You are on page 1of 15

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Referat

Coordonator,

Studenta: Specializare: Finanţe Bănci Grupa 2 An: III

GALATI, martie 2013

...............14 BIBLIOGRAFIE...............................15 2 ......CUPRINS Introducere: Importanţa băncilor profitabile..........................................................7 Indicatorii de profitabilitate...............................................................................................................................................................................................11 Analiza indicatorilor de profitabilitate..........................................................................................................................................3 Alcătuirea contului de profit şi pierdere.......4 Structura veniturilor şi calitatea profitului........................12 Concluzii şi propuneri...........

De asemenea. presupune şi un profil de risc diferit faţă de cel al unei bănci tradiţionale. şi dacă sunt admise. precum şi calitatea portofoliului de credite al băncii şi concentrarea cheltuielilor sale. şi cum se impozitează câştigurile nerealizate şi veniturile din dobânzi. sau nu. de pildă. Autorităţile de supraveghere trebuie. în măsura posibilităţilor. ele pot aduce v enituri inferioare. În general. veniturile din operaţiunile de tranzacţionare. dar orientarea din ce în ce mai mult spre activităţi netradiţionale este de asemenea reflectată în contul de profit şi pierdere. una din sursele cheie ale generării capitalului. Dincolo de nivelul şi transparenţa impozitării profitului. să evite reglementări care să preseze în mod nejustificat profitabilitatea. Un sistem bancar sănătos este construit pe bănci profitabile şi capitalizate în mod adecvat. În mod tradiţional. Existenţa unor rezerve obligatorii şi/sau a unor cerinţe legale de lichiditate excesive prejudiciază rezultatele şi poate încuraja dezintermedierea. trebuie încurajată profitabilitatea sustenabilă maximă. domeniile cheie ce trebuie avute în vedere la evaluarea mediului de afaceri şi a potenţialului de profit ale unei bănci sunt dacă. să privească profitabilitatea băncii ca pe un indiciu al stabilităţii şi ca pe un factor care contribuie la încrederea deponenţilor. este. întrucât o competiţie sănătoasă pentru profituri este un indiciu al unui sistem financiar eficient şi dinamic. Aceasta permite unei bănci să menţină un anumit profil de risc şi oferă o protecţie faţă de problemele pe termen scurt. bilanţurile băncilor din multe economii în dezvoltare şi tranziţie cuprind ponderi mari de active imobilizate. Totodată. Natura restrictivă a capitalului minim legal ar putea determina băncile să-şi modifice mix-ul de afaceri în favoarea activităţilor şi activelor care presupun cerinţe de capital mai mici. în ansamblu. este importantă pentru toţi cei implicaţi în procesul de management al riscului. De exemplu. De aceea. investiţii şi veniturile bazate pe comisioane reprezintă un procentaj din ce în ce mai mare din rezultatele băncilor moderne. Fiscalitatea este un alt factor major care influenţează profitabilitatea unei bănci. Pentru a menţine încrederea în sistemul bancar. o tendinţă care afectează profitabilitatea. relevă sursele de câştiguri ale unei bănci şi cantitatea şi calitatea acestora. Totuşi.1 1 http://www. deşi astfel de active poartă un risc mai mic. Această tendinţă implică o volatilitate mai mare a rezultatelor şi profitabilităţii. sub forma profiturilor reportate. pot face depozitele mai puţin atractive decât investiţiile de capital propriu. de regulă. deoarece afectează competitivitatea diverselor instrumente şi segmente ale pieţelor financiare. precum şi opţiunile de politică şi afaceri ale acesteia. o sursă cheie de informaţii despre profitabilitatea băncii. Autorităţile de reglementare trebuie să recunoască importanţa profitului şi.com/articole/profitabilitate+banci+romania 3 . cum ar fi rezervele obligatorii.ziare. combinată cu neimpozitarea câştigurilor de capital. Structura contului de profit şi pierdere indică şi orientarea afacerilor unei bănci. provizioane înainte de impozitare. Schimbările în structura şi stabilitatea profiturilor băncilor au fost uneori motivate de cerinţele de capital legale şi de măsurile de politică monetară. De exemplu. impozitarea veniturilor din dobânzi. De exemplu. Contul de profit şi pierdere. Profitabilitatea este un indicator revelator al poziţiei competitive a băncii pe pieţe bancare şi al calităţii managementului său. băncile îş i ajustează deciziile lor de afaceri şi politică pentru a minimiza impozitele de plătit şi a profita de eventualele "portiţe" din legislaţia fiscală. băncile sunt supuse unor cerinţe minime de capital. Multe autorităţi fiscale aplică şi impozite directe la tranzacţiile bancare.Introducere: Importanţa băncilor profitabile Stabilitatea. O înţelegere deplină a surselor de profit şi a modificărilor din structura veniturilor/profitului atât ale unei bănci cât şi ale întregului sistem bancar. ele pot da naştere unor practici bancare indezirabile. sursa majoră de venituri bancare au constituit-o dobânzile.

Tabel 1 ALCĂTUIREA VENITURILOR Şl CHELTUIELILOR 4 . În Tabelul 1 este prezentat un exemplu de cont de profit şi pierdere analitic. diversele componente de venituri şi cheltuieli (chiar şi venituri brute din dobânzi şi cheltuieli brute cu dobânzile) sunt înfăţişate ca procent din profitul brut.Alcătuirea contului de profit şi pierdere Contul de profit şi pierdere al unei bănci este o sursă cheie de informaţii privind sursele şi structura veniturilor sale. În ultimele două coloane din acest exemplu.în special atunci când este luat în considerare volumul de activitate pentru a genera profitul net din dobândă.rândul 5. Profitul net din dobândă este calculat ca diferenţă între profitul brut din dobândă şi cheltuielile cu dobânda aferente portofoliului de credite şi se poate observa că aduce o contribuţie relativ minoră la profitul global .

diferenţei între preţul de cumpărare şi cel de vânzare la instrumentele de bază. în mod normal. iar ţelul băncii este în mod normal să menţină un nivel stabil şi ascendent al profitului net din dobânzi. De aceea. Alte venituri operaţionale de natură bancară. credite ipotecare etc. întreprinderilor de stat şi întreprinderilor private (inclusiv categoriile de credite pentru capital circulant şi credite pentru investiţii) şi credite de consum pentru persoane fizice. având o marjă superioară a dobânzii. acesta cuprinde dobânda încasată la depozitele băncii la alţi intermediari financiari.În mod tipic. De exemplu. Totuşi. Stabilitatea sau sustenabilitatea veniturilor din tranzacţionare are impact asupra viabilităţii unei bănci şi este strâns legată de calitatea funcţiei de management ai riscului de piaţă din cadrul unei bănci. Cheltuielile cu dobânda cuprind dobânda plătită la depozite şi fondurile atrase pentru finanţarea portofoliului de credite. în mod evident. depozitele pentru persoane fizice implică cheltuieli cu dobânda mai mici. în mare parte. cum ar fi veniturile bazate pe „materia cenuşie" şi/sau veniturile bazate pe comisioane sunt veniturile încasate din activităţi bancare netradiţionale. de regulă. cu costuri reduse de finanţare. contul de profit şi pierdere cuprinde categoriile descrise mai jos: Profitul din dobândă îşi are originea în creditele şi toate celelalte forme de împrumuturi acordate de o bancă. Venituri din tranzacţionare cuprind veniturile din portofoliile de tranzacţionare şi de investiţii cu lichiditate stabilă de valori mobilare. se află. în general. Veniturile din dobândă sunt calculate. dar necesită o reţea de filiale pentru încasarea lor. Profitul net din dobândă este diferenţa între veniturile din dobândă şi cheltuielile cu dobânda ale unei bănci. pentru a se asigura înţelegerea clară a contribuţiei fiecărui produs la rezultate. de regulă. Veniturile din dobândă sunt mai departe împărţite pe surse de venituri. atât pe instrumente cât şi pe scadenţe. indiferent dacă dobânda a fost plătită sau nu. Ea poate fi totodată rezultatul organizării interne a băncii. întrucât va putea să împrumute la rata pieţei. venituri şi profituri din dobânzi supraevaluate în mare măsură. implicit. O bancă cu un nivel redus de cheltuieli cu dobânda şi. aceasta face necesar un management activ: în mod normal băncile incearcă să ajusteze ratele de creditare înaintea ratelor la depozite pe o piaţă cu rata dobânzii în creştere şi procedează invers pe o piaţă în scădere. un nivel redus al cheltuielilor cu dobânda implică adeseori cheltuieli operaţionale mai mari. întrucât băncile moderne. sau se consideră că este potenţial inapt să ramburseze creditul (indiferent dacă împrumutul a devenit restant sau nu). De asemenea. descoperirile de cont şi cărţile de credit. cheltuieli de capital. iar menţinerea conturilor de depozite este costisitoare. conturile de economii. Într-un mediu cu rate variabile de dobândă. anumite bănci preferă finanţarea prin depozite de la agenţii economici. într-o situaţie mai bună decât una cu cheltuieli mari cu dobânda. Profitul net din dobândă constituie nucleul câştigurilor unei bănci tradiţionale. O clasificare a cheltuielilor cu dobânda ajută la înţelegerea surselor de finanţare ale unei bănci şi a costurilor de finanţare corespondente. valute. cum ar fi serviciile de management al conturilor sau fondurilor şi serviciile pentru operaţiunile de plăţi. Această categorie de venituri este. Aceste venituri se datorează. de multe ori pun la punct sisteme elaborate de calculaţie a preţurilor şi a costurilor pentru diversele lor linii de produse şi afaceri. investiţii. dezirabilă. locuinţe şi în valută. cum ar fi depozitele la vedere. Această categorie include de asemenea veniturile bazate pe comisioane derivate din diverse servicii oferite clienţilor. în mod tipic. politicile contabile trebuie să prevadă că un împrumut nu va mai fi tratat după principiul contabilităţii de angajamente în cazul în care clientul este încă restant după o perioadă specificată de timp (să spunem 60 de zile). de 5 . dar include totodată şi dobânzile aferente. Absenţa unei astfel de politici generează. în rândul băncilor. Subclasificarea cheltuielilor cu dobânda se bazează. chiar dacă aceasta implică cheltuieli cu dobânda mai mari. Această clasificare poate fi necesară în scopuri de supraveghere sau statistice. intrucât nu presupune o expunere la riscurile financiare şi nu generează. categoriile de credite pot fi împărţite pe credite acordate guvernului. depozitele în valută şi certificatele de depozit. În mod normal. acţiuni şi mărfuri. în mod inerent. cum ar fi creditele pentru capital circulant. De exemplu. ceea ce înseamnă că băncile calculează dobânda datorată pentru perioada de timp acoperită de situaţiile financiare. creditele cu rate egale. după principiul contabilităţii de angajamente. care conştientizează costurile. moment la care dobânda „angajată" anterior dar neplătită trebuie stomată şi trecută pe cheltuieli. cum ar fi serviciile bancare comerciale sau cele de consultanţă financiară.

Activele sub forma investiţiilor pot apărea în bilanţ ca active „disponibile pentru vânzare" sau active „păstrate până la scadenţă". Prin natura lor. de regulă. Nivelul cheltuielilor operaţionale este în general legat de eficienţa unei bănci. şi de deprecierea sau aprecierea monedei autohtone. cum ar fi asigurările sociale. devin şi ele elemente de cheltuieli majore. activele din portofoliul de investiţii pe termen lung al unei bănci. Această categorie poate cuprinde derecunoaşterile creditelor neperformante şi recuperările (adică sumele recuperate la creditele anterior derecunoscute) sau acestea pot fi prezentate separat în contul de profit şi pierdere. pensiile şi alte beneficii sunt. Pe lângă provizioanele pentru pierderi credite. activele mobile şi echipamentele de birou pe 3 până la 5 ani. în funcţie de poziţia netă a băncii . Această categorie cuprinde provizioanele pentru pierderi pentru toate celelalte active acolo unde valoarea activului ar putea fi depreciată. Cheltuielile legate de computere şi tehnologia informatică. doar atunci când investiţia este lichidată. aduc băncii un câştig sau o pierdere. cum ar fi cheltuielile cu licenţele pentru programe de soft şi cele pentru dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de aplicaţii. Gestionarea eficientă a acestor cheltuieli necesită stabilirea unui echilibru între strategiile de minimizare a costurilor pe terrnen scurt şi investiţiile in resurse umane şi fizice în special tehnologia bancară necesară unui management eficient al riscurilor bancare şi pentru menţinerea pe termen lung a unei poziţii competitive a băncii. Pentru a facilita comparaţia între diferite tipuri de instituţii bancare. Amortizarea este un cost datorat reducerii valorii activelor imobilizate ale unei bănci. Veniturile din investiţii cuprind veniturile din investiţiile de tip capital propriu pe termen mai lung al unei bănci. Câştigurile (pierderile) valutare apar de multe ori în contul de profit şi pierdere al băncilor din ţările în dezvoltare.eficienţa proceselor funcţionale corespondente şi de un suport informatic corespunzător. diversele elemente de venituri şi 6 . Activele „disponibile pentru vânzare" sunt şi ele prezentate la valoarea justă. cel mai mare element de cost pentru o bancă. Salariile şi cheltuielile legate de personal. întrucât astfel de bănci sunt frecvent finanţate de credite străine. băncile amortizează clădirile pe 25 până la 50 de ani. de performanţele financiare ale companiilor respective. cheltuielile ocazionate de administrarea şi întreţinerea sistemelor computerizate şi informatizate ale unei bănci. Conceptual este similară cu provizioanele. veniturile din investiţiile în acţiuni sunt dificil de previzionat cu acurateţe. cerinţele prudenţiale prevăd ca băncile să înregistreze activele la valoarea mai mică dintre valoarea nominală şi valoarea de piaţă (caz în care trebuie constituite provizioane pentru pierderi) şi să recunoască aprecierile valorice. Câştigurile sau pierderile rezultă din variaţiile de curs valutar care. sau active pe plan internaţional care depind esenţial de suportul informatic pentru identificarea oportunităţilor de piaţă. dar ajustările aferente marcării la piaţă pot fi înregistrate într-un cont de rezerve din bilanţ. prezentate la valoarea justă (ajustările aferente „marcării la piaţă" vor fi trecute în contul de profit şi pierdere) în situaţiile financiare ale băncii. chiria şi utilităţile. Alte provizioane pentru pierderi pentru active depreciate. în multe ţări. cheltuielile operaţionale sunt elementul cu cel mai mare impact asupra costurilor de interrmediere şi reprezintă totodată unul din elemente le cele mai controlabile. Veniturile din investiţii depind de ratele contractuale respective. Veniturile din marcarea la piaţă a acestor active pot fi trecute în contul de profit şi pierdere sau direct într-un cont de rezerve din bilanţ. în special în cadrul băncilor moderne. Cheltuielile operaţionale cuprind costurile cu personalul. de exemplu. Activele de tranzacţionare vor fi. Informaţiile cuprinse în contul de profit şi pierdere al unei bănci ajută la înţelegerea activităţilor principale ale instituţiei şi a structurii şi stabilităţii profiturilor sale. precum şi cheltuielile administrative. iar pentru investiţiile în acţiuni. cum ar fi acţiunile şi obligaţiunile purtătoare de dobândă (cu recapitalizare/altele decât cele de tanzacţionare). In mod tipic. Provizioanele pentru pierderi din credite sunt cheltuieli legate de riscul de credit inerent în acordarea creditelor. precum şi veniturile din dividende de la filiale şi alte tip uri similare de investiţii.lungă sau scurtă. întrucât activitatea bancară este o activitate care antrenează materie cenuşie şi resurse umane intensive. cheltuielile de audit şi consultanţă. păstrate în portofoliul de investiţii pe termen lung al băncii. iar computerele pe 2 până la 3 ani. Provizioanele se constituie pentru a compensa valoarea depreciată a capitalului şi a dobânzii datorate la creditul respectiv. pentru procesarea operaţiunilor precum şi pentru gestionarea riscului şi rapoartele de management. în mod normal.

Figura 1 ilustrează alcătuirea veniturilor brute 2 Hennie van Greuning Sonja Brajovic Bratanovic . Băncile. venituri din comisioane bazate pe tranzacţii. ■ politicile de recunoaştere a veniturilor sau cheltuielilor care distorsionează rezultatele.venituri din dobândă. Profitabilitatea băncii pare să fie în mare măsură atribuibilă veniturilor din comisioane generate din activităţile bazate pe „materia cenuşie". şi-au diversificat activitatea şi pe pieţele netradiţionale şi de aceea nu mai îndeplinesc doar o simplă funcţie de intermediere. Utilizând baza de active ca numitor comun. de finanţare a agenţilor economici mari (corporaţii) şi de consultanţă şi din activităţile bazate pe tranzacţii cu titluri cu venit fix. În loc să menţină în bilanţ credite mari acordate corporaţiilor. Analiza profitabilităţii începe prin considerarea structurii veniturilor unei bănci şi ale componentelor acestora . ■ calitatea. Atunci când se analizează structura veniturilor unei bănci. în special atunci când dobânda se referă la credite care sunt sau trebuie să fie plasate în categoriile de risc substandard sau inferioare.2 Structura veniturilor şi calitatea profitului In mediul contemporan. fară a se mări expunerea la riscul de credit. în special cele referitoare la transferul profiturilor şi evaluarea activelor-datoriilor. veniturile generate în această manieră (de exemplu prin tranzacţii cu valori mobilare şi activităţi bancare comerciale) sunt prin natura lor mai puţin stabile şi previzibile pentru că depind de condiţiile pieţei şi performanţele tranzacţiilor. venituri din tranzacţionare şi alte surse de venituri . Portofoliul de tranzacţionare este de asemenea supus riscului de piaţă. incluzând serviciile bancare comerciale. mulţi clienţi-corporaţii pot să atragă finanţare în nume propriu prin emisiunea de efecte comerciale şi obligaţiuni. se generează venituri din comisioane. Procedând astfel. precum şi alcătuirea şi exactitatea profiturilor reportate. Totuşi. Această schimbare în structura profitului băncilor a avut un efect de ameliorare a profitabilităţii fară majorarea riscului de credit tradiţional care rezultă din portofoliile de credite. De fapt. astfel de informaţii pot evidenţia şi modificările care apar în cadrul unui grup etalon sau al sectorului bancar. acţiuni şi valute.cheltuieli. pieţele care în mod tradiţional au constituit domeniul unic al băncilor s-au deschis competiţiei din partea altor instituţii. ■ măsura în care garanţiile (şi nu fluxurile de numerar operaţionale) sunt baza pentru deciziile de capitalizare a dobânzii şi/sau prelungire a creditelor. Structura veniturilor.şi tendinţele de-a lungul perioadei de observare. care poate fi foarte substanţial. la rândul lor. De exemplu. analistul trebuie să acorde o atenţie corespunzătoare şi să înţeleagă următoarele aspecte: ■ tendinţele. băncile subscriu sau efectuează serviciul emisiunilor marilor clienţi-coorporaţii sau îndeplinesc o funcţie de „creare a pieţei". cum ar fi marjele de dobândă. o privire de ansamblu asupra structurii profitului pe „industrie" din cele mai dezvoltate ţări relevă faptul că activitatea bancară tradiţională este doar marginal profitabilă şi că veniturile din alte surse au devenit un contributor semnificativ al rezultatului. alcătuirea şi nivelul componentelor de venituri şi cheltuieli. Bucureşti 2004) 7 . băncile pot face comparaţia cu media sectorului şi cu alte tipuri de bănci.Analiza şi managementul riscului bancar (Evaluarea guvernanţei corporatiste şi a riscului financiar) Editura ERICSON. ■ maniera şi măsura în care este absorbită în venituri dobânda angajată dar neîncasată. ■ efectul tranzacţiilor inter-grup. adică acceptarea de depozite şi creditare. veniturile din comisioane şi investiţii şi cheltuielile de regie sunt de regulă exprimate ca procent din total active. ■ sursele majore de venituri şi domeniile de afaceri cele mai profitabile. ■ dividendele plătite şi reportarea profitului. Atunci când sunt cumulate.

în timp ce contribuţia veniturilor din dobândă a scăzut. Figura 2 ilustrează acest proces prin compararea alcătuirii diverselor categorii de active cu alcătuirea veniturilor brute. sunt veniturile obţinute acolo unde se consumă energia).ale unei bănci. întrucât în condiţii normale veniturile din investiţii sunt mai puţin stabile decât veniturile din dobândă. activele trebuie angajate în categorii de produse care generează cele mai mari venituri la un nivel acceptabil de risc. Figura 1 STRUCTURA VENITURILOR BRUTE Astfel de tendinţe în mod normal necesită o analiză. Figura 2 STRUCTURA ACTIVELOR VERSUS STRUCTURA VENITURILOR O comparaţie analitică a claselor de cheltuieli cu dobânda cu categoriile de datorii conexe scoate in evidenţă expunerea unei bănci faţă de sursele specifice de finanţare şi relevă 8 . inclusiv sursele acestuia şi modificările în structura lor. Acest grafic arată că veniturile din tranzacţionare şi din investiţiile băncii au devenit un contributor din ce în ce mai mare al veniturilor brute. Compararea structurii veniturilor brute şi a structurii activelor oferă în mod normal un temei rezonabil pentru un răspuns la această anomalie. sau nu.) Un astfel de grafic permite unui analist să determine calitatea şi stabilitatea profitului unei bănci. tendinţa ar fi putut fi motivată de schimbările adverse din mediul macroeconomic sau de piaţă al băncii. Un alt motiv ar fi că rentabilitatea investiţiilor a fost în mod semnificativ mai mare decât rentabilitatea împrumuturilor. (Observaţi că diversele figuri sunt utilizate ca o ilustrare şi nu se referă în mod neapărat la aceeaşi bancă. In mod normal. comensurate cu ponderea din active angajată pentru fiecare categorie de active (cu alte cuvinte. ceea ce ar oferi motive întemeiate pentru o astfel de orientare. Scopul acestei comparaţii este de a determina exact modul în care sunt angajate activele băncii şi dacă veniturile generate sunt. în mod proporţional randamente mai scăzute. analiza structurii veniturilor ar putea genera şi concluzii privind calitatea managementului activelor. Aceeaşi analiză poate fi efectuată pentru a identifica categoriile de credite care aduc. Totuşi.

întrucât veniturile din comisioane şi din tranzacţionare sunt în general considerate a fi mai puţin stabile decât veniturile nete din dobândă (adică intermediere). în aceleaşi proporţii cu datoriile respective. veniturile brute din dobândă şi veniturile brute operaţionale care ar putea furniza analistului informaţii asupra relaţiei dintre cheltuielile unei bănci şi capacitatea sa de realizare a rezultatelor. In cazul ilustrat. întrucât indică în mod clar profitabilitatea băncii. sau nu. ori 9 . Sistemele de evaluare a performanţelor interne. rezultatele băncii nu par să se fi îmbunătăţit. o astfel de abordare poate genera concluzii importante. veniturile din comisioane şi veniturile din tranzacţionare contribuie în mod semnificativ la profitabilitatea băncii şi la capacitatea sa de a suporta costurile operaţionale. Un motiv acceptabil pentru creşterea cheltuielilor operaţionale ar fi acela că aceasta s-a datorat investiţiilor în resurse umane şi în infrastructura bancară care se estimează a da randament în viitor. de exemplu că cheltuielile unei bănci sunt mari pentru că are prea mulţi angajaţi. Veniturile şi cheltuielile sunt prezentate în raport cu activele totale. Figura 3 SURSE DE VENITURI VERSUS COSTURI Figura.dacă au loc schimbări structurale în sursele sale de finanţare. Figura3 ilustrează etapa următoare. Stabilitatea veniturilor băncii s-a deteriorat probabil. Atunci când se face comparaţia cu normele pe sector. Dacă nu se poate constata nici un astfel de motiv. şi dacă acestea sunt justificate. Într-un astfel de sector cu o concurenţă intensivă. acest tip de analiză va putea reliefa dacă. şi ce fel de modificări structurale au loc în structura de venituri şi cheltuieli a unei bănci. a potenţialului său.4 ilustrează o altă perspectivă a tendinţelor din nivelul cheltuielilor operaţionale în raport cu totalul activelor. Un tip similar de grafic şi analiză poate fi folosit pentru a determina dacă componentele cheltuielilor cu dobânda din totalul cheltuielilor sunt. sau nu. precum şi asupra optimizării. Pe un astfel de grafic pot fi evidenţiate categoriile costisitoare de finanţare iar motivele care stau la baza deciziilor de finanţare vor trebui explicate. analiza modului în care veniturile unei bănci acoperă cheltuielile sale operaţionale. Indicatorii cheltuielilor operaţionale raportate la veniturile din dobândă şi cei ai cheltuielilor operaţionale raportate la veniturile operaţionale brute sunt şi ei foarte utili. Atât veniturile brute cât şi cheltuielile operaţionale au arătat o creştere semnificativă în perioada supusă observaţiei. sau nu. Pe termen lung. Analiza trebuie să determine motivul creşterii semnificative a cheltuielilor operaţionale. banca trebuie să fie solicitată să-şi regândească strategia de afaceri. din perspectiva profitabilităţii. În ciuda nivelului mult mai mare al veniturilor. băncile moderne nu-şi mai pot permite să ofere produse. Cheltuielile operaţionale reprezintă unul din elementele din contul de profit şi pierdere al unei bănci care poate fi controlat. servicii. de către bancă.

Sistemul intern de stabilire a preţului de transfer se referă la costul fondurilor aşa cum sunt ele transferate de la o unitate de activitate la alta. s-au dezvoltat sisteme mai rafinate pentru evaluarea profitabilităţii şi a rezultatelor. În ultimul deceniu. Un bun cadru de evaluare a performanţelor permite şi analizarea aportului net pe care îl are relaţia cu un client important la rezultatul final al băncii. în raport cu diferitele linii de afaceri şi/sau produse şi/sau segmente de piaţă ale unei bănci. Un bun cadru de evaluare a performanţelor cuprinde o serie de elemente: o organizare eficientă care permite o alocare clară a veniturilor şi cheltuielilor pe unităţi de activitate. Figura 4 INDICATORI AI VENITULUI OPERAŢIONAL Concluziile trase de sistemele de evaluare a performanţelor interne afectează în mod direct produsele oferite şi preţurile lor şi pot ajuta la formularea deciziilor băncii privind intrarea şi ieşirea anumitor produse sau servicii.„linii" de afaceri insuficient de profitabile. o unitate de activitate va „împrumuta" fonduri de la trezoreria companiei. Relaţiile între filiale oferă un bun exemplu de stabilire a preţului intern de transfer. Un sistem intern sofisticat de stabilire a preţului de transfer va acoperi şi alocarea costurilor de regie pe unităţi de activitate şi va include preţurile de transfer pentru servicii interne. preţul de transfer al depozitelor poate fi modificat datorită costului rezervelor obligatorii. cum ar fi serviciile contabile sau juridice. produse sau pieţe şi se poate stabili în mod clar care sunt segmentele de clienţi cele mai promiţătoare şi care produse trebuie analizate cu privire la capacitatea lor de generare a veniturilor. aceeaşi unitate va „împrumuta" bani trezoreriei atunci când are depozite excedentare. în special. şi mijloace eficiente şi consecvente de încorporare a respectivelor elemente de risc în cadrul de evaluare a performanţelor. pentru a rezolva aceste nevoi. pe linii de activitate. Pentru o 10 . majoritatea băncilor aleg o medie ponderată bazată pe mixul lor specific de finanţare. preţurile interne de transfer ar putea să reflecte preţurile de piaţă respective. un sistem intern de stabilire a preţurilor de transfer pentru a evalua contribuţia diverselor unităţi de activitate la rezultat. Atunci când acordă un împrumut pe care nu-1 poate finanţa ea însăşi. Băncile internaţionale şi conglomeratele financiare. De exemplu. O dată ce sunt cunoscute aporturile nete. Preţurile de transfer intern în ambele sensuri trebuie să se bazeze pe aceleaşi principii. În principiu. Un bun sistem de evaluare va ameliora şi aplicarea unui sistem de compensare stimulator şi consecvent. Tehnicile de evaluare internă de obicei au în vedere elementele de risc de bază (care pot afecta cheltuielile băncii) şi de aceea contribuie şi la îmbunătăţirea tehnicilor de management al riscului. trebuie să-şi organizeze funcţiile lor de o manieră care să le permită să stabilească contribuţia exactă la rezultate a părţilor lor constituente. bazat pe realizări şi nu pe ierarhii. În practică. inclusiv scadenţele şi caracteristicile de reaşezare a preţurilor la activele şi/sau datoriile corespondente. dar cu modificările aplicabile.

eficienţa cu care operează banca şi stabilitatea profiturilor sale. Majoritatea băncilor aplică un preţ uniform de transfer pentru toate creditele. Deoarece băncile sunt influenţate de nivelul înalt al concurenţei din sectorul bancar. printr-un set de indicatori financiari. Stabilitatea şi tendinţele sale de creştere sunt cei mai buni indicatori sintetici ai performanţelor unei bănci. ca exemplu. In schimb. În anumite cazuri. o schimbare a nivelului ratei dobânzii va declanşa schimbări ale profitului brut procentual.aplicare consecventă a unui astfel de sistem. Indicatorii sunt supuşi observaţiei de-a lungul unei perioade de timp pentru a detecta tendinţele profitabilităţii. preţurile de transfer intern au fost stabilite în aşa fel încât permit societăţii-mamă să participe la profitul unei bănci. de exemplu. Stabilirea preţului de transfer trebuie să fie făcută atent atunci când analiza se referă la o bancă care aparţine unui grup bancar sau unei companii-holding. băncile folosesc calculaţii mult mai simple de tipul „rentabilitatea capitalului de risc". de la alte unităţi de activitate sau membri ai conglomeratului. O altă etapă este determinarea volumului de capital ce trebuie alocat fiecărei linii de afaceri sau produse. Dată fiind marja tradiţională mică cu care operează băncile. iar elementul de risc este ajustat prin solicitarea unei rentabilităţi superioare la creditele cu calitate scăzută. Alţi indicatori măsoară profitabilitatea activităţii de bază a unei bănci (ex: indicatorii marjei). Există o serie de modalităţi de a încorpora riscul în acest cadru de lucru. costul intern al fondurilor ar putea reflecta riscul de credit aferent împrumutului care este finanţat. Pentru funcţia de creditare. Marcarea valorii activelor la piaţă cere recunoaşterea câştigurilor nerealizate ca venituri. Astfel de cazuri sunt mai cu seamă frecvente în ţările în care există limite sau dificultăţi in repatrierea dividendelor. contribuţia la profit a diverselor tipuri de activităţi. în anumite cazuri. ci modul de alocare a capitalului pe toate activităţile. Creditele cu risc mai mare se poate estima că generează o rentabilitate mai mare. care măsoară eficienţa utilizării potenţialului băncii. Indicatorii cheie cuprind rentabilitatea capitalului propriu mediu. Elementul cheie este nu modul de determinare a volumului adecvat de capital ce trebuie alocat fiecărei unităţi de activitate.scribd. prin impunerea unui preţ mai mare decât cel de piaţă aplicabil pentru fondurile împrumutate de bancă. prezentaţi în tabelul 2. Analiza modificării diverşilor indicatori în timp relevă modificările politicilor şi strategiilor băncii şi/sau a mediului său de afaceri. preţurile de transfer mai ridicate fiind alocate creditelor mai slabe calitativ. integral sau parţial. într-o manieră consecventă şi pe baza aceloraşi principii. sau prin plătirea unui preţ mai mic decât cel de piaţă pentru fondurile furnizate de aceeaşi bancă.com/search?query=gestiune+bancara 11 . Indicatorii de profitabilitate Profitul reprezintă rezultatul final care reflectă efectele nete ale politicilor şi activităţilor unei bănci într-un exerciţiu financiar. de multe ori nu este necesară evaluarea riscului utilizând tehnici sofisticate de modelare pentru toate liniile de activitate şi de produse ale băncii pentru a stabili coeficienţii corespunzători şi în orice caz este aproape imposibil să se procedeze într-o manieră practică. în special dacă grupul îşi are sediul în străinătate. o bancă trebuie să dispună şi de un sistem de contabilitate managerială pe care să poată conta. cât şi în viitor. aceasta poate afecta calitatea câştigurilor. în mod tipic.3 Numeroşi factori pot influenţa profitabilitatea unei bănci. consecventă şi utilă. În practică. multe au făcut investiţii semnificative în active legate de infrastructură . Profitabilitatea este de obicei evaluată. întrucât aceste câştiguri urmează a fi realizate. inflaţia poate creşte costurile operaţionale mai repede decât veniturile. O abordare practică urmată de multe bănci este folosirea ponderărilor prevăzute de Acordul de la Basel ca bază pentru calcule. care măsoară rata de rentabilitate a investiţiei acţionarilor şi rentabilitatea activelor.în 3 http://www. atât în trecut.

băncile gestionează profitabilitatea prin încercarea de a „bate" media pieţei şi de a menţine profitul stabil şi previzibil. indicatorii operaţionali permit unui analist evaluarea eficienţei cu care o instituţie generează venituri. Indicatorii pot fi utilizaţi şi într-un context mai larg. dar ca şi în cazul altor metode analitice.special cu privire la tehnologia informatică . Normele de eficienţă pe sector facilitează o comparaţie între bănci individuale şi sistemul bancar. se pot utiliza multe „trucuri" pentru a 12 . Astfel de investiţii au dus la creşterea costurilor de regie şi au afectat în acelaşi timp şi profitabilitatea. Pe termen scurt. ei trebuie utilizaţi cu judecată şi precauţie. acesta la rândul său atrage investitori. De regulă. Tabelul 2 INDICATORI DE PROFITABILITATE Analiza indicatorilor de profitabilitate Bancherii acordă o atenţie deosebită mesajului pe care îl transmite analiza bazată pe indicatori. In mod similar. Acest proces scoate în lumină impactul politicii monetare asupra sistemului bancar şi efectul pe care modificarea ratei oficiale a dobânzii îl are asupra profitabilităţii băncii. marja de dobândă raportată la veniturile brute din dobândă. o comparaţie a cheltuielilor cu dobânda cu finanţarea indică costul relativ al finanţării. Structura cheltuielilor şi a veniturilor sistemului bancar poate fi evaluată prin calcularea şi analizarea provizioanelor pentru credite. veniturile din investiţii la investiţii şi cheltuielile de regie la veniturile brute.ca parte a strategiei de concurenţă. Valoarea adăugată de sistemul bancar poate fi determinată prin calcularea veniturilor nete după impozitare în raport cu media totalului activelor (adică rentabilitatea mediei activelor) şi a veniturilor nete după impozitare în raport cu fondurile proprii ale acţionarilor (adică rentabilitatea capitalului propriu). indicatorii sunt instrumente extrem de utile. Priviţi în contextul elementelor financiare la care se referă. De aceea. întrucât doar indicatorii nu oferă răspunsuri complete despre rezultatele finale ale băncilor. O revizuire a veniturilor din dobândă in raport cu creditele permite analistului să determine rentabilitatea activelor sub formă de împrumuturi.

Nevoia de a genera profituri stabile şi ascendente implică şi nevoia de a gestiona riscurile. poate evidenţia că este mai bine pentru acţionari să investească pur şi simplu în titluri guvernamentale fară risc. Rezultatul. poate afecta chiar solvabilitatea băncii.rentabilitatea capitalului propriu şi a activelor indică rezultatele nete ale operaţiunilor unei bănci în cursul unui exerciţiu financiar sau de -a lungul unei perioade de timp. Întrucât capitalul şi profitabilitatea sunt în strânsă legătură. Marja netă de dobândă a băncii a evidenţiat o creştere constantă şi apoi o deteriorare semnificativă în perioada recentă. prin deducerea unui cost presupus al capitalului pentru a evidenţia profitul real al băncii. O analiză a marjei de dobândă a unei bănci poate scoate în evidenţă efectul evoluţiilor ratei curente a dobânzii. De asemenea poate ilustra măsura în care băncile sunt expuse la modificarea ratei dobânzii şi astfel capacitatea managerială de a gestiona eficient riscul ratei dobânzii. în ultimă instanţă. cum este cel din figura 6. astfel încât o bancă să-şi poată menţine şi majora resursele sale de capital. obiectivul cheie al managementului activelor-datoriilor este asigurarea unei profitabilităţi susţinute. în timp ce o analiză a tendinţelor pe o perioadă mai lungă de timp poate arăta efectul politicii monetare asupra profitabilităţii sistemului bancar.un astfel de trend ar avea un impact negativ asupra profitabilităţii şi. Prin compararea rentabilităţii capitalului propriu cu rentabilitatea după impozitare a titlurilor guvernamentale cu risc zero. dacă marjele de dobândă s-au redus ca rezultat al unei concurenţe sporite. O astfel de evoluţie necesită o analiză suplimentară. Analistul trebuie să determine dacă acest lucru s-a datorat unor motive sistemice. de exemplu. trebuie efectuată o evaluare a operaţiunilor şi a managementului unei bănci pentru a se face o verificare a indicatorilor profitabilităţii. Reducerea marjelor. Marjele de dobândă pot fi influenţate în mod negativ de lipsa gestionării eficiente a riscului de credit. Marjele nete de dobândă puternice şi stabile au constituit în mod tradiţional obiectivul principal al managerilor de bancă şi reprezintă încă determinantul principal al eficienţei intermedierii şi a rezultatelor.face indicatorii unei bănci să arate bine în raport cu standardele „industriei". se poate determina dacă fondurile investite într-o bancă aduc venituri suplimentare faţă de investiţiile cu risc zero. Figura 5 DIFERENŢIALUL RANDAMENTULUI MEDIU IN ACTIVITĂŢILE DE INTERMEDIERE Indicatorii profitabilităţii finale . Figura 6 ilustrează modul în care se ajustează aceşti indicatori de profitabilitate. Figura 5 ilustrează rezultatele intermedierii unei bănci. Managementul datoriilor-activelor a devenit un model universal acceptat pentru managementul profitabilităţii (riscului). sau ca banca să înceteze să mai îndeplinească funcţia de intermediere şi să-şi închidă „porţile". s-ar putea datora şi creşterii costului de finanţare . 13 . totuşi. De aceea.

Venitul net din dobânzi nu este neapărat cea mai importantă sursă de venituri bancare şi de multe ori nu acoperă costul administrării unei bănci.Figura 6 RENTABILITATEA ACTIVELOR (ROA) Şl RENTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII (ROE) (AJUSTATĂ LA COSTUL CAPITALULUI) CONCLUZII ŞI PROPUNERI Profitabilitatea oferă indicii despre capacitatea băncii de a-şi asuma riscuri şi/sau de a-şi majora capitalul. 14 . Indicatorii de profitabilitate trebuie priviţi în context iar costul capitalului gratuit trebuie dedus înainte de a trage concluzii despre profitabilitate. Conducerea trebuie să înţeleagă asupra căror active îşi consumă energia şi cum se corelează aceasta cu sursele de venituri. Organele de supraveghere trebuie să încurajeze băncile profitabile care contribuie la stabilitatea sistemului bancar.

Casa Cartii de Stiinta. Editura Economică 2011 .Hennie van Greuning Sonja Brajovic Bratanovic .2009.Eugenia Ana Matis.ro/detalii/stiri/acestea-sunt-cele-mai-profitabile-bancidin-romania-957167. LITARATURĂ DE SPECIALITATE .com/articole/profitabilitate+banci+romania  http://www.BIBLIOGRAFIE I.Grigore Lupulescu . Bucureşti 2004) .ClujNapoca. INTERNET  http://www.Gestiunea internă a profitabilității băncilor comerciale.evz.”Managementul performantei si riscului in bancile comerciale din Romania”.html  http://www.ziare.Ed.scribd. II.com/search?query=gestiune+bancara 15 .Analiza şi managementul riscului bancar (Evaluarea guvernanţei corporatiste şi a riscului financiar) Editura ERICSON.