul foloseşte pentru acoperiri cu pulberi metalice: carburi de crom şi wolfram. figura 10. se foloseşte argonul. Generatorul foloseşte trei admişii de gaze: • gaz plasmagen argon. admis în paralel cu gazul plasmagen... Dacă generatorul are o mişcare de oscilaţie transversală pe direcţia de înaintare. ceea ce necesită o anumită viteză de avans a sârmei. . dă rezultate foarte bune. b)transportul pulberii metalice se face cu gaz inert (argon) care asigură şi protecţia contra oxidării la temperaturi ridicate. la o trecere. b)pulberea granulată fin este insuflată cu ajutorul unui gaz transportor în generatorul de plasmă. se obţin. asigură rezistenţa la uzura abrazivă şi este foarte dur.2l/min. Ca gaz plasmagen. heliu sau azot. • bioxidul de titan cu temperatura de topire 1800°C .. • gaz transportor. ca sursă termică concentrată. asigură topirea granulelor de pulbere metalică ce urmează a fi depusă. asigură rezistenţa la uzură şi eroziune până la 850°C . Generatoare de plasmă pentru acoperiri şi încărcare cu metal Procedeul de încărcare cu metal cu jet de plasmă prezintă particularităţile: a) jetul de plasmă. • carbura de wolfram cu temperatura de topire 2950°C. Se folosesc pulberi greu fuzibile rezistente la solicitările la care este supusă piesa: • oxidul de aluminiu cu temperatura de topire 2050°C. Poziţia sârmei la acoperirea cu plasmă. • gaz de protecţie. 10 l/ min . • carbura de crom care este o componentă importantă a acoperirilor rezistente la uzură şi temperaturi ridicate. bor. argon şi heliu în amestec. amestecat cu pulberea metalică. care îmbracă pe primele două. adaosuri de vanadiu.se obţin dacă sârma se topeşte în axa jetului de plasmă. asigură protecţia la solicitări termice cu temperaturi foarte mari. c) generatoarele de plasmă întreţin permanent două arcuri electrice: între electrod şi ajutaj şi între electrod şi piesa care se încarcă. iar în jurul băii topite se suflă gaz de protecţie. mangan. argon. Figura 10. • oxidul de zirconiu cu temperatura de topire 2950°C.. straturi de acoperire cu lăţime de aproximativ 50mm. Acoperirea cu plasmă cu metal de adaos sub formă de pulbere se realizează în două moduri: a) depunerea pulberii pe suprafaţa piesei cu ajutorul unui dozator care se deplasează în faţa generatorului de plasmă. folosind ca material de adaos sârma.

împotriva pătrunderii aerului din atmosferă. suprafeţele se pregătesc prin sablare şi degresare. prin puterea introdusă în arcul care se dezvoltă între electrodul C şi placa PI.. Adâncimea de pătrundere în metalul de bază se reglează cu ajutorul sursei S2. • procesarea cu plasmă sub o perdea de apă cu ajutorul unui duş aer-apă sau sub un clopot de protecţie din apă. fiind obligată să străbată sub forma unor fascicole paralele jetul de plasmă generat prin ionizarea gazului GPL. care are rolul de a răci şi transporta rapid masa de metal topit şi zgura din rostul de tăiere. fără riscul apariţiei arcului electric secundar. argon în amestec cu hidrogen. Aspecte privind poluarea ambientului de lucru Prelucrarea cu plasmă a materialelor metalice (oţeluri inoxidabile. în cazul metalizării cu plasmă. 57 . Tensiunea sursei S2 trebuie să fie superioară sursei SI.. Prin intermediul gazului de transport. Intre ajutajele AJ1 şi AJ2 se introduce pulberea prin racordul P. Baia de metal lichid se protejează cu gazul de protecţie GPR. Figura 11. O particularitate constructivă a acestor generatoare este lungimea mare a canalului ajutajului şi energia cinetică mare a particulelor din plasmă şi a pulberii metalice. metale şi aliaje neferoase) se caracterizează prin emanarea de noxe (substanţe nocive. pentru a crea câmpul necesar aprinderii celui de-al doilea arc.80 mm de la suprafaţa apei.Instalaţiile şi generatoarele de plasmă folosite pentru încărcare sunt similare celor de sudură. în spaţiul ionizat. zgomot şi radiaţii luminoase). sunt necesare măsuri pentru diminuarea poluării mediului. pulberea ajunge în zona coloanei arcului care arde între electrodul C şi AJ1. cu consecinţe negative asupra proprietăţilor metalului după tăiere. Schema de principiu a generatorului de plasmă pentru acoperiri metalice Gazul plasmagen GPL. cum ar fi: • echiparea instalaţiei cu sisteme de ventilaţie. Instalaţiile de plasmă se realizează numai cu jet de plasmă. • procesarea cu plasmă prin imersie a piesei la o adâncime 60. cu arc netransferat pe piesa metalică. sursa de curent continuu SI se conectează între electrodul C şi ajutajul AJ1. este introdus longitudinal pe lângă electrodul de wolfram C. legătura dintre stratul depus şi suprafaţa metalului de bază fiind de natură mecanică. In acest scop. iar zona influenţată termic este redusă. având în plus sistemul de dozare şi de introducere a pulberii în plasmă. periculoase pentru sănătatea operatorului. în consecinţă. Calitatea depunerii depinde şi de distanţa de la generatorul de plasmă la piesă. Prin reglarea curentului din circuitul ajutajului AJ1 se variază temperatura de încălzire şi topire a pulberii. • procesarea cu plasmă deasupra unui jet de apă. în compensaţie se obţin deformaţii termice mici.

2. unda se atenuează. care are ca efect conversia energiei electromagnetice în energie termică. Ghidul de undă este un domeniu conductor sau dielectric. • materiale absorbante (puternic. datorită histerezisului în câmpuri electrice variabile în timp. a cărei eficienţă depinde de caracteristicile materialului procesat. cea mai utilizată fiind frecvenţa de 2450 MHz. cum ar fi: metalele. Adâncimea de pătrunder La deplasarea într-un mediu cu pierderi. astfel că la frecvenţele utilizate la procesarea cu microunde adâncimea de pătrundere este de ordinul centimetrilor şi variază cu temperatura şi proprietăţile materialului. întrucât constanta de propagare nu variază proporţional cu frecvenţa. transferul de căldură în interiorul materialului fiind independent de viteza curentului de aer. din considerente privind costul şi puterea instalaţiilor. slab sau normal absorbante) care pot fi procesate cu microunde. care reflectă microundele. prin care câmpul electromagnetic se propagă pe direcţia axei sale. Adâncimea de pătrundere creşte cu lungimea de undă sau cu scăderea frecvenţei. situat de-a lungul unei axe. Ghidul de undă este un sistem dispersiv. Concentrarea de energie în volume mici de material are ca efect creşteri importante de temperatură ce pot modifica proprietăţile materialului. efectul de deformare a semnalului datorită caracterului dispersiv al propagării este redus. eliptice identice în orice punct pe axa longitudinală. Frecvenţele utilizate în domeniul procesării cu microunde corespund benzilor de frecvenţă pentru aplicaţii industriale.4. Adâncimea de pătrundere este distanţa măsurată de la suprafaţa materialului până la punctul unde puterea disipată scade de e ori. procesarea cu microunde este o aplicaţie a propagării în ghiduri de undă a undelor electromagnetice. Procesul termic evoluează rapid. 4. Ghidurile uniforme se caracterizează prin secţiuni transversale cilindrice. iar banda de frecvenţă a semnalului este limitată şi redusă (zeci de MHz) faţă de frecvenţa centrală (GHz). ştiinţifice şi medicale . Pierderile în dielectrici sunt sursa de energie. aluminiu şi oţelurile inoxidabile.. Ghidurile uniforme închise sau tubulare au pereţii metalici.Generalităţi Microundele sunt oscilaţii electromagnetice cu frecvenţe cuprinse între 3x108. în Europa fiind sunt autorizate benzile de 2450 MHz. iar puterea disipată scade. încălzirea cu microunde este o încălzire volumetrică. delimitat de suprafeţe de discontinuitate a parametrilor electrici şi magnetici. suprafeţele se comportă ca un reflector de undă.1. folosite pentru ambalarea produselor procesate cu microunde. 5800 MHz şi 22125 MHz. Lungimea de undă fiind inferioară dimensiunilor instalaţiilor. Dacă frecvenţa centrală a semnalului este depărtată de frecvenţa de tăiere. dreptunghiulare. în special alama.. Clasificarea materialelor funcţie de comportarea lor în câmpuri de microunde: • materiale opace.3x1010Hz.Materiale procesate cu microunde Fenomenul de procesare cu microunde frecvent întâlnit este încălzirea materialelor dielectrice. • materiale transparente la microunde. α este factorul de atenuare.PROCESAREA CU MICROUNDE 4. 58 .

