Neculce Ion

Neculce Ion (aproximativ 16721745), cronicar moldovean ,sptar, hatman i vornic al Moldovei. Cronica sa (Letopiseul rii Moldovei de la Dabija Vod pn la Ioan Vod Mavrocordat) continu Cronica lui Miron Costin, povestind evenimentele din anii 1661-1743, oprinduse detaliat la domnia i viaa n Rusia a lui Dimitrie Cantemir. Cronica, nsoit de 42 de legende (O sam de cuvinte), adunate de cronicar din popor, demonstreaz nentrecutele dexteriti ale sale de povestitor i portretist, care au servit drept un tezaur valoros de inspiraie pentru scriitorii din secolul XIX-XX. Viitorul cronicar crescut in vremuri tulburi pentru Moldova atacata de turci sau tatari pleaca cu bunica din partea mamei intree 16861690 in Tara Romaneasca , de raul lesilor , invata carte pe apucate dar face o serioasa scoala a vietii . In Tara Romaneasca o deosebita influenta benefica asupra lui Neculce a avut-o educatia umanista a unchiului sau , Constantin Cantacuzino.Treptat, devine un om politic important , aflandu-se permanent in randul dregatorilor moldoveni . A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat inalta incredere, in special in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir , cu a carui sora a fost casatorit . Lucrarea de cpetenie a lui Neculce n afar de compilarea cronicilor anterioare este Letopiseul rii Moldovei de la Dabija Vod pn la domnia lui Constantin Mavrocordat . Cuprinde evenimentele din 1662 pn la 1743, la care a fost mai totdeauna prta sau le-a cunoscut de aproape.Cu cea mai mare probabilitate, cronicarul i ncepe lucrul la Letopise dup anul 1732, cnd avea deja 60 de ani,insa el nu era prea nvat, dar era om cu bun sim, cu pricepere de a judeca lucrurile, ctigat prin amestecul direct n afacerile statului i cu un deosebit

talent de a povesti. Se poate zice c el e cel mai citit dintre toi cronicarii Moldovei. El tie foarte adesea s gseasc cuvntul just pentru a zugrvi o situaie sau pe un om. Stilul lui este simplu i, prin aceasta, foarte atrgtor ,epitetul folosit de el are valoare artistic specifica situatiilor inconjuratoare. Continuand activitatea lui Miron Costin ,Letopisetul propriu zis reda istoria Moldovei sub un sir lung de domnii , ale unor voievozi romani sau straini ( in special greci precum Mavrocordat , Cantacuzino) in contextul politicii europene ,fiind un tablou complex de opera ,bogatele referiri se fac la raporturile Molovei , uneori ale Tarii Romanseti , cu Poarta Otomana , Neculce consemnand cu durere si revolta ingrata oprimare de catre imperiul Turcesc dar si de catre unii domnitori . Autorul noteaza nelinistea provocata permanent de situati economica dificila a tarii , de birurile cerute de Poarta sau Domni ,de podgheazurile (jafuri) organizate de tatari prin saturi si targuri , de prea desele schimbari de domni , de coruptia unor boieri .In scenele de istorie propriu zise , cronicarul insereaza si elemente vizand fenomene naturale eclipse , cutremure , epidemii . Observatiile lui Neculce merg uneori si in zona viselor a unor credinte stravechi , potrivit spiritului mitologic romanesc traversat de miraculos , de fantastic , el nu cararcteriza doar indivizii ci ii plcea s caracterizeze grupurile, naiunile (psihologia social nu-i era strin). Despre ttari ne spune c sunt lupi apuctori, iar despre greci are un faimos pasaj La grec mil, sau omenie, sau dreptate, sau nevicleug, sau frica lui Dumnezeu, nici unele de acestea nu sunt. Numai cnd nu poate s fac ru se arat cu blndee, iar inima i firea tot ct ar putea este s fac rutate. Neculce este obiectiv si lucid in consemnarea faptelor , intrucat , deosebindu-se de alti cronicari ai acele timpuri , din Moldova sau din Tara Romaneasca , nu scria din porunca domneasca si ne servea interesele unei anumite curti.Totusi pozitia sociala ii influienteaza uneori indirect optica ,si atunci el acuza vehement pe domnitorii care impuneau sau mareau darile boierilor si manastirilor , facand in

schimb elogiul unor domnitori sub a caror stapanire el , cronicarul , a avut un statut social politic mai bun . Cateodata se distanteaza de cei cu origine modesta . Neculce compatimeste Moldova pentru situati precara in care se afla , insa fara a diferentia marcat soarta diferitelor categorii sociale . Prezenta taranilor este foarte rara in cromica sa. De aceea unii critici literari au remarcat contradictiile si limitele gandirii istorice a lui Neculce (D.Velciu) , explicabile insa prin statutul social al cronicarului,cronica lui ramane un document viu de epoca , prin forta pe care obiectivitatea si talentul sau o confera evocarilor .

Ceea ce conteaz n cronica lui Neculce este oralitatea extraordinar a autorului, care d o anumit familiaritate evenimentului istoric. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean, anticipnd apariia lui Creang.