Editura ALL

Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512, Bucuresti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021 402 26 10
Distributie:
021 402 26 30; 021 402 26 33
Comenzi:
comenzi@all.ro
www.all.ro
Aceastä carte în format digital (e-book) intr sub incide ta drepturilor de autor si a fost creat exclusiv pentru a fi
cititä utilizând dispozitivul personal pe care a fost descärcatä. Oricare alte metode de utilizare, dintre care fac parte
împrumutul sau schimbul, reproducerea integralä sau partialä a textului, punerea acestuia la dispozitia publicului,
inclusiv prin intermediul Internetului sau a retelelor de calculatoare, stocarea permanentä sau temporarä pe
dispozitive sau sisteme - altele decât cele pe care a fost descärcatä - care permit recuperarea informatiilor,
revânzarea sau comercializarea sub orice formä a acestui text, precum si alte fapte similare, sävârsite färä acordul
scris al persoanei care detine drepturile de autor, sunt o încälcare a legislatiei referitoare la proprietatea intelectualä si
vor fi pedepsite penal si/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
ä n ä
CHIMIE C1
Manual pentru clasa a XI-a
Sanda Fátu, Cornelia Grecescu, Veronica David, Valeria Lupu
Copyright © 2013 ALL EDUCATIONAL
ISBN 978-606-587-228-8
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educatiei, Cercetärii si Tineretului nr. din
.0.200 în urma evaluärii calitative si este realizat în conformitate cu programa analiticä
aprobatä prin Ordin al Ministrului Educatiei si Cercetärii nr. din .0.200.
Tehnoredactare: Florian Bulmez
Referenti: prof. gr. I Stela Onica
prof. gr. I Lia Cojocaru
Redactor: ing. Mariana Cärbunar
Coperta colectiei: Alexandru Novac
!
Cuvânt ¡naInte
lmpactul chimiei organice asupra vie[ii omului modern este enorm, deoarece este
adevãrat cã fãrã chimie nimic nu func[ioneazã çi fãrã chimie organicã cu atât mai
pu[in.
V-a[i putea imagina via[a cotidianã fãrã medicamente, coloran[i, detergen[i, polimeri,
parfumuri sau arome?
Pentru a accentua caracterul unitar al cunoçtin[elor de chimie organicã, manualul
începe cu o recapitulare înso[itã de probleme de calcul rezolvate çi propuse pentru
rezolvare, prin care s-a urmãrit reactualizarea cunoçtin[elor însuçite în anul anterior çi
corelarea interdisciplinarã a chimiei cu alte çtiin[e exacte.
Modul de prezentare a no[iunilor de chimie organicã este omogen çi se bazeazã
pe rela[ia dintre structura çi proprietã[ile substan[elor.
Pe tot parcursul manualului, cunoçtin[ele teoretice sunt înso[ite de activitã[i
experimentale ale cãror rezolvãri sunt puse în eviden[ã prin ilustra[ii colorate, care
urmãresc demonstrarea autenticitã[ii fenomenelor chimice.
Exerci[iile çi problemele, numeroase çi variate, înso[esc fiecare temã; la sfârçitul
fiecãrui capitol se regãsesc exerci[ii, probleme çi teste, care au indica[ii de rezolvare
çi punctaj.
Pentru privilegia[ii care-çi vor însuçi no[iunile de chimie organicã, întreaga lor viziune
despre lume va suferi o schimbare radicalã.
Gândul çi în[elegerea chimicã înlocuiesc for[a, sãlbãticia çi violen[a, çi deschid
drum important spre culturã.
Temele notate cu

vor fi studiate în cadrul curriculum-ului diferen[iat.
Autoarele
,În mare parte via[a poate fi în[eleasã dacã se exprimã prin
limbajul chimiei. Chimia este o limbã interna[ionalã, o limbã
pentru toate timpurile, o limbã care explicã de unde venim, ce
suntem çi încotro ne îndreptãm. Limbajul chimiei are o mare
frumuse[e esteticã çi face legãtura între çtiin[ele fizice çi çtiin[ele
biologice.¨
Arthur Kornberg
premiul Nobel pentru medicinã, 1959
"
CugrIns
1. Caracteristici aIe compuçiIor organici
1.1. Clasificarea compuçilor organici ................................................................................... 5
1.2. Caracterizarea claselor de compuçi organici studia[i ................................................ 8
2. Tipuri de reac|ii în chimia organicà
2.1. Reac[ia de substitu[ie ................................................................................................... 18
2.2. Reac[ia de adi[ie ........................................................................................................... 22
2.3. Reac[ia de eliminare ..................................................................................................... 29
2.4. Reac[ia de transpozi[ie................................................................................................. 31
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 34

3. Conversie. Randament ................................................................................................ 38
No[iuni de tehnologie chimicã ...................................................................................... 33
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 40
4. Compuçi organici cu grupe func|ionaIe
4.1. Compuçi halogena[i ....................................................................................................... 42
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 52
4.2. Compuçi hidroxilici ........................................................................................................ 54
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 61

4.3. Amine .............................................................................................................................. 63
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 73

4.4. Compuçi carbonilici ....................................................................................................... 75
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 84

4.5. Compuçi carboxilici ....................................................................................................... 86
Exercitii çi probleme ..................................................................................................... 89
5. Izomerie opticà ...................................................................................................................... 96
Exercitii çi probleme ................................................................................................... 101
6. Compuçi cu importan|à bioIogicà
6.1. Compozi[ia chimicã a materiei vii ............................................................................. 103
6.2. Zaharide ........................................................................................................................ 104
Exercitii çi probleme .................................................................................................... 118
6.3. Aminoacizi ..................................................................................................................... 119
6.4. Proteine ........................................................................................................................ 124

6.5. Enzime÷biocatalizatori ................................................................................................ 128

6.6. Hormoni ........................................................................................................................ 130
6.7. Acizi nucleici ................................................................................................................ 131
Exercitii çi probleme ................................................................................................... 136
Probleme rezolvate ..................................................................................................... 140
Subiecte date la examenul de admitere la medicinä generalä ÷ 2005 ............... 142
#
z.z. CIasI£Icarea comguçIIor organIcI
Unul dintre obiectivele majore ale chimiei organice este acela de a stabili o rela[ie între
structura moleculelor substan[elor organice çi proprietã[ile lor fizice çi chimice.
Substan[ele organice se pot clasifica în func[ie de natura legãturilor chimice çi a grupelor
func[ionale (atomi sau grupe de atomi care determinã o reactivitate chimicã specificã).
Atomii de carbon pot fi lega[i prin legãturi simple (σ), duble (σ-π) sau triple (σ-π-π). Legãturile
simple determinã caracterul saturat al compuçilor organici, cele duble sau triple, caracterul
nesaturat al acestora.
Existã clase de compuçi care pe lângã atomi de carbon çi hidrogen con[in çi atomi ai altor
elemente organogene (O, N, S, P, X ÷ heteroatomi).
Atomul sau grupele de atomi dintr-o moleculã organicã care se manifestã ca un centru
al reactivitã[ii chimice se numesc grupe functionale. Ele pot fi secven[e structurale ce includ
legãturi π sau grupe care con[in alte elemente organogene.
Un compus organic cu func[iuni este format dintr-un rest de hidrocarburã çi o grupã
func[ionalã.
Restul care se ob[ine prin îndepãrtarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din
molecula unei hidrocarburi se numeçte radical hidrocarbonat (notat R÷, Ar÷).
Un compus organic se poate reprezenta, în mod general, prin formula: R÷Y, în care: R
reprezintã restul de hidrocarburã (radical hidrocarbonat); Y ÷ grupa func[ionalã; când Y este
un atom de hidrogen, compusul este o hidrocarburã: R÷H.
În func[ie de numãrul atomilor de hidrogen care se pot substitui în molecula unei hidrocarburi,
grupele func[ionale se clasificã în:
÷ monovalente, care se leagã printr-o legãturã simplã (σ) de radicalul hidrocarbonat (înlocuiesc
un atom de hidrogen); de exemplu, ÷Cl, ÷OH;
÷ divalente, care se leagã printr-o legãturã dublã de restul hidrocarbonat (înlocuiesc doi
atomi de hidrogen); de exemplu, ÷C
O
H
, ÷C
|
=O;
÷ trivalente, care înlocuiesc trei atomi de hidrogen; de exemplu, ÷C
O
OH
, ÷C≡N.
Compuçii care con[in aceeaçi grupã func[ionalã au proprietã[i fizico-chimice asemãnãtoare.
Substan[ele organice care con[in în moleculã douã sau mai multe grupe func[ionale diferite
sunt substan[e cu functiuni mixte çi se regãsesc, în general, în compozi[ia materiei vii, de
exemplu: R÷C
|
NH
H
2
÷COOH, R÷C
|
OH
H÷COOH, H
2
C
|
OH
÷(CHOH)
n
÷C
O
H
.
No[iunea de grupã func[ionalã a permis sistematizarea a milioane de compuçi organici çi
a simplificat studiul acestora.
În tabelul urmãtor se regãsesc principalele grupe func[ionale çi clasele de substan[e pe
care le formeazã:

1
Caracteristici
ale cumµu¶ilur urganici
$
Grupa Formula çi denumirea clasei de Exemple Denumirea çi utiliza-
func[ionalã compuçi cu grupã func[ionalã rea compusului dat
ca exemplu
÷X Halogen R÷X Deriva[i CH
3
÷Cl clorurã de metil;
(F, Cl, halogena[i agent frigorific, solvent
Br, l) CH
2
=CH÷Cl clorurã de vinil;
ob[inerea polimerilor
(policlorurã de vinil)
÷OH Oxidril R÷OH Compuçi C
2
H
5
÷OH alcool etilic; industria
(hidroxil) hidroxilici alimentarã, medica-
mente, parfumuri
C
6
H
5
÷OH fenol; industria colo-
ran[ilor, medicamen-
telor, rãçinilor sintetice
÷SH Sulfhidril R÷SH Tioli CH
3
÷SH metantiol; odorizarea
gazului metan din
conducte
÷NH
2
Amino R÷NH
2
Amine C
6
H
5
÷NH
2
anilinã; sinteze colo-
ran[i, medicamente,
rãçini sintetice
÷NO
2
Nitro R÷NO
2
Nitroderiva[i C
6
H
5
÷NO
2
nitrobenzen; ob[ine-
rea anilinei çi a
substan[elor odorante
÷SO
3
H Sulfonicã R÷SO
3
H Acizi sulfonici C
6
H
5
÷SO
3
H acid benzensulfonic;
ob[inerea fenolului
C=C Legãturã
(
(
H
H
)
)
R
R
C=C
R
R
(
(
H
H
)
)
Alchene H
2
C=CH
2
etenã; polietenã
dublã
H
3
C÷HC=CH
2
propenã; polipropenã,
mase plastice
C=O Carbonil R÷ Aldehide CH
3
÷ acetaldehidã; ob[ine-
rea acidului acetic, a
unor rãçini sintetice etc.
R÷ ÷R Cetone CH
3
÷ ÷CH
3
acetonã; solvent,
intermediar în sinteze
organice, plexiglas
÷C≡C÷ Legãturã (H)R÷C≡C÷R(H) Alchine HC≡CH acetilenã; sudurã,
triplã ob[inerea de monomeri
vinilici
Nucleu Arene
;
benzen, toluen; sol-
benzenic ven[i, ob[inerea
coloran[ilor, medica-
mentelor, maselor
plastice, detergen-
[ilor etc.
%
Grupa Formula çi denumirea clasei de Exemple Denumirea çi utiliza-
func[ionalã compuçi cu grupã func[ionalã rea compusului dat
ca exemplu
÷ Carboxil R÷ Acizi CH
3
÷ acid acetic; în industria
carboxilici coloran[ilor çi maselor
plastice, în alimenta-
[ie (o[et)
Deriva[i
func[ionali R÷ Halogenuri CH
3
÷ clorurã de acetil;
ai acizilor acide sinteze organice, agent
carboxilici de acilare
R÷ Esteri CH
3
÷
C
2
H
5
acetat de etil; solvent
R÷C
O
O
Anhidride CH
3
÷C
O
O
anhidridã aceticã;
R÷C
O
acide
CH
3
÷C
O
fabricarea medicamen-
telor, a coloran[ilor
R÷C≡N Nitrili CH
2
=CH÷C≡N acrilonitril; cauciucuri
R÷ ÷NH
2
Amide H
2
N÷ ÷NH
2
uree; îngrãçãmânt,
rãçini
Grupe C
|
NH
H
2
2
÷COOH glicocol (glicinã)
func[ionale
mixte
÷ R÷C
|
NH
H
2
÷COOH Aminoacizi CH
3
÷C
|
NH
H
2
÷COOH α÷alaninã;
÷NH
2
sinteze proteine
÷ R÷C
|
OH
H÷COOH Hidroxiacizi CH
3
÷C
|
OH
H÷COOH acid lactic; adeziv,
polimeri biodegradabili,
÷OH detergen[i
÷  C
|
HO Hidroxialdehide  C
|
HO glucozã; industria
(C
|
HOH)
n
(zaharide)
(C
|
HOH)
4
alimentarã, medicinã
÷OH  CH
2
OH  CH
2
OH
C=O  C
|
H
2
OH Hidroxicetone  C
|
H
2
OH fructozã; industria
÷OH  C
|
=O
(zaharide)
 C
|
=O
alimentarã
(C
|
HOH)
n
(C
|
HOH)
3
 CH
2
OH  CH
2
OH
&
z.z. CaracterIzarea cIaseIor de
comguçI organIcI studIaçI
Chimia organicã se ocupã cu studiul hidrocarburilor çi al deriva[ilor
func[ionali ai acestora.
Moleculele compuçilor organici sunt formate prin legãturi covalente
simple, duble sau triple. Chimia organicã este predominant chimia
legãturilor covalente.
Compozi[ia substan[elor organice se determinã prin analizã
elementalã. Pe baza compozi[iei substan[elor organice se stabilesc
formulele acestora, care pot fi: brute çi moleculare.
Geometria moleculelor se stabileçte pe baza unor tehnici moderne
de mãsurare a distan[elor interatomice çi a unghiurilor dintre legãturi.
Tipul legãturilor chimice din moleculele organice determinã
caracterul saturat sau nesaturat al acestora.
Tipul legãturii simplã dublã triplã
covalente
Lungimea legãturii 1,54 Å 1,33 Å 1,20 Å
Caracteristici permite rota[ia nu permite nu permite
liberã în jurul rota[ia liberã rota[ia liberã
legãturii
Între proprietã[ile substan[elor organice çi structura lor existã o
rela[ie univocã.
Substan[ele cu aceeaçi formulã molecularã, dar cu formule
structurale diferite, se numesc izomeri.
Ordinea de legare a atomilor în moleculã determinã apari[ia
izomeriei de constitu[ie (structurã): de catenã, de pozi[ie, de func[iune.
Compuçii organici alcãtui[i din atomi de carbon çi hidrogen se
numesc hidrocarburi; ele se clasificã astfel:
Formule çi modele ale
unor hidrocarburi.
C
3
H
8
CH
3
÷CH
2
÷CH
3
alcan
C
6
H
6
hidrocarburã aromaticã
C
3
H
6
H
2
C=CH÷CH
3
alchenã
C
3
H
4
HC≡C÷CH
3
alchinã
'
FormuIã brutã. FormuIã moIecuIarã
Frobleme rezolvote
1. La analiza a 34,25 g substan[ã organicã s-au determinat 44 g CO
2
, 20,25 g H
2
O çi 47 g AgBr. Stabileçte:
a) formulele brutã çi molecularã ale substan[ei analizate, çtiind cã masa molecularã a acesteia este 137;
b) formulele structurale posibile.
Rezolvare:
a) Din rezultatele analizei se poate stabili formula empiricã a substan[ei analizate: C
x
H
y
Br
z
O
w
.
÷ Determinarea numãrului de atomi gram din fiecare element:
44 g CO
2
→ 1 mol CO
2
→ 1 atom g C; 20,25 g H
2
O →1,125 moli H
2
O → 2,25 atomi g H;
47 g AgBr → 0,25 moli AgBr → 0,25 atomi g Br.
÷ Determinarea con[inutului în oxigen al substan[ei se face prin diferen[ã: 34,25 g, deci substan[a
nu con[ine oxigen; C : H : Br = 1 : 2,25 : 0,25 = 4 : 9 : 1. Formula brutã: (C
4
H
9
Br)
n
.
÷ Determinarea valorii lui n = 137 : (4 · 12 + 9 + 80)= 1. Formula molecularã: C
4
H
9
Br.
b) Formule structurale:
CH
3
÷CH
2
÷CH
2
÷CH
2
÷Br; CH
3
÷C
|
Br
H÷CH
2
÷CH
3
; CH
3
÷C
|
CH
H
3
÷CH
2
÷Br; CH
3
÷C
|
|
B
C
r
H
÷
3
CH
3
1÷bromobutan 2÷bromobutan 1÷bromo÷2÷metilpropan 2÷bromo÷2÷metilpropan
2. Ce masã de cauciuc se ob[ine din reac[ia de copolimerizare a 1,8 t butadienã cu acrilonitril
(CH
2
=CH÷CN), dacã raportul monomerilor în copolimer este 4 : 1, iar butadiena se copolimerizeazã în
propor[ie de 60%?
Rezolvare:
n(x CH
2
=CH÷CH=CH
2
+ yCH
2
=C
|
CN
H) → [( ÷CH
2
÷CH=CH÷CH
2
)
x
÷(CH
2
÷C
|
CN
H)
y
÷]
n
m
p C
4
H
6
= 1080 kg → 20 kmoli; x = 20; y = 5; m
copolimer
= 1345 kg.
3. Compusul A cu densitatea fa[ã de aer 4,81 con[ine 17,266% C. Determinã formula molecularã a
substan[ei A, dacã prin analiza elementalã a 2,78 g A s-a ob[inut 3,76 g AgBr, iar raportul atomic
C : H = 2 : 3.
Rezolvare:
M
A
= 4,81 · 28,9 = 139;
m
C
= 139 ·
17,266
100
= 24 g → 2 atg C; C : H = 2 : 3;
m
AgBr
=
⋅ 3,76 139
2,78
= 188 g AgBr → 1 atg Br;
m
O
= 32 g → 2 atg O. Formula molecularã C
2
H
3
O
2
Br.
Determinã formula molecularã a substan[ei organice care con[ine în compozi[ia
sa 40,6 % C, 8,47% H, 23,73% N çi are masa molecularã egalã cu 59. Stabileçte
formulele structurale posibile, çtiind cã substan[a con[ine o legãturã dublã C=O.
4 C
2
H
5
NO.
Stabileçte formulele procentuale çi brute ale substan[elor cu urmãtoarele formule moleculare:
C
2
H
6
O, C
2
H
4
O, C
2
H
4
O
2
. Modeleazã formulele structurale posibile çi indicã tipul legãturilor chimice.
Prin combustia completã a 0,1 moli aspartam, îndulcitor sintetic, se ob[in 16,2 g apã. La
determinarea compozi[iei în procente de masã a aspartamului s-au stabilit urmãtoarele valori: 57,14% C,
9,52% N, 6,12% H. Stabileçte:
a) formulele brutã çi molecularã ale substan[ei;
b) cantitatea de solu[ie de Ca(OH)
2
20 % necesarã pentru a re[ine CO
2
rezultat din arderea a 2 moli
de aspartam. 4 b) 10,36 kg solu[ie Ca(OH)
2
20%.

Formula çi modelul
n-pentanului.
Froblemõ rezolvotõ
Compozi[ia în procente de volum a unei probe dintr-un gaz de sondã este urmãtoarea: 40 % etan,
35 % propan çi 25 % butan. Determinã:
a) masa molecularã medie çi densitatea medie a amestecului în raport cu aerul (M
÷
aer
= 28,9 g·mol
÷1
);
b) compozi[ia în procente de masã a amestecului.
Rezolvare:
a) Determinarea masei moleculare medii a amestecului:
M
÷
=
40
100
· 30 +
35
100
· 44 +
25
100
· 58 = 41,9 g·mol
÷1
.
÷ Determinarea densitã[ii amestecului, în raport cu aerul, din rela[ia (procentele de volum sunt egale
cu procentele molare): d
÷
=
aer
M
M
= 41,9 g·mol
÷1
/28,9 g·mol
÷1
= 1,45.
b) În 100 L amestec se gãsesc 40 L etan, 35 L propan çi 25 L butan.
÷ Determinarea numãrului de moli ai fiecãrui component din amestec (n = V/V
m
):
n
C
2
H
6
= 1,78 moli; n
C
3
H
8
= 1,56 moli; n
C
4
H
10
= 1,11 moli.
÷ Determinarea masei totale a amestecului: m
t
= 184,4 g.
÷ Determinarea con[inutului procentual masic, din rela[ia: c% =
t
m
m
 · 100;
c%
C
2
H
6
= 28,64; c%
C
3
H
8
= 36,82; c%
C
4
H
10
= 34,53.
Scrie formulele structurale ale urmãtorilor compuçi: 1÷metilbutan; 2÷metil÷
3÷etilpropan; 2÷izopropilbutan; 2,4÷dimetilbutan.
Explicã de ce denumirile nu sunt corecte çi denumeçte-le conform lUPAC.
Stabileçte numãrul de compuçi diclorura[i ai propanului, denumirea lor çi
scrie formulele structurale ale acestora.
ldentificã, din schema de mai jos, substan[ele notate cu litere:
700°C
AlCl
3
C
6
H
14
÷÷÷÷→ A + C
2
H
4
A B
100°C
B + Cl
2
÷÷→ D + HCl 2D + Mg → 2,2,3,3÷tetrametilbutan + MgCl
2
Calculeazã volumul de acetilenã care se ob[ine teoretic din 840 m
3
gaz metan natural, care con[ine
80% metan (procente de volum), dacã randamentul este 75 %.
4 252 m
3
C
2
H
2
.
Se preparã 417 kg negru de fum din metan cu un randament de 45%. Calculeazã:
a) volumul de metan de puritate 87% necesar;
b) volumul de aer (20% oxigen) utilizat în reac[ie.
4 a) 1 988,25 m
3
CH
4
; b) 3 892 m
3
aer.
AIcanI
Alcanii sunt hidrocarburi saturate. Ei se clasificã în:
÷ aciclici (n÷alcani çi izoalcani), cu formula generalã C
n
H
2n+2
;
÷ ciclici (cicloalcani), cu formula generalã C
n
H
2n
.
Alcanii prezintã izomerie de catenã.
Legãturile σ din alcani sunt legãturi puternice, practic nepolare,
care permit rota[ia liberã a atomilor în jurul acestora; se rup greu çi
genereazã, prin scindare, particule cu caracter de radical.
Proprietã[ile chimice ale alcanilor implicã ruperea legãturilor
C÷C, reac[ii de izomerizare, cracare çi ardere, çi a legãturilor C÷H,
reac[ii de substitu[ie, dehidrogenare, oxidare.