Construcţia de principiu a magnetronului 59 . fără o atenuare semnificativă.Pentru încălzirea cu microunde prezintă interes materialele dielectrice dipolare. Figura 1. Acestea alcătuiesc circuite rezonante cuplate între ele. Anodul prezintă fante şi cavităţi longitudinale dispuse radial la o distanţă egală cu aproximativ un sfert din lungimea de undă. Magnetronul cilindric conţine un anod din cupru prevăzut cu cavităţi rezonante. Dielectricii se comportă diferenţiat în funcţie de valoarea unghiului de pierderi dielectrice. factorul de pierderi dielectrice creşte proporţional cu temperatura. emite electroni. Astfel. încălzit la 2000°C. Funcţionarea lui se bazează pe mişcarea electronilor în câmpuri statice.Generatorul de microunde( Magnetronul) Magnetronul . apare fenomenul de ambalare termică. Cavitatea rezonantă este un circuit acumulator de energie electromagnetică. politetrafluoretilena) sunt materiale transparente la microunde. Dacă factorul de pierderi dielectrice este între 10-5 şi 5.este un generator de microunde care are în componenţă un tub cu vid în interiorul căruia este posibilă producerea energiei electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă (> 800 MHz). cu frecvenţă determinată de configuraţia geometrică. în centrul căruia se găseşte un catod din wolfram thoriat care. electronii se vor deplasa pe direcţii cvasicirculare în jurul catodului cu viteze ce depind de intensităţile câmpului electric şi magnetic ce asigură funcţionarea magnetronului în regim de oscilaţie. astfel că în condiţii de câmp constant. 4.3. şi care permit extragerea puterii printr-o buclă cuplată la oricare dintre cavităţi. Dielectricii cu pierderi dielectrice mici (polietilena. ortogonale. Construcţia de principiu a magnetronului este prezentată în figura 1. figura 1b. deci cu pierderi reduse de energie. încălzirea cu microunde este posibilă. dielectricii cu valori mari ale factorului de pierderi. asigură cu un bun randament transformarea energiei incidente în căldură. In acest mod electronii sunt frânaţi în câmpul electric de înaltă frecvenţă şi cedează catodului o parte din energie la trecerea prin dreptul fiecărei cavităţi rezonante. electric şi magnetic. Sub acţiunea conjugată a câmpului electric radial din spaţiul de interacţiune şi a unui câmp magnetic exterior cu direcţia paralelă cu axa anodului. Pentru anumite materiale. sticla.

Schema de alimentare a magnetronului în raport cu tensiunea aplicată U0 se defineşte o valoare critică a inducţiei magnetice.numărul de lungimi de undă care apar în blocul anodic. timpul de deplasare te a electronului de la o cavitate la alta se calculează cu relatia: 2π ⋅ ra tc = N ⋅ν 0 unde ra .inducţia magnetică [T]. I0 . considerat ca un ghid de undă cu perioada egală cu un sector. unde n . Figura 3.Dimensiunile cavităţilor rezonante sunt calculate pentru a oferi o frecvenţă de rezonanţă egală cu o frecvenţă adecvată. a electronului să satisfacă relaţia: ωe = N / 2 ⋅ ω0 Ieşirea din sincronism defineşte domeniul de lucru al magnetronului.raza interioară a anodului. iar N este numărul de sectoare ale magnetronului cilindric. Pentru unghiul de fază φ = n. În figura de mai jos este prezentată schema de alimentare a unui magnetron de putere redusă. cu condiţia ca viteza lui să fie apropiată de viteza de propagare a câmpului electromagnetic în spaţiul dintre anod şi catod.tensiunea anodică [kV]. este ca viteza unghiulară ωe . care permite interacţiunea îndelungată între câmpul electric de microunde şi electron. electronul trebuie să interacţioneze eficient cu câmpul electric de microunde. v0 = ω0 ⋅ ra . Figura 2. În deplasarea sa de la catod la anod. B0 . prin relaţia: 60 . cu o anumită toleranţă (de exemplu 2450 MHz ± 25 MHz) Unghiul de fază al unui sector anodic este ϕ = 2π n / N . Condiţia de sincronism. Caracteristici de funcţionare ale magnetronului Modificarea inducţiei B0 este o modalitatea de control şi reglaj al puterii.viteza tangenţială a electronului.curentul anodic [A]. Caracteristicile de funcţionare ale magnetronului sunt curbe parametrice Uo = f(I0) unde U0 .

iar sarcina se deplasează în sens direct sau invers în raport cu fluxul energiei microundelor. Un aplicator cu undă mobilă este aplicatorul axial. Amplificarea se obţine prin interacţiunea dintre un fascicol de electroni şi câmpul electric de microunde al magnetronului. cu lăţimea de apoximativ 3/8 λaer sau pentru procesarea produselor cu configuraţie cilindrică. în ghidul de undă tip cavitate dreptunghiulară se pot practica fante pe pereţii laterali sau pe suprafeţele orizontale. Pentru materialele cu pierderi dielectrice mici ele devin prea lungi. 3 . Geometria aplicatoarelor de microunde este determinată de: • ambianţa de lucru (aer. Figura 4. în flux pe bandă transportoare. tip cavitate. care este un ghid de undă care funcţionează în modul T E ] 0 cu câmpul E orizontal.Reglajul inducţiei impune utilizarea unui electromagnet drept sursă. iar ra şi rc sunt razele de la anod respectiv de la catod. Aceste aplicatoare se recomandă pentru încălzirea materialelor cu pierderi dielectrice mari. rezultă o pânză de curenţi de 61 . Sarcina adaptată (cu circulaţie de apă) are rolul de a disipa energia neabsorbită de către materialul de procesat şi poate fi un scurtcircuit metalic.Aplicatorul de microunde Aplicatorul de microunde este ansamblul în care se desfăşoară procesul de încălzire prin interacţiunea energiei microundelor cu materialul de procesat.material procesat Din punct de vedere al încălzirii materialelor interesează valoarea maximă a vectorului câmp electric şi distribuţia curenţilor de conducţie pe suprafaţa aplicatorului. aer cald). ♦ aplicatoare multimod. 4. iar λ este lungimea de undă. există patru categorii de aplicatoare: ♦ aplicatoare cu undă mobilă. Aplicatoarele cu undă mobilă Acest tip de aplicatoare se caracterizează prin aceea că undele electromagnetice generate de magnetron se propagă în lungul acestora cu viteza c = f • λ. • materialul de procesat. Se foloseşte pentru încălzirea materialelor sub formă de benzi. unde e şi me sunt sarcina respectiv masa electronului în repaus. unde f este frecvenţa de oscilaţie a undei electromagnetice. ♦ aplicatoare monomod sau tip ghid de undă.4. O fantă practicată în peretele vertical al ghidului determină întreruperea pânzei de curenţi superficiali. ♦ aplicatoare cu structuri speciale.regim static sau continuu.ghid de undă. În funcţie de domeniul de utilizare. Aplicatoarele monomod reprezintă cavităţi rectangulare cu capacitate mare de stocare a energiei electromagnetice transformată în căldură de către curenţii de deplasare şi de convecţie care străbat materialul dielectric. vid).cavitate cilindrică. Dacă la intrarea în ghid se plasează o placă metalică prevăzută cu o fereastră. Aplicator cu cavitate cilindrică 1. • asocierea cu alte forme de energie (infraroşii. • modul de procesare . atunci reflexiile undei între cele două obstacole determină un regim de unde staţionare. 2 .

