You are on page 1of 11

I.

Conflictul în cazul grupurilor școlare

1. Definiții

Semnificativ pentru înțelegerea termenului de conflict este etimologia cuvântului, care provine din latinescul confligo, ere ce se tradue prin „a se lupta” sau „a se bate între ei”. De asemenea, acest verb latinesc are ca participiu substantivat conflictus, care înseamnă ciocnire, șoc, dar și ceartă, luptă împotriva cuiva. Mai mult decât atât, multe dicționare definesc conflictul prin termeni cu conotație de violență precum disensiune, fricțiune, dispută, ceartă, scandal, luptă, război.1 Înainte de a defini conflicul, este necesar să facem unele precizări referitoare la pesroana umană. Mai întâi, este bine știut că fiecare ființă umană este unică, iar nevoile, scopurile și aspirațiile diferă de la un individ la altul. Apoi, o integrare socială eficientă „nu se realizează de la sine, ci este rezultatul autocunoașterii și intercunoașterii, al acceptării și înțelegerii diversității, al punerii în acord, al dezvoltării unei competențe care să permită adaptarea optimă în situațiile complexe de interacțiune”2. Prin urmare, tocmai această diversitate de idei, atitudini, valori conduce uneori la neînțelegeri, care se concretizează în divergențe, fie intrapersonal sau interpersonal, fie intragrup sau intergrup, provocând, ceea ce numin în general conflict. Așadar, termenul se referă la starea de tensiune creată într-o formă de interrelații sau în confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. Kurt Lewin a definit conflictul „ca necesitate de a alege între două valențe pozitive sau negative, sau de a alege (găsi) o reacție admisibilă într-o situație de adversitate (valență pozitivă și negativă), dar nu admite alta decât aceea ce s-a formulat și nici vreo reacție, indiferent de care la ceea ce s-a ales”3.

1

Ana Stoica-Constantin, Conflictul interpersonal. Prevenire, rzolvare și diminuarea efectelor, Editura Polirom, 2004, p. 18. 2 Alois Gherguț, Ciprian Ciobanu, Georgeta Diac, Versavia Curelaru, Andrei Marian, Roxana Criu, Introducere în managementul clasei de elevi, Editura Universității „Alexandu Ioan Cuza”, Iași, 2010, p. 237. 3 Ursula Șchiopu, Dicționar de psigologie, Editura Babel, București, 1997, p. 170.
1

Dicționar de psihologie. tot ceea ce se poate face. p. 32 6 http://www. 5 2. Tipologii Conflictele pot fi clasificate după mai multe criterii: localizare. Conflictele noastre interioare. 4 Norbert Sillamy. 1996.com/doc/25043524/1-Defini%C5%A3ii-Ale-Conflictului 2 . traducere de Leonard Gavriliu. putem numi conflictul ca „luptă de tendințe. situație în care se găsește un i ndivid supus unor forțe vectorial opuse și de puteri aproape egale”. nivel. conflictele pot fi: a) Conflicte inter-personale b) Conflicte intra-grupale c) Conflicte inter-grupale d) Conflicte între organizaţii e) Conflicte internaţionale a) Conflictele inter-personale sunt conflictele în care o persoană o frustează pe alta de atingerea obiectivului propus. de interese.4 Freud credea într-un conflict fundamental. 77. aparenţă.scribd. 5 Karen Horney. p g.Datorită unicității fiecărei persoane și apartenenței sale la un anumit mediu social. universal şi care nu putea fi rezolvat. opiniile. conflict existent între impulsiile noastre instinctuale şi mediul prohibitiv: familia şi societatea. susţine Freud. Se definesc două tipuri de conflicte interpersonale: cel consensual (când ideile. credinţele părţilor aflate în conflict sunt incompatibile) şi competiţia pentru resurse limitate (când persoanele implicate în conflict percep că doresc aceleaşi resurse limitate). București. durată şi evoluţie. Editura Univers Enciclopedic. este să se ajungă la un mai bun compromis sau la un mai bun control. 1998. 6 După nivelul la care se manifestă. Bucureşti. IRI. grad de intensitate.

După gradul de intensitate. b) Conflictele acute au o evoluţie scurtă. ele apărând adesea între subdiviziunile funcţionale ale organizaţiei. greu de identificat. d) Conflictul inter-organizaţional priveşte confruntarea dintre două sau mai multe organizaţii. duc. la creşterea coeziunii grupului si a loialităţii dintre membrii acestuia. conflictul poate fi: 3 . conflictele pot fi: a) neânţelegeri minore. pe fondul presiunii pe care acesta o exercită asupra membrilor săi. c) Conflictele inter-grupale se manifestă cu un caracter mai complex.b) Conflictul intra-grup apare în interiorul unui grup. forme subtile b) sfidare deschisă a celuilalt. sunt greu de prevăzut. e) Conflictul internaţional se referă la conflictele dintre diferite state-naţiuni şi conflictele dintre oameni şi organizaţii din diferite state-naţiuni. Aceste conflicte. c) Conflictele cronice au cauze ascunse. în general. sunt de scurtă durată şi de obicei se manifestă la nivel interpersonal. dar sunt deosebit de intense. În funcţie de efectele pe care le generează. cu evoluţie lentă si de lungă durată. îndoieli asupra lui şi atacuri verbale c) ameninţări şi ultimatum-uri d) atacuri fizice agresive e) eforturi deschise. vizibile de a distruge partea cealaltă Din punct de vedere al duratei şi evoluţiei: a) conflicte spontane b) acute c) cronice a) Conflictele spontane apar brusc.

d) Conflicte intergrup – între grupuri în cadrul aceleași clase sau între clase. conflictele pot fi şi o forţă motrice esenţială pentru evoluţia socială. cit. deși oamenii nu conștientizează acest lucru. 3. Andrei Marian. atitudinile față de sine sau față de alții și valorile moral-religioase. profesorpărinte. elev-părinte.  Comunicarea deficientă – care constituie de cele mai multe ori cauza principală a apariției conflictului. Roxana Criu. Cauzele apariției conflictului școlar În funcție de tipologiile existente. 238-240. a persoanelor implicate în conflict b) constructiv . b) Conflicte interpersonale – profesor-elev. Există o serie de cauze ale apariției conflictelor. pentru că oamenii nu au cunoștințe suficiente despre acest proces uman atât de complex și nu dispun de abilitățile necesare realizării sale eficiente. profesor-profesor.. elev-elev. 4 . după cum urmează:  Diferențele și incompatibilitățile dintre persoane – întrucât persoanele se deosebesc între ele în funcție de trăsăturile de personalitate. opiniile personale. spirituală şi chiar fizică.  Nevoile și interesele umane – se constituie în surse ale conflictului atunci când neconcordanța dintre acestea amenință posibilitatea de satisfacere a lor sau când persoana are convingerea că procesul conflictual va conduce la satisfacerea unei nevoi sau a unui interes personal. pp. 7 Alois Gherguț. Georgeta Diac. creşte coeziunea grupului după soluţionarea comună a conflictelor.conflictul poate fi o forţă care ne împinge pe calea dezvoltării personale.majoritatea dintre noi avem o percepţie negativă asupra conflictului. op. c) Conflicte intragrup – în cadrul clasei sau al colectivului didactic. lezarea psihică. Ciprian Ciobanu. poate creşte motivaţia pentru schimbare. vedem doar partea lui distructivă. Versavia Curelaru.  Stima de sine – este adesea o sursă importantă de conflict.a) distructiv . conflictele școlare pot fi clasificate astfel7: a) Conflicte intrapersonale – trăite de profesor sau elev.

4. 8 Ibidem. evitarea atacului la persoană.  Agresivitatea – este sursă și efect pentru conflict. 5 . Valorile individului – conflictele care își au originea în divergența dintre valori sunt cele mai greu de rezolvat. în toate situațiile de relaționare interpersonală. deoarece acțiunile au efectele cele mai concrete asupra celuilalt. alături de comportamentele perturbatoare ale elevilor. cooperare în relațiile profesionale etc. utilizarea corespunzătoare a limbajului non-verbal.  Nerespectarea normelor – reprezintă una dintre sursele cele mai importante de conflict în contextul școlar. alegerea momentului potrivit pentru a interveni. menținerea unei duble perpective (atenție și la nevoile de comunicare ale celuilalt).  Comportamente neadecvate situațiilor – sunt surse mediate de conflict. Modalități de prevenire și rezolvare a conflictelor 4. pe care oamenii îl consideră adesea ca necesar în rezolvarea divergențelor. iar compromisul. este resimțit ca un atac la integritatea lor. 240. adresarea întrebărilor de debut și autodezvăluirea sunt importante pentru inițierea unui dialog eficient. p. b) Desfășurarea și menținerea dialogului: necesită folosirea cu predominanță a întrebărilor deschise.  Lipsa unor competențe sociale – relaționare umană pozitivă presupune abilități speciale: acordarea de sprijin și recompense în relațiile de prietenie. capacitatea de exprimare emoțională și de recunoaștere a emoțiilor celuilalt. Modalități de prevenire Modalitatea principală de prevenire a conflictelor este o comunicare eficientă. de consiliere și psihoterapie. Pentru ca acest lucru să fie posibil este important să avem în vedere următoarele aspecte8: a) Modul de inițiere a comunicării: preocuparea pentru cealaltă persoană.1. implicarea emoțională a vorbitorului. fiindcă acestea sunt cele mai profunde structuri ale personalității. empatia în relațiile educaționale.

6. 4. 10. Trebuie să se concentreze asupra unor acţiuni de viitor mai mult decât asupra unor evenimente din trecut. 5. Metode de rezolvare a conflictelor Oamenii adoptă strategii diferite pentru rezolvarea conflictelor. În rezolvarea oricărui conflict şcolar care afectează comunicarea se recomandă ca părţile să respecte următoarele reguli. Trebuie să-şi asculte reciproc punctele de vedere şi să caute să le înţeleagă.. care poate fi oricând schimbată învăţând metode noi şi mai eficiente de rezolvare a unui conflict. Trebuie să încerce să clădească unul pe ideile celuilalt. punctele de vedere şi sentimentele cât se poate de deschis şi să încerce să evite reiterarea. 3. specificând cine ce va face şi când. (Acest lucru este deosebit de important şi poate fi uitat în euforia aflării faptului că adversarul nu este chiar aşa de neânţelegător cum părea la început). este de fapt o strategie personală învăţată. Trebuie să încerce să aibă încredere reciprocă în buna credinţă a fiecăruia. Trebuie să evite să atace sau să se retragă. Părţile trebuie să discute cât se poate de deschis despre adevăratele probleme care le preocupă. 8. 9. Trebuie să-şi prezinte scopurile. Se va fixa o dată pentru revizuirea progresului. Ceea ce pare natural în astfel de situaţii. Trebuie să planifice acţiuni clare care să urmeze discuţiilor. dată care se va respecta cu orice preţ. 2. Modul de acţiune într-un conflict este afectat de importanţa obiectivelor personale şi de cât de importantă este considerată relaţia respectivă. pentru a se asigura reuşita: 1. Aceste strategii se învaţă de obicei în copilărie şi par să funcţioneze automat la un nivel .Pentru prevenirea eficientă a conflictelor în clasă (intrapersonale și interpersonale) este recomandată îndepărtarea barierelor de comunicare la nivel informațional și relațional. 7. 6 . Trebuie să încerce să privească conflictul în contextul mai larg al scopurilor subordonate interesului general al grupului.preconştient”.2. 4.

Metoda victorie/înfrângere se centrează pe perspectivele proprii și pe dorința de a câștiga. 10 7 . cât și asupra interlocutorului. din spatele celor declarate.10 3. Aceasta are efecte negative atât asupra persoanei care neagă. amână asumarea responsabilităţilor. op. p. 9 Ibidem. Este o confruntarea de forțe. 199-200. Reprimarea – reprezintă refuzul de a accepta existența unui conflict și se explică prin dorința persoanei de a avea pace cu orice preț.Există cinci strategii de bază. Conflictul însă nu dispare. dar și un instrument de permanentizare a păcii obținute și împiedicare a reactivării conflictului.9 Indivizii care adoptă această soluţie se retrag din conflict.. în care una din părți ajunge în avantaj. 4. Metoda victorie-victorie (câștig-câștig) – este un principiu etic. dezacordurile fiind rezolvate prin negocierea unei soluţii de compromis. fie pentru că persoana crede că nu mai are de spus niciun cuvânt în acea situație. ci rămâne în stare latentă. 5. afișate Găsirea punctelor de întâlnire a nevoilor Generarea de soluții posibile prin metode de stimulare a producției de idei de genul brain-stormingului Cooperarea. Abandonul – reprezintă deprinderea de retragere fizică sau emoțională dintr-un conflict. iar cealaltă pierde. pp. Etapele acestei metode sunt11 : Formularea problemei Identificarea părților implicate direct sau indirect Cunoașterea nevoilor reale sau de bază. cit. Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranţa că va dispărea de la sine..mijloc” pentru soluţionarea diferendelor. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai mare dacă situaţia care a generat conflictul este deosebit de importantă pentru părţi. Compromisul este o deprindere de a rezolva conflictele prin realizarea unor concese reciproce. 241. Ibidem. atunci când dezacordul existent afectează buna funcționare a relației. 11 Ana Stoica-Constantin. 2. ignoră situaţiile şi persoanele şi este caracteristică celor lipsiţi de încredere în ei înşişi. care pot fi utilizate pentru soluţionarea conflictului: 1. Această posibilitate de soluţionare a conflictelor porneşte de la supoziţia că există întotdeauna o cale de . transformarea adversarului în partener pentru alegerea unei soluții acceptate ca definitivă de ambele părți. Această metodă apare adesea în relația profesor-elev. fie din teama confruntării.

Situația în care un elev copie la o lucrare de control. Trei elevi lucrează la un proiect și nu se înțeleg în privința împărțirii sarcinilor de lucru. 206-207.M. 4. Nefectuarea temei pentru acasă. Conflictul care a apărut are loc între elev şi profesorul-diriginte. Încălcarea regulamentului școlar de oridine interioară. Exemple de conflicte în contexul școlar 1. iar fiecare din cei trei dorește să fie lider etc. Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce mai mult. Lucru în echipă poate genera conflicte. vine îmbrăcat într-un mod neadevcat. El a plecat de la nemulţumirea elevului din clasa a IX -a A. Insă. cât şi de elev. iar profesorul de matematică dorește să-l învoiască pe elev în ziua precedentă olimpiadei pentru a aprofundarea cunoștințelor. predominant la disciplinele: limba franceză predată de domnul diriginte. 8 . 3. Adoptarea acestei metode se face mai ales atunci cînd părţile au puteri egale şi sunt ferm hotărâte sa -şi atingă scopurile în mod exclusiv. 2.M nu dorește să poarte uniforma școlară în timpul orelor de curs și. deorece în ziua respectivă a programat un test de verificare a cunoștințelor la disciplina chimie. III .Compromisul este o soluţie superficială de împăcare a tuturor părţilor care presupune sacrificarea convingerilor şi uneori a raţionalităţii. fiind recunoscută atât de profesori.T s-a calificat la faza națională a olimpiadei de matematică. Elevul S. Strategii de negociere în clasa de elevi12 12 Ibidem. II. 6. în legatură cu observaţiile făcute de către profesorul-diriginte referitoare la absenţele nemotivate de la anumite ore şi la comportamentul neadegvat pe care elevul îl adoptă cu unii profesori. trebuie ales un lider în echipă. Absenteism şcolar nemotivat al elevului P. pp.. Elevul A. Neînțelegerea între doi profesori ce se manifestă în privința pregătirii unui elev pentru oimpiada școlară de matematică. profesorul de chimie nu este de acord cu această hotărâre a profesorului de matematică. mai mult. 5. Acest conflict face parte din categoria conflictelor interpersonale. matematică şi chimie. Mai mult.

echilibrul raportului de forţe. Este strategia prin care partenerul slab îl determină pe cel aflat în superioritate să renunţe la intenţia sa de dominaţie totală. Strategiile coexistenţei sunt în număr de cinci: Descurajarea care vizează împiedicarea unui opozant de a declanşa un conflict deschis. Este alternativa dezirabilă a războiului. Coaliţia este n fel de „cooperare degradată”. 9 . Strategiile opozante: înfruntarea directă şi indirectă. Fiecare partener îşi păstrează interesele proprii şi libertatea de mişcare. cu finalităţi fie devensive. Strategiile coexistenţei se rezumă la ignorarea reciprocă prin respectarea teritoriului celuilalt.1. Extinderea constă în realizarea unui proiect zi de zi. Negocierea conflictuală purtată de negociatorii de pace. 2. Pentru succesul cooperării sunt necesare condiţiile: existenţa unui proiect comun. 3. Strategiile de aliere reclamă o convergenţă a mizelor şi se dezvoltă foarte bine când raportul de forţe este echilibrat şi climatul este unul de conciliere. fie ofensive faţă de un terţ. respectând doar cadrul general şi definit al coaliţiei. părţile nu doresc nici alianţa. Înfruntarea directă este posibilă numai atunci când timpul nu presează. Coexistenţa poate avea o dominantă conflictuală. în care concesiile se fac cu fexibilitate. încrederea reciprocă. fie logistice. Negocierea cooperantă prin care se urmăreşte distribuirea echitabilă a avantajelor şi costurilor. care se deosebesc între ele numai prin intensitatea angajării comune: cooperarea şi coaliţia: Cooperarea: partenerii îşi reunesc sursele pentru a realiza un proiect comun. interesele proprii dispar în favoarea unei mize comune. neutră sau cooperantă. nici să se opună una alteia. Nonviolenţa este o formă de înfruntare care se bazează pe constrângerea morală. şi nu pe teama de represalii. Sunt posibile două strategii. care răspunde mai ales nevoii de mărire a puterilor şi capacităţilor. într-un climat pozitiv. cu răbdare şi consecvenţă.

Introducere în managementul clasei de elevi. p. Propuneți metode de rezolvare pentru aceste conflicte. 237.Ana Stoica-Constantin. 3. 1997. Georgeta Diac. Editura Polirom. 10 . 2004. Dați exemplte de alte conflicte ce se pot ivi în mediul școlar. Roxana Criu.Alois Gherguț. V. Bibliografie 1. București.. Ciprian Ciobanu. Conflictul interpersonal. Aplicații 1. Identificați tipologia conflictelor prezentate la capitolul III. 4. 2. Versavia Curelaru. p.Ursula Șchiopu. Prevenire. rzolvare și diminuarea efectelor. 18. 2. Iași. Identificați cauzele apariției acestor conflicte. Editura Universității „Alexandu Ioan Cuza”. 2010. Dicționar de psigologie. Andrei Marian.IV. p. 3. Editura Babel. 170.

Editura Univers Enciclopedic. traducere de Leonard Gavriliu. Conflictele noastre interioare.Karen Horney.com/doc/25043524/1-Defini%C5%A3ii-AleConflictului 11 . București. IRI.http://www.4. p.scribd. 77.Norbert Sillamy. 32 6. Bucureşti. 1996. 5. 1998. Dicționar de psihologie. pg.