AIchene
Alchenele sunt hidrocarburi aciclice nesaturate care con[in în
moleculã o singurã dublã legãturã; formula lor generalã este C
n
H
2n
.
Legãtura dublã este formatã dintr-o legãturã σ çi o legãturã π.
Fiecare atom de carbon implicat în dubla legãturã se leagã de
al[i trei atomi prin trei legãturi σ, care se gãsesc în acelaçi plan çi
care formeazã între ele un unghi de 120° çi o legãturã π. Planul
legãturii π este orientat perpendicular pe planul legãturilor σ.
Alchenele prezintã izomerie de pozi[ie, de catenã, geometricã
çi de func[iune.
Principalele proprietã[i chimice ale alchenelor sunt legate de
prezen[a legãturii π (mai bogatã în energie decât legãtura σ). Prin
scindarea legãturii π çi adi[ia unor compuçi de tipul A÷A (H
2
, X
2
) sau
A÷B (HX, H÷OH) se ob[in produçi de reac[ie satura[i.
Alchenele pot participa la reac[ii de polimerizare.
Alchenele se oxideazã în prezen[a diferi[ilor agen[i oxidan[i.
Froblemõ rezolvotõ
O masã de 0,63 g alchenã A se bromureazã cu 24 g solu[ie 5 % Br
2
în
CCl
4
. Prin adi[ia apei la alchenã se formeazã un singur alcool B, iar prin
oxidare energicã, acidul D. Determinã:
a) formula molecularã a alchenei A;
H
H
C=C
H
H
b) izomerii de pozi[ie çi izomerii geometrici posibili ai acesteia.
Rezolvare:
a) Ecua[ia reac[iei de bromurare a alchenei: C
n
H
2n
+ Br
2
→ C
n
H
2n
Br
2
÷ Determinarea cantitã[ii de brom consumatã: n
Br
2
= 7,5 · 10
÷3
moli.
Conform ecua[iei reac[iei, un mol Br
2
reac[ioneazã cu un mol de alchenã.
÷ Masa alchenei: M
A
= 84 g · mol
÷1
.
÷ Stabilirea formulei moleculare a alchenei A (C
n
H
2n
): M
A
= nM
C
+ 2nM
H
= 14n;
14n = 84, n = 6, deci alchena A corespunde formulei moleculei C
6
H
12
.
b) Deoarece prin reac[ia de adi[ie se formeazã un singur alcool, alchena A poate avea douã structuri
simetrice: (1) CH
3
÷CH
2
÷CH=CH÷CH
2
÷CH
3
; (2) CH
3
÷C
|
CH
=
3
C
|
CH
÷
3
CH
3
.
ldentificã substan[ele notate cu litere çi scrie ecua[iile reac[iilor:
H
+
aq
1. izobutenã + H
2
O ÷÷÷→ A 2. 1÷metilciclohexenã + HCl → B
polimerizare
aer H
2
O
3. nD ÷÷÷÷÷÷→ ÷(C
|
C
6
H
H
5
÷CH
2
)
n
÷ 4. etenã ÷÷→ E ÷÷÷→ F
Ag H
+
aq
KMnO
4
/H
+
aq
5. 2,4,4÷trimetil÷2÷pentenã ÷÷÷÷÷→ G + H
Un volum de 672 mL alchenã A, mãsuratã în condi[ii normale, reac[ioneazã cu Br
2
çi formeazã
6,06 g produs de reac[ie. Determinã:
a) formula molecularã a alchenei A;
b) volumul solu[iei de KMnO
4
0,2 M care reac[ioneazã în mediu acid cu volumul dat de alchenã;
c) volumul de aer (c.n.) necesar arderii a 4 moli alchenã A.
4 a) A = C
3
H
6
; b) 0,1 L sol. KMnO
4
; c) 2 016 L aer.
Formule çi modele
ale moleculei de etenã.

AIchIne
Alchinele sunt hidrocarburi aciclice nesaturate care con[in în
moleculã o singurã legãturã triplã; formula lor generalã este C
n
H
2n÷2
.
Legãtura triplã este formatã dintr-o legãturã σ çi douã legãturi
π; alchinele au o structurã liniarã.
Prezen[a celor douã legãturi π în structura alchinelor (caracter
nesaturat mai pronun[at ca al alchenelor) face ca acestea sã aibã
reac[iile caracteristice alchenelor: adi[ie, polimerizare, oxidare.
La alchinele nesimetrice, reactivii polari (HCl, HOH, HCN,
CH
3
÷COOH etc.) se adi[ioneazã conform regulii lui Markovnikov.
Legãtura carbon-hidrogen (≡C÷H), marginalã în alchine, este
polarizatã; hidrogenul poate fi cedat ca proton, ceea ce determinã
participarea alchinelor la reac[ii de substitu[ie (caracter acid).
Froblemõ rezolvotõ
Prin procedeul arcului electric se ob[in 1 120 m
3
de acetilenã, care se folosesc astfel: 25% la sudurã
autogenã, 336 m
3
la fabricarea policlorurii de vinil, iar restul se conservã. Calculeazã:
a) volumul de metan de puritate 98% necesar fabricãrii acetilenei, considerând cã nu au loc reac[ii secundare;
b) volumul de oxigen consumat în sudurã;
c) masa de polimer ob[inutã;
d) masa de substan[ã care s-ar ob[ine cu un randament de 60 %, dacã acetilena conservatã ar
reac[iona cu apa, în mediu acid, în prezen[a ionilor Hg
2+
.
Rezolvare:
1 500°C
a) 2CH
4
÷÷÷÷→ C
2
H
2
+ 3H
2
Din 2 moli CH
4
se formeazã 1 mol C
2
H
2
.
V
CH
4
= 2 240 m
3
; V
CH
4
98%
= 2 285,71 m
3
.
b) Volumul de C
2
H
2
utilizat în sudurã este 280 m
3
; V
O
2
= 280 m
3
· 2,5 = 700 m
3
.
c) HC≡CH + HCl → CH
2
=CHCl; nCH
2
=CHCl → ÷(CH
2
÷CHCl)
n
÷
n
C
2
H
2
= 15 kmoli; m
polimer
= 15 · 62,5 = 937,5 kg.
H
+
aq
/Hg
2+
d) V
C
2
H
2
conservat
= 504 m
3
⇒ 22,5 kmoli; HC≡CH + HOH ÷÷÷÷→ CH
3
÷C
O
H
A
m
CH
3
CHO (teoretic)
= 22,5 · 44 = 990 kg; η = m
p
/m
t
· 100; m
p
= 594 kg CH
3
CHO.
Scrie ecua[ia reac[iei de ob[inere a 2÷pentinei, pornind de la metan ca unicã
materie primã organicã.
Un volum de 51,52 L amestec de etan, propinã çi 2÷butinã se trece printr-un
vas care con[ine o solu[ie amoniacalã de cupru, [Cu(NH
3
)
2
]Cl. În urma reac[iei se
ob[ine un precipitat cu masa de 51,5 g. Amestecul gazos rãmas reac[ioneazã în mediu acid cu un mol
de apã. Stabileçte con[inutul procentual volumic al amestecului de gaze.
4 34,78 % C
2
H
6
; 21,74% C
3
H
4
; 43,47 % C
4
H
6
.
ldentificã substan[ele çi scrie ecua[iile reac[iilor chimice din urmãtoarea schemã:
H÷C≡C÷H
Formule çi modele
ale moleculei de acetilenã.
!
Arene
Arenele sunt hidrocarburi care con[in în moleculã unul sau mai
multe nuclee benzenice.
Reprezentantul tipic al hidrocarburilor aromatice este benzenul.
Benzenul (C
6
H
6
) con[ine un sistem ciclic cu 6 electroni π
delocaliza[i, care formeazã orbitali moleculari extinçi asupra întregii
molecule, ceea ce îi conferã o mare stabilitate.
Benzenul dã, preferen[ial, reac[ii de substitu[ie çi are un singur
izomer monosubstituit. În condi[ii energice (activate) poate da reac[ii
de adi[ie çi reac[ii de oxidare.
lntroducerea primului substituent în molecula benzenului poate
avea loc în oricare dintre cele çase pozi[ii echivalente.
lntroducerea celui de al doilea substituent în molecula benzenului
este determinatã de interac[iile dintre primul substituent çi nucleul
benzenic.
Substituen[ii de ordinul l: ÷X, ÷NH
2
, ÷OH, ÷OR, alchil (÷R)
orienteazã substitu[ia preferen[ial în pozi[iile orto çi para.
Substituen[ii de ordinul ll: ÷CHO, ÷SO
3
H, ÷NO
2
, ÷COOH
orienteazã substitu[ia în pozi[ia meta.
Formule çi modele
ale moleculei de benzen.
Froblemõ rezolvotõ
Prin arderea completã a 13,8 g hidrocarburã aromaticã mononuclearã A se formeazã 46,2 g CO
2
. Determinã:
a) compozi[ia în procente de masã a hidrocarburii;
b) formulele molecularã çi structuralã, çtiind cã masa molecularã a lui A este 92;
c) masa de solu[ie de HNO
3
63%, con[inutã în amestecul sulfonitric, care în reac[ie cu proba de
hidrocarburã A formeazã un derivat nitrat B cu masa molarã 182 g · mol
÷1
.
Rezolvare:
a) Determinarea maselor de carbon çi hidrogen din probã: 91,3 % C çi 8,7 % H.
b) Formula molecularã: C
7
H
8
care corespunde toluenului.
c) Determinarea formulei moleculare a derivatului nitrat B:
M
B
= 182, B are formula C
7
H
8÷x
(NO
2
)
x
; M
C
7
H
8÷x
(NO
2
)
x
= 182 ⇒ 45x = 90, x = 2;
C
6
H
5
÷CH
3
+ 2HNO
3
→ C
6
H
3
CH
3
(NO
2
)
2
+ 2H
2
O; m
HNO
3
= 18,9 g; m
solu[ie HNO
3
63%
= 30 g.
O hidrocarburã aromaticã A cu formula molecularã C
9
H
10
decoloreazã solu[ia
de Br
2
în CCl
4
. Hidrogenarea cataliticã a lui A conduce la compusul B (C
9
H
12
).
Hidrogenarea energicã a compusului A conduce la compusul C (C
9
H
18
). Oxidarea
substan[ei A, în fazã de vapori, la 250°C çi în prezen[ã de V
2
O
5
, conduce la
compusul D (C
8
H
4
O
3
).
a) ldentificã structurile compuçilor nota[i cu litere.
b) Stabileçte produçii rezulta[i prin oxidarea izomerilor disubstitui[i ai substan[ei A cu solu[ie de
KMnO
4
, în mediu acid.
ldentificã substan[ele notate cu litere din schema urmãtoare çi scrie ecua[iile reac[iilor chimice corespunzãtoare:
Substan[a A este o arenã cu compozi[ia procentualã: 91,3 % C çi 8,7 % H.
"
ComguçI organIcI cu gruge £uncçIonaIe
Alcoolii sunt compuçi organici care con[in în moleculã una sau
mai multe grupe hidroxil, ÷OH, legate de atomi de carbon satura[i.
Grupa ÷OH a alcoolilor are douã caracteristici importante:
÷ polarizarea celor douã legãturi determinatã de
electronegativitatea atomului de oxigen;
÷ prezen[a la atomul de oxigen a douã dublete de electroni liberi.
Polarizarea legãturii ÷O÷H din molecula alcoolilor determinã un
slab caracter acid al acestora, care se manifestã în reac[ia cu
metalele alcaline.
R÷OH + Na → RO
÷
Na
+
+ 1/2H
2

