You are on page 1of 22

Conf. dr.

Eva Monica SZEKELY

FUNDAMENTE ALE COMUNICĂRII Note de c r!

Moto"

„Comunicarea reprezintă interacţiunea socială prin intermediul mesajelor având drept scop menţinerea echilibrului social” (Fiske: 2 %Cuvântul conţine un ce s&ânt care ne interzice să &acem din el un joc al hazardului'” ((audelaire$ !: "#$

Comunicarea este )i cuminecare' (*ara&razare după C' +oica$

C r! #. F nda$ente%e co$ nic&rii. Definire. O'iective. Co$ nicarea ca (roce!) interacți ne) re%ație. 1.1. Comunicarea. Raportul comunicare-limbă -vorbire. 1.2. Definiții ale comunicării. Comunicarea ca proces/ relație/ interacțiune. Comunicarea este una dintre acțiunile primare în evoluția omenirii, folosite de către toate viețuitparele, atât ființe umane, cât și animale. Vorbirea, adică facultatea de a vorbi serve!te pentru a comunica cu al"i oameni. Care e deosebirea între vorbirea oamenilor !i #vorbirea$ animalelor% Vorbirea serve!te animalelor pentru a-!i manifesta stările emo"ionale sau a ac"iona asupra altor animale &o paralelă, în vorbirea umană' ()omotul pentru îndemnarea cailor etc., ve(i *i+e, p. ,2 !i urm.-. .nimalele emit semnale, nu cuvinte. /unetele emise de animale sunt variate, dar ele nu formea(ă un număr finit de elemente !i nu intră într-un sistem, ca fonemele vorbirii umane. .ceasta constituie diferen"a dintre comunicarea umană !i a animalelor' posibilitatea dată omului de a construi mesa0e articulate. Cuvintele din vorbirea umană sunt formate din sunete care, în cuvânt, au alt rol decât semnalele sonore ale animalelor1 cuvintele formea(ă fra(e, care e2primă altceva decât cuvintele i(olate. 3ra(a afirmă1 ea face real ceva )ândit. .nimalele nu pot emite fra(e1 animalul nu poate e2prima prin sunete altceva decât emo"ia sa. Ca să vorbească, îi lipse!te animalului inteli)en"a umană. *rocesul comunicării la om este diferit de procesul comunicării la animale, prin e2isten"a celui de-al doilea sistem de semnali(are' vorbirea. 4mul folose!te cuvintele în procesul )ândirii. *rocesul comunicării îl )ăsim a(i la ba(a tuturor proceselor, a acțiunilor și a le)ăturilor' dintre oameni, dintre instituții, dintre cetățeni și instituții &ba(a a ceea ce conține conceptul *Rcare este impre)nat de diverse modele ale procesului de comunicare. .șadar, la ba(a formării și structurării sistemului de relații publice se află procesul comunicării. Disciplina Fundamentele comunicării își propune să cree(e o ba(ă, un punct de pornire de la care să se poată începe aprofundarea studiului pe mai multe direcții în ceea ce privește cele două subsisteme ale speciali(ării voastre' acela al comunicării și acela al relațiilor publice. Disciplina de față urmărește câteva obiective' 1. crearea unui sistem teoretic de operare care să cuprindă definiții, norme, valori, modele și subsisteme1

5

2.

implementarea, în interiorul sistemului teoretic de operare, a unui limba0 speciali(at, de profil, pentru a nu e2ista disfuncționalități în interiorul sistemului &limba0 politic/ administrativ etc.-

,.

inte)rarea

procesului

comunicării

în

sistemul

relațiilor

publice,

ele

întrepătrun(ându-se și influențându-se reciproc &seminarii/ documentare/ anali(a presei/ a emisiunilor 6V-1 7. 5. formarea unei ba(e de date cu rol de informații primare pentru aprofundarea celor două sisteme de către studenți1 crearea unui concept interdisciplinar de 8comunicare și relații publice8 ca disciplină nouă, cu țeluri bin9e definite, beneficiind de te9nici și modalități proprii, de conținuturi și forme care umple culoarul dintre celelalte discipline socio-umane &Rus' 2::2' 5;imba0ul verbal este doar unul dintre limba0ele/ instrumentele prin care putem comunica și este te(aurul transmis din )enera"ie în )enera"ie unei comunită"i sociale. Vorbirea e reali(area practică a limbii, activitatea lin)vistică concretă a vorbitorului. Ca sistem de semne, vorbirea face parte din semiologie !i poate fi e2plicată prin teoria semnelor sau semiotica, avâmd drpet preocupare fundamentală descrierea relațiilor care se stabilesc între subiecți/ vorbitori/ obiect/ limba ca sistem și semnificațiile acestor semne, mediate de intrepretanți &vârstă, cultură, se2, reli)ie, etnie, e2periență, educație etc.-. *arado2ul vorbirii consistă în realitatea ei fi(ică' un continuum opus realită"ii sale lin)vistice' o structură discontinuă. <n"ele)em prin sistem de comunicare totalitatea semnelor lin)vistice / non-lin)vistice, paralin)vistice !i a rela"iilor în care acestea se înscriu, se definesc reciproc prin diferenţiere !i opoziţie constituind un comple2 de elemente care se influen"ea(ă reciproc !i care sunt coordonate între ele în vederea împlinirii unei func"ii comune. Comunicarea, în ansamblul ei, este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare care are loc c9iar și în momentul în care se desfășoară ca proces ce stă la ba(a tuturor proceselor, interacțiunilor și relațiilor interumane. De aceea, comunicarea verbală faceto-face are avanta0e asupra comunicării verbale scrise, întrucât datorită continuum-ului ei, dă posibilitatea unui control si a unui feed-bac+ permanent, evitându-se ambi)uitățile si non-sensul/ non-comunicarea, datorită unor factori perturbatori &()omot- ce pot interveni între vorbitori. Comunicarea are patru coordonate, trăsături specifice' 1. înțele)ere/ compre9ensiune a mesa0elor primite pe diferite canale de comunicare de la diferite mi0loace de comunicare, cât și înțele)ere între două persoane, între o persoană și un )rup, între două or)ani(ații/ )rupuri sau instituții.
=

2.

noțiunea de comunicare &din lat. comunico, a pune împreună, a împărtășiimplică și presupune e2istența comunității, a )rupurilor și a structurilor sociale care au ceva de împărtășit/ de pus împrună/ de pus în comun.

,.

nu e2istă comunicare fără participare, fără interacțiune la nivelul mentalului colectiv, fără transfer și contratransfer informațional, care nu poate e2ista în absența membrilor )rupurilor1

7.

comunicarea repre(intă liantul dintre or)ani(are și acțiune, fiind le)ată de cultura or)ani(ațională, comunicarea făcând posibilă atât acțiunea or)ani(ată, cât și or)ani(area acțiunii.

LIM*Ă +I ,OR*IRE INDI,IDUALĂ .nali(a procesului comunicării' 1. prin prisma unor elemente formale 2. prin prisma conținutului unor procese sociale ,. date oferite de psi9olo)ia socială. ;in)vistul elve"ian, france( de ori)ine, 3erdinand de /aussure &1>5?-1@1,-, în Cursul de lin,vistică ,enerală , apărut în edi"ia întâi în 1@1=, a împăr"it studiul vorbirii umane în două păr"i' limba &fr. langue) şi vorbirea individuală &fr. parole). “;imba, (ice /aussure, este socială, în esen"a ei, !i independentă de individ1 cealaltă latură are drept obiect partea individuală a limbii.8 &/aussure, Cours , p. ,>*rin social vom în"ele)e caracterul normativ !i conven"ional al limbii1 a!adar, prin normă se în"ele)e u(a0ul )eneral al limbii de către un vorbitor sau un )rup social. *entru A. Co!eriu &în Sistema , norma y habla, Bontevideo, 1@52-, norma se situea(ă între limbă !i vorbire individuală &fr. parole) norma repre(intă vorbirea individuală minus variantele ei, pe când sistemul &C limba- repre(intă normele obli)atorii, opo(i"iile func"ionale cu eliminarea a tot ceea ce nu e distinctiv. • Co$ nicarea) (!i-o%in.vi!tica /i vor'irea individ a%& Domeniul comunicării se intersectea(ă foarte mult, prin urmare, cu acela al (!i-o%in.vi!ticii, întrucât ton %) intona0ia) rit$ %) nat ra e$o0iona%& a %i$'a1 % i) (rin r$are note%e individ a%e a%e vor'irii inf% en0ea2& /i $e!a1 % co$ nic&rii. .ceastă rela"ie acoperă paradi)me clasice !i probleme standard ale domeniului, însă lăr)e!te, deopotrivă, scopul le)ăturilor comunicării cu psi9olin)vistica prin includerea unor cercetări de ultimă oră asupra aspectelor culturale !i emo"ionale ale limbii, o aten"ie deosebită acordându-se naturii
?

idiosincretice a practicilor lin)vistice personale &de aversiune fa"ă de limba0 sau altceva prin limba0-. 6imot9D E.F, profesor american, doctor în psi9olo)ie co)nitivă !i specialist în psi9olo)ia limba0ului, în lucrarea sa intitulată !he "sychology of #anguage &*rentice Gall, HeI EerseD, 2::,, =:7 p.- se preocupă !i de rela"ia dintre natura sunetelor &armonie J ()omot, stri)ăt J "ipăt J cântec de lea)ăn, pop, roc+ !.a.- !i efectul lor de sens. ;ucrarea actuală se structurea(ă în două păr"i. *rima este dedicată introducerii în psi9olo)ia limba0ului, anali(ată pe parcursul a !apte capitole care nu diferă prea mult, ca scop !i pre(entare, de alte te2te apar"inând aceluia!i )en. *ornind de la problemele tradi"ionale referitoare la limbă &defini"ie, trăsături universale- !i de la istoria studiului acesteia din perspectiva psi9olo)ică, EaD dedică un capitol între) fundamentului neurolo)ic, folosind informa"ii foarte recente din literatura neuro!tiin"ei, care îi permit să introducă $n ecuaţia limba%ului aspectul emoţional &trecut cu vederea de studiile de specialitate de până acum-. <n linia trasată de ;amendella &1@??-, care atra)e aten"ia asupra rolului 0ucat în comunicare de sistemul limbic &#răspun(ătorK de comportamentul instinctiv J 9rănirea, împerec9erea, apărarea, atacul-, EaD abordea(ă problema laterali(ării proceselor co)nitive, arătând că (onele din creier implicate în în"ele)erea, respectiv în producerea vorbirii, interac"ionea(ă cu (onele subcorticale le)ate de aspectele emo"ionale ale limba0ului. .fa(iolo)ia, te9nicile computeri(ate de ima)istică craniană, neuroc9irur)ia !i studiile Lada, toate conlucrea(ă la furni(area dove(ilor necesare. *artea a doua, de lin)vistică aplicată, lăr)e!te ori(ontul dincolo de temele tradi"ionale, inclu(ând re(ultate ale cercetării aspectului emo"ional !i social în utili(area limbii. Cele !ase capitole ale sale se ocupă, pe rând, de discursul în conversa"ie !i nara"iune &nou este materialul referitor la povestire, )lume !i umor-, sensurile fi)urate &inclusiv metafora, ironia, sarcasmul, idiomul, în0urătura-, de(voltarea limbii &la nivelurile fonolo)ic, le2ical !i )ramatical-. .cest din urmă subiect al de(voltării limbii este detaliat în continuare într-un capitol care, după cum se teme autorul, devine cel mai controversat al căr"ii. .ici se articulea(ă teoria care pune în rela"ie trei termeni' emer)en"ă, emo"ie !i embodiment &en)l. embodiment C #întrupareK-. *ornind de la constatarea că opiniile conven"ionale privitoare la ac9i(i"ia limbii materne &cu e2cep"ia uneia J interac"iunea socială- descriu limba fără a o le)a în niciun fel de via"a emo"ională a individului, EaD vede învă"area limbii la nivel personal ca reflectare fidelă a #temperamentului psi9olo)icK !i a modului unic în care asimilăm socialul. *rin comunicare, prin limbă !i limba0, prin vorbirea individuală ne construim un #sineK !i un mod propriu de a privi lumea. 6eoria aceasta, opusă nativismului c9oms+ian, care tratea(ă limba !i trupul ca entită"i separate, descrie -nvăţarea comunicării -n strânsă le,ătura cu e.perienţele emoţionale' <n anali(a sa asupra triadei mai sus men"ionate &emer)en"ă, emo"ie !i
>

întrupare-, în interiorul căreia cele mai recente propuneri &BacL9inneD, 1@@@- sus"in că structurile limbii apar !i se manifestă în urma interac"iunilor sociale !i fi(ice ale copilului cu lumea reală, EaD vede în factorul emo"ional un liant fără care învă"area comunicării și a limbii nu este posibilă. Co$ nicarea nu poate fi de-emo"ionali(ată, după cum nu poate fi nici deconte2tuali(ată. Voci anterioare &Damasio, *in+er- sus"in imposibilitatea separării afectului de intelect. Ca atare, ce%e ce) (3n& n de$ %t) era cata%o.ate dre(t !i$(%e 4a!(ecte ! (ra!e.$enta%e5 a%e co$ nic&rii 6accent) inten!itate) rit$ etc.7) !e dovede!c ac $ de o i$(ortan0& ne'&n it&' sensul semantic este dublat automat de sensul emo"ional. Mată de ce !i cum am a0uns la scopul fundamental al studierii fundamentelor comunicării în vederea pre)ătirii specialiștilor în Comunicare și *R, viitor educator și formator al comunicării !i al ne)ocierii semantice atât în cadrul comunicării cotidiene, cât mai ales în cadrul comunicării sociale, politice, economice, interculturale, internaționale etc. în care veți fi an)renați. Bai mult, e2perimentele directe arată că emo"ia influen"ea(ă structura de suprafa"ă, că sensul afectiv al unei propo(i"ii devine repre(entat prin sinta2ă. Deci, este importantă e2aminarea felului în care conte.tul social al comunicării a&ectează transmiterea )i recepţionarea mesajului, adică felul cum puterea, statutul, )enul, rasa, ocupația !i dialectul influen"ea(ă comunicarea &și o determină-. *roblema sociali(ării permite autorului să scrute(e #latura întunecatăK a comunicării interumane, pentru a anali(a probleme sociale ca abu(ul verbal !i discriminarea rasială, etnică !i de clasă. /e2ismul, rasismul, #clasismulK !i etnocentrismul sunt considerate probleme sociopsi9olo)ice omnipre(ente. Cu un stil direct !i un ton convin)ător, EaD demonstrea(ă că i$(ortan0a c %t rii 8n teoria co$ nic&rii și 8n (!i-o%in.vi!tic& de(inde de c3t de %ar. defini$ %i$'a. Al arată astfel că nu putem construi cu adevărat o teorie a comunicării !i, totodată, nu putem de(volta instrumentele de sondare a acesteia fără să luăm în considera"ie nu numai conte2tul emo"ional &amintit mai sus în mod repetat-, ci !i conte2tul cultural. ;ucrarea se înc9eie cu aplica"ii ale cercetării psi9olin)vistice la probleme !i situa"ii curente' educa"ie &procesul didactic-, medicină &dialo)ul doctor-pacient-, psi9oterapie &dialo)ul client-terapeut-, 0usti"ie &conversa"ia la tribunal, intero)atoriul la poli"ie-, politica &sens sociopolitic, pre(entare în mi0loacele de informare în masă-, media &violen"a fa"ă de femei, publicitate- !i er)onomie. 1.2. Deoarece procesul comunicării constituie o parte componentă a nenumărate sisteme și subsisteme, este foarte )reu de )asit un înțeles unitar al acestui proces, respectiv al unei definiții. Nnii autori consideră sinonimie între comunicare și interacțiune, *. Lat(laIic+ pune semn de e)alitate între comunicare și comportament &verbal/ nonverbal/ paraverbal-, iar interacțiunea, în