Distribuţia câmpului rezultă prin reflexii multiple ale modurilor pe pereţii metalici ai cavităţii şi pe produsul de încălzit. se obţine uniformizarea repartiţiei energiei electromagnetice pe suprafaţa materialului de procesat.antenă. 5. Un aplicator multimod este o cavitate metalică închisă. Aplicatoare multimod sunt de tipul cavitate. Fig.magnetron. aceasta facilitând prezenţa mai multor moduri de propagare. capabile să încălzească o gamă largă de produse. O structură specială este realizată prin conectarea de o anumită manieră a unor tipuri de aplicatoare menţionate anterior. în scopul obţinerii unor efecte termice cu randament maxim. Dimensiunile cavităţii sunt superioare lungimii de undă a microundelor propagate prin ghid spre cavitate. Aplicatorul cu produsul de procesat formează sarcina instalaţiei.6. Aplicator multimod cu dispersia câmpului de microunde 4. Omogenizarea distribuţiei câmpului electric se obţine prin: • dispersia microundelor cu un dispersor rotativ cu palete metalice.ghid de undă.aplicator. iar repartiţia câmpului în interiorul ghidului este perturbată. Această fantă lucrează ca o antenă. avem cazul unei sarcini 62 . unde λaer este lungimea de undă în aer. • deplasarea pereţilor cavităţii în cuptoarele industriale. Dacă o parte din puterea incidenţă Pi se reflectă. Dacă se practică fante radiante pe suprafaţa orizontală a ghidului. • rotirea produsului de procesat cu viteze în domeniul 1. în aplicatorul cu undă progresivă amplitudinea undei scade de la intrarea către ieşirea din ghid datorită absorbţiei energiei de microunde de către produsul procesat. cuplată la un generator de microunde.deplasare prin fantă şi are loc radiaţia câmpului electromagnetic. se poate spune că sarcina este adaptată. Aplicatoarele cu structuri speciale sunt cerute de particularităţile procesului tehnologic de încălzire cu microunde. Se recomandă ca înălţimea fantei din ghiduri să nu depăşească 1 / 4 λaer. astfel că.5. 3 . dacă puterea incidenţă Pi este total absorbită în aplicator.Instalaţia tehnologică de prelucrat cu microunde Schema de principiu a unei instalaţii de microunde este prezentată în fig. 2 . Aplicatorul monomod poate fi cu undă staţionară sau cu undă progresivă. Fig..6 Schema instalaţiei de microunde 1 . Pi .puterea incidenţă Antena magnetronului se plasează în ghidul de undă printr-o fantă calibrată. de exemplu cuptoarele cu microunde.10 rot/ s .produsul de procesat. Pr fiind puterea reflectantă. Au foarte multe aplicaţii industriale datorită construcţiei simple. 5 . 4 .

pe traseul generator . Fig. instalaţii auxiliare). Se preferă coturile curbe şi cele unghiulare cu unghi mai mare de 90°. 2 circulator. Prin suprapunerea undei incidente cu cea reflectată se obţine o undă staţionară. a magnetronului. Fig. prin la influenţa puterii reflectate de sarcină. cu circuit pasiv cu elemente de ferită aflate în câmp magnetic permanent. Tipul şi domeniul de utilizare al instalaţiei de microunde determină complexitatea echipamentului electric de alimentare şi comandă care cuprinde două părţi distincte: ♦ partea destinată generatorului de microunde. Sunt necesare măsuri pentru adaptarea sarcinii sau diminuarea ratei undei staţionare. Coturile pot fi unghiulare sau curbe. La valori mari ale acesteia (>4) este preponderentă puterea reflectată Pr. 63 . Instalaţie la microunde cu circulator 1 . fapt ce poate provoca distrugerea. introducerea şi evacuarea produselor din aplicator. cu rolul de a adapta impedanţa cavităţii cu dielectric în interior supus încălzirii. Calitatea prelucrării suprafeţei interioare a ghidului. cu coturi. ♦ partea destinată utilităţilor instalaţiei (ventilaţia aplicatorului. O valoare minimă a ratei asigură un randament bun al instalaţiei. figura 8. cel mai adesea fiind folosit cel cu secţiune dreptunghiulară. 4 . prin încălzire excesivă. sau apariţia unui arc electric la nivelul antenei datorită valorilor mari ale câmpului. De aceea se impune protecţia cu ajutorul unei fotodiode care sesizează apariţia arcului electric şi comandă deconectarea instalaţiei. 3 . Toate componentele trebuie să respecte restricţiile impuse elementelor de circuit pentru frecvenţe ultraînalte. calitatea îmbinării şi raza coturilor influenţează pierderea de putere pe traseul de la magnetron la aplicator. 8. Instalaţie cu microunde cu sistem de adaptare reglabil « În cele mai multe aplicaţii industriale sursa de microunde sau magnetronul se află la distanţă faţă de aplicator.neadaptate. ca obstacol pentru unda reflectată. prevăzute cu flanşe de cuplare mecanică şi electrică.material În acelaşi scop se mai foloseşte un dispozitiv de adaptare reglabil. La distanţe mari se folosesc tronsoane de ghid drepte.magnetron. transmisia energiei la aplicator se realizează cu ajutorul ghidurilorde undă. Raportul dintre maximul şi minimul intensităţii câmpului electric se numeşte rata undei staţionare şi caracterizează starea de neadaptare a sarcinii. Legătura dintre ghidul de undă şi aplicator se realizează prin practicarea unei fante de cuplare în pereţii aplicatorului.aplicator.aplicator se montează un circulator care este un ghid de undă nereciproc cu trei porturi. cu cea a ghidului conectat. 7. Astfel că.

materialelor textile. răşini fotosensibile. ♦ încălzirea rezidurilor de acizi. construite din materiale transparente la microunde.. sterilizare şi decongelare are o eficienţă superioară faţă de metodele convenţionale. ♦ prefermentarea pastei de panificaţie. cochile şi miezuri de turnătorie etc.Echipamentul destinat generatorului de microunde sau magnetronului cuprinde: ♦ sursa de alimentare care asigură tensiunea anodică. • în industria alimentară: ♦ decongelarea şi sterilizarea cărnii. 4. Adâncimea de pătrundere a microundelor este mult mai mică decât a câmpurilor de radiofrecvenţă. ♦ prăjirea uscată a gustărilor. uscare. ♦ sistemul de programare a regimului de funcţionare a magnetronului. ♦ depunerea superficială de nitrură de titan sau carbon prin plasmă de microunde în vid. pentru ameliorarea durităţii şi rezistenţei la uzură. Tratamentul de uscare are ca scop eliminarea apei din materiale şi produse utilizând energia microundelor. Investiţiile în instalaţiile cu microunde sunt de 1. ♦ procedee de demolare a construcţiilor prin aplicarea unor şocuri termice ♦ calcinarea ceramicilor.. dintre care 40% în sursa de alimentare şi 60% în instalaţia de încălzire. a sarcinii reduse în cavitate. gravare prin plasmă de microunde pe semiconductoare. Principalele domenii industriale unde se utilizează încălzirea cu microunde sunt: • în construcţii şi industria constructoare de maşini: ♦ fabricarea materialelor compozite din sticlă şi răşini epoxidice prin polimerizare. bazându-se pe proprietăţile dielectrice ale apei. controlul temperaturii sau umidităţii se realizează la ieşirea din uscător. Uscarea cu microunde a fost aplicată pe scară largă la uscarea pastelor făinoase. ♦ vitrifierea cenuşilor de incinerare. Produsele de încălzit pot avea dimensiuni mici sau medii. Gradientul dc temperatură orientat spre exteriorul produsului asigură o uscare foarte bună. câmpul magnetic. cu forme geometrice diferite. Sterilizarea alimentelor se bazează pe energia microundelor care asigură prin încălzire distrugerea microorganismelor. ♦ vulcanizarea continuă a profilelor extrudate din cauciuc. ♦ încălzirea sosurilor. ♦ instalaţia de răcire. • în industria farmaceutică: ♦ uscarea şi granularea sub vid a medicamentelor. cremelor. tensiunea de alimentare filament. Sterilizarea se realizează în incinte etanşe. • în microelectronică pentru decapare.5. polimeri. când utilizarea procedeelor clasice devine ineficientă. iar reglajul procesului se face prin modificarea puterii generate de magnetron sau a vitezei de deplasare a materialului prin cavitate sau camera de tratament.2 ori mai mari decât în instalaţiile cu înaltă frecvenţă. ♦ elementele de protecţie ale magnetronului la lipsa sarcinii în cavitate. la lipsa câmpului magnetic şi protecţia termică. La instalaţiile de uscare în flux continuu. Important este controlul calităţii uscării datorită particularităţilor sistemelor de măsurare a temperaturii şi a umidităţii materialelor în cavităţile rezonante.Aplicaţii tehnice ale microundelor Utilizarea microundelor în procese industriale pentru tratamente de încălzire. Se recomandă pentru valori mari ale umidităţii relative. materialelor electroizolante. finisare. Durata 64 . fără a afecta proprietăţile nutritive. lăcuire.6. elimină dezvoltarea bacteriilor în timp. amestecuri pentru ciocolată. Energia microundelor este absorbită în totalitate de către produsul supus tratamentului. schimbul de căldură cu mediul ambiant fiind nul.