Acizii carboxilici sunt compuçi organici care con[in în moleculã
una sau mai multe grupe func[ionale carboxil, ÷C
O
OH
.
Acizii carboxilici apar frecvent în procesele biochimice çi reprezintã
produçii finali ai reac[iilor de oxidare care se desfãçoarã în orga-
nism.
Grupele func[ionale hidroxil (÷OH) çi carboxil (÷COOH) sunt polare,
ceea ce determinã posibilitatea formãrii de asocia[ii intermoleculare
prin legãturi de hidrogen atât cu molecule de acelaçi tip, cât çi cu
alte molecule polare.
Asocierea moleculelor prin legãturi de hidrogen determinã puncte
de topire çi de fierbere anormal de ridicate, comparativ cu cele
ale substan[elor cu mase moleculare apropiate.
Alcoolii çi acizii carboxilici existã numai în stare de agregare lichidã
çi solidã, datoritã legãturilor de hidrogen.
Alcoolii cu mase moleculare mici (pânã la 4 atomi de carbon) se
preparã în cantitã[i mari çi sunt solubili în apã în orice propor[ie.
Ei au multiple utilizãri în industrie atât ca materii prime pentru
ob[inerea altor substan[e, cât çi în via[a de toate zilele.
Compuçii carboxilici au caracter acid (pot ceda protonul grupei
÷COOH). Comparativ cu acizii minerali (HCl, H
2
SO
4
, HNO
3
), acizii
carboxilici sunt acizi slabi. În solu[ie apoasã se stabileçte echilibrul:
R÷COOH + H
2
O R÷COO
÷
+ H
3
O
+
Dintre proprietã[ile generale ale alcoolilor o importan[ã deosebitã
o prezintã reac[iile de esterificare (cu acizi organici çi anorganici)
çi reac[iile de oxidare.
Un ester anorganic cu largi utilizãri practice este trinitratul de
glicerinã, numit impropriu nitroglicerinã.
Reac[iile de oxidare ale alcoolilor se folosesc:
÷ pentru ob[inerea unor produçi cu un con[inut mai mare în oxigen;
÷ pentru ob[inerea unor cantitã[i de cãldurã.
Formule çi modele ale
moleculei de alcool etilic.
Formule çi modele ale
moleculei de acid acetic.
CH
3
÷CH
2
÷OH
CH
3
÷COOH
#
Proprietã[ile chimice ale acizilor carboxilici sunt:
÷ comune tuturor acizilor:
·
reac[ia cu indicatorii;
·
reac[ia cu metalele active;
·
reac[ia cu oxizii metalici;
·
reac[ia cu bazele (neutralizare);
·
reac[ia cu sãrurile acizilor mai slabi (H
2
CO
3
, HCN etc.);
÷ specifice grupei func[ionale carboxil:
·
reac[ia cu alcoolii → esteri.
Frobleme rezolvote
1. O masã de 330 g amestec etanol çi metanol care se gãsesc în raport molar 1 : 2 este supusã
arderii. Determinã:
a) Volumul de CO
2
(c.n.) care se degajã la arderea amestecului, dacã randamentul fiecãrei reac[ii
este 75%.
b) Volumul de aer (20% O
2
) consumat la ardere, dacã se lucreazã cu un exces de 20%.
Rezolvare:
M
C
2
H
5
OH
= 46; M
CH
3
OH
= 32; C
2
H
5
OH : CH
3
OH = 1 : 2 → 3 moli C
2
H
5
OH çi 6 moli CH
3
OH;
C
2
H
5
OH + 3O
2
→ 2CO
2
+ 3H
2
O CH
3
OH + 3/2O
2
→ CO
2
+ 2H
2
O
3 moli 9 moli 6 moli 6 moli 9mol i 6 moli
a) n
t CO
2
= 12 moli, η =
p
t
n
n
· 100 ; n
p
= 9 moli CO
2
→ V = 201, 6 L;
b) n
t O
2
= 18 moli; n
O
2
exces
= 3,6 moli; n
consumat
= 21,6 moli; V
aer
= 21,6 · 5 · 22,4 = 2,43 m
3
.
2. Un volum de 15 mL solu[ie apoasã a unui acid monocarboxilic saturat se neutralizeazã cu 40 mL
solu[ie KOH 0,75M.
a) Care este concentra[ia molarã a solu[iei acide?
b) Determinã formulele molecularã çi structuralã ale acidului, çtiind cã la analiza cantitã[ii de acid
luatã în lucru s-au ob[inut 2,64 g CO
2
çi 1,08 g H
2
O.
Rezolvare:
a) RCOOH + KOH → RCOOK + H
2
O; M = n
KOH
/V
L
; n
KOH
= 0,03 moli;
0,03 moli 0,03 moli
M
sol RCOOH
= 0,03/0,015 = 2 mol/L.
b) 2,64 g CO
2
→ 0,06 moli CO
2
→ 0,06 at · g C.
1,08 g H
2
O → 0,06 moli H
2
O → 0,12 at · g H.
0,03 moli RCOOH → 0,06 at · g C → acidul con[ine 2 atomi de carbon → CH
3
COOH.
3. Sarea unui acid monocarboxilic saturat A care con[ine 14,92% calciu reac[ioneazã cu 400 cm
3
solu[ie HCOOH 0,5M çi elibereazã acidul B. Determinã:
a) formulele moleculare ale compuçilor A çi B;
b) masa de compus B rezultat.
Acidul formic çi acidul B pot reac[iona cu magneziu metalic cu degajare de hidrogen; apreciazã pe
baza acestei reac[ii tãria celor doi acizi.
Rezolvare:
a) Formula sãrii de calciu A → (R÷COO)
2
Ca; M
(R÷COO)
2
÷
Ca
2+ = 268; M
2(RCOO)
÷ = 228;
M
B
= 114 + 2 = 116.
Formula generalã a compusului B este: C
n
H
2n
O
2
→ n = 6.
Formula acidului B: CH
3
÷(CH
2
)
4
÷COOH, acid hexanoic (acid capronic).
b) M =
(L)
n
V
; n
CH
3
COOH
= 0,2 moli; n
B
= 0,2 moli → 23,2 g.
$
Masa glicerinei care se esterificã total cu 600 cm
3
solu[ie HNO
3
0,5M este:
a) 9,2 g; b) 0,92 g; c) 2,76 g; d) 27,6 g.
Cât acid acetic intrã în reac[ie çi ce volum de hidrogen se degajã prin ac[iunea
acidului acetic asupra 0,1 moli Fe metalic?
a) 24 g; 22,4 L; b) 12 g; 2,24 L; c) 12 g; 22,4 L; d) 36 g; 2,24 L.
Volumul solu[iei de NaOH 0,4M necesar pentru a neutraliza 60 cm
3
solu[ie de acid acetic 0,2M este:
a) 30 cm
3
; b) 20 cm
3
; c) 60 cm
3
; d) 15 cm
3
.
Un vin care con[ine 90 mL etanol la litru se transformã în o[et. Care este concentra[ia molarã a
o[etului format, çtiind cã densitatea alcoolului este 0,795 g/cm
3
?
4 1,55 mol · L
÷1
.
În gazul de sintezã, raportul molar CO : H
2
este 1 : 3. Ce volum de metanol se ob[ine din 358,4 m
3
gaz de sintezã (c.n.), dacã densitatea metanolului este 0,7915 g/cm
3
? Ce volum de gaz rãmâne
nereac[ionat?
4 160 L CH
3
OH; 89,6 L H
2
.
Etanolul se foloseçte la prepararea bãuturilor alcoolice. Ce concentra[ie molarã are o solu[ie de
etanol, dacã din 2 L solu[ie de alcool etilic s-au preparat 5 L bãuturã alcoolicã de concentra[ie 12,5%
în volume (ρ
C
2
H
5
OH
 = 0,7893 g/cm
3
)?
4 5,36 mol · L
÷1
.
Densitatea în raport cu aerul a vaporilor unui alcool monohidroxilic saturat este 2,56. ldentificã
alcoolul, scrie formula brutã, stabileçte structura acestuia, dacã are p.f. cel mai scãzut, çi denumeçte
izomerii corespunzãtori formulei moleculare.
4 M = 74 g/mol, C
4
H
10
O.
6AIJ
I.
Subliniazã rãspunsul din parantezã care face ca afirma[ia sã fie corectã.
1. Hidrocarbura saturatã care con[ine 16,66 % H are (trei/cinci atomi C).
2. Alchena care formeazã prin oxidare energicã 2 moli acid acetic este (propena/2÷butena).
3. Prin adi[ia apei la acetilenã se formeazã (alcool etilic/acetaldehidã).
4. Volumul de etenã necesar ob[inerii a 2 kmoli stiren, cu randament de 80%, este (35,84 m
3
/56 m
3
).
4×0,5 p = 2 p
II.
La urmãtoarele afirma[ii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
1. Pozi[ia dublei legãturi într-o alchenã se stabileçte prin oxidare energicã.
2. Cauciucul natural este polimerul poliizoprenic forma trans.
3. Alcoolul etilic reac[ioneazã cu acetatul de sodiu cu formare de acid acetic çi etoxid de sodiu.
4. Un mol de toluen reac[ioneazã fotochimic cu 2 moli de clor cu formarea unui mol de diclorofenilmetan.
4×0,5 p = 2 p
III.
Scrie ecua[iile reac[iilor prin care se realizeazã urmãtoarele transformãri:
1. 1÷butenã

2÷butenã; 3. metan

nitrotoluen;
2. 2÷butenã

1÷butenã; 4. etenã

acid acetic.
4×0,5 p = 2 p
IV.
Rezolvã.
1. Alchina A cu densitatea fa[ã de aer 0,9 participã la urmãtoarele transformãri:
+ KMnO
4
+ H
2
O
X ←÷÷÷÷ A ÷÷÷÷→

Y
Scrie ecua[iile reac[iilor chimice çi stabileçte denumirea substan[elor ob[inute.
0,5 p
%
2. Determinã volumul solu[iei apoase de KMnO
4
0,5M necesar pentru a reac[iona cu 3 moli substan[ã A.
2 p
3. Calculeazã volumul de aer consumat la arderea a 5 moli substan[ã A.
0,5 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p
6AIJ
I.
Subliniazã rãspunsul din parantezã care face ca afirma[ia sã fie corectã.
1. În reac[ia de izomerizare se desfac legãturile (C÷C/C÷H).
2. Reac[ioneazã 1 mol de sodiu cu 1 mol de (1,3÷butadienã/propinã).
3. La ob[inerea a 3,68 kg alcool etilic, prin fermenta[ie, volumul de CO
2
degajat este (1792 L/896 L).
4. Volumul solu[iei de var 0,2M care reac[ioneazã cu 3 moli CH
3
COOH este (0,75 L/7,5 L).
4×0,5 p = 2 p
II.
La urmãtoarele afirma[ii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
1. Hidrocarburile aromatice con[in un nucleu format din 6 atomi de carbon çi 3 duble legãturi.
2. Glicerina este un triol cu ac[iune emolientã asupra pielii.
3. Reac[iile de adi[ie la butadiene se petrec numai în pozi[iile 1, 4.
4. Acidul acetic çi etanolul au caracter acid çi coloreazã solu[ia de turnesol în roçu.
4×0,5 p = 2 p
III.
Scrie ecua[iile reac[iilor prin care se realizeazã urmãtoarele transformãri:
1. propenã

propinã; 3. acetilenã

etanol;
2. metan

1,1÷dibromoetan; 4. etenã

acetat de etil
4×0,5 p = 2 p
IV.
Rezolvã.
1. Hidrocarbura aromaticã A cu raportul de masã C : H = 9,6 : 5 çi masa molecularã 106 formeazã prin
oxidare un acid monocarboxilic.
Determinã formula molecularã çi izomerii hidrocarburii.
1 p
2. Selecteazã dintre urmãtoarele substan[e: Cl
2
, HBr, CH
3
Cl, HOH çi H
2
SO
4
pe acelea care reac[ioneazã
cu substan[a A, scrie ecua[iile reac[iilor chimice çi indicã denumirile substan[elor rezultate.
1,5 p
3. Calculeazã masa solu[iei de HNO
3
de concentra[ie 60% necesarã pentru nitrarea a 530 g substan[ã
A în prezen[ã de H
2
SO
4
concentrat.
0,5 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p
ActIvItãçI de tIg groIect
Alege una dintre urmãtoarele teme propuse çi întocmeçte un referat:
÷ Petrolul çi cãrbunii ÷ surse de materii prime organice.
÷ Linii de chimizare ale metanului.
÷ Efectele alcoolului çi drogurilor asupra organismului uman.
÷ Valoarea nutritivã çi terapeuticã a vitaminelor.
Prezintã referatul în fa[a clasei, organizeazã o dezbatere pe baza temei alese çi motiveazã
alegerea fãcutã.
Bibliografie: Manualele de chimie ÷ clasa a X-a.
Neni[escu C.D. Chimie organicä ÷ vol. l çi ll. E.D.P., Bucureçti, 1980.
Pentru documentare po[i accesa site-urile:
http://portal.edu.ro/var/uploads/pachete_lectii.html
www.vitamine_info.nl
&
,lndi când, pe de o parte, grupãri l e atomi ce care rãmân
neschimbate în cursul anumitor reac[ii çi, pe de altã parte, cele care
joacã un rol în transformãri care se repetã des, astfel de formule
structurale oferã un tablou al naturii chimice a substan[ei...¨
Kekulé von Stradonitz (1829÷1896)
Compuçii organici prezintã o varietate remarcabilã de structuri çi
proprietã[i. Aceçtia sunt forma[i din molecule în care atomii sunt
lega[i prin legãturi covalente stabile.
Reac[iile substan[elor organice sunt procese complexe în cursul
cãrora se desfac legãturile covalente din moleculele reactan[ilor çi
se refac covalen[e în moleculele produçilor de reac[ie. În forma generalã,
o reac[ie chimicã poate fi reprezentatã astfel:
AB + XY → AX + BY
substrat reactant produçi de reac[ie
Substratul este substan[a asupra cãreia ac[ioneazã reactantul.
Aceste reac[ii se desfãçoarã în solven[i organici în care compuçii
covalen[i sunt solubili. Ele sunt în general reac[ii lente, reversibile çi
sensibile la condi[iile de reac[ie: concentra[ie, temperaturã, natura
solventului etc.
Compuçii organici çi transformãrile lor constituie fundamentul
biologiei moderne çi de aceea stau la baza vie[ii.
Reac[iile compuçilor organici se clasificã în: substitu[ie, adi[ie,
eliminare çi transpozi[ie (rearanjare).
z.z. ReacçIa de substItuçIe
În reac[iile de substitu[ie un atom sau o grupã de atomi dintr-o
moleculã este înlocuitã cu un alt atom sau o altã grupã de atomi.
De exemplu:
Înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi
cu un atom de brom:

R Br ÷÷→ R÷Br + HBr
alcan derivat bromurat
Înlocuirea grupei oxidril din molecula unui acid cu o grupã
÷O÷R' din molecula unui alcool, în reac[ia de esterificare:
H
+
R÷ R÷C
O
OR'
+ H
2
O
acid alcool ester
Reac[iile de substitu[ie se pot clasifica în func[ie de procesele
chimice fundamentale pe baza cãrora se desfãçoarã acestea.
Modelarea reac[iei de
substitu[ie.

2
1iµuri de reac(ii
în chimia urganica
'
Dupã cum se observã din tabel, reac[iile de substitu[ie sunt
caracteristice atât sistemelor alifatice, cât çi celor aromatice.
În cele ce urmeazã se vor exemplifica câteva tipuri de reac[ii de
substitu[ie cu importan[ã practicã.
SubstItuIrea unuI atom de hIdrogen
dIntr-o hIdrocarburã
AIchiIarea benzenuIui cu propenà
AlCl
3
+ CH
3
÷CH=CH
2
÷÷÷→
În reac[ia de alchilare Friedel-Crafts a benzenului cu propenã,
agentul de alchilare este clorura de izopropil care se formeazã în
mediul de reac[ie sub influen[a catalizatorului:
AlCl
3
+ 3H
2
O → 3HCl + Al(OH)
3
4lrlilcrec lerterclci
|a reet[|e ie e|t|||ere |r|eie|-Crel|:
ca e|em ie ||irejea i|a me|etc|e
|eateac|c| :e ia|etc|e;|e tc e jrcjí
e|t|||. Ce ejea[| ie e|t|||ere :e
le|e:e:t ier|ºe[| |e|ejeae[| ;|
e|t|eae.
AlCl
3
+ R÷Cl ÷÷→
→ + HCl
În tabelul urmãtor sunt enumerate câteva tipuri de reac[ii de
substitu[ie, incluse în programa de liceu, pe care le ve[i studia în
cadrul claselor de compuçi.
Grupã substituitã Substrat Reactant Produçi Tip de reac[ie
Atom de hidrogen R÷H X
2
(Cl
2
, Br
2
) R÷X halogenare
CH
2
=CH÷CH
3
X
2
(Cl
2
, Br
2
) CH
2
=CH÷CH
2
X halogenare alilicã
Ar÷H X
2
(Cl
2
, Br
2
) Ar÷X halogenare la nucleu
Ar÷CH
3
X
2
(Cl
2
, Br
2
) Ar÷CH
2
÷X halogenare la
catena lateralã
Ar÷H HONO
2
Ar÷NO
2
nitrare arene
Ar÷H HOSO
3
H Ar÷SO
3
H sulfonare arene
Ar÷H R÷X Ar÷R alchilare arene
Ar÷H R÷CH=CH
2
Ar÷C
|
CH
H
3
÷R alchilare arene
Ar÷H R÷COCl Ar÷CO÷R acilare arene
Grupã de atomi R÷Cl Ar÷NH
2
Ar÷NH÷R alchilare amine
R÷COCl Ar÷NH
2
Ar÷NH÷CO÷R acilare amine
(R÷CO)
2
O
R÷COO÷R' H÷OH R÷COOH hidrolizã acidã
(H
+
, HO
÷
) R'÷OH sau bazicã
R÷CH
2
÷X H÷OH R÷CH
2
÷OH hidroliza
R÷CHX
2
H÷OH R÷CHO deriva[ilor
R÷CX
3
H÷OH R÷COOH halogena[i
R÷COOH R'÷OH R÷COOR' esterificare

Nct|ec| |eatea|t :e a||reetí |e e
|emjere|crí meiere|í. /jea|c| ie
a||rere e:|e hNû
J
teat. ia jretea[í
ie h
Z

+
(eme:|et :c|lea||r|tJ.
h
Z

+
C
â
h
â
+ hNû
J
÷÷→ C
â
h
S
÷Nû
Z
÷ h
Z
û
C|ercr||e et|ie :ca| ier|ºe[| lcat[|e-
ae|| e| et|t||er ter|et|||t|.
K÷ C|
C|ercrí et|ií
CH
3
÷CH=CH
2
+ HCl → CH
3
÷C
|
Cl
H÷CH
3
clorurã de izopropil
AlCl
3
C
6
H
6
+ CH
3
÷C
|
Cl
H÷CH
3
÷÷÷→ C
6
H
5
÷C
|
CH
H
3
÷CH
3
+ HCl
izopropilbenzen (cumen)
Cumenul este folosit în industrie la fabricarea fenolului çi acetonei,
precum çi la ob[inerea α÷metilstirenului (monomer utilizat la fabricarea
cauciucului sintetic).
Reac[iile de alchilare se pot utiliza la ob[inerea omologilor superiori
ai benzenului çi la alchilarea amoniacului (pag. 67).
Reactia de acilare. lntroducerea unei grupe
R÷ ÷ (acil) într-o moleculã organicã, prin substitu[ia
unui atom de hidrogen, se numeçte acilare.
AlCl
3
C
6
H
6
+ R÷C÷Cl ÷÷→ C
6
H
5
÷C÷R + HCl
|| ||
O O
clorurã acidã cetonã
Cei mai folosi[i agen[i de acilare sunt clorurile acide.
clorurã de acetil acetofenonã
(fenilmetilcetonã)
Prin reac[ia de acilare a arenelor se ob[in cetone.
SubstItuIrea unuI atom de hIdrogen
dIntr-o substançã cu £uncçIune

Nitrarea aciduIui benzoic
Reac[ia se desfãçoarã la nucleul aromatic, substitu[ia fiind orientatã
de grupa carboxil (÷COOH), care se comportã ca un substituent de
ordinul ll (pozi[ia meta):
H
2
SO
4
+ HNO
3
÷÷÷÷→ + H
2
O
acid benzoic acidul m÷nitrobenzoic
Nitroderiva[ii aromatici se folosesc ca intermediari în industria
coloran[ilor.
lntroducerea unei a doua grupe ÷NO
2
în molecula acidului m÷nitro-
benzoic are loc în condi[ii energice, deoarece ambele grupe func[ionale
sunt substituen[i de ordinul ll care dezactiveazã nucleul aromatic.
Modelul clorurii de acetil.
Chi mi stul ameri can
J. M. Crafts alãturi de pro-
fesorul Charles Friedel au
descoperit metoda de ob[i-
nere a alchil- çi arilben-
zenului.

SubstItuIrea uneI gruge de atomI
HidroIiza enzimaticà a gràsimiIor. Reac[ia de hidrolizã este
procesul chimic prin care o grupã func[ionalã este înlocuitã cu grupa
hidroxil, în exces mare de apã, în mediu acid, bazic sau enzimatic.
Grãsimile din [esutul adipos al animalelor, omului çi din unele
[esuturi de depozitare ale plantelor sunt formate din gliceride (esteri
ai glicerinei cu acizii graçi), proteine, vitamine, acizi graçi liberi etc.
Grãsimile sunt un aliment esen[ial. Ele reprezintã pentru animale
çi om o sursã bogatã în calorii. Dintre alimente, lipidele au cea mai
ridicatã valoare energeticã (38,87 kJ/g fa[ã de numai 17,14 kJ/g cât
au glucidele çi proteinele). Organismul animal poate face depozite
de grãsimi, cu rol de rezervã.
În urma digestiei, organismul animal hidrolizeazã grãsimile cu
ajutorul enzimelor din salivã, suc gastric, ficat, pânã la acizi graçi.
Acizii graçi din grãsimi strãbat peretele intestinului çi se recombinã
cu glicerina, resintetizând grãsimi.
CH
2
÷O÷CO÷R
1
CH
2
÷OH R
1
÷COOH

hidrolizã

CH÷O÷CO÷R
2
+ 3H
2
O CH÷OH + R
2
÷COOH

esterificare

CH
2
÷O÷CO÷R
3
CH
2
÷OH R
3
÷COOH
trigliceridã glicerinã acizi graçi
Hidroliza în mediu bazic (saponificare). Saponificarea este reac[ia
de hidrolizã a grãsimilor sub ac[iunea hidroxidului de sodiu sau de
potasiu (hidrolizã bazicã).
CH
2
÷O÷CO÷R
1
CH
2
÷OH R
1
÷COO
÷
Na
+
 
CH÷O÷CO÷R
2
+ 3Na
+
OH
÷
→ CH÷OH + R
2
÷COO
÷
Na
+
 
CH
2
÷O÷CO÷R
3
CH
2
÷OH R
3
÷COO
÷
Na
+
trigliceridã glicerinã sãpun
Produçii de reac[ie sunt glicerina çi un amestec de sãruri ale
acizilor graçi, cunoscut sub numele de sãpun.
La început, reac[ia este lentã, datoritã insolubilitã[ii grãsimii în
solu[ia de hidroxid de sodiu. Dupã formarea primelor cantitã[i de
sãpun, procesul se accelereazã, deoarece acesta ajutã la dispersarea
grãsimii.
Scrie ecua[ia reac[iei de hidrolizã în mediu
bazic (KOH) a urmãtorilor esteri: dioleobutirinã çi
palmitooleostearinã.
Un mare numãr de compuçi organici pot fi hidroliza[i în scopuri
preparative: deriva[i halogena[i, deriva[i func[ionali ai acizilor carboxilici,
produçi ai reac[iilor de condensare sau policondensare.
Un rol deosebit îl au reac[iile de hidrolizã ale biopolimerilor (proteine,
amidon, glicogen) care se desfãçoarã în celulele vii.
Modelul acidului butiric.
Modelul acidului palmitic.
Modelul acidului stearic.
Modelul acidului oleic.
Modele de acizi graçi.
'tr|e lermc|e|e et|t||er jre;|
meie|e[| me| :c: ;| eacmerí
jrejr|e|í[||e |er.
Modelul glicerinei.

A?JKH
Sânge artI£IcIaI
O descoperire interesantã fãcutã între anii 1960÷1970 a permis salvarea unor vie[i umane.
Cu toate cã pare neverosimil, s-a constatat cã animalele cãrora li s-a înlocuit o parte din
sânge cu o emulsie de hidrocarburi, eteri sau amine, în care atomii de hidrogen au fost
înlocui[i cu atomi de fluor, pot trãi. Compuçii de tip perfluoruri pot dizolva pânã la 60% O
2
în volume, în timp ce sângele dizolvã doar aproximativ 20% volume de O
2
, iar plasma
sangvinã în jur de 3%.
Çobolanii scufunda[i în compuçi de tip perfluoruri, satura[i în oxigen, respirã încã un timp
îndelungat. Aceçti compuçi lichizi nu sunt miscibili cu apa, dar prin adãugarea unor substan[e
care pot modifica tensiunea superficialã se transformã în picãturi fine care rãmân în suspensie
în solu[ie cu formarea unei emulsii. Un exemplu de sânge artificial este cel care con[ine:
11÷13 mL perfluorotributilaminã (CH
3
÷CF
2
÷CF
2
÷CF
2
)
3
N; 2,3÷2,7 g polimer emulsionat ,Pluronic
F÷68¨; 2,5÷3,2 g ,Hidroxietil-amidon¨; 54 mg NaCl; 32 mg KCl; 7 mg MgCl
2
; 10 mg CaCl
2
;
9,6 mg Na
2
HPO
4
cu suficient Na
2
CO
3
pentru ca pH-ul sã ajungã la valoarea 7,44 çi apã pânã
la 100 mL. În ultimul timp se foloseçte cu succes C
10
F
18
, perfluorodecalina, pentru ob[inerea
sângelui artificial.
z.z. ReacçIa de adIçIe
Reac[iile de adi[ie, specifice sistemelor nesaturate, sunt reac[ii
care au loc cu scindarea unei legãturi π çi fixarea fragmentelor de
reactant la atomii care au fost implica[i în legãtura π.
În reac[iile de adi[ie se conservã scheletul moleculei.
Reac[iile de adi[ie pot avea loc la sisteme nesaturate
omogene, care con[in legãturi C=C sau ÷C≡C÷, çi
respectiv, eterogene, care con[in legãturi C=O, ÷C≡N
etc.
Schema generalã dupã care decurge o reac[ie de adi[ie
poate fi reprezentatã astfel:
C=C + A÷B → ÷C
|
|
A
÷C
|
|
B
÷
unde AB poate fi: H
2
, X
2
(Cl
2
, Br
2
), HX, H÷OH, H÷OSO
3
H etc.
Produsul unei reac[ii de adi[ie depinde atât de natura hidrocarburii
(substrat), cât çi de natura reactantului.
Adi[ia la hidrocarburile nesaturate simetrice conduce la formarea unui
singur produs, indiferent de natura reactantului.
În schema urmãtoare se regãsesc cele mai importante reac[ii de
adi[ie întâlnite la o alchenã, prin care rezultã compuçi satura[i.
Modelarea reac[iei de adi[ie.
!
H÷H
 
÷÷÷÷→ H÷C÷C÷H alcan
 
X÷X
 
÷÷÷÷→ X÷C÷C÷X derivat dihalogenat
 
vicinal
H÷X
 
C=C ÷÷÷÷→ H÷C÷C÷X halogenurã de alchil
 
H÷OSO
3
H
 
÷÷÷÷→ H÷C÷C÷OSO
3
H sulfat acid de alchil
 
H÷OH
 
÷÷÷÷→ H÷C÷C÷OH alcool
 
La alchenele simetrice adi[ia este neorientatã, indiferent de natura
reactantului.
Scrie ecua[iile reac[iilor de adi[ie, folosind
ca substrat 2÷butena çi ca reactan[i H
2
, Br
2
, HCl,
HOH çi H
2
SO
4
.
Reac[ia de adi[ie la alchenele nesimetrice este neorientatã, dacã
reactantul este simetric (nepolar). De exemplu:
R÷CH=CH
2
+ X
2
→ R÷C
|
X
H÷C
|
X
H
2
(X = Cl, Br)
Scrie ecua[iile reac[iilor de adi[ie la propenã
a H
2
çi Br
2
.
Dacã reactantul este polar (HX, HOH, HCN, CH
3
COOH etc.),
adi[ia la sistemele nesaturate asimetrice este orientatã çi decurge
conform regulii lui Markovnikov.
R÷CH=CH
2
+ H÷A → R÷C
|
A
H÷CH
3
Scrie ecua[iile reac[iilor de adi[ie a HBr,
H
2
O, H
2
SO
4
la propenã.
Reac[iile de adi[ie la tripla legãturã decurg în douã etape:
÷ în prima etapã se rupe o legãturã π çi se formeazã o alchenã
sau derivat al alchenei;
÷ în a doua etapã se scindeazã legãtura π din molecula alchenei
sau derivatului çi se formeazã compusul saturat cu acelaçi numãr de
atomi de carbon.
Ca çi la alchene, reac[iile de adi[ie la alchine depind atât de
natura substratului, cât çi de natura reactantului.
Adi[ia reactan[ilor polari (HX, HOH, HCN, CH
3
COOH) la alchine
simetrice este neorientatã în prima etapã (la ruperea unei legãturi π),
iar în a doua etapã (la ruperea celei de a doua legãturi π) decurge
conform regulii lui Markovnikov.
'tr|e etce[|||e reet[|||er ie ei|[|e,
le|e:|ai te :c|:|re| ete|||eae ;| te
reet|ea[| h
Z
;| Kr
Z
.
|e ei|[|e cac| temjc: ie ||j h/
(h

÷/
÷δ
J |e :|:|eme|e ae:e|cre|e
e:|me|r|te lrejmea|c| / :e |eejí
|e e|emc| ie ter|ea te| me| :íret
ia ||irejea e| ic||e| :ec |r|j|e|
|ejí|cr| ÷ rejc|e |c| ¥er|eºa||eº.
Keet[|e ie ||irejeaere ere |et ia
te|e||tí e|erejeaí.
|a reet[|e ie ||irejeaere cac|
i|a|re te|e||te|er|| le|e:|[| e:|e N|
Keae¡. /te:|e e:|e ca e||ej ie N| ;|
/| |re|e|, |e te|i, tc e :e|c[|e ie
Neûh, tere reet[|eaeetí acme| tc
e|cm|a|c| je tere i| |rea:lermí ia
e|cm|ae|. N|t|e|c| rímìae ia ete:|
tet leer|e l|a i|º|te|.
|ejí|cr||e mc|||j|e ie ||j
C=C ;| ÷C≡C÷ :ca|
jrcje lcat[|eae|e ieeerete
rejret|a|í tea|re e|e reet||º||í[||
ree||te|e jr|a je|er|teree |ejí-
|cr||er π.
"
De exemplu:
HCl
HC≡CH + HCl → H
2
C=C
|
Cl
H ÷÷÷→ H
3
C÷C
|
|
C
C
l
l
H
clorurã de vinil 1,1÷dicloroetan
Adi[ia la alchinele nesimetrice este întotdeauna orientatã, dacã
reactantul este polar. De exemplu:
CH
3
÷C≡CH + HCN → CH
3
÷C
|
CN
=CH
2
propinã acid cianhidric α÷metilacrilonitril
Reac[ia de adi[ie la sistemele nesaturate eterogene de tipul C=O,
÷C≡N este neorientatã, dacã reactantul este nepolar:
C
δ
+
=O
δ
÷
+ H÷H → ÷C
|
|
H
÷OH →
grupã func[ionalã alcool
carbonil
çi orientatã dacã reactantul este polar:
OX

C
δ
+
=O
δ
÷
+ X
δ
+
÷Y
δ
÷
÷÷÷→ ÷C÷

Y
Keet[|||e ie ei|[|e tere :e
ie:lí;eerí tealerm rejc||| |c|
¥er|eºa||eº :ca| rej|e:e|et||ºe
(ca jreic: :e e|[|ae mejer||erJ.
În categoria reac[iilor de adi[ie pot fi încadrate reactiile de condensare ale compuçilor
carbonilici între ei ÷ aldolicã, cetolicã (pag. 79) ÷ çi cu al[i compuçi: fenoli (pag. 80), amine,
reducerea nitroderiva[ilor etc.
Reac[ia de reducere a nitroderivatilor are o importan[ã deosebitã în ob[inerea aminelor
aromatice (pag. 65).
Reac[iile de adi[ie se utilizeazã pentru ob[inerea unor produçi cu un grad de nesaturare
mai scãzut sau pentru ob[inerea unor compuçi satura[i.
O reac[ie de adi[ie cu o importan[ã practicã deosebitã este hidrogenarea grãsimilor
nesaturate.
CH
2
÷O÷CO÷(CH
2
)
7
÷CH=CH÷(CH
2
)
7
÷CH
3
CH
2
÷O÷CO÷(CH
2
)
16
÷CH
3

cat.

CH÷O÷CO÷(CH
2
)
7
÷CH=CH÷(CH
2
)
7
÷CH
3
+ 3H
2
÷→ CH÷O÷CO÷(CH
2
)
16
÷CH
3
 
CH
2
÷O÷CO÷(CH
2
)
7
÷CH=CH÷(CH
2
)
7
÷CH
3
CH
2
÷O÷CO÷(CH
2
)
16
÷CH
3
trioleinã tristearinã
Prin hidrogenarea uleiurilor se ob[in grãsimi solide, ca urmare a transformãrii radicalilor
acizilor nesatura[i în radicali acizi satura[i. Hidrogenarea se realizeazã la 150÷200
o
C çi
2÷15 atm, în prezen[ã de catalizatori (Ni, Pt, Pd).
Margarina se ob[ine prin hidrogenarea par[ialã a uleiurilor vegetale çi emulsionarea grãsimii
rezultate din lapte; produsul se aromatizeazã.
În tabelul urmãtor sunt prezentate principalele tipuri de reac[ii de adi[ie la sisteme nesaturate,
clasificate în func[ie de natura substratului çi a reactantului.
Vladimir Vasilievici
Markovnikov (1837÷1904) a
studiat reac[iile de adi[ie ale
reactan[ilor de tipul H÷X
(H÷Cl, H÷OH, H÷OCl) la
alchenele nesimetrice; a
stabilit regula care îi poartã
numele.
#
Substrat Reactant Produs de reac[ie Tipul adi[iei
simetric nesimetric nepolar polar
R÷HC=CH÷R ÷ H
2
÷ R÷CH
2
÷CH
2
÷R adi[ie neorientatã
alchenã alcan
÷ X
2
÷ R÷CHX÷CHX÷R adi[ie neorientatã
derivat dihalogenat vicinal
÷ ÷ HX R÷CH
2
÷CHX÷R adi[ie neorientatã
derivat monohalogenat
÷ ÷ H÷OH R÷CH
2
÷CHOH÷R adi[ie neorientatã
alcool
R÷CH=CH
2
H
2
÷ R÷CH
2
÷CH
3
adi[ie neorientatã
alcan
X
2
÷ R÷CHX÷CH
2
X adi[ie neorientatã
derivat dihalogenat
vicinal
HX RCHX÷CH
3
adi[ie orientatã
derivat monohalogenat
H÷OH RCHOH÷CH
3
adi[ie orientatã
HO÷SO
3
H R÷C
|
O
H
SO
÷
3
H
CH
3
R÷C≡C÷R ÷ H
2
÷ R÷CH
2
÷CH
2
÷R adi[ie neorientatã
X
2
÷ R÷CX
2
÷CX
2
÷R adi[ie neorientatã
HX R÷CH=CX÷R adi[ie neorientatã
R÷CH
2
÷CX
2
÷R adi[ie orientatã
HOH R÷CH
2
÷CO÷R adi[ie neorientatã
R÷C≡CH H
2
÷ R÷CH
2
÷CH
3
adi[ie neorientatã
X
2
÷ R÷CX
2
÷CHX
2
adi[ie neorientatã
HX R÷CX
2
÷CH
3
adi[ie orientatã
(HOH, HCN,
CH
3
COOH)
R÷C
O
H
H
2
÷ R÷CH
2
OH adi[ie neorientatã
R
R'
C=O H
2
÷
R
R'
CH÷OH adi[ie neorientatã
HX R÷CHX÷OH adi[ie orientatã
(R)
2
CX÷OH
R÷C≡N H
2
÷ R÷CH
2
÷NH
2
adi[ie neorientatã
HOH R÷C
O
NH
2
adi[ie orientatã
R÷NO
2
H
2
÷ R÷NH
2
adi[ie neorientatã
$
Modelul compact al
dipalmitooleinei.
A?JKH
RoIuI bIoIogIc aI grãsImIIor
Mai mult de 90% din dublele legãturi prezente în acizii graçi
satura[i au configura[ie cis.
Studiile întreprinse pe plan modial în ultimii 50 de ani au arãtat
cã în procesul de hidrogenare a uleiurilor, în vederea ob[inerii margarinei,
o parte a dublelor legãturi prezente în lan[ul hidrocarbonat rãmân
nehidrogenate, dar sub ac[iunea catalizatorilor folosi[i suferã un proces
de izomerizare, trecând din izomerul cis în izomerul trans.
De exemplu, un bloc de margarinã con[ine 35% acizi graçi satura[i
(AGS) çi 12% acizi graçi trans (AGT). În compara[ie cu margarina,
untul natural con[ine 15% AGS çi doar 5% AGT.
Consecin[ele acestui fapt asupra sãnãtã[ii omului sunt par[ial
elucidate ÷ prezen[a AGT în alimente altereazã metabolismul lipidelor
çi duce la creçterea frac[iunii ,rele¨ de colesterol ÷ cea cu densitate
scãzutã (LDL), în detrimentul colesterolului ,bun¨ (HDL) ÷ cel cu
densitate ridicatã. AGT duc la o creçtere a riscului bolilor coronariene
çi apari[ia cancerului.
OMS (Organiza[ia Mondialã a Sãnãtã[ii) aratã cã pentru a avea
o sãnãtate satisfãcãtoare consumul de grãsimi nu trebuie sã depãçeascã
30% din aportul caloric total.
ReacçIa de goIImerIzare
Reac[ia de polimerizare reprezintã un proces de adi[ie repetatã
(poliadi[ie) a moleculelor aceluiaçi compus nesaturat:
nA → ÷(A)
n
÷
unde A este monomer; ÷(A)
n
÷ ÷ polimer, n ÷ grad de polimerizare.
În func[ie de valoarea gradului de polimerizare se disting: polimeri
inferiori, în care n are valori mici, 2, 3, 4 (dimeri, trimeri, tetrameri)
çi polimeri înalti, în care n are valori foarte mari (câteva sute sau
chiar mii). Polimerii înal[i sunt forma[i din molecule uriaçe, numite
macromolecule (de exemplu, cauciucul).
Polimerii care rezultã printr-o reac[ie de adi[ie repetatã se numesc
çi polimeri de aditie.
Cel mai simplu polimer cunoscut este polietena, care se formeazã
prin adi[ia repetatã a mai multor molecule de etenã.
polimerizare
n CH
2
=CH
2
÷÷÷÷→ ÷(CH
2
÷CH
2
)
n
÷
unitate de monomer polietilenã
Etena joacã un rol fundamental în industria polimerilor. Produc[ia
mondialã de polietenã depãçeçte 15 mil. t/an. Principala sursã de
etenã o reprezintã prelucrarea petrolului (reac[ia de pirolizã çi cracare
a alcanilor).
Preparã etenã prin reac[iile de descompunere
termicã ale butanului çi pentanului.
Ua je||mer e:|e e metreme|etc|í
retc||e|í jr|a reje|eree cae|
ca||í[| :|rct|cre|e acm||í meae-
mer.
Ch
Z
=Ch

/
meaemer º|a|||t
|e||mer|| º|a|||t| ec lermc|e jeae-
re|í ÷jCh
Z
÷Ch|
r
÷, caie /

/
e:|e e jrcjí meaeºe|ea|í.
%
Majoritatea monomerilor vinilici se preparã din acetilenã (HC≡CH),
prin reac[ii de adi[ie.
+ HA
HC≡CH ÷÷÷÷→ CH
2
=CH÷A
De exemplu, prin reac[ia acetilenei cu HCN se ob[ine acrilonitril:
HC≡CH + H÷CN → CH
2
=CH÷CN
Prin reac[ia cu CH
3
COOH se ob[ine acetatul de vinil.
CH
3
COOH
HC≡CH ÷÷÷÷÷→ H
2
C=C
|
O
H
COCH
3
catalizator
acetat de vinil
Cei mai utiliza[i monomeri sunt cei care con[in în moleculã un
radical vinil: CH
2
=CH÷. Aceçtia sunt cunoscu[i sub denumirea de
monomeri vinilici:
sau n H
2
C=CH → ÷
(
CH
2
÷CH
)
n
÷
 
A A
Produçii de polimerizare sunt, în general, solizi. Unii sunt
termoplastici, al[ii termorezisten[i.
|e||mer|| tere ec jrejr|e|í[|
e|e:||te, :ca| elcsIemerii. ||e:||t|-
|e|ee e:|e jrejr|e|e|ee cae|
:c|:|ea[e ie e :cler| e|caj|r| :c|
et[|caee caer ler[e re|e||º :|e|e ;|
ie e reºea| |e i|mea:|ca||e |a|[|e|e
|e iate|eree ej||tír|| ler[e|.
Keet[|e ie je||mer|tere e:|e reet[|e
|e tere jer||t|jí ca :|ajcr ||j ie
meaemer.
nA → ÷(A)
n
÷
Numele Formula Polimer Numele
monomerului monomerului polimerului
etenã CH
2
=CH
2
÷(CH
2
÷CH
2
)
n
÷ polietenã
propenã CH
2
=C
|
CH
H
3
÷
(
CH
2
÷C
|
CH
H
3
)
n
÷ polipropenã
clorurã de vinil CH
2
=C
|
Cl
H ÷
(
CH
2
÷C
|
Cl
H
)
n-
÷ policlorurã
de vinil
acetat de vinil CH
2
=C
|
OC
H
OCH
3
÷
(
CH
2
÷C
|
OC
H
OCH
3
)
n-
÷ poliacetat
de vinil
stiren CH
2
=C
|
C
6
H
H
5
÷
(
CH
2
÷C
|
C
6
H
H
5

)
n
÷ polistiren
acrilonitril CH
2
=C
|
CN
H ÷
(
CH
2
÷C
|
CN
H
)
n
÷ poliacrilonitril
(PNA)
tetrafluoroetenã F
2
C=CF
2
÷(CF
2
÷CF
2
)
n
÷ teflon
izobutenã CH
2
=C
C
C
H
H
3
3
÷
(
CH
2
÷C
|
|
C
C
H
H
3
3
)
n
÷ poliizobutenã
(elastol)
2÷metilpropanoat polimetacrilat
de metil H
2
C=C
CH
÷
3
O÷CH
3
÷
(
CH
2
÷C
|
|
C
C
O
H
3
OCH
3
)
n
÷ de metil
(metacrilat de metil) (plexiglas)
&

CopoIimerizarea butadienei cu monomeri viniIici
Dacã în procesul de polimerizare participã monomeri diferi[i,
procesul se numeçte copolimerizare. Reac[ia de copolimerizare poate
fi reprezentatã astfel:
n(xA + yB) → ÷[(A)
x
÷(B)
y
]
n
÷
unde A çi B sunt monomeri, iar x çi y reprezintã numãrul de unitã[i
din fiecare monomer.
Reac[ia de copolimerizare are largi aplica[ii în industria cauciucului.
De exemplu, butadiena se copolimerizeazã cu monomerii vinilici:
acrilonitril ( ), stiren (CH
2
=C
|
C
6
H
H
5
) etc., reac[ii în urma cãrora
se formeazã copolimeri vinilici, cunoscu[i sub numele de cauciucuri
sintetice.
Alternarea resturilor de monomeri în polimer este întâmplãtoare.
n(xCH
2
=CH÷CH=CH
2
+ yCH
2
=C
|
CN
H) → ÷
[(
CH
2
÷CH=CH÷CH
2
)
x
÷
(
CH
2
÷C
|
CN
H
)
y
]
n
÷
butadienã acrilonitril cauciuc butadiennitrilic
n(xCH
2
=CH÷CH=CH
2
+ yCH
2
=C
|
C
6
H
H
5
) → ÷
[(
CH
2
÷CH=CH÷CH
2
)
x
÷
(
CH
2
÷C
|
C
6
H
H
5
÷
)
y
÷
]
n
butadienã stiren cauciuc butadienstirenic
Keet[|e ie teje||mer|tere e:|e reet[|e
|e tere jer||t|jí iecí :ec me| mc||e
||jcr| ie meaemer| ia eteee;|
jrejer[|e :ec ia jrejer[|| i|ler||e.
Importan|a poIimeriIor
Polimerii îçi gãsesc largi utilizãri în industria maselor plastice çi fibrelor sintetice. Masele
plastice sunt produse tehnologice de sintezã în compozi[ia cãrora intrã un compus macro-
molecular sintetic çi alte substan[e de umpluturã care le îmbunãtã[esc calitã[ile (plasticitate,
rezisten[ã mecanicã, termicã, antioxidan[i etc.).
Masele plastice se folosesc ca înlocuitori ai unor produse naturale: lemn, piele sau la
fabricarea unor articole tehnice, ambalaje, materiale de protec[ie, materiale de construc[ie
etc. Ca înlocuitori ai produselor naturale, masele plastice au avantajul cã se pot ob[ine la
scarã industrialã în cantitã[ile necesare çi la un pre[ de cost redus. Marele dezavantaj al
acestora este cã nu sunt biodegradabile.
Polietena (polietilena), substan[ã albã, transparentã, flexibilã, rezistentã la agen[i chimici,
cu rezisten[ã mecanicã çi electricã mare, se utilizeazã sub formã de folii sau saci. De
asemenea, se utilizeazã la ob[inerea vaselor de laborator, a jucãriilor çi în practica farmaceuticã.
Polipropilena, pe lângã utilizãrile asemãnãtoare cu ale polietilenei, poate fi filatã (se
trage în fire). Se mai foloseçte pentru ob[inerea de seringi, cutii pentru ambalaje, flacoane.
Policlorura de vinil (PVC) are duritate mare, proprietate ce o face utilizabilã pentru producerea
de [evi, tuburi çi tâmplãrie termopan. Se utilizeazã çi în marochinãrie pentru ob[inerea imita[iilor
de piele çi a izolatorilor electrici.
Poliacrilonitrilul prezintã stabilitate termicã ridicatã çi rezisten[ã mare la luminã. Se utilizeazã
sub formã de fibre care înlocuiesc mai ales lâna. Lâna sinteticã româneascã (melana) este
un copolimer al acrilonitrilului cu acetatul de vinil.
Poliacetatul de vinil este un polimer incolor, transparent care se îmbibã cu apã çi este
atacat de acizi çi baze. Deoarece are o temperaturã de înmuiere scãzutã, polimerul nu se
foloseçte ca masã plasticã, ci în industria de lacuri çi vopsele, la zugrãveli (vinarom).
Polimetacrilatul de metil, fiind un polimer cu o temperaturã de topire ridicatã, transparent,
rezistent, se foloseçte sub denumirea de sticlã plexi (sticla organicã).
'
Modelarea reac[iei de
eliminare.
A?JKH
Asgecte Iegate de sInteza goIImerIIor
Proprietã[ile polimerilor care stau la baza utilizãrii
acestora sunt: rezisten[ã, iner[ie fa[ã de agen[ii
chimici, transparen[ã, elasticitate etc.
Deoarece numeroçi polimeri nu sunt
biodegradabili, industria polimerilor se con-
fruntã cu probleme grave de poluare.
Di ntre întrebui n[ãri l e de vârf al e
polimerilor amintim:
Polimeri ca agenti de spälare a mareei
negre. Poliizobutena este principalul constitu-
ent al unui produs numit elastol, foarte eficient
în combaterea poluãrii marine cu petrol. În
contact cu petrolul, lan[urile de polimer se
amestecã cu acesta çi formeazã o adevãratã
împletiturã vâscoasã ce poate fi extrasã de
pe suprafa[a apei. Metoda este importantã
çi pentru cã petrolul poate fi astfel recuperat.
Sinteze de ,biblioteci chimice" pe suport
de polimeri. Metoda îçi gãseçte o întrebuin[are majorã în industria farmaceuticã pentru ob[inerea
de noi medicamente. Începând cu anul 1990, în scopul diminuãrii efortului çi volumului imens
de muncã, s-a recurs la metoda ,paralelismului simultan¨ al preparãrii unor compuçi înrudi[i
cu ajutorul ,bibliotecii chimice¨. Substratul este fixat covalent de un polimer insolubil (P) çi
tratat ulterior cu reactivii necesari.
Schema de mai sus aratã succesiunea secven[elor çi explicã cum în douã etape de
reac[ie, pornind de la trei variante, se ajunge la un numãr important de compuçi ,sintezã
combinatorie¨.
z.¶. ReacçIa de eIImInare
Reac[ia chimicã care decurge cu formarea unei legãturi
multiple, prin eliminarea intramolecularã din pozi[iile vecine
a douã fragmente (A çi B) se numeçte reac[ie de eliminare.
O astfel de reac[ie se poate reprezenta prin schema:
A B
 
eliminare
÷C÷C÷ ÷÷÷÷→ C=C + AB
 
Dacã A este un atom de hidrogen çi B un atom de halogen, reac[ia de eliminare se
numeçte dehidrohalogenare.
H X
 
eliminare
÷C÷C÷ ÷÷÷÷→ C=C + HX
 
derivat halogenat alchenã
Dacă ți-a plăcut, intră pe
www.elefant.ro/ebooks
descarcă volumul și citește mai departe!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful