You are on page 1of 36

TEMA: Rapoartul dintre dreptul international si cel national.

Def:Problema influentelor reciproce acestor doua sistem de drept ca obiect al dezbaterilor doctrinaire dar si al condiilor dintre cele doua sisteme de drept. Intre ele se stabilesc raporturi de conditionare si influentare reciproca, aceasta demonstreaza modul in care se solutioneaza doua probleme:1.Modatlitatile prin care se aplica normele de drept international in ordinea juridical interna a diverselor state 2. Solutia care se va da in cazul unui eventual conflict intre norme juridice interne si cele internationale. Doctrinele si teoriile raportului 1. Dualismul - nu va putea exista conflicte intre norme care ea nastere DR intern pe de o parte DR IN. pe de alta parte, aceasta norme nu au accelasi obiect si nu reglementeaza aceleasi rapoarturi sociale 2. Teoria monista sustine ca DR IN se aplica in mod direct in ordinea juridical a statelor, intrucit raporturile lor sunt niste rapoturi de interpenetrare. Tinid cont de aceasta postulate, nimic nu se opune faptului ca DR IN guverneaza raporturile juridice intre indivizi pentru fondatorii Teoriei pure a dreptului problema nu are solutie imperativa: in principiu, este posibila a lua drept punct de pornire atit postulatul superioritatii DR intern cit si celui international. 3. Doctrina Socialista parintii doctrine socialiste critica de asemena dualismul, primatul DR intern sau al DR IN, se vorbea despre corelatia intre DR IN si DR intern, recunoscucind influentele reciproce dintre ele de si sunt considerate ca ordini disctincte de drept nesubordonate unuia ceilalte 4. Dualismul Dealectic porneste de la ideea ca DR national sic el IN sunt doua sisteme de drept interdependente unul fata de altul, strins legate si care interactioneaza. 5. Abordarea Pragmatica in doctrina contemporana fiind remarcata natura, infructioasa a dezbatelor care tind sa arate superioritatea unor ordini juridice fata de cealata, se opteaza pentru o abordare impirica a problemei raportului dintre DR Intern si DR IN. Dezvoltarea DR IN precum si intersificarea procesului de interpatrundere a lui cu DR national este determinate de internationalizarea vietii sociale ca rezultat astazi din ce in ce mai aprig este ridica nu problema primatului unui sau altui drept ci doar problematica amornizarii lor. Amornizarea contribuie la perfectionarea DR national si asigura eficienta DR IN iata de ce realizarea unei armonizari reprezinta una din directiile esentiale ale consolidarii si perfectionarii sistemului DR national. Termenul sus mentionat a fost utilizat de catre autorii tratatului de la Roma privind constituirea comunitatii economice europene 1957. Armonizarea legislatii nationale cu ACQUIS-ul comunitar este un process continuu care are dpret scop asigurarea unei compatibilitati depline ale normelor de drept intern cu legislatia comunitara, prin modificarea sau completarea actelor normative nationale ajustindule la cerintele ACQUIS-ul comunitar, dupa care normele juridice comunitare devin partea componenta DR national. In consecinta, abilitatea de a transpune si a aplicat ACQUIS-ul comunitar in totalitatea sa reprezinta o preconditie de aderare la UE, cerinta consfintita express in tratatul instituind UE. Cu referire la relatiile dintre DR IN si DR intern, mentionam ca potrivid DR si jurispundentii Anglo Saxone, DR IN devine partea dreptului intern numai ca urmare a adoptarii Actul Parlamentului de conferire a fortei jurudice pentru acesta. Curtea Permanenta de Justitie Internationala in afacerea privind Decretele de Nationalitate in Tunis si Maroc avea sa decida ca problema daca o anumita materie se gaseste sau nu in mod exclusive in cadrul jurisdictii unui stat este o chestiune relative, depenzind in mare parte de dezolvtarea relatiilor international Asftel jurizdictia international a recunoscut in numeroase reprise superioritatea DR IN asupra DR national, cele doua Curti de la Haga aveau sa pronunte frecvent in acest sens. Sunt reguli-principii pe care le intilnim in legislatia interna a mai multor state, unele mergind pina la recunoasterea suprematiei DR IN in raport cu intreg sistem de drept international. Dreptul intern acorda o atentie sporita solutionarii problemei influentei acestuia cu DR IN. IN acest sens el se rezulta din faptul ca determinarea metodelor de realizare a obligatiunilor international la nivel national tine de competenta statelor, bazele influentei acestor doua sisteme de drept sunt stabilite de drept constitutional Corelatia dintre DR comunitar DR intern a statelor membre si DR IN Problematica rapoturilor intre DR comunitar DR intern si cel International este o prelungire a disputelor existente pe marginea raporturilor dintre DR intern si DR IN. Ea insa nu se reprezinta ca o simpla reluare a reflectiilor si soltiilor izvorite din DR IN, caci in DR UE problema se ridica in termeni relative originali iar solutiile nu au neaparat o natura identica. In al doilea rind,ipotezele conflictului dintre DR comunitar si DR intern sunt cu mult numeroase celor existente intre DR intern si DR IN. Aceasta din urma guverneaza domene care nu au nimic in comun cu DR national, spre deosebire de DR IN DR comunitar European nu este indiferenta natura relatiilor ce trebuie sa stabileasca intre DR comunitar si DR national.

DR Comunitar se deosebeste de DR IN public prin: 1. Are aplicabilitate directa, aplicindu-se nu numai statelor sau ORG. intern, dar si resortisantilor statelor membre, adica persoanelor fizice si juridice care nu au calitate de subiect de drept international. 2. Dispune de un sistem coercitiv-executional mixt international si national. 3. Dispune de un sistem jurisdictional permanent si cu o competenta obligatorie. 4. Normele juridice comunitare devin aplicabile de cele mai multe ori fara a fi ractificate. 5. Normele juridice comunitare sunt preponderente la DR derivate si nu conventionale, majoritatea fiind adoptate de institutiile comunitare. 6. Are functii de integrare si nu doar de cooperare. Fata de DR national, DR comunitar se deosebeste prin 1. Se aplica si relatiilor interstatale. 2. Nu reglementeaza toate domeniile vietii sociale. TEMA: Cutuma internationala Cutuma este izvorul cel mai vechi a DR IN. el consta dintr-o practica generala relative indelunga-ta, repetata intre rapoarturile dintre state, acceptata de catre acestea drept regula obligatorie a relatiilor dintre ele, Mateerii intregi ale DR IN sau format pe cale cutumiara (DR diplomatic, DR marii, Legiile si obiciurile de purtare a razboiurilor) pe masura codificarii DR IN si a cresterii NR tratelor international, cutuma pierde din importanta pe care a avut-o in trecut. Art.38 al Statului Curtii Internationala de Justitie se refera la cutuma international ca dovada a unei practice generale acceptata de state ca drept. Nu orice practica a statelor poate constitui cutuma international, ci numai acea care are un element faptic material, concretizat in comportamentul statelor, si un element psihologic manifestat prin convingerea statelor ca o anumita regula respectat in mod repetat in practica lor, are norme juridice obligatorie. In masura in care in raporturile dintre state, o practica desi repetata si continuu, nu este acceptat de state ca drept, aceasta practica a statelor ramine o simpla uzanta, fiind guvernata nu de normele de drept ce de normele moralei, ori cutuarzii internationale asa cum este depilta protocol diplomatic. Procesul cutumiar este unul complex, iar doctrina a incercat sa identifice mecanismul si fundamental acestui process. Unii doctrinari sustin ca cutuma sa format in baza acordului tacit al statelor. Altii spun ca cutuma reprezinta o consientizare collective a regulei cutumiare, in absenta unui mecanizm formal bine determinat. Exista doctrinari care afirma ca cutuma este bazata pe repetarea unei atitudeni determinate a statelor. Cutuma alaturi de tratul international , reprezinta o forma juridical de exprimare a acordului de vointa a statelor, insa in mod tacit, ci nu express ca in cazul tratatului constituie un izvor principal de formare si dezvoltare a noremelor DR IN. Cu privire la cimpul sau de aplicare destingem cutumei generale si regionale sau locale. Diferenta esentiala ditre cutumele generale si cele special, regionale sau locale, rezida in faptul ca cutumele special nu pot fi aplicate de cit statelor care participa efectiv la formarea lor. Ca exemplu de rezolutii ale Adunarea Generala ale ONU care au influentat mult procesul cutumiar sunt: 1. Declaratia universal a dreptului omului din 10.12.1948 2. Declaratia cu privirea la declararea independentei tarilor si poapelor conloniale 1960. 3. Declaratia relativa la elimnarea tuturor formelor de descriminare rasiala. Atit cutuma cit si tratatul reprezinta izvor principal al DR IN public, tratatul international spre deosebire de cutuma este un accord scris ce determina siguranta deplina privind continul reglementarii, Se identifica prcis partile care isi asuma obligatiile. Determina exact regulele de comportament convenite de parti ofera reglementare clara, stabileste in mod prcis drepturile si obligatiile partilor si reprezinta principalul procedeu de codificare a DR IN.

TEMA: Principiul egalitatii suverane a statelor. Suveranitatea de stat reprezinta un principiu atit in dreptul intern cit al DR IN. Suveranitatea reprezinta Dr unui stat de a rezolva liber si dupa propria sa apreciere problemele sale atit in plan intern cit si extern, fara a transgresa in nici un fel drepturile altor state si nici princiipile fundamentale ale DR IN. Una din consecintele principale ale egalitatii suverane o reprezinta inalienabilitatea si indivizibilitatea teritoriului de stat. inalienabilitatea ca prerogativele esentiale ale suveranitatii nu pot fi cedate sau transferate, iar prin indivizibilitate se intelege ca atributele suveranitatii nu pot fi fragmentate, nu pot apartine mai multor titular. Legatura puternica a suveranitatii cu celelalte principia este reliefata de faptul ca din suveranitate decurg o serie de consecinte juridice precum: suveranitatea permanenta asupra bogatiilor si resurselor natural, dpretul de libera alegere a regimului social politic, integritatea frontierilor statului, dpretul de a stabili relatii oficiale, de a participa la viata internationala. Principiul egalitatii in drepturi a fost acceptat gradual si recunoscut prin numeroase tratate si convenitii interntionale. Dreptul la egalitate este o consecinta directa a dreptului la suveranitate si independenta, care postuleaza ca toate statele se bucura de drepturi si obligatii egale, in calitatea lor de membri ai comunitatii internationale. Egalitatea in drepturi a statelor se afirma azi ca un principiu essential al DR IN. Continutul sau este format din anumite drepturi si obligatii care le revin asa drepturi ca: DR personalitatea internationala, DR statului de a I se respecta integritatea teritoriala, DR inerent la legitima aparare, DR a stabili sistemul economic personal cultural si normativ, DR de a participa la multe conferinte internationale etc. Obligatiile: respectarea suveranitatii altor state, respectarea personalitatii internationale celorlate state si indeplinirea cu buna credina a obligatiilor sale internationale. Acest pricipiu mai presupune ca toate statele indifferent de factorii geopolitici au aceleasi drepturi si obligatii fundamentale, cum rezulta din DR IN, cum ar fi egalitatea capacitatii juridice a statelor de a dobindi drepturi si de a isi asuma obligatii pe plan international, participarea statelor in conditii de egalitate la crearea la DR IN, la conferinte IN, la organizatii IN, precum si aplicarea in mod egal a DR IN a tuturor statelor TEMA: Tratatul international ca izvor principal ca drept international. Tratatul IN reprezinta un izvor principal al DR IN PUB si este cel mai important in reglementarea relatiilor dintre subiectele DR IN. Prima consacrare juridical a tratelor internationale o putem remarca Conventia de la Viena 1969 cu privirea la Dr tratelor care a recunoscut rolul fundamental a tratelor in istoria relatiilor intern si importanta din ce in ce mai mare a tratelor ca izvor a drept international si ca modalitate de dezvoltare a cooperarii pasnice intre natiuni. Tratatele incheiate intre statele si organizatiile intern sunt guvernate de prevederile convenitiei de la Viena 1986. Particularitatile: 1.Este un accord scris 2.Identifca partile care isi asuma obligatiile 3. Ofera o reglementare clara si usor de dovedit a acordului de vointa a statelor. 4.Determina exact regulile de comportament convenite de parti 5.Stabileste in mod prcis drepturile si obligatiile partilor 6. Principalul procedeu de codificare a DR IN. Doar tratatele licite reprezinta izvoarele ale acestui drept si intrunesc urmatoarele conditii: 1. Sa fie adoptat cu indeplinirea procedurilor prevazute de DR IN, dar in egala masura, conform procedurilor stabilite de legea interna, in special in previnta atutoritatilor competente sa inchee tratate internationale sau sa isi exprina consetamintul de a fi legat prin tratat. 2. Sa respecte principiile si normele imperative ale DR IN in vigoare la data incherii lor 3. Sa nu fie lovit de nulitate ca urmare a unor vicii de consetamint 4. Sa fie in viguoare Unul din cel mai important act este Cartea ONU prin care a fost create aceasta organizatie mondiala la care in present sunt parti circa 190 de state. Conventia de la Viena prevede posibilitatea incherii tratatelor intre state si alte subiecte ale DR IN, unde rezulta ca partile la tratatele internationale pot fi si altele decit statele si organizatiile internationale. Tratatul international dupa cum prevede conventia din 1969 poate fi consemnat intr-un instrument unic in doua sau mai multe instrumente conexe. Tratatul international I se recunoaste calitatea de izvor principal DR IN datorita urmatoarelor: Forma conventionala permite ca drepturile si obligatiile partilor sa fie formulate cu destula precizie. Actualmente reglementarii conventionale sunt supuse toate domeniile relatiilor internationale, statele substituind in mod treptat cutuma prin tratate. Tratele in cel mai reusit mod contribuie la stabilirea concordantei si interactiunii dintre normele de drept IN si cel de drept intern.

TEMA: Incheirea tratatelor internationale Reprezinta un process complex, ce se desfasoara pe parcursul mai multor faze successive. 1. Elaborea textului tratatului IN 2. Exprimarea consentamintului partilor contractante de a fi legate prin tratat. Persoanele imputernicite pentru negocierea si incheirea tratelor, cu puteri depline sunt: a) Seful statului seful guvernului si ministrul de externe b)Sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru inchierea tratatelor bilaterale intre statul acreditant si statul acreditar c)reprezentatii acreditati ai statelor la o conferinta international sau pe linga o organizatie internationala ori pe linga un organ al acestuia Prima faza obligatorie la incheirea tratatelor IN este elaborarea textului : a) convenirea textului tratatului in cazul tratelor bilaterale si adoptarea textului tratatului in cazul in tratelor multilaterale b) autentificarea textului tratatului. Necogiirele pot avea loc a) pe cit diplomatice obisnuite, deci prin minsterele de externe si misiunele diplomatice b)prin persoane sau delegatii special imputernicite c) la conferinte si in cadrul organizatii IN (ONU, Consiliu UE, etc) Odata cu convenirea asupra textului tratatului sau adoptarea acestuia, este necesara certificarea fatpului ca textul elaborate este definitiv si nu poate fi modificat aceasta procedura se numeste autentificarea textului tratatului. Parafarea inscrierea initialelor numelui imputernicirilor statelor pe textul negociat. Semnarea Ad Referendum confirmarea ulterioara din partea executivului sau altei autoritati abilitate a statului. Semnarea defenitiva modalitate de autentificare a textului cind tratatul urmeaza a fi rectificat sau aprobat. Semnarea actului final consemnarea textului tratatului. Adoptarea unei rezolutii special consemnarea textului, rezolutii care deschid pentru semnarea tratelor internationale. Semnarea autentificarea tratatului elaborate prin negocieri. Schimbul instrumentelor care constituie un tratat exprima consentamintul statelor de a se angaja printr-un tratat IN atunci cind a) Instrumentele prevad ca schimbul lor va avea acest effect b)este stabilit pe alta cale ca aceste state convenise ca schimbul instrumentelor sa iaba acest effect Ratificarea actul juridic prin care un stat isi exprima consetamintul prin intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat IN semant de reprezentantii sai. Aprobarea consetamintul statului de fi parte acelea tratate care nu necesita a fi ractificate dar prevad aprobarea lor. Acestea tin mai mult de competenta guvernului si evita procedura mai lunga a ractificarii parlamentare Aderarea actul unilateral de drept intern al unui stat prin care el isi exprima consetamintul de a deveni parte la un tratat pe care nu la semnat. Aderarea se refera la tratatele multilaterale si produce acelasi effect ca si ractificarea. Aderarea este posibila numai daca aceasta procedura este prevazuta express in textul tratatului sau daca rezulta din intentia partilor de a permite aderarea ulterioara a altor state. Tema: Frontiera de stat in drept international public. Frontier de stat este linia ce desparte pe uscat sip e apa teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine. Iar in plan vertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatial aerian si subsolul statelor vecine. Stabilirea limitelor teritoriale nu era necesara in perioada evului mediu care se caracteriza printrun sistem de obligatii personale intre suveran si vasali. Frontier de stat determina limitele exercitarii suveranitatii teritoriale a statului si dreptului poporului de asi hotari singur soarta. Respectful reciproc a frontierelor si obligatia statelor de a rezolva pe cale pasnica litigiile privind frontierele constituie un element essential al principiului integritatii teritoriale consacrat in dr international intro serie de tratate international. Frontierele de stat se clasifica: dupa natural or in natural, geometrice, stronomice.Dupa elementele component e ale teritoriului in: terestre si fluviale, maritime si aeriene. In plan juridic frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre statele vecine. Fixarea frontierelor insa practice se face prin 2 operatiuni distinct: delimitarea si demarcarea. Regimul de frontier se stabileste prin legi interne si cuprinde totalitatea de norme juridice si masuri privind paza si supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activitatile desfasurate in zona de frontier, caile si conditiile de acces, intrare, iesire, sedere, activitatea zona determinate a teritoriului sau de la frontier s.a.

TEMA: Imunitatile si privilegiile diplomatice si consulare. 1. Imunitatile diplomatice o exceptie care se duce principiu general potrivit caruia orice persoana este supusa jurizdictie locale ele pot fi: absolute, functionale sau relative in functie de termen si caracterul activitatii beneficiarului conform conventii de la Viena principalele imunitati diplomatice sunt a)imunitatea de jurizdichie penala , civila si administrative b) imunitate de a depunde marturirea 2. Privilegiile inlesniri sau avantaje juridice acordate de catre statul acreditar al misiunei diplomatice sau personalului acesteia, misiunea diplomatica are urmatoarele privilegii a) scuterea de impozite sit axe b)scuterea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului special al misiunilor c) scutirea de orice impozite sit axe percepute de misiuni privind actele oficiale. Agentiile diplomatice au urmatoarele privilegii a) scutirea de impozite sit axe b) scutirea de prestatii personale c) scutirea de plata asigurari sociale d) scutirea de taxe si control vamal. 3. Inviolabilitatea statul acreditar nu poate exercita forta de constringere asupra sediului misiunilor diplomatice, resedinteie, corespondentei, valizei diplomatice, arhivelor si a personalului. Tipurile : a)inviolabilitatea locarilor misiunelor b) inviolabilitatea documentelor si arhivelor c) inviolabilitatea corespondentei oficiale si valizei diplomatice d) inviolabilitatea personala a agentilor diplomatici. 4. Drepturile persmiuni juridice acordate de statul acreditar, misiunilor diplomatici si agenti diplomatici. Tipurile : a) Dreptul de arbora drapelul statului acreditant pe localurile misiunii la resedinta sefului de misiune si pe mijloacele de transport a acestora b) dreptul de a comunica liber in orice scopuri oficiale c)dreptul de a folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv cureierii diplomatici si mesajele in cod sau cifrate d) dreptul de incredinta valiza diplomatica comandantului unuia aeronave comerciale 5. Facilitatile sunt obligatii generale ale statului acreditar acordate misiunei diplomatice in scopul de a usura desfurarea activitatii. Misiunele diplomatice au urmatoarele facilitati: a) inlesniri pentru procurarea de localuri b)facilitate de sejur a agentilor diplomatici c) exceptarea de prestare obligatorii 6. Libertatile obligatiuni generale ale statului acreditar acordate misiunilor diplomatici in scopul de a nu impeidica desfasurarea activitatii acestuia ele sunt: a) libertatea de comunicare a misiunilor diplomatice b)libertatea de deplasare si circulatie a agentilor diplomatici. Agentii diplomatici cu exceptia celor care sunt cetateni sau rezidenti al statului acreditar, se bucura de toate privilegile si imunitatile de mai sus. Membrii familiei agentului diplomatic se bucura de aceleasi privilegii si imunitati daca ei fac menaj in comun si nu sunt cetateni ai statului acreditar. Imunitati consulare a) imunitate de jurizdictie penala functionala b)imunitate de jurizdisctie civila functionala c)imunitate de jurizdictie administrative functionala d) imunitate functionala de depunere e marturirei e)imunitatea de executarea hotaririlor civile Inviolabilitatile consulare statutul de resedinta trebuie sa interzica autoritatilor sale de a dispune luarea masurilo de constringere fata de sediul postului consular sau fata de personalul consular, a) inviolabilitate personala b) inviolabilitate curierului consular este absoluta c) inviolabilitate sediului postului consular d) inviolabilitate bunurilor postului consular e) inviolabilitate arhivelor si documentelor consulare este absoluta f) inviolabilitate valizei consulare. Privilegiile consulare inlesniri sau avantaje juridice ce constau in posibilitatea juridical de a se bucura de anumite benificii si onoruri a)privilegii fiscal b) privilegii vamale c) scutiri de inmatriculare d) scutere de munca e)scutere de prestatii personale. Drepturile consulare permsiuni juridice in garantarea exercitarii unor actiuni dar care produc efecte juridice fie in statul de resedinta fie in statul trimitator a)dreptul la arborarea drapelului national b)dreptul de incasa taxe consulare c) dreptul de exporta fara taxe bunurile succesoriale. Facilitatile consulare garantiile si obligaiunele generale in scopul sustinerii si inlesnirii desfasurarii activitatii in conditii cit mai bune.

TEMA: Organele jurisdictionale internationale Jurisdictia internationala este un organ care dispune de comptenta de a examina si solutiona un contencios international printr-o decizie obligatorie urmare a aplicarii DR IN. Sunt 2 mari categorii: 1. Jurisdictia intern. Ad-hoc 2. Jurisdictis intern permanenta Jurisdictia Ad-hoc arbitrajul international. Din punct de vedere organizational, arbitrajul inter are urmatoarele forme: Arbitrul unic Comisia mixta Tribunanul arbitrar Tribunalul arbitrar mixt Arbitrajul special Arbitrajul institutionalizat Jurisdictia permanenta instant de judecata cu character permanent, cu un corp de magistrate propusi de state, potrivit dr. intrn. Ele se impart in: 1. Dupa intinderea competentei: - De competenta generale CPJI, CIJ, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) - De competenta speciala CEDO, Tribunalul International pentru dreptul Marii (TIM), Tribunalul Admininistrativ al Natiunilor Unite (TANU), Curtea Internationala Penala (CIP) 2. Dupa obiectivul diferendelor: - Teritoriale (CIJ) - In materia drepturilor omului CIJ,CEDO,CIJ,CJUE - De reprimare infractiunilor internationale CIP,Tribunalul International pentru ex Iugoslavia, Tribunalul International pentru RWANDA - Mariteme TIM, CIJ 3. Dupa calitatea justitiabililor - Intre state CIPJE,CIJ,TIM, CJUE, CEDO. - Intre persoane fizice sau juridice CEDO, CIJUEM, TIM - Intre state si organizatii internationale CIJUE, TIM - Intre organizatii si persoane fizice TEMA: Strimturile Internationale. O portiune de mari strinsa intre 2 spatii terestre care pune in comuncare doua alte mari. Din punct de vedere juridic, strimtorile nu sunt luate in consideratie de dreptul intern. Decit daca ele servesc navigatiei internationale. Conventia din 1982 fixeaza 2 criterii: 1. Strimtorile pune in comunicare o zona maritime unde navigatia este libera marea libera sau zone economica exclusive si o alta zona avind acelasi character 2. Strimtoarea trebuie sa serveasca navigatiei internationale Dr. intern nu reglementeaza strimtoarea insasi, deoarece apele care o compun apartin marii teritoriale, dar nu si spatiul care serveste navigatiei intern si subsecvent modalitatile pasajului prin strimtorile intern. Conventia stabileste 2 moduri distincte de trecere printer strimtorile internationale: 1. Dreptul de trecere in tranzit exercitarea libertatii de navigatie si survol nimai in scopul unui transit continuu si rapid prin strimtoare, intre o pare a marii libere sau o zona exclusive si o alta parte a marii libere sau a zonei exclusive. 2. Pasajul inofensiv se aplica strimtorilor folosite pentru navigatia international, dar care leaga marea teritoriala a unui stat si o parte a marii libere care sete formata intre teritoriu continental al unui stat si o insula apartinind acestui stat. Sunt cunoscute asa Strimtori ca: Strimtoarea Gibralat, Strimtoarea Magelan, Strimtorile turcesti, Strimtoarea Corfu -

TEMA: Marea teritoriala si apele maritime interioare Marea interioara Acea parte din apele marii sau oceanului, cuprinsa intre linia sa de baza si linia exterioara, care se afla sub jurisdictia statului riveran. Conventia din 1982 prevede o delimitare unilaterala a marii teritoriale. Astfel, Conventia autorizeaza limita maxima de 12 mile marine, statelor revenindu-le 2 metode alternative de delimitare, utilizind limita de baza normal sau linia de baza dreapta. Linia de baza normala este linia refluxului de-a lungul tarmului, asa cum aceasta este indicate pe hartile marine la scara mare recunoscute official de statul riveran. Linia exterioara a marii teritoriale este o linie imaginara paralela liniei de baza a marilor teritoriale la o distanta egala cu latimea marii teritoriale. Pasajul inofensiv este trecerea navelor straine prin marea teritoriala a unui stat, respectind coditiile cerute de Conventia din 1982, adica in scopul: 1. De a o traversa fara a intra in apele interioare ori a face escala intr-o rada sau instalatie portuara situate in afara apelor interioare 2. De a intra in apele interioare sau de a le parasi, sau de a face escala intr-o asemenea rada sau instalatie portuara sau de a o parasi Apele maritime interioare Acestea sunt suprafete acvatice maritime sau oceane situate intre tarmul unui stat si linia de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. Astfel ele constituie apele golfurilor, radelor, apele portuare, apele arhipelagice. Golful este o pare a unui ocean, a unui lac sau a unei mari, care patrunde in uscat printr-o deschizatura larga. In Dr Intr Golful se intelege o crescatura bine marcata a carei patrundere in uscat, in raport cu largirea gurii sale, este astfel incit apele pe care le include sunt inconjurate de tarm constituind mai mult decit o simpla curbura a tarmului. Rada este portiune de apa in vecinatatea unui port, aparata de valuri si de curenti, in care pot ancora si stationa nave. Apele portuare sunt apele maritime cuprinse intre linia tarmului si linia care cele mai avansate instalatii portuare. Apele arhipelagice formeaza spatial maritime inclus in teritoriul unui perimetru stabilit de catre un stat arhipelag. Conventia din 1982 a codificat notiunea de stat arhipelag, arhipelag si dreptul de trecere prin apele arhipelagice. Tema: Regimul juridica al zonelor polare Arctica este teritoriul in jurul polului nord, care prezinta interes atit din punc de vedere stiintific, cit si din punct de vedere strategic, intrucit este bogata in resurse natural. Regimul juridic al Arcticii sa format intro perioda indelungata si continua pina in present. Acest regim este determinat de reglementarile international si legislatia statelor riverane Oceanului Inghetat de Nord. Astfel suveranitatea asupra sectoarelor care se foarmeaza intre merideanele care pleaca din polul nord si trec prin extremitatile estice si vestice ale litoralului lor, lear reveni statelor unite ale americii, Rusiei, Canadei, Danemarcei si Norvegiei. Impartirea arcticii conform teoriei sectoarelor nu este insa unanim recunoscuta nici intre cele 5 state si nici prin raport cu alte state. In ultima perioada capata confirmare teza conform careia Arctica este un teritoriu care necesita o reglementare international. Antarctica este regiunea polara de sud. Ca urmare a descoperirii zacamintelor in subsolul noului continent interesul fata de Antarctica a crescut spre sf sec 19 mai ales dupa primul razboi mondial. Conform tratatului din 1959 principiul de baza al regimului international al antarcticii este folosirea ei numai in scopuri pasnice. Astfel au fost interzise: crearea de baze militare, construirea de fortificatii sau desfasurarea manevrelor militare si experimentarea oricarui tip de arme. Prin tratatul cu privire la Antarctica sa instituit o zona cu statut de totala demilitarizare, neutralizare si denuclearizare. Totodata tratatul prevede libertatea cercetarilor stiintifice si modalitatile de colaborare a statelor in acest domeniu. Problema Antarcticii figureaza din anul 1983 pe ordine de zi si a adunarii generale a ONU,iar prin rezolutia nr 46/41 a adunarii gnerale a ONU din 16 decembrie 1991, acest forum mondial lanseaza teza potrivit careia elaborarea unei conventii care sa stabileasca o rezervatie naturala si ecosistemele sale associate trebuie negociata cu participarea intregii comunitati internationale.

Tema: Principiile fundamentale de dr international public Definitie: principile fundamentale reprezinta niste reguli de conduita cele mai generale, ale caror respectare este indispensabila pentru dezvoltarea relatiilor prietenesti si de cooperare dintre state, pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Ele constituie partea esentiala a sistemului de norme de drept international. Ele au character de ,maxima generalitate, atit din punct de vedere al substantei acoperind toate domeniile raporturilor pe care dr international le reglementeaza, cit si prin aplicarea. lor in relatiile interstatale. Dezvoltare istorica: Trebuie sa mentionam faptul ca principiile fundamentale ale dreptului international au inceput sa fie creionate inca din antichitate. Chiar daca unele principii considerate astazi fundamentale pentru dr internat. Au aparut de foarte mult timp o veritabila opera de sistematizare a acestora incepe abia dupa cel de al 2-lea razboi mondial, opera care este astazi in plina desfasurare. Astfel principiul respectarii cu buna credinta a obligatiilor asumate, constituie una dintre pietre de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dr international contemporan. In prezent in cadrul comunitatii internationale statale intretin intre ele o gama variata de relatii economice, politice, militare, cultural, stiintifice etc., raporturi in cadrul carora ele participa in calitate de entitati independente, subiecte principale ale dr international. Desfasurarea acestor relatii in conditii de stabilitate si corectitudine este conditionata de respectarea ordinii juridice internationale. Ordinii ce se fundamenteaza pe existenta anumitor principii dereguitoare . odata cu crearea societatii natiunilor se produce o schimbare substantial in dreptul international, aceasta se transforma gradual si de o maniera lenta dintrun drept al razboiului intrun drept al pacii. In ultimii ani in cadrul ONU se examineaza dezvoltarea si codificarea unor principia importante ale dreptului international. In present are loc consacrarea si formarea unor noi principia fundamentale ale dr international ca cel al dezarmarii, pritectiei mediului inconjurator, securitatii collective, si coexistentei pasnice. Un moment crucial in vederea dezvoltarii mai aple a dr international lau avut Carta ONU si Declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de dr international ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre state, in conformitate cu Carta ONU din 1970. Drepturi si obligatii natura juridica contintul lor juridic al principiilor fundamentale ale dr international porneste anume de la egalitatea juridical a principiilor fundamentale. Prrin consacrarea acestor principii in calitate de principi fundamentale ale dr international public fiecare stat indifferent de sistemul sau politic economic, nivel de dezvoltare etc, se bucura de continutul juridic al acestora, de protectia lor prin simplu fapt ca el exista ca entitate cu personalitate juridical international adica in calitatea lui de subiect de dr international. Prin urmare, examinind declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce dintre statele participante la actul final de la Helsinki desprindem 2 concluzii: prima ar fi ca sub aspectul continutului principiile dezvoltate sunt in concordant cu Carta ONU, iar o alta concluzie tine de continuitatea lor ce rezulta din vointa comuna a statelor de a actiona in aplicatiune acestor principia socotind prevederile Cartei ONU. TEMA: Functiile consulare Sunt exercitate de catre posturile consulare si misiunile diplomatice si constau in: a) a proteja in statul de resedinta interesele statului trimitator si alte cetatenilor sai, persoanele fizice sau juridice in limitele admise de DR IN b) a favoriza relatiile comerciale economice, culturale si stiintifice intre statul trimitator si statul de resedinta c) a se informa despre conditia si evolutia vietii comerciale economice, culturale si stiintifice a statului de resedinte, a face rapoarte in acesta privinta catre guvernul statului trimitator d) a elibera pasapoarte si documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, precum si vize si alte documente persoanelor care doresc sa mearga in statul trimitator e) a acorda asistenta cetatenilor, persoanei fizice si juridice f) a actiona in calitate de notar si de ofiter de stare civila g) a apara interesele cetatenilor statului trimitator h) a apara interesele minorilo si incapabililor, cetateni ai statului trimitator. I) a acorda asistenta navelor si aeronavelor j) a exercita orice alte functii incredintate unui post consular Tema: Principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta. In virtutea acestui principiu in prezent razboiul este considerat cea mai grava crima internationala. Un moment crucial in evolutia dr international o are semnarea la paris a Pactului Briand-Kellog. Dupa acest pact mai putem aminti un alt instrument juridic international care condamna agresiunea si anume tratatul de neagresiune si conciliere, semnat la Rio de Janeiro denumit si pactul Saaveda Lamas. Carta ONU defineste in art 2 principiul neagresiunii: toti membrii organizatiei se vor abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat cit si in alt mod incompatibil cu scopurile ONU.definitia agresiunii arata ca prin agresiunea armata se intelege folosirea fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatii teritoriale sau independentei politice a altui stat sau in orice alta maniera incompatibila cu Carta ONU.

Tema P. neintervenirii in afacerile interne Dr de suveranitate consista in aceea ca statul este stapin de a hotari asa cum crede de cuviinta supra intereselor sale si de a gasi el insusi mijloace pentru a infaptui ceea ce considera ca este conform acelor interese. Dreptul la egalitate este o consecinta directa a dreptuului la suveranitate si independenta, care postuleaza ca toate statele se bucura de dr si obligatii egale, in calitatea lor de membri ai comunitatii internationale. Continutul principiului egalitatii suverane a statelor este format din anumite dr si obligatii care le revin. Din acest principiu decurg umatoarele drepturi ale statelor: dr lor la personalitate international, dr statului de a I se respecta integritatea teritoriala, dr inerent la legitima aparare, dr de a-si stabili singur sistemul sau economic cultural si normative etc. afara de acestea acest principiu mai presupune ca toate statele indifferent de factorii geopolitici au aceleasi dr si obligatii fundamentale asa cum rezulta din dr international cum ar fi egalitate de capacitate juridical a statelor de a dobindi dr si de asi asuma obligatii pe plan international, participarea statelor in conditii de egalitate la crearea dreptului international, la conferinte international, la organizatii international precum si aplicarea in mod egal a dreptului international tuturor statelor. Tema P. solutionarii pasnice a diferendelor internationale In planul normativ al unor institutii ale dr international, idea interzicerii razboiului ca mijloc de desfasurare a relatiilor international, a aparut peuntru prima data in Pactul societatii natiunilor care isi propunea printer principalele sale scopuri sip e acela de a veghea la mentinerea pacii si de a oferi cadrul institutional al unei organizatii, in vederea evitarii razboaielor, astfel aducinduse importante limitari ale competentei statelor de a recurge la razboi. In afirmarea principiului solutionarii pasnice a diferendelor, semnarea la San Francesco la 26 iunie 1945 a Cartei ONU si astatului Curtii Intenationale de Justitie la incheierea conferintei international pentru Organizatia Internationala si intrarea acesteia in vigoare la 24 octombrie 1945 a reprezentat prin caracterul sau de tratat international un moment crucial. Cigar in primul articol al Cartei care defineste scopurile ONU isi propun sa infaptuiasca prin mijloace pasnice, si in conformitate cu principiile justitiei si dreptului international aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu character international care ar putea duce la o incalcare a pacii. Ca o prima exigenta legata de reglementarea pasnica a diferendelor este obligatia statelor de a solution acest litigiu exclusive prin modalitati pasnice. Prin urmare, in legatura cu acest principiu, ne aflam de fapt in fata unei obligatii generale ce priveste tol deciate categoriile de litigii intre state, economice, politice, militare, juridice ect., nici o categorie de litigii nefiind susceptibila a fi rezolvata altfel decit pe cale pasnica. Tema P. integritatii teritoriale si inviolabilitatii frontierelor de stat Teritoriuui fiecarui stat este intangibil, inalienabil, si el nu poate constitui obiectul vreu nei apropieri, sau ocupatiuni militare sau al altor acte de forta din partea vreunui stat sau grup de state, el nu va putea constitui obiectul unei dobindiri de catre un alt stat sau grup de state, ca urmare a utilizarii fortei sau a ameninitarii cu forta, atare acte nu vor putea fi niciodata considerate ca fiind licite. Principiul integritatii teritoriale presupune dr statului de a exercita suprematia sa deplina pe teritoriul sau delimitat prin frontiere de stat, suprematie cesi gaseste expresie in organizarea politico administrativa a teritoriului, in stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afla pe teritoriul sau, in folosirea libera a resurselor sale naturale. Principiul mentionat presupune totodata interzicerea oricaror tentative de a urmari ruperea partiala sau totala a unitatii nationale, manifestarile de forta indreptate impotriva teritoriului unui anumit stat de a nu anexa cu forta teritoriului unui stat, precum si a nu exercita puterea sa pe teritoriul unui stat. Carta ONU definid principiul neagresiunii face trimitere la integritatea teritoriala in sensul unui sta, independentei sale politice. Referitor la principiul inviolabilitatii frontierei de stat Actul Final de la Helsinki prevede: statele participante considera inviolabile, fiecare toate frontierele celuilalt precum si frontierele tuturor statelor din europa. Ele se vor abtine acum si in viitor de la orice atentat impotriva acestor frontiere precum si la orice act de acaparare a intregului sau a unei parti a teritoriului unui stat. Tema P. dreptului popoarelor de a dispune de ele insele/ autodeterminare Principiul autodeterminarii este nou al dr international care a cunoscut o consacrare si o dezvoltare mai accentuate odata cu intensificarea luptei de eliberare nationala si cresterea dorintei popoarelor si natiunilor la independent, gasindusi initial expresia in principiul nationalitatilor. In virtutea acestui principiu toate popoarele si natiunile au dr de a determina in mod liber statutul lor politic, economic social si cultural.astfel dr popoarelor de a dispune de ele insale implica urmatoarele drepturi fundamentale ale lor: dr popoarelor asuprite de a se constitui in stat propriu si independent, dreptul popoarelor asuprite de a lupta impotriva dominatiei straine si caracterul legal al acestei lupte, dr de a beneficia de protectia dr intenational, dr de a stabili relatii oficiale cu state si de a participa la organizatii international de regula cu statut de observator, dr de asi allege si dezvolta in mod liber sistemul lor economic politic si social, dr la libera exploatare a resurselor si bogatiilor sale minerale.

Tema P. cooperarii internationale Cooperarea dinte state a devenit tot mai mult o necesitate obiectiva a desfasurarii relatiilor interstatale. Dr de cooperare rezulta nemijlocit din dr statelor la existenta, suveranitate, independenta, securitate. Potrivit acestui temei legal fiecare stat are dreptul de a stabili raporturi de cooperare bilaterala cu ceilalti membri ai comunitatii internationale, de a participa la proiecte, initiative de cooperare, institutionalizata sau temporara pe plan regional, continental sau mondial. Acest principiu a fost inscris printre principiile de baza ale Cartei ONU in care se precizeaza ca trebuie sa se realizeze cooperarea internationala in rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultura, sau umanitar precum si in incurajarea si promovarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale , fara deosebire de rasa, sex, limba ori religie. Fiecare stat are dr de a participa la relatii de cooperare cu celelalte state ale comunitatii internationale, pe baze bi sau multilaterale si in orice domuniu de interes reciproc. Statul deasemenea este liber sasi aleaga formele de cooperare si modul in care isi organizeaza relatiile sale de cooperare internationala. In schimb statele sunt obligate sa coopereze intre ele pentru asigurarea pacii si securitatii internationale si precum pentru asigurarea respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Tema P. ocrotirii drepturilor si libertatilor omului Acest principiu este relativ nou capatind valente deosebite dupa adoptarea declaratiei universale a dr omului. Dintre documentele cele mai reprezentative care au fundamentat existenta principiului respectarii dr omului ca principiu de dr international este necesar de mentionat Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948. ONU desfasoara o activitate asidua in vederea garantarii respectarii dr omului. Dintre acestea putem enumera: organizatia internationala a muncii ;organizatia natiunilor unite pentru cultura educatie si stiinta; ONU pentru alimentatie si agricultura ; organizatia mondiala a sanatatii; organizatia aviatie civile internationale, etc. Organizatiile regionale in egala masura depun o activitateintenda in vederea protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Consiliul Europei creat la 5 mai 1949 creeaza 2 organe subsidare: Comisia europeana pentru drepturile omului si curtea europeana a drepturilor omului. Respectatre drepturilor omului are un caracter universal si capata din ce in ce mai mult un caracter de generalitate , impunindu-se celor mai diverse domenii ale raporturilor dintre state. Tema: Codificarea dreptului international Prin codificarea dr international se intelege operatiunea prin care se realizeaza sistematizarea normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dr marii, dr tratatelor etc. deasemenea codificarea contribuie la prcizarea continutului normelor dreptului international public, in primul rind, al normelor cutumiare. Prin codificare se urmareste cu prisosinta transpunerea normelor cutumiare in norme conventionale, fiind consemnate in tratate internationale. Codificarea DIP contribuie la adaptarea acestui drept la noile realitati din comunitate international. Activitatea de codificare a dreptului international se desfasoara in 2 forme principale neoficiala si oficiala, Neoficiala- se realizeaza sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate de unii doctrinari, specialisti in domeniul dreptului international public sau de catre unele institutii si organizatii stiintifice interne sau internationale cum ar fi institutul de drept international, asociatia de dr international ect. Oficiala- este realizata de catre state avind o forta obligatorie pentru subiectele dr international in masura in care acestea recunosc si accepta caracterul obligatoriu al actelor de codificare devenind parti contractante la tratatele de codificare. Codificare a DIP incepe in sec19 Tema: Normele dreptului internarional Norma de drept international poate fi definita drept o regula de conduita generala creata de subiectii dreptului international ce reglementeaza relatiile dintre acestia si este recunoscuta ca fiind obligatorie.Norma de drept international comporta o serie de particularitati:-structura atipica-majoritatea normelor contin doar dispozitia , iar sanctiunile sunt determinate de un sistem special de norme cu privire la raspunderea internationala a subiectiilor;norma juridica internationala este creata exclusiv prin acordul de vointa a statelor. Majoritatea normelor de drept international sunt create in 2 etape:-realizarea acordului de vointa a subiectiilor de drept international cu referire la regula de conduita;-exprimarea consimtamintului subiectiilor de drept international cu privire la obligativitatea juridica a regulii de conduita. Clasificarea normelor: 1. In dependenta de actiune fata de cercul de participanti la raporturile de drept international public pot fi deosebite: norme universale care reglementeaza raporturile dintre toti subiectii de dr international. Norme regionale ce actioneaza doar fata de un numar limitat de participanti. Normele locale reglementeaza raporturile juridice intre 2 sau citiva subiecti de dr international. 2. In dependenta de locul si rolul normelor in sistemul de dr: norme materiale contin dr si obl subiectilor dr international. Norme procesuale reglementeaza procesul de creare si realizare a dreptului. 3. In dependenta de metoda de reglementare juridica: norme dispozitive sunt acele norme de la care statele pot face abatere de comun acord daca aceasta nu prejudiciaza interesele legitime ale altor state. Norme imperative.4. in dependenta de forma de exprimare a normelor de dr international- norme conventionale, norme cutumiare.

Tema: Sistemul dreptului international Notiune Dr international poate fi definit ca o totalitate si un sistem de norme ce reglementeaza relatiile international. Dr international ne apare ca o totalitate de elemente care il formeaza- norme international intre care exista anumite raporturi si legaturi. Elemente Sistemul dr international reprezinta o totalitate de elemente interdependente obiectiva existente si anume: principia de dr fundamentale si speciale, norme conventionale si cutumiare, institutii si ramuri de dr international. In calitate de element al sist dreptului international,1.norma de drept international poate fi definite ca o regula de conduit create si recunoscuta de subiectii dr international ca fiind obligatorie. Itutiile 2.principiul fundamental de dr international este acea regula de conduit generala, abstracta, impersonal, posedind cel mai inalt grad de imperativitate, care apara valorile vitale caracteistice unei anumite etape istorice de dezvoltare a civilizatiei umane. 3.institutia dr international poate fi definite drept un ansamblu de norme juridice international, ce reglementeaza un domeniu restrins al relatiilor international, si anume determina regimul juridic international al unui anumit spatiu. Institutiile la rindul lor se impart in institutii ramurale si institutiii interarmurale. Sunt considerate institutii interramurale acele institutii compuse din norme juridice care intra in component a 2 sau mai multe ramuri. Ramura dr international reprezinta o totalitate de norme juridice conventionale si cutumiare, ce reglementeaza raporturile de un anumit tip aparute intre subiectii dr international in cadrul unui domeniu mai larg de cooperare international ce constituie obiect de reglementare a dr international public si are un grad inalt de codificare universala, caracterizata prin existent principiilor aplicabile acestui domeniu concret al relatiilor international. Sistemul contemporan la etapa contemporana Sist dr international public la etapa de azi sa modificat considerabil si continua sasi schimbe continutul datorita aparitiei si dezvoltarii noilor domenii ale relatiilor internationale precum si datorita diversitatii opiniilor despre sistemul dreptului international intilnite in literatura de specialitate. Precum si datorita aspiratiilor multor savanti de arecunoaste noi domenii ale relatiilor internationale drept obiect de reglementare a dreptului international. Lista institutiilor si ramurilor de drept international nu este exhaustiva ele aflinduse in permanenta dezvoltare si completare. Totodata continutul si denumire anumitor ramuri si institutii pot varia de la un stat la altul.

Tema Efectele tratatului international Un tratat isi produce efectele sale fata de partile acestuia in conformitate cu principiul pacta sunt servanda, adica: partile legate de tratat trebuie sa-si execute obligatiile cu buna-credinta. Diferentiem, tratate fata de statele parti si efecte fata de statele terte. A. Efectele tratatelor fata de statele parti comporta urmatoarele doua situatii juridice: -efectele tratatelor fata de guvernanti, -efectele tratatelor fara de cei guvernati. Efectele tratatelor fata de guvernanti implica trei categorii de situatii: a-efectele tratatelor fata de puterea executive(determina obligatia executivului de a lua masuri pentru a publica tratatele, ca ele sa fie cunoscute de cetateni), b-efectele tratatelor fata de puterea legislativa(apar in situatiile in care este necesara adoptarea unor legi pentru ca tratatul sa-si poata produce efectele in ordinea juridical interna), c-efectele tratatelor fata de puterea judiciara(organelle judiciare pot aplica prevederile acestora dup ace au fost ratificate si publicate, pe de alta parte pot interpreta prevederile tratatelor la care statul este parte). B. Un grup insemnat de problem juridice il reprezinta efectele tratatelor asupra statelor terte. Prin stat tert se intelege un stat care nu este parte la tratat. In general, fata de terti tratatele nu produc nici obligatii si nici drepturi. Art. 36 din Conventia de la Viena(1969) stabileste doua conditii la intrunirea carora statele terte pot dobindi drepturi : 1.daca partile la tratat inteleg, prin asemenea dispozitii, sa confere acest drept, fie statului tert sau unui grup de state caruia acesta ii apartine, fie tuturor statelor. 2.daca statul tert consimte. In anumite conditii statele terte isi pot asuma obligatii prin dispozitiile unui tratat la ca nu sunt parti, pentru aceasta trebuie sa se respecte doua conditii: 1.partiel la tratat sa se fi inteles sa creeze o asemenea obligatie prin dispozitiile tratatului, 2.statul tert sa accepte in mod expres si in scris aceasta obligatie. Tratatele se aplica in spatiu si timp. Regula genera la aplicarea tratatelor in spatiu consta in rasfringerea efectelor acestora asupra ansamblului teritoriului statelor parti. De regula sfera de aplicare in spatiu a unui tratat si intinderea teritoriala a statelor parti la acesta, exista o coincidenta perfecta. Exceptie sunt: tratate localizare, care isi produc efectele numai intr-o anumita zona teritoriala a statului. O alta exceptie e cea prin care se creeaza o organizatie international. In ceea ce priveste aplicare in timp a tratatelor este in general admis principiul ca tratatele sunt obligatorii pentru pari din momentul in care angajamentele statelor au fost legal perfectuate si pina cind tratatul, in conditiile prevazute de dreptul international, inceteaza sa-si produca efectele. Tratatul n-are forta retroactive, adica nu leaga o parte in ce priveste un act sau fapt anterior datei intratii in vigoare. Un aspect special al aplicarii tratatelor in timp este cel al tratatelor concurente ce impune xaminarea situatiilor de conflict intre dispozitiile unor tratate, cu acelasi obicet, intervenite succesiv intre aceleasi parti.

Tema Mecanismele internationale de protectie a drepturilor omului Mecanismele intern. de protectie a dreputrilor omului au fost create in mare parte in cadrul sau sub egida ONU si institutiilor sale specializate. 1. reglementatilor internationale cu caracter universal: CARTA ONU- semnat in 1945. Este inedit dupa natura sa juridical deoare: pe de o parte este actul constitutive al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor internationale iar pe de alta parte este un tratat international care se supune dreptului comun al tratatelor internationale. Carta ONU a servit drept pista de lansare prin scopul atribuit organizatiei mondiale in curs de formare de a realiza cooperarea international in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. De fapt Carta International a Drepturilor Omului constituie un ansamblu format din trei instrumente distincte: Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948(adoptata prin Rezolutia Adunarii Generale a ONU, a fost primul document international public care enunta in mod solemn drepturile si libertatile fundamentale. Nu este un tratat international si respective nu implica consecinte juridice, fiind un act interpretative care la timpul sau a pregatit domeniul unei codificari), Pactul cu privire la drepturile civile si politice si Pactul cu privire la drepturile economice, sociale si culturale din 1966(din punct de vedere juridic, sunt tratate internationale care instituie angajamente juridice opozabile pentru statele- parti pasibile de raspundere pentru incalcarea lor. Sunt protejate doua grupuri de drepturi: dr. economice, sociale si culturale, si drepturi civile, politice. 2.Cooperarea institutionala cu caracter de universalitate. Organele ONU: Adunarea Generala( competenta: de a initia studii si a face recomandari in scopul respectarii drepturilor si libertatilor omului. Poate examina price chestiune care afecteaza exercitarea dr, om. In plan mondial si are dreptul sa sensibilizeze constiinta internationala.) Consiliul de Securitate( este abilitat sa se ocupe de situatiile incare au loc incalcari grave ale dr. om. Si care pot constitui un periclo pentru pacea si securitatea international, putind dispune de interventia in statul respective in scopul remedierii sitatiei) Curtea Internationala de Justitie(organul judiciar principal, este competenta sa examineze toate diferendele de ordin juridic care au ca obiect interpretarea unui tratat sau orice problema de drept international) Consiliul Economic si Social(poate intreprinde cercetari, face recomandari in scopul asigurarii respectarii effective a drepturilor omului si libertatilor fundamentale) Inaltul Comisariat pentru Drepturile Omului(are responsabilitatea principala apentru activitatile ONU, coordonarea activitatilor ONU in promovarea si protectia drepturilor omului) Consiliul pentru Drepturile Omului (compus din 47 reprezentanti, in competenta carora intra responsabilitatea pentru promovarea si protectia dre., scopul primordial- de a aborda situatiile de incalcare a drepturilor omului si de a emite recomandari in privinta lor) Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati( se preocupa de problemele specific refugiatilor) Mecanismele conventionale Majoritatea conventiilor internationale multilaterale cu caracter de universalitate stabilesc propriile mecanisme de evaluare si monitorizare a gradului de respectare a dispozitiilor enuntate din partea statelor-contractante. Printre aceastea se numara: Comitetul pentru drepturile omului, comitetul pentru drepturile sconomice, sociale si culturale, comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale, comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei, comitetul contra torturii, comitetul pentru drepturile copilului, comitetul pentru drepturile persoanelor handicapate.

Tema Subiectii dreptului international public Subiectii dreptului international public sunt entitatile care participa direct la raporturile internationale reglemetate de dreptul international public, care prinactiunile volitive, obtin drepturi si isi asuma obligatii internationale, iar in cazul incalcarii acestora poarta raspundere international. Clasificare Feldman si G. Kurdiukov, clasifica subiectii dupa modul de manifestare a capacitatii:-s. universali(statele care dispun de toate drepturile si obligatiile internationale) s.speciali(org. intern. care au capacitatea juridical intern. limitata prin vointa statelor). Dupa criteriuli suveranitatii: -s. suverani( popoarele si statele ce lupta pentru independenta) s. nesuverane( organizatiile intern.)Autorul Miullerson clasifica: -s. ce discpun de drepturi si obligatii ce se deduc direct din normele drepturilui international si care participa direct la crearea acestor norme si vegheaza respectarea lor. s. ce dispun de un anumit volum de drepturi si obligatii intern, destul delimitat si care nu participa direct la procesul de creare a normelor dreptului intern. In raport de drepturi pe care le pot dobindi si obligatiile pe care si le pot asuma sunt: -s.primari, originari, directi si cu capacitate deplina(statele), -s. derivati si cu capacitate limitata(entitati implicate in raporturile juridice intern.) Unii autor numesc statul subiect tipic, normal, inafara de stat mai sunt: membri neregulati(cei lipsiti de baza teritoriala si care nu se bucura decit de o component limitata), membri derivati( cei ale caror existent si component depend de un act de vointa al statelor, adica entitati interstatele- asociatiile de stat si organizatiile internationale). O alta clasificare: s. de nivelul unu: -statul suveran(s. originar si primar), -organizatia internationala( s. derivate si secundar), -popoarele care lupta pentru eliberarea nationala(s. provizoriu) formatiunea de tip statat(s. specific). S. de nivelul doi: -persoanele fizice, -persoanele juridice, -corporatiile transnationale, -organizatiile internationale neguvernamentale. Republica Moldova ca subiect de drept international public contemporan Constituirea fundamentelor statului R.M. si ale societatii democratice a fost efectuata cu participarea active a populatiei si a trecut prin 2 etale relative distincte: prima: etapa confuza, contradictorie si de scurta durata. Incepe in 1990 odata cu desfasurarea primelor alegeri libere. Pornind de la realitate si fiind ghidati de conjunctura interna si externa, intr-o perioada relative scurta, Sovietul Suprem a elaborate si aprobat un set de legi si hotariri, care au creat baza juridical si au trasat directiile principale de dezvoltare a noului stat, R.M. S-a mers pas cu pas spre declararea independentei la 27.08.1991. La sesiunea intii a noului Parlament au fost create organelle abilitate cu realizarea politicii externe. Astfel Ministerului Afacerilor Externe al R.M. i-a fost pusa sarcina de a promova politica externa a R. cu alte state si organizatii internationale si negocierea sau participarea la negocierea tratatelor si acordurilor internationale. In calitate de stat suveran si independent, Moldova solicita tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale si isi exprima dorinta de a srabili relatii politice economice culturale si in alte domenii de interes comun, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume. Prima tara care a recunoscut independenta R.M. a fost Romania, care declara si acordarea spijinului necesar pentru consolidarea independentei statului nou. Acest process al recunoasterii a evoluat rapid, ajungindu-se astazi ca R.M. sa fie recunoscuta de toate statele ONU. In sirul evenimentelor importante ce s-au derulat in republica dupa proclamarea independentei, se inscribe si adoptarea la 25.07.1994 a noii Constitutii. Art. 1 al C. stabileste suveranitatea si independenta, iar art. 2 prevede ca suveranitatea nationala apartine poporului R.M., care exercita in mod direct si prin organele sale representative. R.M. se oblige, prin art. 8 sa respecte Carta ONU si tratatele la care este parte, sa-si bazeze relatiile cu alte state pe principiile unanim recunoscute ale dreptului international.

Tema instituiarea recunoasterii in dreptul international public Doua teorii a recunoasterii: consitutiva(Doctrina Tobar-insemnatatea decisive se acorda actutlui de recunoastere in procesul constituirii noului stat ca subiect de drept international, nu exista asemean act- nu este nici noul subiect) si declarativa(confirma ca prin actul de recunoastere, nu se creeza noul subiect de drept intern., acest act este o declarative constatatoare a aparitiei unui subiect de drept international). In DIP prin recunoastere se intelege un act unilateral, prin care un stat constata existent anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupra drepturilor si obligatiilor sale sau asupra intereselor sale politice, si declara expres sau admite implicit ca acestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sau situatie. Fiind un act unilateral, recunoasterea poate lua forma unor note diplomatice sau a unei notificari directe sare se face catre statul recunoscut, dar poate imbraca si forma unor comunicari publice- mesaje, telegrame, declaratii oficiale. Recunoasterea poate fi cuprinsa in textul unor tratate bilaterale sau multilaterale in care se precizeaza natura si continutul relatiilor ce se stabilesc, dupa cum ea poate proven din partea unui stat sau a unui grup de state in baza unui tratat multilateral. Recunoasterea are un caracter facultative, si decurge din suveranitatea de stat. Statele au dreptul si nu obligatia de a recunoaste noua entitate. Recunoasterea ajuta la dezvoltarea si promovarea relatiilor de dr. intern. de catre statul in cauza. Recunoasterea poate fi: expresa(printr-un act special al organului de stat competent- declarative sau notificare formala, adresata noului stat), tacita( estea cea care poate deduce prin faptele cocludente ale unui stat) Din punct de vedere al efectelor pe care le produce, recunoasterea este: de jure(relatiile dintre statul care recunoaste sic el recunoscut sint mai restrinse ca intindere, avind un caracter nestabil si provizoriu, in sensul ca ea opereaza in demeniile consimtite de catre statul care o acorda, recunoasterea este incomplete, consituind o faza premergatoare pentru recunoasterea de jure.), de facto(este cpmpleta si definitive, efectele ei se sting odata cu incetarea calitatii de subiect de drept ale statului recunoscut) Tema Rezervele la tratatele internationale Potrivit Conventiei de la Viena(1969) rezerva este o declarative unilatarea, oricare ar fi continutul sau denumirea sa, facuta de un stat atunci cind semneaza, ratifica, accepta sau aproba un tratat, ori adera la acesta, prin care urmareste sa excluda sau sa modifice efectul juridic al unor dispozitii din tratat cu privire la aplicarea lor fata de statul respective. Cu alte cuvinte rezerva este un mijloc ce permite statelor care nu sunt de accord cu toate prevederile unui tratat sa devina totusi parti la acesta. Rezervele sunt caracteristici doar tratatelor multilaterale. Cerinte fata de formularea rezervelor:1-rezervele trebuie sa fie formulate in scris si communicate statelor contractante si alor state care au calitatea sa devina parti la tratat. Retragerea lor deasemenea trebuie facuta in scris. 2-rezervele pot fi formulate cu ocazia semnarii tratatului, ratificarii, aprobarii sau acceptarii sale ori in momentul aderarii.in cazul in care rezerva a fost formulate la semnarea tratatului, supus ulterior ratificarii, acceptarii sau aprobarii, aceasta rezerva trebuie sa fie reconfirmata in mod formal de statul rezervatar. 3- oricare state parti la tratat pot fie accepta rezervele care le-au fost notificate, fie formula obiectii fata de acestea. Acceptarea rezervelor poate fi expresa sau tacita. Neformularea de obiectii fara de o rezerva timp de 12 luni, este considerate drept acceptare tacita. Retragerea obiectiei la o rezerva necesita formularea ei in scris. Conditiile in care poate fi admisa formularea unei reserve sunt:1-rezerva sa nu fie interzisa de tratat, 2-rezervele sa nu se refere la acele dispozitii alte tratatului, la care in mod expres este exclusa posibilitatea formularii de rezerve. 3rezervele sa se refere la acele dispozitii ale tratatului, la care in mod expres este prevazuta posibilitatea formularii de rezerve. 4-rezervele sa nu fie incompatibile cu obiectul si scopul tratatului. In functie de atitudinea adoptata fata de statul rezervatar din partea celorlalte state parti ale unui tratat international, se stabilesc urmatoarele grupuri de raporturi conventionale: 1.intre statul care a formula tuna sau mai multe rezerve si statele care le-au acceptat continua sa actioneze tratatul, cu precizarea ca in ceea ce priveste articolele fata de care au fost formulate rezerve, dispozitiile care leaga aceste state sunt cele modificate conform rezervelor. 2.intre statul rezervatar si statele care au formulat obiectii la rezerve, in dependent de atitudinea diferita a acestora din urma, se pot crea doua posibile grupuri de raporturi: a-statele care au formulat obiectii la rezerve pot accepta ca restul dispozitiilor trataturlui neafectate prin rezerve, sa se aplice intre ele si statul rezervatar. B-aceleasi state pot insa, ca prin obiectiile lor la rezerve, sa refuze aplicarea in intregime a tratatului in raporturile dintre ele si statul autor al rezervelor. De regula, o rezerva autorizata in mod expres de un tratat nu are nevoie sa fie acceptata ulterior de celelalte state contractante, cu exceptia cazurilor cind tratatul prevede aceasta. Insa in cazul in care din numarul restrins de stat care au participat la negocieri ori din ratiunea obiectului si scopului tratatului ar rezulta ca aplicare tratatului in intregime de toate partile este o conditie esentiala a con-simtamintului fiecare dintre ele de a fi legat prin tratat, rezerva trebuie sa fie acceptata de toate pertile.

Tema Regimul de navigatie pe Dunare Statutul juridic de fluviu internaional al Dunrii a fost stabilit prin reglementri internaionale succesive. Dup ce la Congresul de la Viena din 1815 Dunrea a fost recunoscut ca fluviu internaional, interesul pentru dominaia asupra acestuia din partea marilor puteri a crescut, marile puteri europene ncercnd s-i impun controlul n dauna Imperiului Otoman, apoi a Rusiei, iar prin nfrngerea Rusiei n rzboiul Crimeei puterile Europei occidentale i-au asigurat dominaia asupra gurilor Dunrii i implicit asupra ntregului fluviu. Prin tratatul de la Paris din 1856 se stabilea pentru prima dat un regim juridic general privind navigaia pe Dunre. Tratatul prevedea libertatea de navigaie att pentru statele riverane, ct i pentru cele neriverane i mprea fluviul, din punctul de vedere al administraiei navigaiei, n 2 sectoare: Dunrea fluvial i Dunrea maritim.Pentru ultima poriune a fost creat Comisia European a Dunrii, format din reprezentanii marilor puteri (Anglia, Frana, Prusia i Sardinia) i ai marilor imperii riverane (Austria, Rusia i Turcia). Dup primul rzboi mondial, n 1921, se ncheia o nou Convenie a Dunrii la Paris, care instituia un regim internaional pe toat poriunea navigabil a fluviului, da la Ulm pn la vrsarea n mare, precum i asupra principalilor aflueni ai Dunrii (Mureul, Tisa, Morava i Drava) i a canalelor. Dup primul rzboi mondial, n 1921, se ncheia o nou Convenie a Dunrii la Paris, care instituia un regim internaional pe toat poriunea navigabil a fluviului, da la Ulm pn la vrsarea n mare, precum i asupra principalilor aflueni ai Dunrii (Mureul, Tisa, Morava i Drava) i a canalelor Se nfiinau dou organe internaionale pentru administrarea navigaiei pe Dunre: Comisia European a Dunrii, format din reprezentanii Angliei, Franei i Romniei, pentru Dunrea maritim, de la vrsare pn la Brila, creia i s-au conferit toate drepturile i privilegiile pe care le avusese i nainte de rzboi, i Comisia Internaional a Dunrii, pentru poriunea de la Brila la Ulm, din care fceau parte cele trei mari puteri i toate rile riverane. Regimul actual al navigaiei pe Dunre este cel stabilit prin Convenia de la Belgrad din 1948, ncheiat numai ntre statele riverane. El se refer la poriunea navigabil a Dunrii, de la Ulm pn la Marea Neagr, cu ieire la mare prin Braul Sulina. Convenia recunoate suveranitatea deplin a statelor riverane asupra poriunilor de fluviu aflate n limitele granielor lor.Fiecare stat riveran are dreptul s stabileasc condiiile de navigaie n poriunea de fluviu supus suveranitii sale n baza unor norme generale de navigaie convenite ntre statele riverane, s efectueze controlul vamal i sanitar i s-i exercite jurisdicia n zona proprie, fiind obligate s menin n stare de navigaie zona respectiv i s efectueze lucrrile necesare n acest scop. Navigaia este liber pentru navele comerciale ale tuturor statelor, pe baz de egalitate n ce privete taxele i condiiile de desfurare a traficului. Navigaia navelor militare ale statelor neriverane este interzis, iar cea a navelor statelor riverane este permis pe poriunile ce revin altor state cu acordul acestora. Pentru realizarea colaborrii statelor riverane i adoptarea de recomandri privind regulile de navigaie, de supraveghere a traficului, poliia vamal sau sanitar i pentru efectuarea unor lucrri comune de asigurare a navigaiei a fost constituit Comisia Dunrii, cu sediul actual la Budapesta, dup ce pn n 1957 acesta a fost la Galai.

Tema Organele internationale-subiecti de drept international public Organizatiile internationale reprezinta o forma de armonizare a eforturilor statelor in directia unei colaborari internationale pentru realizarea careia statele au creat un cadru juridico-organizatoric- o organizare cu caracter permanent. Calitatea de subiect de drept al organizatiilor internationale guvernamentale este exprimata prin posesia de drepturi si aptitudinea de a dobindi si indeplini atributiile in baza statutlui sau altor acte consecutive. Astfel, statele nu pot renunta la aceste instrumente de securitate colectiva, de cooperare economica si tehnica, de unificare a eforturilor collective pentru solutionarea unor problem actuale si acute de interes comun, care sunt mai necesare ca oricind sau chiar indispensabile in conditiile globalizarii. Caracteristici 1- membrii acestora sunt statele suverane 2-modul in care acestea au luat nastere. Asupra infiintarii lor s-a convenit in cadrul uneia sau mai multor intilniri sau conferinte la care au participat un anumit numar de state. La conferintele de constituire sunt stabilite o serie de reguli si norme referitoare la scopurile si obiectivele organizatiei, membrii si competentele acesteia, tipurile si formele de activitate, modul de formare si functionare a secretariatului si diverselor organe ale organizatiei, incetarea activitatii. 3-permanenta insitutiei: se refera la aspectul continuu, fara intreruperi al activitatii organizatiei. 4-org. intern. si functionarii acestora se bucura pe teritoriul statelor member de privilegii si imunitati. Clasificare: dupa vocative:- org. cu caracter universal, -org. cu caracter regional, -org. cu caracter subregional. Dupa calitatea mebrilor: -organizatii guvernamentale, -org. neguvernamentale. Dupa competenta org. intern. in domeniul relatiilor internationale: -org. cu competenta generala sau cu vocative de universalitate, -org. cu competenta speciala. Personalitatea juridical a organizatiilor internationale si statului ei special. Personalitatea juridical a organizatiei internationale guvernamentale este expresia autonomiei ei functionale si a calitatii ei de subiect de drept intern. public. Ea are un dublu aspect: -org. apre personalitate juridical interna, respective in ordinea juridical interna a statelor member, -personalitate juridical intern. care reprezinta aspectul cel mai importantn al personalitatii sale juridice. Personalitatea juridical intern. a org. intern. este esentiala pu functionarea corespunzatoare a acesteia, iar actele constitutive ale multor org. prevad drepturi si obligatii care confirma ca le confera cel putin un grad limitat de person. juridica. Pentru ca org. intern. sa-si poata atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea sa poata incheia acte juridice spre a dobindi drepturi si a-si asuma obligatii in conformitate cu dreptul intern., sa poate sta in justitie spre a-si valorifica eventualele pretentii sis a aiba un anumit statul juridic care le subliniaza pozitia lor international, beneficiind de anumite imunitati si privilegii. Pe linga aceste capacitati fundamentale legate de personalitatea juridical international s-a mai adaugat si aceea de a intretine relatii diplomatice. Org. intern. i se recunoaste indeosebi: -personalitatea de drept international, -inviolabilitatea sediului si libertatea de comunicare oficiala, -imunitatea de jurisdictie locala, precum si scutiri fiscal si vamale. Competentele si raspunderea international a organizatiei internationale: au competente limitate, sunt de natura functionala, fiind determinate de scopurile pentru care au fost create si limitate la prevederile statutelor lor. Ele sunt grupate in trei categorii: 1.competenta normative a organizatiilor intern(consta in posiblitatea org. de a crea norme juridice care se adreseaza unor destinatari diferiti, si care sa fie in concordanta cu normele dreptului intern. si principiile de baza ale org. 2.competenta operationala a org. intern. guvernamentale. (consta in puterea de a acorda asistenta economica, financiara, administrative si militara) 3.competenta de control si de sanctiune a organizatiilor internationale (statele member indeplinesc obligatiile ce le revin din calitatea de membru al org. si pot aplica sanctiuni impotriva membrelor ce nu le respecta) Doctrina dreptului internaional public recunoate preceptul general al organizaiilor internaionale de a rspunde pentru faptele lor contrare: 1. Principilor i normelor unanim recunoscute de drept internaional; 2. Normelor stipulate n actul de constituire; 3. Normelor de drept intern al organizaiei; 4. Acordurilor ncheiate de organizaie cu ali subieci de drept internaional; 5. Normelor de drept naional al statelor. Considerm c una din formele de rspundere Organizaia internaional poate fi i subiect de drept internaional privat, ori subiect de drept intern i, n aceast calitate, posed capacitate juridic ce vizeaz: ncheierea de acorduri i contracte de munc; procurarea i dispunerea de proprieti imobile i mobile; ncheierea de contracte de arend; intentarea de dosare n instana de judecat.

Tema: Platoul continental noiune i delimitare Platoul continental, ca instituie a dreptului internaional al mrii, a fost consacrat, pentru prima oar, n Convenia de la Geneva din 1958 i reafirmat, cu unele dezvoltri n Convenia de la Montego Bay din 1982. Platoul continental sau platforma continental reprezint, din punct de vedere geologic, prelungirea natural a rmului statului riveran, care coboar n panta uoar, iar n unele cazuri, abrupt, sub apele mrilor i oceanelor pn la marginea continental, unde acestea nu au adncimi mai mari de 150 200 m, dup care ncepe taluzul continental abrupt, spre marile adncimi ale mrilor i oceanelor Dup primele msuri adoptate n anii 1945-1947 i, ndeosebi, dup adoptarea conveniei n anul 1958, se dezvolt o ntreag doctrin asupra platoului continental, caracterizat prin

Conveniei din anul 1982, insulele, stncile, insuliele care nu au o via economic proprie, nu au platou continental i nici zon economic exclusiv. Spre deosebire de acestea, insulele populate i cu o via economic proprie au platou, ceea ce poate crea o serie de dificulti i inechiti atunci cnd insulele situate n apropierea coastei unui stat, aparin altui stat, situaie cu care s-au confruntat Grecia i Turcia n Marea Egee, URSS i Suedia n Marea Baltic, Romnia i URSS n Marea Neagr, privind Insula erpilor, etc.Noua doctrin a platoulu i continental s-a impus odat cu Tratatul de la Paris din anul 1942 i cu Proclamaia Truman din anul 1945. Regimul juridic al platoului continental n ceea ce privete regimul juridic al platoului continental, statul riveran exercit asupra acestui spaiu drepturi suverane de exploatare a resurselor sale naturale. Art. 77 al Conveniei din 1982 stabilete c aceste resurse pot fi: - zcminte de hidrocarburi (iei, gaze) sau de origine mineral; - specii sedentare de organisme vii care triesc n aceast zon.7 Bazate i recunoscute ca fiind fundamentate tocmai pe unitatea geologic a acestei zone cu teritoriul statului riveran, aceste drepturi nu trebuie s afecteze regimul juridic al apelor i spaiul aerian aflate deasupra platoului continental. Statul riveran are drepturi suverane n ce privete reglementrile juridice aplicabile tuturor activitilor din platoul continental. Aceste drepturi sunt - - dreptul de jurisdicie asupra acestei zone; - dreptul de a explora i exploata resursele naturale. Statul riveran exercit drepturi suverane asupra urmtoarelor resurse naturale : - resursele minerale i alte resurse nebiologice, fr via, de pe fundul mrii i din subsolul acesteia; - organisme vii care aparin speciilor sedentare care n stagiul n care nu pot fi pescuite, sunt fie imobile pe fundul mrii, sau sub fundul acesteia, fie incapabile de a se deplasa dac mai rmn n mod constant n contact fizic cu fundul mrii sau cu subsolul acesteia.

Tema: Zona Internaional a teritoriilor Submarine. Descoperirea pe fundul mrilor i oceanelor, n zona mrii libere, dincolo de limita exterioar a platoului continental, a unor importante zcminte care n condiiile dezvoltrii spectaculoase a tehnicii contemporane ar putea deveni n scurt timp exploatabile a adus n prim planul preocuprilor statelor lumii, n special a celor cu o dezvoltare tehnologic mai puin avansat, necesitatea stabilirii unor reguli de drept internaional privind exploatarea acestei zone, astfel ca ea s nu se fac n beneficiul exclusiv al statelor dezvoltate, ci n folosul tuturor statelor lumii. Mai multe rezoluii ale Adunrii generale a O.N.U., ncepnd cu deceniul al aptelea, au instituit un moratoriu asupra exploatrii fundului mrilor i oceanelor, n ateptarea convenirii unui regim internaional i au stabilit unele principii privind exploatarea acestei zone, declarat ca patrimoniu comun al umanitii.Convenia din 1982 asupra dreptului mrii a stabilit regimul zonei care constituie patrimoniul comun al umanitii, n sensul c n aceast zon explorarea i exploatarea resurselor sale trebuie s se fac cu participarea i n beneficiul tuturor statelor i popoarelor.Resursele zonei sunt inalienabile, drepturile asupra acestora aparinnd ntregii omeniri Zona trebuie s rmn deschis utilizrii panice de ctre toate statele, fr discriminri, indiferent dac acestea sunt riverane sau fr litoral.Fiecare stat trebuie s vegheze ca ntreprinztorii, persoane fizice sau juridice care posed cetenia sau naionalitatea lor sau sunt controlate de acestea, s respecte ntocmai regulile stabilite pentru exploatarea resurselor zonei, fiind rspunztoare dac nu au luat msurile necesare n acest scop. Pentru rezolvarea problemelor privind exploatarea zonei prin convenie se creaz un mecanism instituional format din: Autoritatea internaional a teritoriilor submarine, o organizaie internaional, cu organisme corespunztoare, prin intermediul creia statele pri organizeaz i controleaz activitile din zon n folosul ntregii omeniri; ntreprinderea, care desfoar n zon activiti de explorare i exploatare, de transport i comercializare a resurselor extrase; Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, care cuprinde camere speciale pe categorii de diferende, ca organism jurisdicional.n zona internaional a teritoriilor submarine orice activitate se poate desfura numai pe baza unei autorizaii eliberate de Autoritate pe baza unor criterii economice stabilite ntr-o anex a Conveniei i n Acordul din 1994. Activitile pot fi desfurate fie de ctre Intreprinderea subordonat Autoritii, fie de ctre statele pri ori de persoanele fizice sau juridice aparinnd statelor, n asociere cu Autoritatea, i privesc cercetarea tiinific, explorarea i exploatarea resurselor din zon, indiferent de natura acestora. Statele pri sunt obligate s asigure ca activitile din zon s se fac n mod eficient i cu evitarea risipei, n aa fel inct s se asigure protecia i conservarea mediului marin, precum i conform principiilor unei gestiuni comerciale sntoase, preocupndu-se de evoluia armonioas a economiei mondiale i de evitarea oricror dezechilibre n preurile i comerul mondial, cu luarea n considerare n mod special a intereselor rilor n curs de dezvoltare i a rilor dezavantajate geografic. De asemenea, n exploatarea zonei trebuie s se in seama de desfurarea normal a activitilor din marea liber (navigaie, pescuit etc.), de regimurile juridice ale celorlalte spaii marine i n special de interesele i drepturile statelor riverane n legtur cu zcmintele minerale care se extind n zonele aflate sub jurisdicia naional a acestora sau dinspre aceste zone spre zona care formeaz patrimoniul comun al umanitii.

Tema: Marea Libera Principiul mrii libere a fost formulat n 1609 de marele jurist Hugo Grotius, n condiiile n care , datorit dezvoltrii comerului internaional, vechiul principiu al mrii nchise, specific evului mediu i de care profitau marile puteri navale ale epocii care revendicau drepturi exclusive asupra unor mri sau a unor poriuni din oceane, nu mai satisfcea interesele proprii cu acces n toate zonele lumii. Principiul s-a impus apoi pe cale cutumiar, dar consacrarea sa convenional nu s-a produs dect n secolul nostru prin Convenia de la Geneva din 1958 asupra mrii libere . Convenia menionat definea marea liber ca acea parte a mrii care nu aparinea mrii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat i asupra creia nu se exercit suveranitatea vreunui stat, fiind deschis tuturor naiunilor. Unele noi precizri s-au adus prin Convenia din 1982 n care se arat c regimul juridic al mrii libere se aplic tuturor spaiilor marine care nu fac parte din zona economic exclusiv, marea teritorial ori apele interioare ale unui stat i nici din apele arhipelagice ale unui stat arhipeleag. Regimul juridic al mrii libere este guvernat de principiul libertii mrilor, potrivit cruia mrile i oceanele lumii sunt deschise tuturor statelor, indiferent dac acestea au sau nu ieire la mare i nici un stat nu poate s-i declare suveranitatea sa asupra vreunei pri libere. Principiul libertii mrii confer statelor lumii o serie de liberti concrete n marea liber: libertatea de navigaie, libertatea de survol, libertatea de a pescui, libertatea de a aeza cabluri i conducte s ubmarine, libertatea de a construi insule artificiale i alte instalaii autorizate de dreptul internaional i libertatea cercetrii tiinifice. Primele 4 liberti aparin dreptului clasic, fiind consacrate ca atare prin Convenia din 1958, iar ultimele dou sunt prevzute pentru prima oar n Convenia din 1982, constituind una din inovaiile n materie aduse de aceasta. Libertatea mrilor nu este, ns, absolut. Convenia din 1982 impune statelor obligaia de a coopera n aceast zon i de a-i exercita libertile consacrate lund n consideraie interesele celorlalte state, precum i drepturile acestora cu privire la activitile din zona internaional a spaiilor submarine.. Marea liber trebuie s fie utilizat n scopuri exclusiv panice, fiind interzise , de exemplu, experienele nucleare n marea liber i spaiul aerian de deasupra sa (tratat din 1963) sau plasarea de arme nucleare pe fundul mrilor i oceanelor(tratat din 1971). Marea liber nu este, ns, demilitarizat, neutralizat i denuclearizat, restriciile menionate avnd un caracter parial, astfel c n timp de pace n marea liber este permis existana flotelor maritime militare, iar n timp de rzboi marea liber poate fi folosit ca teatru de operaii militare. De asemenea, n marea liber statelor le revin o serie de obligaii n legtur cu prevenirea i sancionarea unor fapte care constituie ameninri la adresa ntregii comuniti internaionale: -de a preveni i pedepsi transportul de sclavi pe navele aflate sub pavilionul lor; -de a coopera pentru reprimarea pirateriei n orice loc aflat n afara jurisdiciei unui statn -de a coopera pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrofe; -de a coopera n interzicerea emisiunilor neautorizate de radio i televiziune care i au baza n aceast zon etc. Navele de rzboi ale tuturor statelor au n acest sens dreptul de a vizita orice nav, indiferent de naionalitatea pavilionului acesteia, dac exist suspiciuni c la bordul su se svresc fapte de natura celor menionate i de a urmri o asemenea nav pn ce aceasta intr n zona de jurisdicie a unui stat. Statele au, de asemenea, obligaia de a coopera pentru a asigura ca navele comerciale s poat naviga n deplin securitate i de a lua toate msurile pentru prevenirea abordajelor pe mare i acordarea de ajutor navelor aflate n pericol, echipajelor acestora i celelalte persoane aflate la bordul navelor.

Tema: Zona economica Exclusiva este zona maritim adiacent mrii teritoriale a unui stat riveran, care se extinde pn la maximum 200 mile marine n larg, distana fiind calculat de pe linia de baz a apelor teritoriale. [1] Ea include i zona contigu Drepturile statului riveran n zona economic exclusive n zona economic exclusiv, statul riveran are: drepturi suverane n scopul explorrii i exploatrii, conservrii i gestiunii resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale apelor de deasupra, ca i cu privire la celelalte activiti de explorare i exploatare a zonei n scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenilor i al vntului; dreptul de amplasarea i folosirea de insule artificiale, instalaii i lucrri; dreptul de cercetare tiinific marin; dreptul de protecia i conservarea mediului marin; celelalte drepturi i obligaii prevzute de Convenia Naiunilor Unite asupra dreptului mrii. Dac va fi necesar, statul riveran poate s stabileasc n jurul acestor insule artificiale, instalaii sau lucrri, zone de securitate de dimensiuni rezonabile, n care el va putea lua msurile corespunztoare pentru a asigura securitatea att a navigaiei, ct i a insulelor artificiale, instalaiilor i lucrrilor. Aceste zone de securitate sunt concepute astfel nct s rspund n mod convenabil naturii i funciilor insulelor artificiale, instalaiilor i lucrrilor, i ele nu pot depi o distan de 500 m n jurul insulelor artificiale, instalaiilor i lucrrilor, msurat pornind de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excepia unei derogri autorizate de normele internaionale general acceptate sau recomandate de ctre organizaia internaional competent. Drepturi i obligaii ale celorlalte state n zona economic exclusiv n zona economic exclusiv, toate statele, fie c sunt riverane sau fr litoral, se bucur, n condiiile prevzute de dispoziiile pertinente ale conveniei, de libertile de navigaie i de survol i de a pune cabluri i conducte submarine, ca i de libertatea de a folosi marea n alte scopuri licite pe plan internaional, legate de exercitarea acestor liberti i compatibile cu celelalte prevederi ale conveniei, ndeosebi n cadrul exploatrii navelor, aeronavelor i cablurilor i conductelor submarine. n exercitarea drepturilor i n ndeplinirea obligaiilor ce le revin, potrivit conveniei, n zona economic exclusiv, statele vor ine seama n mod corespunztor de drepturile i obligaiile statului riveran i vor respecta legile i reglementrile adoptate de acesta n conformitate cu dispoziiile conveniei i, n msura n care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelalte reguli de drept internaional.

Tema: Regimul juridic al strainilor Strin este persoana, cetean al altui stat, care se afl, permanent sau temporar, pe teritoriul unui stat, fr a avea i cetenia acestuia. Sunt n general asimilai strinilor persoanele fr cetenie i refugiaii. n acelai timp, o sum de reguli privind regimul juridic al strinilor sunt stabilite pe baz de reciprocitate de ctre state prin convenii internaionale, n general cu caracter bilateral.Strinii nu pot avea, potrivit dreptului internaional, un regim mai favorabil dect cetenii proprii ai unui stat, dei istoria dreptului internaional a cunoscut i situaii cnd pentru strini se instituia un statut privilegiat (regimul capitulaiilor, de exemplu). n dreptul internaional contemporan un stat are n principiu datoria s admit intrarea oricrui strin pe teritoriul su, dar poate refuza o asemenea intrare unor persoane sau unor categorii de persoane considerate ca indezirabile datorit atitudinii lor fa de statul respectiv ori pentru c acestea constituie un pericol pentru ordinea constituional sau ordinea public (consumatori de stupefiante, bolnavi de boli mintale sau contagioase etc Orice stat este n drept ca, pentru motive temeinice, s expulzeze un strin de pe teritoriul su, iar n cazul n care acesta svrete o infraciune , s-l extrdeze. n ce privete drepturile i obligaiile pe care le poate avea un strin pe teritoriul altui stat nu exist pe plan internaional norme unitare, de aplicabilitate general. Strinii au obligaia ca pe teritoriul statului n care se afl s respecte legile i celelalte reglementri, s fie loiali i s nu nterprind nici o aciune mpotriva statului respectiv. Practica internaional cunoate urmtoarele regimuri juridice ale strinilor: a)Regimul naional. Statele care au adoptat acest sistem de tratament recunosc strinilor pe teritoriul lor aceleai drepturi pe care le acord propriilor ceteni n domeniul social, economic, cultural sau n cel al drepturilo r civile, exceptndu-i de la beneficiul drepturilor politice i de la dreptul de a ocupa funcii publice; b)Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate.Strinilor li se acord, n baza unor tratate internaionale, regimul cel mai favorabil care a fost acordat cetenilor unui stat ter pe teritoriul statului respectiv. c)Regimul standardelor internaionale,care presupune ca strinii s se bucure cel puin de tratamentul minim ce se acord pe plan internaional unor asemenea persoane.n prezent, legislaia din majoritatea statelor lumii cuprinde un regim mixt de acordare a drepturilor strinilor, cu elemente din toate regimurile prezentate. n Romnia regimul strinilor este stabilit prin Legea nr.25/1969,dar se afl n curs de adoptare o nou lege. Dreptul de azil Potrivit dreptului internaional dreptul de azil definete dreptul unui stat suveran de a aproba intrarea i stabilirea pe teritoriul su a unor strini supui persecuiilor sau urmrii n ara lor pentru activiti politice ori pentru concepiiile lor care nu sunt n concordan cu regimul politic i juridic intern al statului de origine. O declaraie a Adunrii generate a O.N.U din 1967 referitore la dreptul de azil prevedea corice persoan supus persecuiei n ara sa are dreptul s cear i s se bucure de azil n alte ri, cu excepia persoanelor urmrite pentru infraciuni de drept comun sau pentru aciuni contrare scopurilor i principiilor O.N.U. n afara dreptului de azil pentru raiunile menionate, cunoscut i ca azil politic sau azil teritorial, n practica unor state exist i azilul diplomatic. Convenia de la Havana din 1928 i o alt convenie ncheiat la Caracas n 1954, ambele dintre statele sudamericane,prevd posibilitatea ca statele respective s acorde refugiu n localurile ambasadelor lor din strintate unor ceteni ai statului de reedin persecutai pentru activitile politice. Majoritatea statelor nu recunosc azilul diplomatic, considernd c acesta aduce atingere suveranitii lor, dar, n practic , mai ales n ultimii ani, datorit tulburrilor interne din unele state s-a acordat adpost temporar n localurile ambasadelor unor persoane urmrite pentru motive politice i care se aflau n pericol, sau n scopuri umanitare. Asemenea situaii au fost i n 1989, n perioada premergtoare rsturnrii regimurilor dictoriale n Cehoslovacia i R.D.G., iar ulterior n Albania. Expulzarea Este o msur prin care un stat constrnge pe unul sau mai muli strini s prseasc teritoriul su n cel mai scurt timp. Msura se ia n scopul ocrotirii ordinii juridice a statului, pentru raiuni de securitate sau aprare a ordinii publice, o ri pentru raiuni politice, economice sau de alt natur.Statul care ia msura expulzrii nu este obligat s dea statului cruia-i aparin strini explicaii asupra motivelor care au determinat un asemenea act, dar o poate face din raiuni de curtoazie. Expulzarea nu este o sanciune penal, ci o msur de siguran cu caracter administrativ mpotriva unor persoane care au devenit indezirabile n statul respectiv.De regul o asemenea msur se dispune de instanele judiciare i se execut de organele ordinii publice.n principiu cetenii proprii nu pot fi expulzai, dar unele state au luat i asemenea msuri, n special cu privire la membrii unor familii regale. Expulzarea diplomailor i consulilor este condiionat de declararea lor persoana non grata i de refuzul acestora de a prsi teritoriul statului de reedin.

Extrdarea Este actul prin care un stat pred, la cererea altui stat, o persoan aflat pe teritoriul su, n vederea cercetrii sau judecrii acesteia pentru svrirea unei fapte penale sau a executrii pedepsei, dac a fost condamnat anterior de o instan de judecat. Extrdarea unei persoane se face n cadrul asistenei juridice in materie penal pe care statele se angajeaz s i-o acorde n lupta pe care o duc mpotriva infractorilor care trebuie s dea seam n faa justiiei indiferent unde s-ar afla. Actul de extrdare este un atribut al suveranitii , n principiu statele fiind ndreptite s aprecieze dac un asemenea act se impune ca necesar ori s-l refuze n caz contrar. Extrdarea se poate acorda i pe baz de reciprocitate in lipsa unor convenii bilaterale speciale. Extrdarea poate fi cerut , n raport de situaie, de statul pe teritoriul cruia s -a svrit infraciunea, ori pe teritoriul cruia s-au produs efectele feptei respective, de statul lezat prin infraciunea svrit, ori de statul unde a fost prins infractorul.n general se d preferin, n cazul mai multor cereri de extrdare, statului pe teritoriul cruia s -a svrit fapta, dar practica internaional cunoate n aceast privin reguli i soluii deosebit de complexe i neunitare. Principalele condiii de fond ale extrdrii sunt: fapta pentru care se cere extrdarea s fi fost prevzut ca infraciune att n legislaia statului silicitant, ct i n cea a statului solicitat (principiul dublei incriminri); persoana extrdat s nu fie judecat i condamnat dect pentru infraciunea pentru acre s -a cerut extrdarea (principiul specialitii); fapta s aib o anumit gravitate, concretizat ntr-un anumit minim de pedeaps privativ de libertate prevzut n legislaia ambelor ri; s nu fi intervenit prescripia incriminrii sau a executrii pedepsei respective, sau o cauz care nltur rspunderea penal; fptuitorul s nu mai fi fost condamnat sau s se fi dispus scoaterea sa de sub urmrire penal pentru fapta pentru care se cere extrdarea.

Tema: Populatia in dreptul internat public Populatia reprezinta totalitatea persoanelor fizice care locuiesc peteritoriul unui stat si sunt supuse jurisdictiei ace stuia. Intr-o alta acceptiune, prin populatie se intelege totalitatea persoanelor fizice legate de un anumit statprin cetatenie. Statul stabileste reguli obligatorii pentru toate persoanele care locuiesc pe teritoriul sau, indiferent daca acestea sunt sau nu cetateni ai sai, si are un drept de protectie protectia diplomatica in ce priveste pe propriicetateni aflati in afara tarii. Statutul juridic al persoanelor se stabileste potrivit legilor interne ale statelor,tinandu se seama si de normele de drept international si de nevoile cooperarii internationale, indeosebi in domenii cum sunt: dubla cetatenie (bipatridia), lipsa cetateniei (apatridia), statutul refugiatilor si al persoanelor stramutate, regimul juridic al strainilor, dreptul de azil, extradarea, protectia diplomatica si drepturile fundamentale ale omului. 1. Cetatenia Este legatura politica si juridica permanenta si efectiva intre opersoana fizica si un anumit stat, care genereaza drepturi si obligatii pentru cetatean si pentru statul respectiv. De regula, numai cetatenii unui stat se bucura de drepturi politice si pot avea acces la functii publice, civile saumilitare. Cetatenia se poate dobandi prin nastere sau prin naturalizare. Dobandirea prin nastere se face potrivit principiului jus sangvinus (dupacetatenia parintilor) sau al principiului jus sol e (dupa locul nasterii). Prin naturalizare dobandirea cetateniei se poate face in mai multe modalitati: prin casatorie, prin adoptie (infiere), prin redobandire (reintegrare), ca efect alsederii prelungite (rezidentei) sau prin optiune. Cetatenia se poate pierde prin renuntare sau prin retragere. Cetateniaobtinuta prin nastere nu poate fi retrasa. Dubla cetatenie (bipatridia) este situatia juridica in care o persoana detineconcomitent cetatenia a doua state, ca efect al unui conflict pozitiv dereglementare in diferite tari referitor la dobandirea cetateniei. Lipsa cetateniei (apatridia) este situatia inversa bipatridiei, cand,datoritaunui conflict negativ de reglementare, anumi te persoane nu au nici o cetatenie sau isi pierd cetatenia fara a deveni cetateni ai altui stat. Apatridia fiind o situatie care lipseste persoana umana de protectie si deimportante drepturi, pe plan international s -au adoptat reglementari care vizeaza, pe de o parte, largirea drepturilor apatrizilor, iar pe de alta parte, adoptarea de masuri menite a elimina cazurile de apatridie. 2. Regimul juridic al strainilor Strainul este o persoana, cetatean al altui stat, care se afla permanentsau temporarpe teritoriul unui stat fara a avea si cetatenia acestuia. Regimul juridic al strainilor sestabileste de catre fiecare stat, tinand seama si de regulile de drept international, precum si de prevederileconventiilor bilaterale care se incheie i ntre state. Potrivit dreptuluiinternational, strainii nu se pot bucura de drepturilepolitice, nu pot fi numiti in functii politice sau militare, nu efectueaza stagiul militarobligatoriu, darse bucura de toate celelalte drepturi fundamentale ale omului. Intrareasi sederea strainilor pe teritoriul unui stat pot fi supuse unor restrictii: strainul poate,in conditiile legii, sa fie expulzat sau extradat. Dreptul de azil este dreptul pe care il are un stat de a aproba intrareasi stabilirea peteritoriul sau a unor straini supusi persecutiilor sau urmariti in tara lor pentruconceptiile sau activitatea lor politica. Exista doua feluride azil: azilul terit orial (politic)si azilul diplomatic. Expulzarea strainilor este o masura de siguranta, cu caracteradministrativ,prin care un stat constrange pe unul s au mai multi straini sa paraseasca teritoriul sau in cel mai scurt timp. Masura se ia in scopulocrotirii ordinii ju ridice a statului, pentru ratiuni de securitate, politice, economice sau de alta natura. Extradarea strainilor este actul prin care un stat preda, la cerereaaltui stat, o persoana aflata pe teritoriul sau in v ederea cercetarii sau judecarii acesteia pentru savarsirea unei fapte penale ori in vederea executarii pedepsei, dacaanterior a fost condamnata de catre o instanta de judecata. 3. Regimul juridic al refugiatilor Refugiatul este un strain sau o persoana fara cetatenie care, pentruvariate motivede persecutie, nu poate sau nu dorest e sa se intoarca in tara de origine, fiind astfellipsita de protectia acesteia. Statutul de refugiat se acorda intotdeauna in modindividual si numai daca se constata ca motivele de persecutie invocate suntintemeiate. Protectia priveste acordarea de catre statul primitor a dreptului desedere, dupa unregim similar strainilor, precu m si a unor drepturi care sa permita integrarea lor.Asistenta se refera la masuri de ajutorare, implicand sprijin material, financiar, asistenta sociala, locuinte etc., care sa faca posibila si convenabila sederea lorpe terito riul statului primitor.

Tema: Teritoriul in dip Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic s al carui limite statul si exercita suveranitatea deplina si exclusiva si este alcatuit din suprafete terestre, acvatice si aeriene. Teritoriul de stat reprezinta una din premisele materiale naturale de existenta a statului ca subiect principal al dreptului international.Teritorii cu regimuri internationale nesupuse suveranitatii statelor includ: zona internationala a spatiilor submarine, spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti, marea libera. La baza acestui regim sta conceptul de res communis omnium ceia ce sseamna patrimoniul comun al stregii omeniri. Aceste spatii sunt deschise folosirii de catre toate statele si popoarele s conditii de egalitate si s scopuri pasnice. Teritorii cu regimuri juridice combinate sunt acele spatii asupra carora actioneaza s acelasi timp normele dreptului international si normele dreptului intern. Aceste teritorii cuprind: a.Zona contigua reprezinta fsia adiacenta marii teritoriale care se stinde s largul marii pana la distanta de 24 mile marine masurate de la liniile de baza ale marii teritoriale. b. Zona economica exclusiva este fsia adiacenta marii teritorialecare se stinde s largul marii pe o distanta de paa la 200 mile 51 marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. c.Platoul continental reprezinta prelungirea naturala tarmului care coboara s panta usoara sub apele marii paa la marginea continentala unde adacimea este de 150-200 m dincolo de care scepe panta continentala si marile adacimi. Din punct de vedere juridic platoul continental reprezinta fundul marilor si oceanelor, subsolul acestuia dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, s larg paa la o distanta de 200 mile marine masurate de la linia de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. Teritoriul de stat este alcatuit din spatiul geografic ce cuprinde suprafetele terestre, acvatice si aeriene asupra caruia statul si exercita suveranitatea sa deplina si exclusiva. Teritoriul unui stat constituie una din premisele materiale care conditioneaza existenta statului. in determinarea naturii juridice a teritoriului s dreptul international este important sa se porneasca de la argumentele: a. Spatiul exercitarii puterii suverane a statului b. Spatiul exercitarii puterii suverane a poporului c. Obiectul suveranitatii asupra resurselor si bogatiilor naturale. Spatiul terestru cuprinde partea de uscat si poate fi format dintro singura stindere terestra sau din mai multe insule despartite de ape maritime care formeaza un stat arhipelag. Spatiul acvatic al statului se compune din apele interioare si marea teritoriala. Apele interioare cuprind rarile, fluviile, canalele, lacurile si marile care se afla s stregime pe teritoriul aceluiasi stat. in afara de cele situate s stregime pe teritoriul unui stat exista si cursuri de apa care formeaza frontiera de stat dintre doua sau mai multe state si cursuri care traverseaza teritoriile a doua sau mai multe state.

Tema: Canalele maritime international Sunt ci maritime de navigaie artificiale, construite pentru a lega dou mri sau oceane n scopul scurtrii rutelor de navigaie. Dei sunt construite pe teritoriul unui stat i ca urmare sunt supuse suveranitii statului respectiv, importana pe care o prezint pentru navigaia internaional a determinat ca statutul celor mai importante asemenea canale s capete un caracter internaional n baza unor tratate, pentru a se asigura dreptul de tranzit prin ele pentru navele tuturor statelor. Principalele canale internaionale sunt Canalul de Suez, Canalul Panama i Canalul Kiel.
Canalul de Suez.

A fost construit ntre 1859-1869, pe teritoriul Egiptului, care n acea perioad se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, pentru a lega pe o rut mai direct Oceanul Indian, prin Marea Roie, cu Marea Mediteran.Regimul internaional al canalului a fost stabilit n baza Conveniei de la Constantinopol din 1888, care consacra libertatea de trecere pentru toate categoriilor de nave ale tuturor statelor att n timp de pace ct i n timp de rzboi, fr oprire i debarcare i urmnd indicaiile autoritii de control. Dup naionalizarea , n 1956, de ctre Egipt a Companiei Canalului de Suez ca expresie a afirmrii suveranitii sale asupra Canalului i dup euarea interveniei militare a Angliei i Franei, care doreau s -i pstreze privilegiile n zon, Egiptul a fcut o declaraie unilateral n aprilie 1957 angajndu-se s respecte i dup naionalizare statutul internaional al Canalului i s asigure libertatea de navigaie deplin a tuturor statelor n condiiile stabilite prin Convenia din 1888.
Canalul Panama

A fost construit la nceputul secolului XX pe teritoriul Statului Columbia n istmul Panama i deschis navigaiei n 1914, pentru a se realiza o legtur ntre Oceanul Atlantic i Oceanul Pacific. n 1901 se ncheia un tratat ntre Statele Unite i Anglia prin care se stabilea statutul juridic al canalului care nc nu fusese terminat, n sensul garantrii libertii de navigaie a tuturor statelor n timp de pace i rzboi n condiii asemntoare cu cele privind Canalul de Suez, dar fr a fi demilitarizat, Statelor Unite recunoscndu-li-se dreptul de a controla i asigura securitatea Canalului. Ca urmare a revendicrii de ctre Panama a suveranitii sale asupra zonei Canalului, n 1977 s-a ncheiat un tratat ntre S.U.A. i Statul Panama potrivit cruia zona canalului trece sub suveranitatea Panama, iar administraia Canalului i aprarea militar a zonei sunt transferate treptat statului Panama pn n 1999, dup care Canalul urmeaz s dobndeasc un regim de neutralitate garantat de S.U.A.
Canalul Kiel

A fost construit de Germania pe teritoriul su ntre 1885-1895 i leag Marea Baltic cu Marea Nordului. Statutul su internaional a fost stabilit dup primul rzboi mondial prin Tratatul de la Versailles, care-l declara deschis navigaiei libere a tuturor navelor militare i civile, n timp de pace i rzboi, pentru toate statele, pe baz de egalitate, cu dreptul pentru Germania ca n timp de rzboi s-l poat inchide pentru navele statelor inamice. Germaniei i se recunotea dreptul de a reglementa paza canalului, precum i regimul vamal i sanitar n zon.n 1936, Germania a denunat tratatul i a elaborat un nou regulament prin care se meninea libera trecere a navelor comerciale strine, iar trecerea navelor militare era condiionat de obinerea unor autorizaii speciale din partea autoritilor germane. n 1945, regimul internaional al Canalului Kiel a fost restabilit.

Tema: CONDITII DE FUNCTIONARE PRIVIND TRATATELE INTERNATIONALE TRATATUL INTERNATIONAL In sensul cel mai larg tratatul este un acord de vointa intre subiecte de drept international supus normelor de drept international .- Tratatul este un act juridic exprimand acordul de vointa intervenit intre state ca principale subiecte de sau intre acestea si alte subiecte de drept international,ori intre acestea din urma in scopul de a crea , a modifica sau a stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre ele .Elementele esentiate ale unui tratat se refera la :1. Anumite determinari ale acordului de vointa2.Calitatea partitor 1a acord, state sau alte subiecte de drept international3. Acordul sa urmareasca producerea de efecte juridice.4. Realizarca acordului sa fie supusa normelor de drept international. 1.Acordul partilor - trebuie sa fie rezultatul vointci lor liber exprimata si neafectata do vicii de consimatamant . Trebuic sa se stabileasca asupra unui obiect realzabil si ilicit. 2.Partile intre care intervinc acordul - acestea pot fi : state, organizatii intcrnationale sau entitali carora sa le fie recunoscuta calitatea de subiect de drept international. 3.Conditiaca tratatul sa produca efecte juridice care pot sa constea in: stabilirea unor reguli de comportament sau in crearea, modificarea, stingerea unor drepturi si obligatii concrete intre parti.4. Tratatul trcbuie sa se supuna normelor de drept international.Incheierea tratatului1.- Negociereaeste prima etapa in cursul careia se elaboreaza textul, adica continutul pe articole al tratatului . Se desfasoara intre reprezentanti ai statelor special abilitati in acest sens prin documente care se numesc depline puteri.Negocierea tratatului bilateral se incheie cu convenirea textului intre cele 2 parti . In cazul tratatului multilateral negocierea se incheie cu adoptarea textului tratatului pe articole si in ansamblul sau. 2.- Semnarca tratatelor - Semnarea in scopul antentificarii textului negociat semnifica finalizarea negogierilor .Negocierile nu sunt urmate intotdeauna de semnarea definitiva , uneori se procedeaza doar 1a semnarea ad referendum sau parafarea textului. 3.- Exprimarea consimtamantuluistatelor de a deveni parti la tratat se poate face prin ratificaro care este un act al Parlamentului national prin aprobare sau acceptare care este un act at guvernelor .Aderarea la tratat se refera numai la Tratatele multilaterale si intervine in cazurile in care un stat nu a participat la negocierea si semnarea Tratatelor dar decide ulterior sa devina parte la acesta sau semnare in anumite cazuri echivaleaza cu exprimarea consimtamantului statului de a fi pate la tratat. 4.Intrarea in vigoare a Tratatelor - in general este prevazuta expres in tratat sau se stabileste ulterior do parti. Documentele prin care statele isi comunica prin definirea procedurilor interne de exprimare a consimtamantului se numesc instrumente de ratificare. LEGISLATIA ROMANIEI PRIVIND INCHEIEREA TRATATELOR Potrivit Constitutiei si Legii ur. 4/1991 incheierea Tralatelor internationale in numele Romaniei intra in competenta presedintelui tarii. Presedintele poate incheia Tratate in numele Romanici sau poate imputernici in acest scop primul ministru, ministrul afacerilor externe, altor membri ai guvernului sau unor reprezentanti diplomatici ai Romaniei APLICAREA TERITORIALA A TRATATELOR - Tratatul se aplica asupra ansamblului teritoriului statelor parti.APLICAREA IN TIMP A TRATATELOR - Regula generala este neretroactivitatea Tratatului.Un Tratat considerat a fi luat sfarsit daca toate partile la acest Tratat incheie ulterior un Tratat asupra aceleiasi materii .Dispozitiile particulare din Tratatele bilaterale se aplica in locul prevederilor generale ale conventiei de codificare. EFECTELE TRATATULUI FATA DE PARTI 1) Tratatul international leaga juridic numai statele parti la acest Tratat 2)Tratatele nu produc efecte cu privire la statele terte 3) Cerinta bunei credinte, adica, orice Tratat in vigoare leaga partile si trebuie executat de ele cu buna-credinta. EFECTELE TRATATELOR FATA DESTATE TERTE - Regula generala este ca fata de terti nu creaza nici obligatii, nici drepturi.CONDITII IN CARE STATELE POT DOBANDI DREPTURI IN TEMEIUL UNOR TRATATE CARE NU SUNT PARTI 1)Daca partile la Tratat inteleg prin dispozitiile acestuia sa confere acest drept-fie statului tert, fie unui grup de state caruia acestuia ii apaitine fie tuturor statelor, 2) Daca statul tert consimte chiar si tacit CONDITIILE PENTRU CARE ANUMITE STATE REZULTA OBLIGATII DIN TRATAT CARE NU SUNT PARTI I) Partile la Tratat sa fi inteles sa creeze o asemenea obligatie prin dispozitiile Tratatului; 2) Statul tert sa accepte in mod expres si in scris aceasta obligatie. In doctrina s-a considerat ca prin indeplinirea acestor conditii se realizeaza de fapt un acord colateral intre statele parti la tratat si statul tert. TRATATE OBIECTIVE - In practica conventionala contemporana se inregistreaza existeuta unui numar crescand de Tratate care stabilesc regimuri juridice general aplicabile, obiective, in intelesul comunitatii internationale in ansamblul sau.Din asemenea Tratale pot rezulta drepturi si obligatii opozabile erga omnes, deci si statelor terte fara comsimtamantul lor ca o exceptie de la principiul consensualismului care domina materia dreptului tratatelor. Sunt considerate in aceasta categorie Tratatele multilaterale care stabilesc anumite regimuri teritoriale cum sunt acelea privind mentalitatea unor tari sau instituirea unor regimuni juridice speciale pentru unele regimuri ori localitati sau zone geografice mai largi.Ex: Elvetia - statutul de oras liber , Tratatul privind La Antartica. Tot in aceasta categorie care stabilesc un anumit regim pentru cai de comunicatie internationala si categoria Tratatelor multilaterale prin care se creaza o organizatie internationala ca subiect nou de drept international.APLICAREA TRATATELOR IN ORDINEA JURIDICA INTERNA Consecinta a regulii Tratatelor este legea partilor sau Pacta sunt servanda consta in obligatia

statelor parti la un tratat de a asigura aplicarea acestuia in ordinea lor juridica interna. Ex Consititutia Romaniei prevede ca tratatele ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul international.MODIFICAREA TRATATELOR - Modificarea este termenul generic prin care se indica orice schimbari aduse textului unui Tratat.Amendarea se refera la anumite modificari partiale si de mai unica importanta. Revizuirea desemneaza orice modificari substantiale si extinse ale textului unui Tratat. Interpretarea tratatelor Tratatul internaional reprezint un mijloc de cooperare a statelor i o metod eficient i precis de reglementare a relaiilor dintre acestea. Tratatele internaionale au o importan covritoare n desfurarea relaiilor internaionale, iar ca surs juridic influena acestora este n continu cretere. Interpretarea unui tratat reprezint operaiunea intelectual prin care se determin sensul unui cuvnt sau al unei expresii, se lmuresc exprimrile ambigue sau obscure ale unei dispoziii. Scopul interpretrii este de a lmuri nelesul textului pe care prile au intenionat s-l dean raport cu circumstanele n legtur cu care problema interpretrii s-a nscut, cum arta profesorul Oppenheim. Astfel, interpretarea tratatelor are ca scop aplicarea lor corect i respectarea acestora n spiritul i litera lor. Obiectul interpretrii l reprezint textul tratatului. Interpretarea are ns i un fundament obiectiv. Norma de drept rezultat al voinei prilor are un caracter general, adresndu-se unor situaii ipotetice. Ea este ns aplicat, transpus n practic, prin situaii concrete. n transgresarea de la general la particular, de la abstract la concret, n procesul aplicrii normei pot aprea divergene care reclam intervenia interpretului. Aspecte generale de interpretare Principiul I: realitatea textului adic tratatele se interpreteaz n starea n care sunt, n baza textelor lor reale. Principiul II: nelesul natural i comun adic, sub rezerva principiului contemporaneitii (cnd este aplicabil), cuvintelor particulare i frazelor trebuie s li se dea sensul lor normal, natural i neforat n contextul n care au aprut. Principiul III: integrarea adic tratatele trebuie interpretate ca un ntreg. Acest principiu este de importan fundamental i presupune c prile individuale, capitolele sau seciunile tratatului nu vor fi interpretate dect n ntregul lor context. Celelalte principii rezult din cele trei principii subliniate mai sus. Acestea sunt: Principiul IV: efectivitatea adic tratatele vor fi interpretate n legtur cu obiectul i scopul lor declarat. Principiul V: practica subsecvent se va recurge la practica subsecvent a prilor n legtur cu tratatul.[3] Principiul VI: contemporaneitatea adic termenii tratatului trebuie interpretai n lumina uzajului lingvistic curent la momentul cnd tratatul a fost ncheiat.[4] n practica internaional s-au elaborat o serie de reguli ori principii generale de interpretare, dup care trebuie s se cluzeasc organele ce interpreteaz tratatele internaionale. Vom enumera aici principalele reguli generale de interpretare: a) interpretarea n strict conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului internaional;[5] b) respectarea principiului bunei-credine; c) unitatea de interpretare, indiferent de caracterul tratatului. n doctrina occidental unii autori stabilesc reguli diferite pentru aa-zisele tratate legi, spre deosebire de tratatele contract; d) interpretarea s nu afecteze drepturile statelor i, n primul rnd, suveranitatea i egalitatea lor, orice clauze privind aceste drepturi trebuie s fie interpretate restrictiv; e) interpretarea s asigure eficacitatea tratatului (principiul efectului util al tratatului), s nu duc la neaplicarea lui (interpretarea magis ut valeat quam pereat mai bine s produc efecte dect s dispar ); n aplicarea regulilor de interpretare sus-menionate i care nu sunt limitative, atunci cnd textul tratatului dezvluie intenia prilor contractante, sau a uneia din ele, de a viola pacea i securitatea popoarelor, tratatul trebuie socotit ca fiind ilicit, potrivnic dreptului internaional. Regulile de interpretare a tratatelor internaionale potrivit Conveniei de la Viena: 1. Regula bunei credine const n aceia c interpretarea s aib n vedere ceea ce prile au avut de gnd s spun n realitate i pornindu-se de la elementele intrinseci ale tratatului i aplicnd metodele de interpretare atunci cnd textele nu au un neles clar cuvintele folosite vor fi interpretate n sens uzual. 2. Regula de interpretare prin context potrivit creia s fi avut n vedere fraza n care figureaz termenul respectiv, alineatul n care se gsete termenul n cauz, o anumit parte a textului tratatului sau chiar textul tratatului n ntregul su. 3. Regula sensului obinuit al termenilor tratatului presupune ca la interpretare trebuie reinut semnificaia uzual a cuvintelor afar de cazurile cnd acestea sunt utilizate ntr-un sens special. 4. Regula interpretrii n lumina obiectului i scopului su. Aceasta presupune raportarea interpretrii la sensurile i scopurile pe care prile le-au avut n vedere la ncheierea tratatului n cauz.

STATUTUL PRIZONIERILOR DE RZBOI Un prizonier de rzboi este un soldat (infanterist, marinar, aviator sau din infanteria marin) care este nchis de o putere inamic n timpul sau imediat dup un conflict armat. Exist legi internaionale care apr prizonierii de rzboi de relele tratamente. Diferitele naiuni au atitudini diferite fa de respectivele legi. Articolul al 4-lea al Conveniei a III-a de la Geneva protejeaz personalul militar capturat, pe unii dintre lupttori de gheril i pe anumii civili. Prevederile susnumitei convenii se aplic din momentul n care prizonierul este capturat pn n momentul n care este eliberat sau este repatriat. Una dintre cele mai importante prevederi este aceea de a scoate n afara legii torturarea prizonierilor, stabilind c prizonierului nu i se poate cere dect s-i declare numele, data naterii, gradul i numrul de identificae (dac exist). Statutul de prizonier de rzboi nu este aplicabil necombantanilor nenarmai capturai n timp de rzboi. Ei sunt protejai de Convenia a IV-a de la Geneva, mai degrab dect de cea de-a a treia, care-i apr pe militari. Calitatea de prizonier de rzboi n principal, pentru a fi ndreptit s fii prizonier de rzboi, persoana capturat trebuie s se fi comportat conform legilor i obiceiurilor rzboiului, ca de exemplu s fie parte a unei structuri miltare organizate, s poarte uniform militar i s aib armele la vedere. De aceea, partizanii, teroritii i spionii pot fi executai. n practic ns, aceste criterii nu se aplic ntotdeauna. Lupttorilor de gheril, de exemplu, dei nu poart uniforme i poart arme la vedere, li se aplic statutul de prizonieri de rzboi atunci cnd sunt capturai. Tratamentul aplicat prizonierilor de rzboi Modul n care sunt tratai prizonierii de rzboi poate depinde de resurse, atitudinile sociale i politicile guvernului i a militarilor implicai n aceast problem. De exemplu, n al doilea rzboi mondial, prizonierii sovietici din Germania Nazist, repectiv cei germani din Uniunea Sovietic, erau tratat de multe ori cu nepsare i brutalitate. Regimul nazist i considera pe prizonierii sovietici ca aparinnd unei rase inferioare, i muli dintre aceti prizonieri au fost obligai s presteze munc forat, sau au fost ucii n conformitate cu politica celui de-al treilea Reich de "purificare rasial". Justificarea oficial, folosit de autoritile germane pentru atitudinea lor fa de prizonierii sovietici, era aceea c URSS-ul nu semnase Convenia de la Geneva. Prin contrast, facilitile folosite pentru reinerea prizonierilor aflate n grija naiunilor aliate SUA, Regatuil Unit i Canada se conformau n totalitate Conveniilor de la Geneva, care creau condiii de via pe care prizonierii le gseau uneori mai confortabile dect n barcile propriilor lor armate. Aceast abordare a fost hotrt pentru a face rost de for de munc sntoas i cooperant n activitatea din agricultur, activitate permis de sus numitele convenii. Aceti "agricultori" erau rspltii pentru munca lor, aa cum cereau aceleai convenii. n plus, astfel se reduceau evadrile i revoltele prizonierilor i, de asemenea, se spera ca zvonurile despre condiiile omeneti din lagrele aliate s-i indemne pe combatani s se predea mai uor. Reguli generale de protecie a prizonierilor de rzboi Potrivit unui mai vechi principiu, prizonierii nu sunt sub autoritatea indivizilor sau a armatei care i-a capturat, ci sub autoritatea puterii inamice. Ei trebuie s fie tratai tot timpul cu omenie, orice act sau omisiune ilicit care ar cauza moartea sau ar pune n pericol sntatea lor fiind interzise, nici un prizonier de rzboi nu poate fi supus mutilrilor fizice sau experienelor medicale sau tiinifice care nu ar fi justificate de tratamentul medical necesar. Ei trebuie s fie protejai tot timpul mpotriva actelor de violen sau de intimidare i mpotriva insultelor i curiozitii publice. Prizonierii de rzboi au dreptul la respectarea persoanei lor, represaliile mpotriva acestora fiind interzise.Femeile trebuie s fie tratate cu toat consideraia datorit sexului lor i s beneficieze de un tratament tot aa de favorabil ca cel acordat brbailor.

Organizatia natiunilor unite ONU Organizatia Natiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importanta organizatie internationala din lume. Fondata in 1945, dupa al Doilea Razboi Mondial, are astazi 193 de state membre. Intemeierea ei a constat din semnarea, de catre membrii ei fondatori, a Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura "pacea mondiala", "respectarea drepturilor omului", "cooperarea internationala" si "respectarea dreptului international". Sediul central al organizatiei este la New York Cel de-al Doilea Razboi Mondial nu a avut ca rezultat un tratat de pace general, cauza a fost nivelul scazut de solidaritate intre aliati. Carta ONU a fost un substitut al unui tratat general de pace. Obiectivul - mentinerea pacii si a securitatii internationale. In afara scopului fundamental, de a institui un nou sistem de securitate colectiva, Carta ONU mentioneaza in preambulul sau trei finalitati : respectul drepturilor funadamentale ale persoanei umane, respectul dreptului international si al dreptatii de promovare a progresului social general intr-un climat de libertate. Societatea Natiunilor, precursoarea ONU - Scurt istoric si descriere Ideea constituirii unei organizatii internationale, care sa faciliteze colaborarea dintre state in scopul mentinerii pacii, poate fi identificata in seria de conferinte diplomatice internationale, tinute in ultima parte a secolului XIX-lea si prima parte a secolului XX. Impulsul pentru crearea unei organizatii cu vocatie universala a fost dat insa de dorinta statelor de a coopera pentru a preveni repetarea primului razboi mondial. In 1915 ia fiinta in SUA, la Philadelphia, Liga pentru impunerea pacii, organizatie privata ale carei principale idei, acceptate de presedintele Woodrow Wilson, se regasesc in vestitele sale "14 puncte", privind organizarea pacii la sfarsitul razboiului.La o saptamana dupa deschiderea Conferintei de pace de la Paris (18 ianuarie 1919), s-a constituit o comisie, a carei conducere a revenit presedintelui SUA, W. Wilson, cu sarcina elaborarii actului constituiv al Ligii, ca parte integranta a Tratatului de pace. Proiectul final al acestui document, denumit Pactul Societatii Natiunilor, a fost aprobat in unanimitate si a intrat in vigoare la 10 ianuarie 1920. Cele mai importante teluri ale Societatii Natiunilor sunt legate de promovarea pacii si prevenirea razboiului.Expresia "Natiunile Unite" apartine presedintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, si a fost folosita pentru prima data in "Declaratia Natiunilor Unite" din ianuarie 1942, prin care reprezentantii a 26 de natiuni angajau guvernele lor sa continue lupta impotriva Puterilor Axei. Ideea crearii Organizatiei Natiunilor Unite este lansata de ministrii de externe ai SUA (Cordell Hull), URSS (V. M. Molotov) si Marii Britanii (Anthony Eden) si ambasadorului Chinei in Uniunea Sovietica (Fao Ping-Sheung).

TEMA Sistemul organelor principale ONU Adunarea General. Ca organ reprezentativ al ONU, Adunarea General dispune de o competen general, care printre alte include i pe aceea de a iniia studii i a face recomandri n scopul respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi. n acest sens Adunarea General poate examina orice chestiune care afecteaz exercitarea drepturilor omului n plan mondial i are dreptul s sensibilizeze contiina internaional prin rezoluiile pe care le emite n materie. Consiliul de Securitate. Dei nu are atribuii directe n ceea ce privete garantarea drepturilor omului, Consiliul de Securitate este abilitat s se ocupe de situaiile n care au loc nclcri grave ale drepturilor omului i care pot constitui un pericol pentru pacea i securitatea internaional, putnd dispune de intervenia n statul respectiv n scopul remedierii situaiei. Curtea Internaional de Justiie (CIJ). Potrivit prevederilor art.92 din Cart, Curtea Internaional de Justiie este organul judiciar principal al Naiunilor Unite. n raport cu jurisdiciile specializate n materia drepturilor omului, competena Curii Internaionale de Justiie este una general. Curtea este competent s examineze toate diferendele de ordin juridic care au ca obiect interpretarea unui tratat sau orice problem de drept internaional. Consiliul Economic i Social. Astfel cum prevede art.62 p.2 din Carta ONU, Consiliul Economic i Social poate ntreprinde cercetri, face recomandri n scopul asigurrii respectrii efective a drepturilor omului i libertilor fundamentale. Este de asemenea abilitat s pregteasc proiectele conveniilor care urmeaz s fie supuse spre adoptare Adunrii Generale i s convoace conferine internaionale n domeniul drepturile omului. n plus, potrivit din Cart acesta poate lua msurile potrivite pentru obinerea rapoartelor periodice din partea instituiilor specializate n vederea executrii recomandrilor i poate comunica Adunrii Generale observaiile proprii asupra acestor rapoarte. Iar conform art.68, este de competena lui s nfiineze comisii pentru probleme economice, sociale i pentru promovarea drepturilor omului, alte comisii necesare pentru ndeplinirea funciilor sale. naltul Comisariat pentru Drepturile Omului. are responsabilitatea principal pentru activitile ONU n domeniul drepturilor omului, sub conducerea Secretarului General. Printre diversele atribuii delegate naltului Comisar, cea mai nsemnat este cea enunat de paragraful 4 (f) al Rezoluiei: s joace un rol activ n depirea obstacolelor actuale i nlturarea piedicilor pentru deplina realizare a tuturor drepturilor omului i prevenirea comiterii n continuare a nclcrii drepturilor omului n ntreaga lume. naltul Comisar are rangul de Subsecretar General al ONU, fiind nsrcinat cu conducerea general a Centrului pentru drepturile omului, de pe lng oficiul Naiunilor Unite din Geneva, al crui director general este. De asemenea el se ocup de coordonarea activitilor ONU n promovarea i protecia drepturilor omului. nfiinarea funciei de nalt Comisar pentru drepturile omului a marchat un important pas n lupta pentru consolidarea capacitii ONU de a se ocupa de nclcarea drepturilor omului. Consiliul pentru Drepturile Omului. Consiliul pentru Drepturile Omului este un organ interguvernamental, compus din reprezentanii ai 47 de state-membre ale ONU, n competena crora intr responsabilitatea pentru promovarea i protecia drepturilor omului pe ntreg glob pmntesc. scopul primordial de a aborda situaiile de nclcare a drepturilor omului i de a emite recomandri n privina lor. naltul Comisariat ONU pentru Refugiai (ICNUR Acest organism se preocup de problemele specifice refugiailor, avnd ca principal sarcin urmrirea modului de aplicare a Conveniei privind statutul refugiailor (1951) i a Protocolului la Convenie (1978). Comitetul ONU pentru drepturile omului. Comitetul este compus din 18 membri resortisani ai statelor-pri, care trebuie s fie personaliti de nalt moralitate i avnd o competen recunoscut n domeniul drepturilor omului (p.2, art.28), exercitnd aceast funcie cu titlu individual (p.3, art.28), membrii Comitetului sunt alei prin vot secret de ctre statele pri la Pact pentru un mandat de patru ani (art.32, p.1), fiind reeligibili dac se propune repetat candidatura lor. Pentru alegerile n Comitet se va ine seama de o repartiie geografic echitabil i de reprezentarea diferitelor forme de civilizaie, precum i de principalele sisteme juridice (p.2, art.31).

TEMA Dreptul intern aerian Dreptul internaional aerian este o ramur a dreptului internaional public i constituie un ansam blul de norme juridice i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre subiectele sale, relaii care iau natere ca urmare a explorrii i folosirii spaiului aerian de ctre aviaia civil. unele reguli juridice, cu privire la spaiul aerian au fost formulate naintea apariiei i a dezvoltrii aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaiul aerian ca res communis omnium (lucru care aparine tuturor). Problema suveranitii asupra spaiului aerian a cptat nsemntate practic abia spre sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea, dat cu apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a strnit lupt ndrjit ntre state pentru dominaia aerului. Existau la acea etap dou teorii privind spaiul aerian: libertatea aerului i suveranitatea asupra spaiului aerian. Dup primul rzboi mondial, lupta dintre cele dou principii s-a terminat cu triumful definitive al principiului suveranitii statului asupra spaiului aerian. Potrivit acestui principiu, statul este suveran asupra coloanei de aer cuprins n limitele frontierelor sale, cuprinznd i spaiul aerian de deasupra mrii teritoriale. Principiul suveranitii statului asupra spaiului aerian fost consacrat ntr-o serie de convenii internaionale, cum ar fi Convenia de la Paris din 1919, Convenia de la Havana din 1928, Convenia de la Chicago din 1944. Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.), instituie specializat a O.N.U., care are 3 funcii principale: a) funcia de reglementare i administrare; b) funcia legislativ, de studiere i pregtire a proiectelor de convenii internaionale privind aeronavigaia internaional; c) funcia jurisdicional i de arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, n soluionarea diferendelor ivite n activitatea statelor membre n domeniul aeronavigaiei, precum i cele refe ritoare la interpretarea i aplicarea conveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia internaional. Principii:
Principiul suveranitii complete i exclusive a statelor n spaiul su aerian Principiul libertii zborurilor aeronavelor n spaiul aerian internaional. Principiul asigurrii securitii zborurilor n aviaia civil internaional

Naionalitatea aeronavelor i nmatricularea lor Orice aeronav are naionalitatea statului n ale crui registre speciale este nscris. Cerinele de baz privind nmatricularea oricrei aeronave reiese din necesitatea exercitrii unui control efectiv asupra acesteia de ctre statul sub al crui pavilion navigheaz. Controlul menionat se refer la standardele tehnice privind securitatea navigaiei bazate pe datele fixate n certificatele de navigabilitate ale aparatelor de zbor i dosarele privind aptitudinile tehnice i profesionale ale echipajului. Sunt distinse dou tipuri de aeronave: aeronave de stat i aeronave civile. n temeiul Conveniilor de la Chicago pentru reglementarea traficului aerian internaional u fost stabilite cinci categorii de aeronave, crora li se acord, n mod difereniat, cinci liberti ale aerului: 1) Aeronave civile care nu efectueaz un serviciu de transport pe baze comerciale. 2) Aeronave civile care efectueaz servicii comerciale regulate. 3) Aeronave civile care efectueaz servicii comerciale ntmpltoare 4) Aeronave care efectueaz servicii de cabotaj 5) Aeronave de stat

TEMA Dreptul international extraatmosferic Anul 1957 este socotit ca an de referin a nceputului explorrii spaiului cosmic prin lansarea primului satelit la 4 octombrie. Aceasta a marcat necesitatea elaborrii unor principii i norme pentru a reglementa regimul juridic al spaiului cosmic i al activitilor spaiale. n 1958 Adunarea General a ONU creeaz un comitet special pentru utilizarea panic a spaiului extraatmosferic. Pn n 1963 o serie de rezoluii ale Adunrii Generale a ONU au dus la formarea principiilor generale i speciale ale spaiului extraatmosferic. paiului extraatmosferic. n 1967 a fost adoptat tratatul cu privire la principiile ce trebuie respectate n materie de exploatare i utilizare a spaiului extraatmosferic. n 1968 se ncheie Acordul cu privire la salvarea astronauilor i la ntoarcerea lor i obiectelor lansate n spaiu. Sunt incluse prevederi referitoare la accidentele, situaii periculoase i aterizri forate, acordarea de asisten personalului i msuri pentru ntoarcerea astronauilor n statul cruia i aparin. n 1971 se ncheie Convenia privind rspunderea internaional pentru daunele cauzate de obiectele spaiale, iar mai apoi n 1975 a fost adoptat Convenia privind nmatricularea obiectelor lansate n spaiu. Principiile spaiului extraatmosferic Principiul liberei explorri i utilizrii spaiului de ctre toate statele n condiii de egalitate. Principiul ne apropierii a vreunei pri a spaiului extraterestru. Principiul folosirii i utilizrii spaiului extraterestru n scopuri panice i n interesul ntregii omeniri.

Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale prevede c statele sunt obligate s se cluzeasc dup principiul cooperrii i asistenei reciproce innd seama de interesele corespunztoare ale celorlalte state. Toate statele trebuie s coopereze n domeniul cercetrii tiinifice n spaiul extraatmosferic. Jurisdicia i controlul asupra personalului i obiectelor spaiale aparin statului de lansare n al crui regim este nregistrat obiectul spaial, ct timp acesta se afl n spaiu, pe corpurile cereti sau revin pe pmnt. Dac lansarea a fost fcut de dou sau mai multe state jurisdicia i revine statului de nmatriculare sau aceluia care a fost desemnat prin acord. Potrivit tratatului spaial astronauii trebuie considerai ca trimii ai omenirii n spaiul cosmic, iar statele sunt obligate s le acorde toat asistena posibil n caz de accident, n caz de pericol sau aterizare forat. n cazul unei astfel de aterizri ntoarcerea astronauilor ctre statul lor va trebui efectuat de ndat i n deplin securitate. La rndul lor astronauii care se gsesc n exerciiul activitii lor n spaiu cosmic sau pe corpurile cereti vor acorda ntreaga asisten posibil astronauilor altor state. Toate aceste prevederi sunt reglementate de tratatul spaial din 1967. Din principiul jurisdiciei i controlul statului de lansare rezult i principiul rspunderii unde statele sunt responsabile pe plan internaional pentru daunele cauzate unui alt stat sau persoanelor fizice i juridice de obiectele spaiale lansate de ele sau de prile lor componente indiferent dac aceste daune se produc pe pmnt, n aer, sau n spaiul cosmic. Potrivit reglementrilor internaionale este necesar nmatricularea tuturor obiectelor lansate n spaiu pentru operaiunile de securitate i reglementarea tarifului pentru soluionarea problemei daunelor cauzate de acestea unui stat sau organizaie internaional i evitarea ntr-o oarecare msur a curselor narmrii precum i informarea celorlalte state n privina existenei unor satelii folosii pentru teledetecia transmisiunii de televiziune, de date meteorologice, pentru servicii de salvare pe mare i a altor activiti comerciale.

TEMA Crimele de razboi si crimele contraumanitatii Crima de rzboi este fapta de nclcare, violare a legilor rzboiului din timpul unui conflict armat, care cade sub incidena dreptului internaional. nclcarea legilor rzboiului poate fi fcut de o persoan sau un grup, de militari sau civili. Orice violare a legilor rzboiului n conflictele militare dintre state sunt considerate crime de rzboi, pe cnd violrile legilor rzboiului n cadrul conflictelor interne cad sub incidena deptului naional. Legile rzboiului sau tradiii care s reglementeze conflictele au existat de multe secole, iar nclcarea acestor legi a fost pedepsit diferit de-a lungul istoriei. La cumpna dintre secolele al XIX-lea i al XX-lea, comunitatea internaional a simit nevoie s sistematizeze numeroasele tradiii, legi i reguli nc nescrise n Conveniile de la Haga. Conceptul modern de crim de rzboi a fost dezvoltat n timpul Proceselor de la Nrnberg, avnd ca baz definiiile din Carta de la Londra cu privire la Tribunalul militar internaional publicat la 8 august 1945. Pe lng crimele de rzboi, Carta definea i crimele mpotriva pcii i crimele mpotriva umanitii. Articolul 22 al Conveniei de la Haga din 18 octombrie 1907 stabilea c Dreptul beligeranilor de a adopta msuri de rnire a inamicului nu este nelimitat. Crime impotriva umanitii este un concept care apare n practica judiciar ca o alternativ la utilizarea termenului de genocid. Motivul este existena unor cerine de probaiune mult mai uoare, n condiiile n care exist anumite suprapuneri a sferelor celor dou infraciuni Unii autori consider genocidul ca o forma agravant a crimelor mpotriva umanitii, deoarece include intenia de a distruge un grup. Ali specialiti vd situaia tocmai invers, invocnd cerina de mas i caracterul sistematic necesar pentru a se putea invoca infractiunea de crime mpotriva umanitii. Cert este c jurisprudena internaional consider genocidul i crimele mpotriva umanitii ca fiind infraciuni separate. n dreptul internaional, infraciunea de crime mpotriva umanitii se refer la mai multe tipuri de acte care sunt svrite n mod sistematic mpotriva oricrei populaii civile, fie iniiate, ncurajate sau doar tolerate de orice autorita te, fie ea guvernamental sau de fapt . Prin articolele 7 i 8 din Statutul de la Roma al Curii Penale Internaionale, adoptat n 1998, violul, sclavia sexual, prostituia forat, sarcinile forate i sterilizarea forat, sau orice form de violen sexual sunt definite drept crime mpotriva umanitii i crime de rzboi i echivalate cu o form de tortur i o crim grav de rzboi, fie c aceste acte sunt sau nu comise n mod sistematic n timpul conflictelor internaionale sau interne. Alte fapte ce intr n categoria de crime mpotriva umanitii sunt crima, exterminarea, sclavia, tortura, persecuia etc. Pentru a se proba crimele mpotriva umanitii i pentru condamnarea fptuitorilor, este necesar doar probarea crimelor svrite, nefiind nevoie i de dovedirea inteniei de a distruge un grup. Crimele contra umanitii, indiferent dac sunt comise n timp de rzboi sau n timp de pace, aa cum sunt definite n Statutul Tribunalului Militar Internaional de la Nrnberg din 8 august 1945 i confirmate prin rezoluiile Adunrii Generale a Organizaiei Naiunilor Unite 3 (I) i 95 (I) din 13 februarie 1946 i 11 decembrie 1946, sunt imprescriptibile. La Conferina de la Praga cu titlul Contiina european i comunismul a fost adoptat o declaraie care, pornind de la premisele c: ideologia comunist este direct responsabil pentru crimele comise mpotriva umanitii, contientizarea crimelor mpotriva umanitii comise de regimurile comuniste pe tot continentul trebuie s lumineze toate minile europene la fel ca cea a crimelor regimului nazist, exist similitudini substaniale ntre nazism i comunism n privina caracterului lor oribil i groaznic i a crimelor lor mportiva umanitii, cere, ntre altele: recunoaterea faptului c multe crime comise n numele comunismului trebuiesc considerate crime mpotriva umanitii spre a servi ca i avertisment generaiilor urmtoare, la fel cum crimele naziste au fost apreciate de ctre Tribunalul din Nrnberg, atitudine responsabil din partea parlamentelor naionale n ceea ce privete recunoaterea crimelor comuniste ca fiind crime mpotriva umanitii, ceea ce conduce la legislaie adecvat i la monitorizarea parlamentar a acestei legislaii.

TEMA Metode si mijloace de purtare a razboiului

Dreptul international umanitar se prezinta,in esenta sa,ca un tot unitar,normele,principiile si instituiile sale postuland eliminarea exceselor de violenta de pe teatrele de operatiuni militare si din spatele acestora si protectia persoanelor care nu participa direct sau nu mai participa la ostilitati si a bunurilor care nu au nicio legatura directa cu conflictul armat.Dar,totodata,pentru fiecare dintre cele trei medii in care se desfasoara operatiunile militare terestru,,naval si aerian- iar in ultima vreme si in spatiul extraatmosferic,au fost create norme si principii speciale in raport cu mijloacele si metodele de lupta specifice,de natura teatrelor de operatiuni si de natura fortelor combatante. I. Avertizarea prealabila a adversarului In timp de pace,intre state exista o vasta retea de relatii,stabilite pe cale bilaterala,regionala sau internationala,guvernate de normele dreptului international public.Inceperea razboiului pune,in principiu,capat acestor relatii,in special a celor bilaterale,instituind in locul starii de pace starea de beligeranta,guvernata de dreptul international umanitar.Momentul exact cand se produce trecerea de la starea de pace la cea de beligeranta prezinta o importanta deosebita,deoarece de atunci incep sa se produca anumite efecte ,atat in ceea ce priveste partile beligerante,cat si statele care nu participa la acest conflict.Exista,in acest sens,o regula straveche,cunoscuta inca din antichitate,conform careia juris temporis,acest moment este marcat printr-un act de avertizare publica a adversarului inainte de a porni importiva lui un razboi. II. Instituirea starii de beligeranta Din momentul nstituirii starii de beligeranta,fie ca urmare a unui avertisment prealabil,fie prin inceperea ostilitatilor,intra in vigoare normele,cutumiare si conventionale,,ale dreptului international umanitar. Un set de asemenea norme guverneaza efectele imediate ale starii de beligeranta asupra relatiilor interstatale. Alt set de norme vizeaza efectele juridice ale starii de beligeranta asupra relatiilor dintre partile la un conflict armat si cetatenii inamici,iar ultimul,,se refera la relatiile dintre resortisantii statelor inamice. III. Principii fundamentale care guverneaza dreptul partilor la un conflict armat de a recurge la mijloace si metode de razboi Din cele mai vechi timputi s-a urmarit ca prin norme juridice sa se limiteze dreptul statelor de a recurge la mijloace si metode de razboi,acest lucru realizandu-se privind trei factori: 1. efectele lor destructive 2. persoanele importiva carora sunt indreptate 3. locurile si bunurile vizate Pe aceasta bazain dreptul international umanitar au fost consecrate trei principii fundamentale: 1.partile unui conflict nu au drept nelimitat in ceea ce priveste alegerea mijloacelor si metodelor de razboi 2.in utlizarea acestor mijloace si metode trebuie sa se faca intotdeauna o distinctie neta intre obitivele militare,pe de o parte, si populatia,persoanele civile si bunurile cu carater civil,pe de alta parte,astfel incat atacurile sa nu fie indreptate decat asupra primelor 3.sa se limiteze,pe cat posibil,suferintele pe care le-ar putea indura combatantii si proportiile distrugerilor.

TEMA Misiunile diplomatice are mai multe sensuri: raport juridic bilateral,are intelesuri de sarcina incredintata de statul trimitator agentului sau, de grup de personal insarcinate, institutie permanenta desitincta de personalul care o alcatuiesc. Elementele comune sunt: este o istitutie statala pentru relatii externe, este un organ alunui stat ca subiect de drept international, isi desfasoara activitatea in exteriorulgranitelor, are rolul de a reprezenta interesele statelor in exterior. Citeva definitii Misiunea diplomatica este organul de stat rezidind permanent pe teritoriul unui stat strain spre a reprezenta statul acreditar in vederea mentinerii relatiilor diplomatice in statul acreditar. Misiunea ca organ al statului nu trebuie confundata cu membrii sai, cu grupul de agenti care actioneaza in cadrul ei, dupa cum ea nu poate fi confundata cu seful institutiei care detine aceasta functie temporar. Misunea diplomatica in sens ca institutie se deosebestede activitatea membrilor prin infiintarea ei, este rezultatul ueni proceduri distincta de cea a agentilor, crearea ei este aneterioara numirii personalului. Cele mai multe documente ale misunii sunt primite si intocmite dinafara ei pe numele misunii ei. Existenta misunii ca institutie nu este afectata de schimbarile ce pot interveni incomponenta personala. Cauzele de incetare a misiunii si agentilor sunt diferite: privilegiile si imunitatile ale misunii sunt distincte fata de cele ale membrilor. Misunea are un statut juridic cu dubla determinare: 1. este un organ al statului si este reglementata de normele dreptului international, 2. este un organ pt relatii si activitatea pe teritoriul altui stat din care considerent multe activitati sunt reglementate de normele dreptului international. 2. Infiintarea misunilor diplomatice: Capacitatea de infiintarea a misunilor diplomatice o au subiectii de drept international: statele OIG, popoarele , natiunile. Acesta se numeste dreptul de legatie sau drept de ambasada, acest drept decurge din calitatea de subiect cu personalitate juridica. O alta conditie este ca in aceste subiecte sa existe relatii diplomatice si pt a fi infiintata misunea este nevoie de acord expres. Statul care trimute o misiune diplomatica poarta denumirea de stat acreditant si cel care o primeste stat acreditar. Intre state se respecta principiul reciprocitatii(la nivel de rangal misunii). Principiul dat nu este obligatoriu ce priveste trimiterea misunilor, in art 5 alConventiei din 1961 se prevede ca un stat poate trimite , acredita un sef de misune in 2 sau mai multe state dupa ce a facut notificarea corespunzatoare. In art 6 este mentionatca 2 sau mai multe state pot acredita unul sau mai multe persoane ca sef de misiune,conform si art 5 si 6-persoanele membre personalului diplomatic trebuie sa aiba princiupiul nationalitatiii statului acreditant.