You are on page 1of 6

în Rodica Zafiu, Blanca Croitor, Ana-Maria Mihail (editori), Studii de gramatică.

Omagiu doamnei profesoare Valeria Guțu Romalo, București, Editura Universității din București, p. 231-236.

IERARHIA CONSTITUENŢILOR ÎN GRUPUL NOMINAL CAMELIA STAN

Grupul nominal, în recenta Gramatică academică a limbii române (GALR II: 74), este definit ca fiind „partea componentă a enunţului, organizată în jurul unui termen nominal (substantiv, pronume sau numeral substitut al substantivului) şi alcătuită din nominalul cu rol de centru şi din elementele direct dependente sintactic de acesta”. Studiile efectuate asupra grupului nominal, din perspectivă generativă, au introdus ideea fundamentală că, în structurile complexe, nu toate componentele se raportează sintactic la centrul grupului, în mod direct. Descrierea se bazează, astfel, pe distincţia dintre grupul nominal propriu-zis (numit şi minimal sau strict) şi grupul nominal extins (v., între altele, Cinque 2002; MGD I). Grupul nominal complex are, aşadar, o structură internă de tip ierarhic. De asemenea, din perspectivă generativă, a fost pus în evidenţă izomorfismul dintre grupul nominal şi propoziţie, sub aspectul principiilor de organizare sintactică (v., de ex., Rijkhoff 2002: 223). Mi-am propus ca, în cele ce urmează, să revin asupra structurii interne a grupului nominal românesc (aşa cum este prezentată în GALR II: 74 –96), nuanţând observaţiile referitoare la poziţia sintactică şi, implicit, la statutul ierarhic pe care diverşi constituenţi le au în raport cu centrul. Fără a intra în detaliile acestei problematici, care face obiectul unei bibliografii extrem de vaste, mă voi limita la consideraţii care să contureze o schemă foarte generală a structurii grupului nominal românesc. Voi avea în vedere doar grupul nominal tipic, adică pe cel „substantival” (al cărui centru este un substantiv comun). 1. GRUPUL NOMINAL MINIMAL Grupul nominal minimal (GN) constituie un subdomeniu al grupului nominal extins şi include obligatoriu substantivul/numele (N) centru sintactic al grupului, aşa cum este reprezentat în (1a), utilizând formalizarea clasică (cf. Chomsky 1982), şi în (2a), într-o formalizare simplificată, minimalistă (cf. Rizzi 2006: 209): (1) a. [GN...N...] b. Citeşte [GN romane] (2) a. [N] b. Citeşte [N romane]. În grupul nominal minimal, numele centru poate fi însoţit de constituenţi, care stabilesc cu acesta un raport sintactic (uneori şi semantic) foarte strâns. Constituenţii dependenţi sintactic pot avea statut de modificator restrictiv (v. infra 1.1) sau de „complement” al numelui centru (1.2). 1.1. Modificatorul restrictiv Modificatorul numit restrictiv se defineşte prin rolul său semantic de a „modifica referinţa” numelui (Bolinger 1967), în sensul restrângerii ei. Modificatorul participă astfel, împreună cu numele,

1

prună brumărie. magazin sătesc. cum sunt verbele. aşadar îşi pot asocia (semantic şi sintactic) argumente. Complementarea (saturarea valenţei sintactice prin combinarea cu un complement) este o proprietate generală a anumitor tipuri lexico-gramaticale de centri. nominalizările verbelor (citire.2. definitorie pentru acel centru. genitiv sau grup prepoziţional cu de cvasiechivalent al genitivului. şi Evelien Keizer în MGD I: 102 –105). la Stan 2005:211–212) (6) [N citirea cărţilor]. 1. nu interesează originea sintagmelor (creaţii interne sau calcuri). sfeclă roşie. câine ciobănesc. Modificatorul restrictiv poate avea diverse alte realizări formale: grup prepoziţional care include un nume (coleg de şcoală) sau un supin (maşină de cusut). acelaşi rol îl pot avea. Complementul unui centru sintactic este constituentul care saturează valenţa sintactică (satisface disponibilitatea combinatorie) specifică. Complementul subcategorizează termenul centru. uniformă şcolară (an şcolar). Selectarea unui anumit complement este o proprietate combinatorie inerentă a termenului centru. Dintre substantive. de obicei. şi unele adjective provenite dintr-o conversiune: muguri dorminzi „muguri latenţi. Modificatorul restrictiv1 este. sociale etc. grupul exprimă o subcategorie conceptuală (despre nivelurile de categorizare şi ierarhiile conceptuale. mijloc de codru) etc. cireşe pietroase. adică îl caracterizează ca aparţinînd unei anumite subcategorii (subclase) sintactice. [N vânzare de locuinţe] (unde complementele numelor corespund complementului direct al verbelor. interpretarea rolului tematic. respectiv a adjectivului: (4) [N tatăl copiilor] (Posesor) (5) este [N frate lui Gheorghe]. stăpân). ca ansamblu. cu rolul Temă – citeşte cărţile. Să se compare expresiile nominale romane şi romane poliţiste: (3) Citeşte [N romane poliţiste]. Grupul [nume + modificator restrictiv] (roman poliţist) exprimă o categorie conceptuală subordonată celei exprimate prin nume (roman). raportat la intensiunea numelui (v. categorial (care indică o subcategorie conceptuală. v. v. care constituie. după substantive aspectuale (miezul nopţii. făină integrală. Modificatorul restrictiv este cerut semantic de substantiv. vânzare. pentru distincţia semantică intensiune/extensiune). în special. v. cărora le atribuie roluri tematice (v. măr ionatan (pădureţ etc. [N frate cu Gheorghe] (Temă. – frate. sunt considerate ca fiind compatibile cu complementarea numai cele care cer conceptual şi sintactic argumente. un adjectiv numit intensional (care operează asupra intensiunii numelui). Gabriela Pană Dindelegan în DSL. v. Ungerer/Schmid 2006: 76–92 şi bibliografia). iar relaţia sintactică strânsă pe care o stabileşte cu acesta este consecinţa unităţii lor semantice (denotative). o unitate denotativă. început de drum. şi Bartning/Noailly 1993): ardei gras/iute. numire. de exemplu. ci doar faptul că sunt analizabile (sintactic şi logico-semantic) în română. şi Dixon 2004: 10–28. definitoriu al verbelor tranzitive (subclasă sintactică de verbe): acestea se definesc sintactic prin proprietatea de a selecta un complement obiect direct. adjectiv. tată. 1 2 . (v.la denotaţia grupului nominal.) şi ale adjectivelor (atenţie) – în raporturi sintactice analoge cu complementarea verbului. ca parte a grupului nominal. Carnap 1947. miez de noapte) sau de situare spaţială (începutul drumului. Din această categorie fac parte. contextual. s. fiind dependent conceptual de nume. vinde locuinţe) (7) [N [N distribuirea de ajutoare] sinistraţilor] (unde complementul numelui corespunde complementului indirect al verbului. v. substantivele „relaţionale” (care exprimă relaţii de rudenie. Taylor [1995] 2003: 94–101. Astfel. adjectivele sau prepoziţiile. cu rolul Destinatar – distribuie sinistraţilor) În discuţia de faţă. Payne/Huddleston 2002: 444). GALR I: 143) sau relaţional (care se interpretează semantic raportat la nume. război civil etc. obiectul direct este complementul specific.v.). Complementul Conceptul generativ de „complement” (Chomsky 1982: 162–170) diferă parţial de cel tradiţional. care se dezvoltă după ce primii muguri ai plantei au fost distruşi de îngheţ”.

propoziţie interogativ-relativă (întrebarea când ai să vii) sau (mai rar) relativă (fratele cui s-a mutat în apartamentul de alături). îl numesc director) (10) devenirea Operei Române instituţie de stat (cf. mai recent. adjectivele interogative de tipul care (care roman?) etc.. îndoiala dacă. ca argument semantic. v. implicând proprietăţi specifice de construcţie narativă etc. interpretabil extensional. semantico-pragmatică. interpretabil intensional. [D un [N roman]] b.1. Ele sunt selectate de nominalizările (v.2). numele se referă la un obiect care „cade sub” conceptul „roman”). 2. [D acest [N roman poliţist]]. expresie a conceptului „roman”.. Complementul numelui se realizează formal prin: genitiv – (4) copiilor. în limba română.4). al căror centru este determinantul însuşi) şi selectează drept complement un grup nominal (v.. îndeplinind o funcţie similară cu a acestuia – adjectivele demonstrative (acest roman). Determinantul Determinantul (D) se defineşte prin funcţia sa specifică. clasa determinanţilor numelui. de modificator nonrestrictiv (2. (7) sinistraţilor dativ posesiv clitic.. (v. un roman) şi alţi termeni. având statut de determinant (v. de referenţializare a substantivului: el asociază substantivului o clasă de referenţi.) (12) Citeşte romanul (un roman. cu rolul Temă/Ţintă – atent la detalii). ataşat numelui (fratele-ţi) nominativ – (10) instituţie formă cazuală nemarcată – (9) director grup prepoziţional. dorinţa să.. infra 2. (8) la detalii – sau un verb (îndrăzneala de a întreba) . fiind mai strâns legat formal de acesta decât modificatorul restrictiv (v. la Valeria Guţu Romalo în GALR I: 47–57).. 2. conceptul la Gabriela Pană Dindelegan în GALR II: 296). supra 1. (6) cărţilor adjectiv posesiv (fratele său) dativ – (5) lui Gheorghe. acest roman poliţist) (nume determinat. între alţii.) .1). expresie a unei clase de referenţi.(8) [N atenţie la detalii] (unde complementul numelui corespunde complementului prepoziţional al adjectivului.propoziţie conjuncţională (afirmaţia că.1). Cinque 2002): (13) a. Valois 1991.. şi Stan 2003: 134–135) anumitor verbe şi corespund complementului predicativ al obiectului (9) (v. Determinanţii sunt articolul definit/nedefinit (romanul. Abney 1987. Determinanţii generează proiecţii funcţionale (adică grupuri sintactice. Determinanţii sunt o categorie sintactică de tip „funcţional” (instrumente sintacticosemantice). Complementul este cerut sintactic de centru (în speţă de nume).. mai rar numelui predicativ sau „complementului” copulei (10): (9) numirea lui director (cf. 3 . adjectivele posesive clitice (frate-său). Să se compare: (11) „Baltagul” este roman (nume nedeterminat... Adger 2002: 200–216. De tip special sunt complementele nonargumentale. incluzând un nume – (6) de locuinţe. GRUPUL NOMINAL EXTINS Grupul nominal minimal poate fi extins prin combinarea acestuia cu diverşi constituenţi sintactici. Opera devine instituţie de stat). care pot suplini absenţa articolului. de cuantificator (2. ca predicat semantic. care au statut de predicate semantice.3) sau exprimând o relaţie de posesie „noncompletivă” (2.

Cuantificatorul Cuantificatorul (Cuant) grupului nominal se defineşte. prin funcţia sa semantică de specificare cantitativă a referentului grupului nominal. a constituenţilor pot coincide. incluzând grupul numeralului sau al cuantificatorului (cf. iar.Simiară este structura sintactică profundă (14a) a grupului nominal determinat definit (14b). cf. Rizzi 2006: 209). Giusti 2002: 81. Cornilescu 2006. [D [D [N roman(u)] [D -l]] [N t]] (= romanul) – unde t notează „urma” nominalului (roman). mai recent. de succesiune. 13): (18) [D [Num/Cuant [N]]]. Grupul determinantului este superior ierarhic. cuantificatorii selectează drept complement un grup nominal: (17) [Num două [N romane]]. ambele. Evelien Keizer în MGD I: 9. prin asociere cu articolul hotărât – element afixal ataşat în encliză (Cornilescu 1995: 233. Rizzi 2006: 209): (20) Citeşte [N [Cuant multe] [N romane]]. în măsura în care este mai extins. Ca şi determinanţii. pe de altă parte. în acelaşi context. cu valoare generică). ca operator. v. în contextele în care numele cuantificat este nonreferenţial (cf. Grupul determinantului (D) şi grupul numeralului (Num) sau al altui cuantificator (Cuant) sunt ierarhizate sintactic. determinantul poate fi considerat „specificatorul” numelui. este nonreferenţial (neavând asociată presupoziţia că referentul există. la Diesing 1990: 93–96.1. multe. 4 . şi cuantificatorul poate fi considerat „specificatorul” numelui. 2. cf. cuantificatorii ocupă poziţii sintactice proprii. Giusti 2005: 39): (14) a. Cuantificatorii grupului nominal sunt adjectivele numerale de diferite tipuri (Num) şi alţi termeni care îndeplinesc o funcţie similară (GALR II: 81–83. în unele reprezentări. funcţia diferită a cuantificatorilor comparativ cu cea a determinanţilor. fiind centri ai unor proiecţii (grupuri) sintactice proprii (v. o discuţie critică asupra diverselor puncte de vedete referitoare la funcţia referenţială a cuantificatorilor. Astfel. [D -l [N roman(u)]] b. Zamparelli 2000: 235 –287. cuantificatorii să fie coocurenţi cu determinanţii noncantitativi. Analog determinantului (15). v. determinantul şi numele pe care îl determină formează împreună nu un grup al determinantului (D). şi GALR I: 48). câteva) romane. deşi determinat. posibilitatea ca. Cinque 2006 şi bibliografia): (19) [D aceste [Num două [N romane]]]. şi nu centrul unei proiecţii sintactice proprii. De aceea. Cuantificatorii au fost interpretaţi ca fiind o subclasă a determinanţilor (2. uneori (v.2. În contextele în care numele. ci un grup nominal (N): (15) [N [D un] [N roman]] este o operă narativă (grup nominal nonreferenţial. în diverse limbi. Ordinea ierarhică şi ordinea lineară. şi nu centrul unei proiecţii sintactice proprii (cf. pe de o parte. Studiile empirice au pus însă în evidenţă. Evelien Keizer în MGD I: 13. care a fost deplasat în faţa determinantului -l pentru realizarea enclizei acestuia. 87–89): (16) două (câte trei.. cu referire la limba română). Diesing 1990: 93–96). distincte de poziţia determinanţilor.

(familiar) acoperişul de la casă (= acoperişul casei) . Rijkhoff 2002: 100–145). Mass. Payne/Huddleston 2002: 444. Posesivele noncompletive pot fi considerate un tip special de modificatori sintactici ai numelui (cf. ieftin etc. Posesivele pot fi selectate de orice substantiv.genitivul cu rol tematic Posesor (casa mamei. 1993. v. Core Syntax: A Minimalist Approach.4. precum idee. Spre deosebire de modificatorii plasaţi în interiorul grupului nominal minimal. ca ansamblu. în grupul nominal. 2002. Stan 2007. CONSIDERAŢII FINALE Organizarea ierarhică a grupului nominal are. om deschis) (v. prezenţa aici). El se raportează sintactic doar indirect la centrul substantival al grupului nominal.2. probabil.grupuri cu prepoziţii variate.2).. de la o etapă la alta. D. degrabă. dar şi diferite alte tipuri formale de constituenţi. Noailly.. corespunzător adjuncţilor circumstanţiali din grupul verbal sau adjectival (sosirea ieri.. 58 (juin). 2. Ordinea lineară a constituenţilor grupului.l. 2008 a–b). faptul că încerci) etc. simplă (v. Bartning. care au o structură. uneori. în evoluţia limbii române (pentru diverse aspecte ale acestei variaţii. în speţă. fiind. Modificatorul nonrestrictiv Modificatorul exterior grupului nominal minimal se defineşte prin rolul său semantic de a „modifica referentul” numelui (Bolinger 1967). Adger. fapt (ideea de a încerca ceva nou.. „Du relationnel au qualificatif: flux et reflux”.dativul posesiv clitic. De asemenea. The English Noun Phrase in Its Sentential Aspect. (neliterar) rochia la fetiţă (= rochia fetiţei). Payne/Huddleston 2002: 445). MIT Dissertation. Modificatorul nonrestrictiv se raportează sintactic şi semantic la grupul nominal minimal.propoziţii relative (mere care au costat mult) .1). [f. Posesivul Constituenţii care exprimă. ataşat numelui (casa-mi). v.grupuri gerunziale (lista cuprinzând semnăturile) . de a-l descrie sau de a-l identifica printr-o însuşire a lui.construcţii verbale sau propoziţionale care precizează referentul contextual al uni nume abstract. Modificatorul nonrestrictiv are valoare extensională (priveşte extensiunea substantivului). 1987.. S. în general. cei exteriori au uneori structură complexă (cf.]. 27–32.adjectivul posesiv (casa mea) .construcţiile prepoziţionale (cvasi)echivalente semantic cu genitivul – casa a doi bătrâni. în L’information grammaticale. M. actualizând o disponibilitate combinatorie generală a numelor. astfel. Rijkhoff 2002: 194). caracter universal. un raport de posesie „noncompletiv” (sau alt raport subsumat semantic „posesiei”) nu sunt ceruţi conceptual de centrul substantival al grupului (pentru complementul posesiv al numelor. fiind: . Tipurile formale de posesive (Niculescu 2008: 45–141) noncompletive sunt variate: . în evoluţia aceleiaşi limbi. Cambridge. În poziţie sintactică de modificator nonrestrictiv pot apărea adjective (inclusiv participiale) extensionale/calificative (om bun. pot fi interpretate ca modificatori nonrestrictivi adverbele fără prepoziţie – în construcţiile nominalizate. extinderea categoriilor şi nivelul sintactic la care se manifestă anumite funcţii variază de la o limbă la alta şi. supra 1. mai slab legat de centru: (21) [N roman poliţist] prost. BIBLIOGRAFIE Abney. şi Riegel 1993. supra 1. p. ms. incluzând nume (casa din vale) sau adverbe (casa de acolo) . 3.3. I. casa lui) . 5 .

„La periferia grupului nominal”. A. tiraj revizuit. La categorizzazione linguistica.. orig. Cornilescu. Rizzi.. M. 323–524.). Keizer (eds. UP. Bari]. di Stefania Giannini. „Grupul nominal românesc (aspecte diacronice)”. 2002. în Dixon/Aikhenvald (eds. M. 2002. Università di Venezia. 2001]. LIX.. Editura Universităţii Bucureşti. Doctoral Diss.). Schmid. 2006... 2007. Mijloace lingvistice de exprimare a posesiei în limba română. 2002. 2008. Adjective Classes: A Cross-Linguistic Typology. Meaning and Necessity. An Introduction to Cognitive Linguistics. Editura Academiei Române. 1990.. Pană Dindelegan. în SCL. J. Rosetti”. Stan. D. C. 2004.).. Călăraşu. D.)..Bolinger. H. C. „Articolul nişte”. F. UP.. R. 1947. UP. W. Ionescu-Ruxăndoiu. [1995] 2003. „Sintassi: le strutture”. Internal Syntax of DP. Oxford. 2002. Strutture linguistiche e processi cognitivi.. M. 1993. 18 (1).. trad. 205–229. G. în Pană Dindelegan (coord. în Coene/Tasmowski (coord. Clarendon. „At the Left Periphery of the Romanian Noun Phrase”. Chomsky. W. Voghera (a cura di). A. [Macerata]. G..). Taylor. Clusium.. The Pisa Lectures. On Space and Time in Language. 23–49. I: 1996]. Stan.-J. [Bucureşti]. University of Massachusetts. [Bucureşti]. Foris. 1982. Oxford. G.). Cinque. E. G. „Grammaire et référence: à propos du statut sémantique de l’adjectif qualificatif”. 2004.. [Bucureşti]. 54–90. Dordrecht/Cinnaminson. Coene. Lectures on Government and Binding. 2008. M. Concept of Modern Grammar. M. dinamica interpretării. Tilburg... Editura Universităţii din Bucureşti. 2003. Stan. second edition. Bucureşti. Limba română – stadiul actual al cercetării. UP: DSL – A. L.. The Syntactic Roots of Semantic Partition. R. UP. Valeria Guţu Romalo). Cambridge. p. Gramatica limbii române (coord. Payne. K. Limba română – dinamica limbii. Doctoral Dissertation. 2005 [ed. I–II. 2005. 1– 49. 2002. Niculescu. [Cluj-Napoca]. Functional Structure in DP and IP. G. Modern Grammar of Dutch. Cornilescu.). Linguistic Categorization: Prototypes in Linguistic Theory.. Rijkhoff. A. Tasmowski (coord. M. I. 229–235.. 2006. ms. GALR – Academia Română. L. Editura Universităţii din Bucureşti. Pană Dindelegan.. R. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. 2000. 2005. „The Fundamental left-Right Asymmetry of Natural Languages”. I prototipi nella teoria del linguaggio.. M. Occasional Papers. R. N. 2007. 6 . R.). 58 (juin). Oxford. în L’information grammaticale. (ed. ms. 2005. [Bucureşti]. Giusti.. Mancaş. în Cinque. The Noun Phrase. Riegel. p. I. în Huddleston/Pullum (eds.. p.. R. Stan. Giusti. Aikhenvald (eds. second edition. p. 1–34. 4. 2002. Valois. Scienze del linguaggio/Quodlibet [ed. 1995. L. 2006.. în Pană Dindelegan (coord. Huddleston... Pană Dindelegan. [Bucureşti}. Stan. A. Bucureşti. p. Broekhuis. 2007. p. C. UCLA. 2006. Van Riemsdijk & Broekhuis. 1. 2008. Carnap. „Adjective Classes in Typological Perspective”. 2006. it. p. R. Editura Universităţii din Bucureşti. p. 2004. J. Editori Laterza.G. Gramatica numelor de acţiune din limba română. Dixon. MGD – H. Oxford. Nemira. Y. ms. Categoria cazului. Huddleston. C. 5–10. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.). p. G.. „Nouns and Noun Phrases”.. Editura Universităţii din Bucureşti. 1991. în Lingua.). Bucureşti.). Pullum (eds. p. 1967. (coord. Diesing. „The Functional Structure of Noun Phrases”. Laudanna. C. 2008b. Dixon. Universitatea din Bucureşti. J. Zamparelli. I. (coord.. Ungerer. The Cambridge Grammar of the English Language... Layers in the Determiner Phrase. D. Editura Universităţii din Bucureşti. Bidu-Vrănceanu. Cinque. 2008a. 239– 243. C. revised ed.. The Cartography of Syntactic Structures.. 1995]. 199–205. Harlow..). 2006.. „Adjectives in English: Attribution and Predication”. 2005. 2002. 2003. „Grupul nominal în limba română veche – funcţiile sintactico-semantice ale adjectivelor”. 2008 [primul tiraj: 2005]. Pearson Longman [ed. University of Rochester. Il linguaggio.. [Roma. în Laudanna/Voghera (a cura di). G. Chicago.