@

vi(iunea lui, presupune un transfer alternativ de informații care poate avea loc între doi sau mai mulți indivi(i. 3laviu Călin Rus consideră că, în conte2tul aproprierii dintre conceptele de interacțiune, comunicare și relație interpersonală &Rus' 2::2' @-, cel mai bun înțeles al termenului de co$ nicare a fost dat de Ba2 Leber, sociolo)ul )erman încă din 1@=7 distin)ând două moduri de comportament uman situațional' #. acționa repre(intă un comportament uman &indiferent dacă este o activitate e2ternă sau internă, o suferință sau o omisiune- dacă și în măsura în care cei care acționea(ă lea)ă de aceasta un sens subiectiv. .cțiunea socială este acea acțiune în cadrul căreia sensul înțeles de el sau de cei care acționea(ă se referă și la comportamentul acestora, orientânduse după efectul acesteia8 &apud Bic9ael Ounc(i+, .strid Pipfel, Mntroducere în știința publicisticii șu a comunicării, Aditura *resa Nniversitară Clu0eană, Clu0-napoca,1@@>, p. 17-. *rin urmare, comunicarea este, și din punctul nostru de vedere, o formă de interacțiune socială care implică cel puțin două acțiuni sociale' una de atribuire de sens subiectiv unor realități obiective și transfer de sensuri între membrii sistemului. Deci, comunicarea #este un comportament care din punctul de vedere al celui care comunică are ca țel transmiterea de mesa0e, cu a0utorul unor semne/ simboluri către una sau mai multe persoane8 &ibidem-. Caracteristici' 1. e2istența cel puțin a unui individ care transmite un mesa0 în încercarea de a comunica cu alt individ 2. comunicarea intrapersonală- întrunește condițiile unui proces de comunicare% ,. receptarea corectă%% a mesa0ului. .plicație/ reflecție/ bonus' Corespunde comunicarea intrapersonală unui proces de comunicare% Definiți corectitudinea unui mesa0. Ținând cont de #a2ioma metacomunicativă8 a lui Lat(laIic+ care spune că #nu e2istă posibilitatea necomunicării8 vom anali(a acest concept și prin prisma neintenționalității. <n conformitate cu acestea, se poate considera că întotdeauna comportamentul unui individ, manifestat prin verbali(are, tăcere, reacții ve)etative, )esturi, mimică sau mesa0e paralin)vistice, cum ar fi tonul și timbrul vocii, pau(ele, e(itările etc., au conținut informativ pentru orice observator. *rin prisma acestui rpincipiu al neintenționalității, Ounc(i+ are o vi(iune proprie asupra procesului de comunicare definindu-l astfel' #Comunicarea cuprinde deci interacțiunea cu a0utorul unor simboluri și transmiterea neintenționată de informații prin mesa0e e2plicite/ spusul, precum și informații/ mesa0e implicite/ nespusul. .plicație/ bonus' .nali(ați un articol dintr-un (iar local/ național din această perspectivă.
1:

cel care comunică,

interpretată ca fiind informativă de către un observator. 8 De aici, putem distinde informații sau

4 ultimă perspectivă asupra comunicării pe care o supunem atenției este a lui Boles și anali(ea(ă procesul prin prisma unor elemente de semiotică' e2periența, cunoașterea, timpul &ca interpretanți interpuși între subiet și obiect-. Conform lui Boles, #comunicarea este acțiunea de a face ca un individ M, situat într-o epocă, într-un anumit loc, să își însușească e2periența referitoare la datele și evenimentele ambianței de la un alt individ sau sistem A, folosind elemente de cunoaștere care le sunt comune8 &apud 3laviu Călin Rus, op. Cit., p.1=-. .ncorarea definiției comunicării ca proces în coordonatele spațiu-timp, adică în conte2t, este din punctul nostru de vedere un pro)res în conceperea și de(voltarea sistemului de anali(ă a simbolurilor/ semnelor/ conceptelor din perspectivă semiolo)ică/ semiotică / interpretativă pe care o vom aborda. Din această perspectivă &apud Moan Radu, *etru Mluț, ;iviu Batei, *si9olo)ie socială, Clu0 Hapoca, 1@@7, p. 1>5-1>=-, funcția semiotică vi(ea(ă faptul că orice semn &cuvânt, simbol, icon, )est, comportament etc.- este susceptibil de a transmite informații și se referă la capacitatea ființelor umane de a opera cu semne și simboluri utili(ate ca substitute ale obiectelor, respectiv ale acțiunilor, și de a opera cu acestea în plan mental.

C r! 9. Co$ nicare și %i$'a1. F nc0ii%e %i$'a1 % i 9.#.TEORIA INFORMA:IEI 2.2. /c9eme ale comunicării. /9annon și Leaver, R. Ea+obson. 2.,. 3uncțiile limba0ului.

<n ultimii ani s-au făcut cercetări pentru a se vedea în ce măsură s-ar putea aplica interacțiunii comunicative unele formule ale teoriei comunica"iei !i ale informa"iei &cibernetica). 6eoria informa"iei este teoria statistică a transmiterii !i a primirii informa"iilor din afară, informa"ii care nu se cuno!teau dinainte. Mnforma"iile sunt date sub forma unei succesiuni în timp. Mnforma"ia &sau mesa0ul- intra în circuitul prevă(ut cu un sistem de comandă automată. Creierul uman, care este re)ulatorul sistemului de comandă, prin impulsul nervos, provoacă mi!cări musculare adecvate. &De!i cone2iunile din creierul uman sunt în număr atât de mare, în timpul vie"ii nu folosim decât 0umătate din ele-. <n felul acesta, prin aplicarea principiilor indicate mai sus, lin)vistica devine o !tiin"ă e2actă. /c9ema comunicării mecanice se pre(intă ca o transmitere directă a informa"iei, fără interven"ia receptorului &sursă de informa"ii, $e!a1, transmi"ător, semnal transmis, mediu, semnal primit, primitor, $e!a1, destina"ie-'

11

3i). 1. /c9ema comunicării &după C. A. /9annon !i L. Leaver4dată cu sc9ema în care intră în calcul receptorul, de la sc9ema lui R. Gusson până la a lui Roman Ea+obson, între emitere !i receptare e2istă anumite efecte intersubiective care fac ca între $e!a1 % .3ndit A prin coda1 % e$i0&tor % i !i formulat cu $i1%oace%e % i %in.vi!tice , să e2iste un $e!a1 .3ndit *) re(ultat al decoda1 % i rece(tor % i , dependent de cana% % de transmisie. <n vi(iunea lui R. Ea+obson, func"iile comunicării prin limba0 verbal/ simbolic se diferen"ia(ă în func"ie de parametrul vi(at !i pot fi repre(entate astfel'1
CONTE;T &func"ia denotativ&, co.nitiv& sau referen0ia%&-

EMI:ĂTOR &func"ia e?(re!iv& sau e$otiv&&func"ia (oetic&CONTACT &func"ia fatic&-

DESTINATAR &func"ia conativ&-

DESTINATOR<<<<<......................<MESA=<<<<<<<..............................<..RECE>TOR

C4D/ limba0 verbal/ comunicare simbolică J calculatoare/ conduite simbolice &func"ia $eta%in.vi!tic&3i)ura nr. 1 /ituația de comunicare

Mnstituit drept cadru )eneral al didacticii comunicării, modelul #situa"iei de comunicare8 elaborat de R. Ea+obson pre(intă avanta0e evidente. A vorba de faptul că include parametrii esen"iali ai situa"iei de comunicare, parametri ce permit nu numai descrierea e2actă !i în"ele)erea actului de comunicare, dar !i formarea !i ci(elarea competen"ei de comunicare. *rin urmare, pentru lămurirea problemelor comunicării interumane, e necesar să se facă apel !i la alte discipline, !i anume la fi(ică, întrucât sunetele vorbite apar"in lumii fi(ice1 la teoria prelucrării informa ției, întrucât nu toată lumea în țele)e acela și lucru din aceleași e2primări, la psi9olo)ie, întrucât motorul sunetelor se află în creierul uman, iar influ2urile pornite din creier sunt transmise de re"eaua nervoasă, iar fiecare dintre comunicatori are propriul lui mod de a e2prima un lucru. Comunicarea și limba0ele se de(voltă odată cu de(voltarea creierului uman !i cu de(voltarea societă"ii. Rela"ia semnificant Q concept Q ima)ine acustică // ima)ine acustică
12

Q concept Q semnificat, V. !i 3i). ,., p. 2= /c9ema comunicării &după 3. de /aussure- în sursa biblio)rafică R11S. /tudiul raportului dintre comunicare, )ândire !i societate la popoarele slab de(voltate dă re(ultate pre"ioase pentru lămurirea procesului evolu ției1 la copii, se cercetea(ă felul cum se înva"ă o limbă or)ani(ată, printr-o lucrare continuă de imita"ie. Copilul operea(ă cu ceea ce îi oferă mediul încon0urător, prin urmare celor care vor lucra în domeniul Comunicare și *R le revine sarcina de a avea deosebită )ri0ă fa ță de ceea ce se spune &mesa0e/ con ținuturi ale comunicării-, pe de o parte, dar în aceea și măsură și fa ță de cum se spune &atitudine, valori-.

9.9. F nc0ii%e %i$'a1 % i /unt e2presia unor perspective complementare ce accentuea(ă fie procesul de transmitere a mesa0ului &cine !i ce spune% ci spune% pe ce canal !i cu ce efect%...-, fie procesul de producere a sensului &care este raportul dintre elementele ce alcătuiesc te2tul% care este raportul dintre te2t !i realitatea la care se referă% Dar raportul dintre te2t !i e2perien"a socială !i culturală a receptorului%...-. <n ultimele două decenii s-a petrecut o diversificare vi(ibilă a activită"ii de scriere, diversificare reali(ată în acord cu specificul func"iilor limba0ului !i cu varietatea conte2telor !i scopurilor ce informea(ă confi)ura"ia te2tului scris. 4 influen"ă importantă a avut-o proiectarea, asupra te2tului scris, a celor ? func"ii ale limba0ului definite de B...O. GallidaD' instrumentală, re)latoare, de interac"iune, personală, repre(entativă, euristică !i ima)inativă. Aste vorba de faptul că tiparul lăr)e!te, prin diversificarea func"iilor limba0ului &inclusiv cele în care accentul cade pe aspectele fonetice !i fonolo)ice, ritm, intensitate, e2presivitate, cum sunt f nc0ia e?(re!iva) conativ&) fatic& J v. tabelul mai 0os-, vi(iunea ce reducea finalitatea enun"urilor la func"ia referen"ială. A vorba !i de coeren"a modelului ce pune în acord parametrii comunicării cu func"iile limba0ului, facilitând astfel asimilarea problematicii. 6a2onomia propusă de lin)vistul en)le( B. GallidaD pentru următoarele aspecte' pre(en"a unor asemănări între ta2onomia lui B. GallidaD !i cea a lui R. Ea+obson1 pre(en"a unor perspective distincte asupra comunicării' 1. o perspectivă ce accentuea(ă dimensiunea inten0iona%& a limba0ului &comunicarea ca modalitate de a influen"a ac"iunile !i dispo(i"iile interlocutorului J B. GallidaD-1 2. o perspectivă ce distribuie accentele e.a%, asupra tuturor func"iilor limba0ului &comunicarea ca sc9imb de mesa0e' Ea+obson-, după cum se poate vedea din tabelul contrastiv de mai 0os' Ta?ono$ia % i Ro$an =a@o'!on Ta?ono$ia % i Mic-ae% Aa%%idaB
1,

3unc"ia referen0ia%& se manifestă atunci când 3unc"ia re(re2enta0iona%& indică modul de limba0ul este orientat spre conte2t1 prin folosire a limba0ului pentru a face afirma"ii, a intermediul ei limba0ul descrie realitatea. e2prima fapte, cuno!tin"e, a e2plica sau a descrie realitatea a!a cum este ea vă(ută de cineva. 3unc"ia e ri!tic& se referă la folosirea

limba0ului pentru a ob"ine cuno!tin"e. Aa este adeseori repre(entată sub forma unor întrebări precum acel #de ce8% al copiilor. 3unc"ia e?(re!iv& se manifestă atunci când 3unc"ia (er!ona%& permite vorbitorului să-!i limba0ul este centrat pe emi"ător !i se referă la e2prime sentimentele, emo"iile, personalitatea. e2primarea directă a atitudinii subiectului fa"ă <n natura personală a limba0ului, co)ni"ia, de ceea ce spune. /tratul pur emotiv al limbii afectul !i cultura interac"ionea(ă. este repre(entat de inter1ec0ii C rit$) in!tr $enta%& serve!te 8n inten!itate) d rat&) accent. 3unc"ia conativ& indică orientarea limba0ului 3unc"ia spre destinatar !i î!i )ăse!te

e2presia $ani( %area rea%it&0ii i$ediate, face ca unele

)ramaticală cea mai pură în vocativ /i evenimente să se întâmple. Anun"uri precum i$(erativ C din no fonetic&Dfono%o.ie a!(ecte ce 0in de #Completul de 0udecată te-a )ăsit vinovat !i te condamnă la TT8, #N atin.e c& te ar2iEF. 3unc"ia re.%atorie a limba0ului permite controlul asupra evenimentelor. Distinc"ia între această func"ie !i cea instrumentală este distinc"ia între declan!area puterii !i men"inerea controlului. .stfel, o afirma"ie de tipul #Completul de 0udecată te-a )ăsit vinovat !i te condamnă la TT8 este e2presia func"iei instrumentală, în vreme ce un enun" precum #<n condi"iile unei purtări impecabile e!ti eli)ibil pentru eliberare condi"ionatăT..8 este o manifestare a func"iei re)latorii. 3unc"ia (oetic& orientea(ă limba0ul asupra lui 3unc"ia i$a.inativ& permite crearea unor însu!i, mesa0ul e2istând în sine, #pe cont sisteme ima)inare sau idei. .stfel, a spune propriu8. 3unc"ia poetică proiectea(ă principiul pove!ti, a )lumi sau a scrie o nuvelă sunt toate ec9ivalen"ei de pe a2a selec"iei pe a2a forme ale func"iei ima)inative. 3olosirea combinării. <n spa"iul ei, ec9ivalen"a este limba0ului din pură plăcere ca în poe(ie, ridicată la ran) de procedeu constitutiv al frământuri de limbă sau calambururi sunt !i ele
17

secven"ei.

forme

ale

func"iei

ima)inative.

*rin

dimensiunea ima)inativă a limba0ului suntem liberi să trecem dincolo de lumea reală, să (burăm spre înăl"imile frumuse"ii limba0ului însu!i, !i, prin acest limba0, să creăm vise imposibile, dacă asta dorim. 3unc"ia fatic& accentuea(ă contactul !i serve!te 3unc"ia interac0iona%& serve!te în asi)urarea în mod esen"ial la stabilirea, prelun)irea sau contactului social. Comunicarea interac"ională întreruperea modului în comunica"iei, care la verificarea de succes pretinde familiaritatea cu 0ar)onul, circuitul cunoa!terea )lumelor, folclorului, obiceiurilor func"ionea(ă

comunicării. Aa este prima func"ie asimilată de culturale, polite"ea, etc. copii. 3unc"ia $eta%in.vi!tic& este centrată pe cod !i permite interlocutorilor să verifice dacă folosesc corect codul. A2presii precum #Hu vă pot urmări, ce vre"i să spune"i%8 sau #Ce înseamnăT.8 sunt modalită"i de manifestare ale func"iei metalin)vistice. 6abel nr. 1 3uncțiile limba0ului. Vi(iune contrastivă &R. Ea+obson vs. B. GallidaDI$(ortan0a (er!(ectivei f nc0iona%e și interacționa%e a! (ra co$ nic&rii și a %i$'a1 % i constă în comple2itatea ima)inii pe care o restituie comunicării interumane. Mnte)rarea func"iilor comunicării și ale limba0ului în pro)ramele / planurile de Comunicare și *R are semnifica"ii sociale ma0ore deoarece ele depă!esc cum mult valoarea unor teme de studiu, abordate punctual, în lec"ii autonome. >rin r$are) re.%area re%a0ii%or dintre oa$eni G a(ro'area) de2a(ro'area) contro% % co$(orta$ent % i) crearea %e.i%or /i re. %i%or ! nt toate tr&!&t ri ce a %e.&t r& c a!(ecte%e ver'a%e și (araver'a%e 6ro!tire) rit$) inten!itate) accent) tona%itate /.a.7 C nonver'a%e a%e co$ nic&rii. <n ca(ul comunicării, sursa de informa"ie este creierul, care operea(ă selectarea materialului. 6ransformarea mesa0ului în semnal implică aplicarea coda0ului &redarea unui mesa0 într-un sistem de semne conven"ionale-. Besa0ul con"ine o cantitate de informa"ie. Comunicarea orală constituie un mesa0 continuu, pe când scrisul este alcătuit din simboluri discrete. &6rebuie observat că informa"ia nu e )ândire1 ea poate fi lipsită de sens-. Mnforma"ia se măsoară în cifre binare &en)l. 'inits sau bit). Cantitatea de informa"ie a oricărui semnal e definită prin lo)aritmul cu ba(a 2 al reciprocei probabilită"i de recuren"ă a acelui semnal1 în consecin"ă, se folose!te următoarea formulă' MC ;o). 2 (/* &MC informa"ie, *C probabilitate-.
15

/-a încercat să se stabilească o rela"ie între ran)ul &sau locul pe care îl ocupă un element într-o mul"ime de elemente ordonate potrivit frecven"ei lor- unui cuvânt !i frecven"a lui de întrebuin"are !i s-a arătat că e2istă un raport invers între comple2itatea unui cuvânt &comple2itatea prive!te sunetele din care este alcătuit cuvântul, de e2. D în spaniolă, cu pronun"ări variate- !i frecven"a sa în vorbire. .stfel, s-a arătat că frecven"a este invers propor"ională cu ran)ul cuvântului. Cercetările sunt în curs & *. Uuiraud, op. Cit., p. 11@ !i urm.1 .. Bartinet, )con ., p. 1,?, propune ca no"iunii de comple*itate să-i substituim pe cea de intensitate !i simplitate articulatorie -. *rin urmare, pentru lămurirea problemelor comunicării interumane, e necesar să se facă apel !i la alte discipline, !i anume la fi(ică, întrucât sunetele vorbite apar"in lumii fi(ice1 la teoria prelucrării informa ției, întrucât nu toată lumea în țele)e acela și lucru din aceleași e2primări, la psi9olo)ie, întrucât motorul sunetelor se află în creierul uman, iar influ2urile pornite din creier sunt transmise de re"eaua nervoasă, iar fiecare dintre comunicatori are propriul lui mod de a e2prima un lucru. Comunicarea și limba0ele se de(voltă odată cu de(voltarea creierului uman !i cu de(voltarea societă"ii. Rela"ia semnificant Q concept Q ima)ine acustică // ima)ine acustică Q concept Q semnificat, V. Vi 3i). ,., p. 2= /c9ema comunicării &după 3. De /aussure- în sursa biblio)rafică R11S. /tudiul raportului dintre comunicare, )ândire !i societate la popoarele slab de(voltate dă re(ultate pre"ioase pentru lămurirea procesului evolu ției1 la copii, se cercetea(ă felul cum se înva"ă o limbă or)ani(ată, printr-o lucrare continuă de imita"ie. Copilul operea(ă cu ceea ce îi oferă mediul încon0urător, prin urmare celor care vor lucra în domeniul Comunicare și *R le revine sarcina de a avea deosebită )ri0ă fa ță de ceea ce se spune &mesa0e/ con ținuturi ale comunicării-, pe de o parte, dar în aceea și măsură și fa ță de cum se spune &atitudine, valori, func"ii-.

C r! H. Co$(etențe co$ nicative. Cana%e și $i1%oace de co$ nicare

#. Co$ nicarea ca o'iect de !t di 9. Școa%a (roce!C școa%a !e$iotic& H. Cana%e C $i1%oace de co$ nicare) cod) feed'ac@ Conceptele de competenţă de comunicare !i comunitate de comunicare &;o9isse'2::2' 1=1-1=2- sunt două concepte-c9eie pe care antropolo)ul !i lin)vistul Dell GDmes le-a introdus
1=

pentru descrierea resurselor comunicative ale comunită"ilor, ba(ându-se pe sc9ema func"iilor limba0ului apar"inând lui Ea+obson, pe care însă a desc9is-o imediat spre nonverbal, de(voltândui elementele. Denumită schema spea+ing/ aceasta de(voltă 0ocul comple2 al componentelor comunicării, urmând ordinea mnemote9nică a termenilor în en)le(ă' cadrul fizic &timp !i loc- !i psihologic &atmosfera, ambian"a-1 participanţii &to"i cei pre(en"i-, finalităţile &scop, inten"ie, re(ultatul activită"ii de comunicare-, actele de limba% &con"inutul !i forma lor), tonalitatea, mi%loacele de comunicare &canale, coduri pertinente-1 norme de interacţiune şi de interpretare &ordine, obi!nuin"e, deprinderi-1 tipul de activitate de limba% &familiar, serios, !tiin"ific, patetic, ironic, alu(iv, tendențios, manipulator etc.-. /e conturea(ă astfel direc"iile unor modele dinamice și interactive ale comunicării, modele ce au în centru comunicarea func"ională, ca urmare a impactului deosebit al pra)matismului insistând pe sociali(are !i crearea de le)ături. Avident acest lucru nu este posibil fără comunicare, fapt care reiese c9iar din etimolo)ia cuvântului, le)ată de no"iunile de Kcomunitate8 !i Kobligaţie8. ;a ori)ine, comunicarea înseamnă a face ca un lucru să fie împăr"it / împărtă!it, dând !i primind. Comunicarea socială are ca obiective &.bric'2:::'17-' • • • stabilirea !i men"inerea rela"iilor sociale1 menținerea ec9ilibrului în societate prin accesul la informație al unei ma0orități a populației1 descoperirea personală J în actul comunicării ne intero)ăm în permanen"ă pe noi în!ine, dar aflăm !i multe lucruri noi despre partener, eficien"a descoperirii personale crescând prin compararea abilită"ilor, a reali(ărilor, a atitudinilor, opiniilor, nereu!itelor proprii cu ale celor cu care comunicăm, această compara"ie socială fiind o motiva"ie în plus pentru a dobândi competen"e noi1 • mai buna în"ele)ere a lumii e2terioare1 • sc9imbarea atitudinilor !i a comportamentelor celorlal"i1 • amu(area altora !i atra)erea aten"iei asupra noastră. Beditând asupra acestor obiective comunica"ionale, nu trebuie să uităm că niciun act de comunicare nu este motivat de un sin)ur factor, ci mai de)rabă de o combina"ie de scopuri care pot motiva fiecare individ în moduri !i )rade diferite depin(ând de natura celor implica"i J trebuin"e, dorin"e, e2perien"ă J !i de conte2tul în care are loc comunicarea. Dacă acceptăm comunicarea ca obiect de studiu, avem nevoie de o multitudine de abordări disciplinare pentru a fi capabili să o studiem complet, după cum constata și E. 3is+e &2::,' 12-17-, abordări a căror sinte(ă o redăm mai 0os' • 4rice comunicare implică semne și coduri. /emnele sunt constructe cu semnificație, artefacte sau acte care se referă la altceva decât la sine. Codurile sunt sistemele în care sunt or)ani(ate semnele și care determină modul în care se lea)ă semnele unele de altele. • .ceste semne și coduri sunt transmise sau făcute disponibile pentru ceilalți, iar transmiterea sau receptarea de semne/ coduri/ comunicare repre(intă o practică a relațiilor sociale. • Comunicarea este esențială pentru viața culturală1 fără ea, cultura de orice tip ar muri. <n consecință, studiul comunicării implică studierea culturii în care este inte)rată aceasta. ;a ba(a acestor supo(iții se află o definiție )enerală a comunicării ca #interacțiune socială prin intermediul mesa0elor8 &3is+e' 2::,' 1=.dmitem de la început nu numai e2istența, ci și complementaritatea a două mari orientări/ #școli8 în studiul comunicării' /coa%a !e$iotic& C /tiin0a cod ri%or) a !e$ne%or /i a !e$nifica0ii%or W comunicarea J procesul prin care o W comunicarea J producție și sc9imb de
1?

/coa%aD(roce!

semnificații care se ba(ea(ă pe identitate și/sau diferențe cuturale dintre emițător și receptor W interacțiunea socială este acel element care constituie individul ca membru al unei anumite culturi sau societăți W modul în care mesa0ele sau te2tele interacționea(ă cu oamenii în scopul producerii de semnificație W rolul pe are îl au te2tele în cultura noastră W nu consideră că neînțele)erile/ semnificațiile diferite ale aceluiași mesa0 ar fi neapărat dove(i ale eșecului comunicării W se inspiră din lin)vistică și sfera artei tin(ând să se ocupe de operele de comunicare W mi0loacele de comunicare J repre(entaționale / lecturi plurale W mesa0ul repre(intă con!tr cția de !e$ne care, prin interacțiunea cu ceilalți receptori, produce înțelesuri/ proces de descoperire a semnificațiilor prin ne)ociere în cadrul unei relații structurale semn/te2t J referent/ realitate e2terioară J producător/ cititor/ autor. Ta'e% nr. 9 Școa%a (roce! v!. Școa%a !e$iotic& 6ada(tare d (& =. Fi!@e) 9IIH 6emă de studiu' ve(i și !eoria comunicării &6ran, /tănciu)elu-, pp. 7>-7@ *lecând de la premisa semiotică principală, aparținânu-i lui C9. /. *ierce &1@@:' 11,-12,că totul este g-ndire $n semne, comunicarea/ redactarea/ scrierea devin procese co)nitive implicate în educarea competențelor viitorului 0urnalist, proces cognitiv comple* de elaborare a unor imagini şi proiecte, pe baza combinării şi a transformării e*perienţelor trăite. <n acest conte2t, definind te*tul ca un ansamblu simbolic structurat, rezultat din comportamentul uman &*ân(aru'1@@@'>-(, capacitatea interpretativă a omului, pe care o vom numi competen"ă semiotică, trebuie considerată o func"ie intelectuală esen"ială' ea este la ori)inea tuturor ipote(elor !i este profund implicată în creativitate1 interpretarea este, prin urmare, un proces comple2, presupunând lecturi plurale, astfel o'iective%e for$ative pentru studenții la Comunicare și *R sunt' 1. privirea împreună, inte)rată, ca relație interactivă și totalitate dinamică a celor două școli întrucât o școală poate face lumină sau compensa )olurile sau punctele slabe ale celeilalte1 2. reali(area/ înțele)erea complementarității celor două puncte de vedere prin raportarea la multitudinea de (iare/ tipărituri care se referă la aceleași evenimente ale aceleiași (ile1 ,. sublinierea faptului că această ne)ociere are loc pe măsură ce cititorul aduce anumite aspecte ale e2perienței sale culturale în le)ătură cu codurile și semnele &raporturi, conectori, referenți și sensuri- care compun te2tul1 7. e2istența și/ sau construirea implicită a unei anumite înțele)eri comune a subiectului te2tului pentru a reali(a importanța acestei înțele)eri, a acestei vi(iuni asupra lumii, pe care fiecare (iar o împărtășește cu cititorii săi1
1

persoană creea(ă o le)ătură cu altă persoană prin care îi influențea(ă comportamentul, starea mentală sau emoțională a altei persoane prin transmitere de mesa0e W modul în care emițătorii și receptorii codifică și decodea(ă mesa0ele W felul în care transmițătorii utili(ea(ă canalele și mi0loacele de comunicare W se vorbește de eșec al comunicării dacă efectul/ intenția nu sunt cele scontate W se inspiră din științele sociale, psi9olo)ie și sociolo)ie având ca obiect actele de comunicare W mi0loacele de comunicare corespun(ătoare sunt cele pre(entaționale &vocea, )estul, intonația, posturaW mesa0ul este acel lucru pe care un e$iț&tor îl transmite prin procesul de comunicare, indiferent de mi0locul folosit

3ormularea tinde să indice că te2t este !i o secven"ă de semnifican"i !i de interpretan"i, fiind limpede că orice comunicare necesită interpretare. *rin urmare, socotim competen"a de lectură în rela"ie de interdependen"ă fa"ă de competen"a de comunicare, ambele fiind subordonate competen"ei semiotice, conform sc9emei nr. 1 de mai 0os.

1>

5. formarea studenților ca formatori de opinie pentru audiența/ publicurile/ cititorii cu e2periențe sociale diferite sau aparținând unor culturi diferite așa încât să poată )ăsi înțelesuri diferite în același te2t1 =. ar)umentarea faptului că aceasta nu repre(intă, neapărat, o dovadă a eșecului comunicării, ci dimpotrivă, vom încerca să subliniem că e vorba despre o îmbo)ățire a e2perienței de &viitor- 0urnalist/ cititor1 ?. decelarea rolului #ideolo)iei8 în crearea înțelesului, obiectul final și cel mai abstract al semioticii, în ciuda morții teoretice a tuturor ideolo)iilor în postmodernitate. <n conte2tul celor pre(entate până acum, noi considerăm competen"a comunicativă/ de redactare / discursivă și competen"a de lectură ca subspecii ale &meta-competen"ei semiotice în interac"iune cu care subiectul mobili(ea(ă procese de semnificare / interpretare a unui tip special de semio(ă' semio(a te2tuală. Concept mai apropiat de perspectiva interdisciplinară a discursului nostru, competenţa semiotică sau de $nţelegere a structurii realului !i a rela"iilor dintre nivelurile !i variabilele ei biolo)ice, istorice, e2isten"iale, sociale, economice !i culturale o înțele)em ca o metacompeten"ă de construc"ie a realită"ii, element de le)ătură prin complementaritatea dintre ac"iunea de educare a competenţei de lectură !i aceea de educare a competenţei comunicative, cum se poate observa şi din repre(entarea iconică de mai 0os' &.eta)competenţa semiotică

competen"a de redactare

competenţa de lectură

competen"a de comunicare

/igura nr. ( . 0elațiile dintre componentele metacompetenței semiotice <n această perspectivă e2plicativă, competenţa de comunicare1 redactare este nu numai ansamblul cuno!tin"elor !i al capacită"ilor de a utili(a cuno!tin"ele pe care lectorul de mobili(ea(ă în situa"ia de receptare și/ sau de producere de te2t, ci !i obişnuinţă de comportament interindividual, bazat pe relaţii de integrare socială . .cest fapt implică transfer de sens de la un nivel de realitate la altul, de la un nivel de limba0 verbal/ nonverbal &ra țional/ intuitiv/ afectiv/ comportamental- la altul, în virtutea faptului că actul receptării de te2t este un proces care dinami(ea(ă niveluri de comple2itate &supra-ordonate. *rin urmare, performan"ele competen"ei de redactare / &re-scriere, numite %ocuri de limba% în perspectiva postulatului că #adevărul absolut / unic nu e2istă8, ar fi o re(ultantă a interac"iunilor dintre ansamblul cunoştinţelor şi al capacităţilor umane de a descifra şi de a da semnificaţii semnelor din care se constituie comportamentele verbale, componentele competenţei şi convenţiile pe diverse niveluri ale realităţii ca modele primare &limba) şi secundare &cultura). <n acest conte2t apreciem că învă"area limbii materne este o primă !i fundamentală Karticulare8 a lumii & G . C . Uadamer -. .rticulare înseamnă K a g-ndi , a $nţelege după model hermeneutic8 sau, mai precis, a confi)ura sens' proces subiectiv ce presupune corelare de elemente !i proiectare de sens, proces dialo)ic ce pune în rela"ie privitorul !i lumea privită, cititorul !i presa scrisă. /e nasc întrebările' i se permite 0urnalistului să 0on)le(e în mod creativ, spontan !i ludic cu percep"iile, conceptele !i semnifica"iile lucrurilor !i ale întâmplărilor din 0urul său, când are 0urnalistul libertatea de a-și utili(a capacitatea de a se e2prima prin simboluri și ima)ini% Cum cooperea(ă 0urnalistul cu cititorul/ publicul pentru ca acesta, în mod liber și autonom, să își ia în proiect e2isten"a% Cum încearcă / reu!ește uneori să-l transforme pe omul
1@

de la capătul celălalt, cititorul (iarului așa încât acesta să înțelea)ă că el este cel c9emat să desăvâr!ească scriitura% H. Cana%) $i1%oace de co$ nicare) cod Două concepte importante ale modelului lui R. Ea+obson sunt canalul și codul, pe care nu le putem defini decât în relație cu un termen pe care autoritățile în domeniu care le-au urmat lui /9annon și Leaver, ca și lui Ea+obson l-au )ăsit util. .cest termen este mi0loc de comunicare. Cana% % este cel mai ușor de definit. Aste mediul fi(ic prin care este transmis semnalul. *rincipalele canale sunt' undele de lumină, undele sonore, undele radio, cablurile telefonice, sistemul nervos etc. Mi1%oace%e de co$ nicare sunt repre(entate de mi0loacele te9nice sau fi(ice de convertire a mesa0ului într-un semnal capabil să fie transmis printr-un canal. Bi0loacele de comunicare înseamnă' • vocea umană • te9nolo)ia transmisiilor audiovi(uale &radio, 6V-. *roprietățile te9nice sau fi(ice ale mi0loacelor de comunicare sunt determinate de natura canalului sau canalelor disponibile pentru utili(are. .ceste prorpietăți ale mi0loacelor de comunicare vor determina apoi )ama de coduri care pot fi transmise &sincretismul audio/video dă posibilitatea combinării codului verbal cu codul auditiv și codul vi(ual, ima)inistic sau iconic-.

*utem clasifica mi0loacele de comunicare în cate)orii principale' prezentaţionale - vocea, fa"a, corpul1 utili(ea(ă #naturale8 ale vorbite, ale )esturilor etc. limba0ele cuvintelor e2presiilor, 0ijloace de comunicare reprezentaţionale - cărți, picturi, foto)rafii, scrieri, ar9itectură, decorațiuni interioare, )rădinăritul etc. - utili(ea(ă convenții culturale și estetice pentru a crea un #te2t8 / mesa0 de vreun fel1 acestea sunt repre(entaționale, creative, folosesc simboluri1 - pot crea un te2t care să înre)istre(e mesa0e create de mi0loacele de comunicare din prima cate)orie și care e2istă apoi independent de comunicator1 produc opere de comunicare. mecanice telefonul, radioul, televi(iunea, tele2ul, internetul1 - utili(ea(ă canale create de in)ineri fiind supuse unor constrân)eri te9nolo)ice mai mari, fiind mai afectate de ()omot &ca și primele-, mai puțin decât cate)oria a doua

- necesită pre(ența unui comunicator, care se va constitui în mi0loc/ mediator de comunicare1 - sunt restrânse la instanța aici și acum, 2 produc acte de comunicare.

-

produc atât acte de comunicare cât și opere de comunicare

2:

6abel nr. , J Bi0loacele de comunicare &adaptare după E. 3is+e, 2::,Cate)oriile acestea se întrepătrnd și s-ar putea, la un moment dat, să fie mai convenabil la un moment dat să fu(ione(e unele cu altele. <mpărțirea pe cate)orii implică identificarea diferențierilor dintre ele, însă este important să ne )ândim și la similaritățile dintre mi0loacele de comunicare, nu doar la diferențe. Nn bun e2emplu al e2plorării similarităților dintre mi0loacele de comunicare îl repre(intă un studiu elaborat de Oat(, Uurevitc9 și Gass &1@?,-. .ceștia e2plică interrelațile dintre cele 5 mass-media principale printr-un model circular &3is+e' 2::,' ,=-,?-. C&rți C C

ZC Ziare

Cine$a C F

R / Radio

t Te%evi2i ne CT, Fi,ura nr' 2 1elațiile dintre mass media

2arcină de lucru' Nnde ar fi locul Mnternetului în această fi)ură circulară% Botivați. .utorii au utili(at o anc9etă reali(ată pe o audiență lar)ă pentru a afla ce îi face pe oameni să-și oriente(e preferințele spre anumite mi0oace de comunicare, investi)ându-le nevoile și motivele. <n urma răspunsului oamenilor, relația circulară din fi)ura de mai sus e2primă ideea că audiența a simțit că fiecare dintre mi0loacele de comunicare era foarte asemănător cu cele două mi0loace de comunicare cu care se învecinea(ă în această sc9emă, sau altfel spus, au simțit că dacă unu dintre aceste mi0loace nu ar fi disponibil, funcțiile sale ar fi bine îndeplinite de mi0locul de comunicare aflat la stân)a sau la dreapta celui favorit. 4amenii tindeau să utili(e(e radioul, 6V și (iarul pentru a se conecta la realitate, iar cărțile și filmele pentru a evada din realitate pentru o vreme. Cei cu o educație mai bună tindeau să utili(e(e mi0loacele tipărite, cei mai puțin educați erau înclina ți spre mi0loacele de comunicare electronice și vi(uale. Cărțile erau mi0loacele cele mai utili(ate pentru înțele)erea sinelui. Dacă aruncăm o privire asupra principalelor nevoi pe care și le satisfac oamenii prin mass media și corelăm apoi re(ultatele cu preferințele oamenilor pentru acele mi0loace de comunicare ce le pot furni(a respectiva satisfacere, vom produce un tabel asemănător cu tabelul nr.,. Sarcin& de % cr " Se$inar Cana%e și $i1%oace de co$ nicare" Mntroduceți și al șaselea mi0loc, Mnternetul. Concepeți un c9estionar de sondare a opiniei pubice și aplicați-l cole)ilor, la universitate, pe stradă, în instituții publice etc. Nr. Crt . NE,OI *rima 3rdinea pre&erințelor pentru mass media pentru satis&acerea nevoilor . doua . treia . patra . cincea

. șasea
21

.. 1. 2. ,. X. 1. 2. ,. 7.

Hevoi personale <nțele)erea sinelui Divertisment Ascapism Hevoi sociale Cunoașterea despre lume <ncrederea în sine, stabilitate, autoconsiderație Y <ntărirea le)ăturilor cu familia <ntărirea le)ăturilor cu prietenii

C 3 C P P 6V 3

P 6V 3 R R 3 6V

R C 6V 6V 6V R P

6V R R C C P R

3 P P 3 3 C C

Y Hotă' .ceastă nevoie este articulată în principal în trei moduri' nevoia de a ecepta ăreri influente, de a vedea că ceilalți )ândesc la fel și că au aspirații similare. ;e)endă' C/ cărți1 3/ 3ilme1 6V / 6elevi(iune1 P/ Piare1 R/ Radio1 M/ Mnternet. 6emă de studiu' ve(i și !eoria comunicării &6ran, /tănciu)elu-, pp. 2,-2?, Vocabularul științelor comunicării.

Cod %" conce(te de 'a2& Nn cod este un sistem de semnificare comun membrilor unei culturi sau subculturi. Al constă atât din semne &cum ar fi semnalele fi(ice care #stau8 în locul a altceva decât sine-, cât și din re)uli sau convenții care determină cum și în ce conte2te aceste semne sunt utili(ate și cum pot fi combinate pentru a forma mesa0e cât mai comple2e. Bodul în care sunt le)ate codurile de cultura din care provin și cum se de(voltă ele în interiorul acesteia este comple2. Vom relua anali(a atunci când vom vorbi despre coduri și semniifcații, despre ideolo)ie și rela țiile acesteia cu diverse coduri. .ici nu dorim decât să definim termenul și să luăm în considerare rela țiile fundamentale dintre coduri, canale și mi0loace de comunicare. Cea mai simplă relație este cea dintre cod și canal. Cu si)uranță că natura codurilor pe care le poate transmite canalul este determinată de caracteristicile acestuia. 6elefonul se limitea(ă la limba0ul verbal și cel paraverbal &codurile intonației, accentului, volumului, ritmului etc.-. .șadar, vorbim despre coduri principale și coduri secundare, care se de(voltă pur și simplu pentru a face ca un anumit mesa0 să poată fi transmis prin intermediul unui canal anume..stfel, un mesa0 codificat după codul primar al limba0ului verbal, poate fi recodificat într:o varietate de coduri secundare J limba0ul morse, semafor, limba0ul pentru surdomuți, scrisul de mână, limba0ul Xraille, tipărire. 6oate aceste coduri secundare sunt determinate de proprietă țile fi(ice ale canalelor sau ale mi0loacelor de comunicare mecanice. Relația dintre mi0loacele de comunicare și cod nu este aât de ușor de definit. 6elevi(iunea este un mi0loc de comunicare care folosește canalul sunetului și al ima)inii. De e2emplu, putem

22

nota că un pro)ram precum 3octurne &6VR 1 / Barina Constantinescu- utili(ea(ă atît coduri specifice canalului, cât și mi0loacelor de comunicare. Codurile specifice canalului sunt' canalul vi(ual J acțiune în direct, cadrele înre)istrate în studiu, )rafica, tablouri1 canalul auditiv J ()omote înre)istrate, discursuri și mu(ică.

Codurile specifice mi0loacelor de comunicare utili(ate de canalul video sunt' codurile iluminării, al culorii, al vite(ei, definiției încadrării, mișcărilor de cameră, al plasării camerei și al monta0ului. Xuscombe &1@?5- demonstrea(ă că, în vreme ce constrân)erile te9nice ale mi0loacelor de comunicare definesc )ama utili(ărilor posibile desc9ise fiecărui cod, utili(area efectivă a acestora este determinată de cultura din care fac parte producătorii de telei(iune. /arcină' Bonitori(ați 2 săptămâni pro)ramele 6VR 1, 6VR 2, 6VR Cultural, .ntena 1, .ntena ,, *R4 6V și determinați cultura de tip broadcast &popular, public lar)- sau narro4cast &public restîns, speciali(at- a producătorilor și / sau a publicurilor. Dacă însă luăm în considerare alte mi0loace de comunicare &cum ar fi vestimentația- ne va fi dificil să distin)em între cod și mi0loace de comunicare. Aste util să vorbim despre coduri vestimentare sau pur și simplu despre mesa0e diferite transmise prin același cod% /emnifica ția formală, asupra căreia s-a că(ut de acord, a unui nasture sau bucăți de material de pe o uniformă militară poate diferi în intensitate, însă nu și din perspectiva tipului de semnificație1 în semnificație diferă doar dacă este comparată cu semnificația asupra căreia nu s-a că(ut de acord în mod formal a unei perec9i de %eans. Bi0loacele de comunicare și codul au aceleași limite, însă codul este ceva care trebuie studiat, deoarece repre(intă utili(area semnificativă a mi0loacelor de comunicare respective. 6oate culturile și societățile au parte de mi0loacele de comunicare ale vestimentației &inclusiv nudiștii, care sunt definiți prin lipsa acesteia $: comunicarea apare prin intermediul unor coduri culturale care sunt transmise de mijloacele de comunicare' 6emă de studiu' V. și denotația vs. conotația, precum și sc9ema nivelelor de semnificație &6ran, /tănciu)elu, 6eoria comunicării, pp. ,1-,,<mbrăcămintea are, de asemenea, o funcție non-comunicativă J aceea de prote0are a corpului. Cele mai multe artefacte culturale au aceatsă funcție duală J una fi(ică și una de comunicare. Casele, automobilele, mobila sunt definite mai întâi de funcția lor te9nolo)ică și abia apoi, prin desi)n, de funcția lor de comunicare. Constrân)erile mi0loacelor de comunicare sunt te9nolo)ice1 codurle operea(ă în interiorul acestora. 6emă de studiu' ve(i și !eoria comunicării &6ran, /tănciu)elu-, pp. 2>-2@, p. 7, p. =>, p. ?7 Feed'ac@ % . Conce(te de 'a2& Ca și mi0loacele de comunicare, feedbac+ul este un concept pe care /9annon și Leaver nu l-au utili(at, însă pe care l-au )ăsit util cei care le-au continuat opera. *e scurt, feedbac+ul reăre(intă transmiterea reacției receptorului înapoi la emițător. Bodelele care accentuea(ă asupra feedbac+uli sut cele orientate spre vi(iunea cibernetică asupra comunicării. Cibernetica este știința despre control &din )r. unde înseamnă c-rmaci-. 3eedbac+ul îl a0ută pe vorbitor să își a0uste(e performanța la nevoile și răspunsurile audienței / publicurilor. Vorbitorii buni sunt sensibili, în )eneral, la feedbac+1 vorbitorii pompoși, dominatori și plictisitori reușesc să îl elimine.
2,

Nnele canale de comunicare fac dificil feedbac+ul. Cuplul radio-telefon permite alternarea transmiterii, alternanță care poate prelua o parte din funcțiile feedbac+ului, nsă feedbac+ul obținut este în mod evident ceva de altă natură decât feedbac+ul simultan care apare în timpul comunicări față în față. .cest lucru este determinat de disponibilitatea canalelor. <n comunicarea față în față putem transmite cu vocea și recepționa cu oc9ii, simultan. Nn alt factor este accesul la aceste canale. Bi0loacele de comunicare mecanice, și în special mass media, limitea(ă accesul, limitând astfel și feedbac+ul. Hu putem avea acces constant la XXc deși ec9ipa lor de cerectare a audiențelor încearcă să furni(e(e corporației un sistem formali(at de feedbac+. <n același mod, cînd ținem un curs, accesul studențior noștri la canalul undelor sonore este mai limitat J ei ne furni(ea(ă un feedbac+ mai restrâns decât la seminar, unde beneficia(ă de o mai mare parte din timpul de discuții. 6emă de studiu' Forme de &eedback' parafra(a, întrebarea directă, întrebarea indirectă, întrebarea cu răspuns su)erat, ascultarea activă &6ran, /tănciu)elu, !eoria comunicării, p.,:3eedbac+ul are deci ca funcție principală să a0ute comunicatorul în a0ustarea mesa0ului la nevoile și răspunsurile receptorului. <nsă mai are și alte funcții subsidiare. *oate cea mai importantă dintre ele este aceea că îl a0ută pe receptor să se simtă parte implicată a comunicării. . fi conștienți că emițătorul unui mesa0 ia în considerare răspunsul nostru ne face să acceptăm mai ușor mesa0ul' imposibilitatea e2primării unui răspuns ar duce la acumularea de freustrări care ar cau(a un ()omot atât de mare încât mesa0ul s-ar pierde. Deși feedbac+ul duce la inserarea unei bucle inverse, de la destinație la sursă, el nu distru)e linearitatea modelului. .ici este locul în care procesul de transmitere a mesa0ului devine mai eficient. E?erci0ii C ! .e!tii (entr !e$inare" v. =. Fi!@e A2. 1. ;ua"i câteva e2emple de mi0loace de comunicare !i canale. Aste evident că fiecare mi0loc de comunicare în parte poate utili(a mai mult de un canal, iar un canal poate purta mai mult decât anumite mi0loace de comunicare. A2istă eci o rela"ie semnificativă între mi0loc de comunicare !i canal sau este vorba despre concepte independente% 2. Discuta"i modurile în care se poate spune că în"ele)erea ar fi facilitată de conven"ii. .duna"i e2emple de arti!ti/ scriitori care fie au spart anumite conven"ii, fie le-au e2tins. Cum afectea(ă acest lucru dorin"a lor de a comunica cu audien"ele% ,. Bonitori(a"i timp de 2 săptămâni pro)ramele 6VR 1, 2 !i 6VR Cultural, .ntena 1, .ntena , !i *R4 6V !i ale unor televi(iuni din spa"iul european / transatlantic. Reali(a"i apoi un tabel al emisiunilor / producătorilor !i / sau al publicurilor care intră în cultura de tip broadcast &popular-, respectiv a emisiunilor din cultura de tip narro4cast &restrâns / speciali(at-. Ce conclu(ii ave"i% Amisiune / 6elevi(iune / *roducător XR4.DC./6 / motivare H.RR4LC./6 / motivare

27

7. Cum am putea distribui mi0loacele de comunicare pe cate)orii, în func"ie de avanta0e !i limite% *entru răspuns compara"i' • un fra)ment de carte cu episodul din filmul respectiv, • o înre)istrare, o performan"ă în direct cu versiunea sa filmată.

25