Acest mecanism. dar nu şi a microundelor. Figura 9. Un alt domeniu important al utilizării microundelor este construcţia traductoarelor pentru măsurarea unor mărimi neelectrice.dispozitiv de siguranţă a blocării. Agitatorul are rolul de a distribui uniform radiaţia electromagnetică în incinta cuptorului.platou turnant din sticlă termorezistentă pe care se plasează alimentele introduse într-un vas adecvat. Ia ieşirea din ghidul de unde.antrenor al platoului turnant. 10 . 2 .hublou pentru supraveghere.buton pentru deschiderea uşii. în figura 9 este prezentată schema cuptorului cu microunde. Schema cuptorului cu microunde Componenţa cuptorului este: 1. 8 . ce permite trecerea luminii.5000 ore la o putere maximă în microunde de 10 kW.garnitura uşii. Această aplicaţie are la bază dependenţa gradului de atenuare şi defazare a undei electromagnetice care străbate materialul.incinta cuptorului. precum şi reducerea consumurilor de energie 25-50%. decongelare. dar şi pentru preparare. Cuptorul cu microunde Funcţionarea cuptorului cu microunde implică transformarea unei tensiuni alternative în tensiune continuă prin intermediul unui transformator.buton pentru selectarea puterii. determină extinderea gamei acestora. 7 . 4 . 65 . 3 .cârlig de închidere.. Undele electromagnetice se reflectă pe pereţii metalici ai cuptorului şi sunt absorbite de moleculele alimentelor ce trebuie procesate. Acest tip de traductor se foloseşte cu succes la măsurarea în flux continuu a umidităţii produselor granulare (de ex. dacă apăsam acest buton clichetul opreşte cuptorul înainte ca uşa să se deschidă. 6 .buton pentru reglarea timpului de procesare. cuplat la un platou rotativ. grâu). Microundele sunt conduse printr-o antenă la un ghid de unde care le dirijează la un agitator de unde realizat dintr-o lamă metalică ce se roteşte deasupra cuptorului. 9. permite utilizarea eficientă a energiei radiante.. diode şi condensatoare.de viaţă a magnetronului este 2000. 5 . Magnetronul utilizează această tensiune continuă şi generează unde electromagnetice la o frecvenţă de 2450 MHz. Un regulator de timp permite afişarea timpului de încălzire şi oprirea imediată la expirarea timpului reglat. de conţinutul de umiditate. cum ar fi măsurarea în flux continuu a umidităţii produselor. care menţine energia microundelor în interiorul incintei şi împiedică pierderile. Avantajele rezultate în urma aplicaţiilor în cele mai variate domenii industriale. fiind echipate cu elemente radiante sau elemente de coacere cu căldură variabilă. Majoritatea aparatelor sunt prevăzute cu dispozitive de reglare a puterii. Cuptoarele pot fi folosite pentru reîncălzire.

k . 66 . complexităţii formelor pieselor. Caracteristicile de bază ale termocatozii or sunt: emisia specifică J [ A / c m . In această categorie intră catozii din wolfram thoriat.70A/cm2/K este constanta teoretică cu valoare independentă de material.s . La presiuni mai mari se foloseşte catodul distribuit. ■ consum redus de putere.. realizat prin acoperirea suprafeţei cu o substanţă emisivă. care se încălzeşte datorită energiei radiante. Încălzirea catodului se face: • direct. electronii şi ionii pozitivi. viteza de evaporare ve [ g cm-2 . când filamentul de încălzire este la o distanţa de catod. ceriu sau gandoliniu.constanta lui Boltzman. • prin conducţie. Termocatozii au suprafeţe de emisie ce asigură o intensitate mare a curentului de emisie. la presiuni p < 10-5 torr se folosesc: tantalul cu mare putere de emisie.1. Un alt criteriu de alegere a materialelor pentru construcţia catozilor este presiunea vaporilor metalici.1 ] . Materialele pentru construcţia termocatozilor corespund cerinţelor: ■ emisie electronică specifică ridicată. ■ incompatibilitate chimică cu gazele eliberate de metal sau cu vaporii de metal produşi în timpul topirii. dar dificil de prelucrat şi molibdenul. wolframul. wolfram sau molibden acoperit cu hexaborură de lantan. optica.Surse de particule încărcate Sursele de particule încărcate sunt dispozitive care provoacă eliberarea particulelor de sarcină din substanţa neutră. dar cu temperatură de lucru limitată de rezistenţa scăzută la înmuiere. Astfel. T temperatura catodului emisiv. temperatura de lucru T. folosite în procesul de accelerare sunt dirijate printr-un canal de extracţie în accelerator sau în sistemul de transport care formează fascicolul de electroni. eficienţa η[mA W . 5.energia de extracţie a metalului catodului. durata de viaţă [ore].1 ] .PRELUCRAREA CU FASCICOL DE ELECTRONI Metodele de prelucrare bazate pe efectul termic al fascicolelor accelerate de electroni sunt dezvoltate pe măsura extinderii unor ramuri noi ale industriei: microelectronica. cel mai folosit.5. We . ingineria aerospaţială. dimensiunilor şi preciziei de prelucrare. • prin radiaţie. când substanţa emisivă depusă pe filament primeşte căldură prin contact.. Electronii se pot obţine prin: ♦ Emisia termoelectronică a substanţelor solide .2 ] . Densitatea curentului de emisie termoelectronică este dată de relaţia Richardson: unde A = 40. mecanica fină. în scopul reducerii lucrului de ieşire şi creşterii eficienţei la temperatură de lucru redusă. Aceste metode elimină dezavantajele metodelor clasice de prelucrare datorate durităţii materialelor. ■ durată de viaţă mare în mediul tunului de accelerare. Particulele încărcate. prin trecerea curentului prin materialul catodului. nichel acoperit cu un strat semiconductor din oxid de bariu sau stronţiu.eliberarea unui electron din atom are loc dacă acestuia i se transmite o energie termică suficientă pentru a depăşi bariera de potenţial a atomului. la o temperatură de lucru cât mai scăzută.

2. Parametrii fascicolului de electroni sunt: intensitatea curentului I. care poate fi chiar piesa de prelucrat. Există însă o valoare critică a câmpului la care efectul temperaturii scade (efect Schottky). Diametrul minim al fascicolului depinde de intensitatea curentului şi de tensiunea de accelerare U . bombardamentul cu electroni reprezintă sursa termică superficială care încălzeşte prin conducţie straturile superficiale ale materialului supus prelucrării. intensitatea curentului sistemului de focalizare If .55 10 -4 10-5 0. distanţa de lucru de la centrul sistemului de focalizare la suprafaţa piesei l. iar bombardamentul cu electroni devine sursa termică volumică. Material Wolfram Tantal Wolfram thoriat Tabelul 1.5 2000 4. materialul este neafectat de către fascicol. viteza de deplasare a fascicolului de electroni v. Până la adâncimea de pătrundere δ . La tensiuni mai mari. La valori ridicate ale temperaturii. la valori foarte mari de câmp. electronii sunt frânaţi şi împrăştiaţi. cu efecte pozitive asupra duratei de viaţă a catodului. ♦ Emisia secundară are loc la impactul cu suprafaţa catodului a unei particule cu energie mai mare decât lucrul de ieşire. energia lor cinetică transformându-se în căldură.. chiar la valori scăzute ale câmpului. Dezavantajul catozilor cu efect de câmp este că. creşte adâncimea de pătrundere. ♦ Emisia autoelectronică . comportându-se practic transparent. iar încălzirea catodului are loc datorită energiei degajate la frânarea electronilor ce cad pe el. se obţin valori mici ale curentului electronic. 5. Dependenţa vitezei de tensiunea de accelerare este dată de relaţia: 67 . ♦ Emisia fotoelectrică se produce la impactul cu catodul al unui flux de radiaţie electromagnetică cu energie mai mare decât lucrul de ieşire al electronilor. care depinde de materialul catodului şi tipul particulei incidente.Principiul prelucrării cu fascicol de electroni Prelucrarea unei piese cu ajutorul emisiei de electroni necesită concentrarea acestora într-un fascicol dirijat către piesă şi accelerarea lor în spaţiul dintre catodul emisiv şi anod.densitatea curentului electronic se obţine aplicând un câmp electric intens la suprafaţa metalului. La adâncimi mai mari. La tensiuni mici. Emisia secundară este caracterizată prin coeficientul de emisie secundară.6 2200 4. este necesară limitarea temperaturii de lucru. pentru valori ridicate ale densităţii curentului electronic.3 1750 2. curentul creşte. Caracteristicile de material pentru termocatozi Emisia Temperatura V I e V] Presiunea specifică J de lucru [°C] maximă [torr] [Alem2] 0.1 1.6 5· 10 -6 Temperatura de încălzire mare a catodului emisiv poate provoca evaporarea acestuia astfel că. realizând o diodă.• prin bombardament electronic: catodul se află la un potenţial pozitiv faţă de un filament din wolfram aşezat de partea opusă suprafeţei emisive. Particulele incidente pot fi electronii sau particule grele.

conducţie şi radiaţie termică. 68 .3. Datorită frânării bruşte a electronilor. 6. a căror energie este egală aproximativ cu cea a celor incidenţi. Referitor la bombardarea cu fascicol de electroni Din figura 1 se observă că eficienţa topirii materialului este redusă datorită: • electronilor reflectaţi.Fenomene fizice la prelucrarea cu fascicol de electroni La emisia electronică. raport adâncime . • electronilor secundari cu o energie de ordinul eV.. radiaţii luminoase şi raxe Rontgen. la impactul cu metalul apare radiaţia de frânare X.. proporţională cu tensiunea de accelerare. Mo.25kW . • electronilor nedispersaţi. adâncimea de pătrundere nu depăşeşte l. rapidă a materialului bombardat. pentru adâncimi de pătrundere mici. Cr.5. La tensiuni de accelerare peste 20k V adâncimea de pătrundere este dată relaţia: 5. Adâncimea de pătrundere 6 a electronilor care bombardează suprafaţa metalului este proporţională cu energia cinetică şi invers proporţională cu densitatea materialului: Pentru materiale ca Ni. figura 1.. producând topirea locală. Ti.... Figura 1. 6.80kV. • electronilor... focalizare redusă a fascicolului de electroni. vapori metalici. Cu. ♦ instalaţii de prelucrare de medie tensiune U = 50. a căror energie scade datorită fenomenelor de dispersie în metal. Creşterea energiei se realizează prin accelerare electrostatică. energia iniţială a electronilor depinde de temperatura catodului. Căldura introdusă în piesă este consumată pentru vaporizarea materialului. Electronii acceleraţi în câmp pot avea viteze ridicate şi energie cinetică foarte mare care se va transforma în căldură la impactul cu piesa de prelucrat. la tensiuni de accelerare U <20kV .25kW pentru prelucrări cu adâncimi de pătrundere mari.lăţime 50:1. precizie de prelucrare ridicată. ♦ instalaţii de prelucrare de înaltă tensiune U = 100kV. W. apar probleme de izolaţie la înaltă tensiune şi ecranare împotriva radiaţiei X.2µm.4.Instalaţia de prelucrare cu fascicol de electroni Instalaţiile de prelucrare cu fascicol de electroni se clasifică astfel: ♦ instalaţii de prelucrare de joasă tensiune U = 30kV. În acelaşi timp apar electroni secundari.

frecvenţa impulsurilor.durata pauzei între impulsuri. după care trec prin câmpul magnetic al unei bobine cu rol de focalizare şi deflexie a fascicolului. figura 2 b. • viteza de deplasare a fascicolului de electroni. Piesa de prelucrat este 69 . τ0 .diametrul zonei τ +τ0 de prelucrare. puterea medie pe impuls este P=U · I · f·τ. f . şi deci diametrul scade.5.intensitatea curentului. unde B . accelerează şi focalizează fascicolul de electroni şi este compus din: • catozi sau elemente emisive de electroni. In figura 3 este prezentată o schemă de principiu a instalaţiei de prelucrare. curentul scade.0. Electronii emişi de catod sunt atraşi de către electrodul de accelerare sau anod. • intensitatea curentului sistemului de focalizare If .9) . dacă tensiunea de accelerare creşte. • sisteme electromagnetice de focalizare şi deflexie a fascicolului de electroni. • tun autoaccelerat. electrod de focalizare şi anod sau electrod de accelerare. scade numărul de electroni care se resping reciproc. Caracteristicile tunului electronic: • tensiunea de accelerare cu impact direct asupra diametrului fascicolului. Tunul electronic este alimentat de la o sursă de înaltă tensiune de tip redresor cu tub electronic sau redresor cu diode semiconductoare. la putere constantă. • diametru! minim al spotului d . dacă electrodul de accelerare este dispus separat şi este prevăzut cu un orificiu ce permite trecerea electronilor.coeficient de concentrare. Tunul electronic poate fi de tip diodă sau triodă cu catod emisiv. Soluţii constructive de principiu ale tunului electronic Tunul electronic Tunul electronic generează. Acesta din urmă este avantajos din punct de vedere al controlului intensităţii fascicolului electronic. figura 2a. • viteza de prelucrare în regim de impusuri: v = B (1 − K ) .durata unui impuls. • puterea dezvoltată de fascicol: P = U • I. care poate fi determinat experimental cu ajutorul unor sonde ce permit evaluarea distribuţiei densităţii de curent în secţiunea transversală a fascicolului. τ . • distanţa de lucru. Soluţiile constructive de principiu sunt prezentate în figura 2: • tun accelerat de piesă.Figura 2. • puterea specifică superficială: q = 4UI/πd2 . Încălzirea catodului emisiv se face de la o sursă specială de joasă tensiune. La prelucrarea în impulsuri. • intensitatea curentului I. de la centrul sistemului de focalizare la suprafaţa piesei. dacă piesa de prelucrat are rol de electrod de accelerare.. unde I . K = (0.

Câmpul magnetic al bobinei de focalizare exercită o forţă asupra electronului dependentă de unghiul dintre direcţia de mişcare a electronului şi direcţia câmpului. cum ar fi duritatea sau conductivitatea electrică. Prelucrarea straturilor foarte subţiri cu grosimi de ordinul g = 10. Prin urmare manevrele de schimbare a pieselor nu periclitează valoarea vidului din compartimentul tunului electronic. 5. Aplicaţiile specifice prelucrării cu fascicol de electroni sunt: Perforarea aplicabilă materialelor dintr-un domeniu extrem de variat de la superaliaje rezistente la temperaturi înalte la materiale plastice.. Valoarea vidului depinde şi de tipul catodului şi caracteristicile materialelor care se prelucrează. cu consecinţe asupra creşterii calităţii tratamentului termic. nu sunt afectate termic. iar pentru catozi reci cu descărcare luminiscentă. • temperatura de lucru se obţine practic instantaneu.Prelucrări specifice cu fascicol de electroni Prelucrarea cu fascicol de electroni poate fi aplicată oricărui tip de material conductor. semiconductor sau izolator. Pentru majoritatea aplicaţiilor tehnice.. • compartimentul de prelucrare la o presiune mai ridicată . In locul de impact al fascicolului cu suprafaţa piesei are loc procesul de topire punctual.100«m. filiere pentru fibre de sticlă. un vid de 10-4 torr . Pentru prelucrarea pieselor cu dimensiuni mari.fascicolul de electroni este folosit ca sursă termică pentru transformări structurale ale suprafeţelor tratate prin încălzire şi topire pe o adâncime controlată cu ajutorul densităţii de putere a fascicolului. precedeul fiind independent de caracteristicile materialului. pentru evitarea fenomenelor de oxidare care ar deteriora valoarea vidului. întrucât prelucrarea acestor straturi trebuie să aibă loc fără eroziunea substraturilor este necesar ca presiunea de vapori a 70 . cu raportul diametru-adâncime 1:10. a cărei grosime depinde liniar de valoarea tensiunii de accelerare.6. Mărimea şi forma geometrică a incintei depind de tipul tunului electronic. Ecranarea incintei instalaţiilor de înaltă tensiune pentru protecţia împotriva radiaţiei X se face prin montarea unei căptuşeli din plumb. Tratamentul termic . protejate la acţiunea vaporilor metalici. de mare precizie. Valoarea vidului depinde de tipul catodului şi caracteristicile materialelor care se prelucrează. cu vid avansat . cu condiţia g «5 . se recomandă 10-1 torr. Vidarea incintei are ca scop evitarea atenuării energiei fascicolului la ciocnirea cu moleculele de aer. dimensiunile pieselor de prelucrat şi sistemul de manipulare al pieselor. Avantajele metodelor de prelucrare cu fascicol de electroni: • fascicolul de electroni este o sursă termică concentrată. cu efecte pozitive asupra vitezei de răcire. producându-se autocălirea. incinta se compartimentează: • compartimentul tunului electronic. apreciată prin creşterea durităţii şi rezistenţei la uzură şi coroziune. Perforarea se realizează cu ajutorul tehnicii impulsurilor cu o durată de 5. Este aplicabilă pentru obţinerea de caneluri.5.. motoarelor Diesel.legată la pământ şi la anodul sursei de înaltă tensiune. urmat de solidificarea foarte rapidă. Vizualizarea procesului de prelucrare este posibilă cu ajutorul unor ferestre din sticlă plumbuită. ceea ce conduce la îmbunătăţirea structurii la suprafaţa piesei. La prelucrarea cu catozi cu emisie termoelectronică se recomandă un vid < 10 torr. 5. Cele mai utilizate forme sunt cele cilindrice şi cubice. orificii sau fante calibrate în piese folosite pentru reglarea debitelor fluidelor sau din componenţa motoarelor avioanelor supersonice. Pereţii incintei sunt realizaţi din oţel inoxidabil.Incinta de lucru Procesul de prelucrare se desfăşoară într-o incintă vidată unde sunt montate tunul de accelerare şi dispozitivele de manipulare ale pieselor prelucrate. • prelucrarea poate fi asistată de calculator. aplicate pe un substrat cum este sticla sau ceramica. ventile ale injectoarelor de carburant în rachete. • zonele adiacente celei supuse impactului cu fascicolul de electroni. • viteza de răcire foarte mare se poate regla prin intermediului schimbului de temperatură. Caracteristica specifică a fascicolelor de electroni este aptitudinea de perforare a orificiilor cu diametru mic în piese cu grosimi mari. de exemplu reţele de găuri pentru răcirea aripilor de turbină..500|X?.

Sudarea componentelor destinate industriei aeronautice. 71 . presiune de vapori). caracteristicile materialului folosit (punct de topire. densitate.materialului substratului să fie mai mare decât presiunea de vapori a materialelor folosite pentru straturile de acoperire Ni-Cr. Fabricarea şi asamblarea sistemelor şi componentelor electronice miniaturizate. iar absenţa aerului împiedică formarea oxizilor. electrică. Calitatea prelucrării depinde de grosimea stratului. Fe-Ni. Gravarea metalelor. precum şi caracteristicile substratului. Se sudează materiale refractare (titan. zirconiu. oţeluri înalt aliate) sau aliaje de aluminiu în incintă vidată cu fascicole de mare densitate. ceramicii sau straturilor foarte subţiri. Iradierea tehnologică. nucleare. conductivitate termică. zona influenţată termic este redusă. electrotehnice sau electronice.

sistemele senzoriale. datorită răspunsului lor electromecanic rapid. procesarea imaginilor şi mecanismele de integrare. un sistem nervos care este o reţea de senzori încrustaţi sau ataşaţi pentru a monitoriza starea structurii. sistemele de acţionare. un sistem imun pentru a furniza capabilitatea de vindecare şi un sistem neural pentru a furniza funcţiile de învăţare şi luare de decizii”.6. materialele piezoelectrice sunt utilizate în mare măsura. fluide ce fac parte din categoria materialelor inteligente. 5) materiale inteligente şi sisteme care reproduc funcţiile biologice în sistemele structurale de încărcare a poziţiei. O analogie detaliată între sistemele structurale inteligente şi sistemele biologice a fost elaborată după cum urmează: “Scopul tehnologiei structurilor inteligente este de a reproduce funcţii biologice în sistemele structurale de încărcare a poziţiei. Materialele inteligentele sunt definite pe diferite căi: 1) materiale cu funcţionare ca ambele sisteme senzorial şi de acţionare. Cele mai populare sisteme materiale utilizate pentru sistemele senzoriale şi de acţionare sunt materialele piezoelectrice. Dintre toate aceste materiale active. aliaje cu memorarea formei.Generalităţi Scopul prezentei lucrări este acela de a crea o imagine de ansamblu asupra proprietăţilor şi domeniilor de utilizare fluidelor inteligente. Domeniul materialelor şi structurii inteligente se dezvoltă cu inovaţiile tehnologice care apar în materialele inginereşti. Aceste funcţii biologice ar trebui să includă un sistem schelet care să furnizeze capabilitatea de încărcare a poziţiei. 3) materialele inteligente pasive cu reparaţie proprie sau caracteristice de stand-by pentru a rezista la schimbări neprevăzute. un sistem motor pentru a furniza răspunsul adaptiv.1. fibrele optice sunt utilizate în special ca materiale senzoriale. fluidele electroreologice şi fibrele optice. Materialele magnetostrictive. aliajele cu memorarea formei si fluidele electroreologice sunt utilizate ca materiale de acţionare. 4) materiale inteligente active utilizând reacţia inversă. 72 . necesităţilor scăzute de putere şi forţelor generative ridicate. materialele magnetostrictive. Generalităţi despre fluidele inteligente 6. În timp ce. 2) materiale care au răspunsuri multiple la un stimul într-o formă coordonată.

fie despre ferofluide. Ca şi materiale sau structuri. ambele fluide au aceeaşi componenţă: • • • particule solide polarizabile (cazul lichidelor ER) sau magnetizabile (MR).2.1 Structura fluidelor inteligente 6. un surfractant care să împiedice separarea celor doi constituenţi. încorporează capabilitatea adiţională pentru a înţelege şi adapta răspunsul lor static şi vibro-acustic. apare promisiune de rezolvare a problemelor curente de limitare în sistemele de propulsie avansate. Fig.Materialele inteligente au devenit un domeniu spre care s-au concentrat atenţiile pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare viitoare în aplicaţiile structurale. Fie ca este vorba de lichide electroreologice. Materialele inteligente compuse şi structurile adaptive cu capabilităţi senzoriale sau de activare. combină proprietăţile mecanice superioare ale materialelor compuse. structural. un mediu lichid dominant cu rolul de suport de transport. Prin fluide inteligente se înţeleg lichidele care îşi modifică proprietăţile reologice atunci când asupra lor se aplica un câmp electric(lichide electroreologice) sau un câmp magnetic(lichide magnetoreologice). Importanţa controlului activ a acestei regiuni ar putea reprezenta o îmbunătăţire semnificativă pentru sistemele de materiale compuse. datorită avantajelor distincte pe care aceste materiale le oferă. În cadrul acestui studiu cercetarea va fi canalizată asupra modificării vâscozităţii sub acţiunea unui câmp energizant exterior de natură electrică sau de natură magnetică. Compoziţia fluidului ER 73 . atunci când acestea sunt comparate cu cele clasice. precum şi.

Fluidele ER ideale necesită minimizarea vâscozităţii şi maximizarea efortului de curgere odată cu minimizarea cererii de putere necesară activării. Dispozitive cu fluide ER în stadiu comercial Aplicaţiile fluidelor ER în domeniul automobilistic cuprind: ambreiaje.intensitatea curentului electric au fost luate în considerare şi se pare că e puţin probabil ca „fluidul universal" să întrunească toate cerinţele. 6.Fluidele ER sunt alcătuite dintr-o dispersie lichidă. poroase. componente pentru suspensii etc. Pentru a menţine această suspensie. toxicitatea. amortizoare. O caracteristică comună a particulelor în fluidele ER este aceea că particulele disperse pot fi polarizate în câmp electric. De la descoperirea lor şi până în prezent a fost realizat un număr mare de combinaţii de lichide şi solide dispersate ce manifestau efectul ER. fiind separaţi de ulei. în plus trebuie să asigure o vâscozitate scăzută şi deci o curgere uşoară. relaţia temperatură . coroziunea. în suspensie într-un amestec nerriiscibil de ulei şi apă. de dimensiuni foarte mici şi care în starea inertă a fluidului absorb întreaga cantitate de apă. dar încă de la început s-a constatat că sistemele cu bune proprietăţi ER au un conţinut redus de apă. un mediu de dispersie neconductor cu o mare forţă dielectrică şi un component aditiv absorbit de particule. uzura. costul unui litru de lichid ER fiind 450 $. Uleiul este prin urmare o „ciudăţenie chimică" fiind produs dintr-o bază sintetică non-minerală printr-un proces complex de distilare.3. sisteme de transmisie. Sistemele „tradiţionale" ER conţin cel puţin 3 componente: un solid cu constanta dielectrică mare (între 10 şi 100 (im) în faza dispersă. nu se manifestă efectul ER. Solidele sunt un amestec de monomeri polimerizaţi. Aşa cum s-a prezentat mai sus. fluidul electro-sensibil este compus din particule solide. Se poate remarca faptul că o singură categorie de particule poate fi ER activă. Pe deasupra. acolo unde există o lipsă a mobilităţii ionice. sisteme de acţionare. traductoare. 74 . în plus agenţii tensioactivi sunt adesea folosiţi pentru a preveni sedimentarea particulelor. limitarea domeniului de temperatură. Alte aspecte precum sedimentarea. datorită lipsei de ioni sau imobilităţii relative a ionilor. Această „exotică" suspensie este rodul a 10 ani de muncă de cercetare în laboratoarele de la „Shefield University". Acestea încorporează sisteme de control electronice ce reglează anumiţi parametri. greutatea specifică a uleiului trebuie să corespundă cu densitatea mare a particulelor.

75 . Aplicarea unei tensiuni pe manşon determină îngroşarea fluidului atât la interiorul cât şi la exteriorul său. performanţe stocate sub forma unor parametri într-o unitate de memorie. Fluidul ER este pompat continuu în cilindru prin cel mai coborât punct şi se descarcă prin partea de sus a pistonului într-un circuit închis. corespunde caracteristicilor de amortizare. Modulul ECU este astfel programat încât să urmărească o hartă a performanţelor specifice aplicaţiilor vehiculelor. Acest manşon este de fapt un electrod şi funcţionează ca o valvă restrictivă. debreierea sau acţionarea pentru diferite sarcini sau condiţii de conducere a vehiculului. Pistonul de un diametru foarte mic este înconjurat de un manşon circumscris. Amortizorul de şoc (cu funcţie de „piston neetanş") poate fi adaptat să funcţioneze ca o acţionare hidraulică. Atenuatorul de şoc constituie una din aplicaţiile specifice. Controlul electronic al vâscozităţii fluidului.Expunerea unui fluid ER la un câmp electric face ca apa să fie eliminată din porii particulelor printr-un proces de electro-osmoză. Forţa măsurată este comparată permanent cu forţa optimizată corespunzătoare vitezei instantanee a pistonului care. în aceste condiţii sunt posibile ambreierea. acest lucru putând fi realizat de un modul electronic de control într-o buclă de reacţie negativă („Electronic Control Unit". cu un timp de răspuns în limita a 0. care este gol pe interior. Variaţia tensiunii modifică efectul amortizării. El curge fără nici un impediment prin sistemul pistonului până la aplicarea câmpului electric. a cărei valoare maximă este aproximativ de 4 kV c. El este alimentat de la o sursă de înaltă tensiune prin intermediul tijei pistonului. atenuatorul cilindric este complet umplut cu fluid. în timp ce pistonul şi corpul pistonului sunt puse la masă.ECU). Orice semnal de eroare este folosit pentru a adapta tensiunea aplicată fluidului în vederea realizării corecţiei necesare. în absenţa câmpului electric ansamblul piston-valvă se deplasează nestingherit în interiorul cilindrului. O intrare în ECU vine de la un traductor liniar inductiv ce reacţionează la viteza de deplasare a pistonului.5 ms face posibilă modificarea dinamică a caracteristicilor de atenuare în timpul cursei pistonului. pentru o distanţă tipică între electrozi de 1 mm cu un curent absorbit de ordinul a numai 1-2 mA. Într-o primă fază. separat de piston prin spaţii de 1 mm. Nu sunt necesare dispozitive de etanşare deoarece fluidul „îngheţat" acoperă orificiile practicate în cilindru. Apa scoasă la suprafaţa particulelor acţionează ca un agent adeziv facându-le să „îngheţe". acelaşi spaţiu fiind şi între manşon şi pereţii cilindrului. restricţionând în acest fel mişcarea pistonului. la rândul său.c. Intensitatea aderenţei şi implicit gradul de soliditate sunt proporţionale cu tensiunea aplicată. fluidul curgând liber pe ambele feţe ale manşonului. A doua intrare provine de la traductor de forţă amplasat pe tija pistonului sau de la un senzor pentru măsurarea presiunii din cilindru.

76 . dar mai voluminos) unde fluidul este pompat spre exterior prin multiple supape ER plate. Acest semnal este comparat cu comanda pre-programată (cuplul dorit). Ca elemente convenţionale de fricţiune. Ambreiajele ER se bazează pe configuraţia de bază a dispozitivului cu electrod mobil. Dezavantajul acestui sistem constă în faptul că necesită un piston lung şi un manşon adecvat pentru a furniza o suficient de mare arie a electrodului astfel încât să fie asigurate presiunea sau forţa de tragere cerute. etanşat prin interemediul unei învelitori. Deocamdată. Astfel de cilindri pot fi elemente de bază ale servosistemelor pentru comanda variabilă a direcţiei de rulare a autovehiculului. înalta tensiune aplicându-se prin intermediul contactelor de la intrarea şi ieşirea arborilor. comandă asistată de controlul electronic. ele putând fi configurate fie în sisteme de cilindri concentrici fie în sisteme de discuri paralele. Unele investigaţii s-au concentrat asupra determinării unor modele de frâne mecanice tip cu discuri paralele ce utilizează fluide ER. Sistemul se caracterizează printr-o mai mare libertate în proiectarea valvei şi printr-o mai mare simplitate în construcţia cilindrului Un alt dispozitiv proiectat pe baza fluidelor elecro-rheologice este ambreiajul ER care are structura de bază compusă dintr-un singur disc închis într-o incintă circulară. Valoarea ridicată a tensiunii aplicate rămâne un dezavantaj major. Există o variantă a acestui sistem cu un cilindru cu convenţionalul piston etanş. Un traductor de forţă este montat pe secţiunea îngustată de la ieşirea arborelui şi va furniza blocului ECU informaţia de cuplu. generarea şi pierderea de căldură sunt posibile numai în timpul regimului tranzitoriu. cu complicatul lor control electronic nu pot fi considerate înlocuitoare ideale pentru ambreiajele uzuale cu plăci uscate ce sunt mai ieftine şi mai durabile. bidirecţional (cu o geometrie diferită: cilindrul e mai scurt. unde răspunsul rapid al semnalelor electronice de mică putere poate aduce beneficii considerabile pentru precizia poziţionării. Un astfel de control este necesar numai în timpul cuplării sau decuplării ambreiajului.moment în care fluidul se întăreşte blocând spaţiul circular din zona orificiilor de curgere ceea ce duce la împingerea în sus a pistonului. Cele două elemente rotitoare sunt electrozii. aceste ambreiaje. Tensiunea electrică este adaptată la necesitatea cuplării progresive a ambreiajului. Se consideră că potenţialul ambreiajelor ER este mai bine valorificat în componenţa unor echipamente precum sistemele computerizate pentru controlul maşinilor de asamblare. Incinta este umplută cu lichid ER. ambreiajele ER cu fluide solidificabile sunt capabile să transmită cuplu fără pierderi. în acest mod există un control continuu al valorii măsurate şi o compensare automată a oricărei modificări a proprietăţilor fluidului cu temperatura.

fluidele magnetice având particule solide de ordinul maxim al sutelor de Armstrong. elementul principal folosit este controlul vâscozităţii. De aceea.4. de cele mai multe ori. Chiar dacă. tabelul prezentat în continuare fiind relevant în acest sens. comportamentul acestor fluide este liniar. ferofluidele NU prezintă histerezis în câmp magnetic. în sensul că fluidele magnetice sedimentează mai greu decât cele magnetorheologice. manifestându-se în general în cadrul materialelor feromagnetice prin prezenţa unui comportament cu histerezis. ferofluidele sunt net superioare fluidelor ER. Deoarece fluidele magnetice şi cele magnetorheologice prezintă elemente comune. evidenţiat şi prin intermediul modelului matematic dezvoltat în cadrul următorului subcapitol. Chiar dacă tipul câmpului energizant este magnetic. ambele fiind fluide inteligenteFluide inteligente. lanţuri care împiedică curgerea fluidului. Din această specificaţie se desprind şi avantajele unora faţă de celelalte.6.lichidele M şi MR .Fluide magnetoreologice Lichidele magnetice şi magnetorheologice .sunt caracterizate de faptul că energizarea acestora se realizează prin intermediul unui câmp exterior magnetic. Din punct de vedere al eficienţei. În domeniul roboticii. ferofluide. în cele ce urmează. relativ la consumul energetic care duce la obţinerea unei modificări sesizabile a vâscozităţii. în timp ce fluidele MR îşi modifică vâscozitatea aparentă mult mai repede şi mai dramatic în comparaţie cu fluidele magnetice. în zona energizată. 77 . În plus. principiul care stă la baza modificării acesteia este formarea unor lanţuri de particule solide magnetizate de către câmpul energizant. imprimându-i astfel. diferenţa dintre aceste materiale este materializată la nivelul dimensiunilor particulelor solide. Experimente bazate pe materiale feromagnetice ca elemente solide şi respectiv pe purtător fluid din familia uleiurilor. o vâscozitatea aparentă. le vom numi. între cele două fluide se face o confuzie de către nespecialişti. în timp ce fluidele magnetorheologice au particule solide de ordinul zecilor de microni.

. saturaţia magnetică ducând la crearea unor lanţuri solide consistente.2-0. Ferofluidele sunt puternic influenţate de câmpul magnetic uniform sau neuniform în felul următor: • În cazul în care ferofluidele sunt supuse unui câmp magnetic uniform. -40. particulele solide se vor comporta ca un material magnetic omogen. Astfel. Prezentarea comparativă a lichidelor electrorheologice şi a lichidelor magnetorheologice Fluide electrorheologice (ER) 2-5 Kpa (3-5 KV/mm) limitat de străpungerea electrică 0.2-0.5 Materiale suprafeţe Orice suprafaţă conductivă Materiale feromagnetice. ferofluidele pot fi poziţionate corespunzător prin intermediul unui amplasament al zonei de energizare care să ofere o distribuţie conform structurii dorite..+90 (soluţii ionice. particulele solide din componenţa ferofluidului se alinează cu câmpul magnetic. Tabel 1.+ 125 (non ionice.. în care există un gradient de câmp.3 Pa/s (la 25°C) IO3 Joule/m3 de Momentul rezistent Vâscozitatea (în absenţa câmpului) Densitatea de energie maximă Domeniul de lucru în funcţie de temperatură Densitatea de curent + 10. transparent Maron. sunt evidenţiate comparativ şi principalele proprietăţi fizicochimice. dezvoltând un moment rezistent..Totodată. AC) 2-15 mA/cm2 Poate fi energizat cu magneţi permanenţi 3-4 Greutatea specifică 1-2. • În cazul câmpurilor magnetice neuniforme. 78 . care contribuie la blocarea curgerii fluidului. opac-gri Culoare Concluzionând. existând numai fenomenul de saturaţie magnetică.. opac. otel pentru electrozi energizante Diverse. mai ales în zona de câmp energizant intens. ce se materializează printro vâscozitate aparentă constantă.. negru. materialele feromagnetice au un comportament liniar.3 Pa/s (la 25°C) IO3 Joule/m3 Fluide magnetorheologice (MR) 50-100 Kpa (limitat saturaţia magnetică) 0. contribuind la creşterea forţei rezistente. Acest fenomen nu este un dezavantaj major.+150 (limitat de fluidul DC) purtător numai) -25. în zona de energizare.

. Principalele tipuri de aplicaţii în care fluidele inteligente şi-au făcut simţită utilitatea se bazează pe următoarele structuri constructive: • Structura de valvă stop .zona de energizare este fixă.5. 79 .APLICAŢII CURENTE ALE FLUIDELOR MAGNETORHEOLOGICE . Comportarea fluidului magnetorheologic în câmp magnetic 6.Fig3. curgerea fluidului fiind influenţată prin modificarea câmpului de control aplicat zonei .

5. 80 . • Structura de tip ambreiaj sau cuplaj . în sensul antrenării în mişcare şi a unui al doilea element condus sau implicarea unei mişcări relative prin intermediul modificărilor de viscozitate şi. absorbante de şoc. amortizoare. actuatoare. dispozitive de blocare şi structuri compozite. prin câmp. Structură valvă stop MR Acest tip de aplicaţie a poate fi folosită pentru controlul hidraulic. Structura de piston MR Este folosită pentru aplicaţiile: dispozitive control-închidere. 4. implicit. servovalve. Fig.zona energizantă fiind în mişcare relativă. amortizoare.energizarea se realizează prin intermediul unei zone aflată în mişcare relativă.Fig. • Structura de piston .

asigură o compensare efectivă a şocurilor într-o mare gamă de aplicaţii. amortizorul MR linear controlabil. transport şi operaţiile de tranzit sunt mult îmbunătăţite prin folosirea acestui tip de amortizor 81 . efcicienţa ridicată. 7. montarea rapidă. utilizând lichide MR. Structură ambreiaj sau cuplaj Amortizor MR linear controlabil Produs al firmei Rheonetic. Puterea absorbită. Fig. Structura simplă. lipsa zgomotului de funcţionare sunt numai câteva dintre avantajele acestui amortizor care a atras deja numeroşi clienţi. 6.Fig. tensiunea de comandă redusă şi timpul de răspuns de câteva milisecunde au impus folosirea acestui tip de amortizor la interfaţarea elementelor mecanice cu structurile electrice de control. Amortizor MR Suspensii auto din agricultură.

Fig. permiţând un control optim. sub 10 ms. ca cel prezentat în figură cu puterea de amortizare de 180 kN. Firma Lord produce amortizoare de acest tip.9. Amortizoare MR auto Amortizoare pentru protecţia clădirilor la cutremure protejează clădirile atât la şocul iniţial cât şi la şocurile post cutremur. 8.Fig. Amortizor MR cu putere 180kN Proteze pentru articulaţii umane. Aceste proteze au un timp de răspuns foarte mic.10. Utilizarea amortizoarelor MR la protecţia clădirilor Fig. Au o fiabilitate ridicată. 82 .

Proteze articulare umane Dispozitiv MR de frânare controlabil electric Această frână electrică produsă de Rheonetic se bazează tot pe fluide MR.asigurând prin sistemul de amortizare o mişcare fluentă şi precisă. putând fi realizat cu relativă uşurinţă. Aceste tipuri de proteze (construite de firma Lord) emulează foarte bine mişcarea şi rezistenţa la mişcări foarte lente. oferind posibilităţi de control fin. Fig. 83 . necesitând un consum energetic mult mai redus decât orice dispozitiv de frânare realizat până în prezent. proporţional. 11. Controlul în tensiune. face ca şi domeniile de aplicabilitate să fie extrem de variate: de la utilizarea în construcţii de automobile la construcţia aparatelor de gimnastică de întreţinere.

Comportarea dispozitivului de frânare MR 84 .Fig. 12. 13.Dispozitiv MR de frânare controlabil electric Fig.

încercările de a utiliza aceste lichide în astfel de aplicaţii au fost realizate empiric. Spaţiul dintre rotor şi poli este umplut cu fluid (ferrofluid) cu ajutorul unei seringi. Abordarea acestui aspect va deschide noi perspective asupra aplicatibilităţii lichidelor inteligente în construcţia echipamentelor cu aport intensiv de cunoştinţe şi informaţii. în paralel cu asigurarea unei forţe de prindere controlabile. Inserarea rotorului în sistemul magnetic cauzeaza realocarea fluxul magnetic şi astfel ferofluidul este atras către zona de lucru. neglijându-se studiul comportării acestor fluide în aplicaţii de tip valvă-stop. 141. Aceasta procedura executată cu ajutorul seringii nu este uşor accesibilă. duce la o largă utilizare a acestui tip de dispozitive. respectiv controller fluidic. pot realiza un control în timp real al atenuării vibraţiilor.Dispozitive MR de prindere şi amortizare a vibraţiilor controlabil Aceste dispozitive. având la bază lichide MR. În urma operaţiei semiautomate de umplere a polului rezultă inele de umflături pe suprafaţa interioara. Structura simplă înglobând deja caracteristicile anterior enunţate ale structurilor cu lichide MR. bazându-se pe controlul de tip ON/OFF. Fig. Studiile realizate până în prezent asupra lichidelor ER şi MR s-au concentrat în controlul fluidelor inteligente în aplicaţii de tipul amortizoarelor. Acest spaţiu este considerabil mai mare decât raza de lucru formată între poli şi rotor care trebuie umplută. tradiţionala construcţie de FFS este formată dintr-un magnet permanent cu doua inele magnetice conducătoare. Dispozitiv MR de prindere şi amortizare a vibraţiilor Etanşarea cu fluide MR a arborelui rotoric Cea mai simplă. Ferofluidul este ţinut în spaţiul dintre poli între umflături în modul neoperaţional. 85 .

ambreiaje. amortizoare.2. Exemple de structuri cu mişcarea relativă a polilor sunt frâne. prin menţiunea că expresia distanţei interzone excitate pentru valve paralelipipedice este g. Căderea de presiune resiune dezvoltată de către o structură de tip valvă poate fi divizată în două componente: o componentă independentă de comportamentul vâscozităţii şi o componentă indusă de vâscozitate. in timp ce pentru valve cilindrice aceasta distanta este π ⋅ d = 2 ⋅ π ⋅ r Parametrul c are o valoare cuprinsă între un minim de 2 (pentru mic ca 1) până la valoarea maximă 3 (pentru ∆Pτ ∆Pη ∆Pτ mai ∆Pη mai mare ca 100).Fig. ∆P = 12ηQL cL + αH m 3 g w g 86 . Căderea de presiune totală este aproximativ suma celor două componente ∆P η şi ∆P τ. valves. Schemele principiale ale acestor două structuri sunt prezentate în Figura 4. Structura de etanşare cu fluide MR a arborelui rotoric Modelul matematic al valvei stop Majoritatea structurilor care utilizează fluide controlabile pot fi clasificate ca având fie poli ficşi (valve (valve-mode) sau poli cu mişcare relativă (direct-shear (direct mode). 15. structuri de cuplaj. Exemple de structuri de tip valvă includ servo-valves. Aceste presiuni pot fi aproximate sub forma : ∆P η= 12ηQL g 3w respectiv ∆Pτ = cL τ g Observaţie: Se cuvine a fi făcută observaţia potrivit căreia acest studiu se poate extrapola uşor la structuri de valve circulare.

87 .Figura 16 Dependenţa presiunii de debit şi curentul ce trece prin bobina energizantă.

Sitech 1998 3.Universitaria 2002 4. ş.a. Maria Brojboiu – Electrotehnologii. George Paicu – Tehnologii electrice speciale. Mircea Ivănescu. Gheorghe Floriganţă – Echipamente şi instalaţii pentru prelucrări neconvenţionale.howstuffworks.com 6.Orizonturi Universitare Timişoara 2002 2.com 88 . Casa de editură Venus. http://www. Viorel Stoian. Iaşi 2006 5. Ed.wikipedia. Ed. Ed. http://www.Bibliografie 1. – Sisteme neconvenţionale pentru conducerea roboţilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful