You are on page 1of 194

OCUL TISM, VRĂJ ITORIE ŞI MODE CULTURALE

MIRCEA ELIADE (Bucureşti, 9 martie 1907-Chicago, 22 aprilie 1986). în 1921, ca elev al liceului "Spiru Haret", debutează în Ziarul ştiinţelor populare cu articolul "Duşmanul viermelui de mătase". în perioada 1922-1925 scrie povestiri fantastice, schiţe, un roman de aventuri, publică articole de istoria religiilor, orientalistică şi alchimie în Orizontul, Foaia Tinerimii, Universul literar, Lumea, Adevărul literar, Ştiu tot. Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Buc�reşti (1925-1928), editează Revista universitară şi lucrează Ia Cuvântul. In perioada 1928-1931 se află în India cu o bursă de studii. La întoarcere, colaborează la Vremea şi Credinţa. în 1933 îşi SUSţine docto�atul cu teza "Istoria comparativă a tehnicilor Yoga", publicată în 1936. In paralel, predă ca suplinitor cursul "Problema răului în filosofia indiană" la Universitatea din Bucuresti. în 1937 editează la Fundaţiile Regale Scrieri literare, morale şi politice de B.P. Hasdeu, lucrare premiată în acelaşi an. Este numit ataşat cultural la Londra (1940-1941) si consilier cultural la Lisabona (1941-1944). Stabi­ lit la Paris, predă isto'ria religiilor la Ecole Pratique des Hautes Etudes (1945-1948) şi la Sorbona (1945-1956). Publică în Critique, Revue de I'Histoire des Religions, Comprendre, Paru etc. Conferenţiază la univer­ sităţile din Roma, Padova, Strasbourg, Munchen, Freiburg. Este timp de un an visiting professor pentru "Haskell Lectures", iar din 1957 este titu­ larizat şi coordonează catedra de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago (din 1985,Catedra "Mircea Eliade"). Conduce, împreună cu Ernst ]unger, revista Antaios (1960-1972) şi cu]oseph M. Kitagawa şi Charles H. Long publicaţia History of Religions (1961-1986). Doctor Honoris Causa al celor mai prestigioase universităţi, membru al academiilor de ştiinţă de înaltă ţinută, primeşte Christian CuIture Award (medalia de aur, 1966) şi Legiunea de Onoare (Paris, 1978). OPERA ŞTIINŢIFICĂ ŞI FILOZOFICĂ (în ordinea apariţiei primei ediţii): Soliloevii (1932), Oceanografie, India, Alchimia asiatică (1934), Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936), Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937),Fragmentarium (1939), Mitul reintegrării, Salazar şi revoluţia din Portugalia (1942), Insula lui Euthanasius, Co­ mentarii la Legenda Meşterului Manole, Os Romenos, Latinos do Oriente (1943), Techniques du Yoga (1948), Traite d'Histoire des religions, Le Mythe de l'eternel retour (1949), Le Chamanisme et les techniques ar­ chai"ques de l'extase (1951),Images et symboles (1952),Le Yoga: Immor­ talite et liberte (1954),Forgerons et alchimistes, Le Sacre et le prophane (1956),Mythes, reves et mysteres (1957),Birth and Rebirth (1958),Me­ phistopheles et l'Androgyne, Pataizjali et le Yoga (1962),Aspects du mythe (1963),From Primitives to Zen (1967), The Quest: History and Meaning in Religion (1969),De Zalmoxis il Gengis Khan (1970),Religions australi­ ennes (1972),Occultism, Witchcraft, and Cultural Fashions (1976),Histoire des croyances et des idees religieuses - voI. 1- III (1976,1978,1983),Con­ tribuţii la filozofia Renaşterii (1984), Briser le toit de la maison (1986), Despre Eminescu şi Hasdeu (1987), Dictionnaire des religions (1990) / în colab. cu Ioan Petru Culianu /, Fragments d'un journal- voI. I-III (1973,1981,1991),Memoires - voI. 1, II (1980,1991 - ed. rom.).

Eseuri de religie comparată Traducere din engleză de ELENA B O RTĂ II HUMAN ITA S BUCUREŞTI . VRĂJITORIE SI MODE CULTURALE .MIRCEA ELIADE OCULTISM.

AII rights reserved. AND CUL T URAL FASHIONS by The Univesity of Chicago. 1997. WI T CH CRAFT. ISBN 973-28-0721-0 . pentru prezenta versiune românească HUMANITAS.Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE MIRCEA ELIADE © 1976 © O CCULTIS M.

Lui Giuseppe Tucci În amintirea discutiilor noastre de la Calcuttd. 1929-1931 .

.

am decis cu resemnare melancolică să abandonez o serie de lucrări schiţate sau scrise parţial în ultimii 25 de ani. şi nici nu prezintă întotdeauna în mod consecvent aspectele multiple ale subiectului în discuţie. în ultimă instanţă. Din motivele pe care am încercat să le discut în cîteva din publicaţiile mele de mai demult. am selectat materialele incluse în volumul de faţă din mai multe zeci de prelegeri şi articole scrise în ultimul deceniu. de proiecte majore. Astfel. am folosit din cînd în cînd aceste însemnări si ' materiale în pregătirea conferinţelor. comunicărilor şi articolelor din reviste. Totuşi. Sigur că aceste eseuri ocazionale nu totali­ zează rezultatele anilor îndelungaţi de cercetare.PREFAŢĂ Un autor prolific e constrîns să descopere într-un anumit moment al vieţii că multe din cele mai îndrăgite cărţi proiectate rămîn nescrise. Acest avantaj nu trebuie desconsiderat în pofida tuturor riscurilor asumate în orice încercare de "popularizare". această ambiţie ar trebui încuraj ată în special la studenţii de la disciplina de istorie a religiilor. . aşa cum se întîmplă de obicei. însă. Dar au avantaj ul că. fiind destinate unui auditoriu format în mare parte din nespecialişti. Toate sînt legate. sînt accesibile oricărui cititor versat. în ceea ce mă priveşte. Multe eseuri au caracter introductiv. Nu ştiu cum reacţionează alţii în faţa unei descoperiri atît de tulburătoare. singura ambiţie inocentă a cercetă­ torului este de a fi citit în afara propriei comunităţi ştiin­ ţifice. direct ori indirect.

8/ ELIADE

principala lor intenţie fiind reconsiderarea unor pro­ bleme mai vechi, acum neglij ate, ori revenirea la contro­ verse bine cunoscute di n perspective noi sau mai puţin familiare. Cu excepţia ulti mului eseu ( cap. 6), toate textele adunate în volu m au fost iniţial conferinţe. Nu am încercat să le schi mb stilul oral, dar le-am dezvoltat completîndu-Ie cu note şi , ocazional, cu cîteva paragrafe. Evi dent, ultimul capitol - "Spirit, lumină şi sămîn­ ţă" - contrastează într-un fel cu celelalte eseuri. A fost scris pentru o revistă de speci alitate, prezintă numeroase documente din unele culturi mai puţin cunoscute şi furnizează în cuprinsul notelor o bibliografie copioasă. Dar asemenea trăsături exterioare (am fi tentaţi să spu­ nem - tipografice) nu trebuie să înşele cititorul : acest text nu are pretenţia de a fi clasat printre operele de erudiţie pură. Proliferarea citatelor şi referinţelor critice serveşte pur şi simplu la familiarizarea cititorului cu cîteva din nenumăratele expresii ale unui arhai c şi larg răspîndit theologoumenon''', şi anume echivalare a modului de a fi divin şi "spiritual" cu experienţa Luminii Pure precum şi echivalarea creativităţii divine cu irizarea seminală. Subiectul este extrem de fascinant şi are totodată o importanţă maj oră pentru chestiunea "universaliilor" ( sau "i nvariabilelor" ) în istoria experienţei religioase. Intr-adevăr, ecuaţia Spirit = Lumină = creativitate divină ( spirituală), cînd este luată în consideraţie împreună cu morfologia teofaniilor luminoase şi a experienţelor "lumi­ nii interioare" , îi dă istoricului religiilor posibilitatea de a identifica o "universalie" nu mai puţin semnificativă decît bine cunoscutul mysterium tremendum. Îmi face plăcere să mulţumesc foştilor mei studenţi care au corectat şi au stilizat aceste texte: profesorii Nancy
, Comentariu asupra zeilor sau naturii divine (n.ed. ).

PREFAŢĂ / 9

Falk (cap. 1 ), Norman Girardot (cap. 2) şi Park McGinty (cap. 6). Sînt deosebit de recunoscător asistentului meu, dl Bruce Lincoln, pentru atenţia cu care a corectat şi redactat cap. 3, 4 şi 5. Aceste pagini, la fel ca întreaga mea operă din ultimii 25 de ani, nu ar fi putut fi scrise fără prezenţa inspiratoare şi sprijinul permanent al soţiei mele. Dar . . . "despre ceea ce nu poţi vorbi trebuie să păstrezi tăcere".
MIRCEA ELIADE U niversity of Chicago

Le Roi se meurt""". . în Teatru.'. Bucureşti. aşa-zisele mode culturale ? Mi se pare că. Regele moare. cel puţi n în unele situaţii . cu Mircea Eliade şi Charles H. sau la pi esa recentă a lui Ionesco. pe care nu o poţi înţelege depli n dacă nu cu­ noşti Cartea tibetană a morţilor şi Upanişadele. Dan C. Conferinţă ţinută la University of Chicago. cu îngeri. formaţia ar trebui să-i dea posibilitatea să descifreze înţelesuri şi intenţii mai puţin clare altora.'. Long.şi măgarul omniprezent. Edi­ tura Univers. dar i m. în privinţa unor manifestări ale Ze itgeist-ului precum curentele filo­ zofi ce şi literare în vogă. capete retezate şi corpuri zburînd cu susul în jos . . University of Chicago Press. picturile lui Chagall. în The History of Religions: Essays on the Problem of Under­ standing.1 Modele culturale şi istoria religiilor�': Nebănuitele mitologii ale artistului Problema pe care aş dori să o discut în această lucrare este următoarea : ce are de s 1? us un istoric al reli giilor despre lumea în care trăieşte ? I n c e fel poate contri bui l a înţe­ legerea curentelor literare şi filozofice ale acesteia. Kitagawa în colab. voI. în calitate de istoric al religiilor. ( Şi pot depune mărturie că Ionesco a citit aceste texte . a orien­ tărilor artistice recente şi semni fi cative ? Sau. ). Chicago. trad. 1967. 1996 (n.ed. III.'. Nu mă refer la acele cazuri în care contextul sau implicaţiile religioase ale unei opere sînt mai mu lt sau mai puţin evidente. mai mult: ce are de spus. pp. ed. publ. de exemplu. Joseph M. 20-38. cu enormul lor "ochi al lui Dum­ nezeu". cum ar fi. animal mesianic prin excelenţă . Mihăilescu. octombrie 1965..

ed. Acum. tot astfel călătoriile lui Leopold Bloom din Ulise par monotone unui admirator al lui Balzac sau al lui Tolstoi. să redes cop ere şi să reintre în posesia cunoaşterii originare pe care o avusese în ipostaza nepămînteană. Aceasta nu e. (n. numai un istoric al religiilor poate sur­ prinde asemănările frapante dintre teoriile australiene şi cele platonice ale reincarnării şi amneziei. Ul)'sses. De exemplu. trad. Mircea IYănescu. ). a fost aici sub forma . printr-un fel de "întoar­ cere " . Dar un istoric al religiilor ştie că peregrinările şi per­ formantele obositoare ale strămosilor mit ici dezvăluie ' aus trali � nului o istorie magnifică în care este implicat exi stenţial .'.) D ar există situaţii cînd numai un istoric al religiilor poate descoperi o anumită semnificaţie secretă a unei cre­ aţii culturale. Bucureşti. numai un istoric al religiilor poate percepe faptul că există o surprinzătoare analogie structurală Între Ulise'" al lui J ames J oyce şi anumite mituri australiene aparţi­ nînd categoriei eroului totemic. Obiectele fizice aj ută sufletul să se retragă în sine şi. prin urmare. o problemă de depistare a surselor. întocmai cum p ere­ grinările nesfîrşite şi întîlnirile întîmplătoare ale eroilor culturali australieni par monotone celor familiarizaţi cu mitologiile polineziene. 1984 . din nou. indo-europene sau nord-ameri­ cane. ci o întreprindere mai incitantă : de examinare a modului de înnoire a univer­ sului imaginar creativ al lui Ionesco p rin contactul cu universuri religioase exotice şi tradiţionale. Editura Univers.lu cru care poate fi spus şi despre călătoria aparent anostă şi banală a lui Leopold Bloom în oraşul natal. Şi. La Platon. Şi.12/ ELIADE portant p entru noi este să stabilim ce anu me a acceptat şi ce a ignorat sau a respins . a învăţa înseamnă a-ţi aduce aminte. novi cele australian descoperă prin iniţiere că a mai fost aici într-un timp mitic. fie clasică sau contemporană.

mulţi criti ci lite­ rari. îmi amintesc doar de cartea Marylei Falk despre Novalis şi de studiile lui Sti g Wi kander pri­ vi nd scriitorii francezi de la Jules Mi chelet la Mallarme. reînvaţă s ă facă acele lucruri pe care le-a făcut la început. en vogue. toate venind de la Paris. nu au ezitat să folosească descoperiri le istori ei reli gii lor în operele lor hermene­ uti ce. Importantele monografii ale lui Duchesne-Guillemi n despre Mallarme şi Valery puteau fi scrise d e orice criti c literar eminent. Ni ci o critică nu poate să di strugă un curent în vogă. fără s ă fi avut vreun contact c u istoria re­ li giilor. (Pentru moment. După cum ştim. dar de-acum răspîndite în tot vestul Europei şi chiar în Statele Unite. E sufi cient să ne aminti m de frecventa aplicare a teori ei "mi tului şi ritualului " sau de "tiparul i niţiati c" în interpretarea prozei şi poezi ei moderne. Unul din aspectele fasci nante ale "modei culturale" este că nu are importanţă dacă faptele în chestiune şi interpretările lor sînt sau nu adevărate. este la modă. Prin iniţi ere.1 Este sur­ pri nzător că atît de puţini istorici ai reli giilor au încercat să i nterpreteze opere literare di n perspectivă propri e. Există ceva "religios" în această lipsă de permeabilitate la criti că. după cum se ştie.M6DELE CULTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 1 3 strămoşului mi tic. Novalis şi Garda Lorca. chi ar dacă numai într-un mod . Voi adăuga nu­ mai că un istoric al reli giilor poate contribui la înţelege­ rea unor scrii tori atît de diferiţi precum Jules Verne şi Gerard de N erval. ) Di mpotrivă. cînd a apărut pentru pri ma dată ca fiinţă miti că.2 Scopul pe care îl urmăresc ai ci este mai modest. faptul că o anumită teori e sau filozofi e devine populară. în special din Statele Unite. Ar fi inutil să dau mai multe exemple. luînd ca exemplu � rei curente recente în vogă. nu înseamnă că este o creaţi e remarcabilă sau că este lipsită de orice valoare. Voi încerca să văd dacă un istori c al reli gii lor poate descifra unele sensuri ascunse în asa-zi sele mode culturale ale noastre.

L.ed. "Ospeţe totemice" şi cămile fabuloase Dau un singur exemplu : cu 50 de ani În urmă. El a relatat povestea în car­ tea Totem şi tabu"'. Editura Mediarcx.14/ E LIADE îngust şi sectar. Freud a crezut că a des coperit originea organizării sociale. Popularitatea lor. au de­ monstrat absurditatea unui asemenea "ospăţ totemic" primordiaJ.'. că Frazer dovedise cum. B . Kroeber. trădează o p arte din insatisfacţiile. a fost repetarea. Boas la A . "Uciderea zeu­ lui-tată este păcatul originar al omenirii. doar patru . Schmidt. în special în lumea intelectuală. "4 Î n zadar etnologii timpului. Această vină capi­ tală este ispăşită prin moartea sîngeroasă a lui Cristos . imboldurile şi nostalgiile omului occidental. Rivers şi F."3 De vreme ce Freud susţine că Du mnezeu nu este alt­ cineva decît tatăl fizic sublimat. . Leonard Gavriliu. l-au mîncat şi şi-au însuşit femeile acestuia. ). Malinows chi şi W. "poate primul festin pe care l-a sărbătorit omenirea. I ntr-o zi. Dumnezeu însuşi este cel ucis şi sacrificat în jertfa totemică. Totem Bucureşti. trad. 1996 und Tabu. fiii izgoniţi şi-au ucis tatăl.H.S În zadar au evidenţiat că totemismul nu stă la baza religiei şi nu este universal : nu toate popoarele au trecut printr-o fază "totemică". tatăl îşi păstra toate fe­ meile şi îşi îndepărta fiiiAcînd ajungeau la o vîrstă la care îi puteau trezi gelozia. dintre multele sute d e triburi totemice. de la W. (n. a restricţiilor morale şi a religiei Într-o crimă primordială. mai exact în primul patricid. L a Început. unele mode culturale sînt extrem de semnificative pen­ tru un istoric al religiilor. festivalul reme­ morării acestei fapte criminale demnă de toată atenţia. "Ospă­ ţul totemic" . chiar dincolo de acest aspect general. scrie Freud. Dar.

profunda . şi. în final. geniul lui Freud şi meritele psihanalizei nu ar trebui judecate pri n prisma poveştilor de groază pre­ zentate drept fapte istorice obi ective în Totem şi tabu. nu este nici promiscuitatea generală. Totem şi tabu. . Ar putea fi scrisă o carte fascinantă despre semnificaţia succesului acestui "roman noir frenetique". D� sigur. Apoi. în pofida întregii critici manevrate de antropologii remarcabili ai secolului.MODELE eUL TURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 1 5 cunoşteau un rit c e aproxima uciderea şi ingurgitarea rituală a "zeului-totem" (Freud presupunea că ritul ar fi o trăsătură invariabilă a totemismului) . în zadar a arătat Wilhelm Schmidt că popoa­ rele pretotemi ce nu şti au ni mic despre canibalism. a deve­ nit de atunci una din micile evanghelii pentru trei ge­ ne ratii de intelectuali occidentali. structura familiei pretotemi­ ce şi. prin urmare. . victoria psihanalizei înseşi asupra psihologiilor mai vechi şi apoi instalarea ei (din multe alte motive) ca modă culturală. căci nici una din acestea nu a existat vreodată potrivit concluziilor celor mai cunoscuţi antropologi. [şi că] . după 1 920. Folosind chiar instrumentele şi metoda psihanalizei moderne. că acest rit nu are nimic de-a face cu originea sacrificiului. că printre ele patricidul ar fi o imposibilitate totală din punct de vedere psihologic. putem expune cîteva din secretele tragice ale intelectualului occidental modern : de exemplu. iar acest dezlănţuit "ro�an gotic". în primul rînd. ideologia freudiană a fost luată drept bună în totalitate. sociologic şi etic. de vreme ce totemismul nu este deloc întîlnit în culturile mai vechi. Ceea ce a stat în spatele acestei victorii a fost. nici căsătoria în grup.6 Freud nu a fost deloc preocupat de asemenea obiecţii. Dar e foarte semnificativ faptul că asemenea ipostaze vi­ olente au putut fi clamate drept teorii ştiinţifice veri­ tabile. a primei familii umane despre care putem spera să aflăm cîte ceva prin etnologie. Totem şi tabu.

mama-co­ pac. am spus că o modă culturală este cît se poate de semnifi cativă.cere­ ali eră sau vreun spi rit vegetal. Mă refer la faimoasa jertfire a cămilei descrisă . trad.şi si gur că au gă­ sit peste tot. Editura Minerva.mai exact o cămilă. Ceea ce este mai puţin comprehensibil. De data aceasta nu este implicat vreun zeu sau vreo zeiţă. succesul anumitor i dei sau i deologii ne dezvălui e situaţia spirituală şi existenţială a tuturor celor pentru ca­ re aceste idei sau i deologii constitui e un fel de soterio­ logi e.1 6 / ELIADE insatisfacti e fată de formele tocite ale crestinismului istoric si d orint� de a se debarasa violent de c: edinta stră­ moşilo� .'. este faptul că între anii 1 900 şi 1 920 aproape toţi istoricii reli giilor căutau zeiţe-mame. Octavian Nistor. Că taţii şi bunicii noştri au fost fermecaţi de Creanga de aur'" este un fapt lesne de înţeles şi destul de onorabil. Bucureşti. ma­ me-cerealiere şi demoni ai vegetaţiei . chi ar în disci­ pli na istoriei reli gii lor. Desi gur. Această căutare a Mamei . ele sînt mai puţin fasci nante decît voga de care s-a bucurat Totem şi tabu. ci un ani mal .precum şi a altor fiinţe demoni ce legate de vegetaţi e şi agri cultură este de asemenea semnificativă pentru felul în care înţele­ gem nostalgiile inconştiente ale intelectualului occidental de la începutul secolului. vreo mamă. în toate reli giile şi în folclorul popoarelor. deşi. Din acest motiv. 1 980 (n. Dar să vă amintesc un alt exemplu de autoritate şi presti gi u a modelor în istoria reli giilor. ). mama-cerealieră şi aşa mai departe . dar a cărui absenţă nu o poate suporta. indiferent care ar fi valoarea ei obiec­ tivă . şi poate fi expli ­ cat doar ca modă. evi dent. ca şi cum el însuşi ar fi ucis un Dumnezeu în care nu a pu­ tut crede. The Golden Bough. James George Frazer.pămîntul-mamă. . există mode şi în alte ştiinţe.ed. însoţi� ă de un ciudat sentiment de vi novi ţi e.

adaugă Nilus. Cook. întreaga cămilă . S.e în întregime consumată"7. ca să spunem aşa. si vorbeşte de "mărturia directă a lui Nilus p rivind obiceiurile arabilor din deşertul sinaitic"9. piele. A. care marca ora Înce­ perii serviciului religios. Well­ hausen a fost primul care s-a referit la acest sacrificiu în Reste arabischen Heidentums (1887). A. oase.M6DELE CU LTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 17 de un anume Nilus care a trăit în a doua parte a secolului al IV -lea. nimeni nu părea să pună la îndoială autenticitatea mărturiei lui Nilus. Dar cel care a stabilit.carne.sau nu au îndrăznit . Astfel. Reinach.de­ vorată cu asemenea grabă. "oferite" . "Luceafărului de dimineaţă" .s.s-au referit necontenit şi cu p risosinţă la relatarea lui Nilus. Hooke . şi a consemnat multe asemenea observaţii în tratatul Masacrarea călugărilor pe Muntele Sinai.să dis­ cute problema generală a sacrificiului fără să relateze exact povestirea lui Nilus. şi dispariţia razelor înainte de răsăritul s oarelui. deşi un nu­ măr mare de oameni de ştiinţă au respins interpretarea dată de Roberts on Smith.S. considerîndu-l "cea mai veche formă de sacrificiu cunoscută la arabi"s. De­ osebit de dramatică este descrierea sacrificării unei cămile. Călugăr fiind.la De fapt. Este şi mai curios faptul că pînă şi oamenii de ştiinţă care nu au acceptat teoria lui Robert­ son Smith nu au putut . beduinii au atacat mănăstirea. El s e referă la acest sacrificiu de nenumărate ori î n Lectures an the Religions of the Semites (1889). pe la începutul acestui . sînge şi măruntaie . De atunci încoace. locuia la mănăstirea de pe M un­ tele Sinai. Nilus a avut astfel posibilitatea să observe direct viaţa şi credinţele beduinilor. toţi adepţii teoriei sacrificiului lansate de Ro­ berts o n Smith .H . Wendel. J. cămila e tăiată în bucăţi şi devorată crudă de adepţi . spune el. Legată de un altar rudi mentar făcut dintr-o grămadă de pietre. "încît în scurtul interval între răsăritul Luceafărului. prestigiul ştiinţific unic al cămilei lui Nilus a fost William Robertson Smith.

probabil în secolul al IV-lea sau al V-lea. Această descriere concisă şi plină de culoare a ceea ce se presupune a fi forma origi­ nară a sacrificiului şi începuturile credinţei religioase a fost croită pentru a satisface toate gusturile şi vocaţiile."cio­ pîrţind bucăţi din trupul încă viu şi devorînd întregul animal. Foucard afirma în cartea Histoire des religions et mhhode comparative: Se pare că nici un autor nu mai are dreptul să abordeze istoria religiilor dacă nu vorbeşte cu respect de această anecdotă. Foucard şi-a rezumat poziţia metodologică: în ceea ce priveşte cămila lui Nilus. îmi menţin con­ vingerea că nu merită să ducă în spinare povara originilor unei părţi din istoria religiilor. ale exper­ ţilor în Vechiul Testament. că aceasta e o lucrare scrisă sub pseudonim. cămila lui Nilus devenise atît de exasperant de omniprezentă în scrierile istoricilor religiilor. ale sociologilor şi etnologilor. cămila lui Nilus mai "bîntuie" multe lucrări ştiinţifice moderne. mai ales graţie analizei scrupuloase a lui Karl Heussi13. un detaliu relatat ca ceva "marginal" . iar pe un fapt unic atît de fragil nu se poate construi o teorie religioasă valabilă pentru întreaga umanitate. încît G.12 Foucard avea dreptate.1 8 / ELIADE secol.. . ceea ce este mai important.nu are valoare etnologică.14 Şi nu e de mirare.adevăr o anecdotă. că textul e plin de clişee literare împrumutate din romanele elenistice . şi. carne şi oase" . de exemplu.. descrierea uciderii şi devorării cămilei . O meticuloasă analiză textuală şi istorică a dovedit că Nilus nu a fost autorul Masacrării călugărilor pe Muntele Sinai. Totuşi. deşi aceste fapte erau cunoscute la puţină vreme după primul război mondial. ci demonstrează numai cunoaşterea genului retorico-pa­ tetic al acestor romane. Pentru că este într. . Il Dovedind mare curaj intelectual.

MODELE CULTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 1 9 Nimic nu putea fi mai măgulitor pentru intelectualii occidentali. cum erau mulţi dintre ei. convinşi. au fost extrem de mîndri şi fericiţi să fie ceea ce erau: occidentali civilizaţi. nu are i mportanţă. Ei ar fi gata să sublinieze imensa distanţă ce separă consumarea în întregime a unei cămile . că originea religi ei trebuie să reflecte o psihologie şi un comportament troglodite. Şi. Splendida superioritate a monoteismului şi în special a creştinismului asupra tuturor convingerilor şi credinţelor păgîne premergătoare nu putea fi evidenţiată mai convingător. în consecinţă. dacă nu pur şi simplu simbolice. desigur. deşi ele nu sînt direct legate de istoria religiilor.de revista numită Planete şi de doi autori. Mai mult decît atît.inclusiv a oaselor şi pielii de sacramentele creştine hiperspiritualizate. toţi aceşti oameni de ştiinţă. Desigur. Nu mă îndoiesc că analiza celor trei mode culturale re­ cente la care m-am referit la începutul acestei lucrări se va dovedi la fel de revelatoare pentru noi. Pentru obiectivele noastre. nu trebuie consi­ derate la fel de semnificative. că omul primitiv şi preistoric era aproape un animal de pradă şi. dacă nu chiar proiecţia ipostatică a societăţii înseşi. atît creştini cît şi agnostici sau atei. Parisul a fost dominat . campioni ai infinitului progres.s-ar putea spune aproape cucerit . Chiar acei oameni de ştiinţă care s-au intitulat creştini au fost într-un fel satisfăcuţi de relatarea lui Nilus. devorarea în comun a unei cămile nu putea decît să confirme afirmaţia multor sociologi conform căreia religia este pur şi simplu un fapt social. Cel puţin una dintre ele va fi considerată depăşită foarte curînd. Ceea ce mă interesează este popularitat �a . Important este faptul că. Mă grăbesc să adaug că nu intentionez să discut aici teoriile lui T eilhard si Levi-Stra� ss. Teilhard de Chardin şi Claude Levi-Strauss. la începutul anilor '60. în ultimii patru sau cinci ani.

Bucureşti. Edi­ torii sînt Louis Pauwels. aşa cum am mai spus. Jacques Bergier are pregătire ştiinţifică. trad. care a devenit rapid un best-seller. ale civilizaţiilor pierdute. Drept u rmare. 1 994 (n. ale obsesiei lui Hitler pentru astrologie şi aş a mai departe. literatură ştiinţifico-fantastică şi tehnici spirituale. Dar e mai mult decît atît : cartea pretinde tacit să dezvă­ lui e nenumărate secrete vitale . Dim ineaţa m agicienilor.ale universului nostru.'.). . nu sînt primul care a cîntărit sensul cultural al ne­ maiauzitei ei popularităţi. astro­ logie. . fost discipol al lui Gurd­ jieff. Dan Petrescu. Ambii autori sînt foarte informa ţi. şi mă voi referi la ideile lor numai în măsura în care pot explica motivele acelei popularităţi. Le Matin des magiciens"'. scriitor. şi Jacques Bergier. ziarist.20/ ELIADE lor uimitoare. Editura Nemira. o revistă numită Planete Din motive evidente. ale celui de-al doilea război mondial. D e fapt. voi începe cu revista Planete. un foarte popular expert � în probleme ştiinţifice. Car­ tea a fost tradusă în engleză. dar nu a avut un impact comp arabil asupra publicului anglo-american. ocultism. In 1961 au publicat o carte volu­ minoas ă.ed. cititorul este convins că i se oferă fapte. Cu cîtva timp în u rmă.ne­ aşteptatul şi incredibilul succes al revistei Planete. bine cunoscutul şi extrem de seriosul ziar parizian Le Monde a dedicat două articole lungi chiar acestei probleme . circa 80 000 de abonaţi şi 100 000 de cumpărători ai unei reviste destul de scumpe constituie un fenomen unic în Franţa şi o problemă de sociologie a culturii. Este un amestec ciudat de ştiinţă popularizată. Planete a fost lansată din drep ­ turile de autor cîştigate cu Le Matin des magiciens. într-a­ devăr. şi. De fapt.

despre misterele lumii animale şi aşa mai departe. imediat după � liberare. desigur. Victor Hugo. Din renaşterea catolică fran­ ceză de la începutul anilor '20 rămăsese foarte puţin. cinematografie şi ziaristică. şi Sources Chrhiennes. trebuie să ne aducem aminte cum se prezenta mediul cultural francez la sfîrsitul anilor '50. era dominat de cîteva idei şi de un număr de . ni ci aureola comunismului. existenţialismul a devenit extrem de popular. Revista Planete este construită pe ace­ leaşi premise şi urmează acelaşi tipar : există articole despre probabilitatea planetelor populate. Marxismul Însusi nu devenise o atractie ' reală pentru tinerii intelectuali înainte ca Sartre să-şi declare public simpatiile comuniste. sau Zola în timpul afacerii Dreyfus Încoace. în orice caz. pe lîngă exis­ tentialismul crestin al lui Gabriel Marcel. Sartre. În ace. despre perspectivele unui amour mo­ derne. nu este indus în eroare. de la filozofie şi ideo­ logie politică la literatură. vreme. care reevalua patristica grecească şi insista asupra reînnoirii liturgice. artă. Lovecraft şi literatura ştiinţifico-fan­ tastică americană. grupajul destu l de modest Etudes Carmelitaines. despre noile forme de război psihologic. Simone de Beauvoir erau ghizii şi modelele ce inspirau noua ge­ neraţie. Singurele cu­ rente existente în interiorul catoli cismului. Jacques Maritain şi neotomiştii nu mai erau la modă la Începutul celui de-al doilea război mondial. despre H. Mediul cultural. despre cheile "reale" pentru înţelegerea lui T eilhard de Chardin. erau cele care au � ditat. Sartre în speci al s-a bucurat de o popularitate neegalată de vreun alt scriitor francez de la Voltaire şi Diderot.că.MODELE eULTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 21 sau cel puţin ipoteze plauzibile . Pentru a înţelege succesul neaşteptat al cărţii şi al re­ vistei.-P. J. aceste mişcări catolice n-au avut ni ci farmecul existenţialismului lui Sartre. P. Este cu­ noscut faptul că. Dar. Camus. ce punea accent pe importanţa experienţei mistice şi încuraj a studiul psihologiei reli giilor şi simbolismului.

problemele dezbătute. Indiferent dacă erau existenţialişti. anostă şi oarecum pro­ vincială . dezvălui te de ocultişti . literatura ştiinţifico-fantastică. sau mai degrabă Saint-Germain-de-Pres. universul mis­ terios în care sîntem gata să pătrundem şi aşa mai departe. Desi gur. Nu abordarea ştiinţifică în sine era cea care a stîrnit en­ tuziasmul colectiv. în care viaţa omului redevenea semnificativă şi promitea o perfectibilitate continuă. ştirile politice şi culturale. limbajul . ei trebuiau să ia decizii personale. apariţia revistei Planete a avut efectul unei bombe. Orientarea generală. angajarea. posibilităţile nelimitate ale omului. aşa cum declarase Sartre că trebuie să facă orice individ res­ ponsabil. con­ tau cu adevărat în lume -. În această atmosferă sumbră. enigmatice. Omul nu mai era condamnat la o destul de sumbră condition humaine. ci o deschidere uriaşă către o lume mi nunată : viitoarea organizare a pla­ netei. dar în final acea libertate era fără sens.toate erau diferite. dimpotrivă. Este adevărat că Sartre vorbea constant de libertate. Mulţi ani intelectualul francez a fost constrîns să-şi trăiască aproape exclusiv "momentul istoric" . Nu mai exista preocuparea excesivă pentru "condiţia" existenţială şi "angaj area" istorică proprie fiecăruia. marxişti sau catoli ci liberali.22 / ELIADE clişee: absurditatea existenţei umane.deoarece se părea că numai Parisul. iar acum Algeria. condiţia. alienarea. La sfîrşitul anilor '50. ştiinţei i se adăugau ermetismul. fascinant şi misterios. momentul istoric şi aşa mai departe. era chemat să-şi cucerească universul fizic şi să descifreze universurile celelalte. Nouă şi antrenantă pentru cititorul francez era perspectiva optimistă şi holistă ce cupla ştiinţa cu ezo­ terismul şi înfăţişa un cosmos viu. războiul din Algeria a produs o adîncă insatisfacţie printre intelectuali. aşa cum am mai spus. ci impactul harismatic al "ultimelor descoperiri ştiinţifice" şi proclamarea victoriilor lor imi­ nente.

care sînt indiscutabile. cum se ştie. în contrast cu toate şcolile şi curentele gnostice şi ezoterice precedente. Dar. au fost publicate În întreaga lume în mai puţin de zece ani. Un pa­ radox ciudat e faptul că singurul gînditor roman o-catolic care şi-a cîştigat o audienţă masivă şi responsabilă a fost împiedicat de autorităţile ecleziastice să publice chiar acele cărţi care sînt astăzi b est-seller-uri atît în Europa cît şi în America. Ceea ce este şi mai important. Omul nu mai era înstrăinat şi inutil într-o lume absurdă. Semnificaţia culturală a popularităţii lui Teilhard Trebuie să-mi închei aici rapida analiză re f eritoare la succesul revistei Plan ete. propaga o ştiinţă a salvării: informaţiile ştiinţifice erau în acelaşi timp soteriologice.MODELE CU LTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR/ 23 şi gnostici. Dacă avem în vedere f aptul că nici măcar cel mai popular filozo f al acestei generaţii. în care a venit din întîmplare şi fără vreun scop.-P. ci de succesul imens al cărţilor sale. toate publicate postum. deoarece îmi dau seama că multe din lucrurile pe care le-am spus în legătură cu a­ ceasta pot f i valabile aproape în întregime şi p entru voga lui T eilhard de Chardin. Pe scurt. cel puţin o sută de volume şi multe mii de articole. Nu avem nici o carte. J. Sartre. nu a avut un ecou atît de puternic după 25 de ani de acti­ vitate. ce dezbat favorabil în marea lor majoritate ideile lui T eil hard de Chardin. ci doar cîte­ va articol e privind ideile lui Louis Pauwels şi Jacques Bergier (ambele articole din Le Monde se ocupă de popu- . trebuie să recunoaştem semni ficaţia culturală a succesului lui Teilhard. Ar trebui să mai adaug că nu vorbesc despre meritele ştiinţi f ice şi filozofice ale lui T eilhard. Planete nu a descon­ siderat problemele sociale şi politice ale lumii contem­ porane.

condiţie istorică. care a îndrăznit să-şi exprime credinţa şi încrederea în viată si în om. Pentru prima dată în acest se col. Dar. plictisiţi de perpetua discuţie despre istorie. moment istoric. ei scot de obicei în evi­ denţă optimismul. de la Bergson încoace. pînă cînd ultima dintre galaxii va afla de vestirea lui Cris­ tos ca Logos. Înaintea lui au existat mulţi oameni mari de ştiinţă care . masele agnostice şi ateiste de europeni avînd pregătire ştiinţifică înţeleg despre ce vorbeşte un creşti n . în schimb majoritatea căr­ ţilor şi articolelor scrise despre T eilhard dezbat filozofia şi concepţiile lui religioase. cît şi pentru un ignorant în probleme religioase. Iar cînd criticii încearcă să dovedească fap� ul că ideile de bază ale lui T eilhard nu reprezintă o parte legitimă a tradiţiei creştine. De fapt. Aceasta nu se datorează faptului că T eilhard este om de ştiinţ ă. Cititorii lui T eilhard şi cei ai revistei Planete nu sînt atît de interesaţi de istorie cît sînt de natură şi viaţă. pe de altă parte. să crezi în Dumnezeu si chiar în Isus Cristos si în sacramente. De la bun început. Este adevărat că T eilhard a fost prim� l autor creştin care şi-a expus credinţa în termeni accesibili şi semnificativi atît pentru un om de ştiinţă agnostic. Planete). Probabil că cititorii revistei Planete si ai lui T eilhard de Chardin nu sînt aceiaşi.24 / ELIADE laritatea revistei lor. precum şi ignorarea păcatului originar şi a răului în general. T eilhard însuşi consideră istoria un segment mo­ dest într-un proces cosmic măreţ care a început o dată cu apariţia vieţii şi va continua miliarde şi miliarde de ani. credinţa lui într-o evoluţie plină de sens şi nelimitată. dar au mul � e lucruri în co­ mun. oamenii de ştiinţă agnostici care îl citesc pe T eilhard admit că au înţeles pentru prima dată ce poate să însemne să fii religios. T eilhard este primul filozof. Atît ideologia revistei Planete cît şi filo­ zofia lui T eilhard de Chardin sînt fundamental optimiste. toţi sînt excedaţi de existen­ ţialism şi marxism. angaj are şi aşa mai departe.

dacă nu etern în sens filu.computerul: de exemplu . El admite candid că a fost întotdeauna "panteist" prin temperament şi "mai puţin copil al cerului decît fiu al pămîntului". Ceea ce este nou la Tei ihard şi ceea ce îi ex'plică p opularitatea. materia cosmică În sine este suscepti bilă de a fi sanctificată în totalitate. sacru . Această iubire a lui Teilhard pen­ tru substanţa cosmică şi viaţa cosmică pare să-i impre­ sioneze mult pe oamenii de ştiinţă.şi. Cînd Teilhard vorbeşte despre pătrunderea Logosului cosmic în galaxii. î ntr-un articol din revista Psyche. Putem înţelege acum motivul imensei popularităţi a lui Teilhard : el nu numai că stabileşte o punte între şti­ inţă şi creştinism . nu numai că prezintă o viziune opti­ mistă a evoluţiei umane şi cosmice şi insistă în special . Pentru el. iar pentru el viaţa este sacră.fnlic. Teilhard a mărturisit odată că pur şi simplu nu poate crede Într-un sfîrşit catastrofic al lumii . Dar nu se poate vorbi pur şi simplu despre "vitalismul" lui T eilhard. deoarece el este un om religios. mai mult decît atît. că nu poate crede nici în cea de-a doua lege a termodinamicii. Chiar cele mai rafinate si mai absconse instrumente stiintifice . universul era real. prin compa­ raţie. cel puţin infinit ca durată. Cel puţin acesta pare a fi înţelesul frumosului text intitulat "Liturghia de la capătul lumii " . viu.sînt elogiate de T eil h ard. cel puţin în parte. modestă şi lipsită de imaginaţie. nici după miliarde de ani . plin de sens. Deoarece la T eilhard galaxiile în care va fi predicată credinţa lui Cristos mi ­ li oane de ani de-acum înainte sînt reale. este faptul că şi-a bazat credinţa creştină pe studiul şi înţelegerea ştiinţifică a naturii şi vieţii. pentru că le consideră auxilii şi promotoare ale vieţii.MODELE eUL TURA LE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 25 nu si-au ascuns credinta crestină. şi ni ci măcar efemere. sînt materie vie : ele nu sînt iluzorii. El vorbeşte de­ spre "puterea spirituală a materiei" şi mărturiseşte că are o "atracţie extraordinară pentru tot ce mişcă în masa Întunecată a materiei" . cea mai fantastică exaltare a unui bodhisattva pare.nici acum. creativ.

2. Sigur că nu ne putem întoarce la o "religie cosmică" demodată încă în vremea profeţilor. Dar nostalgia după o pierdută soli­ daritate mistică cu natura îl mai obsedează pe omul occidental. aceasta este o adevărată calamitate. prin urmare. este esenţialmente filozof. este în acelaşi timp străin de natură. chiar dacă cineva nu acceptă in tata demersul structuralist. Indiferent ce credem despre concluziile lui Levi-Strauss nu putem să nu recu­ noaştem meritele operei sale. Personal. dar un istoric al religiilor nu poate fi decît încîntat de nivelul teoretic înalt pentru care optează Levi-Strauss cînd discută un material considerat primitiv . a lui Claude Levi-Strauss. de teorii şi de limbajul teo­ retic. eL dezvăLuie totodată sacraLitatea uLtimă a na­ turii şi vieţii. critica adusă de Levi-Strauss istorismului antropologic este oportună. Prea mult timp şi energie au fost consumate de antropologi în încercarea de a reconstitui istoria cul- . şi chiar să gîndească temeinic.26 / ELIADE asupra valorii excepţionale a felului de-a fi al omului în univers . îi forţează pe antropologi să gîndeas­ că. chiar dacă îşi păstrează realitatea complet "obiectivă" . în care natura este încărcată de valori religioase. îl consider im­ portant în primul rînd din următoarele motive: 1 . Nu ne putem întoarce nici la o abordare romantică sau bucolică a naturii. Iar T eilhard i-a deschis o perspectivă nesperată. deşi antropolog prin formaţie şi profesie. Voga structuralismului Nu voi spune prea multe despre cea de-a treia modă re­ centă. deoarece se află în corelaţie cu interesul mai larg pentru lingvistica struc­ turală şi structuralism în general. Omul modern nu este numai străin de sine . iar mai tîrziu persecutată şi suprimată de creş­ tini. nu se teme de idei. Pentru un antropolog care gîndeşte empiric.

omul poate fi înţeles fără a lua în consideraţie conştiinţa. Editura Ştiinţifică. o natură redusă la structurile ei fundamentale . după opinia mea. Bucureşti. "la science este deja faite dans les choses": ştiinţa este materializată în lucruri. 1 968 (n. muzica dodecafonică şi "noul val" al romanului francez şi aşa mai departe. de exemplu. nu o natură dionisiacă sau romantică. iar aceste structuri sînt aceleaşi atît în " Tropice triste. Este foarte probabil ca unele din aceste izbînzi să fi contribuit la popularitatea lui Levi-Strauss.MODELE eUL TURA LE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 27 lucrarea lui cea mai importantă.după opinia mea . marxismul. pasională a lui Freud.a materiei. Levi-Strauss este un excelent scriitor . motivele popularităţii lui Levi-Strauss trebuie cău­ tate în primul rînd în antiexistenţialimul şi neopozi­ tivismul lui. Pentru el. Interesul lui faţă de atît de multe căi moderne de gîndire. lingvistica. Dar. ci natura care e stăpînită de fizica nucleară şi de cibernetică. arta abstractă şi Bela Bart6k. sensibilitatea cu care i-a perceput pe Ionesco sau Robbe-Grillet .). turilor primitive.evident. Inseamnă o reabsorbţie a omului în natură . ed. şi foarte puţin pentru înţelegerea sen­ sului lor. în obiectele materiale. � dar în acelaşi timp înseamnă ceva mai mult. trad. în indiferenţa faţă de istorie şi exaltarea "lucrurilor" materiale . Cu alte cuvinte. cibernetica şi teoria comunicării. Eugen Schil eru şi Irina Pîslaru-Lukacsik.acestea nu sînt calităţi de neglijat în ochii generaţiei tinere de intelectuali. Tristes tropiques'" este o carte mare . La Pensee sauvage prezintă o gîndire fără gînditori şi o logică fără logicieni. simpatiile marxiste. 15 Aceasta înseamnă deopotrivă neopozitivism şi neon ominalism. Mai mult decît atît. Logica este prefigurată în natură. sau chiar pulsiunea erotică oarbă. Levi-Strauss este ceea ce aş putea numi un "enciclopedist mod ern" . în fine. creaţii şi tehnici moderne . în sensul că e familiarizat cu un număr mare de descoperiri.

exaltarea naturii materiale. Ar fi prea simplu să spunem că teroarea istoriei redevine insupor­ tabilă şi că intelectualii europeni care nu se pot refugia în nihilism. privesc . fi e de tip exuberant. este o ma­ re distantă între entuziasmul stiintific oarecum naiv al revistei Planete şi iubirea mis �ică � lui T eilhard pentru materie si viată ' si încrederea lui în miracolele stiintifice şi tehnol � gice al � viitorului .şi indiferenţa faţă de istorie şi timpul istoric. Dar aş vrea să-i amintesc cititorului una dintre cele mai distinctive caracteristici ale romancierilor francezi apar­ ţinînd "noului val".acestea sînt oarecum similare: în toate cele trei situatii sîntem confruntaţi cu un fel de mitologie a materiei. Aşa cum am mai spus. şi este o şi mai mar� dis �anţă între concepţiile despre om ale lui T eilhard şi cele ale lui Levi-Strauss. structuralist (Claude Levi-Strauss ).în ultimă instanţă. indiferenţa faţă de istorie. Astfel. prioritatea spaţiului şi naturii . Dacă analiza mea este corectă. Dar ceea ce am numi la ei "lumi imaginate" . Atît la Levi-Strauss.ridicarea naturii materiale la rang de realitate unică atotcuprinzătoare. T eilhar d de Chardin). nu pot să discut aici teoriile lui Levi-Strauss. şi nici nu găsesc alinare în marxism.28 / ELIADE substanţa cosmică. toate cele trei mode recente par să aibă ceva în comun: reacţia drastică la existenţialism. a obiectelor materiale . pen­ tru care "l a science est deja faite dans les choses " . sîntem martorii unei noi epifanii a "les choses" . Desigur. imaginativ (Planete. Faptul că sute de mii de intelectuali europeni citesc cu entuziasm Planete şi scrierile lui T eilhard de Chardin are altă semnificaţie pentru un istoric al religiilor decît ar putea-o avea pentru un sociolog al culturii. antiexistenţialismul şi antiistorismul acestor mode cît şi exaltarea naturii mate­ riale nu sînt lipsite de interes pentru un istoric al religii­ lor. cît şi în mintea omului. fie de tip algebric. în particular lui Robbe-Grillet : im­ portanţa "lucrurilor". cît şi la Robbe-Grillet.

Dar ceea ce este specific şi nou e interesul aproape reli gios pentru structurile şi valorile acestei lumi naturale. Dacă luăm în consi ­ deraţi e faptul că intenţii oarecum si milare pot fi des­ cifrate în arta modernă. a lui T eilhard de Char­ din si a lui Claude Levi-Strauss ne dezvăluie cîte ceva din dorinţele şi nostalgiile inconştiente sau semi conşti ente ale omului occidental contemporan. Cosmosul prezentat în Planete şi în lucrările lui T eilhard de Chardin este el însuşi un produs al istoriei . căci este abordat ştiinţifi c . Desigur.MODELE CULTURALE ŞI ISTORIA RELIGIILOR / 29 plini de speranţe spre un nou . ulterior. ale acestei substanţe cosmi ce atît de strălucit explorate de ştii nţă şi transformate de tehnologie. nu se poate să nu recunoaştem în operele unui mare număr de artişti contemporani un interes . Anti­ istorismul pe care l-am identificat în toate cele trei mode nu este o respingere a istoriei ca atare. nu trăiesc expe­ rienţa propriei lor condiţii în cosmos aşa cum o face un existenti ali st. semnificaţia acestor curente recente p entru un istoric al reli gii lor devine şi mai uimitoare. pe scurt. Dar semnificaţia lor reală nu va fi invali ­ dată : popularitatea revistei Planete. nu putem reduce sensul acestor mode la vechea şi bine cunoscuta tensiune dintre "cosmos şi istorie".nou. un lucru rămîne cert: fanii revistei Planete. Ca t � ate modele. Intr-adevăr. ai lui T ei lhard de Chardin şi ai lui Levi-Strauss nu simt acea nausee sar­ triană cînd sînt confruntaţi cu obi ecte naturale . şi aceste curente vor păli şi în fi nal vor di spărea. nu se simt de trop în această lume.o i storie planetară şi .şi harismatic cosmos. pentru că este cosmosul înţeles de ştiinţă şi pe cale de a fi cucerit şi schimbat de tehnologie. este mai degrabă un protest faţă de pesimismul şi nihilismul unor istorici recenţi. Dar indiferent ce se poate spune despre aceas­ tă nostalgie pentru o înţelegere mai largă a istoriei. una cosmi că. Bănuim chiar o nostalgie faţă de ceea ce s-ar putea numi macroistorie .

nostalgia cufundării într-o lume aurorală. spre a-i dezvălui modalităţile ascunse sau lar­ vare. sîntem martorii unui efort continuu al artis­ tului de a se elibera de "suprafaţa" lucrurilor şi de a pă­ trunde materia pentru a-i dezvălui structurile ultime. Dacă analiza noastră este corectă. ca să zicem aşa. există o convergenţă clară între atitudinea artistului fată de materie si nos­ talgiile omului occidental. fiindcă dragostea lui pentru materie e bine cunoscută. Dar în istoria artei moderne. în interiorul substanţei.uneori după o generaţie sau două .30 / ELIADE mistuitor pentru materia ca atare. Am mai discutat în altă parte semnificaţia religioasă a efortului artistului contemporan de a aboli forma şi vo­ lumul.în alte sectoare ale vieţii sociale şi culturale. Atitudinea lui Brâncuşi faţă de piatră e comparabilă cu solicitudinea. Nu voi vorbi despre Brâncuşi. artiştii anticipează adeseori ceea ce urmează să se întîmple . cu alte cuvinte. şi ele dezvăluie o realitate sacră şi ultimă. pentru a descinde. aşa cu � pot fi ele de � cifrate în cele trei curente recente pe care le-am discutat. Este cunoscut faptul că. . prin creaţiile lor.16 Această fascinaţie pentru modurile elementare ale materiei trădează dorinţa eliberării de sub povara for­ melor moarte. teama şi veneraţia omului neolitic faţă de anumite pietre ce constituie pentru el hierofanii . de la cubism la tachisme.

oraşul� casa": A trăi în lumea ta Cu ani în urmă. chiar perfectă.2 Lumea. Chicago. Mommsen a in­ dicat poziţia posibilă a vilei lui Epicrates. şi apoi a indicat locul probabil unde s-au oprit şi au avut memorabilul dialog . unul dintre profesorii mei de la Uni­ versitatea din Bucureşti a avut ocazia să asiste la o serie de prelegeri ţinute de celebrul istoric Theodor Mommsen.în "oaza de linişte" unde creştea "platanul cel înalt" . Deosebit de impresionantă a fost via recon­ stituire a cadrului natural din Phaidros. în prima lui prelegere. . la începutul anilor 1 890. în vremea aceea. M ommsen a descris Atena din vremea lui Socrate. Conferinţă ţinută la Loyola University. După citarea pa­ sajului în care Socrate se interesează unde stă L ysias. fără să folosească nici o însem­ nare. dar mintea îi era încă lucidă şi avea o me­ morie uimitoare. Mommsen a conti­ nuat să schiţeze grafic drumul pe care îl făceau Socrate şi Phaidros cînd se plimbau de-a lungul rîului Ilisos. S-a dus la tablă şi a schiţat. februarie 1970. Mommsen era foarte bătrîn.'. . iar Phaidros îi răspunde că stă la Epicrates. planul oraşului aşa cum era în secolul al V-lea . explicînd că textul afirmă că "vila în care locuia Morychos" se afla "lîngă templul lui Zeus Olimpianul". apoi a indicat locul unde erau amplasate templele şi clădirile publice şi a arătat unde se aflau cîteva din celebrele fîntîni şi dumbrăvi.

mfiteatru. Poate că cea mai apropiată paralelă de această expe­ rienţă care te face să te simţi pierdut Într-un spaţiu necu- .acel loc în care se putea mişca. unul dintre studenţii încă prezenţi a expli­ cat că celebrul istoric nu ştia cum să ajungă singur acasă. Mommsen s-a simţit evident detaşat de spaţiul profan. adică trecut mort restabilit prin anamneză istoriografică . pentru el fără sens. Mommsen trăia într-o lume de arhetipuri. nu aş fi putut găsi o introducere mai bună. singura relevantă şi semnificativă. şi în ultimă instanţă haotic. a primitivilor. î' n acel moment. era lumea clasică greco-romană.32 / ELIADE înmărmurit de uimitoarea etalare de erudiţie. Lumea lui reală. gîndi şi bucu­ ra de fericirea de a trăi şi de a putea crea. Ca cei mai multi dintre creatori. al Berlinului modern. în care a fost "aruncat". în Berlinul wilhelminian ! Pentru ceea ce urmăresc să discut în acest articol. profesorul meu a avut o reţinere în a părăsi amfiteatrul imediat după prelegere. Pentru Mommsen. lumea grecilor şi a romanilor nu era pur şi simplu istorie. De fapt. nu ştiu dacă avea nevoie întotdeauna de un servitor care să-I conducă acasă. Probabil că nu. Atunci a văzut venind un valet în vîrstă care l-a luat de brat cu delicatete pe Mommsen. Cea mai mare autoritate în problema Atenei secolului al V-lea era complet pierdută în propriul oraş. pentru a-l însoţi afară din . neesenţial. adică universul clasic greco-roman. şi deci "sacre". memorie şi intuiţie literară. Mommsen ilus­ trează admirabil sensul existenţial pentru "a trăi în lumea ta" . şi lumea "profană" cotidiană. trăia probabil în două lumi : universul d e forme şi valori pentru a cărui înţelegere şi-a dedicat viaţa şi care corespunde într-un fel lumii "cosmicizate". cum ar spune Heidegger. trebuie să recu­ noaştem că această amnezie a fost compensată de incre­ dibila anamneză a tot ceea ce compunea lumea existenţială a lui Mommsen. La bătrîneţe. Dacă se poate vorbi de amnezie cu privire la spaţiul profan al Berlinului. era lumea lui . Dar la vîrsta aceea.

nu se poate trăi în "haos ". CASA / 33 noscut.! Aceasta este o ilustrare excelentă a necesitătii de "cosmicizare" a tinutului ce urmează a fi locuit. ar fi "sfîrşitul lumii" şi recăderea în haos. o fiinţă divină numită Numbakula le-a "cosmicizat" teritoriul. Spencer şi Gillen relatează o legendă în care toiagul sacru s-a rupt şi întregul trib a căzut pradă neliniştii. se produce o catastrofă . în pofida peregrinărilor continue. şi. deoarece în jurul lui ţinutul devine locuibil şi e transformat Într-o "lume". Brazilia. O dată ce acest contact cu transcendentul e întrerupt şi sistemul de orientare e distrus. totodată. Dacă toiagul se rupe. Num­ bakula a confecţion. Ahilpaşii îl iau cu ei la drum şi hotărăsc încotro să se ducă după cum se înclină. t � n toi ag sacru din trunchiul unui eucalipt. şi în cele din urmă s-au aşezat pe pămînt aşteptînd să moară. analizat strălucit de Claude Levi-Strauss în cartea Tristes tropiques. existenţa în lume nu mai e posibilă şi de aceea ahilpaşii îşi aşteaptă moartea.LUMEA. Conform mitologiei lor. o "lu� e" devine "lumea lor" numai în măsura în care reproduce cosmosul organizat şi sanctificat de Numbakula. să se afle întotdeauna în "lumea lor" şi în acelaşi timp să rămînă în legătură cu cerul în care a dispărut Numbakula. îi vizează pe ahilpaşi. Această împărţire gu- . Toiagul reprezintă axul cosmic. haotic. ORAŞUL. satul lor era organizat într-un fel de cerc în jurul casei bărbaţilor şi al terenului de dans . rolul lui ritual este important. era împărţit în patru sferturi prin două axe . Din acest motiv. Cu alte cuvinte. Oamenii au hoinărit aiurea un timp. P entru ahilpaşi. într-un fel. le-a creat un strămos si le-a instituit obiceiurile. Conform tra­ diţiei. Aceasta le permite.una de la nord la sud şi cealaltă de la est la vest. Ei nu pot trăi fără acest ax vertical care le asi gură o "deschi dere" spre transcendent şi care le face totodată posibilă orientarea în spaţiu. unul din triburile Aranda din Australia.2 Nu mai puţin dramatic e cazul tribului Bororo din Mato Grosso. a urcat la cer şi a dispărut.

Cosmologia. în aceste condiţii. Pentru că el trăieşte Într-o lume care a fost creată de fiinţe supra­ naturale În care satul sau casa reprezintă imaginea cos­ mosului. Modelul cosmologic al construirii oraşului Dar dacă a trăi în lume are valoare religioasă pentru omul arhaic. Misionarii salezieni. pentru omul societăţii a�haice. în­ suşi faptul de a trăi în lume are valoare religioasă. pen­ tru omul religios spaţiul nu este omogen . unele porţiuni ale spaţiului sînt calitativ diferite. mai precis imaginile şi simbolurile cosmologice care inspiră lumea locuibilă. aceasta este rezultatul unei exp � rienţe specifice a ceea ce se poate numi "spaţiu sacru " .3 în ultimă instanţă. ci şi un model de comportament religios. Cosmologia nu posedă Încă valori şi funcţii profane protoştiinţifice. s-au simţit com­ plet dezorientaţi în lume de îndată ce au fost scoşi din cosmologia tradiţională reprezentată de planul satului. Această re­ organizare a distrus complet sistemul social complex al tribului Bororo. Mai tragic a fost faptul că mem­ brii tribului. au acceptat orice explicaţie plauzibilă a salezienilor referitoare la universul lor nou si confuz. nu este numai un sistem de idei religioase. s-au gîndit că singurul mod de a-i ajuta era să îi convingă să-şi părăsească satul tra­ ditional si să se instaleze în altul.34 / ELIADE verna întreaga viaţă socială a satului. Acesti misionari cari­ ta b ili si b ine intentionati au construi � un sat de colibe drept� nghiulare di �pus � pe rînduri paralele. Există un spaţiu sacru . primii care s-au ocupat de acest trib. în pofida vieţii cvasinomade. care era atît de strîns legat de planul satului tradiţional. aşa cum au crezut că le-ar fi mai comod şi mai practic. în special sistemul căsătoriilor şi al înrudirilor. Intr-adevăr. încît nu a putut supravieţui transplantării într-un mediu fizic diferit.

Dacă lumea trebuie 10cuită. nu apare doar o fisură în omogenitatea spaţiului . şi mai sînt alte spaţii care nu sînt sacre . comparabilă cu întemeierea lumii. pentru că nimic nu poate începe.şi toate celelalte spaţii.şi nici o lume nu se poate naş­ te din haosul omogenităţii şi relativităţii spaţiului profan. Pentru că este breşa făcută în spaţiu şi care permite constituirea lumii. Orientarea şi construirea rituală a spaţiului sacru are valoare cosmogonică . . opuse nonreali­ tăţii vastei întinderi înconjurătoare. Din acest motiv anume.LUMEA. Manifestarea sacrului creează lumea din punct de vedere ontologic.şi deci nu au structură. Experienţa religioasă a neomogenităţii spaţiului este o experienţă primordială. întin­ derea amorfă care îl înconj oară. Este. Şi aceasta nu e totul. în întin­ derea omogenă şi infinită în care nu e posibil nici un punct de reper.adică revelarea . CASA / 35 .singurul spaţiu real. deoare­ ce dezvăluie punctul fix. nimic nu poate fi făcut fără orientare prealabilă. această ne­ omogenitate spaţială îşi găseşte expresia în experienţa unei opoziţii între spaţiul care e sacru . ea trebuie întemeiată .şi deci puternic şi semnificativ . . şi deci nu poate fi stabilită nici o orientare. prin urmare. pentru că ritualul prin care omul construieşte un spaţiu sacru este eficace în măsura în care reproduce lucrarea zeilor. Pentru omul religios. . iar orice orientare implică dobîndirea unui punct fix. mal preCIS : cosmogoma. ORAŞUL. un centru. hiero­ fania dezvăluie un punct fix absolut. Descoperirea sau proiectarea unui punct fix . apare totodată revelarea unei realităţi absolute.unui spaţiu sacru posedă valoare exis­ tenţială pentru omul religios . . formă sau sens. .centrul este echivalentă cu crearea lumii. Cînd sacrul se manifestă în orice hierofanie. limpede în ce măsură descoperirea . axa centrală a tuturor orientări­ lor ulterioare. . omul religios a căutat întotdeauna să-şi aseze locuinta în "centrul lumii". existînd realmente .

Totodată. marchează temelia zidurilor oraşului. Dar abia în secolul - . partea curbată a brăzdarului. sau de la urvo "eu ar în formă de cerc" . Fiecare nou oraş repre­ zintă un nou început al lumii. Roscher a interpretat cîndva mundus ca omphalos (adică buricul pămîntului) . împreună cu zeii supremi . ci ca împărţită în patru. Într-un anumit sens. ora­ şul. ca şi istoria altor oraşe şi popoare. fiecare oraş ce avea un mun­ dus era considerat ca fiind situat în centrul lumii. Ritualurile de întemeiere reprezintă repetarea cosmogoniei. Iar Servius menţionează "obiceiul înaintaşilor [care hotărîseră] că. punctul de comunicare între lumea terestră şi regiunile subpămîn­ tene. Scriitorii clasici erau tentaţi să derive cuvîntul urbs ( "oraŞ" ) de la urvum. iar lo­ cuitorii devin "imagini" ale zeilor. şi fiecare din cele patru porţi principale ale oraşului se află de asemenea sub protecţia unui zeu. În centrul oraşului este situat simbolic Mun­ tele Meru. sulcus primi­ genius. "4 Centrul Romei era un spaţiu gol. prin acelaşi ritual prin care a fost întemeiat. lume. în temeierea este echivalentă cu o cosmogonie. unii l-au derivat din orbis. oraşul şi locuitorii acestuia sînt înălţaţi la un nivel supraomenesc : oraşul e asimilat Muntelui Meru. După cum ştim din legenda lui Romulus. cu alte cuvinte. In India.s Concepţii asemănătoare pot fi găsite pest: tot în lumea neolitică şi în epoca timpurie a bronzului. la fel ca templul. s-a propus în mod justificat ca Roma quadrata să nu fie interpretată ca avînd formă pătrată. Cosmologia roma­ nă era bazată pe imaginea unei terra împărţită în patru regiuni. muntele cosmic. în bu­ ricul lui orbis terrarum. deoarece un oraş nou se întemeia folosindu-se plugul. tot aşa urma să fie distrus. obiect curbat. glob. este construit după înfăţişarea uni­ versului. aratul unei brazde circulare. mundus.36 / ELIADE Istoria Romei. în­ cepe cu întemeierea oraşului.

Siamul a fost împărţit în patru provincii. Tronul lui Chosroes al II -lea era construit în aşa fel încît simboliza universul. Din acest motiv. ca un buric. universul era conceput ca o roată cu şase spiţe avînd o gaură mare în mijloc. adică Timpul Cosmic. simbolizînd ş i controlînd cosmogonia şi topo­ grafia s acră a Universului al cărui centru şi cronometru ideal este. Shiz. în cons ecinţă. potrivit cosmologiei siameze.LUM EA. este cea mai preţioasă între toate celelalte ţări. Altarele următoare reprezintă constela­ ţiile pe orbita lor. găsim acelaşi model peste tot în Asia de Sud-Est. Templul este de fapt o crono­ gramă. cu alte cuvinte să travers eze spaţiul în pas cu timpul. Textele afirmă că "ţara iraniană" (A iryanam vaejah) este centrul şi inima lumii. cele cinci turnuri înălţîndu-se precum cele cinci vîrfuri ale muntelui s acru . cu metropola în centru. u niversul este un patrulater . As tfel. Potrivit tradiţiei irani­ ene. în aşa fel încît să treacă pe rînd prin fiecare etapă a ciclului solar. Principalul act ritual impus credinciosului constă în înconjurarea clădirii în direcţia pres crisă. U ranopolis . Regele iranian era numit "Axa Lumii" sau "Stîlpul Lumii".8 Cu unele variaţii.6 M etropola iraniană avea acelaşi plan ca oraş ele in­ diene. iar în centrul oraşului se afla palatul regal. Aşezat pe tron în mijlocul palatului. CASA/ 37 a l XVI II -lea oraşul ]ai p ur a fost construit după modelul tradiţional des cris în Silpasastra. Templul din centru simbolizează Muntele Meru.7 Acest tip de simbolism cos mic este şi mai frapant în oraşul Angkor din Cambodgia : Oraşu l cu zidurile şi şanţurile de apă reprezintă Lumea înconj urată de lanţuri de munţi şi de oceane mitice. regele era instalat simbolic În centrul oraşului cos mic. ORAŞUL. pentru că. adică era o imago mundi. oraşul în care s-a năs­ cut Zarathustra. era conceput ca sursă a puterii regale. ţara era imaginea universului.

oraş.un patrulater cu palatul regal În centru. Regele. oraş şi palat. În multe cazuri.Între cosmos. Lumea era concepută ca un dreptunghi . "oraşul zeilor" şi aşa mai departe. conducătorii şi aristocraţii bogaţi şi puternici.38 / ELIADE cu Muntele Meru în mijloc. Omo­ logiile multiple . În China găsim acelaşi model cosmologic şi aceeaşi relaţie între cosmos.China se afla în mijloc . cu trei porţi pe fiecare latură şi palatul în cen­ tru. m-am referit la cîteva din cele mai faimoase exemple de construcţii arhitectonice . casă si colibă . dar găsim acelaşi simbolism cosmologic în structura oricărei case. mai exact de a fi situat într-o lume . D e fapt. colibe sau cort în societăţile tradiţionale. mai precis ca imago mundi . Oraşul era construit ca un patrulater. ceea ce se poate spune despre casă este valabil în aceeaşi măsură şi pentru sat sau oraş . Din motive evidente.9 Casa în centrul lumii Este greşit să se creadă că acest simbolism cosmologic era restrîns la palate. chiar printre cele mai arhaice şi mai "primitive" . La fel. patru munţi sacri şi patru naţiuni barbare. Din acest centru. Bangkokul este numit "oraşul regal celest". temple şi capitale regale. un cosmocrat. palat. templu. stat. şi că aceste simboluri erau înţelese numai de teologii erudiţi ori de suveranii. sanctuar sau lume. d e obicei nu e posibil s ă s e vorbească despre o casă fără să se facă referire la oraş. reprezenta un cakravartin. în Birmania. la cele patru orizonturi se găseau patru mări. ţinut. instalat în centrul lumii. corespunzînd Stelei Polare. oraşul Mandalay a fost construit în 1 857 conform cosmologiei tradiţionale.evidentiază acelasi simbolism fundamen­ ' taI : fi ecare imagine de acest fel e�primă experienţa exis­ tenţială de a fi în lume. suveranul pedect putea să influenţeze întregul univers.

zeitatea supremă. oraşul şi universul. polul cortului. simbolismul cosmic se regăseşte în însăşi structura locu­ inţelor obişnuite. CASA/ 39 organizată ş i semnificativă ( adică organizată ş i semnifi­ cativă pentru că a fost creată de fiinţe sup ranaturale).mai înseamnă în limba chineză "horn". Cortul mongol se sprij ină pe u n stîlp central care iese prin această des chizătură de sus. I O Casa tradiţională chineză este inspirată î n mod ase­ mănător de simbolismul cosmic. sau pilonul central al casei. această axis mundi a fost reprezentată concret fie de un pilastru central ce susţine casa. asigură comunicarea cu cerul. l l . cu despărţiri în "bărbătesc" şi "femeiesc" consacrate ri­ tual . numită "fereastra cerului ". ORAŞ UL. adică cu axis mundi. a fost asimilat Stîlpilor Lumii şi a fost denumit ca atare . C u alte cuvinte. culturii şi societăţii indo­ neziene apare clar în structura fiecărei case indoneziene. Casa este o imago mundi. În acelaşi fel. fie d e pari izolaţi numiţi "Stîlpii Lumii ". Căci fiecare casă este o replică a cas ei p rimordiale exemplare : este înălţată simbolic pe spinarea şarpelui de apă. Acest stîlp este iden­ tificat cu "Stîlpul Lumii" . influenţează casa. şi anume că lumea a început ca rezultat al luptei dintre două principii opuse. Acest termen . Pentru a înţelege simbolismul unei case aparţinînd tri­ bului Dyak. D eschizătura din aco ­ periş. şi şar­ pele de apă primordial. iar o umbrelă reprezintă pomul vieţii. acop erişul corespunde muntelui primordial pe care este întronat Mahatala. dualismul cos ­ mologic caracteristic religiei.LUMEA. formulat în termeni spaţi­ ali şi arhitectonici. trebuie să cunoaştem mitul cosmogonic. În multe părţi ale lumii. Acelaşi simbolism cosmologic. Chinezii foloseau acelaşi termen pentru deschi­ zătura din vîrful cortului mongol . Pentru că cerul a fost conceput ca un cort uriaş susţinut de un stîlp central."fe­ reastra cerului" . Mahatala.

adică un cerc în jurul colibei sacre.vezi mai sus (n. Construcţia colibei sacre repetă astfel cosmogonia. Totodată. pereţii. Altfel spus. pentru că această colibă reprezintă lumea. Casa este imaginea universului şi. Altă denumire pentru amerindienii Sioux . De exemplu.12 Poate că cel mai revelator exemplu de simbolism al casei se regăseşte la fali.'. cele patru ferestre şi cele patru culori . ed. ci are o "mişcare" ce cores­ punde diverselor etape ale procesului cosmogonic. încît în numeroase limbi amerindiene termenul pentru "lume" Înseamnă şi "an" . momentul zilei şi diversele modificări ale statutului familial sau social. a micro­ cosmosului reprezentat de om. Construcţia rituală a spaţiului sacru este evi­ denţiată de un simbolism triplu : cele patru uşi. putem adăuga că interdependenţa dintre cosmos şi timpul cosmic ( "circular" ) era re simţită atît de puternic. precum şi poziţia uneltelor şi a mobilei.13 Am vorbit destul despre semnificaţia religioasă a spa­ ţiilor de locuit umane pentru ca anumite concluzii să de. ). lndienii Dakota'� spun : "Anul este un cerc în jurul lumii". . Coliba sacră unde au loc iniţierile reprezintă universul. cei patru pereţi . casa nu este o construcţie statică. în special la cele Algonchin şi Sioux. acoperişul). podeaua reprezintă pă­ mîntul.40 / ELIADE Concepţii asemănătoare se găsesc la multe triburi amer­ indiene. anumite triburi din California spun că "lumea este tre­ cută" sau că "pămîntul a trecut". în consecinţă. cu sensul : "a trecut un an" . Ori­ entarea fiecărei unităţi în parte (stîlpul central. dar reflectă în acelaşi timp toate fazele mitului cosmogonic. este legată de mişcările locatarilor şi de poziţia lor în casă. populaţie din Camerunul de Nord.toate simbolizează cele patru puncte cardinale. Acope­ rişul simbolizează bolta cerului.cele patru direcţii ale spaţiului cosmic. Adică membrii familiei îşi schimbă locurile în interiorul locuinţei în funcţie de anotimpuri.

pe scurt. cînd universul a văzut pentru prima dată lumina zilei. omul trebuie să-şi creeze propria lume şi să-şi asume responsabilitatea păstrării şi înnoirii ei.nu are nimic de-a face cu experienţa existenţială a trăirii într-o lume familiară care are sens . nu a putut trăi fără un cadru cosmologic comparabil cu unele modele aduse de mine în discutie. este universul pe care omul şi-l construieşte pentru sine imitînd creaţia paradigmatică a zeilor. pămînt sacru Nu cred că putem renunţa la toate aceste credinţe şi ex­ perienţe din pricină că aparţin trecutului şi nu au nici o importanţă pentru omul modern. cu o nouă viaţă. O casă nu este un obiect. Şi fiecare început repetă începutul primordial. Înţelegerea ştiinţifică a spaţiului cosmic . cu mult timp în urmă.LUMEA. Si evreii cred că Israelul este situat în centrul lumii ş i că p iatra de temelie din Templul Ieru- . în întregime sau parţial. însoţea momentul de incipit vita nova. precum evreii. bucuria şi veselia ce acompaniază stabilirea într-o casă nouă mai păstrează amintirea exuberanţei festive care. CASA / 41 vină aproape evidente. Israel. cu gradul lor înalt de desacra­ lizare. cosmogonia. Chiar un popor orientat istoric. casa este sanctificată. Întocmai ca oraşul sau sanctuarul. ORAŞUL. printr-un simbolism sau ritual cosmologic.reprezintă o decizie serioasă.prin construirea unui sat sau pur şi simplu a unei case . pentru că nu este uşor să-ţi abandonezi lumea.spaţiu care nu are centru şi este infinit . Chiar în societăţile moderne. stabilirea într-un loc . pentru că implică însăşi existenţa omului . Fiecare construcţie şi fiecare inaugurare a unei noi locuinţe sînt echivalente într-o oarecare măsură cu un nou început. O locuinţă nu se schimbă uşor. o "maşină în care locuieşti" . De aceea.

Forţa vitală a pămîntului şi a Templului este exprimată într-o varietate de feluri. iar pe ver­ ticală punctul de mij loc Între lumea de deasupra şi lumea de dedesubt. locul unde ambele se află cel mai aproap e de sup rafaţa pămîntului. în acelaşi timp. a călători la Ierus alim Îns eamnă a urca pînă la punctul unde "fierbe" creaţia. . . a tot ce precedă şi urmează vieţii. Apsu şi tehom simbolizează haosul acvatic. 1 5 Din această cauză. În acelaşi sens. pe orizontală este centrul lumii geografice.14 În consecinţă. al înnoirii lumii. Templul era situ­ at exact deasupra acestui tehom. iar adesea rabinii par să se întreacă în dispute şi exagerări. centru şi sursă a realităţii. echivalentul ebraic al babilonianului apsu. pedeqiunea înţelepciunii. ap ele tehom-ului aflîndu-se la numai o mie de coţi sub lespedea Templului. . Israelul este. adică lumea subterană peste care cosmosul este ferm statornicit corespunde haosului ce se întinde dincolo de limitele oraşului. . izvorul bucu­ riei. cum spune Rabinul N achman din Bratislava. Roca Ierusalimului desemnează astfel punctul de intersecţie şi comunicare dintre lumea subterană şi pămînt.1 8 mile deasupra pămîntului Ierusalimului. după cum regiunile subpămîntene pot fi legate de regiunile deşertice necunoscute care încon­ joară teritoriul locuit . . Pentru un evreu. Mai mult decît atît. Roca Ierusalimului a ajuns pînă la apele subterane (tehom ). matrice a tot şi toa­ te. loc al binecuvîntării p rin excelenţă. un text rabinic afirmă că "atunci cînd . cerul fiind doar cu 2 . . apele primordiale de dinaintea Cre­ aţiei. această imagine verticală este omologată spa­ ţiului orizontal. moda­ litatea preformală a materiei cosmice şi. puterea pură şi vinde­ cătoare a pămîntului"16. "adevăratul centru spiritual al vieţii şi.42 / ELIADE salimului reprezintă temelia lumii. lumea mOrţii. Ierusalimul este : acel loc unic pe pămînt care se află cel mai aproape de cer . prin urmare.

Jonathan Z. " .LUMEA. scrie Chaim Raphael. desfacerea cre­ aţiei. a însemnat mai mult decît evenimentul istoric al izgonirii evreilor în exil : "Dumnezeu însuşi era în exil. cum un istoric al religiilor. Jonathan Eibschutz. 1 7 Diferiti oameni de stiintă si . Cînd Domnul va înapoia robia . dacă s e face vreo gre­ şeală. va pătimi în mod similar. Richard L. . rup erea acestei relaţii reprezintă un dezastru cosmic . inter­ pretează această tradiţie rabinică. ". fertilitatea. "18 Pierderea Ierusalimului. existenţa unui Dumnezeu exilat sînt imagini folosite an­ terior de Rabinul Akiba în secolul 1 . utilizează imagini cosmo­ logice asemănătoare cînd încearcă să redea ce a însemnat Exilul pentru evrei. tot ce ţine cu adevărat de creaţia care porneşte din Centru. . precum Chaim Raphael. am trecut din viaţă în moarte. binecuvîntarea s-a depărtat de lume". . binecuvîntarea. Precum stîlpul sacru al ahilpaşilor. scrie : "Dacă nu ne e dat Ierusalimul . un "Dumnezeu fără adăpost" . mu­ tarea Centrului şi a puterii acestuia îns eamnă rup erea legăturii dintre realitate şi lumea care depinde de Pămîntul Sacru . scrie Jonathan Smith. David Ben-Gurion. dar este foarte sem­ nificativ faptul că ele sînt atît de populare astăzi. CASA / 43 Aşa Templul s-a năruit. Fie prin eroare. scriitori evrei contemporani. de ce ne-ar fi dată viaţa ? . . Dacă serviciul divin este întrerup t s au tulburat. Lumea şi-a ieşit din ale ei. Desigur. fie prin exil. Şi reversul poate fi adevărat. . Rubenstein şi Jonathan Smith. . Temp lul şi ritualul acestuia servesc drept pilaştri cos mici s au drept "stîlp s acru" care susţin lumea. separarea de divinitatea analogă catastrofei totale a potopului primordial. .Cr. " 1 9 Desigur. Smith. "Cît timp exilul este un eveniment ce poate fi fixat cronologic după anul 70 d. Distrugerea era sim­ bolul lumii. "el este înainte de toate un eveniment în întregime mitic : întoarcerea la haos. ORAŞUL. atunci lumea. talmudist din secolul al XVIII-lea.

nici mai pUţin decît pe ea. re-creat. Ceea ce căutăm să întemeiem în Pa­ les tina este un popor evreu nou. al vieţii împărtăşite cu pămîntul. . atît primitive. Gordon. religia "pămîntului şi a muncii" este o revenire la vechiul limbaj al centrului recuperat. Este datoria noastră s ă ne concentrăm toată puterea asupra acestui obiectiv central. Pămîntul triburilor Aranda. iudais mul si într-o anumită măsură crestinismul sînt privite în g � neral ca fiind ap roape în total i tate religii is­ torice. Pămîntul Israelului. " 2 1 . p entru că are o istorie s acră. Dar acest fapt e valabil în multe alte religii. adică orientate în timp.44/ E LIADE Sionului. . le des crie experienţa Într-un li m b aj sclipitor. desigur.lea. .22 d e fapt. Venim în P atria noastră pentru a fi p lantaţi în pă­ mîntul din care am fost dezrădăcina ţi . . . considerat de mulţi liderul co­ munitarilor laici la începutul secolului al XX. amintind de copaci cos mici. centre ale lumii şi altele : "Vrem viaţa". As tfel.D. Gordon. . "nici mai mult. scrie A . de exemplu. care constă dintr-o serie lungă şi fabuloasă de evenimente puse la cale şi duse la bun sfîrşit de Iehova pentru binele poporului său. . Religii cosmice şi credinţe biblice Aş p utea spori cu uşurinţă numărul citatelor şi. d e pe cîmp iile şi de sub cerurile Patriei noastre . Am subliniat simbolismul cosmologic al evreilor pentru că e mai puţin cunoscut . A. laici. . profund marxişti. cît şi orientale. . este o ţară sacră. Dya k şi Bororo este sacru . D . ne vom înălţa din moarte la vi a ţă " 2 0 Este uimitor că pînă şi la sioniştii aşa-zişi atei. p ropria noastră viaţă hrănindu-se din resursele noastre vitale. care au întemeiat primele kibbutzuri. aş putea adăuga multe exemple asemănătoare din alte cultu ri moderne. cu Ie­ rus alimul şi Templul în centru.

"sus" nu are aceeaşi valoare cu "jos" . Spaţiul locuit de om este orientat.dar de la cine am putea aştepta răspuns ? Desigur. urmate de crearea omului si de alte evenimente mitice. New York. CASA I 45 deoarece a fost creat şi organizat de fiinţe supranaturale : cosmogonia este doar începutul unei istorii sacre. Nu e necesar să discut aici asemănările si deosebirile dintre religiile cosmice. de-a lungul axei orizontale. considerîn- . Ne putem întreba în ce sens asemenea experienţe ale spaţiului sacru al caselor. de-a lungul axei verticale.erau Într-ade­ văr opere de artă. Ceea ce este relevant pentru tema noastră este că pretutindeni se găsesc aceleaşi concepţii funda­ mentale despre nevoia de a trăi într-o lume inteligibilă şi semnificativă. diversele spaţii rezervate artei şi arhitecturii) au ceva în comun cu spaţiul sacru cunoscut de Homo religiosus. şi le-au fixat taxe ridicate. Ştim cu certi­ tudine că omul nu a trăit niciodată într-un spaţiu izotrop conceput de matematicieni sau de fizicieni. de exemplu. aceasta este o întrebare dificilă . amintindu-vă de celebrul proces care a urmat primei expoziţii a lui Brâncuşi la Armory Show.LUMEA. Din nefericire. şi deci anizotrop. Fără îndoială. nu de la cine­ va care nu este conştient de ceea ce înseamnă spaţiu sacru şi care ignoră total simbolismul cosmic al locuinţei tra­ diţionale. aşa-zise primitive : şi credinţele biblice istorice. stînga şi dreapta pot avea valori diferite. adică un spaţiu avînd aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile. pentru că fiecare dimensiune şi direcţie are valoare specifică . ORAŞUL. Oficialităţile vamale din New York au refuzat să admită că unele sculpturi ale lui Brâncuşi . iar noi considerăm că această concepţie se naşte în ultimă instanţă din experienţa unui spaţiu sa­ cru.cum ar fi Domnişoara Pogany şi Muză . Întrebarea este dacă experienţa spaţiului orientat cît şi alte experienţe asemă­ nătoare ale spaţiilor organizate intenţionat (spre exem­ plu. aceasta se întîmplă foarte des. Aş dori să închei. oraşelor şi ţărilor mai sînt rele­ vante pentru omul modern des acralizat.

cel puţin unul din criticii americani de frunte a declarat că Domnişoara Pogany şi Muză erau doar piese de marmură lustruită ! Arta lui Brâncuşi reprezenta o asemenea noutate. încît. încît mulţi nu îl pot încă accepta. pen­ tru că în timpul procesului care a urmat pentru stabilirea taxei lucrărilor lui Brâncuşi. . Tot astfel. simbolismul cosmic al spaţiului sacru este atît de vechi şi de familiar. Nu trebuie să fim peste măsură de aspri în judecarea agenţilor vamali newyorkezi. în 1 9 1 3. nici măcar unii experţi nu au fost capabili să o înţeLeagă.46 / ELIADE du-le blocuri de marmură.

Introducere. " Această ultimă propoziţie . pers onalitatea lui este pur spirituală . descoperirea bana­ lităţii morţii anticipa descoperirea absurdităţii şi lipsei de sens a vieţii. moartea era go­ lită de orice semnificaţie religioasă chiar înainte ca viaţa să-şi fi pierdut înţelesul. apoi munm .! Indiferent ce ar gîndi despre moarte. Chicago. Lloyd Warner scrie : înaintea naşterii. Şi acolo oamenii se " Conferinţă ţinută la Congresul anual al American Academy of Religion. devenim stupizi şi nefericiţi . cînd este asociat femeilor. Mituri despre originea morţii Evocînd diversele momente cruciale din viaţa unui băr­ bat australian. noiembrie 1 973. Aşa cum se relatează că ar fi spus un psih­ analist britanic anonim : "Ne naştem nebuni .3 Mitologiile morţii.'. Pentru unii. ap oi devine treptat din ce în ce mai ritualizată şi s acră pe măsură ce individul înaintează în vîrs tă şi se ap ropie de moarte .ex­ primă admirabil felul cum îşi înţelege destinul omul oc­ cidental."Apoi murim" . apoi dobîndim moralitate. de­ vine pe deplin profană sau nespirituală în prima perioadă a vieţii. W. iar în clipa morţii devine pe deplin spirituală şi sacră. dar e o înţelegere oarecum diferită de cea pe care o găsim în multe alte culturi. . e sigur că o mare parte din contemporanii noştri nu vor fi de acord cu ideea că moartea este un mod de viaţă "pe deplin spi­ ritual şi sacru". Pentru cei mai mulţi atei.

. apariţia morţii este prezentată ca un accident neobişnuit care a avut loc la începuturi. şi este consecinţa a ceva care s-a petrecut în timpurile străvechi. cele mai multe mituri ale societăţilor arhaice explică moartea ca o întîmplare absur­ dă şi /sau ca o consecinţă a unei alegeri necugetate făcute de primii strămoşi. aj unge să înţeleagă şi cauza propriei mortalităţi : omul moare pentru că s-a întîmplat cutare şi cutare lucru la începuturi. Oricare ar fi detaliile acestui mit al primei morţi. D upă cum se ştie. în cele mai multe culturi tradiţionale. Dar această banală afirmare a mortalităţii omului este doar o platitudine pretenţioasă dacă este izo­ lată din contextul mitologic. Nu cunoaştem nici o singură cultură în care o asemenea propoziţie . Siberia şi America de Nord. mitul însuşi este cel care oferă oamenilor o expli­ caţie a propriei mortalităţi. întîlnite în special în Africa. strămoşilor mitici.4 Conform acestor poveşti. Moartea nu era cunoscută primilor oameni."Apoi murim" . există doar cîteva mituri care explică apariţia morţii ca o consecinţă a încălcării de către om a unei porunci divine.48 / ELIADE străduiesc să pătrundă misterul morţii şi să-i descifreze înţelesul. . Aceste teme mitice se găsesc. O propoziţie de încheiere coerentă şi semnificativă ar fi : " .s ă nu fie luată drept bună. şi prin urmare mu­ rim" .3 în contrast cu aceasta. spre exemplu. în care mortali­ tatea este introdusă în lume de un adversar al Creatoru­ lui. Dumnezeu l-a trimis pe cameleon strămoşilor cu vestea că vor fi nemuritori. şi pe şopîrlă cu vestea că . la triburile australiene şi în mitologiile din Asia Centrală. Oarecum mai cunoscute sînt mi­ turile ce leagă mortalitatea de un act crud şi arbitrar al unei fiinţe demonice. într-adevăr.2 Pe măsură ce omul află cum a apărut moartea pentru prima dată în lume. Cititorul îşi poate aminti numeroase poveşti de tipul "Doi vestitori" sau "Vestea care a dat greş" .

Ca să-I împace. şi-a repus vechea piele. iar Creatorul trimitea daruri oamenilor la capătul unei frînghii. un mit melanezian spune că. Dar strămoşii nu o voiau cu nici un chip. Dar odată. pe care au acceptat-o cu bucurie. " Dumnezeu a ascultat . viaţa voastră va fi precum a ei. astfel de mituri presu­ pun o teologie a Cuvîntului atent elaborată : Dumnezeu nu a putut să schimbe verdictul pentru simplul motiv că. cuvintele au creat realitatea. o b ătrînă. tot aşa veţi muri şi voi. fiind ridicol de absurdă. Dar cameleonul a zăbovit pe drum. După ce a transmis vestea. trecerea de la fiinţă la ne­ fiinţă este atît de disperant de incomprehensibilă. tulpina-mamă moare . î ntr-o zi a trimis o piatră. viaţa voastră ar fi fost precum viaţa pietrei. Dacă aţi fi ales piatra. Cînd b ananierul rodeşte. La fel de dramatice sînt miturile ce relatează apariţia morţii o dată cu o faptă necugetată a strămoşilor mitici. "6 . neschimbătoare şi nemuritoare. o dată rostite. Atunci strămoşii au auzit din cer o voce spunînd : "Pentru că aţi ales banana. vă amintesc şi de frumosul mit indonezian al Pietrei şi al Bananei. iar copiii voştri vă vor lua locul. Spre exemplu. şi au strigat către Ziditor : "Ce să facem cu această piatră ? Dă-ne altceva. re­ venind acasă întinerită. La început. nu a fost recunoscută de propriul copil. Poţi crede că citeşti o pagină dintr-un autor exis­ tenţialist francez. încît orice " explicaţie" ridicolă este mult mai convingătoare. ceva mai tîrziu a trimis o banană. Este adevărat. iar şopîrla a sosit prima. Rareori întîlnim o ilustrare mai adecvată a absurdităţii morţii.MITOLOGIILE MORTII. INTRODUCERE / 49 vor muri. primii oameni şi-au lepădat precum şerpii pieile şi au ieşit întineriţi.5 Î n fine. Desigur. moartea a pă­ truns în lume. şi de atunci încoace oamenii au devenit muritori. cerul era foarte aproape de pămînt. p e măsură ce înaintau în viaţă.

se caracterizează prin creati­ vitate şi Libertate. duhuri­ lor sau altor agresori supranaturali. Dimpotrivă. aceasta în­ seamnă că moartea schimbă statutul ontologic al omu­ lui. În nici o cultură tradiţională moartea nu e privită ca binecuvîntare. convin­ gerea că omul. cum sugerează cu atîta eleganţă mitul Pietrei şi Bananei. Dar piatra este totodată şi simbolul opacităţii. indiferent care a fost cauza primei morţi.pierderea paradisului şi a ne­ muririi. Separarea sufletului de trup aduce cu sine un nou . omul a devenit el însuşi şi şi-a putut împlini destinul doar ca fiinţă pe deplin conştientă de propria-i mortalitate. Pe scurt. tatăl lui William şi Henry. în timp ce viaţa în general. o moarte naturaLă este pur şi simplu de neconceput. Totuşi. aşa cum vom vedea imediat. mai precis. moartea e considerată un complement neces ar al vieţii. continuitatea nelimitată a sinelui. fiindcă. în societăţile arhaice mai putem găsi ideea perenităţii omului.50 / ELIADE Acest mit indonezian ilus trează pertinent dialectica misterioasă a vieţii şi morţii. şi con­ diţia umană în particular. Cu alte cuvinte. Piatra simbolizează indes­ tructibilitatea şi. inerţiei şi imobilităţii. prin întîmplare sau intrigă demonică. Astfel. experienţa morţii este cea care face in­ teligibilă noţiunea de spirit şi de fiinţe spirituale. În esenţă. în multe culturi arhaice. Pentru om. în consecinţă. ar putea trăi ne­ limitat numai dacă un agent ostil nu i-ar pune capăt vieţii. La fel cum şi-au pierdut nemurirea stră­ moşii. Bătrînul Henry James. deşi nu mai e nemuritor. a scris odată că "primul şi cel mai mare serviciu pe care îl face Eva lui Adam este de a-l scoate din Rai" . deoarece cade victimă magiei. Aceasta este fără îndoială viziunea modernă occidentală asupra acestei catastrofe primordiale . tot astfel omul moare în prezent. moartea devine p arte a condiţiei umane . aceasta înseamnă în ultimă instanţă creativitate şi libertate spirituală.

De-acum încolo omul este redus la o existenţă spirituală : devine un duh. retraşi în cerul cel mai înalt. adică în "spirit" . constatarea morţii fiziologice este doar un semnal că trebuie îndeplinită o nouă serie de ritualuri. În momentul mOrţii. aceste două elemente se întorc fi­ reşte la sursele lor : trupul în pămînt. .l Există totodată şi credinţa că. Altfel spus. liana sau scara ce lega cerul de pămînt. iar sufletul la au­ torul celest. Şi. cum se putea înain­ te .MITOLOGIILE MORŢII. Trupul trebuie pregătit în aşa fel încît să nu poată fi re­ însufleţit prin magie şi să devină un instrument de per­ formanţe malefice. a fost tăiat. pentru a "crea" noua identitate a celui decedat. Simbolismul cosmologic al riturilor funerare În multe culturi există credinţa că separarea trupului de suflet produsă de prima moarte a fost însoţită de o modi­ ficare structurală a întregului cosmos : cerul s-a îndepăr­ tat şi mijlocul de comunicaţie dintre cer şi pămînt a fost distrus (copacul. mai important. INTRODUCERE / 5 1 mod de a fi.8 Astfel de analogii între cosmogonie. sufletul trebuie dirij at spre noul sălaş şi integrat prin ritual în comu­ nitatea locuitorilor acestuia. atunci cînd omul a fost făcut. unde numai şamanii sau vracii pot ajunge în tim­ pul extazului. muntele cosmic a fost netezit). un "spirit" . De atunci nu se mai poate ajunge la zei cu uşurinţă. Creatorul i-a dat suflet iar pămîntul i-a dat trup. e bine cunoscut faptul că moartea nu e considerată reală atîta timp cît ceremoniile funerare nu sînt săvîrşite cum se cuvine. virtualităţile "creative" ale actului morţii. Pentru că. ca să spunem aşa. printre societăţile arhaice. acum zeii locuiesc departe. antropogonie şi moarte indică.

a asistat la îngroparea unei fete tinere din tribul Kogi. Căci. Mai mult decît atît. el "închide casa". adică închide mormîntul. mai presus de toate. ideologia religioasă implicată în ele nu vor fi " recuperabile" o dată cu cele­ lalte elemente. arheologul care va dezgrop a mormîntul în viitor va găsi un schelet cu capul la răsărit avînd cîteva pietre şi scoici alături. în timp ce " casa" şi "pîntecul" . vreun antropolog contemporan are ocazia să fie martorul unui ritual funerar şi să primească explicaţii. scoici şi o cochilie de melc.52/ ELIADE Din păcate. Trupul e aşezat cu capul la răsărit . "satul Morţii" şi " casa ceremonială a Morţii" sînt "ver­ balizări" ale cimitirului. şamanul (mama ) execută o serie de gesturi rituale şi spune : "Iată satul M orţii . pentru un observator neavizat din zilele noastre. reuşeşte abia la a noua încercare. Iată casa ceremonială a Morţii. Casa este închisă şi urmează să o deschid ! " După aceea anunţă : " Casa este deschisă ! " . Ritu alurile şi. Ur­ mează alte miş cări rituale în jurul mormîntului. în Sierra Nevada de San­ ta Maria. simbolismul ceremoniei rămî­ ne inaccesibil dacă ignoră religia tribului Kogi în to­ talitate. Apoi şamanul încearcă zadarnic să ridice trupul. în 1 966. Iată pînte­ cul . ştim foarte puţin despre simbolismul reli­ gios al ceremoniilor funerare la societăţile arhaice şi tra­ diţionale. merită cu siguranţă să fie rezumată aici. Ne dăm seama de gradul nostru de ignoranţă cînd. aşa cum a remarcat Reichel-D olmatoff. iar în final se întorc cu toţii în sat. Ceremonia durează aproxi­ mativ două ore. Aşa cum a remarcat Reichel-Dolmatoff. Pe fundul mormîntului se pun pietre mici verzi. D escrierea publicată de el este încă insuficient cunoscută . Aşa s-a întîmplat cu antropologul columbian Reichel-Dolmatoff care. lăsînd impresia că e foarte greu . Voi descuia casa. După alegerea locului p entru mormînt. şi arată oamenilor locul unde trebuie să s ap e mormîntul. cu puţin noroc.

ceea ce va provoca moartea unui tînăr din trib. fiecare locuinţă şi fiecare mormînt. au şi sem­ nificaţie sexuală. cît de puţin ştim despre dimensiunile religi­ oase ale morţii şi ale actului morţii în societăţile arhaice. Ele reprezintă membrii în viaţă ai familiei. ca şi în cere­ moniile nupţiale. Un asemenea exemplu arată cît de precar este modul în care înţelegem simbolismul antro­ pocosmic ce inspiră orice înhumare tradiţională şi. Şi deoarece mormîntul este asimilat lumii.MITOLOGII LE MORŢII. o dată ajunsă pe lumea cealaltă. în consecinţă. în timp ce cochilia de melc simbolizează "perechea" celui decedat . Sîntem totuşi siguri de un lucru : pretutindeni în lumea . Cînd şamanul ridi­ că un cadavru de nouă ori. În plus. ofrandele. tribul Kogi identifică lumea . "hrană pentru morţi" . aceasta înseamnă revenirea la starea fetală parcurgînd cele nouă luni de gestaţie în or­ dine inversă. fiecare casă de cult.pîntecul Mamei Universale . "va cere un soţ" . Mai mult decît atît. O purificare finală încheie ceremonia. mîncatul simbolizează actul sexual . Aceste cere­ monii sînt urmate de "verbalizarea" ofrandelor de "hrană pentru morţi" şi prin ritualul "deschiderii" şi "închide­ rii" casei-pîntec. dacă nu se află în mormînt. ofrandele funerare capătă semnificaţie cosmică.9 Anticiparea rituală şi extatică a morţii Întrerupem aici analiza dezvoltată atît de pertinent de Reichel-Dolmatoff. tînăra fa­ tă. în consecinţă. ofrandele funerare constituie sămînţa ce fertilizează Mama Universală.cu fiecare sat În parte. pentru că în mituri şi vise. care nu are doar sem­ nificaţie sexuală. pentru că. Şi scoicile sînt încărcate cu un simbolism foarte complex. INTRODUCERE / 53 sînt "verbalizări" ale mormîntului (aceasta explică poziţia fetală a trupului aşezat pe partea dreaptă).

Nu este în intenţia mea să evoc toate universurile religioase şi culturale majore prilejuite de confruntarea cu moartea. In riturile de iniţiere ale pubertăţii.lo În plus. în unele culturi există credinţa că numai cei care au fost iniţiaţi cores­ punzător vor dobîndi o postexistenţă reală." În astfel de cazuri sîntem martorii unei antici­ pări destul de veridice a morţii. Cu toate acestea. ceilalţi. adică o anticipare a mo­ dului de a fi al unui spirit. şi revine la viaţă ca fiinţă ce aparţine unei culturi . biologică. superi­ oară. adolescentul moare în condiţia sa naturală. moartea este o iniţiere. Şi. În acest sens. fie vor cădea victimă unei "a doua morţi" . şi din acest moment are acces la valorile spirituale ale tribului. cum se ştie. orice trece­ re de la un mod de a fi la altul implică în mod necesar un act simbolic al morţii : trebuie să mori în condiţia ta prece � entă pentru a te naşte într-o stare nouă. Prin urmare. Indiferent ce credem despre originea tragediei greceşti. În timpul iniţierii. cea de-a doua naştere nu este naturală precum prima . începutul unei existenţe noi. orice iniţiere constă în esenţă dintr-o moarte simbolică urmată de o renaştere sau o înviere. spirituale. . ci tre­ buie creată ritual. fie vor fi osîndiţi la starea larvară. este sigur că ceremoniile care celebrează întoar­ cerea periodică a morţilor au inspirat spectacole com­ plexe şi dramatice care au jucat un rol considerabil în multe culturi populare. novicii sînt consideraţi morţi şi se comportă precum duhurile. adică nu este "dată" . Se poate discuta detaliat despre cultele stră­ moşilor şi eroilor sau credinţele şi ritualurile privind în­ toarcerea colectivă a morţilor.naşterea biologică .54 / E LIADE tradiţională. moartea este sau a fost considerată o a doua naştere. adică acele mascarade periodice în care unii cercetători au văzut începuturile teatrului. o pătrundere într-un nou mod de a fi.

Reprezentînd o separare momentană a sufletului de trup. reuşeşte să readucă sufletul unei persoane moarte . lumea morţilor devine cognoscibilă. după multe încercări.MITOLOGII LE MORŢII. în ultimă analiză. în acelaşi timp. şi încă mai este. INTRODUCERE/ 5 5 Deosebit de creative erau experienţele extatice ale şa­ manilor. tot astfel se duce eroul epic în lumea morţi­ lor. Asiei Centrale. mai exact călătoriile lor în cer sau în lumea mor­ ţilor. locuitorii supranaturali ai lumii morţilor devin vizibili : capătă formă. şamanul a contribuit în mare măsură la cu­ noaşterea morţii : După toate probabilităţile. îşi etalează personalitatea şi chiar biografia. şi. considerat o anti­ cipare a morţii. demoni. În cele din urmă. Polineziei şi ale unor triburi nord-americane. . Încetul cu încetul. extazul a fost. Capabil să călătorească în lumi spirituale şi să vadă fiinţe supraomeneşti (zei. fie în timpul transei. în decursul timpului. multe trăsături ale "geografiei funerare" precum şi unele teme ale mitologiei morţii sînt rezultatul experienţelor extatice ale şamanilor. Lumea necunoscută şi înfricoşă­ toare a morţii capătă astfel formă şi e organizată după anumite modele. o îmbogăţesc cu forme şi imagini fermecătoare. spirite ale morţilor). fie după aceea.precum în cunoscuta poveste a luptei lui Orfeu pentru readucerea sufletului Euridicei.12 Există totodată o asemănare vădită între relatările exta­ zurilor şamanice şi anumite teme epice din literaturile orale ale Siberiei. 13 La fel cum şamanul descinde în lumea de dincolo pentru a readuce sufletul unei per­ soane bolnave. evidenţiază o struc­ tură şi. devine familiară şi accep­ tabilă. relatările călătoriilor exta­ ti ce ale şamanilor contribuie la "spiritualizarea" lumii morţilor şi. Pămîntu­ rile pe care le vede un şaman şi personajele pe care le întîlneşte în călătoriile lui extatice în lumea de dincolo sînt minuţios descrise chiar de şaman. În schimb.

Evident. moartea a devenit modelul paradigmatic al tuturor schimbărilor semnificative din viaţa omului. superior.H Voi mai avea multe de spus despre aceste geografii mitice . Toate aceste omologii creative . este şi cazu l marilor mistici evrei şi mu sulmani . dar toate sînt legate direct sau indirect de diferite viziuni ale celeilalte lumi. uneori. adică de o viaţă nouă şi. . conţi n călătorii îrr regiuni fabuloase aflate dincolo de ocean sau la capătul lumii.56 / ELIADE Î n plus. pentru moment voi aminti alte exemple despre ceea ce se poate numi Înţelegere " creativă" a morţii şi actului morţii. renaştere sau înviere. mai cunoscute fiind cea subterană. trup eteric sau altceva. un număr mare de mot ive dramatice. Dar nu acesta a fost cazul exp erienţelor mis­ tice. "moare" În condiţia profană : este "mort pentru lume" . De fapt. Asimilarea platonică a filozofiei cu an­ ticiparea morţii devine în decursul timpului o venerabilă metaforă. o dată interpretată ca trecere la un alt mod de existenţă. de la extazele şamaneşti la cele experimentate de marii mistici ai religiil or maj ore. duh.subliniază funcţia spirituală a morţii : faptul că moartea transformă omul Într-o formă de spirit. Un sfînt hindus. ca şi unul creştin. cît şi în folclor. Dar. fie că este suflet. pe de altă parte. cea celestă şi cea a ţinutului de dincolo de ocean. asemenea transformări spirituale sînt exprimate prin imagini şi simboluri lega­ te de naştere. aces­ te ţinuturi mitice reprezintă tărîmul morţii. atît în mit. Este im­ posibil de depistat originea s au "istoria" unor astfel de geografii funerare.simboluri şi metafore generate de conceperea actului morţii ca model paradig­ matic în orice tranziţie semnificativă . mai puternică. Acest paradox este implicit în primele interpretări ale actului morţii ca început al unui nou mod de existenţă.

O astfel de săIăsluire paradoxală a sufletului se explică în diferite mod u'ri. Mai degrabă . în funcţie de diversele sisteme religioase. De vreme ce se consideră adevărat. larg răspîndită în lumea mediteraneană. În cele mai multe religii există o înţelegere tacită a faptului că morţii sînt prezenţi simul­ tan în mormînt şi într-un tărîm spiritual. în multe modele rituale ale confruntării cu moartea. " 1 5 Paradoxala săIăşluire a sufletului morţilor Majoritatea acestor idei şi comportamente contradictorii sînt prilejuite de problema stabilirii sălaşelor sufletului. INTRODUCERE / 5 7 De fapt. Există o credinţă larg răspîndită că morţii bîntuie locurile cunoscute. există o curioasă ambivalenţă. Capacitatea spiritualizantă a morţii poate fi exaltată cu entuziasm. deşi se presupune că se află concomitent în morminte si ' în lumea de dincolo. Fie se afirmă că o parte a sufletului rămîne lîngă locuinţă sau lîngă mor­ mînt. cum spunea Lloyd Warner. crestarea capului cuiva pentru a lăsa să curgă sînge şi alte manifestări de durere şi dis­ perare ating o adevărată frenezie. a fost . în cele din urmă. că bărbatul australian devine în momentul morţii "pe deplin spiritual şi sacru". În pofida aces­ tor explicaţii şi nu numai. comunităţii morţilor în lumea de dincolo. sau se susţine că sufletul zăboveşte cîtva timp în apropierea celor vii înainte de a se alătura. această transformare nu e întîmpinată cu bucurie. O asemenea concepţie.MITOLOGIILE MORŢII. în timp ce sufletul "esenţial" pleacă în tărîmul mor­ ţilor . Bocitul femeilor. dacă nu o contra­ dicţie latentă. "Durerea şi furia colec­ tivă sînt controlate doar de certitudinea şi convingerea absolută că mortul va fi răzbunat. cînd cineva moare apare un sentiment de criză catas­ trofică. dar dragostea pentru trup şi pentru viaţa incarnată se dovedeşte mai puternică.pretutindeni în Australia -.

Ne aducem aminte de interpretarea biunivocă prin care cele mai importante acte ale vieţii sînt văzute prin p risma morţii şi invers . precum Sfîntul Ambrozie din Milano. cînd fratele acestuia. moartea ca naştere ş. apariţia mor­ ţii face p osibil un mod de a fi al spiritului. cît şi într.d. C o nvingerea aproap e universală că morţii sînt pre­ zenţi atît pe pămînt. . Ambrozie l-a îngropat lîngă trupul unui martir. Menţionez că ne ocupăm aici de tradiţia populară precreştină. în sens contrar. pe Manlius Satyrus. pentru că. trupul şi spi­ ritul s e dovedesc a fi aspecte sau etape dialectice ale unei singure realităţi ultime. p rocesul spiritualizării este realizat şi exprimat prin simboluri şi metafore ale vieţii . în pofida tuturor dovezilor contrarului. aceasta implică o depre- .58 / ELIADE acceptată aşa cum se cuvine de Biserică.a. " 1 6 Astfel. . căsătoria ca moarte. recunoscută mai tîrziu de Biserică. "învierea trupului este un nou act de creaţie care cuprinde totul . sîngele martirului mai putea " lucra" a­ supra lui Satyrus. Cum am văzut. a murit. aşa cum sub­ liniază pe bună dreptate Os car Cullmann. dar. ca răsplată pentru viaţa lui dreaptă. Această credinţă în dubla săIăşluire a morţilor nu are nimic de-a face cu doc­ trina creştină a învierii trupului . În anul 3 79. acest proces paradoxal revelează o nostalgie şi poate o speranţă tainică de a aj unge la un nivel de înţelegere în care viaţa şi moartea. cel din mormînt. morţii pot să facă într-un fel parte din lumea celor vii. In ultimă instanţă. Dar aceeaşi idee a fost împărtăşită şi de cei mai riguroşi teologi. deşi se presupunea că Satyrus era de-acum în cer. Satyrus. Marele teolog a compus următoarea inscripţie funerară : "Ambrozie şi-a înmormîntat fratele. revelînd speranţa secretă că. Indirect. " şi " este legată de un întreg proces divin ce implică sal­ varea" 17. la stînga unui martir .m. fie ca acest sînge sfînt să-I p ătrundă şi s ă-i îmbibe trupul. de �xemplu.o lume spirituală este foarte semnificativă.

p Geografi i funerare mitice Pentru exemplificare. ci şi ca spirit incarnat. platonismul şi gnosticis mul. Important este faptul că. să ne întoarcem la geografiile fu­ nerare mitice dis cutate mai sus. explorăm continuu lumile imaginare ale morţii şi inventăm ne­ obosit altele noi.dar pînă acum ( cel puţin din cîte ştiu ) nici un istoric al reli­ giilor nu a contribuit semnificativ la această dezbatere. J 8 Paradoxul interpretării biunivoce a simbolurilor şi metaforelor vieţii cu simbolurile şi metaforele morţii a atras atenţia unor ps ihologi. istoricul religiilor poate descifra s ensuri şi intentionalităti care au scăpat altor cercetări . ca să zic aşa. Aceasta mai înseamnă că anticipăm experienţele morţii chiar atunci cînd sîntem. indiferent ce gîndim sau credem că gîndeşte despre viaţă şi moarte. Morfologia unor astfel de tărîmuri fabuloase este extrem de bogată şi complexă. creştinism şi isla­ mis m. se poate evid enţia în anumite curente primitive milenare speranţa eshatologică în învierea trupului. conduşi de cele mai creative epifanii ale vieţii. INTRODUCERE / 59 ciere a condiţiei spiritului pur.MITOLOGII LE MORŢII. lingvişti şi filozofi . Concepţii asemănătoare pot fi descifrate în cîteva din mitologiile arhaice. Mai mult decît atît. exceptînd orfismul. Aceasta înseamnă mai mult decît o simplă confirm �re a truismului biologic conform căruia moartea este mereu prezentă în viaţă. In orice caz. speranţă împ ărtăş ită în zoroastrism. el experimentează constant moduri şi niveluri ale actului mortii. an­ tropologiile Europei şi O rientului Apropiat nu au conceput omul ideal doar ca fiinţă spirituală. iudaism. . în mod conştient sau inconştient. Paradoxul acest � i inter retări biunivoce dezvăluie fap tul că. Se poate spune într-adevăr că.

a. pentru că. pic­ tori şi regizori de film. persoane. Moartea nu este anticipată sau experimentată simbolic numai de acţiuni precum plecarea. jucînd şotron. Şi nici nu poate să afirme că va cunoaste toate căile care duc la aceste tări ale minu­ ' i nilor. poeţi. sau un por­ tar . despărţirea de un oraş sau o ţară ş. o peşteră sau o prăpastie . Mai mult decît atît. a ş a cum a m spus. imagini şi acţiuni nu e întotdeauna clar pentru cei care le cercetează sau imaginează.m. deş poate fi sigur că acolo vor fi un rîu şi un pod. iadurile. dar şi un cîine şi un alai demonic sau angelic. un copac. lumile de dincolo şi contra-lumile ( s au anti-Iumile) morţilor. criticii li- .20 Astfel. faptul că mitologiile morţii şi geografiile fune­ rare au devenit o parte a vieţii cotidiene a omului mo­ dern este deopotrivă important şi revelator. cu nenumăratele evocări pito ­ reşti ale iad ului. o mare şi o b arcă. faptul că ele ne mai hrănesc şi stimulează imaginaţia. Contează prea puţin că s ensul real al acestor ţări şi peisaj e. ei coboară simbolic în lumea de dincolo şi revin pe pămînt . Proverbul francez Partir c'est mourir un peu este adesea citat.pentru a menţiona doar elementele cele mai des întîlnite pe drumul către ţara-fără-de-întoarcere. paradisurilor şi purgatoriilor. noi ţări-fără-de-întoarcere şi noi căi p e care ajungi teafăr sînt descoperite continuu.d. romancieri. Copiii din Europa şi America mai j oacă şotron.60 / ELIADE Nici un om de ştiinţă nu poate pretinde a cunoaşte toate paradisurile. ci. dar nu reprezintă un exemplu edificator. 1 9 Dar ceea c e n e interesează nu e varietatea infinită a a ­ cestor tărîmuri fantastice. nici nenu­ măratele proverbe care se referă la ele nu fac dreptate pe deplin rolului creator pe care îl j oacă universurile imagi­ nare în viaţa omului modern. în visele sau fan­ teziile noastre. sau de către copii. fără să ştie că reiau un joc iniţiatic al cărui scop este să intre şi să iasă teafăr din labirint . Nici limbajul de zi cu zi. Încă din anii '20.

ca în atîtea mitologii şi religii. In universurile imaginare. o imagine sau un eveniment aparţi­ nînd unuia din acele universuri imaginare cunoscute în mitologii sau folclor s au în propriile noastre vise şi fan­ tezii. deşi inconştiente. arătînd că multe gesturi şi evenimente din viaţa cotidiană sînt legate simbolic de modurile şi nivelu­ rile actului morţii. putem spune că şi occiden­ talul modern. Nu e nevoie să adaug că sîntem rareori conştienţi de sensul simbolic al unor astfel de experienţe. Cu siguranţă există şi coşmaruri p rovocate de imagini funebre înfiorătoare . sau chiar întîlnirea semnificativă cu persoane străine. indiferent dacă lucrăm sau reflectăm. dor­ mim sau visăm. dar în aceste cazuri avem de-a face cu experienţe iniţiatice. orice revărsare de lumină. Ceea ce contează este faptul că. Istoricii religiilor pot merge mai departe. moartea şi viaţa sînt legate dialectic. reprezintă o întîlnire cu moartea.MITOLOGIILE MORŢII. o coincidentia o pp ositorum Am observat în repetate rînd t:ri ambivalenţa imaginilor şi metaforelor morţii şi vieţii. sau de­ spre orice călătorie lungă. O rice imersiune în întuneric. ori chiar încercăm zadarnic să adormim. în pofida ignoranţei religioase şi indiferenţei . Fiecare asemenea experienţă aminteşte şi reac­ tualizează un peisaj . terari au reuşit să descifreze mitologiile şi geografiile morţii Moartea. zborului la înălţime. ne relaxăm s au ne amuzăm. aceste sensuri simbolice j oacă un rol decisiv în vieţile noastre. descoperire a unei ţări necu­ noscute. deşi sîntem rareori con­ ştienţi de acest lucru. Pe scurt. înotului subacvatic. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre practicarea alpinis ­ mului. Acest lucru e confirmat de faptul că nu ne putem pur şi simplu detaşa de asemenea universuri imaginare. INTRODUCERE / 61 în proză. teatru şi poezie.

chiar un sacri­ legiu. În ultimă instanţă. renaştere. Luate separat. cum a făcut-o Nagarj una. unitatea paradoxală a contrariilor carac­ terizează ontologii le şi soteriologiile indiene. Nagarjuna a elaborat o dialectică ce ducea la suprema şi universala coincidentia . a mers pînă la limitele extreme ale acestei dialectici. conştient sau nu. pen­ tru a obţine un fel de coincidentia oppositorum. că "nu există abs olut nimic care să diferenţieze sarrzsara de nir­ va'Ja. Cum s e ştie. reincarnare. nici una nu poate alina nostalgia paradoxală a omului de a se cufunda p e deplin în viaţă şi d e a participa în acelaşi timp la nemurire . asemenea pulsiuni şi nos­ talgii paradoxale nu reprezintă ceva neobişnuit. doctrina Madhyamika. mai este implicat. aceasta echi­ valează cu a spune că unica soluţie satisfăcătoare pentru strămoşii mitici ar fi fost să fi ales deopotrivă piatra şi banana. nemurire a spiritului sau înviere a trupului. indife­ rent cum ar putea fi imaginată această formă : postexis­ tenţă. Una din cele mai profunde şi mai îndrăzneţe reinterpretări ale tra­ diţiei Mahayana.dorul său de a exista deopotrivă în timp şi eternitate. Mortea este de neconceput dacă nu e legată într-un fel sau altul de o nouă formă de a fi. adică un tot în care orice contradicţie este înlăturată. promovată mai ales de Nagarjuna. Ce putea fi mai scandalos. Într-un număr mare de universuri religioase recunoaştem voinţa de a transcende contrariile. decît să declari. Să dăm nu­ mai un exemplu : omul id eal este considerat androginul . el ia parte atît la viaţă. şi că nu există abs olut nimic care să diferenţieze nirva'Ja de sarrzsara"21 ? Pentru a elibera mintea de struc­ turi iluzorii dependente de limbaj . Pentru istoricul religiilor. dacă ne referim din nou la mitul indonezian. În multe tradiţii există şi o speranţă de recuperare a perenităţii originare.62 / ELIADE faţă de problema morţii. polarităţile şi dualismul. cît şi la veşnicie. în dialectica misterioasă ce i-a obsedat pe strămoşii noştri de demult.ca atare.

Sau. Martin Heidegger. s-ar putea spune . Bucureşti . Dar geniul său religios şi filozofic s-a hrănit Seins )"24. Dar este important de observat că. doar prin . .ed. Totuşi. Cu sigu ranţă. se pare că la el.o formulă simplă şi clară. trebuie să avem în vedere efor­ turile repetate ale celor mai profunzi şi prolifici gînditori occidentali de recuperare a sensului existenţial al morţii. moartea. ). pentru a cita alt pasaj . Gabriel Liiceanu. Pe de altă parte. deşi golită de semnificaţii religioase ca urmare a s ecularizării accelerate a societăţii occidentale. "ca altar al Nefiinţei. de la Sein und Zei(' încoace. Este aproape imposibil d e transpus oricare din con­ cluziile filozofice fundamentale ale lui H eidegger Într. el afirmă totodată că " moartea este ascunzişul unde se retrage Fiinţa ca într-o cetate de munţi ( Gebirg )"23. În orice caz. as­ cunde înlăuntrul ei esenţa Fiinţei ( das Wesende des oppositorum. D rept urmare. aceste creaţii metafizice indiene nu pot fi puse alături de pulsiunile şi nostalgiile paradoxale ce dau naştere universurilor imaginare ale occidentalului. Succesul excepţional . INTRODUCERE / 63 din tradiţia venerabilă şi panindiană a coincidenţelor paradoxale între fiinţă şi nefiinţă. Editura Hu manitas. însuşi centrul căutării filozofice. exclusivă şi ultimă a lui Dasein22. trad. beatitudine şi suferinţă. dacă Heidegger descrie existenţa umană ca "Fiinţă-în­ tru -moarte" (Sein zum Tode ) şi proclamă moartea ca "potenţialitate proprie. Nu are rost să încercăm să rezumăm contribuţiile de­ cisive ale lui Heidegger.în pregătire (n. Fiinţă şi timp. eternitate şi flux tem­ poral.MITOLOGIILE MORŢII.al cercetărilor lui Hei­ degger ilustrează dorinţa puternică a omului modern de a afla înţelesul existenţial al morţii.chiar voga generală. afinităţile lor structurale sînt evidente şi pun noi şi fascinante întrebări filozofilor şi psihologilor deo­ potrivă.'. moartea a devenit.

Dar atîta timp cît moartea "ascunde înlăuntrul ei esenţa Fiin­ ţei" . adică pe deplin umană. o existenţă devine autentică. omul îşi dă seama de "libertatea-întru -moarte (Freiheit zum Tade)" . a fiinţei şi nefiinţei. atunci cînd. gîndirea lui Heidegger se poate interpreta ca indi­ cînd posibilitatea întîlnirii Fiinţei în însuşi actul morţii. înţelegînd inevitabilitatea morţii. Poate că este privilegiul istoricului religiilor şi satisfacţia lui supremă descoperirea continuităţii gîndirii şi imaginaţiei umane din preistorie pînă în zilele noastre. de la naivul şi enigmaticul mit pre­ cum cel al Pietrei şi B ananei la grandiosul dar la fel de enigmaticul Sein und Zeit. . Într-adevăr. Istoricul religiilor va fi captivat mai ales de analiza pă­ trunzătoare făcută de Heidegger prezenţei în forme mul­ tiple a morţii chiar în toiul vieţii şi asupra încîlcitului camuflaj al fiinţei în nefiinţă. să se deschidă către Fiinţă. important rămîne faptul că Heidegger a dovedit admirabil coexistenţa paradoxală a morţii şi vieţii.64 / ELIADE înţelegerea corectă a morţii omul poate să se conducă şi. Indiferent ce ar gîndi exegetul heideggerian despre o ase­ menea interpretare. în consecinţă.

de-a X X I . 1 95 . pp. Lu crare prezentatd la cea lui Freu d . sînt constrîns să fac o selecţie destul de riguroasă printre numeroasele exemple aHate la dispoziţia noastră. discipline oculte şi teorii ezoterice. în special bibliografic . . începînd de la mijlocul secolului al XIX-lea pînă în zilele noastre. cer­ cetarea parapsihologică ş.'. Voi încerca mai întîi să precizez sen­ sul termenilor "ocult". sociologice sau chiar politice (lăsînd asta pe seama celor mai În măsură să o facă). în special în America. repub l . Mă voi ocupa după aceea de o serie de practici secrete.a P h i l adel p h i a. În limitele acestui eseu. cum ar fi noile secte religioase. în ]oumal of the Ph iladelph i'1 ASsoclatiol1 for Ps)'ch oallal)'sis 1 . "ocultism" şi "ezoterism". cercurile spiritualiste. semnificaţiile sau fu ncţiile psihologice.2 1 3 . Scp­ tember 1 974. 24 COllferi nţd anuală comc­ mai 1 974. Apoi voi reconstitui o scurtă istorie a interesului pentru ocul­ tism. cupri nde materi al suplimentar. Nu voi lua în consideraţie o serie de fenomene semnificative. adică nu voi Încerca să le discut contextele. Trebuie să adaug că voi aborda toate aceste fenomene ca istoric al religiilor.4 Ocu ltu l şi lumea modernă�': Trebuie să vă spun la început ce anume intenţionez să discut în acest eseu. 3 . Această privire retrospectivă este necesară pentru a ne da seama de schimbarea radicală la care sîntem martori în lumea occidentală contemporană.a.! morati\'5 ded i c ată . în special de cele cărora li se face publicitate în literatura pentru tineret din America. pub l . cu acordul editorul u i .

s crie Tiryakian. cuvîntul a căpătat o semnificaţie suplimentară. a fost oferită de Edward A. cu alte cuvinte. . şi în măsura în care aceste practici sînt învăţate şi trans mise într-un mod socialmente organizat (însă inaccesibil publicului larg). Cu aproape un secol mai tîrziu. înţeleg practicile.2 D efiniţia " ezoterismului" este întru cîtva mai delicată. astrologia. b ) au drept cons ecinţe. reflecţii epistemologice şi on- . O definiţie mai cuprin­ zătoare a termenului "ocult" . "Prin ocult " . fie deturnarea lor de la ceea ce ar fi de­ venit fără această intervenţie . ceea ce este dincolo de înţelegerea s au cunoaş ­ terea comună" . putem socoti aceste practici ştiinţe sau arte oculte. se referă la reprezentările cognitive mai cuprinzătoare ale naturii şi cos mosului. precum fie obţinerea de cunoştinţe despre desfăşurarea empirică a evenimentelor. în 1 633. Tiryakian consideră " ezoterice" acele sisteme de credinţe religioase şi filozofice care se află la baza tehnicilor şi practicilor oculte . teozofia)" . dorite sau intenţionate.66 / ELIADE Conform Dicţionarului Oxford. şi anume de obiect de studiu al "acelor faimoas e ştiinţe antice şi medievale ce impuneau cunoaşterea sau utilizarea unor in­ fluenţe de natură secretă sau misterioasă (precum magia. . ci unul care a acumulat cunoştinţe şi de­ prinderi specializate necesare practicilor în dis cuţie. tehnicile sau procedurile intenţionale care : a) se bazează pe forţe ascunse sau tainice din natu­ ră sau cosmos ce nu pot fi măsu rate sau recunos cute de instrumentele ştiinţei moderne . Tiryakian în incitanta lucrare " Pentru o sociologie a culturii ezoterice" . potrivită utilizării contem­ porane. în măsura în care subiectul activităţii oculte nu e doar un agent oarecare. termenul "ocult" a fost folosit pentru prima d ată în 1 545. rutinizat şi ritualizat. Mergînd mai departe. în s ensul de ceea ce "nu este perceput sau nu este perceptibil prin puterea minţii . alchimia. rezultate empirice.

cel puţin indirect. în Egipt şi Mesopotamia. Levi a citit Kab­ bala Denudata de Christian Rosenroth şi. terme­ nul "ocultism" a fost inventat de acest pretins călugăr şi a fost folosit pentru prima dată în limba engleză de te 0zaful A. Scriitori francezi din secolul al XIX-lea şi interesul lor pentru ocult Voga ocultismului a fost generată de un seminarist fran­ cez. reprezentări care constituie un cumul de cunoştinţe pe care se bazează procedeele oculte. astrologia. Louis-Claude .fu­ seseră inventate sau sistematizate cu cca. Rene Guenon. teurgia şi necromanţia . toate credinţele. Swedenborg.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 67 tologice ale realităţii ultime. 2000 de ani mai devreme. devenind foarte respectabile şi în vogă în timpul Renaşterii italiene. spre exemplu. Voi reveni la acest punct pentru că. magia.cum ar fi. Oricum. După cum se ştie. După cum vom vedea.D. La maturitate.4 De fapt. Alphonse-Louis Constant.3 Dar cel mai important şi mai semnificativ reprezentant contemporan al ezoterismului. această deosebire este importantă şi ne va ajuta să înţe­ legem rolurile paralele ale ocultismului şi ezoterismului în timpurile moderne. născut în anul 1 8 1 0 şi cunoscut sub pseudonimul Eliphas Levi. aruncă o lumină neaşteptată asupra subiectului nostru. lucrările lui J acob Boehme. E inutil să adăugăm că cele mai multe practici de acest fel nu au dispărut com­ plet în timpul Evului Mediu. Sinnet în 1 88 1 . probabil. teoriile şi tehnicile acoperite de termenii "ocult" şi "ezoteric" erau cunos­ cute încă din Antichitatea tîrzie. se opune făţiş aşa-ziselor practici oculte. ele şi-au cîştigat un nou prestigiu. Unele .

fon­ datoarea Societătii Teozofice. grupuri mistice şi loji masonice din seco­ lul al XVIII -lea au urmărit regenerarea omului căzut . teurgie ( adică prin evocarea spiritelor angelice) sau prin operaţii alchimice. creaţi după imaginea lui Dumnezeu " . cît şi în Anglia . autorul faimosului roman ocult Zanoni. l-a întîlnit p e Bulwer-Lytton. Don Martines de Pasqually ( 1 743 . -. este suficient să spunem că pentru el scopul iniţi erii era reintegrarea omului în "privilegiile adamice" pierdute. născut în anul 1 865. � are a murit în anul 1 875. Pretindea că trecuse prin ritualul de iniţiere al acelui individ destul de misterios. de la haute magie ( 1 856). Nu pot să examinez aici teza prin­ cipală a lui Martines de Pasqually . a fost pus la loc de cinste de următoarea generaţie de neo-ocultişti fran­ cezi. L 'Histoire de la magie ( 1 859) ş i La Clef des grands mysteres ( 1 86 1 ) a u avut un suc­ . Într-a d evăr. Eliphas Levi. şi a făcut o anumită impresie asupra dnei Blavatsky.rosicruciaţii. care înfiinţase un nou ordin ezoteric.1 774). Toate nenumăratele societăţi secrete. atît în Franţa.6 Papus mai susţinea că el era "adevăratul discipol" al lui Saint-Martin ."filo­ zoful necunoscut "7. Cărţile lui . Asemenea convingeri erau împărtăşite de " filozoful necunoscut" si de cei mai multi dintre teo­ zofii creştini din secolul al XvIII-lea.68 / ELIADE de Saint-Martin ( "filozoful necunoscut" ) şi ale altor teo­ zofi din secolul al XVIII -lea. adică recăpătarea con­ diţiei primordiale de " oameni-zei. Cel mai Însemnat dintre discipoli a fost dr Encausse. francmaso­ nii etc.Dogme et rituel - ces greu de Înţeles astăzi. Întrucît ele nu sînt decît un cocteil pretenţios. intitulat pompos Franc-Ma�onnerie des Chevaliers Ma�ons Elus Cohen de l'Univers . pentru toţi aceşti autori condiţia originară a omului înainte de Cădere era sus ceptibilă de a fi redobîndită prin "perfec­ ţiune spirituală" . cunoscut sub pseudonimul "Papus "5. "Abatele" Levi a fost "iniţiat" într-un număr de societăţi secrete .

Printre membrii primului "consiliu suprem" se număra o serie de s criitori bine cunoscuţi p recum Maurice B arres .s Anatole France avea dreptate. Într-adevăr. erau obsedaţi de ideea necunos­ cutului. Paul Adam. Papus pretindea că ar fi avut acces la această întreagă tradiţie ocultă. ce avea să fie cel puţin parţial reconstituit. şi de disputa legată de magie dintre . Totuşi. unul din cele mai populare romane din epoca aceea. ale cărui mit şi s emnificaţie ascunse erau considerate pre­ zente în operaţiile de alchimie spirituală. Papus a sprijinit înfiinţarea altor grupuri oculte. preotul catolic redus la stare lai­ cală Abbe B oullan. precum l'Eglise gnostique universelle şi l'Ordre kabbalistique de la Ros e-Croix. În acelaşi timp. acest ordin reflecta aproap e exclusiv propriile idei ale lui Papus . La-bas de J. p otrivit unor cog­ noscenti. a creat .-K.expresia lui era " reconstituit" . În consecinţă. iar timpul s . prin care inten­ ţiona s ă dezvăluie membrilor s ecretul doctrinei lui Louis-Claude de Saint-Martin.a Înto rs la Apu le i us şi l a Phlegon din Tralles . Chiar un sceptic ca Anatole France a declarat.Ordinul Martiniştilor. care urma să fi e reconstruit simbolic . Huysmans.OCULTUL ŞI LUMEA l\IOD ERNĂ/ 69 Simbolurile lor centrale erau T emplul lui Solomon. Stanislas de Guaita şi alţii. Ceea ce e semnifi cativ în acest interes de fin du siecle pentru ocultism este rolul jucat de scriitorii francezi. şi Graalul. Ordinul T emplierilor. într-un articol pub licat în 1890. D ar. Magia a oc u p at un loc considerabil în i maginaţia poeţilor şi romancierilor noş tri : i-a cupri ns venij ul invizibilului. ]oseph Peladan. a fost inspirat de un practicant contem­ poran al magiei negre. că o a n u m i t ă cu noaştere a ştiinţelor oculte a devenit nece­ sară pentru înţelegerea u nui număr mare de opere literare din această perioadă. O rdinul Martiniştilor a avut la început mult succes .

Mathews şi Aleister Crowley.cum ar fi Societatea Antropozofică a lui Rudolf Steiner. Verlaine şi Rimbaud la Andre Breton şi unii scriitorii postsupra­ realişti. De fapt. din timpul iluminismului şi din perioadele preromantice . cînd a murit Boullan. Huysmans şi alţi intimi ai grupului ocult au fost convinşi că el a fost omorît de Guaita printr-un act de magie neagră. de la Baudelaire. precum Rene Daumal. Î ncă din secolul al XVIII-lea. în plus. S. ci din ceea ce el numea "ezoterism tradiţional". în anul 1 893. Oricum. l o Nu voi examina istoria tîrzie a acestor mişcări oculte sau originea şi evoluţia Societăţii Teozofice a dnei Blavat­ sky şi a altor grupuri paralele . ci de un autor dinăuntrul cercului. (2) Cu unele excep­ ţii. în particular. dar au fascinat un număr mare de scriitori de seamă.' Pentru momen � . V -aş reaminti de Ord inul Z orilor Aurii. Acest critic in­ transigent şi erudit era Rene Guenon. iniţiat cores­ punzător în cîteva din ordinele secrete şi bine familiarizat cu d octrinele lor oculte . ( 1 ) Cea mai erudită şi distrugătoare critică a tuturor acestor aşa-zise grupuri oculte nu a fost făcută de un observator raţionalist "din afară". care îi număra printre membri pe William Buder Yeats. semnificaţia interesului lor pentru ocult.L. această critică nu a fost lansată dintr-o perspectivă sceptică sau pozitivă.70 / ELIADE Boullan şi alt vrăjitor. trebuie făcute d ouă remarci la acest punct. merită consemnat faptul că în aproximativ aceeaşi perioad ă un număr de scriitori englezi s-au implicat în practici oculte şi erau nerăbd ători să fie iniţiaţi în socie­ tăţi ermetice secrete. să luăm în consideraţie impactul unor astfel de concepţii asupra scriitorilor europeni si. mişcările oculte nu au atras atenţia unor competenţi istorici ai ideilor acelor timpuri.9 De ase­ menea. scriitorul Stanislas de Guaita. Voi avea mai multe de spus apropo de Rene Guenon si critica radicală adusă tuturor miscărilor oculte si p seudospiritualiste din secolul trecut .

Unii dintre ei nu sînt numai anti­ clericali. moravurile sociale şi estetica oficială contemporană. Zacharias Werner (Die Săhne des Thales. Lautreamont şi Rimbaud la con­ temporanii noştri. mitologiile şi practicile o culte p opulari­ zate de Eliphas Levi. De la Baudelaire şi Verlaine. Novalis (Die Lehrlinge von Sais. Balzac (Seraphita. Jean-Paul (Die unsichtbare Loge. Au ajuns să fie interesaţi de grupurile gnostice şi s ecrete. Evident. Intre anii 1 740 şi 1 840 s-a scris u n număr de romane şi nuvele foarte p opulare. semnate de Goethe ( Wilhelm Meisters Wande rjahre . o serie de scriitori germani şi francezi au fbordat liber în scri­ erile lor tradiţia ocultă şi teozofică. Andre Breton şi discipolii lui. toţi aceşti artişti au utilizat ocultul ca armă puternică În re­ volta împotriva instituţiilor şi ideologiei burgheze. 1 803).o restaurare mistică a demnităţii şi puterilor originare ale omului . aceşti artişti căutau elemente . ). este greu de adus toate aceste opere literare la un numito r comun. nu numai pentru preţioasa lor tradiţie ocultă. O orientare cu totul diferită se poate obs erva la unii autori francezi din cea de-a doua pane a secolului al XIX-lea. atraşi de ideile. 1 797. etica. Papus şi Stanislas de Guaita. se p oate afirma că temele şi ideologia lor o cultă reflectau o speranţă Într-o reno­ vatio personală s au colectivă . 1 8 1 7). 1 793). ca cea mai mare parte a intelectualităţii franceze. I l Ei resping religia. Oricum. 1 8 1 8 . ]ean Sbogar. creaţiile literare reflectau şi continuau concepţiile teo­ zofilor din secolele XVII şi XVIII şi ale surselor acestora. dar şi pentru că asemenea grupuri au fost pers ecutate de Biserică. uneori chiar excelente. Schiller (Der G eistesseher.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 71 şi romantice ale primei părţi a secolului al XIX-lea. 1 787). 1 822 .1 798). Charles Nodier ( Trilby. etc. 1 829). p e scurt. Achim von Arnim (Der Kronenwachter. dar şi anticreştini . Î n tradiţile oculte. 1 834) şi alţii. ei refuză de fapt toate valorile iu­ deo-creştine precum şi idealurile greco-romane sau re­ nascentiste.

mai mult decît atît. Mallarme a răs­ puns : "Vedele ! " Scriitorii ş i artiştii avangardei secolului al XX-lea au mers mai departe : au căutat noi surse de inspiraţie în artele plastice ale Orientului îndepărtat. şi-a căutat inspiraţia în diferitele pulsiuni ale inconştientului. misteriosul maestru caucazian. în revelarea "primordială" a frumosului. dar şi în alchimie şi s atanis m. Mai mult decît atît. indiene sau chinezeşti. Rene Daumal a învăţat singur sanscrita şi a redescoperit estetica indiană . precum Eluard şi Aragon. persane. Işi căutau idealurile estetice în artele cele mai arhaice. contemporan cu investigarea de către Freud a inconştientului şi cu des­ coperirea psihanalizei care a contribuit substanţial la schim- . era convins că. deoarece cu el a început de­ cadenţa poeziei occidentale. după cum s e ştie îndeobşte.72 / ELIADE preiudeo-creştine şi preclasice (pregreceşti). Subliniez acest aspect al problemei p entru că.eficiente pentru că se credea că se bazează pe fapte istorice. adică metode creative şi vAalori spirituale egiptene. Ste­ phane Mallarme a declarat că un poet modern trebuie să ajungă dincolo de H o mer. împreună cu alţi suprarealişti. prin Gurdjieff. Iar cînd a fost întrebat : "Dar ce poezie a existat înainte de Homer ? " . interesul scriitori­ lor pentru ocult era. a desAcoperit o tradiţie iniţiatică de mult uitată în Occident. cel puţin parţial. de asemenea. revoluţiile artistice ( adică trans­ mutările valorilor estetice ) anticipează ceea ce se va în­ tîmpla după una sau două generaţii într-un segment mai mare al societăţii. Suprarealismul lui Andre B reton a anunţat moartea întregii tradiţii estetice occi­ dentale. a aderat la comunism . de la B audelaire la Andre B reton. în măştile şi statuile Africii şi Oceaniei. 1 2 In concluzie. implicarea în ocult a reprezentat pentru avan­ garda literară şi artistică franceză una dintre cele mai efi ciente modalităţi de critică şi respingere a valorilor religioase şi culturale ale Occidentului .

Publi carea şi traducerea acestor documente este în curs de desfăşurare. trebuie să avem În vedere că două dintre descoperirile celebre ale secolului au scos la iveală documente p rovenind de la grupurile ezoterice sau secrete. numărul imens de universuri imaginare reflectate în creatiile literare a d ezvăluit o semnificatie mai adîncă şi secr�tă. Totuşi s-a făcut multă lumină în două pr ? bleme extrem de con­ trovers ate pînă acum o generaţ1e. publicate Între anii 1 940 şi 1 960. Doctrinele ezoterice şi cercetările contemporane Revenind la vremuri mai recente. considerate pînă atunci lipsite de sens sau opace. total indep endentă de valoar� a artistică a lucrărilor respective. istoricii ideilor au adus contribuţii decisive şi lămuritoare la înţelegerea tradiţiilor oculte.OCUL TUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 73 barea moravurilor şi a modurilor de gîndire europene. Mă refer la biblioteca gnostică a lui Nag H ammadi şi la numeroasele manuscrise găsite în peş­ terile de la Marea Moartă. Freud a demonstrat valorile gnoseologice ale produselor fanteziei. aproape că se p oate spune că popularitatea fan­ tastică a ocultului care a început la mij locul anilor '60 a fost anticipată de o serie de cărţi ştiinţifice fundamentale despre doctrinele ezoterice şi practicile secrete. sîntem frapaţi de o relevantă diferenţă : în timp ce implicarea scriitorilor din secolul al XIX-lea În ocult nu a fost însoţită de o curio­ zitate similară din partea istoricilor ideilor. foarte probabil. în ultimii 30 sau 40 de ani s-a ajuns la o situaţie invers ă. care. Desigur. au apar­ ţinut u nei comunităţi eseniene. O dată ce exprimările inconştientului au fost articulate într-un sistem de sensuri comparabil cu limbajul non­ verbal. D acă mai există un număr de autori care urmează linia lui Huysmans sau Andre B reton. De fapt. .

indiene şi occidentale. cercetările contemporane s-au materializat într-un număr de lu crări nepreţuite care ne-au schimbat radical }nţele­ gerea şi evaluarea tradiţiei spirituale şi ezoterice. a . gnosticis mul iudaic şi sistemele mistice. i-am descoperit relaţiile organice cu yoga şi tantra. neinteligibilă fără cosmologiile şi presupoziţiile ei etice. naivă sau p reştiinţifică -. ! 5 Studiind alchimia indiană. Pînă recent. adică cu tehnicile psihomentale specifice. fie ca un conglomerat de mofturi superstiţioase. în India a reprezentat o parte din yoga tantrică . alchimia greco-egipteană şi renascentistă era de obicei înrudită cu . alchimia era privită fie ca protochimie . nerelevante din punct de vedere cultural . iar în Occident.adică o disciplină embrionară. !6 Şi este semnificativ faptul că în China alchimia a fost legată intim de p racticile daoiste secrete . Antoine Faivre despre ezoterismul secolului al XVIII-lea ş . Alice Joly şi Gerard van Rij nbeck desp re Martines de Pasqually şi loj ile secrete din Lyon . aşa-zise "existenţiale". Investigaţiile lui Joseph Needham şi Nathan Sivin au dovedit structura holistă a alchimiei chineze . ! 4 De ase­ menea. scoase la iveală de Henri Corbin şi discipolii lui . în ultimii 30 de ani am fost martorii unei evaluări mai corecte şi mai cuprinzătoare a alchimiilor chineze. Inainte de toate.74 / ELIADE D ar independent de aceste descoperiri arheologice. există splendidele monografii ale lui Gershom Scholem despre Cabală. şi fără implicaţiile ei soteriologice. Erudiţia şi intuiţia lui Scholem au revelat o lume de semnificaţii foarte coerente şi p rofunde în texte care fuseseră în general respinse fiindcă aparţineau magiei şi superstiţiilor. 1 3 Sau publicaţiile lui Rene de Forestier despre francmasonii oculţi ai secolului al XVIII-lea . Exemple de lucrări mai pUţin cunoscute cititorilor nespecialişti sînt numeroasele cărţi despre şi traducerile tratatelor ezoterice ismailite aparţinînd tra­ diţiei islamice persane.şi anume că este o ştiinţă tradiţională sui-generis.

rigoarea şi bogata sem­ nificaţie spirituală a iniţierii şi practicilor şamaneşti. (Totuşi. astăzi există o bibliografie considerabilă în maj oritatea limbilor europene occidentale. 1 8 Cu o generaţie în urmă. Astăzi există poate peste 50 sau 60 de publicaţii serioase. Astfel de rezultate sînt importante dacă avem în vedere că şa­ manismul este cea mai veche şi mai larg răspîndită tra­ diţie ocultă. ) Mai mult decît atît. Nu mai este nevoie să adăugăm că astăzi yoga. tantra şi ş amanismul sînt foarte populare în cultura tine­ retului american şi că j oacă un anumit rol în voga actuală a ocultulu i . ambele în limba germană . cărţile bune şi competente de­ dicate acestor subiecte puteau fi numărate pe degete. cercetările occidentale şi indiene contemporane au demonstrat din plin coerenţa lor teoretică şi marele lor interes psihologicY Citez alt exemplu : cînd. în timp ce cu jumătate de secol în urmă cele mai multe texte yoghine şi tantrice erau considerate un nonsens pur sau produse ale unor fachiri obscurantişti şi ale unor prac­ ticanţi psihopaţi ai magi ei negre. cînd am plecat ca tînăr student să studiez yoga şi tantra cu SN. în sensul că au circulat doar printre membrii anumitor secte. e adevărat că aceste texte sînt aproape ininteligibile dacă nu sînt comentate oral de un maestru .OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 75 gnosticismul şi ermetismul. mai precis cu tradiţia " ocultă" secretă. Dacă îmi permiteţi să mă refer la experienţa mea limi­ tată. în anii '40 am început să studiez şamanis ­ mul siberian şi central-asiatic. dar cercetările contemporane au dovedit în mod convingător complexitatea. Das gupta la universitatea din Calcutta. iar unele dintre ele conţin ediţii şi traduceri din sanscrită şi din textele tibetane considerate secrete. şamanis mul era considerat fie un fenomen psihopato­ logie. 1 9 . fie o practică primitivă de vindecare şi un tip arhaic de magie neagră . existau doar două mono­ grafii despre acest subiect. aş adăuga că în anul 1 928.

ar numi civilizaţia "provinciaIă" . Frances A. adică pur occi­ dentală. Dacă Giordano Bruno a acla­ mat cu entuzias m descoperirile lui Copernic. Acest interes dezvăluie năzuinţa omu­ lui Renaşterii spre o " revelaţie " primordială care i-ar putea cuprinde nu numai pe Moise şi pe Platon. Yeates a analizat în mod strălucit implicaţiile adînci ale interesului fervent pentru ermetism în această perioadă.atît credincioşi cît şi sceptici şi criptoatei. In timp ce se afla în Anglia. ci şi Magia şi Cabala şi. deoarece. Giordano Bruno şi tmdiţia ermetică.o reacţie la ceea ce s . Bruno se simţea superior lui Copernic. au obsedat nenu măraţi teologi şi filozofi .20 Aş putea cita alte exemple. Egiptul şi ermetismul. aceasta nu s-a datorat în primul rînd i mportanţei lor ştiinţifice şi filozofice . Bruno pretindea că poate inter­ preta diagrama celestă copernicană ca hieroglifă a mis­ terelor divine. mai exact magia egipteană şi ezoterismul. s-a datorat faptului că el credea că�heliocentris­ mul are un sens magic şi profund religios. în primul rînd. şi năzuinţa spre o religie " mitică " . Bruno a prezis revenirea iminentă la religia ocultă a vechilor egipteni aşa cum era descris ă în Ascle­ pios. dar voi încheia această tre­ cere în revistă cu o scurtă discuţie despre reevaluarea vră­ jitoriei europene în zilele noastre. 80 de ani în urmă. dar şi în triu mful noii astronomii a lui Coper!!ic. Cu c.76 / ELIADE Un rezultat foarte surprinzător al cercetării contem­ porane a fost descoperirea rolului important pe care l-au jucat magia şi ezoterismul ermetic nu numai în Re­ naşterea italiană. un faimos text ermetic. Intr-o carte recentă. pe cînd Copernic îşi concepea teoria ca simplu matematician. universalistă transistorică. El dezvăluie totodată şi o profundă ins atisfacţie faţă de teologia medievală şi faţă de con­ cepţia medievală despre om şi univers . Vreme de ap roape două secole. mai precis în teoria heliocentrică a sistemului solar. religiile de nepătruns ale E giptului şi Persiei. cercetători eminenţi precu m ]oseph Hensen şi Henri .

OCUL TUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 77 Charles Lea considerau că originile vrăj itoriei occidentale erau cu certitudine cunoscute : Inchiziţia era cea care a inventat vrăjitoria. orgii şi crime erau privite fie ca invenţii imaginare ale unor persoane nevrotice. cu excepţia unei afirmaţii importante : că a exis­ tat un cult precreştin al fertilităţii şi că reminis cenţele acestui cult păgîn erau stigmatizate în timpul Evului Mediu ca vrăj i . În anul 1 92 1 . autoarea a mers şi mai departe. în special prin tortură. practici satanice. Inchiziţia asimila pur şi simplu vrăj itoria cu erezia. care mai are o largă audi­ enţă în special printre tineri. Fireşte. aproape toată construcţia cărţii era greşită. toa­ te p oveştile cu sabaturi de vrăj itoare. istorici şi folclo­ rişti deopotrivă. şi în consecinţă începuse să extermine aşa-zisele vrăjitoare cu aceeaşi lipsă de clemenţă pe care o manifesta faţă de eretici. în care apar multe trăsături similare. în special indo-tibetane. şi nu vrăjitoarele. XVI şi XVII. D e fapt. Dr Murray a demonstrat că ceea ce numeau autorităţile ecleziastice vrăj itorie repre ­ zenta de fapt o religie arhaică precreştină a fertilităţii. a publicat Cultul vrăjitoarelor în Europa occi­ dentală. teoria dr Murray a fost criticată de arheologi. Această idee nu era nouă. Mă grăbesc să adaug că . Că vrăj i­ toria nu ar fi putut fi o invenţie a Inchiziţiei era foarte evident p entru orice istoric al religiilor familiarizat cu materiale extraeuropene. un fost egiptolog. în timpul proceselor. Dar în prezent ştim că vrăj itoria nu a fost inventată de Inchiziţie. Aceasta se întîmpla realmente în timpul prigoanei vrăj i­ toarelor în secolele xv. Margaret Murray. o carte foarte influentă. 2 1 D ar problema originii vrăj itoriei occidentale n u era încă rezolvată. fie ca declaraţii obţinute de la acuzaţi. Cu alte cuvinte. încer­ cînd să dovedească sup ravieţuirea cultului păgîn chiar p rin tre membrii familiei regale britanice şi la cele mai înalte niveluri ale ierarhiei ecleziastice. dar a devenit populară p rin cartea dr Murray. În cărţile ulterioare.

investigaţii recente făcute în cultura populară românească au scos la iveală o serie de reminiscenţe p ăgîne care indică în mod clar existenţa unui cult al fertilităţii şi ceea ce se numeşte "magie albă".şi popularitatea uimitoare a acestei foarte vechi discipline oculte. comparabilă în unele aspecte cu vrăjitoria medievală occidentaIă.la tehnicile se­ crete şi speculaţiile ezoterice cele mai savante şi mai elabo­ rate . şi la toate nivelurile culturii. de proporţii destul de modeste . Cea mai recentă " explozie ocultă " Este greu de stabilit relaţia dintre rezultatele unor astfel de cercetări recente şi "explozia ocultă" din anii '70. activ în pro­ vincia Friuli în secolele XVI şi XVII. tantrismul.23 În rezumat.22 In plus. a fost continuu mo­ dificat sub presiunea Inchiziţiei şi a sfîrşit pri n a se asemăna cu noţiunea tradiţională de vrăjitorie. Istoricul italian Carlo Ginzburg a dovedit că un cult popular al fertilităţii. alchimia.desigur. Totuşi. nici metoda interpretării nu sînt convingătoare. gnosticismul. cercetările contemporane au dezvăluit sem­ nificaţia religioasă profundă şi funcţia culturală a unui număr mare de practici. europene şi extraeuropene deopotrivă. Pare să nu fie nici o legătură între investigaţiile ştiinţifice efec­ tuate asupra istoriei astrologiei . credinţe şi teorii oculte. societăţile secrete şi lojile masonice ale peri­ oadei iluministe. evi­ denţiate la multe civilizaţii. Poate că numai aşa-numitele loj i de magie albă care înfloresc acum în Anglia reflectă influenţa teoriei dr Murray. ermetismul Renaşterii. Chiar dacă am avea mai . de la ritualuri folclorice . yoga.78 / ELIADE nici documentele pe care le-a ales ca să-şi ilustreze ipo­ teza. unele cercetări recente par să confirme cel puţin cîteva aspecte ale tezei.precum magia şi vrăjitoria .

Unul dintre ele imprimă un horoscop de l a 000 de cuvinte În cîteva minute contra sumei de 20 $. produce c. iar c. în ultimă analiză. .24 Sigur că astrologia. speranţa că îţi poţi cunoaşte viitorul. Altul livrează horoscoape timp de 24 de orelzi către c. Dar în trecut. nu a atins nici­ odată proporţiile şi prestigiul de care se bucură în zilele noastre. astrologia nu a fost niciodată stîrpită în lumea creştină. Ce progres fantastic de la primul periodic lunar ce apărea la Londra în august 1 79 1 . Se poate adăuga că o credinţă într-un destin deter­ minat de poziţia planetelor motive �ză.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 79 mult timp la dispoziţie. amplasat în Gara Centrală. cît şi în Europa. papi etc. în special de la Renaştere în­ coace. Intr-adevăr. Este destulă treabă pentru 1 0 000 de astrologi lucrînd în regim de program normal şi 1 75 000 lucrînd în regim de program redus. Este suficient să spunem că cel puţin 5 000 000 de americani îşi planifică viaţa conform prezicerilor astrologice. Aproximativ 40 000 000 de americani au transformat zodiacul Într-o afacere de 200 000 000 $/an. există numeroase computere angajate în răpîndirea şi interpretarea horoscoapelor.. 2000 de campusuri din ţară. a fost întotdeauna populară printre cei bogaţi şi puternici . scria T!lţian . la miile şi miile de reviste astrologice publicate astăzi în toată lumea occi­ dentală ! Istoria faimei şi a prestigiului vertiginos al astro­ logiei în societăţile moderne constituie o lectură . "Sîntem deasupra Destinului" . "Soarele şi Luna sînt aştri făcuţi pentru noi ! "25 In pofida acestei teologii a libertăţii umane. 1 200 din cele 1 750 de cotidiene din această ţară publică horoscoape. Al treilea computer. altă înfrîngere a creştinismului. atît în Statele Unite. 500 de horoscoapelzi.regi. Părinţii Creştini au atacat vehement fatalismul astrologic domi­ nant din timpul ultimelor secole ale Imperiului Roman. prinţi. nu am putea prezenta o imagi­ ne completă a patimii actuale pentru astrologie. în prezent.

1 993 (n. Deşi majoritatea prezicerilor s-au dovedit eronate. Bucureşti. Hitler şi Goebbels au consultat din nou horoscopul . reprezintă doar un exemplu modest. în fine. care a sosit la New York în 1 899 şi a devenit imediat "femeia-Nostradamus a Americii" . Editura Humanitas. un grup de sociologi şi psihologi francezi au publicat o carte.care pre­ vestea o victorie importantă la sfîrşitul lui aprilie şi în­ cheierea p ăcii în august. despre care se spunea că deţine "un record neatins în a face preziceri care se adeveresc"26. Care poate fi explicaţia unui as emenea succes fantas­ tic ? Recent. cum. în care prezintă şi analizează rezultatele unei investigaţii bazate pe date adunate de Institutul Francez de Opinie Publică. Nu mai e nevoie să amintesc de in­ teresul lui Hitler pentru astrologie. Se poate vedea în cartea lui Hugh R. putem aminti numeroasele programe astrologice care au apărut la televiziune. vîrstă şi " The Last Days of Hitler. ocupaţie. iar armata germană a capitulat la 7 mai. şi se zvonea că bancherul J. în pofida interdicţiei votate de Asociaţia Naţională a Companiilor de Televiziune în martie 1 952 şi a unor best-seller-uri precum Darul profeţiei de Ruth Montgomery.27 Nu voi rezuma trăsăturile sociale ale celor care cred în astrologie. Totuşi. Hitler şi-a luat viaţa la 30 aprilie. Pier­ pont Morgan "nu făcea niciodată o mişcare importantă pe Wall Street" fără să o consulte pe Evangeline Adams. . Gloria Evangelinei Adams. ed. de Sandu Lăzărescu. clasificaţi după sex. de exemplu Thomas Menes. Trevor-Roper.80 / ELIADE fascinantă. Ultimele zile ale lui Hitler'� . care s-a vîndut în peste 260 000 de exemplare legate şi 2 800 000 broşate. trad. la mijlocul lunii aprilie 1 945. Alţi astrologi au devenit celebri în anii '30. Le Retour des astrologues ( 1 971 ). presti­ giul lui nu a suferit. Mary Pickford şi Enrico Caruso i-au adus acasă toate stelele de cinema şi de operă. ).

condamnat să fii liber. printre fermieri. dar cel puţin acest factor determinant are o măreţie unică. această predeterminare cosmică a existenţei tale constituie un mister : Înseamnă că universul se mişcă după un plan pre­ stabilit . eşti o păpuşă trasă de sfo! i şi fire invizi­ bile. In plus. Autorii francezi nu au insistat asupra funcţiei para­ religioase a astrologiei . cum spunea Sartre. interpretează atrac­ ţia pentru astrologie la tinerii de astăzi "ca izvorînd din criza culturală a societăţii burgheze". pentru că nu conţine . Deşi. că viaţa omului şi istoria însăşi urmează un model şi Înaintează progresiv spre un scop. Este cît se poate de relevant faptul că cel mai mare interes pentru astrologie "nu se găseşte la ţară. faci totuşi parte din lumea divină. Voi cita doar cîteva concluzii : Edgar Morin. Nu mai eşti doar individul anonim descris de Heidegger şi Sartre. dar cel puţin oferă semnificaţie unui cosmos considerat de cei mai mulţi oameni de ştiinţă rezultatul hazardului orb.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 8 1 locurile d e unde au fost culese datele. Acest scop ultim este secret sau depăşeşte înţelegerea umană . a Vărsătorului". şi dă sens exis­ tenţei omului declarate de Sartre a fi de trop . de exemplu. horoscopul îţi dezvăluie o nouă demnitate : arată cît de intim eşti legat de întregul univers. avînd o libertate limitată la situaţia ta şi condiţionată de momentul tău istoric. El crede că. E adevărat că viaţa ta este determinată de mişcările astrelor. Dimpotrivă. un străin aruncat într-o lume absurdă şi lipsită de sens. şi totuşi descoperirea faptului că viaţa ta este legată de fenomene astrale conferă un sens nou existenţei. ci mai degrabă în centrele urbane cele mai populate şi printre intelectuali"28. în ultimă analiză. sau la categoriile mai joase ale structurii ocupaţionale. "astrologia este o parte dintr-o nouă gnoză ce implică o concepţie revoluţionară despre noua epocă. Această dimensiune parareligioasă a astrologiei este considerată chiar superioară religiilor existente. în cul­ tura tinerilor.

toţi pereţii sînt acoperiţi cu picturile frumoase şi luminoase de pe cărţile de j oc ale ta- de trop . enigma Creaţiei. cum ar fi cea a lui Anton LaVey. Nu voi discuta despre unele loj i satanice cărora li s e face mare publicitate. 3c Astfel. deşi incompre­ hensibile. Din diferite motive nu voi examina anumite şcoli oculte. Totuşi. admiţi. celebre pentru practicarea magi ei ceremoniale şi vrăj i­ toriei.82 / E L I A D E nici una din problemele teologice grele : existenţa unui Dumnezeu pers onal s au transpersonal. Biserica Lumii Întregi sau Feraferia. magico-religioas e . Urmărind instrucţiunile horo­ scopului. Rene Daumal şi Louis Pauwels. te simţi în armonie cu universul şi nu trebuie s ă-ţi baţi capul cu probleme grele. că te afli în faţa unei drame cosmice grandioase. Grupurile religioase şi spirituale din America mo­ dernă. originea răului şi altele. precum cea înfiinţată de Gurdj ieff şi interpretată de Ous­ pensky. încît este uşor de s electat exemple care să ilustreze orientarea de ansamblu a acestor noi culte secrete. şi că eşti o parte din ea . în­ fiinţat de Paul Foster Case ( 1884 . nu eşti Astfel de autopromovări la un statut resp ectabil sînt obţinute cu mai mare intens itate în curentele contem­ porane aşa-zise magice şi oculte.1954) îşi concentrează viaţa spirituală asupra tradiţiilor ermetice şi cabalistice. conştient sau inconştient. există cîteva grupuri californiene recent constituite. în cons ecinţă. ceea ce s-a numit " explozie ocultă " a atins asemenea proporţii. în cartea lui Rob ert Ellwood. tragice sau insolubile. În acelaşi timp. dar informaţiile de care dispun sînt puţine şi dubi­ oase. se pot găsi date despre culte cum ar fi Întemeieto­ rii Sanctuarului. Biserica Luminii.31 Aflăm că Întemeietorii Sanctuarului. Cititorii interes aţi de acest tip de revoltă agresivă împotriva interpretării teiste a lumii pot citi cartea lui LaVey. Mai mult decît atît. "T emplul este strălucitor. . înalt preot şi fondator al Bis ericii Satanice din San Francis c o . Biblia satanică29.

De fapt. Este probabil una din cele mai recente mişcări. Core. Grupul celebrează ano­ timpurile şi practică nudismul. în 1 909. Frederick M. Heinlein. care susţinea că. voi aminti de mişcarea neopăgînă Feraferia. chiar dacă e j ude�ată după standarde de interpretare contemporană a ocultului. în California. "culminînd cu Gradul Sufletului. "35 Simbolul central est'e zeiţa grea�ă Core. Biserica Luminii are 50 de grade de iniţiere. "Feraferia se autoconcepe ca precursoare a unei viitoare culturi în care arhetipul feminin va fi readus . fiica Demetrei . "a întreprins o călătorie misteri­ oasă în timpul căreia a fost cooptat membru în consiliul celor trei". "34 În fine. Are numai 22 de iniţiaţi şi c. O sectă destul de neobişnuită.OCUL TUL ŞI LUMEA MODERNĂ I 83 rocului. "32 Biserica Luminii a fost fondată în 1 932 de Elbert Benjamine ( 1 882 . în care trebuie să de­ monstrezi că ai atins efectiv niveluri înalte de constiintă"33. care administrează afacerile unui ordin secret din lumea lor. este Biserica Lumii Întregi. la 2 august 1 967. fie­ care fiinţă umană este Dumnezeu şi are prin urmare res ­ ponsabilitatea lui Dumnezeu : "Depinde de noi dacă lumea devine pustie pînă moare sau dacă încîntătoarea zeiţă [adică întreaga biosferă a pămîntului] devine conşti­ entă pe această planetă. cu centrul la Pasadena. fiind legalizată de întemeietorul ei. iar altarul este împodobit cu stîlpii albi şi negri ai lui Solomon şi cu pomul cabalistic. Membrii se salută cu expresia " Tu eşti Dumnezeu " .1 951 ). 1 00 de membri. înfiinţată în 1 961 de doi studenţi de la Westminster College din Missouri.sub forma Fecioarei Magice . după ce au citit Străin într-o lume străină a cunoscutului autor de litera­ tură ştiinţifico-fantastică Robert A. i�r 'i niţiaţii se străduiesc să ref�că paradisul horticol primordial. Ritualul de initiere săvîrseste o identificare cu natura si cu Fecioara divină. "Feraferia susţine că viaţa religioasă trebuie să fie o parte a interacţiunii sensibile cu natura si a constiintei erotice a fiecăruia. Adams.în .

în ultimii 50 de ani. ci mai curînd o mai mare insatisfacţie. fie romano-catolică. auzit sau citit despre creş­ tinism i-a dezamăgit. Sigur că au fost dezamăgiţi. Biserica Romano-Catolică. iar ceea ce au văzut. toate cultele creştine au hotărît că sarcina cea mai urgentă a Bisericii este să fie cît se poate de relevantă în plan social. Toate prezintă o serie de trăsături specifice. nu numai o etică socială. şi în care omenirea va redobîn­ di sensul reverenţei în relaţiile cu natura şi viaţa. Această revoltă nu presupune critica teologică sau filozofică a dogmelor specifice şi a insti­ tuţiilor ecleziastice. În primul rînd. toate aceste grupuri secrete şi iniţiatice işi proclamă insatisfacţia faţă de Biserică. Mai mult decît atît. Mulţi dintre cei care au Încercat să ia parte activă la viaţa Bisericii erau în căutare de experienţe sacramentale şi mai ales de instruire în ceea ce ei numesc vag "gnoză" şi "misticism". Există segmente ale tinerei generaţii care aşteptau de la bisericile lor altă instruire spirituală. In orice caz. ele sînt caracteristice culturii tineretului contemporan şi exprimă frenezia ocultă cu mai multă vigoare şi claritate decît o fac grupurile mai vechi precum Societatea T eozofică sau Societatea Antro­ pozofică. se poate vorbi de revolta împotriva oricărei instituţii religioase tradiţi­ onale din Occident. "36 Speranţa în renovatio Multe culte si secte vor suferi transformări radicale sau vor decădea ş� vor pieri. în termeni mai generali.84 / ELIADE poziţia centrală religioasă. fie protestantă. "gnoza" şi . încearcă acum să o simplifice drastic. Singura tradiţie creştină occidentală care a conservat o puternică liturghie sacramentală. cei mai mulţi membri ai noilor culte sînt aproape complet neştiutori în ceea ce priveşte propria moştenire religioasă. De fapt. pentru a fi înlocuite probabil de alte grupuri.

bisericile occidentale abia i-au tolerat. Mă grăbesc să adaug că o astfel de insatisfacţie mani­ festată faţă de tradiţia creştină nu explică interesul cres ­ cut pentru ocult care a început în anii '60 şi a pavat calea exploziei ocultului din anii '70. Mai generală este respingerea tradiţiei creştine în numele unei metode. creştinismul a respins tipul de religie-mister al iniţierii secrete. există întotdeauna convin­ gerea tacită că rămîne o cale de ieşire din haos şi din lipsa de sens a vieţii moderne. era "cla­ mat în gura mare".are o funcţie capitală : conferă un nou statut adeptului . Este adevărat că în unele cazun promovarea provocatoare a vrăjitoneI ŞI gnos­ ticismului a avut şi intenţie anticlericală : în asemenea făloase clamări putem descifra un fel de revanşă a vic­ timelor persecuţiei ecleziastice. ceea ce explică frenezia ocultă este atracţia iniţierii personale. Mai mult decît atît.indiferent cum înţelege participantul acest termen . şi că această cale implică o iniţiere în şi.38 "Misterul" creştin era deschis tuturor. cît şi expe­ rienţa mistică. "ales". În primul rînd. în consecinţă. "iniţierea" . într-un fel.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 85 speculaţiile gnostice erau de la bun început persecutate şi condamnate de autorităţile ecleziastice. de dobîndire a unei renovatio individuale şi în acelaşi timp colectiveY Chiar atunci cînd aceste idei sînt exprimate naiv sau ridicol. Cît despre mistici şi experienţele mistice. în cele mai multe cercuri oculte iniţierea are . Dar astfel de cazuri sînt sporadice. mai ample şi mai eficiente probabil. o revelare a vechilor şi vene­ rabilelor secrete. Aşa cum se ştie. In explozia contem­ porană a ocultului. el simte că este. Se poate spune că numai creştinismul orto­ dox răsăritean a elaborat şi conservat o tradiţie liturgică bogată şi a încuraj at atît speculaţia gnostică. iar gnosticii er �u persecutaţi pentru ritualurile lor secrete de iniţiere. singularizat în mulţimea anonimă şi stingheră.

Pe scurt.creştere spirituală care continuă desigur în viaţa de apoi. ceea ce aş numi o evaluare optimistă a modului de a fi al omului. după ce a fost iniţiat de numeroase societăţi secrete pariziene. precum. Născut în anul 1 8 86 într-o familie catolică. O asemenea speranţă este evidentă în efortul de a re­ descoperi sacralitatea naturii. Este semnificativ faptul că în cele mai multe cercuri oculte noţiunea de libertate este parte dintr-un sistem ce implică idei de renovatio cosmică.şi de fapt a fost . Scopul nudităţii rituale şi al practicilor orgiastice este mai curînd de a recupera valoarea sacra­ mentală a sexualităţii. mai semnificativă decît opiniile raţionaliste. Revoluţia sexuală recentă a făcut ca aceste tipuri de pretexte şi mascarade să fie con­ siderate Învechite. conştient sau inconştient. cea care vede în renaşterea ocultismului o formă a religiei "pop". de universalism religios (însemnînd cu precădere redescope­ rirea tradiţiilor orientale) şi creştere spirituală prin ini­ ţiere . Altă perspectivă asupra ezoterismulu i : R e n e Guenon Acest optimism naiv poate fi .Rene Guenon. este respingerea radicală a acestuia de către cel mai im­ portant reprezentant al ezoterismului modern . dar. Oricum. deoarece se presupune că fie­ care nou adept contribuie la o renovatio a lumii. Guenon a început să se ocupe de ocult din tinereţe . toate grupurile oculte recente urmă­ resc. le-a abandonat şi a decis să urmeze tradiţia .criticat din multe puncte de vedere. Se poate vorbi despre nostalgia in­ conştientă a unei existenţe paradisiace fabuloase fără inhibiţii şi tabuuri. spre exemplu. Importanţa nudităţii cere­ moniale şi a actului sexual ritual nu trebuie interpretate ca simple predispoziţii la desfrîu.86 / ELIADE şi funcţie suprapersonală.

Guenon nu a încetat niciodată să argumenteze că numai în Orient mai există tradiţii ezoterice adevărate. Prin urmare. Rene Guenon ar scrie o carte mult mai devastatoare decît Le Theosophisme : Histoire d'une pseudo-religion ( 1 92 1 ).40 Pentru scopurile noastre este suficient să spunem că el respinge cu hotărîre optimismul şi speranţa generală într-o renovatio personală şi c C!smică ce pare să carac­ terizeze renaşterea ocultului.ed. trad . mental şi chiar fizic. Guenon a negat nu numai autenticitatea aşa-zisului ocultism occi­ dental modern. unde şi-a petrecut restul vieţii . Mai mult decît atît. este imposibil să rezum aici doctrina lui Gue­ non. In volumele Orient et Occident şi La Crise du monde moderne'"'. Bucureşti. Guenon a denunţat decadenţa iremediabilă a lumii occidentale şi i-a prezis sfîrşitul. iar în 1 930 a plecat în Egipt. Evident. Anca Manolescu. Criza lum ii moderne. Folosind ter<. . în această carte savantă. dar a adăugat că majoritatea membrilor Lojii nu erau conştienţi de această moştenire. Guenon a detronat toate grupurile aşa-zise oculte şi ezoterice. Edi tura Hu­ manitas. 1 993 (n. A trecut la islamism în 1 9 1 2. dar şi capacitatea oricărui individ din Occident de a lua legătura cu o organizaţie ezoterică autentică. ConsiderÎndu-se un iniţiat adevărat şi vor­ bind în numele tradiţiei ezoterice veritabile. de la Societatea T eozofică a dnei Blavatsky şi Papus la numeroasele loji neospiritualiste sau pseudo­ rosacruciene. în numeroasele sale cărţi şi articole. publicate în 1 924 şi 1 927. scrisă scli­ pitor. Pentru Guenon. numai o singură ramură a francmasoneriei a păstrat unele părţi din sistemul tradi­ ţional .39 Dacă ar putea fi martor la explozia con­ temporană ocultă. ). el a subliniat că orice strădanie a omului contemporan de a practica oricare din artele oculte este un mare risc. încă vii.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 8 7 orientală. a murit în anul 1 95 J .

explozia de ocult.1 2 ani. Acest feno­ men este destul de curios . aşa cum am spus.88/ E L I A D E menii tradiţiei indiene. deoarece.41 Î n timpul vieţii. Guenon are o viziune pesimistă asupra lumii şi îi anunţă sfîrşitul catastrofic iminent. Individu alitatea umană . un fel de . A avut admiratori fanatici. dar numărul lor era limitat. dar că şansele de a face acest lucru sînt foarte limitate. nu se poate face nimic pen­ tru a schimba sau chiar întîrzia acest proces. Gue­ non a negat statutul privilegiat al personalităţii umane. El afirmă literalmente că omul reprezintă doar o manifestare trecătoare şi c ontingentă a fiinţei adevărate . Guenon credea că există în principiu posibilitatea de a lua legătura cu unul din centrele iniţiatice care supravieţuiesc în Orient. . Un nou ciclu va începe numai după distrugerea totală a celui existent. . a afirmat că ne apropiem cu repeziciune de faza finală din Kaly-yuga. Numai după moarte. nu există nici o speranţă într-o renovatio cosmică sau socială. . Ca atare. sfîrşitul unui ciclu cosmic. Ceea ce este şi mai important . Î n ceea ce priveşte individul. ideile lui devenind într-o măsură mai mare cunoscute. Î n acest fel. acolo nu ocupă un rang mai important decît cel al altor ip o s taze. sîntem martorii unei situaţii destul de paradoxale : pe de-o parte. .42 Aş adăuga de asemenea că cei mai mulţi discipoli s-au con­ vertit la islamism sau studiază traditia ' indo-tibetană. dar încearcă să-i continue ideile referitoare la funcţia tradiţiei ezoterice în culturi specifice.şi în contradicţie radi­ cală cu ideile existente în mişcările oculte recente -. nu ar trebui să deţină un loc privilegiat "În afara seriei" În ierarhia infinită a ipos tazelor fiinţei totale . Rene Guenon a fost un autor destul de nepopular. i-au fost retipărite şi traduse cărţile. Este adevărat că unii discipoli nu insistă prea mult asupra sfîrşitului inevitabil al ciclului istoric actual. După Guenon. şi în special în ultimii 1 0 .

Dar cine ne va explica uluitorul succes al cărţilor Copilul lui Rosemary şi 2001 ? Nu fac decît să lansez o întrebare.. o descoperire şi o acceptare mai modeste. a ezoterismului tradiţional. scriitorii si artistii si-au manifestat interesul pentru ocult. în special cea ştiinţifico-fantastică. trad . cînd. ). spre exemplu. de Rene Guenon.OCULTUL ŞI LUMEA MODERNĂ / 89 religie "pop". dar încă nu-i cunoaştem legătura intimă cu diversele tradiţii oculte. este foarte căutată. Există cîteva semne ale unui efort de a diminua perspectiva pesimistă a doctrinelor lui Guenon. Dar în zilele noastre imaginaţia artistică şi literară este prea complexă pentru a permite o generalizare atît de largă. şi. Un istoric al religiilor trebuie să reziste tentaţiei de a prezice ce se va întîmpla în viitorul apropiat . ed. A�este dou ă tendinţe sînt radical opuse. Am putea cel puţin să încercăm să comparăm situaţia contemporană cu cea din secolul al XIX-lea şi de la începutul s ecolului XX. aşa cum a fost redefinit. 1 996 (n. A driana Rataru. . Editura RAO. pe de altă parte. . " . care respinge speranţa optimistă în re­ nasterea cosmică si ' istorică în absenta disolutiei catas­ tr�fice preliminare a lumii moderne. dar este prea devreme să-i estimăm rezultatele. Voga subterană a Călătoriei spre Soare-Răsare'� ( 1 95 1 ) a lui Hesse din anii '50 a anticipat renaşterea ocultului de la sfîrşitul anilor '60.în cazul de faţă să prezică evoluţia acestor două interpretări opuse ale tradiţiei oculte. Die Morgenlandfahr. prezentă în special în cultura tineretului american ce proclamă marea renaştere de după epoca Văr­ sătorului . Literatura fantastică şi fantasticul. Bucureşti. aşa cum am văzut.. dar în creştere progresivă.

de­ oarece interesul contemporan pentru vrăj itorie este doar un segment într-o tendinţă mai largă. . R. Mai degrabă îmi voi limita prezentarea la două probleme extrem de controversate : ( 1 ) "originile" vrăj itoriei occi­ dentale. ]. cu precădere re­ evaluarea prigoanei vrăj itoarelor din secolele XVI şi XVII. ] Voi utiliza numai cîteva lucrări.'. pp. Trevor-Roper. şi (2) aşa-zisele orgii ale vră. şi anu me voga pentru ocult şi ezoterism . Putem doar să amintim lucrările lui Etienne D elcambre. 1 49 . O versiune revăzu tă ş i adăugită fos t p u b l .de la astrologie şi miş cările ps eudospiritualiste la ermetism. în Hist01'Y of Religions a 1 4. mai 1 974 . 1 975. Totuşi. în eseul de faţă nu voi discuta despre această "nebunie". B . H. alchimie.1 72 . yoga.5 Cîteva observatii asupra vrăjitoriei europene'>: În calitate de istoric al religiilor nu pot să nu fiu impre­ sionat de uluitoarea popularitate a vrăj itoriei în cultura occidentală modernă şi subculturile acesteia. dar nu voi dis cuta dezvăluirile şi con­ cluziile lor sau presupoziţiile metodologice ale autorilor. zen. tantrism şi alte gnoze şi tehnici orientale. Dar p entru un istoric al religiilor nu sînt mai pUţin fas cinante recentele încercări de interpretare şi controversele legate de origi ­ nea şi evoluţia vrăj itoriei occidentale. adică problema posibilei legături cu credinţele şi ritualurile precreştine . Russell sau Keith Thomas pen­ tru a ne da seama de importanţa unor as emenea pro­ bleme în istorio grafia contemporană. Lu c rare prezentată i n i ţi al la Simpozionul J o h n N uvccn. University of C hicago.

dar şi de ocultişti şi de o serie de scri­ itori . cum ar fi. canibalismul. "persecuţia contagioasă a vrăjitorilor şi vrăjitoarelor e un produs al teologiei medievale. orgiile ş. Această viziune ultraconservatoare a fost împărtăşită nu numai de unii apologeţi catolici. acest autor erudit a afirmat că vrăjitoria a luat fiinţă abia la mijlocul secolului al XIV-Iea. raţionalismul şi anticlericalismul epocii. iar nu mai pUţin eruditul istoric american Hemy Charles Lea a publicat Istoria Inchiziţiei în Evul Mediu şi a adunat acel volum de surse apărut postum cu titlul Materiale pentru o istorie a vrăjitoriei. printre cei mai recenţi. adoraţia lui Satan.5 In consecinţă. infan­ ticidul.4 Această opinie. sub influenţa demono­ logiei scolastice. reflectînd liberalismul. susţinută de un număr mare de documente. Pe . Cu circa 80 de ani în urmă. din momentul în care vrăjitoria a fost asi­ milată ereziei. care nu se îndoia de i!l tervenţia reală a diavolului în "facerea" vrăj itoarelor. se aflau în centrul acuzaţiilor.m.a. au existat şi cîţiva opozanţi. nu a pus sub semnul întrebării realitatea nici uneia din acti­ vităţile în care se presupunea că sînt angajate vrăjitoarele : zboruri către întîlniri secrete. şi nu vrăjitoarele."3 Lea a conchis la rîndul lui că Inchiziţia. problema originilor vrăji­ toriei occidentale a fost considerată rezolvată definitiv. al insti­ tuţiilor ecleziastice şi al proceselor intentate magiei de papalitate şi Inchiziţie. Acestea. Astfel. Mon­ tague Summers. a fost considerată pînă la începutul anilor '20 ai acestui secol unica explicaţie convingătoare a creş­ terii şi decăderii vrăjitoriei europene.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 91 jitoarelor care. au fost tratate la fel ca procesele îm­ potriva ereziei. Eruditul arhivar Joseph Hansen a scris Zauberwahn. Desigur. Inquisition und Hexenprozess şi a început publicarea rapoartelor proceselor. era destul de populară şi printre acei amateurs de Liturghie Neagră şi de alte amuzamente luciferice.2 După Hansen.d. au inventat vrăjitoria.

Şi despre ei se crede că zboară prin aer. devin invizibili. Istoriografia vrăjitoriei şi istoria religiilor Nu intenţionez să rezum aici rezultatele cercetărilor din ultima jumătate de secol. unii sectanţi indieni excen­ trici se laudă că încalcă toate tabuurile religioase şi regu­ lile sociale : că practică sacrificiul uman.revendicate de yoghinii şi de magicienii indo-tibetani. mai greu de explicat printr-un singur factor.a. fenomenul vrăjitoriei s-a dovedit din ce în ce mai complex şi. interpretarea ultra­ conservatoare accepta acuzaţiile aduse de Inchiziţie ca valabile. Mai mult decît atît. canibalismul şi tot felul de orgii. sociologia. Este de-ajuns să spun că. îşi revendică cu mîndrie toate . că mănîncă excremente.92 / ELIADE scurt. chiar o examinare rapidă a documentelor indiene şi tibe­ tane va convinge cititorul lipsit de prejudecăţi că vrăji­ toria europeană nu poate fi un produs al persecuţiei religioase sau politice ori o sectă demonică devotată lui Satan şi promovării răului. în special mate­ rialele aflate la dispoziţia istoricilor religiilor sînt în măsură să situeze vrăjitoria în contextul ei adevărat. stăpînesc demoni şi stafii ş. etnologia. deoarece susţinătorii ei luau drept bună reali­ tatea diavolului. Treptat a deve­ nit evident că vrăjitoria nu poate fi înţeleasă în mod satis­ făcător fără ajutorul altor discipline : folclorul.cu excepţia lui Satan şi a sabatului . ucid de la distanţă. animale greţoase şi devorează cadavre umane. toate elementele aso­ ciate vrăj itoarelor europene sînt . dimpotrivă. prin urmare. psihologia şi istoria religiilor. interpretarea liberal-raţionalistă nega existenţa is­ torică a vrăjitoarelor pe baza elementelor supranaturale implicate în vrăj itorie . pe măsură ce se desfăşurau lucrările. De exemplu. inclusiv relaţiile sexuale incestuoase.6 Cu alte cuvinte. De fapt.

identific abil cu Ianus sau Dianus ( descris integral în primele capitole din Creanga de aur) şi cu divinitatea celtică C ernunnos. încît în 1 962 istoricul englez Elliot Rose a dedicat aproape o carte întreagă. ci repre­ zenta o religie mai veche ş i pe deplin indep ende ntă. pu­ blicată în 1 921 la Oxford University Press. de fapt păgînismul Europei Occidentale precreştine ce supra­ vieţuia de secole după o convertire nominală. Mă refer la cartea dr Margaret Murray. teoria dr Murray a fost cea mai influentă.OBSERV A ŢII ASUPRA VRĂJITORI EI EUROPENE / 93 crimele şi ceremoniile oribile amintite ad nauseam în pro­ cesele intentate vrăjitoarelor în Europa Occidentală. Peste jumă­ tate de secol. Cultul era orientat către un zeu cu două feţe şi coarne. a teoriei ei. puţinele încercări de a investiga feno­ menul vrăjitoriei europene din perspectiva istoriei reli­ giilor au fost iremediabil inadecvate. Într-adevăr. iar articolul despre vrăjitorie din Enciclopaedia Britannica a fost retipărit pînă. Din nefericire. o serie de cercetători au remarcat la dr M urray nenumărate erori efective şi greşeli metodo­ logice/ Dar influenţa Cultului vrăjitoarelor în Europa Occidentală a fost atît de mare. în ignoranţa şi bigotismul lor. Bricipentru un ţap. acest cult a constituit adevărata religie populară în Anglia şi în mai mu lte ţări vecine în timpul Evului Mediu. analizei minuţioase şi criticii distrugătoare. Chiar de la bun început. rezumată cores­ punzător de Rose. au confundat această zeitate cu Satan din Bis erica creştină. Cultul vrăjitoarelor în Europa Occidentală. Acea teorie. Inchizitorii. recent în multe ediţii succesive. arată că : vrăj itoarea era în es enţă membră a unei organizaţii de cult care nu se revolta împ otriva creştinismului. O astfel de încercare a avut un succes neaşteptat şi s-a făcut cunoscută cu pre­ cădere printre diletanţi. deşi pline de umor. Creştinismul era o simplă faţadă oficială adoptată d in . însă ideile lui nu erau de fap t mai puţin respectabile decît cele ale lui lehova şi aveau prioritate pe plan local.

far­ mecele şi superstiţiile populare au fost echivalate treptat cu vrăj itoria. 1o Dar este greu de înţeles cum la Murray cultul Jertilităţii s-ar fi putut trans­ forma în societate secretă urmărind exclusiv scopuri . departe de a fi maligne sau antisociale. Totuşi. au subliniat în repetate rînduri supravieţuirea credinţelor şi ritualurilor religioase pre­ creştine. în special în Europa Centrală şi de Vest. şi. inclusiv regi şi slujitorii acestora. începînd cu secolul al VIII-lea. în general. cum prefera să-I numească dr Murray. Căci practicile. recunoaşte că lucrarea ei are meritul de a reliefa persistenţa practicilor şi credinţelor populare păgîne timp de secole după introducerea creş­ tinismului. istoricii au subliniat nenumăratele şi îngrozitoarele greşeli ce dis creditează reconstituirea vrăjitoriei europene făcute de dr Murray. cel puţin unul din criticii ei. avea o organizare elabo­ rată bazată pe adunarea celor treisprezece. Cu toate acestea. prelaţi creştini.9 De fapt. chiar conducătorii care au făcut acest lucru nu şi-au putut permite să suprime cultul vrăjitoarelor (sau. de la Jakob Grimm la Otto Hăfler. J. metodele din ReligionswissenschaJt era nefericit. căreia conducătorii i-au impus o conformare exterioară.94 / ELIADE prudenţă. şi din acest motiv au fost încurajate în secret pînă în epoca Reformei de înaltele oficialităţi ale statului. erau în general considerate necesare pentru bunăstarea comunităţii. mai precis de cei angajaţi public în discreditarea zeului cu coarne şi a faptelor acestuia. iar vrăj itoria cu erezia. nominal chiar. Istoricul reli­ giilor poate doar să adauge faptul că modul în care a fo­ losit materialele comparative şi. Dar ideea de bază în teza dr Murray este că inchizitorii au interpretat eronat un cult de fertilitate arhaic cu adoraţia lui Satano Se ştie că. mulţi oameni de ştiinţă. care cuprindea membri din toate clasele sociale. Russell. cum fuseseră şi în timpul păgînismului oficial .8 Aşa cum am spus. ce pare să fi fost monoteist. Ni se spune că acest cult. dianismul). B.

1 1 Mă refer la cultul aşa-zişilor b enandanti ( "cei care călătoresc". Graţie cercetărilor lui Carlo Ginzburg. Altfel spus. grindină. vicario generale şi inchizitorul provinciilor Aquileia şi Concordia au fost mai întîi infor­ maţi că în anumite sate existau vrăjitori care îşi spuneau benandanti şi se proclamau vrăjitori "buni" deoarece luptau împotriva vrăjitorilor "răi" (stregoni). în ultimă instanţă. vrăjitoarele medievale erau Teza dr Murray se bazează în mare măsură pe surse bri­ tanice. nu ştiu cum se poate explica o atît de contradictorie denaturare în lu­ mina documentelor disponibile. pentru că. dar. Cazul vrăjitorilor benandanti distructive . În acea zi. sterilitate şi. obţinute nu întotdeauna prin tortură. epidemii. ştim de-acum că un anumit cult popular italian a fost modificat progresiv sub presiunea Inchiziţiei şi a sfîrşit prin a se asemăna vrăjitoriei tradiţionale.de practici orgiastice . Este adevărat că vrăjitoarele erau constant acuzate . Totuşi. potrivit propriilor decla­ raţii. moarte. de fapt. . "vagabonzii" ). un proces evolu­ tiv asemănător pare să fi avut loc în provincia italiană Friuli în secolele XVI şi XVII. veneau la locul întîlnirii călare pe iepuri. iar acest fapt ne oferă dovezi relativ valoroase. pisici sau alte animale . Cercetările efectuate asupra primilor benandan ti au scos la iveală următoarele : se întîlneau noaptea în secret de patru ori pe an (adică în cele patru săptămîni de post) . Admiţînd că în Anglia cultul precreştin al ferti­ lităţii a supravieţuit pînă în epoca medievală.ca şi ere­ ticii . atestat documentar pentru prima dată în 21 martie 1 575. orgiile vrăjitoarelor nu puteau fi clasificate drept culte orgiastice de fertilitate. copiii născuţi din astfel de orgii erau sacrificaţi şi devoraţi la întîlnirile lor secrete.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIE! EUROPENE / 95 renumite pentru abilitatea lor de a aduce secetă.

Benandanti pretindeau că reneagă faptele rele ale vrăj itoarelor şi că vindecă victi­ mele vrăjilor acestora.12 Cercetări ulterioare au scos la iveală unele detalii pri­ vind recrutarea de benandanti şi structura întrunirilor lor nocturne. dacă nu. Benandanti.i-a Întrebat dacă "îngerul" le-a pro­ mis o hrană delicioasă. Grupul era organizat milităreşte şi era condus de un căpitan . Aveau un steag alb imaculat. femei şi alte distracţiii obscene.96 / ELIADE adunarea nu avea nici una din bine cunoscutele aspecte "satanice" ale sabaturilor de vrăjitoare : nu aveau loc nici abjurări de la credinţă. inculpaţii au negat cu mîndrie asemenea insinuări. Toţi benandanti credeau că s-au născut "cu căiţă pe cap". pictat cu patru diavoli. înarmaţi cu crengi de molură. Benandanti nu foloseau alifii cînd . în timpul căreia sufle­ tul putea părăsi trupul. cu podoabe. Cel mai enigmatic eveniment al acestor benandanti era "călătoria" spre locul adunării : pretindeau că o fac in spirito. recoltele anului erau bogate . Dacă benandanti ieşeau victorioşi în luptă în cele patru spătămîni de post. nici omagii aduse diavolului. adică au stea în frunte. Erau legaţi prin jurămînt de taină13. înarmaţi cu mături de papură. în timp ce steagul vrăjitorilor răi era galben. nici defăimări ale sacramentelor sau Crucii. cîţiva veniţi din aceeaşi regiune. Ei pretindeau că un "înger din ceruri" le cere să se alăture grupului şi că sînt iniţiaţi secret între 20 şi 28 de ani.urmărindu-şi ideea stereotipică de sabat de vrăj itoare . cădeau într-o stare de profundă prostraţie. iar la întîlniri asistau uneori pînă la 5000 de be­ nandanti. într-o letargie aproape cataleptică. urma sărăcie şi foamete. 14 Cînd Inchiziţia . în timp ce dorm. Ritualul central e mai curînd enigmatic. membrii se adunau cînd îl auzeau pe căpitan bătînd toba. Înaintea "călătoriei". dar cei mai mulţi nu se cunoşteau. Au declarat că numai vrăjitorii răi (stregoni) dansau şi se veseleau la întruniri. luptau cu vrăjitorii răi (strighe sau stregoni).

De fapt. ca urmare a numeroaselor procese. O asemenea mărturisire nu era lipsită de p rimej dii. Să încercăm pentru moment să reconstituim. pe baza documentelor epocii. deşi benandanti pretindeau că luptă pentru Cruce şi "pentru credinţa în Cristos" 1 8. De la un moment dat încolo nu mai auzim despre ritul de fertilitate central. doi benandanti au fost condamnaţi pentru e­ rezie la şase luni de închisoare şi la abjurarea greşelilor. deşi făcută in spirito. 19 Abia în 1 634 (după 850 de procese şi denunţuri intentate Inchiziţiei din Aquileia şi Con­ cordia) întîlnim prima acuzaţie adusă acestor stregoni pentru celebrarea sabatului diabolic tradiţional. Faptul că această luptă era dusă în timpul celor patru nopţi critice ale calendarului agrar nu-i pune la îndoială scopul. structura acestui cult popular secret. Evident. ci cultul Dianei.20 . în 1 58 1 .·15 în următorii 60 de ani au avut loc mai multe procese şi le vom vedea consecinţele. deoarece Inchi- . al pod­ goriilor şi al "tuturor roadelor pămîntului" 16. benandanci au recunoscut că se ocupă numai de vindecarea victimelor vrăjitoriei rele. benan­ danti au început să se conformeze modelului demono­ logic impus cu insistenţă de Inchiziţie. acuzaţiile de vrăjitorie atestate în nordul Italiei nu men ­ tionează venerarea diavolului.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORI EI EUROPENE / 97 se pregăteau de "căIătorie" . După 1 600. Nici stregoni nu erau învinuiţi de crime teologice cunoscute : se făceau vino­ va�i doar de distrugerea recoltelor şi de proferarea de vrăji asupra copiilor. călă­ toria era pentru ei reală. Oricum. ritul central al acestor benandanti consta în lupta ceremonială contra vrăjitori­ lor răi. menite să stimuleze forţele creative ale naturii şi totodată să regenereze societatea umanăY Lupta ceremonială era doar superficial creşti­ nată. Este probabil că această luptă între benandanti şi stregoni pre­ lungea un scenariu ritual arhaic de întreceri şi competiţii între două grupuri opuse. cu scopul asigurării belşugului grînelor.

ept o dovadă evidentă d e vrăj itorie.23 Unul dintre acuzaţi a mărturisit că şi-a uns trupul gol cu o alifie specială şi că s-a dus la un sabat unde a văzut multe vrăj itoare petrecînd. a declarat că întreaga lui d ep oziţie a fost mincinoasă şi că nu era nici benandante.2 1 Pe măsură ce tim­ pul trecea. benandanti nu nu mai că au devenit mai con­ ştienţi de importanţa lor. benA andanti erau asi­ milaţi inconştient cu strighe şi stregoni. Nu ştim care urma să fie ve . D e fapt.dictul. în pofida acestui puternic antagonism. în 1 634. benan danti au recunoscut că sînt identici cu strigh e şi stregoni. Una din cele mai dramatice confesiuni a avut loc în 1 644. un benandante a recunos cut că a făcut un p act cu diavolul. acesta a fost ultimul p roces important al acelor benandanti. Apoi a recu noscut că a ucis patru copii cu vrăj i rele. Judecătorii au căzut de acord că acuzatul " mărturiseste tot ce i se su­ gerează" .22 In cele din urmă.98/ E L I A D E zitia considera abilitatea de a avea de-a face c u farmecele d . Acuzatul l-a des cris amănunţit p e diavol şi a p ovestit cum i-a dat sufletul. Totuşi. O femeie benandante a recunoscut că a participat la un sabat noc­ turn prezidat de diavol. că îl omagiau pe diavol şi că îi sărutau p ă rţile posterioare. dar a afirmat că b enandanti � u au luat p arte la or g ie. ci şi-au înmulţit denunţurile împotriva persoanelor b ănuite a fi vrăj itoare. după 50 de ani de procese inchizitoriale. adăugînd însă că a făcut acest lu­ cr� pentru a obţine de la el puterea de a vindeca.24 Procese ulteri oare au scos la iveală elementele inevitabile ale J e -elcum clasicei ima­ gini a sabatului vrăjiw :trelor : benandanti au recunoscut că se duceau la b alul 'i răj i torilor răi . că l-a abjurat r' c Cristos şi credinţa creştină şi că în final a ucis trei c ()pii . Dar cînd a rămas singur în celulă cu vicarul episcop al. pentru că nu există nici o indicaţie despre " zeul în- .a spînzurat în celulă. p entru că acuzatul s . In 1 6 1 8. Cîţiva ani mai tîr­ ziu. nici stregone. dansînd si avînd relatii sexuale ne diferentiate .25 Acest exemplu nu demonstrează întreaga teză a dr Mur­ ray.

avem aici un caz bine documentat de processus. prin care un cult de fertilitate secret.26 Otto Hăfler are meritul de a fi atras atenţia asupra acestui excepţional document. grîu şi alte roade ale pămîntului. cînd găsi­ seră uşa iadului baricadată şi. Thiess. sufletele vîrcolacilor ajung în cer. rezultatele ar fi fost ca în anul precedent. van Bruiningk. reprodu­ cînd secţiunile esenţiale într-o anexă. urmărindu-i precum cîinii. ed. noaptea. adică în iad. Formă de alienaţie mintală în care pacientul se crede lup ( n. Acolo se luptau cu diavolul şi cu vrăjitorii. �. în cartea Kultische Geheimbunde der Gennanen. pentru că nu au putut lua înapoi grîul şi celelalte cereale. Dacă nu ar fi acţionat la timp. adică în somn. Totuşi. sau chiar de magie neagră. Mai mult decît atît. Procesul a avut loc în Jiirgens­ burg în 1 69 1 . (într-o asemenea ocazie. De trei ori pe an. de Ru­ salii şi de Sfîntul Ion. de Sfînta Lucia (înainte de Crăciun). iar darea de seamă a fost publicată de H. pînă la "capătul mării". Thiess s-a luptat cu un anumit vrăjitor. recoltele au fost dezas­ truoase.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 99 comorat cu două feţe" sau despre"organizaţii elaborate bazate pe adunarea celor treisprezece" . a declarat Thiess. ).27 Bătrînul Thiess a recunos­ cut în faţa judecătorilor că era vîrcolac ( Werwolf) şi că în această calitate s-a luptat cu diavolul. . benandanti participau la întrunirile lor în ekstasis. După moarte. sub presiunea Inchiziţiei. acuzat de licantropie'·' . el şi camarazii lui mergeau pe j os. şi anume vite. popular şi arhaic e transformat într-o practică pur magică. preschimbaţi în lupi. în timp ce vrăjitorii sînt luaţi de diavol. cu mult timp în urmă. Skeistan. O paralelă remarcabilă la cazul benandanti se găseşte în relatările procesului unui lituanian de 68 de ani. şi şi-a rupt nasul după o lovitură dată de coada unei mă­ turi.) Thiess a explicat judecătorilor că vîrcolacii se pre­ schimbau în lupi şi coborau în iad pentru a aduce înapoi pe pămînt bunurile furate de vrăjitori.

tînărul a relatat că s-a luptat cu o vrăji­ toare care îi dădea tîrcoale sub formă de fluture (de fapt. Cînd judecătorii au Încercat să-I convingă pe Thiess că vîrcolacii aveau un pact cu diavolul. 28 La Riga.3 0 . dar şi vîrcolacii din Germania şi Rusia fac la fel. la fel ca . diavolul va pustii pămîntul. A doua zi. vîrcolacii se laudă că alungă vrăji­ toarele). Biserica Română. Paralele româneşti : strigoiul şi "alaiul Dianei " Mă voi îndrepta acum spre altă zonă de cercetare. Commentariu5 de praecipiu5 generibu5 divina­ tionum . Van B ruiningk citează şi o însemnare din cartea lui C. Nu numai vîrcolacii din Lituania luptă cu diavolul şi cu vrăjitorii pentru recolte. bătrînul a pro­ testat vehement : a ţipat la preotul chemat sperînd a-l face să mărturisească că singurele lui păcate erau mai bene­ fice decît ale prelatului. ei sînt "cîinii lui Dumne­ zeu" . a leşinat un tînăr. Thiess a refuzat pînă la capăt să se căiască şi a fost osîndit la zece lovituri de bici pentru superstiţie şi idolatrie.. Aici ne confruntăm cu o cul­ tu�ă populară arhaică c�re s-a dezvoltat sub un control ecleziasti� mai puţin rigid decît În Europa Centrală sau de Vest. Peucer. iar unul dintre cei prezenţi l-a recunoscut ca vîr­ colac.29 Pe de altă parte. Pe bună dreptate. deşi ei coboară în alte iaduri. Dar datorită intervenţiei lor active. nu trebuie să uităm o cre­ dinţă comună în nordul Europei. comentează Peucer. In afară de aceasta. din păcate neglijată de ştiinţa occidentală. şi anume spre tra­ ditiile folclorice românesti.1 00 / ELIADE Vîrcolacii îl urăsc pe diavol . conform căreia război­ nicii morţii şi zeii se luptă cu forţele demonice. Carlo Ginzburg îi compară pe benandanti şi pe vîrcolacii lituanieni cu şamanii. care coboară în extaz în lumea de dincolo pentru a-şi salva comunitatea. în cursul unei serbări.

viu sau mort (în acest caz . deşi ereziile nu erau absente. cînd se întorc acasă. O dată ajunşi acolo. şi "Diana".vampir). "leagă"'·' sau desfigurează oamenii. coase şi alte unelte.31 Strigoii se pot preschim­ ba în cîini. cînd ajung la maturitate. unde nu creşte iarba" . Prin farmece (n. fără să fie vătămaţi. broaşte-riioase sau alte animale. . cai. zeiţa romană care în Eu­ ropa Occidentală se afla în fruntea vrăjitoarelor. Sufletele lor părăsesc corpurile şi căIăresc cai. pisici. provoacă secetă prin "legarea" ploii. porci. Acest arhaism lingvistic este de mare ajutor în înţelegerea vrăjitoriei europene. Mai precis. nu aveau o instituţie analoagă lnchiziţiei . Voi restringe analiza la doi termeni de importanţă ho­ tărîtoare pentru tematica noastră: striga. Ei să­ vîrşesc toate faptele rele ale vrăjitoarelor : aduc epidemii printre oameni şi vite. în limba română. nu a fost influenţată în timpul Evului Mediu de latina scolastică şi ecleziastică. Strigoii vii se nasc cu căiţă . Şi mai important e faptul că româna.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 01 bisericile din toate celelalte ţări ortodoxe est-europene. şi-o pun pe cap şi devin invizibili. o limbă latină. Se .32 Se presupune că ies în anumite nopţi. limba română s-a dezvoltat direct din latina vulgară vorbită în provincia Dacia în primele secole ale erei noastre. în special de Sfîntul Gheorghe şi Sfîntul Andrei .). topoare. prin urmare. însemnînd "vră­ jitor" . cuvîntul latin pentru "vrăjitoare". nu a existat o persecuţie dură şi sistematică a vrăjitoarelor. de exemplu. vocabula striga a devenit strigoi. iau formă de om şi încep să se bată între ei cu bîte. cu lupi şi cu urşi. pe un cîmp anume sau "la capătul lumii. pot pătrunde în case cu uşi încuiate sau să se joace. iau laptele vacilor şi mai ales proferează vrăji rele. lupi.'. mă­ turi sau butoaie. Strigoii se strîng laolaltă în afara satelor. se dau de trei ori peste cap şi recapătă formă de om. Se spune că deţin puteri supranaturale .e d.

Însuşi numele zeiţei a devenit în limba română zână / zînă « dziana).34 In orice caz. şi cad într-un somn adînc. Intr-adevăr. referinţele medievale la credinţele şi ritualurile legate de Diana pot fi suspectate cu precădere de reflectarea opi­ niei călugărilor erudiţi familiarizaţi cu sursele scrise latine. Cît despre analogia cu Wilde mai specifică�trăsătură: zgomotul în­ grozitor ce terorizează satu}. printre popoarele occidentale care vorbesc limbile ro­ manice . alaiul morţilor. spaniolii.1 02 /ELIADE bat toată noaptea. de Wilde Heer.model atestat în multe alte regiuni europene. portughezii -. Mai mult decît atît. francezii. Îţi amintesc de benandanti şi. Dar benandanti luptau tocmai îm­ potriva acelor streg oni/stri g he.3) Din păcate. Se în­ torc la casele lor epuizaţi şi palizi.35 E foarte probabil că numele Diana a înlocuit denumirea locală a unei zeite autohtone traco-getice. la români este i�- Heer. nu se ştie nimic despre semnificaţia sau obiectul acestor bătălii nocturne. vrăjitoarele române ilustrează autenticitatea unui scenariu precreştin întemeiat pe călătorii onirice şi pe lupta rituală extatică . conflictele încheindu-se întotdeauna cu plîns şi împăcare generală.36 În orice caz. atît de răspîndit în Europa Centrală şi de Vest. în sensul de vrăjitoare. adică "fermecat" sau posedat de Diana sau de vrăjitoare. mai există un cuvînt derivat din aceeaşi rădăcină: zănatec. Nici o suspiciune de felul acesta nu poate apărea în le­ gătură cu istoria Dianei la români. în timp ce strig oii români se băteau între ei. lipseşte cea . însemnînd "smintit. Să ne îndreptăm acum atenţia spre cel de-al doilea cu­ vînt latin care a jucat un rol major în credinţele folclorice româneşti: "Diana".italienii. de asemenea. zăpăcit sau bezmetic". fără să ştie ce li s-a întîmplat. dar la sfîrşit plîng şi se împacă. Istoria acestei zeiţe în vechea pro­ vincie a Daciei (regiunile carpato-dunărene locuite acum de români) poate să arunce o lumină neaşteptată asupra evoluţiei vrăjitoriei europene în general.

"drăgai­ " ce . cele mai întîlnite sînt afecţiunile psihice. în special noaptea. caballus ). Sînt îmbrăcate în alb. Zînele.39 Nu putem intra aici în amănunte referitoare la selectarea. constituiţi într-un fel de asociaţie secretă (Mănnerbund). holera şi ciumaY Căluşarii - dansatori catartici Toate aceste boli sînt tratate cu succes de ritualul core­ grafie şi catartic al unui grup de dansatori. Ea mai este numită şi Irodiada (= Herodiada) sau Arada. reumatismul. Vrăjitoarelor le place să cînte şi să danseze. numiţi căluşari. jucăuşe şi fas­ cinante. hemiplegia. ambele nume fiind celebre la vrăjitoarele Europei Occidentale. Ele pot fi crude. "rusalii" sau pur şi simplu "ele" (iele).38 Dar. nouă sau chiar unsprezece bărbaţi tineri. şi din acest motiv e mai prudent să nu li se pronunţe numele.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 03 contestabil arhaismul ritualurilor şi credinţelor legate de Diana. au un caracter relativ ambivalent. epilepsia. Ele îi îmbolnăvesc pe cei care le surprind dansînd sau care nu respectă anumite interdicţii. au sînii goi şi sînt invizibile în cursul zilei. instruirea şi iniţierea de către un conducător mai vîrstnic a unui grup de şapte. iar pe cîmpurile unde au dansat iarba pare pîrjolită. cît se poate de surprinzător. Este suficient să amintim că instruirea se face în păduri sau în locuri singuratice şi constă mai ales din Învăţarea unui număr mare de - . patroana acestei societăţi catartice secrete este "Regina Vrăjitoare­ lor" (Doamna Zînelor) metamorfozarea românească a Dianei. Sînt numite "sînziene". Vrăjitoarele sînt nemuritoare. dar arată ca fetele frumoase. Printre bolile pe care le pricinuiesc. Au aripi şi zboară prin aer. termen derivat din cuvîntul românesc cal ( < lat. adică vrăjitoarele care îşi afirmă prin nume descendenţa din Diana.

în special noaptea . Aceste relaţii ambiva­ lente apar şi în tiparele lor comportamentale sau în activităţile lor. în acelaşi timp.40 Atributul specific şi central al căluşarilor este măiestria lor coregrafico-acrobatică. adică începînd din a treia săptămînă de după Paşti şi pînă în ajunul Duminicii Rusaliilor. cîntă şi dansează. poartă un cap de cal din lemn drept "steag". simbol masculin şi "eroic" prin excelenţă. "steagul " . De fapt. unii din cei bănuiţi a se fi îmbolnăvit din cauza vrăjitoarelor încep să sară şi să strige "precum căluşarii" şi "nu par să atingă pămîntul". cîntînd la diferite in­ strumente şi încercînd în răstimpuri să vindece victimele vrăjitoarelor. a vrăjitoarelor. pentru că vrăjitoarele au la dispoziţie o serie de scripcari şi cimpo- . Se crede că. După rostirea jurămîntului. iar căluşarii nu au voie să vorbească de teama .spun ei . să-şi păstreze castitatea în următoarele nouă (douăsprezece sau paisprezece) zile. să fie unii cu alţii ca fraţii. Căluşarii imită zborul zînelor. precum şi alte instrumente muzicale. dar în acelaşi timp îşi manifestă solidaritatea cu calul. zînele zboară. săriturile pe verticală şi laterale imită galopul calului şi. zborul şi dansul vrăjitoarelor (zînelor). căluşarii vizitează toate satele şi cătunele din vecinătate. în speţă acrobatice. le poţi auzi clopotele şi tobele. dar tot­ odată riscă să devină victimele alaiului care o însoţeşte. dansînd. Este evident că ţopăiturile. salturile. să nu dezvăluie numănui din afară ce vor vedea sau auzi şi să-şi asculte conducătorul. în decursul aceleiaşi perioade.de a nu fi îmbolnăviţi de zîne. Căluşarii sînt înarmaţi cu bîte şi săbii . în special abilitatea de a crea impresia că zboară prin aer. Relaţiile dintre căluşari şi zîne sînt în mod paradoxal ambivalente : dansa­ torii cer şi contează pe protecţia Herodiadei.1 04 I ELIADE dansuri. Timp de aproape două săptămîni. acompa­ niaţi de doi -trei scripcari. de al cărui vîrf sînt prinse plante medicinale. este înălţat. pe care jură să respecte obiceiurile şi regulile căluşarilor.

În credintele pop� lare româneşti.popular Toader). avînd plete acoperite de mantii. scena finală se numeşte "război". bîtele. sabia. cînd se întîlnesc două grupuri de căluşari.42 Elementele militare para-Mănnerb und ale căluşarilor sînt evidente: steagul. cîntînd şi bătînd toba. Chiar la sfîrşitul secolului al XIX-lea căluşarii erau. Cînd grupul re­ vine în sat. Steagul este înfipt cu putere în pămînt. Putem presupune că.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 05 ieri şi chiar un purtător de steag. excluşi din comunitate timp de trei ani. autorităţile ecleziastice au luptat împo­ triva lor cu oarecare violenţă. Ei vizitează satele. Se aude p . pentru că o serie de caracteristici arhaice atestate în secolul al XVII-lea au dispărut. şi nu voi încerca să o discut acum. un căluşar se urcă în vîrf şi strigă: "Război. adică cu plantele magi­ co-medicinale care se află în traista legată de vîrful stea­ gului căluşarilor. în cursul operaţiei de vindecare. un rol im ortan � îl joacă un g�up de şapte sau nouă figuri mitologice numite sîntoaderi (care şi-au luat numele de la Sfîntul Teodor . dragii mei.41 Cel mai bine te aperi de ele cu usturoi şi pelin. în unele regiuni. se declanşează o luptă violentă.4S Dar voi cita o paralelă revelatoare pentru relatia ambivalentă dintre zîne si călusari. la începuturile exis­ tenţei căluşarilor. scenariul mitico-ritual înfăptuit de căluşari nu are nimic comun cu creştinismul. Sînt descrişi ca tineri cu picioare lungi şi copite. apar brusc şi apoi dispar misterios. condu­ cătorul scuipă usturoiul pe faţa pacientului. Unitatea contrariilor: sîntoaderi şi zÎn e Originea căluşarilor este obscură. Căluşarii mestecă atîta usturoi cît pot să suporte iar.44 Dar în cele din urmă Biserica a decis să-i tolereze. capul de cal din lemn. Mai mult decit atît. război ! " 4 3 Deşi depunerea jurămîntului se face în numele lui Dumnezeu.

Pe scurt. cîteva specii de ierburi le ajută să se ţină la distanţă . adunînd de pe drum tot felul de ierburi şi flori. cu violenţa-i caracteristică menită să terorizeze femeile. oferindu-Ie la urmă cîte un buchet de flori de M elittis melissophyllum . In special tinerele fete se tem de sîntoaderi şi nu au curajul să se aventureze în afara casei în timpul celor trei nopţi de dinaintea postului Paştilor. există un raport curios între zîne şi smtoaderi: ambele grupuri hăIăduiesc noaptea la o dată precisă. 46 Totuşi.specie de dobrişor sau de iarba albineiY Această sărbătoare subliniază dorinţa de a strînge laolaltă două categorii de fiinţe supranaturale . / Eu îţi dau pîine şi nuci. pro­ vocîndu-Ie astfel dureri reumatice. spaima femeilor şi în special a tinerelor fete. / tu să-mi dărui buze dulci ! " Ele cîntă şi dansează pînă în zori. la 24 de zile după Paşti există o sărbătoare la care vrăjitoarele îi întîlnesc pe sîntoaderi. Şi cred că se vor mărita curînd. Mai mult decît atît. fetele nemăritate merg în pădure sau urcă un deal şi. culese în numele Sfîntului Teodor. este invocat pentru a le face părul frumos precum coama calului şi a le grăbi măritişul. Astfel. Fierb în apă ce au cules şi îşi spală părul cu această apă. iar alte plante. sfîntul care îi patronează pe sîntoaderii asemănători cailor. / tu să-mi faci părul mai mare. cîntă. Ei dan­ sează pe trupurile victimelor sau le)eagă în lanţuri. Ambele prici­ nuiesc boli specifice pentru a-i pedepsi pe cei care încalcă anumite interdicţii . dansează şi cîntă în cor : "Toadere. grăbesc măritişul fe­ telor) . în noaptea Sfîntului Teodor. dansează şi sînt acompaniate de scripcari. joacă cu ei. / Eu îţi dau pîine şi sare. Sfinte T oader. apoi se întorc în sat. / fă-ne pletele cît coama iepelor. Cele mai multe elemente par să fie reminiscenţe dintr-un vechi Mănnerbund. în jurul unui foc în­ cins.1 06 / ELIADE mereu zgomotul metalic al potcoavelor grele. ambele sînt legate misterios de plante magice şi medicinale (în cazul vrăjitoarelor.

OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 07 toate că şi aceştia sînt literalmente desemnaţi drept "oa­ meni-cai". . renumită pentru puterea de a vindeca victimele zînelor. cu inevi­ tabile modificări şi cu pierderea unor elemente originare. aceşti oameni-cai "mitologici". dar la fel de malefice. Acest scenariu arhaic precreştin a supravieţuit. cu arhaic îşi găseşte explicaţia cea mai probabilă în faptul că "principiile" antagoniste care sînt împăcate şi strînse laolaltă . care imită modul de a fi şi com­ portamentul vrăjitoarelor.). scenariul actualizat de căluşari presupune în mod constant unitatea - care reprezintă pentru societatea umană forţe diferite. în ultimă analiză. numai În România. plantele medicinale) pentru a se apăra de vrăjitoare (zîne). tehnicile lor catartice şi terapeutice se bazează în special pe o coregrafie particulară. Persistenţa uimitoare a acestui scenariu Care [îi] feresc de duhurile rele (n. Nu e nevoie să adaug că originea şi evoluţia unui astfel de model mitico-ritual nu explică ori­ ginea vrăjitoriei occidentale. Dar documentele româneşti contribuie semnificativ la modul nostru de a înţelege procesul care a dat naştere vrăjitoriei şi magiei negre în * contrariilor. Dar scenariul folcloric ce strînge laolaltă două categorii de fiinţe mitologice .calul.au fost personificate în una din cele mai inspirate expresii ale diadei primordiale masculin-feminin: zÎne şi eroi ca­ tartici călare.îşi găseşte o frapantă paralelă în scenariul mitico-ri­ tual al căluşarilor: o asociaţie secretă para Mănnerb und. nu pot fi identificaţi cu grupul iniţiatic şi catartic al căluşarilor. Regina Vrăjitoarelor (Doamna Zînelor). în ciuda ideilor şi tehnicilor magico-religioase complementare.vrăjitoarele şi sîntoade­ rii .e d. Sîntoaderii. Deşi căluşarii folosesc imagini şi substanţe apotropaice'" (spre exemplu . sănătatea şi fertilitatea .boala şi moartea. care se află cu toate acestea sub protecţia "Dianei".

pentru că unul din cele două grupuri aflate în opoziţie întruchipa întotdea­ una aspectele negative ale antagonismului. În al doilea rînd. nu mai poate exista acum nici un dubiu privind continuitatea unor impor­ tante ritualuri şi credinţe păgîne. În primul rînd. În al patrulea rînd. în final. exprimînd procesul vieţii cosmice şi al fertilităţii . benandanti. al zînelor. personificate în figuri mitologice (şi. a avut loc o modificare asemănătoare la benandanti. Dar aceste practici au fost În­ totdeauna restrînse la un număr mic de indivizi.1 08 / ELIADE Europa Occidentală. ulterior. căluşari). strig he / streg oni. într-o oarecare măsură. astfel de scenarii mitico-rituale au presupus o luptă între două grupuri de forţe contrare. adică al vrăji­ toarelor ce corespund "alaiului Dianei". această bipartiţie rituală a comunităţii a presupus o anumită ambivalenţă. ritual reprezentate de tineri. asemenea . Ceea ce autorii medievali desemnau drept vrăjitorie şi ceea ce s-a transformat într-o vînătoare de vrăjitoare în secolele XIV. întruchiparea principiului negativ putea fi interpretată ca manifestare a răului. Sub presiunea Inchiziţiei. mai mult decît atît.48 Acesta pare să fi fost cazul strigoi/ar români şi. In al treilea rînd. băr� aţi şi femei ( ef. sub presiune economică sau ecleziastică. deşi complementare. folclorice). lupta ceremonială era urmată în unele cazuri de o reconciliere Între grupurile antitetice. Desigur. nu vreau să spun că vrăjitoria rea şi magia neagră nu au existat pretutindeni în Europa din timpuri imemoriale. În Occident. acest proces a fost mult mai complex graţie primelor identificări ale reminiscenţelor mitico-rituale precreştine cu practicile satanice şi. comparabile cu cele care supravieţu­ iesc printre acei bena!! danti din Italia şi în cultura folclorică românească. cu erezia. într-un anumit moment istoric sau în anumite ocazii. In epoci de criză religioasă şi so­ cială. legate în special de fer­ tilitate şi sănătate. XVI şi XVII îşi avea rădăcinile în unele scenarii miti­ co-rituale arhaice.

Una din primele mărturii de acest fel a fost obţinută de Etienne de Bour­ bon. în 1 022. o nouă orientare şi anume către magia neagră. După care.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 09 reminiscenţe populare ar fi putut primi. ). îşi muia coada în apă. Mănunchi de crenguţe cu care se stropeşte apa sfinţită (n. inchizitor în sudul Franţei pe la 1235. fie spontan. Astfel. exact ace­ eaşi acuzaţie a fost făcută împotriva diverselor mişcări reformiste incriminate ca erezii. un grup de reformişti a fost acuzat de participarea la orgii sexuale nocturne în pivniţe subterane sau în clădiri pără<.49 Cu puţine variante. o scotea afară udă şi o folosea ca sfiştoc�'. şi fiecare îşi îmbrăţişa vecinul în mod necuviincios. O femeie i-a povestit următoarea întîmplare : Avea o stăpînă care o ducea frecvent într-un loc secret unde se adunau o mulţime de oameni cu torţe şi lumî­ nări. la Orleans. de la începutul secolului al XI-lea. Se adunau în jurul unui vas mare plin cu apă în care fusese înfiptă o vergea ( un rit de fertilitate ?). o pisică cu înfăţişare hidoasă cobora pe vergea în cameră. . Elementele specifice sînt întîlnirea într-un loc subteran. fie ca rezultat al proceselor Inchiziţiei. evocarea şi apariţia lui Satan. O asemenea monotonie devine dintr-o dată semnificativă cînd des­ coperim că. Lucerna extincta Mă voi ocupa acum de cea de-a doua acuzaţie-standard adusă vrăjitoarelor : practicile orgiastice. stingerea lumini­ lor urmată de relaţii sexuale nediferenţiate. Erau apoi stinse toate luminile. ed. această descriere a sabatului vrăji­ toarelor a fost înregistrată cu prisosinţă în secolele ur­ mătoare. Stăpînul îl chema apoi pe Lucifer.

sectanţii (din secolul al XIII-lea) se adunau într-un loc secret. mîncau copios. .52 În secolul al XIII-lea se ştia că Fraţii Liberului Spirit din Valea Ri­ nului. Trebuie să ne amintim că incriminări asemănătoare . canibalism . stingeau luminile. soră sau o călugăriţă. valdenzii şi cat arii erau aproape asimilaţi vrăj itoarelor.orgii sexuale. fie că-i era mamă. . stingeau lumi­ nile şi urma orgia bisexualăY În secolele XIV şi XV. după ascultarea unei predici blasfematoare. .53 Potrivit lui Konrad de Marburg. cînd apărea un spirit rău. beau şi.51 Exact aceleaşi acuzaţii au fost imputate în secolul al XI-lea pata­ renilor . incest.eretici germani . stingeau luminile şi se dedau orgiei." 50 Asemenea incriminări au devenit clişee şi erau repe­ tate la fiecare individ şi grup acuzat de erezie. sau viceversa. precum şi adamiţii din Boemia secolelor XIV şi XV participau la orgii sexuale în subte­ ran. 55 Aceeaşi acuzaţie a fost adusă Fraţilor Liberu­ lui Spirit56 şi chiar celebrilor fraticelli (adică francis­ canilor reformişti): aceştia "participau la orgie după ce stingeau luminile şi ucideau copiii născuţi din aceste re­ laţii. Potrivit acuzării. primul inchizitor papal din Germania.erau aduse creştini- . O relatare din 1 1 75 menţionează că ereticii din Verona se adunau într-o încăpere subterană şi. diavolul apărea sub formă de animal şi. în final. Despre catari se ştia că se întîlnesc în timpul nopţii şi că. fraţii apostolici din nordul Italiei şi lucifericii apăruţi în Germania în 1227. după ce ascultau predicile şi îşi primeau sacra­ mentele eretice. iar din cenuşa lor se făcea o substanţă folosită în scopul parodierii blasfematoare a credinţei creştine. stingeau luminile şi fiecare membru masculin al grupului o apuca pe cea care se afla mai aproape. după cîntări şi o scurtă liturghie.1 1 0 / ELIADE site. măcinîndu-Ie oasele într-o pudră sacramentaIă"57. şi. adepţii slăveau numele demonilor. "Copiii concepuţi în timpul orgiilor erau arşi la opt zile de la naştere.şi catarilor.

Iustin Martirul i-a acuzat pe eretici de orgii sexuale. Augustin susţinea că lucerna extincta şi orgiile sexuale erau praticate de maniheişti. Pe de altă parte. Este adevărat că astfel de expresii precum in loco subterraneo sau lucerna extincta au devenit clişee influente şi cunoscute. În secolul al III-lea. .OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 1 1 lor de către păgîni. Astfel. Dar dacă un clişeu nu demonstrează existenţa acţiunii pe care o in­ criminează. asta nu-i dovedeşte inexistenţa. folosind carne şi sînge de copil. orgiile.s9 Nici un om de ştiinţă nu va accepta asemenea acuzaţii aduse fără discernămînt vrăjitoarelor medievale si mis­ cărilor reformiste sau "eretice".s8 Aceeaşi formulă a fost folosită de Clement din Alexan­ dria împotriva carpocratienilor. formula "stin­ gerea luminilor" se găseşte în descrierea unor practici or. şi anume stingerea luminii. iar acum începem să ne dăm seama de importanţa acelei misterioase surrealite revelată de orice univers imaginar. Iar scriitorii creştini. folosită conştient sau inconştient împotri­ va unei minorităţi religioase dispreţuite. de la Aristide si Iustin Martirul la Tertulian si Minucius Fericitul. urmate de cuminecătura canibalică. incestul şi infanticidul ritual. incest şi antropofagie "cu luminile stinse" (aposbennuntes tous luchnous). Însă adevărata lor campanie era îndreptată împotriva ereticilor creştini. precum şi primilor �reşti�i şi grupurilor de gnostici şi sectanţi. Acuzaţii analoage erau repetate între secolele VII şi IX împotriva mesali­ nilor. Încă din anul 1 50. a montaniştilor şi gnos­ ticilor. pare greu de admis că întîlnirile ceremoniale şi orgiile sexuale ce urmau stingerii rituale a luminilor pot fi explicate ca pură invenţie. autorii creştini au început să îi acuze pe păgîni de rituri perverse şi canibali­ ce. Asemenea clişee precum in loco subterraneo sau lucerna extincta aparţin universurilor imaginare. pavlicienilor şi bogomililor. au încercat în repetate rînduri să respingă clişeele care au ajuns atît de cunoscute după procesul din Orleans. .

Poate că cele mai impresionante ilustrări ale . acest tip dezvăluie funcţia originară a relaţiilor sexuale colective promiscue. tibetanii.ed. fără îndoială cel mai arhaic. . din ceea ce ştim atît despre sectanţii ruşi cît şi despre secta inocentiştilor din Basarabia.) prin eliberarea şi sporirea fOrţelor latente ale anului sau la anumite intervale sacre. malgaşii. De fapt.62 Indiferent dacă sînt practicate împotriva unei crize periculoase sau în cinstea unui eveniment fe­ copil etc. în special la Garhwal. orgia rituală se numea coli-marg. fenomene metereologice stranii (de exemplu ca-religios unui eveniment fericit (căsătorie. rasa­ mar:uţali. eschimoşii. nici re­ guli sociale.). dar în general asemenea orgii rituale sînt practi­ cate pentru a înlătura o criză cosmică sau socială .în unele cazuri băstinasii Diak NgadJ'u'" si australienii.60 Autenticitatea unor ase­ menea relatări a fost contestată. În cercurile sakti şi tantrice din zona Himalayei. Mai mult decît atît. Motivatiile sînt multiple. relaţiile sexuale nediferenţiate şi excesive arunca o colectivitate în epoca fabuloasă a începuturilor. epidemie. literal "cercurile de joc" ale vallabhacaryaşilor. . cînd nu existau nici tabuuri sexuale. Astfel de ritualuri reactualizează momentul ceputurilor. .1 1 2 / ELIADE giastice din Asia Centrală. De asemenea. . orgiile rituale . este cel care primordial al Creaţiei sau stadiul de beatitudine al În­ (n. pentru că În timpul ritului fiecare = bărbat primea drept parteneră pe femeia al cărei pieptar l-a tras la sorţi (coli pieptar). Oricum. degenerează adesea în orgii. astfel de orgii nu erau deloc improbabile. Din insula Borneo apare clar în practicarea orgiilor periodice de la sfîrşitul ricit. Aceasta de orgie rituală.sînt atestate la popu­ laţii diferite precum kurzii. naşterea unui aurora australă) -. .secetă.'. sau pentru a conferi un suport magi­ sexualităţii.61 precedate de stingerea luminilor .

iar cei care participă la ea îşi regenerează în­ treaga divinitate. timpul totalităţii sacre. De fapt. dar strămoşii erau lipsiţi de multitudinea de inhibiţii şi frustrări ce constrîng inevitabil fiinţele umane care trăiesc împreună în comu­ nităţi organizate.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORI EI EUROPENE / 1 13 acestei concepţii se găsesc la băştinaşii Dyak Ngadju şi la unele triburi australiene. Triburile Aranda din Australia Centrală proslăvesc periodic lu­ crările strămoşilor mitici săvîrşite în timp ce aceştia hoi­ năreau prin ţinut. Orgia are loc în acord cu porun­ cile divine. Orgiile rituale şi nostalgia "o riginilo r " La băştinaşii Dyak Ngadju. întoarcere la timpul precosmic. sfîrşitul anului înseamnă sfîr­ şitul unei epoci şi totodată sfîrşitul unei lumi. ci de altă ordine"63. orgia rituală periodică se poate interpreta drept dorinţa de a reveni la totalitatea . acea epocă miraculoasă este echivalentă cu vîrsta paradisiacă. în timp ce aşteaptă o nouă creaţie. în timpul acestei peri­ oade prin excelenţă sacră. de vreme ce lumea a în­ cetat să existe. iar apa şi roadele se găseau din belşug. Ceremoniile arată clar că există o. Intervalele scurte la care au loc . comuni­ tatea trăieşte lîngă divinitate. La triburile Aranda.64 Acest paradis primordial mai obse­ dează triburile Aranda. primordială perfectă care a existat înainte de Creaţie. Dar există şi alte forme ale nostalgiei originilor. Nu doar faptul că diversele animale se lăsau prinse cu uşurinţă. Regulile şi interdicţiile sînt suspendate. mai exact trăieşte în întreaga divinitate primordială. Cum notează Schărer. "nu e o chestiune de dezordine (chiar dacă ne-ar putea părea astfel). în cazul băştinaşilor Dyak. întreaga populaţie a oraşului se întoarce la vîrsta primordială (cosmogonică).

după cum se ştie. . şi nici în creştinism. El nu numai că profera nuditatea rituală. Dar. orice tip de orgie era considerată satanică şi prin urmare un sacrilegiu. Din perspectivă religioasă. bărbaţii şi femeile trăind împreună într-o promiscuitate sexuală perfectă.6S O astfel de nostalgie religioasă faţă de fericitele timpuri mitice ale originilor pare implacabilă.1 14 / ELIADE orgiile rituale.67 O altă sectă a fost creată de predicatorul itinerant Teodosius. dar îşi încuraja adepţii să se complacă în excese orgiastice pentru a primi graţia pocăinţei. cînd toate interdicţiile sînt suspendate. catastrofa tragică a primilor Părinţi . . pot fi interpretate ca întoarceri efemere la libertatea şi beati­ tudinea de care se bucurau strămosii. Datorită demonizării sexualităţii la iudeo-creştini.strămoşul mitic al lor şi al nostru. meritînd cea mai aspră pedeapsă. se străduiau să redobîn­ dească starea de inocenţă a lui Adam . sacralitatea vieţii sexuale nu putea fi înlătu­ rată radical nici în iudaism. sperînd să fie mîntuiţi de monstru­ ozitatea păcatelor lor. Adamiţii.69 Oricine ezită să creadă că asemenea practici orgiastice sălbatice pot exista la creştini sau chiar la sectanţii creş­ tini. Pentru că nuditatea rituală şi relaţia sexuală liberă ceremonială nu erau numai puternice forţe magico-religioase. ele ex­ primau totodată nostalgia pentru o existenţă umană cu­ prinsă de beatitudine ce corespundea în acest context iudeo-creştin stării paradisiace de dinaintea Căderii.66 La începutul secolul al XIV-lea. a înfiinţat o sectă care consfinţea nudismul drept mijloc de redobîndire prin excelenţă a stadiului anterior Căderii. Drept urmare. călugăr pe mun­ tele Athos şi fost bogomil. Lazarus. umblau goi şi practicau amorul liber. sectanţii din Boemia (secolele XIV şi XV).68 O J'ustificare asemănătoare era sustinută în secolele XIX si XX de secta rusească a inocentiştilor: ei trăiau practic goi în pivniţe subterane şi se angajau exclusiv în relaţii sexu­ ale nediferenţiate. lipsită de inhibiţii.

fie ele catolice. îşi puteau într-un fel schimba propria condiţie. speranţe şi dorinţe ce aspirau la un mod de a fi diferit de existenţa creştină tipică. conştient sau inconştient. de o modificare radicală a moravurilor sexuale. De fapt. Asemenea puteri îi puteau transforma pe creştini în ere­ tici profanatori şi. forţele ma­ gico-religioase ale practicilor sexuale interzise erau cele care tentau o femeie să devină vrăjitoare. Mărturiile lor seamă­ nă mai degrabă cu o probă iniţiatică dură decît cu o partie de plaisir. interzicerea nudităţii şi pierderea inocenţei sexuale spontane. ima­ ginare sau nu. Este greu. demonice. Nu numai dorinţa carnală incita femeile de la ţară să devină vrăjitoare. pare evident că asemenea excese sexuale ceremoniale urmăreau alte obiec­ tive decît simpla plăcere senzuală. In ultimă instanţă. printre alte calamităţi. într-ade­ văr. să distingem din mărtu­ riile vrăjitoarelor elementele reale de cele imaginare pri­ vitoare la "orgiile" lor secrete. Ca urmare. dacă nu imposibil. în cele din urmă. Dacă avem în vedere faptul că populaţiile rurale sînt în general interesate de sex doar în chip moderat. puteau periclita instituţiile sociale şi teologice. chiar dacă ase­ menea aventuri profanatoare erau împlinite într-un univers imaginar. luterane sau calvine. efortu­ rile de recăpătare a puterilor şi beatitudinilor pierdute erau însoţite. Acest element dureros al orgiilor vrăjitoarelor . direct sau indirect. în fiinţe periculoase. Această insistenţă asu­ pra vechiului clişeu dovedeşte că teologii erau pe deplin conştienţi de puterile magico-religioase ale sexualităţii. ele stîrneau nostalgii. cele mai multe vrăjitoare acuză lipsa plăcerii în relaţiile cu diavolul. orgiile vrăjitoarelor. încălcînd tabuurile sexuale şi participînd la orgii "dem�mice". Era speranţa obscură că. Un număr mare de depoziţii sînt în mod evident rezultatul anchetelor ecleziastice. A-i denunţa ca adepţi ai diavolului era doar o practică comodă ! Factorul decisiv a fost acela că.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 1 5 implică. ca şi cele ale ereticilor.

trebuie să avem totodată în vedere atractia irezistibilă către rău la anumite tipuri de personalitat�. O astfel de ruptură cu trecutul este ambivalentă . Mai mult decît atît. Mai întîi. orgiile sexuale evidenţiază un protest radical împotriva aspectelor religioase şi sociale contem­ porane .7° În concluzie.o revoltă generată şi nutrită de speranţa re­ dobîndirii perfecţiunii beatitudinii pierdute. Dar este totodată posibil ca practicile descrise drept satanice să se fi săvîrşit realmen­ te. În al doilea rînd. politice.religioase. şi în special împotriva decadenţei Bisericii şi a corupţiei din ierarhia ecleziastică. oricare ar fi fost cauzele. în fine. Dar există şi cazuri de măr­ turii spontane ale fetelor tinere. acuzatorii i-ar fi putut constrînge pe acuzaţi să admită că au avut relaţii sexuale cu diavolul. dar erau impuse cu forţa de procese. ce descriu amănunţit şi alert violarea lor "iniţiatică" de către diavol înainte ca examenul medical să fi dovedit că erau virgine. în special în timpul crizelor catastrofice. în asemenea cazuri. practicile orgiastice reale sau imaginare ale vrăjitoarelor europene prezintă o anumită structură religioasă. este important faptul că practicile orgiastice atestă o nostalgie religioasă. etice. o dorinţă puter­ nică de întoarcere la o fază arhaică a culturii . o beatitudine ce obsedează imaginaţia. sociaie. În al treilea rînd. As zice că există o totală insatisfactie faţă de instituţiile existente . clişeele satanice au devenit principala acuză în denunţurile făcute în timpul vînătorilor de vrăjitoare. şi anume cea a "originilor" fabuloase. Desigur. ele exprimau revolta împotriva instituţiilor creştine care nu reuşeau să "salveze" omul. în special în cultura tinerilor.epoca de vis a fabuloaselor "origini".1 1 6 / ELIADE era bine cunoscut nu numai celor care ajungeau să fie în cele din urmă suspectaţi de vrăjitorie. aşa-zisele elemente satanice ale orgiilor vrăjitoarelor puteau fi practic inexistente. Ceva similar se petrece şi în zilele noastre.

are o semnificaţie religioasă.OBSERVAŢII ASUPRA VRĂJITORIEI EUROPENE / 1 1 7 din punct de vedere existenţial: pe de o parte. deşi aceasr. se poate observa în anu­ mite segmente ale culturii tinerilor redescoperirea "religiei cosmice" si a dimensiunii sacramentale a existentei omu­ lui. prin aceasta. Intr-adevăr. dogme şi a aşa-ziselor instituţii. sau cel puţin privite cu ochi răi de bisericile creştine (astrologia. Toate acestea au de-a face cu acelaşi impuls fundamen­ tai: depăşirea lumii de semnificaţii a părinţilor şi bunicilor şi redobîndirea sensului pierdut şi beatitudinea "origi­ nilor". comuniunea cu natura. Mai mult decît atît. . pe de altă parte. zen etc. tantra..a. voinţa de a trăi exclusiv în prezent ş. şi de a descoperi şi cultiva metode de salvare necreştine (yoga. de �xemplu. indică totodată dorinţa de a reanima vechile credinţe şi idei religioase prigonite. spontaneitatea sexuală lipsită de inhibiţii. interesul pentru ocult. magia. toate fiind asociate inconştient cu persecuţia şi tirania unui tip modern de Inchiziţie. nuditatea rituală.ă dimensiune religioasă este rareori recunoscută ca atare. se exprimă prin agresivitate şi revoltă împotriva oricăror reguli. practicile orgiastice). eleme�tele ce indică această orientare sînt. respingerea structurilor sociale şi a valorilor morale moderne. ceea ce presupune respingerea civili­ zaţiei şi în ultimă instanţă a istoriei. speranţa descoperirii unui mod nou şi creativ de a exista în lume. gnoza.). şi. atît de caracteristic culturii tinerilor. alchimia.

într-adevăr. ci şi aparţinînd celor trei tradiţii monoteiste iudaismul. August 1 971. asemănările şi deose­ birile morfologice dintre aceste experienţe dovedesc sem­ nificaţii religioase sau teologice distincte. Este şi mai semni­ ficativ faptul că există totodată o bogată documentaţie legată de experienţele spontane sau "naturale" ale lumi­ nii interioare.30. Cum este de aşteptat. creştinismul şi islamismul. Am ales să cercetez experienţele şi ideologiile "luminii mistice". avem la dispoziţia noastră un număr mare de exemple din diferite religii. iniţial în History of Religions 1 1 . pp. 1 . Nu am intenţia să fac aici un rezumat al rezultatelor cercetării mele. eseul a avut o intenţie metodologică. 1.6 Spirit. dar comparabile. nu numai arhaice şi orientale. şi anume aceea de a arăta că nu­ mai prin compararea fenomenelor religioase similare se poate surprinde în acelaşi timp structura lor generală precum şi semnificaţiile lor particulare şi specifice. Am adăugat în note cîteva date bi bliografice recente. . �. aparent. Principalul scop era de a stabili o morfologie care ar în­ lesni o analiză comparată relevantă. adică de experienţele trăite de indivizi care nu au pregătire ascetică sau mIstică ŞI care. în esenţă. Lucrare publ. lumină şi sămînţă�': într-un articol scris în 1957 am examinat o serie de ex­ perienţe. tocmai datorită distribuţiei lor vaste în spaţiu şi timp. nu manifestă interes pentru religie. mitologii şi speculaţii legate de "lumina mistică"I.

şi totuşi această semnificaţie poate ajunge integral în conştiinţă numai îmbrăcată într-o ideologie preexistentă.sau îl transcende . pe de o parte o descoperire personală şi. transcendentă si sfîntă. toate tipurile de experienţe ale luminii au În comun următorul factor: ele scot omul din universul profan sau din condiţia isto­ rică şi îl proiectează Într-un univers diferit calitativ.existenţa ca o creaţie divină. cu excepţia celor spontane. LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 1 9 Dacă aş cita din concluzii. o anumită experienţă a luminii a fost considerată religioasă . Structura acestui Univers sfînt şi transcendent v �riază potrivit cul­ turii şi religiei individului. ele au în co­ mun următorul element: Universul revelat prin întîlnirea cu Lumina contrastează cu Universul profan . fiecare om descoperă ceea ce din punct de vedere spiritual şi cultural a fost pregătit să descopere. sau lumea sanctificată de prezenţa lui Dumnezeu. întîlnirea cu Lumina produce o ruptură în existenţa subiectului.2 Diferitele experienţe ale luminii discutate în eseul meu. Cu toate acestea. Se poate spune că semnificaţia Luminii supra­ naturale este transmisă direct sufletului omului care o ex­ perimentează . Şi totuşi. pe de altă parte. în final. au fost eva­ luate constant în contextele lor tradiţionale. Acest lucru este evident. într-o lume cu totul diferită.prin faptul că este spiritual în esenţă. pe scurt . Pe scurt. prin urmare. puţine la număr. Cum ar fi putut fi altfel? Pentru că orice conceptualizare este iremediabil legată de limbaj şi. reve­ lîndu-i .lumea Spiritului. în cursul istoriei umane au existat mii de feluri de a concepe sau evalua lumea Spiritului. rămîne acest fapt ce ne pare fundamental: ori­ care ar fi integrarea ideologică următoare.sau făcîndu-i mai clar decît înainte . a sfinţeniei şi libertăţii. cu alte cuvinte este accesibil doar celor pentru care Spiritul există.SPIRIT. în asta constă paradoxul: semnificaţia Lumi­ nii este. de cultură şi istorie. Experienţa Luminii schimbă radical condiţia ontologică a subiectului. deschizîndu-l către lumea Spiritului.

mă voi ocupa de o serie de identificări şi omologări. Dar nu ne putem îndoi de caracterul "experimental" al majorităţii mitologiilor.1 20 / ELIADE deoarece. Prin urmare. a spi­ ritului (atman) şi a energiei creatoare aflate în acţiune la toate nivelurile cosmice pare să fi fost semnalată încă în epoca Vedelor. presu­ punerea sau confirmarea respectivei teologii a luminii. a luminii. adi­ că sămînţa solară.4 In mod explicit.3 În Rig Veda X. în ultimă instanţă. de exemplu. după revizuirea.şi astfel a vieţii cosmice şi umane . iranian sau cu cele gnostice. În articolul de fată urmăresc să fac o analiză mai ela­ borată. a soarelui. a bogatei şi impresionantei documentaţii legate de experienţa "luminii mistice".cuţia la documente ce presupun o doctrină în care lumina este o expresie a divinităţii. Cu alte cuvinte. teologiilor şi gnozelor bazate pe echivalenţa lumină. cel pUţin în parte. comparabilă. Antarjyotil). şi săm înţa solară Problema naşterii divinităţii. 1 2 1 . cu sistemele indian. "Embrionul de Aur" . îmi voi limita cercetarea la documen­ te indiene. a cre­ ativităţii divine . limitînd di. a spiri­ tului. lumina era considerată o expresie a divinităţii. în religiile şi sectele în care lumina era evaluată la super­ lativ.viaţă. cît şi a sufletului uman (sau a spiritului) şi. astfel de experienţe nu reprezentau sursa. Desigur. voi discuta şi exemplul unui trib din America de Sud. iraniene şi gnostice. brahmanii consideră . Totuşi. pentru deschiderile pe care le oferă în aceste tipuri de experienţă religioasă. în acelaşi timp.1.divinitate -spi­ rit. în sistemele mitologice sau teologice existente. a unei vieţi sanctificate. începînd cu divinitatea şi terminînd cu semen virile. Prajapati Creatorul e prezentat ca Biral2-yagarbha. este greu de presupus că. nu găsim peste tot o teologie sau o metafizică bine articulată a luminii divine.

viaţa curge ca lumina din soare sau ca să­ mînţa din falusul unui zeu creator. 1995 (n. În multe povestiri folclo­ rice şi mituri americane. cel pe care sămînţa nu îl ştie. ). IVA). Chandogya Upanişad (111. semen virile este vehiculul Nemuri­ torului (atman-Brahman) numai: "Cel care este prezent în7 sămînţă. Up.9 Cum se ştie. ef. de "lumina supremă". "precum fulgerul care scapără lumina" (Kena Up. Soarele este de fapt cel care îl trimite sub formă de sămînţă în pîntec"S. IV. Învăluirea instantanee a fiinţei de lumină �ste în acelaşi timp o revelaţie a adevărului metafizic. . 1 7. şi aceas­ ta este experienţa "luminii interioare" (antarjyotib. Brh.lI Vom întîlni specu­ laţii similare. Această "realizare" este bruscă. Dar în Brhada­ rar:zyaka Upanişad. cînd vom discuta unele documente mai recente din Orientul Apropiat.mai jos M & A-.3. N emuritorul. de soare. în care lumina e declarată identică cu fiinţa (atman-Brahman) şi cu nemurirea. există doar o singură verificare concretă (experimentală) posibilă a ceea ce se poate numi "realizarea Sinelui" (aman).7). Bucureşti. LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 2 1 "Cînd tatăl îl trimite ast­ fel sub formă de sămînţă în pîntec. cel al cărui trup (vehicul) sămînţă este. nOţiunea de virginitate este ex­ primată prin termeni însemnînd "neatinsă de soare"lO. semen virile o epifanie solară. În Egiptul antic. pentru că "Lumina reprezintă puterea procreaţiei"6.SPIRIT. Mefistofel şi androginul.'. Alexandra Cuniţă. şi. Revenind la Upanişade. potrivit mentalităţii indiene. "8 Totuşi. 27 -30). "In fulger stă adevărul" . este foarte răspîndită concepţia conform căreia soarele ne-ar fi strămoş . în ultimă in­ stanţă. nu e nevoie să amintesc pa­ sajele discutate în Miphistophiles et l'Androgyne'" (pp. trad.ed. 7) leagă "sămînţa primor­ dială" de lumină. supraveghetorul din interior. deşi destul de complexe. acela este Sinele tău (atman ). Este suficient să sub­ liniez faptul că. Edi tura Humanitas.

noaptea în care s-a născut Mahavira "a fost cuprinsă de o strălucire mare.sînt experimentate de asceţi şi yoghini în timpul meditaţiilor (M & A.1 5 Imediat după atingerea Nirva1Jei. Am citat o serie de exemple (M & A. urm. Ananda arde spontan şi atinge Nirva1Ja. dar poate fi profanat (klista) de pasiuni (kleia) sau eliberat de pasiuni . ne refe­ rim la o concepţie pan-indiană. Pot da uşor multe alte exemple.1 8 Negînd existenţa lui atman ca entitate spirituală ultimă şi ireductibilă. Este de la sine înteles că zeii "radiază mai multă lu­ mină decît Soarele �i Luna"." Meditînd pe marginea acestui pasaj. zeiască"13." Cînd Buddha se află în samadhi. budiştii au explicat experienţa unei auto­ iluminări interioare prin însăşi natura gîndului pur. Desigur.numite în Svetasvatra Up. La fel. pp. din trupul lui Gavam­ pati încep să iasă flăcări. Fiecare manifestare a lui Brahma este revelatâ de "lumina care răsare şi de gloria care străluceşte" 12.ll ) "formele pre­ liminare ale lui Brahman" . 1 0: "Luminos este acest gînd. (II. unele şcoli Hinayana afirmă că gîndul este la origine şi în mod natu­ raI luminos (cittarrz prabhasvaram ). în afară de aceasta. 30-3 3).): la naşterea lui Buddha strălucesc cinci lumini cosmice. pp.2). 36 ş.1 22 / ELIADE (Kauş"itakz Brahma1Ja Up. îi joacă deasupra capului"1 4. şi fiecare Buddha poate lumina întregul univers cu smocul de păr care-i creşte între sprîncene. "raza numită «Podoaba Luminii Gnozei ». divină. Gautama declară că la sfîrşitul unui discurs el "devine flacără. naşterea sau ilumi­ narea marilor mîntuitori şi înţelepţi este anunţată de o abundenţă de lumină supranaturală. Astfel. care iese din deschizătura aflată în protuberanţa craniană ( uş1Jlşa). iar trupurile lor radiază o energie mistuitoare. dar uneori este pătat de pasiuni întîmplă­ toare. IV. Din capetele faimoşilor yoghini şi contemplativi hinduşi se ridică întotdeauna o flacără. şi el se autoincinerează.16 La fel. luminile multi­ colore . Aşa cum se afirmă în A1Jguttara-nikăya 1 . în special în textele şi iconografia budistă abundă epifaniile luminii.

"2 1 Se poate spune că.spirit.2 3 Cu privire la naşterea lui Shenrab. una din ele. relatează cum o rază de lumină albă.Iumină.SPIRIT. a semen virile este de asemenea confirmată în Tibet şi la mon­ Consubstanţialitatea divinitate-spirit (suflet)-lumină­ . ascuns în toate corpurile. cu vechea serie de omologii indiene : divinitate. o sutră citată în Lankavatara descrie Tathagatagarbha ca fiind "în mod natural luminos. natura origi­ nară a omului este o fiinţă spirituală autoluminătoare ( = gînd. Mahaparinirvar:za Sutra afirmă că "atman este Tathagatagarbha. Lumina sem inală la mongo li şi tibetani goli. şi a cărei lumină a pătruns în corpul mamei. ascuns în trupul tuturor fiinţelor"2o. Natura "realităţii".sămînţă. imitînd îndeaproape naşterea lui Sâkyamuni. atman ). există două legende paralele. Astfel. fiinţele nu reuşesc să îl vadă. "gîndul luminos" este identificat cu "embrionul lui Tathâ­ gata" ( Tathagatagarhha ). Discutînd natura Sinelui (atman ). strămoşul lui Genghis-Han s-a născut dintr-o fiinţă divină care a descins în cort prin deschizătura făcută pentru fum sub forma unei dîre lu­ minoase. semănînd cu o săgeată. identică cu un embrion al unui Buddha. Toate fi­ inţele posedă Natura lui Buddha : acesta este atman. Oricum. Dar se ştie că acest atman este întotdeauna acoperit de ne­ numărate pasiuni (kle§a). pur. 19 Pentru anumiţi autori Yogâcâra. potrivit acestei teorii. fondatorul şi patronul religiei Bon. şi de aceea sînt considerate întîmplă­ toare (agantuka). Se poate compara concepţia embrionului lui Ta­ thâgata.22 Conform legendei. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 23 (vipramukta). a gîndului şi a buddhaităţii este lu­ mina. pasiunile nu aparţin naturii ori­ ginare a gîndului. şi din acest motiv.

există cel puţin o situ­ aţie în care influenţele maniheiste sînt plauzibile. dar poate fi şi mai veche. semănînd cu un fus. şi. sufletul părăseşte corpul în momentul morţii.28 Ideea unei consubstanţialităţi a spiritului (divin)..24 Potrivit credinţei tibetanilor. i-au ieşit din organele genitale şi au pătruns prin craniu în trupul femeii. şi. Shenrab însuşi este cel care a descins din palatul ceresc sub forma celor cinci culori (precum un curcubeu).) explică originea universului şi a omului dintr-o lumină albă sau o fiinţă primordială.l. în timpul procreaţiei sufletul copilului intră în capul mamei prin sutura Jrontalis (brăhmarandhra). Dar cînd li s. În altă versiune mai veche. adică de cele maniheiste. Soarele si luna nu existau. şi . Pe de altă parte. 47 ş. la început oamenii erau însufleţiţi de propria lumină interioară si erau asexuati. a luminii şi a lui semen virile este cu certitudine indo-iraniană. urm. pe bolta cerească au apărut soarele şi lunaP Lumină şi săm înţă în tantrism Este greu de afirmat că aceste concepţii reflectă tradiţiile indiene (sau indo-iraniene arhaice) sau că sînt influenţate de teoriile iraniene tîrzii. Conform unei tradiţii para­ lele. au apărut organele genitale. prin acelaşi orificiu. în timp ce lumina din oameni a fost stinsă. s-a metamorfozat într-o pasăre şi s-a aşezat pe capul viitoarei sale mame.1 24 / ELIADE intrat în creştetul craniului tatălui său. în timp ce o rază roşie. săgeata este luminoasă şi este imagi­ nată ca o stea căzătoare. două raze. trezit instin�tul sexu.2 5 Operaţia îndeplinită de un călugăr budist (lama) pentru a grăbi plecarea sufletului prin brăhmarandhra este numită "a trimite o săgeată prin gaura acoperişului". una albă şi una roşie.26 Miturile tibetane rezumate în M & A (pp. a pătruns în capul mamei.

ca act sacramental urmărind identificarea cuplului uman cu modelele divine (Siva şi Sakti. Ts'on k'a pa explică faptul că adevărul absolut . e necesar să se mediteze la vajra (= membrum virile) şi padma (= pîntece) ca fiind umplute în interior cu lumină În­ cincită: albă etc. dis­ cipolul trebuie să şi-l imagineze pe Buddha într-o lumină orbitoare. dar menţionează faptul că "toţi aceşti Tathagata reprezintă cinci lumini". Comentînd uniunea mistică a lui Buddha cu o sakti corespunzătoare. LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 2 5 anume interpretarea ritului tantric secret maithuna de Candrakirti. Candrakirti pretinde că. Relaţia sexuală şi simbolis­ mul erotic au fost Înscrise în documentele ce tratau viaţa religioasă indiană încă din timpurile vedice. "importanţa elementelor luminoase în procesul emanaţiilor cosmice. adică sînt coloraţi diferit. precum şi în cel de salvare mistică" prezintă o analogie izbitoare cu cele cinci elemente luminoase care joacă un rol central în cosmologia maniheistă şi în soteriologie. în tantrismul budist rela­ ţia sexuală rituală cu "fata" (mudra. Candrakirti interpretează aceşti Tathagata sau skandha ca simple ele­ mente luminoase. Candrakirti şi Ts'on k'a pa afirmă că boddhicitta (literal. yogint ) nu trebuie să se termine prin emisie seminală (boddhicittarrz notsrjet). " gîndul ilu­ minării") este picătura.30Urmînd o lungă tradiţie3l. După cum se ştie. reprezintă o cerinţă preliminară a tantrismului hindus de . care curge din vîrful ca­ pului şi umple cele două organe sexuale cu o explozie de lumină încincită: "în timpul unirii [cu saktz]. bindu.34 Maithuna.33 La fel ca mulţi alţi tantrişti budişti şi hinduşi. Buddha şi prajiia lui)35.este cunoaşterea mistică a acestei lumini."32 La Tucci. în timpul meditaţiei.29 Tucci a arătat încă din 1 935 importanţa comentariului lui Candrakirti şi a gloselor lui Ts'on k'a pa privind Guhy­ asamaja Tantra. Guhya­ samaja ilustrează din abundenţă reevaluările diferite şi uneori neaşteptate ale unui ritual arhaic şi ale unei ideo­ logii religioase tradiţionale.intuiţia imediată (nirvikalpa) .SPIRIT.

Totuşi. aceste lumini multicolore sînt experimentate de asceţi şi contemplativi în timpul meditaţiilor yoghine. şi în maniheism semen vi/'ile este ide�­ tificată cu lumina cosmică şi divină (vezi mai jos. ed. de vreme ce nu trebuie să aibă loc nici o emisie seminală (boddhicitta1J1 notsrJet). ne amintim interdictia maniheistă de a emite sămÎnta si de a lăsa femeia însă. 122). Putem cita nenumărate exemple analoage în documente care descriu experienţe cu lumi­ nă interioară apărute spontan sau provocate de droguri. adică nu sînt "imaginate" intenţionat sau inventate şi clasificate raţional cu scopul de a construi un "sistem" cosmologic sau antropologic. ceea ce constituie un "joc" (lUa) ceremonial. 135). Cît priveşte prescripţia formală boddhicitta1J1 notsrjet. . cu lumini asemănătoare se con­ fruntă sufletul imediat după moarte. Semnificaţia şi funcţia re�e�­ tiei seminale sînt fără îndoială diferite în maniheism si �antrism.36 Caracterul "experimental" al acestor fotisme'" extatice nu poate fi pus la îndoială. "KuI)Qagolaka": jocul şi nebunul Dar ritualul tantric secret prezintă şi alte paralele cu unele ceremonii gnostice.38 . p. maithuna nu presupune în mod necesar retenţia lui semen virile. în starea bardo. Dar frapant în Guhyasamaja Tantra şi în comentarii este efortul de a "experimenta" cele cinci lumini mistice în timpul uniu­ nii sexuale. trebuie să subliniem din nou realitatea "expe­ rimentală" a luminilor mistice: ele corespund fenomenelor psihice autentice. După cum am văzut (p. Senzaţii vizuale sinestezice (n.37 Astfel. Conform tradiţiei indo-tibetane.'.1 26 / ELIADE stînga şi a multor şcoli Vajrayana.).cinată. În tradiţia tantrică hindusă.

cel de la p. de exemplu. că bărbatul ej aculează în gura femeii . Abhinava însuşi prezintă diverse forme de ej aculare. Din numeroasele exemple pe care le citea­ ză J ayaratha. din păcate astăzi pierdută. . 41 . descrie maithuna drept un ritual avînd ca scop dobîndirea ănandaviirănti "odihna în beatitu­ dine". Jayaratha arată cum sămînţa trebuie să treacă înainte şi înapoi din gura femeii în gura bărbatului. 8 8 ). Abhinavagupta. Rezultă clar din p.SPIRIT. "se ajunge la starea de complet repaos (viirantidharma). sîntem puţin informaţi cu privire la aceste cere­ monii sexuale complicate ce urmăresc experienţe religi­ oase specifice. Analizînd aceleaşi pasaje din Tantrăloka.. şi s-ar părea. în voluminosul tratat Tantrăloka.. secreţia femeii . este evident că a existat o literatură foarte elaborată şi serioasă referitoare la acest subiect. şi în final să fie vărsată într-un vas sfinţit. Astfel. marele autor hindus din secolul al XI-lea.este colectat în vasul sfinţit.lagolaka este comestibi1. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 2 7 Oricum. deşi nu sîntem siguri că am înţeles corect pasajele (de exemplu. Sînt citate ca jus­ tificare mai multe versuri din celebrele iigama . Pasa­ jele care se referă la ejacularea propriu-zisă a seminţei sînt cele mai obscure. şi toate lucrurile fenomenale se contopesc în sinele propriu"39. Dar. aşa cum remarcă autorii celei mai recente lucrări despre Abhinavagupta : - Versurile care prezintă de fapt relaţia sexuală sînt for­ mulate intenţionat în termeni obscuri şi simbolici40.42 După cum scrie Tucci : Faptul că un asemenea lucru este comestibil e confirmat şi de unele practici urmate în iniţierile superioare ale lui - . Explicînd versul dificil de la p. 89 şi din alte pasaje că faţa iakti-ei este cea mai importantă cakra. aşa că e foarte greu să înţelegi exact ce vor să spună . în timpul unirii ceremoniale. toate j usti­ ficate de vechi surse consacrate. 91 (versul 1 2 8 ). Cometariul lui Jayaratha indică faptul că kur:zt. Tucci sublini­ ază că kut:u/agolaka mai exact amestecul de sămînţă şi ionita.

Obiectul reprezintă un postament cu trei feţe pe care sînt incrustat� trei imagini. Un paradox fericit Relaţia sexuală rituală. Conform interpretărilor lui Tucci. Motivul este că acel kunda­ galaka este omolog unei cit sau ciUa. fibioniţii. colectarea emisiilor genitale şi consumarea lor ceremonială ca sacrament au fost prac­ ticate şi de una din sectele gnostice licenţioase. Siva. Aceasta Înseamnă că practicile sexuale secrete consemnate în textele tantrice ulterioare "erau curente În unele şcoli .reproduce procesul creaţiei (visarga ) şi reabsorbţiei.pe care nu le putem încă cita cu certitudine . iar anumite şcoli Saiva (cum ar fi şcoala Krama) evoluau în Swat.Cr. poate să aducă o lumină nouă acestui ritual secret.1 2 8 / ELIADE rNin ma pa în Tibet. car� dovedes c o serioasă contami­ nare cu literatura tantrică Saiva. ci pentru a obţine o înţelegere deplină a ceea ce înseamnă experimentarea ei . în secolul 1 sau la începutul secolului al II-lea d. 43 Un obiect Gandhara. In partea de sus a postamentului se află o cavi­ tate goală dreptunghiulară în care era probabil colectat kU1'}{iagolaka. ca potenţialitate pură şi de nezdruncinat. 44 "Gandhara era un ' centru saivit . ceremonia .cu condiţia de a nu fi înfăptuită pur şi simplu din plăcere."4 5 Importanţa acestui obiect ceremonial este sporită de vechime: secolul 1 sau începutul secolului al II-lea d.existente În unele părţi din regiunile nord-vestice ale subcontinentului indo-pakistanez.Cr"46. deşi prizonieră în spaţiu şi timp . aceas­ tă imagine Gandhara transmite concepţiile metafizice ale ritualurilor scolii tantrice Akula. reintegrarea în unica realitate. Conştiinţa primordială. Conştiinţa ·c�re există în noi ah initia. recent semnalat şi interpretat de Tucci. Una din ele înfăţişează actul mas­ turbării. Vom discuta teologia lor extravagantă după ce vom ana- .

este în viaţă şi totuşi este "eliberat" etcY Nu mai puţin paradoxală este situaţia unui Boddhisattva care. Trebuie luată în serios insistenţa cu care autorii tantrici susţin că maithuna este cu totul altceva decît relaţia sexuală profană. ştie că nu există fiinţe (umane). pp. deşi îşi are sălaşul în Nirvana. "Cine ştie asta. trăieşte în timp şi totuşi împărtăşeşte ne­ murirea. cît şi în cele budiste. îl consumă în întregime şi devine curat şi pur. dar se bucură de obiectele dorinţei (kamagur:za ) . 1 37-1 4 1 ). se manifestă în sarJlsara. încă din timpurile upanişadice. dar încearcă din răsputeri să le convertească. 8). a experienţei Absolute (sau "realitate ultimă") şi umane (sau "nefiinţă"). fără de vîrstă şi nemuritor" (Brhadarar:zyaka Up. este împăcat definitiv (Santa). LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 2 9 liza raportul Dumnezeu . După cum afirmă autorul tantric Indrabhuti: "Prin aceleaşi acte care îi fac pe unii oameni să ardă în iad timp de mii de ani. Dar nu trebuie să încheiem aceste însemnări despre maithuna fără a-i sublinia încă o dată caracterul ceremonial. salvatoarea gnosis era suficientă pentru a-l "proiecta" pe rishi dincolo de bine şi de rău. cel "eliberat în viaţă".Iumină . V. Singura concluzie pare a fi aceea că cei care o practică fără o pregătire spirituală şi tehnică prealabilă nu vor descoperi în maithuna mai mult decît poate oferi o relaţie sexuală obişnuită. atît în tradiţiile hinduse.sămînţă în Iran şi printre gnostici (vezi mai jos. Jzvan-mukta-ul hindus."47 Tantrele budiste se bazează din punct de vedere filozofic pe doctrina madhyamika. deşi face mult rău. 1 . e Încîntat de . Pe de altă parte. trebuie să avem tot timpul în vedere că doctrina tantrică de bază.spirit . are un caracter paradoxal.SPIRIT. yoghinul îşi cîştigă salvarea eternă. a unităţii dintre Nirvana şi sarJlsara. înfăptuirea unei astfel de unităţi a contrariilor duce întotdeauna la o situaţie paradoxală.

mama lui Zara­ thustra. .carte în pahlavi'" din secolul al IX-lea d. Dar în vremea cînd au fost scrise aceste legende. -. jocurile etc. Textul explică faptul că marea ei radia­ ţie se datora acelui xvarenah (xvar) pe care îl avea. ascetismul cel mai sever şi nenumăratele tehnici de meditaţie coexistă cu maithuna ŞI cu consumarea de kur.a etc. fluidul divin analog cuvîntului vedic soma. Nu e de mirare că. 51 Mama mîntuitorului primea din cer lumina incandes­ centă care va pătrunde în trupul lui Zarathustra şi îl va sfinţi. �."Văr. Limbă iraniană vorbită şi scrisă în Persia în secolele III -VIII d. biografia profetului-mîntuitor era mitologizată aproape în întregime. radia lumină la fiecare mişcare. Crezînd că a izbucnit un foc mare. întorcîndu-se mai tîrziu. cîntecele. Părinţii au văzut-o învăluită Într-o lumină puternică.49 Pentru gîndirea indiană. la naşterea Frinei. ) . încît tot satul era iluminat. Ni.e d. printre metodele propuse pentru cucerirea unui atît de paradoxal mod de a fi. mama acestuia radia atîta lumină.Cr.50 în chip similar. Astfel.Cr. numai printr-o serie de coinci­ denţe ale contrariilor. casa părea în flăcări. au aflat că s-a născut un băiat plin de strălu­ cire. s-a afirmat că Zarathustra s-a născut din haoma52.4agolaka.1 30 / ELIADE bucuriile dharmei. într-un mod recunos­ cut ca destul de imperfect. libertatea absolută (samădhi. X varenah şi f/uidul sem inal Potrivit tradiţiei păstrate în Denkart .) poate fi interpretată. dar îşi aduce în văzul tuturor femeia. trei nopţi înainte de naşte­ rea lui Zarathustra. (n. mulţi locuitori au părăsit satul în grabă. Cînd Frin avea 1 5 ani.

). şi astfel de sanscritul svar. urm. tratat dedicat lui Mithra. "soare"."57 Textele nu par să fie de acord cu sursa originară şi cu sălaşul permanent al lui xvarenah. aceas­ tă lumină supranaturală îi va împodobi pe toţi: "Lumina mare ce iese din corp va străluci continuu deasupra pămîn­ tului . pentru a proteja Creaţia. foc prin excelenţă regal.ed.kasa (vezi de exemplu Yast �. această remarcă este importantă deoarece indică clar originea solară a fluidului sfînt. Ormazd'" produce xvarenah din luminile infinite şi îl păstrează în foc şi apă. . seminal.58 Potrivit cărţii scrise în pahlavi. cum spune Denkart.) afirmă că "atunci cînd Soarele arde. 1 0) arată că Ahura Mazda posedă xvarenah cu scopul de a "concepe toate creaturile"54. Alt nume pentru Ahura Mazda . .SPIRIT.56 Fiecare fiinţă umană are un xvarenah propriu. Zatspram ( 3 5 . se afirmă că din fruntea zeului "ţîşnesc flăcările focului care re­ prezintă acel xvarenah regal şi puternic"53. şi. şi în special în marea Vouru. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 3 1 Ş i. I n ultimă analiză. 82). xvarenah caracterizează remarcabil fiinţele divine. "sălaşul lui xvarenah este în focul Varhran". De fapt. în final. Un alt Yast (XIX . luminos şi de foc. haoma era "plin de xvarenah" . xvarenah nu este deţinut ex­ clusiv de regi.vezi mai sus (n. În Yast. fără bătrîneţe. xvarenah este reprezentat ca un fluid sacru. nemuritor. Dar toate textele subli­ niază natura lui extraterestră. etimologia propusă cu un secol în urmă lega termenul xvarenah de hvar.55 Deşi legat concret şi stăruitor de suveranitate. sau.60 Pare un paradox faptul că alte texte afirmă că xvarenah săIăşluieşte în ape. zeii împart xvarenah". aşa cum vom vedea. 1 ş. Şi [această lumină] va fi veşmîntul lor. renaşterea eshatologică (jrasa). . această concepţie este cu siguranţă mult mai veche. strălucitor. In textele gathice şi avestice.59 Dar un text mult mai vechi ( Yast VI. Deşi articulată sistematic doar în tratatele tîr�ii.

62 Aparentul paradox al unei substanţe de foc ce se află în apă nu prezintă nici o dificultate dacă avem în vedere că apele simbolizează posibilităţile infinite ale vieţii şi fertilităţii şi. splendoarea iradiantă. Dar haoma albă este "plină de xvarenah " şi totodată e un recipient de xvarenah . totodată. copacul vieţii. "spiritual" (generează inteligenţă. şi că rîul ei aduce acest lichid irizat din vîrful muntelui Hukairya pînă în Marea Vouru. Într-adevir. conchide Gnoli. Nimic nu poate "exista cu adevărat" înainte de apariţia luminii. supraterestru). Sămînţa oamenilor şi animalelor este prin urmare atît "de foc". "sămînţa nu este pur şi simplu un echivalent al luminii. xvarenah nu este numai "sfînt" (divin. Textele pah­ lavi confirmă relaţia structurală a lui xvarenah cu "să­ mînţa". vehiculul ei. lumina este "cosmogonică" prin propriul ei mod de a fi. totodată. Desigur. dar este şi "creativ". aşa cum vom vedea -p.1 34-. (În consecinţă. iar Soma. cît şi "lichidă". haoma albă este reprezentată în textele pahlavi ca provenind din ape. şi este identificată cu Gokarn.6 5 "Astfel". "puternic" (cel ce îi "face" cu adevărat pe regi şi pe eroi).63 Găsim o situaţie ase­ mănătoare şi în cosmologia vedică: Agni este descris ca existînd în Ape.kasa. anihilarea cos­ mică dorită de gnostici şi de maniheişti poate fi dobîndită . Se spune că zeiţa Anahita posedă o cantitate mare de xvarenah.64 în Marea Bundahisn 1.1 32 / ELIADE VIII). este proclamată esenţa vieţii ("sămînţa" prin excelenţă) şi cea care asigură nemurirea. situat în mijlocul Mării Vouru. în timp ce tot restul creaţiei era conceput dintr-un strop de apă. "66 Toate valorile luminescente ale semintei derivă din natura "cre­ ativă" a lui xvarenah. lichidul seminal nu este princi­ piui luminos. sursa "nemuririi". deşi de origine celestă. consacră înţelepciune) şi "solar" (şi astfel "de foc" şi irizat).4 1 se afirmă că seminţele animalelor şi oamenilor sînt făcute din foc.61 Mai mult decît atît. ci este substanţa ce conţine acest principiu şi.kasa.

Episodul care ne inte­ resează este cel al Începuturilor dramei cosmice. Înţelegînd că Prinţul Întunericului (= Principiul Rău­ lui ) este gata să atace tărîmul Luminii. concepe o nouă ipostază .şi microcosmice ş. acosmică). în general. reduplicări. lungă şi încîlcită. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 33 doar printr-un îndelung şi complicat proces de "extragere" a particulelor luminoase. Cosmogonia şi. fertilitatea şi ontofaniile'" inepuizabile ale luminii divine.d. ). recurgînd la emanaţii. omologii macro. cum au făcut atît de mulţi gnostici importanţi înainte şi după el. care pretindea o dramă patetică divină şi cosmică. crearea diferitelor forme de viaţă sînt con­ cepute mitic ca procreare sau "lucrare" divină. adică o emană. Mani a construit o mitologie în concordanţă cu Zeitgeist -ul contemporan. Man iheismul: Lumina întemniţată Nu e nevoie să ne amintim miturile cosmogonice. . şi re­ absorbirea lor în final într-o "înălţime" transcendentă. ed.a. pe Mama Luminii care. Dar creativitatea principiului luminos este de la sine înţeleasă doar de un spirit alert. Tatăl Măreţiei se hotărăşte să renunţe la confruntarea cu adversarul. Pe lîngă aceasta. El o "evocă". antro­ pogonice şi eshatologice complexe ale maniheismuluiY Deşi a utilizat elemente iraniene şi mesopotamiene (man­ deene).SPIRIT. în care o parte din lumina divină este captată de puterile Întune­ ricului.Omul Primordial.m. Împre­ ună cu cei cinci fii ai lui .care reprezintă de fapt propria " Apariţiile existenţei (n. Caracte­ rul seminal al principiului luminos subliniază creativitatea. şi cum s-a aventurat să o facă chiar William Blake în secolul al XVIII-lea. la rîndul ei. Mani şi-a creat propria mitologie de bază. dispersate în toată lumea.

Aruncaţi pe pămînt. îl ia de mînă pe Omul Primordial şi îl ridică în Paradisul Luminii. al Treilea Mesa­ ger se arată bărbaţilor arhoni sub forma unei fecioare goale. Pentru că acum întunericul ( Materia) posedă particulele Luminii. în timpul celei de-a doua părţi a lunii. Din seminţele căzute pe pămînt răsar plante şi copaci. frumoase şi radioase. o armură constînd din cinci lumini -. Biruindu-i pe arhonii demonici. Acest mesa­ ger construieşte o roată cosmică gigantică care. pentru a elibera particulele de Lumină rămase captive. Dar au rămas particulele înghiţite de arhoni. Tatăl "evocă" Spiritul Viu care. Lumina e îndreptată de la Lună către Soare şi.1 34 / ELIADE fiinţă. iar din carnea şi excre­ mentele lor pămîntul. Totodată împlineşte o primă elibe­ rare a Luminii. în prima parte a lunii. iar fiii îi sînt devoraţi de demoni. Omul Primordial descinde la hotar . Tatăl emană un al Treilea Mesager. Femeile-demon rămase gravide avortează la vederea fru­ mosului tînăr.68 . Ca atare. şi apare ca un tînăr gol şi strălucitor în faţa femeilor arhone. Copleşiţi de dorinţă. venind la hotarul întunericului. asimilînd astfel particulele Luminii. Spiritul Viu face din pieile lor cerurile. în final. în final. o dată cu sperma. pregătind eliberarea lor. dar este şi garanţia triumfului final al lui Dumnezeu (al Luminii). ridică particulele de Lumină eliberate către Lună într-o "coloană a gloriei" . Luna şi Stelele din acele părţi care nu suferiseră prea mult ca urmare a contactului lor cu întunericul. pregăteşte în acelaşi timp victoria definitivă împotriva Intunericului. aceşti avortoni devo­ rează mugurii copacilor. iar Tatăl Măreţiei. bărbaţii elimină sperma şi. în a doua creaţie. Această înfrîngere este începutul "amestecului" cosmic. dar este cucerit de întuneric. către Paradisul Luminii. sălaşul lui celest. particulele Luminii. creînd Soarele.

timpul prezent şi eschaton ). Aşa s-au născut Adam şi Eva. După cum scrie Puech. Adam şi urmaşii lui devin subiectul central al mîntuirii. adică de separări ale spiritului (luminii) de materie. adică. Un bărbat-demon şi o femeie-demon. modelată pe salvarea omului primordial. conceperea celor "trei timpuri" (timpul de dinain­ te de atac. teoria "amestecului" cosmic.lo Ideologia "separării". pentru că prelungesc captivi­ tatea luminii în trupul urmaşului. mai precis voinţa de a pune capăt stării de "amestec" (gumes- . Mîn­ tuirea corespunde separării definitive a luminii de materie. desigur. personificată în "Concupiscenţă". o viaţă perfectă înseamnă o serie neîntreruptă de purificări. Materia. decide să creeze o În­ chisoare mai trainică pentru particulele divine rămase. într-adevăr. în ultimă instanţă. în consecinţă.SPIRIT. 80). Impor­ tanţa religioasă a seminţei-lumină. Dar. "Amestec " şi " separare " Elementele iraniene sau chiar indo-iraniene ale mitului maniheist central au fost analizate cu precizie crescîndă de oamenii de ştiinţă din ultimii o sută de ani. sfîrşitului lumii. Dar cea mai mare cantitate de Lumină captivă rămasă se află acum în Adam. "seducerea ar­ honilor" şi multe alte episoade îşi au antecedente sau paralele în religiile iraniene. natura demo­ nică a sexualităţii a fost consecinţa logică a acestui mit al originii omului. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 3 5 Alarmat de tactica celui de-al Treilea Mesager.69 Pentru un maniheist. relaţia sexuală şi în special procreaţia reprezintă răul. Nu vom aminti povestea mîntuirii sale. Asqualun şi Namrăel. devorează toţi avortonii monstruoşi şi au apoi relaţii sexuale. "notre espece naît donc d'une suite d'actes repugnants de cannibalisme et de sexualite" (Le Mani­ chiisme. p.

în ultimă instanţă. adică de "puritate" . Potrivit lui Gnoli.72 Î � această stare. rezultă că Iranul cunoştea încă de la începu­ turile zoroastrismului o tehnică de separare "mistică" (adică atît extatică cît şi gnostică). Este inutil să subliniem diferenţa între această teologie maga şi docrina şi practica maniheistă a "separării" .73 Mai mult decît atît. un fel de "transă activă" care îi conferă o putere (xsathra) cu caracter magic şi prin urmare o abilitate mistică de a vedea (Cisti). cel care face sacrificiul poate ajunge la starea maga. creaţia nu reprezenta lucrarea arhonilor demonici. semnificaţia şi scopul creării vieţii cosmice şi existenţei omului.71 Prin practicarea corectă a aces­ tui yasna. "sepa­ rarea" reprezintă prima îndatorire a fiecărui credincios. Gnoli explică funcţia sacrificiului (yasna) la Zarathustra ca promovînd. omul este "voinţă pură" (axvapecak) şi poate să-şi exercite "domnia" (axv"ih) pentru că a efectu­ at transformarea (jraskart). Nu voi discuta aici problema atotcuprinzătoare a ori­ ginii şi istoriei atîtor religii. Lumea a devenit coruptă abia ulterior. o cunoastere a realitătilor su­ pranaturale inaccesibilă simţurilo . - . în starea maga. din acest motiv. ci a lui Ahura Mazda. Într-un ar­ ticol recent. aflată sub dominaţia sorţii (baxt). La Zarathustra. filozofii. trecînd din planul existenţei gete. cel ce face sacrificiul îşi "separă" esenţa spirituală (menok) de fiinţa corporală concretă (gete) şi se identifică cu Amda-Spenta. trupeşti. această "separare" soteriologică.74 Dacă interpretarea dată de Gnoli termenului yasna este corectă. această concepţie se află la baza doctrinei mazdaice a li­ berului arbitru (ăzătkăm).1 3 6 / ELIADE caracterizează religiile iraniene din cele mai vechi timpuri pînă la ortodoxia rigidă a sasanizilor. Distincţia fundamentală se referă la originea. secte şi gnoze cen- cin ). la cel al existen­ ţei menok al acţiunii libere (kunisn). care afirmă că este posibil să te eliberezi din lanţurile lui Heimarmene şi să pătrunzi în regatul libertăţii.

alchimia etc. o cosmogonie. o" serie de metafizici. Gnosticismul si maniheismul considerau că lumea a fost creată de fO . Cel puţin cîteva din cele mai importante secte gnostice precedă cronologic activitatea misionară a lui Mani. Ideologia şi tehnicile "separării" au fost elaborate cu prisosinţă în special în cadrul gnosticis ­ mului.ţele demonice. arhonii. orfismul şi. se spune că mesagerii coboară din lumea Luminii revelînd-o pe salvatoarea gn osis.) . Şi aproape întotdeauna modelul mîntuirii gnostice este formulat în termenii Luminii separate de Întuneric. şi din secolul al V-lea în lumea greco-orientaIă. eli­ berarea acestui "om interior" divin si celest si . gnosticismul. revenirea ' lui pe tărîmul natal al Luminii. LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 37 trate pe ideea "separării" şi promiţînd mij loacele de a o realiza. 75 Cu mici variaţii . pentru singurul motiv de a menţine captivă pn euma. aflîndu-se dincolo de orice reguli sociale şi interdicţii etice . "scînteia" divină căzută din ceruri. Aceiaşi arhoni au creat mai tîrziu omul. pneu matik oi se consideră eli­ beraţi de condiţia umană. străduindu-se să obţină o libertate absolută. toate textele gnostice prezintă o teologie mitologizată.situaţie ce îşi are echivalenţe . Pen­ tru a-l "trezi" pe om şi a-i elibera pneuma. în epocile elenistică şi creştină timpurie. erme­ tismul. Cr.deşi uneori semnificative -. în esenţă. Demiurgul. o antropogonie şi o eshatologie similare sau echivalente celor maniheiste. zoroastrismul. înţelepciune sau mîntuire. Mîntuirea înseamnă. fie ca scop final (de exemplu saIŢ1kya-yoga.76 Fibioniţii : sanctificarea prin săm înţă Prin posedarea de gnosis. în India şi Iran. sau de conducătorul lor. au înţeles "separarea" fie ca fază premergătoare. budismul. soteriologii şi tehnici mistice.SPIRIT. Este suficient să spun că aproximativ din secolul al VI-lea î.

şi spun : "îţi oferim acest dar. într-adevăr. şi mi-e de fapt ruşine să povestesc lucrurile ruşinoase pe care le fac. "78 Asemenea rituri ciudate şi nedemne au fost relatate de cosmologia şi teologia fibioniţilor. dar în special în India. scrie Epi­ phanius. Principala noastră sursă este Epiphanius. totuşi nu-mi va fi ruşine să povestesc acele lucruri pe care ei nu se sfiesc să le facă. Cea mai frapantă paralelă cu ritualurile sexuale Saiva şi tantrice discutate mai sus (pp.77 La întîlnirile lor. cei doi strîng sîngele necurăţeniei femeii. Mîncînd astfel împreună şi. " Apoi îşi mănîncă propria ruşine şi spun : "Acesta este trupul lui Cristos şi acesta e Sacrificiul de dragul căruia trupurile noastre suferă ş� sînt constrînse să mărturisească suferinţa lui Cristos. După consumarea relaţiei cu pasiune adulterină. consumă carne şi beau vin.1 3 8 / ELIADE în alte părţi ale lumii. libertatea gnosticilor de a practica ascetismul sau liberti­ naj ul sexual aminteşte de acele rishi upanişadice şi de yoghinii tantrici. Conform concepţiei . . ca să zicem aşa. din pricina surplusului de ener­ gie trec la excitaţii. se uită la cer cu palmele mînjite de necurăţenie şi se roagă precum stratiotikoi sau gnostikoi." In mod asemănător la femeie : în timpul menstruaţiei. se ridică în picioare. . părăsindu-şi soţia. chiar dacă sînt săraci. ei mănîncă copios. care a frec­ ventat în tinereţe întîlnirile fibioniţilor din Alexandria şi a citit multe din cărţile 10r. trupul lui Cristos. îi spune: "Ridică-te şi fă dragoste cu un frate" ( "împlineşte agape cu un frate" ) . îl mănîncă împreună şi spun : "Acesta este sîngele lui Cristos. îşi înalţă blas­ femia la cer.1 28) este cu siguranţă oferită de secta gnostică a fibioniţilor. îndestulîndu-şi stomacul. Atunci nefericiţii se unesc. . Bărbatul. cu scopul de a produce oroare celor care află de practicile lor ruşinoase. arată Tatălui Naturii a Toate-ce-există ceea ce au pe mîini. 1 24 . Femeia şi bărbatul iau lichidul emisiei bărba­ tului în mîini.

conducătorii lumii de dincolo -.ed. accelerarea reintegrării fazei precosmogonice. păstra o scînteie din puterea Barbelei. legume. le-a luat sperma ce conţinea puterea care îi aparţinuse la origine"79. Bucureşti. Dar cînd l-a auzit pe Ialdaboath zicînd: "Eu sînt Domnul şi nimeni altul ! " ( Isaia 45 :5)"'. p. "Şi prin tot ce mîncăm . adică a "sfîrşitului lumii". creato­ rul lumii de dincolo. Ca urmare. ) Din acest motiv." (Panarion 25. procreaţia este greşeală şi crimă deo­ potrivă: o redivizează pe psyche şi îi prelungeşte şede­ rea în lume.9. Barbelo a înţeles că facerea lumii fusese o eroare şi a început să plîngă.. . salvarea a fost aşteptată şi împlinită din perspectivă cosmică. şi în primul rînd arhonii . i-a sedus şi. oameni.SPIRIT.2). din fluidele forţei procreatoare (gone) şi sîngele menstru­ al.4 . pe de o parte. tot ce era creat şi era în viaţă. Nicolaitanii decla­ raseră: "Adunăm dynamis-ul lui Prounikos din trupuri. apropierea de Dumnezeu prin "spermatizare" progresivă.3. peşti. ). pentru că din toate adunăm psyche.legume sau carne sau pîine sau orice altceva . . copaci şi în ceea ce este creat. Bar­ belo i-a dat naştere lui Ialdabaoth (sau Sabaoth). în timp ce ejaculau. şerpi.] Şi se spune că este aceeaşi psyche În animale şi fiare. Pentru a-şi redobîndi cît mai mult din fosta putere. care locuia în al optulea cer. (Panarion 26.3 . Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Fibioniţii au mers şi mai departe: numeau psyche puterea ce se află în sîngele menstrual şi în sperma pe care urmau să o strîngă şi să o mănînce. 1 994. Într-adevăr.facem o favoare produselor creaţiei. pe de altă parte. Tatăl (sau Spiritul Primordial) a creat-o pe Barbelo (numită şi Prounikos). LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 39 lor. Astfel. şi.so Se poate spune că obiectivul final al ritualurilor sexuale ale fibioniţilor erau. 712 (n. nu numai faptul că sperma este " Biblia. "a apărut în faţa arhonilor sub o înfăţişare atrăgătoare." [ .

. şi nu poate să păcătuiască.. potrivit lui Epiphanius. adică în organul în care se presupune că se află sufletul. cînd deveneau nestăpîniţi (extatici ?) în timpul ceremoniilor. psyche. sperma ( Timaios 73c). sămînţa umană con­ ţine o pneuma datorită căreia sufletul se formează în embrion. fiindcă este născut din Dumnezeu. "sau este mai degrabă în « sămînţă » (9 1 a). . . Bucureşti. p. îşi ungeau mîinile şi trupurile cu propriile emisii şi "se rugau ca..82 Teoria stoică a fost consecinţa logică a locali­ zării . conform doctrinei stoice a lui logos sper­ matikos. 1 994. Biblia. 73 ş. Toate aceste sisteme par a avea în comun spe­ ranţa că unitatea spirituală primordială poate fi reconstituită prin beat!tudine erotică şi consumarea se­ minţei şi a menstrelor. secreţiile t. prin această practică. ) . Onians arată că la Platon psyche este "să­ mînţă". �. pentru că sămînţa lui Dumnezeu rămîne în acesta .de către Alcmaeon din Crotona .a seminţei în creier83. iar faptul că procreaţia însăşi a fost o astfel de respiraţie sau suflare apare foarte explicit în Aristotel." 84 Revenind la fibioniţi. . Leisegang a arătat că justificarea teologică poate fi găsită în Întîia Epistolă a lui Ioan (3 :9): " Oricine este născut din Dumnezeu nu săvîrşeşte păcat . 1 3 87 (n.ed. Ea respiră prin or­ ganul genital (ibid. dar. In toate cele trei sisteme. iar această « sămînţă » se află în craniu şi în şira spinării (ibid.) . să poată ajunge la o co­ municare directă cu Dumnezeu"81. Că sămînţa a fost însăşi res­ piraţie sau a avut respiraţie (pneuma).1 40 / ELIADE consumată sacramental. urm. înţeles ca o pneuma de foc. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Orto­ doxe Române. 9 1 b) .. sîntem încă insuficient de infor­ maţi despre ritualurile şi credinţele lor pentru a face o comparaţie adecvată cu maithuna rantrică evocată de . Abhinavagupta şi de ceremonialul Saiva pentru kut:ufa­ golaka. Mai mult decît atît.

mîntuirea este echivalentă cu colectarea. Dar în timp ce. Dar în toate aces­ te curente. omologarea originară divinitate. înainte de toate. LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 4 1 genitale reprezintă două moduri divine ale fiinţei . 4. "Separarea" spiritului divin (lumina) de materie (în­ tunericul demonic) este o temă dominantă în speculaţiile religioase şi filozofice şi în tehnicile mistice ale epocilor elenistă şi creştină timpurie. cu implicita ei importanţă religioasă acordată elementului feminin. 3. La gnostici87 şi maniheişti. androginizarea spirituală a oficiantului etc. ecuaţia lu­ mină divină = pneuma = sămînţă joacă un rol central numai la fibioniţi (şi la sectele legate de ei) şi maniheişti. găsim următoarele idei pre­ dominante : 1 . maniheiştii - . Vechiului Tes­ tament şi creştinismului. Deşi cunoscută şi de alte secte gnostice8s. prin urmare. dar atestată înainte în Iran şi India.spirit-Iumi­ nă-spermă se îmbină cu alte concepţii arhaice dar nu mai pUţin revelante (de exemplu unitatea divină dublă. o morfo logie a fo tismelo r Rezumînd cele d e mai sus. Ambele ecuaţii par caracteristice Ze itg e is t ului elenistic şi contrastează cu orizonturile spirituale ale Greciei în epoca clasică. Aproximativ în aceeaşi perioadă.).zeul şi zeiţa. 2. în corpul omenesc.SPIRIT. ermeticis6 şi maniheişti. pneuma) = lumină devin extrem de populare la gnostici. chiar pe baza acestei ecuaţii. salvarea şi purtarea spre cer a scÎnteilor de lumnină divină îngropate în materia vie şi. ecuaţiile Dumne­ zeu (spirit) = lumină şi om primordial (spirit. consumarea rituală sporeşte şi accelerează sanctificarea oficianţilor. mandeenisS.

1 24 . Fotismele rezultate din uniunea sexuală şi. 6. singura aluzie im­ portantă pe care o cunosc este călătoria extatică descrisă în Parafraza lui Shem (nr. dar experienţe fotice": asemănătoare care presupun culori diferite aflate într-o ordine anume sînt frecvente în timpul meditaţiilor yoghine (vezi mai sus. ) . pp. numai la sectele tan­ trice şi Saiva există mărturii ale consumării ceremoniale de secreţii genitale (vezi mai sus. p.ascetismul sever. pe de o parte. norul Tăcerii este ca o amarantă încîntătoare . pe de alta . norul Pneuma este ca un beril sacru . experienţele diverselor culori "mistice" nu sînt amintite în documentele gnostice disponibile . . Orientări divergente similare . Shem vorbeşte despre norii multicolori prin care a trecut: "Astfel. Pomenind viziunile ascensiunii sale extatice. În special ismailic. 27 În biblioteca descoperită la Chenoboskion).1 2 8). şi ritual urile orgiastice. ale cărui relaţii cu gnoza elenistică şi tradiţiile iraniene .1 42 / ELIADE dispreţuiau actul sexual şi exaltau un ascetism sever.'.se găsesc în India din timpul Upanişadelor ."89 Experienţa extatică a luminilor multicolore va juca un rol important în misticismul islamic. 1 2 1 ). Ele sînt cunoscute şi În yoga şi în alchimia daoiste. iar în Tibet se spune că sînt experimentate în timpul agoniei şi imediat după moarte (vezi mai sus. fibi­ oniţii ridicau în slăvi cele mai abjecte orgii sexuale şi prac­ ticau absorbţia sacramentală de semen virile şi fluide menstruale. 1 24-1 26). avînd unica grijă de a evita sarcina. ed. în genere. 1 26). p. norul Hymen este ca un smarald strălucitor . iar în India. iar norul lui Mesotes este ca un hiacint pur. Luminoase (n. 5. Experienţele extatice ale luminilor multicolore în timpul maithunei sînt pomenite de cîţiva autori tantrici (vezi pp. Tucci presupune că sînt influenţe maniheiste .

un trib . Au un nivel cultural destul de arhaic.91 Oricum. deşi temele cosmogonice şi cosmologice sînt încă pre­ zente. Întrucît am discutat în altă parte94 ansamblul ideilor şi instituţiilor O paralelă surprinzătoare la unele teologii ale luminii discutate mai sus se găseşte la populaţia Desana. LUMINĂ SI SĂMÎNTA / 1 43 au fost evidenţiate convingător de Henry Corbin. Este suficient să citim pasajele din Fawâ 'ih al-jamâl wa-fawâtih al-jalâl (::: Les Eclosions de la beau te et les parfums de la Majeste). valoarea "seminaIă" a Luminii pare să fi fost ignorată. pe malurile rîului Vaupes din Amazonia colum­ biană. ci mai degrabă principiul creator ce Din lumina galbenă-aurie a Tatălui-Soare a emanat în­ lor religioase. Dar.SPIRIT.93 pot judeca documentele prezentate şi discutate de Corbin. treaga creaţie. în măsura în care Un exemplu sud-american : " Tatăl-Soare ". voi limita însemnările de faţă la analiza mic care vorbeşte limba tucano şi trăieşte În păduri ecu­ atoriale.90 Ex­ perienţe fotice au fost atestate la comunităţile Sufi din timpuri străvechi. pentru a ne da seama că ne confruntăm cu o nouă şi grandioasă reevaluare a cunoscutei experien­ ţe a luminilor mistice multicolore. Soarele-Creator nu este de fapt identic cu astrul de pe cer. lucit de Corbin92. abia la Najmoddîn Kobrâ ( 1 220) viziunile luminilor colorate au început să fie descrise şi interpretate sistematic ca momente specifice într-un itinerar extatic. desconsideră pescuitul şi horticultura şi proslăvesc vînatul. tradusă şi interpretată stră­ importanta operă a lui Naj moddîn Kobrâ. sim bolism ul sexual fo tie ş i viziun ile halucinatorii rolului cuItic jucat de eternul " Tată-Soare" şi la sfera creativităţii sale.

Simbolismul sexual implicat de acesta este confirmat de etimologia numelui Pamuri. cuvînt ce sugerează un falus care ejaculează . unui anumit personaj mitic.zona paradisiacă subterană. o peri­ oadă în care animalele sălbatice şi demonii apăreau în număr mare şi puneau în pericol însăşi viaţa lumii. Tatăl-Soare a ordonat. ca reprezentant astrul pe care îl vedem pe bolta cerească şi prin care continuă să-şi exercite puterea oferind lumină. Pamuri-maxe.99 Sexul este sursa vieţii. să-i conducă pe strămoşii triburilor de pe rîul Vaupes spre teritoriile în care locu­ iesc astăzi. poate fi cunoscut prin influenţa benefică ce emană din el. Aceşti intermediari sînt reprezentanţii Soarelui. Călătoria s-a făcut Într-o canoe uriaşă. omenirea a fost creată din stropi de sămînţă căzuţi din razele solare. avînd caracter de sămînţă. El ne-a tri­ mis. ea a murit ulteri­ or.96 Toate figurile divine au fost create de Tatăl-Soare pentru a-şi proteja c �eaţia. căldură. 95 Energia Soarelui este răspîndită prin lumina caldă şi aurie. Dar creatorul a restabilit ordinea clamînd interdicţia in­ cestului .lOO Această crimă incestuoasă a fost urmată de o perioadă de haos. viaţa universală şi Întrea­ ga fertilitate sînt dependente de TatăI-SoareY Potrivit unui mit recent publicat de Reichel-Dolma­ toff98. dar el a Înviat-o afumÎnd-o cu tutun. dar poate aduce şi moarte. care era totodată un şarpe gigantic. totuşi. Tatăl-Soare şi-a violat fiica . protecţie şi în special fertilitate. toate energiile cosmice. O dată încheiată activitatea creativă. el a dat astfel prima şi cea mai importantă regulă socioetică. deşi invizibil. haos şi distrugere.adică Ta­ tăl-Soare care trimite un nou creator să populeze pă­ mîntul.l ol Tribul Desana crede că sufletul este un element lumi­ nos avînd o luminozitate proprie oferită de Soare la . Soarele s-a retras în Axpikon-dia .1 44 / ELIADE continuă să existe ca atare şi care. In ultimă in­ stanţă.

Toate ideile. Cînd sufletul este foarte ameninţat de forţe magice. El emite o cantitate mare de lumină interi­ oară. Izvor şi origine [lat. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 45 naşterea fiecărei fiinţe umane. numit "falusul Soarelui". pentru că "el este o parte a luminii Soarelui". Tatăl-Soare este unul şi acelaşi cu temelia fiinţei : atît activitatea lui cosmică. Luminozitatea internă a sufletului este vizibilă numai de către iniţiaţi. există o legă­ tură intimă între lumina solară. cît ŞI cea spirituală este o ". 1 04 Se spune că preotul (kumu) este un personaj mai luminos decît un paye . ci şi fam et origo'" ale întregii sâcralităţi din univers.'. sînt evocate trei categorii de lumină solară pentru a-l întări. ed. 1 0S Astfel. este imaginat ca o flacără ce emite o lumină aurie puter­ nică.'. Tatăl-Soare reprezintă nu doar marele zeu creator. Raţiunea acestui pansexualism hierofanic"" � poate fi căutată în identificarea luminii şi căldurii solare cu originea şi perpetuarea vieţii umane şi cosmice.SPIRIT. Mai mult decît atît. Precum lumina solară. orice cuarţ sau cristal reprezintă un semen virile. ). Cea de-a doua lumină este albă şi este asociată puterilor seminale ale Soarelui. ). Fiecare paye poartă la gît un cilindru făcut din cuarţ gal­ ben sau alb. o flacără strălucitoare .] (n. " reprezintă virtuţile fertilizatoare ale Soarelui" 1 03. Un paye nu are putere fără cunoaşterea dată de lumină. ed. . asemănătoare cu cea a Soarelui. Care presupune o iniţiere prealabilă în mistere ( n. 1 02 Sufletul unui paye este comparat cu un foc a cărui lumină pătrunde întunericul şi face ca totul să fie vizibil . Aşadar.invizibilă neiniţiaţilor cu ajutorul căreia descoperă gîndurile tuturor. personajele şi activităţile religioase au şi semni­ ficaţie sexuală. lumi­ na sufletului şamanului este galbenă-aurie . creativitate şi sex. cu alte cuvin­ te. adică de şamani (paye) şi preoţi (kumu). pentru membrii Desana (fapt valabil pentru toa­ te triburile Tucano din zona rîului Vaupes). . .

Chiar de la început. este de înţeles că vizi­ unile irizate extatice p rovocate de planta halucinogenă yage au fost comparate cu un act sexual. era yag e" 109 . pînă cînd are impre­ sia unei ploi de corpuri luminoase. Tatăl-Soare rămîne invizibil. pentru că el explică participanţilor viziunile pe care aceştia le experimentea­ ză.1 46 / ELIADE consecinţă a plenitudinii lui ontologice. El creează prin emanare. kumu îi spune că urcă spre Calea Lactee. 1 08 la rîndul lor. Înainte şi după băutul de yage sînt recitate ceremonios mitul cosmogonic şi genealogiile tribale mitice. iar acest tip de cosmogonie şi teogonie este totodată modelul exemplar al activităţii spirituale proprii omului. Apoi coboară spre Axpikon-dia. Verbul "a fertiliza" derivă din rădă­ cinile "a vedea" şi "a depune" . rîd dispreţuitor ori de cîte ori unul din bărbaţii mai tineri. unde vede şi mai multe lumini aurii puternice. Femeile sînt de faţă şi îi încurajează pe oficianţi cu cîn­ tece. şi totuşi era Lumină. echivalenţa ochi = vagin este familiară tucanilor. De fapt. Mitul originii cultului spune că Femeia-yage supranaturală a dat naştere unui copil care avea "forma luminii : era om. participantul simte bătînd un vînt puternic. în mod asemănător. cuprins de greaţă. dar poate fi percepută în şi prin rezultatele ei. paradisul subteran. Tucanii pretind că în timpul copulării bărbatul "se sufocă" şi "are vizi­ uni". Cea de-a doua fază .I 06 Conform unui alt mit. Aceste date sînt hotărîte de preot (kumu) care anunţă la sărbători sau reuniuni cînd se bea yage. Femeia-yage este fecun­ dată prin ochi. lumina interioară a preotului şi a şamanului nu poate fi văzută. În măsura în care lumina soarelui este concepută ca semen virile divin şi procreativ. deşi lumina solară este sursa vieţii şi înţelepciunii. Rolul preotului (kumu ) este predominant. Numai bărbaţilor avînd peste 30 de ani li se permite să participe. părăseşte în grabă coliba. 1 07 Băutul ceremonial de yage se petrece de trei sau patru ori pe an.

. viziunile recapitu­ lează teogonia şi cosmogonia : participanţii văd cum Ta­ tăl-Soare a creat fiinţele divine.cum spun preOţii. congenitalitatea luminii. viziunile permit contactul personal cu fiin­ ţele supranaturale.] (n. lumea şi omul.) iau parte la natura luminii solare. " 1 1 0 Pe de altă parte. adică în momentul primordial cînd Tatăl-Soare şi-a început creaţia. Dacă tot ce există. Reîntoarcere [lat. kumu îl lămureşte că acestea sînt diferite fiinţe divine şi fiicele Soarelui. Nu e aici locul să discut relaţiile dintre experienţele halucinatorii şi teologia şi mitologia tucanilor. ed. institutiile sociale si normele etice. Dar fun­ damentul întregului sistem religios este theologoumenon-ul Tatălui-Soare şi. în afară de aceasta. deoarece întoarcerea în pînte­ cele cosmic este echivalentă cu moartea.SPIRIT. în consecinţă. în acelaşi timp. urmează că fiecare act religios are. şi dacă "spiritualita­ tea" (inteligenţa. semnificaţie "semina1ă" şi "vizionară". Scopul ceremoniei yage este întărirea credinţei religioase . şi cum au fost înfiintate cultura tribală. Băutul de yage este exprimat printr-un verb care în­ seamnă "bea şi vezi". ). De fapt. 1 1 2 Preotul (kumu) care transmite semnificaţia tradiţională a vizi­ unilor generaţiilor mai tinere joacă un rol decisiv. într-adevăr. Un băştinaş educat de misionari explică : "Băutul de yage este un coit spiritual . participantul poate vedea că teogonia şi cosmogonia tribale sînt adevărate . cînd percepe forme multiple multicolore . trăieşte şi pro­ creează este o emanaţie a Soarelui. se mai spune că cineva care bea yage "moare"lll. şi este interpretat ca regressus'·' în pîntecele cosmic. înţelepciunea. Conotaţiile sexuale ale experienţelor luminii şi viziunile halucinatorii par consecinţa logică a unei teologii solare . " �. este o comuniune spirituală . spiritului şi seminţei. contact interpretat în termeni sexuali. LUMINĂ ŞI sĂMîNŢĂ / 1 47 începe o dată cu sosirea în paradisul subteran. clarviziunea etc.

spirit -sămînţă -zeu etc. tehnicile eroice urmărind producerea "căldurii magice". chiar cele mai bune texte tantrice şi �nostice par aproximative şi incomplete. comparate cu teologia. Se pare că seria de echivalenţe lumi­ nă . băutul ceremonial de yage nu are un aspect orgiastic. Exemplul tribului Desana ilustrează admirabil cum un anumit tip de religie solară poate să valorifice experien­ ţele luminii şi să integreze viziunile halucinatorii în struc­ turile unui univers extatic. . Cu alte cuvinte. altfel spus. exploziile spontane fotice. exemplul tribului Desana ne arată în c e sens şi în ce măsură experienţele extatice .halucinatorii sau nu . vezi pentru agenţi următoarele: ascetismul extrem. Cîteva echivalenţe folosite de membrii Desana (de exemplu lumină = spermă) amin­ tesc una din expresiile mediteraneene şi orientale. Dar acest exemplu sud-american are şi meritul de a ne atrage atenţia asupra numărului insuficient de documente din zonele mediteraneene şi orientale. în pofida simbolismului sexual predominant.1 1 3 I n fine. adică din faptul că TatăL-Soare a zămislit totul şi că. semni­ ficaţiile erotice derivă din teologia solară. mitologia şi ritualul halucinogenic bine articu­ late ale tribului Desana.148 / ELIADE coerente. In plus. De fapt. viziunile extatice şi halucinogene ş. Într-adevăr. In ultimă analiză. meditaţia sistematică asupra focului. sau practicile contemplative yoghine şi de alte feluri. luminii solare J i creativităţii. lumina solară este "seminaIă".pot să îmbogăţească şi să restructureze un sistem religios tradiţional. este importantă semnificaţia religioasă dată experienţelor luminii interioare. Experienţa halucinatorie este valorificată în special pentru natura ei extatică şi luminoasă.a. rămîne "deschisă" . se pare că inducerea fotismelor nu este limitată la un singur agent. principalele exp erienţe fotice Aoriginare sînt susceptibile de a primi noi semnificaţii. prin urmare. sau actul sexual.

SPIRIT, LUMINĂ ŞI SĂMÎNŢĂ / 1 49
"originea" fotismelor care au semnificaţie religioasă nu trebuie căutată În "cauzele naturale" ale fosfenelor'" sau În experimentarea unor astfel de fosfene induse spontan sau artificial. Aceasta pentru simplul motiv că, aşa cum au dovedit-o din plin studiile recentel1 4, ( 1 ) fosfenele de diferite forme şi culori sînt universal cunoscute şi (2) aceste fosfene pot fi induse prin mijloace variate, de la simpla apăsare fizică a pleoapelor la cele mai rafinate tehnici de meditaţie. Ceea ce interesează pe un istoric al religiilor şi, de fapt, pe un istoric tout court, sînt nenumăratele valorificări ale experienţelor luminii, adică ale creativităţii minţii omului.

,', Senzaţii de lumină produse prin stimularea mecanică a retinei (n.ed. ).

NOTE

CAPITOLUL 1

1 . Vezi de ex. Leon Cellier, "Le Roman initiatique en France au temps du romantisme", Cahiers Internationaux de Symbolism 4, 1 964, pp. 22 -24 ; Jean Richer, Nerval: Expe­ rience et creation, Paris, 1 963 ; Maryla Falk, 1 " Misteri " di Novalis, Napoli, 1 93 9 ; Erika Lorenz, Der metaphorische Kosmos der modernen spanischen Lyrik, 1 93 6 - 1 956, Ham­ burg, 1 96 1 . 2 . A m discutat cîteva interpretări în articolul meu "lnitia­ tion and the Modern World", republ., The Quest: History and Meaning in Religion·::' Chicago, 1 969, pp. 1 1 2 - 126. 3. Sigmund Freud, Totem und Tabu, 1 9 1 3, p. 1 1 0, cit. de A.L. Kroeber, "Totem and Taboo : An Ethnological Psycho­ analys is" , American Anthropologist 22, 1 920, pp. 4 8 - 55. 4. Wilhelm Schmidt, The Origin and Growth of Religion, trad. H.J. Rose, New York, 1 93 1 , p. 1 1 2. 5. Vezi Mircea Eliade, "The History of Religions in Retrospect : 1 9 1 2 - 1 962" , republ., The Quest, pp. 1 2 -36. 6. Wilhelm Schmidt, The Origin and Growth of Religion, pp. 1 1 2 - 1 1 5. 7. W. Robertson Smith, rezumat la Lectures on the Religion of the Semites, ed. revăzută, Londra, 1 899, p. 338. 8. Ibid. 9. Ibid., p. 28 1 . 1 0. Vezi bibliografie în Joseph Henninger, "lst der sogenannte Nilus-Bericht eine brauchbare religionsgeschichtliche Quelle ?", Anthropos 50, 1 955, pp. 8 1 - 1 48, în special pp. 86 ş. urm.
* Nostalgia originilor: Istorie şi se mnificaţie în religie , trad. Cezar Baltag, Editura Humanitas, Bucureşti, 1 994 (n.ed. ).

1 964. 1 92 1 . pp.1 54. 12. 86 Ş . Dialogue" . Sacrul şi p1'Ofanul. p.1 92. " Ist der sogenannte Nilus-B ericht . Gillen. . The Sacred and the Profane'\ New York.J. Y . Demitizzazione e Morale. Londra. 3 8 8 . The Arunta. Histoire des religions et meth ode com­ parative. 3 . urm. Mircea El iade.ed. 1 959. . 8 9 ş . Cf. LXV : " Et pour le chameau de saint Nil. Vezi şi id. 3 1 . a I I -a. spring 1 965. 2 vol. "Symbolique et temporalite" . Gas­ ton Fess ard. " Symbole. Criterion. pp. Enrico Castelli. Pentru o evaluare critică a neopozitivismului lui L evi­ Strauss. Le Monde Non Chritien 71 /72. Roma. B. Brînduşa Prel i p ­ c c a n u .1 52 / NOTE 1 1 . 1 . pp. pp. Australian Religions: A n Introdu ction. ). 1 39. G. p. Enrico Castelli. . 1 965. XX' siecle 24. bibliografie. . . CAPITOLUL 2 1 . Vezi Joseph H enninger. 1 9 95 (n. 22-24. 1 926. urm. Padova. 15. "Situation de Maurice Leenhardt ou l' ethnologie fran<. ed. 1 973. j e persisterai a croire qu'il n e merite pas d e porter s u r s o n dos le poids des origines d 'une partie de l'histoire des religions . l 05 . Bu cureşri.1 0. pp.'. . Ithaca. 5-31 . S. "The Sacred and the Modern Artist". ed. Das Nilusproblem. . rrad. Surnaturel. Biblio­ grafia lucrării lui Heussi despre Nilus este prezentată şi dis­ cutată de Henninger. juillet-decembre 1 964. . pp. Foucard. d i n franc . Articolul a fost publicat iniţial sub titlul "Sur la permanence du sacre dans l'art contem­ porain" .3 9. Paris. Vezi şi Paul Ricceur. 5 0 . pp . Ibid.5 3 . pp. 1 9 1 2. 2. " 1 3 .. 14.J . a II-a. ed.aise de Uvi-B ruhl a Levi-Straus s" . ed. Edirura H u m a n i r a s . pp. 1 32 Ş. Karl Heussi. Leipzig. 1 6. decembre. 1 963. urm. pp. vezi Georges Gusdorf. Ermene­ utica e tradizione. Mircea Eliade. N . voI. Spencer şi F. " .

NOTE / 1 53
3. Claude Levi-Strauss, Tristes tropiques, Paris, 1 955, pp. 227 ş. urm. ; Joseph Rykwert, The 1dea of a Town, republ. din Forum, Lectura Architectonica, Hilversum, f.d., p. 4 1 . 4 . Aeneid, 4 , p . 2 1 2 ; ef. Rykwert, The ldea of a Town . 5. Cf. The Sacred and the Prof ane, p. 47. Vezi şi Mircea Eli­ ade, "Centre du monde, temple, maison", în R. Bloch ş.a., Le Symbolisme cosmique des monuments religieux, Roma, 1 957, pp. 57- 82 ; Paul Wheatley, The City as Symbol, Londra, 1 967 ; id. , The Pivot of the Four Quarters : A Preliminary lnquiry into the Origins and Character of the Ancient Chinese City, Chicago, 1 97 1 . 6 . Vezi Stella Kramrish, The Hindu Temple, 2 vol., Calcutta, 1 946 : vol. 1, pp. 14 ş. urm., 26 ş. urm. şi passim ; vezi şi vol. n. în curs de apariţie "The Center of the Wor1d" . 7 . Vezi sursele cit. î n "The Center o f the Wor1d". 8. Bernard-Philippe Groslier şi Jacques Arthaud, The Arts and Civilization of Angkor, New York, 1 957, p. 30. 9. Pentru referinţe, vezi "The Center of the Wor1d", cap. 2. 1 0. Vezi Mircea Eliade, The Quest: History and Meaning in Religion, Chicago, 1 969, pp. 77 ş. urm., 1 60 ş. urm. 1 1 . Vezi art. n. ,, « Briser le toit de la maison » : Symbolisme architectonique et physiologie subtile" , Studies in Mysticism and Religion, Presented to Gershom G. Scholem, E. E. Urbach, R. J. Zwi Werblowsky şi C. Wirszubski, ed., Ierusalim, 1 967, pp. 1 3 1 - 1 3 9, şi "The Center of the Wor1d", cap. 3 şi 4. 1 2. Vezi The Sacred and the Profane, pp. 46, 73 - 74. 13. Vezi J. -P. Lebeuf, L 'Habitation des Fali montagnards du Cameroun septentrional, Paris, 1 96 1 , pp. 457 ş. urm. 14. Vezi sursele cit. în Mircea Eliade, The Myth of the Eter­ nal Return, New York, 1 959, pp. 7 ş. urm., şi în The Sacred and the Profane, pp . 36 ş. urm. 15. Jonathan Z. Smith, "Earth and G ods ", Journal of Religion 49, 1 969, p. 1 1 2. 1 6. Cit., ibid. , p. 1 1 3 . 1 7. lbid. , p. 1 1 7. 18. lbid. , p. 1 1 8. 1 9. Cit., ibid. , p. 1 20, nota 40. 20. Cit., ibid. , p. 1 1 9. 21. lbid. , pp. 1 25 - 1 26.

1 54 / NOTE
22. Dar vezi şi Richard L. Rubenstein, "The Cave, the Rock, and the T ent : The Meaning of Place" , Continuum 6, 1 968, pp . 1 43 - 1 55.

CAPITOLUL 3 1 . W. Lloyd Warner, A Black Civilization : A Study of an Australian Tribe, 1 937; ed. revăzută, 1 958 ; republ., New York, 1 964, pp. 5 - 6. 2.Despre miturile originii morţii, vezi J . G . Frazer, Folklore in the Old Testament, 3 voI., Londra, 1 9 1 9, voI. 1 , pp. 45 - 77 ; Theodor H. Gaster, Myth, Legend and Custom in the Old Testament, New York, 1 969, pp. 3 5 - 47, 339-340 ; Mircea Eliade, From Primitives to Zen : A Thematic Sourcebook of the History of Religions, New York, 1 967, pp. 1 3 9- 1 44. 3 .Triburi australiene : ef. inter alia T. G . H . Strehlow, Aranda Traditions, Melbourne, 1 947, pp. 44 -45 ( mit repro­ dus în From Primitives to Zen, pp. 1 40- 1 42 ). Mitologii central-asiatice, siberiene şi nord-americane : vezi cîteva exemple în Mircea Eliade, Zamolxis, the Vanishing Cod'"', trad. Williard R. Trask, Chicago, 1 972, pp. 76 ş. urm. 4. Vezi Hans Abrahamsson, The Origin of Death : Studies in African Mythology, Uppsala, 1 95 1 . 5. R.H. Codrington, The Melanesians, Oxford, 1 895, p. 265 ( From Primitives to Zen, p. 1 39). 6. J.G. Frazer, The Beliefin Immortality, 3 voI., Londra, 1913 : voI. 1 , pp. 74-75, cit. pe A. C. Kruijt ( = From Primitives to Zen, p. 1 40). 7. Cf. Mircea Eliade, Myths, Dreams, and Mysteries, trad. Philip Mairet, New York, 1 96 0 ; republ., New York, 1 967,
=

,', De la Zalmoxis la Genghis-Han : Studii comparative despre re ligiile Dacie i şi Europe i Centrale , trad. din franc. Maria şi Cezar Ivănescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1 995 (n, e d. ).

NOTE I 155

pp. 59 ş. urm. Vezi şi id. , Australian Religions : An 1ntroduction, Ithaca, N.Y., 1 973, pp. 3 3 ş. urm. 8. Vezi inter alia, Olof Pettersson , Jabmek andJabmeaimo : A Comparative Study of th e Dead and of the R ealm of the Dead in Lappish Religion, Lund, 1 95 7, pp. 20 ş. urm. 9. G. Reichel-Dolmatoff, "Notas sobre el simbolismo reli­ gioso de los Indios de la Sierra Nevada de Santa Maria", Ra­ zon y Fabula : Revista de la Universidad de los Andes 1, 1 967, pp. 5 5 - 72, în special pp. 63 ş. urm. Vezi şi Mircea Eliade, The Quest: History and Meaning in Religion, Chicago, 1 969, pp. 1 3 8 ş. urm. ; id. , "South American High Gods, Part II", History of Religions 1 0.3, 1 97 1 , pp. 234- 266, în special pp. 256 ş. urm. 10. Cf. Mircea Eliade, Birth and R ebirth''' , trad. Willard R. Trask, New York, 1 9 58 ; republ., Rites and Symbols of Initiation, New York, 1 965. 1 1 . Birth ,and Rebirth, pp. 15 ş. urm. 12. Mircea Eliade, Shamanism : Archaic Techniques of Ecsta­ sy"' \ trad. Willard R. Trask, New York, 1 964, pp. 500 Ş. urm. 13. Vezi ibid. , pp. 2 1 3 ş. urm., 3 1 1 ş. urm., 368 ş. urm. Vezi şi R.A. Stein, Recherches sur l'epopee et le barde au Tibet, Paris, 1 959, pp. 3 1 7 ş . urm. , 3 70 ş. urm. 14. Există o literatură bogată pe aceste teme. Operele lui Frazer ( The Belief in Immortality, voI. 1 - 3 ) şi Olof Pettersson Uabmek and Jabmeaimo ) sînt valoroase p entru materialele colectate (vezi Pettersson, biblio grafie, pp. 233 -241 ) . Pentru o prezentare mai sumară, vezi F. B ar, Les Routes de l'autre monde, Paris, 1 946. 15. Mircea Eliade, A ustralian Religions, p. 1 67. 1 6. Buecheler, ed. , Carmina latina epigraphica 1 42 1 , cit. de J.P. Jacobs en, Les Manes, 3 vol., Paris, 1 924 : voI. 1, p. 72.
,', Naşteri mistice, trad . din franc. Mihaela Grigore Paraschivescu, (n.ed. ) . ,',,', Şamanismul ş i tehnicile arhaice ale extazului, trad. d i n franc. ( n. ed. ) .

Editura Hu manitas, B u c u reşti, 1 9 95

Brînduşa Prelipceanu şi Cezar Baltag, Edi tura Hu manitas, Bucureşti,
1 99 7

Mystery. 1 8 . 1 967. Richardson. 25. 1 965. Heidegger: Through Phenomenology to Thought. ' The Occult Revolution : A Christian Meditation. Marcello Truzzi. Richardson. în Krister Stendahl. Youth and Society 2. 1 963. Heidegger. pp.. cu comentariul lui William J. 18. pp. Vezi şi Siegbert Hummel şi Paul G. p. CAPITOLUL 4 1 . Vortrăge und A ufsătze. 1 967. 1 77. Voi discuta aceste geografii mitice Într-un volum la care lucrez . Helsinki. Mephistopheles et l'A ndrogyne. 23. 76. pp. 1 9 54. p. 1 3 1 . 1 8 7. J. Haga. Hei­ degger. cu comentariul lui William J. and Miracle : Religion in a Post-Aquarian Age. pp. 1 973 . 2 1 2 -230 . 1 970. Nashville. 2 1 . "The Occult Revival as Popular Cui ture : Some Random Observations on the Old and ..1 5 6 / NOTE 1 7. The B/ack Arts. 20. vezi Mircea Eliade. Richardson.1 40 . 24. 1 971 . 1 9 . Streng. Martin M arty.. New York. Magic."Mythologies de la mort" . Martin Heidegger. Social Research 3 7. 2 1 7. 1 7 1 ş. p. "Immortality of the Soul or Resurrecnon of the Dead ? " . Greeley. New York. trad. Englewood Cliffs. Miilamadhyamakakanikas. pp.1 9. Oscar Cullmann. 1 967. 1 973 . pp. 32 . Colin Wilson. 22. Andrew M. New York. Richard Woollv. 1 73. Martin Heidegger. 574. 83 ş. Edward F. Immortality and Resurrection. "The Occult Es tablishment" . urm. pfullingen. Vezi Jan de Vries. Untersuchung iiber das Hupfspiel: Kinderspiel-Kulttanz. Helsinki. 1 957. Folklore Fellows Communication no.5 74. ed. Games of the Tibetans. Sein und Zeit. p. " I mplications for the Sociology of Religion of Occult Behavior in the Y outh Culture " . urm. Se pot consulta : Richard Cavendish. 1 970. Există o literatură bogată' despre ocult şi renaşterea ocultului. Brewster. Folklore Fellows Communication no. Frederick J. 1 9. 250.3 3 . Heenan. Pentru exemple. The Occult. p. William J. 1 962. ed. p. N. 29. 5 73 . New York. Emptiness.

1 952. şi bibliografie. ed. Symonds. . p. 3 1 ş. Litterature franraise et pensee hindoue des origines a 1950. de Lucien Meroz. winter. 1 1 . cit. Vezi Gerard van Rij nberk. Vezi şi Edward A. 1 972. şi bibliografie. vezi Rene Guenon. 3 3 . Ibid. E�ward A. Edward A. pp. The Occu/t: Studies and Evaluation. urm... 15 fevrier 1 890. pp. L 'Esoterisme au XVIII' siecle. "Eso­ terisme et exoterisme en sociologie : La sociologie a l'âge du Vers eau" . Paris. 202 ş. 1 93 8 . 1 0.5 1 . urm. "Toward the Sociology of Eso­ teric Culture". 7. 1 962. pp. 504 ş. 3. pp.3 6 ( cu bibliografie bogată) . pp. New York. 1 969. Despre Rene Daumal. The Great Beast. Despre Eliphas Levi. vezi Jean Bies. pp.NOTE / 1 57 Nouveau Witch". Despre Louis-Claude d e Saint-Martin. Revue Illustree. 1 935. 2. New York. Despre Papus. Tiryakian. Bowling Green. winter. Paris. son ordre. Cf. John Symonds şi Kenneth Gram. On the Margin of the Visible : Sociology. 1 974. urm. Le Theosophisme. 1 8 8 ş. The Black Arts. 726-754. 9. the Esoteric. 491 ş. urm. . The Black Arts. " Le Philosophe In­ connu". pp. urm. vezi Antoine Faivre. Cf. p. id. 8. pp. Paris. . New York. 1 971 . 1 973. J. . Ibid. 1 972. 670 ş. p. Rene Guenon ou la sagesse initiatique. 498 ş. Tiryakian. 5. Paris. 499. 28. 2 vol. and the Occult. pp. Cahiers intemationaux de Sociologie 52. 34 ş . 4. Richard Cavendish. urm. Joumal of Popular Cul­ ture 5. pp. ef. 1 952. 1 92 1 . his­ toire d'une pseudo-religion. . 37 ş. "Toward the Sociology of Esoteric Culture". November. "The History of Modern Oc­ cultism : A Bibliographical Survey" . pp. 1 972. 6. ed. pp. nota 125. American Jour­ nal of Sociology 78. Vezi şi The Confessions of Aleister Crowley : An Autobiography. Edward A. urm. Ohio.. Paris. pp. son ceuvre. 1 6 . 491 . "Toward the Sociology of Esoteric Culture". republ. urm. Tiryakian. Sociological Quarterly 1 3. 20 1 . sa vie. Tiryakian. 1 974 . Un Thaumaturge au XVIII' siecle : Martines de Pasqually. vezi Richard Cavendish. urm..5 1 2 . 1 2. Robert Galbreath.

1 966 . Cambridge. 1 964 . Th e Buddhist Tantras. 1 969 . cu tema "Spagyrical Discovery and lnvention : Magisteries of Gold and lmmor­ tality" . Agehananda Bharati. Londra ş i New York. pp. Paris. id. Mass. New York. (n. 1 7. 5 1 8 . Buc ureşti. 1 973. şi volumul somptuos din A rtscanada. "Alchemy and Science in China" . bibliografie. trad . New York. 1 4 . Alex Wayman. 1 5 . 1 974. ). Paris. Făurari şi alchimişti. Alice Joly. Vezi în special Henry Corbin. Maria şi Cezar Ivănescu. New York. Cf. History of Religions 1 0. a I I -a. ed. Editura Humanitas. Mircea Eliade. cu multe ilustraţii. Eckartshausen et la theosophie chretienne. Mircea Eliade. Haga. Vezi Mircea Eliade.. citez doar două publicaţii recente : Hallucinogens and Shamanism. nr. December 1 973 -January 1 974.5 69.1 972. Editura Hu manitas. Rene Le Forestier. Paris. New York. Yoga : Immortality and Preedom'''''. 1 973. En Islam iranien. Yoga: Nemu rire şi libertate. ed. .1 82. După ce a scris aceste rînduri. L 'Esottrisme au XVIII' siecle. 4 vol . Cambridge. pp. 19. Joseph Need­ ham a editat voI. and Skin : Ritual and Shamanic Art.'. Antoine Faivre. Mircea Eliade. Vezi Nathan Sivin. 1 963 . Kirchberger et l'illuminisme du XVllle siecle. Cf. 1 6. Anglia. . ed.1 87. 1 78 . 1 973. Un Mystique lyonnais et les secrets de la Franc-Maronnerie. N ew York. Walter Fotescu.1 5 8 I NOTE 1 3 . Bucureşti. November 1 970. 1 971 . ef. din franc. Pentru a ilustra interesul larg pentru ş amanism. 1 9% ..'. Gerard van Rij nbeck. La Franc-Maronnerie Templiere et occultisme. Bones. Paris. Harner. ef. The Forge and the Crucible: The Origins and Structures of A lchemf' . 1 84. 5 al magnific ei sale lucrări Science and Civil­ ization in China. 1 9 97 (n. . Chinese Alchemy : Preliminary Stu­ dies. trad . 1 97 1 . 1 938 . . 1 968 . Stones. ed. 1 8 . ). id. Michael J. The Tantric Tradition. Mâcon. . 1 95 8 . Shamanism : Archaic Techniques of Ecstasy. d i n franc.'. Un Thaumaturge au XVII' siecle . 1 970 .

Singleton. p. 1 09 ş. Science and History in the Renaissance. Chicago. Tiryakian. Petru Creţia. Giordano Bruno and the Hermetic Tradition. Oratio ad grecos 4. 1 970. Heenan. şi-a adunat observaţiile Într-o lucrare . pp. E.NOTE / 1 59 20. 27. and Miracle. Cario Ginzburg. ed. New York.1 07). urm. 1 972. and Psychics. Mircea Eliade. 1 97 1 . . ed. urm. John Dee : The World of an Elizabethan Magus. urm. ed. Edward F. Londra. 23. 1 967. Chicago. 255 -274 . Edward A. mai jos "Cîteva observaţii asupra vrăj itoriei euro­ pene" . Publ. "Cîteva observaţii asupra vrăjitoriei europene" . Heenan. "Toward the Sociology of Esoteric Culture" . Marcello Truzzi. 2 1 . Bucureşti . 5. Mystery. . Edward A. New York. în Charies S. 1 966. . "Straight from the Witch's Mouth" ( Edward F. id. Prof. Frances A. 24. pp. The Theater of the World. 26. trad. urm. Le Retour des astrologues. Magic.'. ed. Baltimore. 1 964 . "The Occult Establishment". ef. "The Oc­ cult Revival as Popular Culture". Martin Marty. Yates. Vezi şi Milbourne Christopher. id. . 496. and Miracle.. Vezi Milbourne Christopher. pp. pp. Seers. Torino. Moody. pp. 1 972 . The Myth of the Eternal Return. Edgar Morin şi Lena Petrosian. 494 ş. după ce timp de doi ani şi j umătate a fost membru al Primei Biserici a lui Satan din San Francisco. ESP. 87.9 . Cf. urm. Seers. Editura Humanitas. Mystery. pp. 28. Tiryakian. The Satanic Bible a fost urmată de The Compleat Witch. Magic. Claude Fischler. 1 0 1 ş. pp.J. New York. 25. în 1 969. French. Vezi mai jos cap. urm. 1 32 Ş. 89. 1 967. 2 1 7 ş.. Iluminismul rosacrucian. Paris. Vezi şi Peter J. The Rosicrucian Enlightenment\ Londra. and Psychics. "Toward the Sociology of Eso­ teric CuI ture" .în pregătire (n. "The Hermetic Tradition in Ren­ aissance Science". . Tatian. Art. 29. 1 benandanti. id. Vezi şi declaraţiile lui LaVey consemnate de John Fritscher. ESP. p. 22. . 1 954. 1 9 ş.. pp. . ). Philippe Defrance. 1 971 .

. Magic. H eenan.. Apoi. pp. University of C alifornia a acordat prima licenţă umanistă în magie din această ţară" ( Edward F..]. Se poate recunoaşte aici tiparul vechilor miş ­ cări europene antinomice precum şi urme ale unor orientări mai moderne (de exemplu cele ale lui A. pp. camarazii săi. Robert S. and Miracle. Dimp otrivă. Religious a n d Spiritual Groups in Modern Ame rica. 1 974. pp. 88 ) .1 1 8 . Desigur. and Miracle. Leone. N. Martin Marty. p . Mystery. Ellwood. . Princeton. dar definiţia răului se schimbă . . Arthur Lyons. 2 1 5 ş. Conform unei teze din teologia satanică. .1 60 / NOTE remarcabilă. "The Twisted Roots " . pp. Edward F. . Magic. Religious M ovements in Contemporary America. vrăj itori şi vrăj itoare. 1 05 . Mystery. ed. Heenan. 3 1 . J. pp. 1 973. "au agăţat" p opoarele şi le-au făcut dependente d e B iserică pentru a le elibera de frică. I rving I. Mystery. Jr. 364 ) : Pe lîngă faptul că îl învaţă pe novice magia satanică. and Miracle. sataniştii îş i c onving noii adepţi să se bucure de propria condiţie. Zaresky şi Mark P. urm. " La 1 6 iunie 1 9 70. "Magical Therapy : An Anthropological Investi­ gation of Conremporary S atanism" . " aşa-zisul s atanis t îşi formulează ideea în termenii lipsei de putere" (p. 365). rău l este relativ în spaţiul şi timpul în care se petrece fapta . în loc să fie ponegrit. 30. 1 1 9 . 1 79 . "The Occult Establishment". pp. 3 5 5 . . Englewood Cliffs . "Which Witch ? Some Personal and Socio logical Impressions " . această bucurie de a trăi este legată organic d e o sexu­ alitate neinhibată. "The Occulr Revival". Opinia Bisericii Satanice este că "vrăjitorii luminii albe" (creştinii) au transformat în păcate pulsiunile naturale. Magic. sînt încuraj aţi să se dezbare de creştinism şi să redescopere bucu ria de a trăi (p. Mem­ brilor li se aminteşte constant că omul este un animal uman . 23 ş. pentru ele. pentru a fi siguri că oamenii le vor încălca. După Moody. făcînd ca mîntuirea să fie dep endentă de credinţa în creştinism. Vezi şi Marcello Truzzi. îl învaţă că el este "răul". . Crowley. ) . să dea frîu liber puls iunilor naturale şi să se lase în voia poftelor fără frică sau sentiment de vinovăţie. El este încuraj at efectiv să vorbească despre gîndurile şi faptele rele ( " d eviate" ) şi este lăudat. ed.1 3 8 .. urm.3 82 . Evola etc .

Ellwood. Ron Hubbard. înfiinţată de L. p.o adunătură grotescă şi absurdă la prima vedere -. O "nouă religie" . Robert S. 33. History of Religions 1 1 . Leone. Rima. . Zaresky şi Mark P. re­ apare o imagine a divinităţii mult timp reprimată : Fecioara cea veselă. în broşura The Kore. Vezi George Malko. care a cristalizat mentalitatea megalopolită a epocii patriarhale tîrzii. . aflată Într-un declin în care celebrarea îi determină subzistenţa.în epoca Vărsătorului : Pentru a face cunoscută epoca ecopsihică a Vărsătorului. B arbarella şi Windy . Harriet Whitehead. Acestea sînt Marea Mamă. Peter­ son. 1 95. 1 969. Vezi şi Egon Larsen. 203. Ellwood. New York. New Canaan. "Notes on a Neopagan Religious Group in America". 1 3 8 . New York. 1 971 . care a dominat epocile veche şi nouă ale pietrei . Julia. 1 970 . New York. and Occultism". R eligious Movements in Contemporary America. Feraferia. The Age of Aquarius : Technology and the Cultural Revolution.NOTE / 1 6 1 ş . Scientology : Th e Now R eligion. "Scientology. Alice În Ţara Minunilor. urm. 1 971 . 35. 32. Marele Tată.. William J. Those Curious New Cults. 1 79. Religious and Spiritual Groups. 1 973 . în Irving I. p. Fiica cea Gingaşă a Semilunei de Argint este cea care va duce lucrările excesive ale Tatălui şi Fiului la plenitudine în Domeniul Mate- .5 8 7. 1 970. p. Lolita. Robert S. ed. 34. lbid. şi Fiul. Religious and Spiritual Groups. Ellwood. Brigitte. Madona. bazată pe o teorie ambiţioasă a minţii cu unele elemente de ocultism tradiţional. Science Fiction. August 1 97 1 . Doar ea poate ne­ gocia interacţiunea liberă între celelalte trei divinităţi antropo­ morfe ale Sfintei Familii. Frederick Adams relatează reapariţia arhetipului feminin . lbid. Peter Row­ ley. Zazie în metrou. 547 . William Braden. 1 04. Strange Sects and Cults : A Study of Their Origins and lnfluence. mai complexă şi foarte populară. Candy. Inc. 36. Chicago. s trîngînd laolaltă o tehnică terapeutică. sînt toate solii timpurii ale Fecioarei Cereşti. care a iniţiat epoca patriarhală timpurie . Robert S.. Prinţesa Ozma. este scientologia. New Gods in America. p.fecioara cerească . p. pp.

1 62 / NOTE
rial al Existenţei, fără a sacrifica realizările valoroase ale elemen­ tului masculin. Şi ea împ lineşte aceasta fără a imp une stîngaci imaginile autorităţii p ărinteşti sau eroice. Cît este de Încîntător să o vezi tachinîndu-i şi măgulindu-i, făcînd iarăşi din Tată şi Fiu zei p ăgîni care afirmă viaţa, res p ectabili şi fireşti ( cit. de Ellwood, "Note", p . 1 3 4 ) .

37. De fapt, aşa cum au subliniat Theodore Ros zak şi Harvey Cox, întreaga (contra)cultură a tineretului este orien­ tată spre o renovatio "existenţială" şi radicală. Fenomenul nu e fără precedent în istoria europeană relativ recentă. Unele tră­ sături specifice ale mişcărilor tineretului contemporan caracte­ rizează şi faimoasa mişcare a tineretului german înainte de primul război mondial - Wandervăgel. Vezi Nathan Adler, "Ritual, Release, and Orientation", în Irving 1. Zaresky şi Mark P. Leone, ed., Religious Movements in Contemporary Amenea, pp. 288-289. 38. Vezi Mircea Eliade, Birth and Rebirth : Meanings of Ini­ tiation in Human Culture, New York, 1 958 ; republ., Rites and Symbols of Initiation, New York, 1 965, pp. 1 1 5 ş. urm. 39. Vezi Lucien Meroz, Rene Guenon ou la sagesse initiatique. 40. Ne grăbim să adăugăm că această doctrină este mult mai riguroasă şi mai convingătoare decît cea a ocultiştilor şi erme­ ticilor din sec. XIX şi XX. Pentru o introducere în subiect, vezi Lucien Meroz, Rene Guenon, pp. 59 ş. urm. Vezi şi J ean Bies, Litterature franraise et pensee hindoue, pp. 328 ş. urm. şi bibliografie, pp. 66 1 ş. urm. 4 1 . Rene Guenon, La Metaphysique orientale, Paris, 1 93 7, pp. 1 2 ş . urm . 42. Vezi inter alia eseurile lui Frithjo f Schuon, Marco Pallis, Titus Burckhardt ş.a. în The Sword of Gnosis : Metaphysics, Cosmology, Tradition, Symbolism, ed. Jacob Needleman, Balti­ more, 1 974.

CAPITOLUL 5

1 . Etienne Delcambre, Le Concept de la sorcellerie dans le duche de Lorraine au XVle et au XVIIe siecles, Nancy,

NOTE / 1 63

1 948 - 1 95 1 ; H.R. Trevor-Roper, The European Witch-Craze of the Sixteenth and Seventeenth Centuries and Other Essays, New York, 1 969, ed. Harper Torchbook ce republ. cap. 1 - 4 din Crisis of th e Seventeenth Century: Religion, the Refor­ mation, and Social Change, 1 968 ; Jeffrey Burton Russell, Witchcraft in the Middle Ages, Ithaca, N.Y., 1 972, cu o bogată bibliografie, pp. 350-377; Keith Thomas, Religion and the Decline of Magic, New York, 1 971 . Vezi şi E. W. Monter, ed., European Witchcraft, New York, 1 969 ; id. , "The Historio­ graphy of European Witchcraft : Progress and Prospects" , Journal of Interdisciplinary History 2, 1 972, p p . 435-45 l . 2 . Joseph Hansen, Zauberwahn, Inquisition und Hexen­ prozess im Mittelalter und die Enstehung der grossen Hexen­ verfolgung, Munchen, 1 900 ; republ., 1 964 ; şi Quellen und Untersuchungen zur Geschichte des Hexenwahns und der Hexenverfolgung im Mittelalter, Bonn, 1 901 ; republ., Hildes­ heim, 1 963 ; Henry Charles Lea, The History ofthe Inquisition in the Middle Ages, 3 vol., New York, 1 8 83 ; republ., New York, 1 95 7 ; şi Materials toward a History of Witchcraft, ed. Arthur Howland, 3 vol., Philadelphia, 1 93 9 ; republ., New York, 1 957. 3 . Joseph Hansen, Zauberwahn, p. 328 ; ef. Jeffrey Burton Russell, Witchcraft in the Middle Ages, p. 34. 4. Cf. The History of the Inquisition, vol. 3, p. 53 9 ; Jeffrey Burton Russell, p. 3 1 . Despre George Lincoln Burr, vezi Jeffrey Burton Russell, pp. 32 şi 298, nota 9. 5. Vezi Montague Summers, The History of Witchcraft and Demonology, Londra, 1 926 ; republ., New York, 1 956 ; Th e Geography of Witchcraft, Londra, 1 927; Witchraft and B/.;,ck Magic, L ondra, 1 946. C ărţile lui Summers sînt "cu greşeli şi de neluat în seamă, dar nu sînt lipsite de valoare" (Jeffrey Burton Russell, Witchcraft in the Middle Ages, p. 30 ) . 6. Vezi de ex. Mircea Eliade, Yoga: Immortality and Freedom, New York, 1 958, pp. 296 ş. urm., 4 1 9 ş. urm. 7. Greşelile s-au agravat în lucrările ulterioare : The God of the Witches, Londra, 1 93 4 ; ed. a II-a, 1 952 ; The Divine King in England, Londra, 1 954.

1 64 / NOTE
8. Elliot Rose, A Razor for a Goat: A Discussion of Certain Problems in the History of Witchcraft and Diabolism, Toron­ to, 1 962, p. 1 6. Într-o notă de subsol ( The European Witch-Craze, p. 1 1 6, nota 1 ), Hugh R. T revor-Roper scrie : "Ultimele fan­ tezii ale dr Margaret Murray nu trebuie să ne reţină atenţia. Ele au fost respinse legitim, chiar cu iritare, de un om de ştiinţă autentic ca « absurdităţi lipsite de sens » (C.L. Ewen, Some Witchcraft Criticism, 1 93 8 ) . " 9. Jeffrey Burton Russell, Witchcraft in the Middle Ages, p. 37. 10. Ideea unui "pact" pentru renegarea lui Cristos şi prea­ mărirea diavolului a apărut pentru prima dată în sec. al VIII-lea, (vezi ibid. , pp. 65 ş. urm.). 1 1 . CarIo Ginzburg, 1 benandanti: Ricerche sulla stregone­ ria e sui culti agrari tra cinquecento e seicento, Torino, 1 966. 1 2. Ibid. , pp. 8 - 9. 1 3 . Deşi o încălcau uneori prin prea multă vorbărie sau lăudăroşenie (ibid. , p. 1 9 ). 14. Ibid. , p. 1 9 şi nota 2. O bibliografie bogată asupra cre­ dinţelor şi ritualurilor legate de căiţă se găseşte în Thomas R. Forbes, "The Social History of the Caul" , Yale Journal of Biology and Medicine 25, 1 953, pp. 495 - 508. 15. CarIo Ginzburg, 1 benandanti, p. 1 8 . Pe cînd se afla în închisoare, unul dintre acuzaţi a fost pe punctul de a-şi retrage cuvintele; un înger i-a spus că ceea ce fac este diabolic (p. 1 4 ) . 1 6. Vezi documentele cit., ibid. , p. 28. 1 7. Despre acest scenariu mitico-ritual, ef. Mircea Eliade, The Quest: History and Meaning in Religion, Chicago, 1 969, pp. 1 65 ş. urm. 1 8. CarIo Ginzburg, 1 benandanti, p. 34. 1 9. Ibid. , p. 35. 20. Abia în 1 532 unii membri ai alaiului Dianei au admis sub tortură că au profanat Crucea şi sacramentele (vezi do­ cumentele cit. de CarIo Ginzburg, ibid. , p. 36 ) . 2 1 . Vezi ibid. , pp. 8 7 ş. urm. 22. Ibid. , p. 1 1 0. 23. Ibid. , pp. 1 1 5 ş. urm. 24. Ibid. , pp. 1 33 - 1 34.

. urm. . pp. 8 8 ş. 1bid. . id. 82 . Viena.2 70. .. 32. Riga. urm. 248. vezi Viktor Waschnitius. 1 63 -220.1 928. subl. urm.1 34r• 29. . p . 234 şi passim. P. Ca în multe alte credinţe populare europene. Î n dou ă cazuri de malefi­ cium judecate între 1 3 84 şi 1 390 la Milano. Viena. strig oii morţi se adună ş i s e luptă între ei cu aceleaşi arme ca şi cei vii ( ibid. pp. . Hasdeu. Corrector nu spune cu cine se băteau femeile în sec. în special pp. 1 973. este interzis să se creadă ce pretindeau unele femei. al X-lea. p . 1 5 5 ). Tot as tfel. . 268 ş . 1. 267 ş. Mitteilungen aus der livlăndischen Geschichte 22. voI. 2 1 2 ). 25 1 . "Der W erwolf in Livland und das letzte im B endeschen Landgericht und Dorptschen H ofgericht i. 30. 27. ). Perht. 254 ş. Despre Wilde Heer.3 5 1 . pp. p. Otto Hofler. 78 ş. voI. Jahr 1 692 deshalb stattgehabte Strafverfahren". Conform Corrector de Burchard de Worms ( sec. Mai pUţin frecventă este credinţa că strigoii se ung cu o alifie specială şi ies din casă pe horn (pp. pp. ca în cazul strigoilor români. 1 73 ş. 1 benandanti. Frankfurt/Main. pp. 1 934. p. Dar chiar în 1 66 1 unii benandanti au mai avut curajul să declare că luptă pentru credinţa creştină împotriva acelor stregoni (p. Tipologia folclorului: Din răs­ punsurile la ch estionarele lui B. pp. 33. Despre strigoi. Ver wandlungskulte. urm. Witchcraft in the Middle Ages. Bucureşti. Waldeman Liungmann. 40. inter alia Otto Hofler. vezi documentaţia bogată adunată de Ion Muşlea şi Ovidiu Bîrlea. Ibid. Jeffrey Burton Rus­ seU recunoaşte unele reminiscenţe de credinţe analoage cu cele ale acelor benandanti ( Witchcraft in the Middle Ages. usturoiul este considerat cel mai bun leac împotriva strigoilor vii sau morţi (ibid. 28. 256). ). Wittenberg. 244 . 345 . 1 9 1 4. Volkssagen und Myth en. . 26. "pp. Cf. 1 . 3 1 . pp. 1 33". 1 5 . 1 48 ş. urm. Verwandlungskulte. 34. n. Traditionswanderungen: Euphrat-Rhein. aproape de mie-zul nopţii. 1 970. urm. şi anume că "ies afară noaptea p rin uşile închise şi zboară pînă în nori ca să se bată" (Jeffrey Burton RusseU. pp. al X I-lea). D ar. urm. Volkssagen und Mythen. 1 5 80. 1 924 . . Holda und ver UJandte Gestalten : Ein Beitrag zur deutschen Religions­ geschichte.). Kultische Geheimbiinde der Germanen. pp.NOTE / 1 65 25.

p.. pp. urm. Cambridge. Iaşi. provine probabil din lat. urm.. urm. U niversidad de La Laguna. The World of the Witches.. ef. . . Mass. 68 ş. 1 56 ş. 1 . . vol. vezi Henry Charles Lea. Sînzienele. Materiale noi prezintă Mihai Pop. pp. pp. 1 77 ş. pp. 206 ş. 38.1 66 / NOTE Folklore Fellows Communication no. 1 973. 5 4 . 39. pp. . Istoria teatrului în Moldova.. "Consideraţii etnografice şi medicale asupra căluşului oltenesc". sanctae Diănae. Burada. 1 90 ş. Chi­ cago... urm. 1 1 5 . 367. urm. pp. 1 57 s. 2 1 3 -222 . Joumal of the A ncient Near Eastern Society of Columbia University 5. urm. dianăticus). 1 . Theodor T. Al. î n regiunile nord-vestice ale Peninsulei Iberice. vezi mai sus şi bibliografia de la nota 34. urm. R. pp. p. Mate­ rials towards a History of Witchcraft. Ion Muşlea şi Ovidiu Bîrlea. Diana apare ocazional în compania anumitor spirite . Bucureşti. 2 voI. 79 ş. Diccionario etimol6gico Rumano. Mircea Eliade. 1 968. urm. Cf. urm. 1 952. vrăj itoare destul de prietenoase. pp. 235 ş . 47 ş. Chicago. 36. Zamolxis : The Vanishing God. pp. 1 1 8. sînzienele. urm. Tipologia folclorului. pp.70.. ) şi Herodiada. 596 ş. 1 905 : voI. Cele mai importante surse documentare pentru organi­ zarea şi ritualurile căluşarilor sînt Tudor Pampfile. 62 . Despre zÎ1Ze şi iele. 1 32 . Despre etimologia cuvîntului zână/zînă « Diăna) şi ză­ natec « lat. etc. 1 96 1 . The Gaster Festschrift.75 . 1 93 7. Bernheimer. 9 1 5 .dianae . pp. Bucureşti. 1 964. 37. Numele unui anumit grup de zîne. I benandanti. pp. Witchcraft in the Middle Ages. 35. 40. Sărbătorile de vară la Români. Despre me­ dicina populară românească. Bucureşti. vezi bibliografia critică în Alej andro Cioranescu. 75 ş. 395. "N otes on the Căluşari". pp. 2 1 0 ş . vezi Julio Caro Baroja. 48 ş. au dat numele importantei sărbători a Sfîntului Ioan Botezătorul ( 24 iunie). Vezi Mircea Eliade. Doamna Zînelor şi zîne în româneşte . 65 . CarIo Ginzburg. vezi inter alia Ioan-Aurel Candrea. 1 970. Bucureşti. 1 972. Wild Men in the Middle Ages. J effrey Burton Russell. Istoria limbii române. urm. Despre tradiţiile medievale legate de Diana ( "căIăritul cu Diana" etc. Rosetti.122. ( teorii despre Diana).. Helsinki. urm. urm. 1 944. Folc­ lorul românesc comparat. 1 9 1 0.

p . 54. pp. . /bid. Vezi documentaţia. p. "Notes ". Universitatea din Paris. . 1 8 89. 1 4 1 . vezi Mircea Eliade. Mircea Eliade. urm. 3 1 8 . pp. 5 1 . Tipologia folclorului. pp. pp. urm. 1 20 ş. notele 5 şi 6. The Quest. şi discutate. 2. "Notes " . pp. . Mircea Eliade. p. Sărbătoarea Moşilor la Bucureşti. Bucureşti. . 43. 1 969. 48. Witchcraft in the Middle Ages. Ho­ ria Barbu Oprişan. urm. 1 970. Vezi şi Walter Wakefield şi Aus tin P. pp. ibid. pp. Mircea Eliade. E. urm. 3 vol. 5 1 1 . 1 57 . 46. Dacoroma­ nia 1 1 . 224. 2 1 1 ş. 1 2 8 . 1 78 ş. Le Folklore roumain. 42. . pp. 126. p.1 30. 55. Octavian Buhociu. 56. urm. Witchcraft in the Middle Ages. Despre sîntoaderi.1 58. 74 ş. .F. 1 1 6.. Bucureşti : vol. . Vuia. p. 1 1 7 ş. New York. 86 ş. /bid. Despre transformarea dihotomiilor şi polarităţilor într-un dualism religios ce implică ideea de rău.53 1 . ibid. . 52. Surse cit. 1 9 1 5.1 22. Evans. Voronca. pp. 1 2 1 . urm. vezi S. pp. Bucureşti. ]effrey Burton Russell. ]effrey Burton Russell. id. Căluşarii. 40 ş. Witchcraft in the Middle Ages. 1 20. 1 64 ş. Despre iniţiere şi ceremonia depunerii jurămîntului. p. pp. 49. urm.N. Mircea Eliade. 1 969. pp. 1 6 1 . Heresies of the High Middle Ages. urm. p. Vezi Ion Muşlea şi Ovidiu Bîrlea. pp. Berkeley şi Los Angeles. 224. pp. ]effrey Burton Russell. 53. urm. 1 922. în Mircea Eliade. 1 957. 1 1 9. 44. /bid. "Notes " . 47. Mircea Eliade. p. Octavian Buhociu. "Notes on the Căluşari" . pp. 1 73 ş. 50. Le Folklore roumain de printemps. Marian. 223. pp. /bid. 92 . Mircea Eliade. "Notes " .3 1 9.. 27-35 . 4 1 . Dissent and Reform in the Early Middle Ages. 45. 120 ş. teză dactiiografiată. Folclorul. 2 1 5-254 . Vezi R. "Notes". 1 80 ş. urm. urm. "Notes ". .NOTE / 1 6 7 Gheorghe Vrabie. Sărbătorile la Români. 1 965. "Originea jocului de căluşari". pp. vezi sursele cit. . .

pp. Wlitchcraft in the Middle Ages. 1 . s. voI. 3 voI. B. unu. 1 899. 1 95 8 . J. 62. 6 1 . . .1 950. pp. Howitt. Yoga. Edward Westermarck. Londra. Cr. urm. Gillen. 1 904. (ef. şi nota 65. puer anniculus. pp. voI. Miins ter.1 6 8 / NOTE 57. 1 8 8 . 3 voI. nota 6 1 . Faptul că Sfîntul Augustin a considerat că este necesar să riposteze la o asemenea calomnie arată că. urm. pp. Vezi J. 1 92 9 . orgia începe după ce s-au stins luminile). 96 ş. Cf.. Die russischen Sekten.E. pp. 3 voI. 2 : Hommages a ]oseph Bidez et a Franz Cumont. pp. pentru a asi­ gura creştinătăţii o durată de 365 de ani. Vezi referinţele cit. 80 ş. mai jos ) . Spencer şi F. în sec. Bruxelles. New York.]. 1 70. 23 1 . al IV -lea d. Vezi referinţe în J effrey Burton Russ ell. The History of Human Marriage. 1 927 : voI. lucrare revăzută şi mult adăugită de Theodore Bes terman. v. New York. 201 ş . The Mystic R ase. urm. pp. Hubaux. Collection Latomus. 58. în Mircea Eliade. Londra. 3 4 1 . "Sacramentum infanticidii". 250. notele 4 8 . pp. ( "festivalul alegerii păIăriei" la tibetanii Amdo ) . id. 1 . 90-93. 60. 59. pp. lumea păgînă mai credea în efic acitatea unor as tfel de tehnici magice. urm. pp. Patterns in Comparative Religions. 235 ( Filipine : orgii după căs ătorii . A ntike und Christentum.22 8 . . (schimbarea sOţiilor pentru prevenirea unei epidemii sau apariţia aurorei au straie ) . 1 3 6 ş. Dolger. 362 ş. 1 70 ( la s ărbăto area anuală a kurzilor Dusik din Munţii Dersim. pp. 1 904. ef.1 5 8 . 1 95.W.. . 1 8 9 1 . 420-42 1 . 1 949. M adagascar : după naşterea unui copil în familia regaIă) . urm.1 9 1 4 : voI. Karl Konrad Grass. Leipzig. Th e Native Tribes of South-East Australia. Londra. A. 1 4 3 . 276 ş. 2 3 3 ( " schimbarea sOţiilor s au j ocul de-a stingerea luminii" la eschimoşi). Justin. The Northern Tribes of Central A ustralia. Cf. Vezi Mircea Eliade. The Land of the Lamas.W. 3. Vezi şi A. Ibid.. "L'Enfant d'un an". 1 922 : voI. Sfîntul Petru a fo st acuzat c ă a sacrificat un copil de un an. ) . 1 905 . (Hawai : la ceremonii funebre etc . 3 1 4. Crawley. Rockhill.. New York. 4. 1 . "orgie rituaIă " .50. The Native Tribes of Central Australia. W. New York. Dialogue with Trypho 1 0. pp .

1 89. p p . 1 95 7. Mircea Eliade. The Quest. 1 963. 2. Haga. 1 7 . Mircea Eliade. "Significations de la « Lumiere interieure »". 1 953. Steven Runciman. iar tradiţia aceasta a supravieţuit în Statele Unite . p. 46 ş. 12. M & A. nota 2 I . Oricum. Anglia. 64. Ozark Superstitions. pp. Bucureşti. republ. de ex. Hans Scharer. cap. 69. 1 942. 65.ape prim­ ordiale întunecoase şi haotice. "inteligenţă" ) . p. p. pp. 327. nuditate a rituală şi relaţia sexuală ceremonială aparţin tiparului iniţiatic al vrăjitoriei europene. pp. 3 . de-acum încolo M & A . Paris. Jeffrey Burton Russell. pp. Ithaca. 66. Ibid. pp. 93 . urm. 96. 224 ş. republ. 24 s. . Australian Religions : An Introduc­ tion. The Medieval Manichee: A Study of the Christian Dualist Heresy. . p. cu certitudine.NOTE / 1 69 63. Witchcraft in the Middle Ages. pp. ef. urm. 97. Cambridge. Seriile de echivalenţe pe care le cercetez aici sînt rezultatele unor expe­ rienţe spirituale specifice şi sistematizărilor teoretice care au fost în cele din urmă organizate într-o nouă morfologie. Cf. . vezi de ex. 1 962. 1 50. cit. Cf. Eranos-Jahr­ buch 25.242.Y. Nu discut aici sistemele mai ample în care au fost in­ tegrate aceste serii de echivalenţe . N. The World of the Witches. 1 86. Vance Randolph. cu adăugiri în Me­ phistopheles et l'Androgyne. Mircea Eliade. CAPITOLUL 6 1. 1 59. urm. Ngadju Religion. Cf. 1 973. 1 946 . Vezi Julio Caro Baroja. New York. 67.94. indo-iraniene ale contrariilor masculin-feminin şi lumină creatoare ( " respiraţie". sau sp eculaţiile cosmologice vedice şi brahmanice referitoare la Agni şi Soma. 1 96 1 . 8 5 . Mitul reintegrării. Jou rn al of American Folklore.94. 1 947.. 70. 94 -95 . şi "Nakedness in Ozark Folk Belief" ... perechile arhaice şi. New York. 68. pp.

p. Akiira1Jga Sutra 11. urm. pp. mitul cosmogonic vorbeşte despre un ou de aur. 1 .7. p.W. 97. Despre fecundarea de către soare. 1 6 ş . 26.5 . 2 vol. Psychiatry 8. urm.9.. Oxford. . şi Kauş'itak'i Brahmana Vp. 1 5.ya Samhita V I I .6 : "Sînt creat să fiu sămînţă pentru o sOţie. Cele mai importante documente sînt citate şi elegant reproduse de Erwin Goodenough în fewish Symbols in the Graeco-Roman Period. 7. 1 6. 1 0. 5.. într-un număr mare de icoane ortodoxe şi bizantine. pp. Dia­ logues of the Buddha.de la Upanişade la Ramanuja . 1 0. trad. Vezi şi Rig Veda X . Kalpa-Sutra. 1 5.. Brhadara1Jyaka Vp. Cooma­ raswamy. ef. şi anume că lumina care îşi are originea în "zeii şi zeiţele ce coboară şi urcă".. III. ca sinele (atman) fiecărei fiinţe în p arte. este raţionalizarea scolastică a unei teme arhaice şi panindiene. Coomaraswamy pune semnul egal între tişţhan şi instans . 1. T. p.6 . pp. 13. 1 9 1 ) . 6 .a 111. 3. 12. 1 8 84 : vol. ca lumină a anului. fournal of the American Oriental Society. în special p. din Bhadrabahu (ibid.5 . Explicaţia dată în continuarea sutrei.7. trad. 1 956 : vol. 264. Cf. vol. Atharva Veda X. faiminlya Vpanişad Brahmar. August 1 954. Taittir'i. urm. p. vezi E. 1 9 1 0 : vol.. urm. .care îl descriu pe Brahman ca lumină pură. Rhys Davids. în Sacred Books of the East. ef. D'ighanikaya X I X .1 70 I NOTE 4. 1 . 7 ( = faina Sutras. Mai tîrziu. Pe bună dreptate. Satapatha Brahmana VIII. cit. 25 1 ) reproduce pur şi simplu textul din Akarii1Jga Sutra.28. Herman Jacobi. A. Primitive Paternity.82. « Spiritual Paternity » şi « The Puppet Complex » " . 4 .S. " Ula". Gonda. urm. Londra. New York. 89 ş." Pentru alte texte indiene . 22. partea 1.7. pp. 8. ş i figurile d e l a pp. 1 54 ş . 25 . H artland. Semnificaţia acestui motiv mitologic este coroborată de integrarea şi revalorificarea acestuia în iconografia creştină. 25 ş. . 2. ca şi în cîteva scene celebre redînd în Occident Naşterea Domnului. 1 . 111. The Vision of the Vedic Poets. 14. 1 . 1 . o rază de lumină se îndreaptă direct de la soare spre Fecioară.35. 1 963. şi discutată de A. Haga. vezi J. 9.28. 1 1 . 1 3 vol. Lalitavistara 1. 5. 50 vol. 270 ş.23 .

4 (September-December 1 966 ) . vezi Herbert V. esenţa intimă a fiinţei omeneşti este « însăşi natura celestă. Senart. în "The Hair on Buddha's Head and UşI). Lamotte.lşa". Le Traite de Grande Vertu de sagesse de Niigiirjuna. în special p.. Heissing. Tucci şi W. ed.NOTE / 1 7 1 1 94 1 . vol. Vezi şi E. Histoire du bouddhisme dans l'Inde. 3 vol. trad. urm. în teoria "gîndului negîndit" (cittam acittam) a lui Praj ­ iiaparamita. 1 00. Conze. L 'Enseignement de Vimalak"irti ( Vimalak"irti-nirdesa.. 1 882. Louvain. şi passim. p. 1 969. 2 1 1 : "Pentru Mahayana. Paris. 2 vol. urm. aşa cum observă Coomara­ swamy. Essai sur la legende du Bouddha. 1 2 7 ş.1 0 1 . Vezi şi Etienne Lamotte. pp. ed. în special p. natura originală a gîndului e încă luminoas ă .1 903 : vol. p. lumina cea mai pură. Cf. La Theorie du Tathiigatagarbha et du Gotra : Etudes sur la soteriologie et la gnoseologie du bouddhisme. 1 1 0 ş. p. 1 973. Paris. . 69. 1 6. pp. Krishan. The Origins of Gnosticism. Guenther. " Pentru experienţa şi sensul " Lumi­ nii Radiante" în budismul tibetan. H. pp. L 'Enseignement. Vision of the Vedic Poets. 19. G. 53. 43 1 ş. 77.. ef. E. . Leiden. pe G. Vezi şi D. pp. 2 vol. 18. Senart. Les Religions du Tibet et de la Mongolie. Gonda. Bouddha. 1 7. pp. 2. 126 Ş. Louvain. Lankiivatiira.. Y. Lamotte. Ibid. . 1 90 1 . 409-457 ( " La Luminosite naturelle de la pensee" ) . cit. sau vîrf de turban" . Tibetan Painted Scrolls. sau turban. 274 ş. p. 58. East and West 1 6. Ruegg. Paris. urm. urm. 1 . 65 1 . p. 295. . 1 962. 1. 1 . şi note). a II-a. 275 -289. "în oricare caz lumina vine din creştetul capului" . Ugo Bianchi. urm. Roma. pp. boddhicittarrz prakrtiprabhiisvaram » . Kern. Dar. Vezi şi E. urm. urm. 2 1 . 268 ş. a ajuns l a conclu­ zia că "sensul literal al cuvîntului UşlJlşa este cap cu căciulă. L 'Enseignement. în aceste texte nu are importanţă dacă uşlJ"işa înseamnă (cum a presupus Coomaraswamy) "protuberanţă craniană" sau dacă mai înseamnă şi "turban" . Tucci.78 . 1 967. pp. 15. 55. pp. 1 49 etc. Gonda. 1 949 : voI. pp. 1 2 5 ş. pp. 3 . 20. Paris. pp. 1 944 : vol.S. Vezi Etienne Lamotte.667. 654. p. Vision of the Vedic Poets. "Buddhism and Gnosis". 98 .

p. . ) . pp. Ierus alim. 1 960. pp. Stein. Hentze. 50 ş. p.1 3 9. u r m . 1 95 8 . .'. reprezentate ca şi cum ar veni din cele patru puncte cardinale şi din centru. Arts asiatiques 4.3 5 l . Această concepţie este arhaică ( ef. R. The Tibetan Book of the Dead. transformată în cele din urmă într-un embrion ( M & A. 1 89 ş . Nu voi cita din nou materialele chineze discutate în M & A . "Architecture et pens ee religieuse en Ex­ treme-Orient".].1 72 / NOTE The Life and Teaching of Naropa. "Lichtsymbo1ik und die B edeutung von Auge und Sehen im ă!testen China". Nu mai puţin importante sînt tehnicile neodaoiste descrise în Th e Secret of the Golden Flower. 1 8 . 1 963. în special circulaţia luminii interioare în corp şi producerea "s eminţei adevărate" . E. Symbolik des chinesischen Uni­ versismus. Presented to Gershom Scholem. . . H. 342 ş. adică maniheiste. 1 934. pp. vezi Mircea Eliade. « Briser le toit de la mais on » : Symbolisme architectonique et phys iologie subtile" . Paris. urm. 1 3 1 . Zwi Wer­ blowsky şi C.57). 1 962. Koster. ef. 1 80.72 ( text) . 1 957. 5 6 . 22. Mircea Eliade. Urbach. Granet. p. Din acest motiv. 69. Evans -Wentz. pp. 237. mai jos. Stu­ diurn Generale 1 3 .. 1 84 . adică din întregul univers. 1 95 8 . ed. 3 3 3 . Despre brahmarandh ra. 24. ed. New York. p. ed. pp. urm. ). pp. etc. "Architecture et pensee religieuse" . Cf. 205 -206. 1 1 3 ). R. pp. un lama smulge cîteva fire de păr chiar de pe sutura s agitaIă"' . 1 960. Cf. Wirs zubski. 2 3 . La Civilisation tiberaine.A. pp. 52-58.. 26. pp . urm. Willard R. a III -a. şi C . 25.1 97 (co mentariul trad. Trask. Este interes ant în special procesul daoist de "absorbţie a respiraţiilor în cinci culori " . Care uneşte oasele parietale (n. 243 ş. Paris.Y. inter alUi M. \ Y/. R. id. 234. urm. La Pensee chinoise. pp. R. Oxford. 1 5 1 ş.A. Stuttgart. şi trebuie să avem în vedere acest lucru cînd cercetăm problema influenţelor iraniene. Stein. E.). Yoga : Immortality and Freedom. asupra neodaoismului ( ef. Londra. 1 8 8 . în Studies in Mysticisrn and Religion. . 1 967. Stein. La Civilisation tibhaine. A. trad. pp.

1 964. 390-391 . p p . 1 65 -252. 31. 1 965. 1 76. Cf. 1 90. 242 -275. Despre problema influenţelor iraniene în Tibet. Vezi mai sus. 1 6. Potrivit unui călugăr tibetan. Dar oamenii au degenerat şi au început să se atingă cu mîinile . 1 956. p. Tibetan Painted ScroUs. Cf. Murmelstein. 1 900. 71 1 . Vezi Mircea Eliade. 45 -47. există excepţii . urm. 3 1 9. 730. ef. . Lessing şi Alex Way­ man.A. G . 344 . voI. M & A. Mkhas grub rje 's Fundamentals of the Buddhist Tantras. Adam şi-a pierdut lumina originară . 2. "Rtsodpa : The Monachal Disputations in Tibet" . 1 965. "Adam : Ein Beitrag zur Messiaslehre". Recherches sur !'epopee et le barde au Tibet. Vezi M & A. Regensburg. 30. Matthias Hermanns. vezi R. în final au descoperit uniunea sexuală. urm. gLing Kănig Gesar. . Yoga. Preuschen. 29.73 1 . Tucci a analizat influenţele zurvanite. G. 97 şi notele 1 4 -2 l . Giessen. Stein. ef. 730 ş. 71 1 . urm. B . Instinctul sexual era satisfăcut doar din priviri. ef. "Some Glosses upon the Guhyasamaya" . G. Tucci. pp.49. în special pp. p. voI. Melanges chinois e t bouddhiques. 1 46 ş. 339-353. 265 ş. 255. dup ă s ăvîrşirea "păcatului" ( adică după uniunea sexuală). 1 30. 1 935. "Some Glosses". 1 . 32. Lon­ dra. 63 ş. 71 şi urm. "Die apocryphen gnostischen Adam­ schriften : Aus dem armenischen iibersetzt und untersucht" .1 52. maniheiste şi gnostice asupra budismului central-asiatic. Paris. Festgruss Bernhard Stade. urm. lumina şi fecunda pîn­ tecele femeii. 4 8 . pp. F. E. pp. pp. Koln. Bon-pa-ului tibetan şi tantrismului indo-tibetan . la început o amenii se înmulţeau în felul următor : lumina care emana din trupul bărbatului pătrundea. Tucci. pp. Tucci. Potrivit unor tradiţii iudeo-creştine şi gnostice. Mythen und Mysterien. Totuşi. 259 ş. 205.. p p . 1 96 8 . pp. 48. p. în special pp. în special p. The Tantric Tradition. p .NOTE / 1 73 27. nota 50. 28. Vezi şi mai jos. p. pp. 1 00. Magie und Religion der Tibeter. Agehananda Bharati. urm. 3. în opera monu­ mentală Tibetan Painted ScroUs. 1 928. Ferdinand D. Tucci. p. 1 87. Sierksma. pp. 1 959. Haga. pp. Das National-Epos der Tib eter. pp. G. nota 3 (informaţie bibliogra­ fică) . voI. . Wiener Zeitschrift fur die Kunde des Morgenlandes 35. Matthias Hermanns. lndo-/ranian Journal 8. G. M & A .

Bucke. 35. ]iianamuktavali: Commemorative Volume in Honor of]. 1 96 1 . 1 04 ş.C. 349. 655). 2 1 0 ş. R. Am fost . p. republ. Conze. Th e Cosmic Consciousness. O femeie de 49 de ani scrie : "Tot ce se afla în jurul meu şi trecea prin mine era Lumina. urm. Acest proces este aproape întotdeauna însoţit de o experienţă a subiectului prins într-un torent de Lumină supranaturală" ( Varieties. 1 1 9) . şi o serie de articole de J. Tucci. "Some Glosses". New York. p. New York. Masters şi Jean Houston ( The Varieties of Psychedelic Experience. pp. New Delhi. Conze este de acord cu Tucci că această împărţire tripartită denotă o in­ fluenţă gnostică (vezi "Buddhism and Gnosis ". 657. ef. o prostituată găsită într-un bordel din Tyr. Yoga. 226. Nobel. miliarde de cris­ tale atomizate licărind într-o incandescenţă orbitoare. pe H. Ringgren. Vezi exemplele cit. Vezi M & A. 37.L.350 . mai tîrziu. 1 946 . p. "Aproape în fiecare caz. Word and Wisdom. Sophia fusese descrisă în unele speculaţii ebraice ca "potrivită pentru relaţia sexuală" (cit.M. urm. 254 ş. Londra. ). pp. Phila­ delphia. pp. Tucci subliniază similitudinea împărţirii mahayanice şi gnostice a oamenilor în trei clas e . pp. 79. voI. pp. Dar am văzut că o astfel de identificare este mult mai veche şi ar putea să ducă înapoi în timp la tradiţia indo-iraniană (vezi şi mai j os. The Timeless Moment. ne aminteşte că. Uppsala. Warner Allen. Tucci consideră că "în­ săşi identificarea luminii cu o cunoaştere mistică ne aminteşte de luminoasa gnosis a maniheiştilor" ( "Some Glosses". Londra. 42 -45. The lmprisoned Splendour. « Sofia » ( = prajiia) sau « Ennoia » ( = vidya)". id. 350). Tibetan Painted SeroUs. urm. 34. Cîteva experienţe relevan­ te psihedelico-mistice au fost puse recent în discuţie de R. 1 7 .1 8. Johnson. 1 90 1 . experienţa este iniţiată cu un sentiment al sinelui dizolvîndu-se într-o fiinţă nelimitată. p. p e Helene. "Buddhism and Gnosis".H. şi în special în R. în M & A.E. cu cîteva secole înainte de tantre.M.90 . p. care afirmă că doar 6 din cei 206 subiecţi au avut " exp erienţe mistice" sub influenţa drogului psihedelic. Pe de altă parte. 307). 1 . E. Whiteman. în voI. 1 959. Vezi Mircea Eliade. . 1 953 . G.1 74 / NOTE 33. E. pp. 36. p. 1 947. The Mystical Life. "gnosticul Simon şi-a numit consoarta. 1 967).

p. . 2 voI. Poona. 1 95 9. purpuriu. 22 ş. scrie Abhinava. rubiniu . Cf. urm. A Peculiar Image from Ganclhăra". September-December 1 968.V. 292 . L. "nu exist nici eu. . notele 1 5 şi 1 6. 292. p.3 1 1 ). Tantrăloka XXIX. în special p. voI. nici altcineva" (versul 64. 3 1 0 . Masson şi M. scopul ritualului sexual este să "reveleze" sau să "sugereze" ătmănanda (Masson şi Patwardhan. J. Un inginer de 52 de ani scrie despre o energie. urm. nici fierbinte. p. cunoştea experienţa lui Huxley cu mezcalina şi sperase să trăiască ceva similar luînd LSD ) afirmă : "Am devenit o lumină difuză care s-a transformat Într-un obiect strălucitor. 1 969). p. nici rece. pp. strofele 1 27. The Tantric Tradition. "percepută ca un foc alb şi radiant" (ibid. Patwardhan.L. Despre asemenea "limbaj e secrete". nota 2 ). D. Londra. urm. Dar Abhinava ş i Jayaratha "au grij ă s ă arate c ă motivul pentru care se angaj ează în asemenea ritualuri trebuie să fie transcendent. Masson şi M . Ibid. 43. apoi a explodat Într-o ploaie de raze orbitoare . 39. 43. 38.V. Snellgrove. Bharati. East and West 1 8. 1 . pp.3 -4. vezi Mircea Eliade. J. Nu exista senzaţia timpului şi spaţiului. pp. p. . pp.1 2 8 . "Oriental Notes : III. . 40-4 1 ). Săntarasa and Abhi­ navagupta '5 Philosophy of Aesthetics (Bhandarkar Oriental Research Institute. scînteietor şi tremurător. Patwardhan. 41. The Hevajra Tantra.L.308 ). pp. şi nu pofta sau lăcomia" (ibid. Tucci. ver­ sul 1 3 7. practicase meditaţia. întreaga identificare cu sinele dizolvată. care studiase literatura religioas ă orientală timp de 25 de ani. Tantrăloka. . nota 1 . . de G. Un alt subiect (o "femeie foarte sensibilă şi inteligentă de aproape 60 de ani". de culoarea smaraldului. în timpul maithunei. 97. pp. p. 40. pp. cit. Bharati. urm. 1 64 ş. Yoga.NOTE / 1 75 transportată de această Lumină într-un Extaz ce Întrecea orice închipuire" (ibid. 249 ş. The Tantric Tradition. 42. 92. şi fiecare rază era Încărcată cu un curent ce scăpăra lumini : era extazul. Doar o conştientizare a Fiinţei" (ibid. fiecare rază avea o miriadă de culori . Potrivit comentariului lui J ayaratha. . 44).. cit. Săntarasa. 307.auriu. 266 ş . . pp. 42. 289-292. p . 309).

1 959. Antaios 8. 45. Zaehner. C. urm. Ibid. 1 965. 290 ) . p. Die Religionen Irans. urm. id.C. Paris. C. 12. En Islam iranien. p. cit. pp. Posibilitatea influenţelor mesopo­ tamiene asupra concepţiei iraniene de suveranitate a fost recent discutată de o serie de oameni de ştiinţă . p. în special pp. 1 96 1 . Kula îns eamnă Sakti. . 1 27 . 54. 93 ş. vezi inter alia G. 4 voI. La Regalita Sacra. nici Sakti. Denkart 7. Annali dell' Istituto Orientale di Napoli. Stuttgart. "The Sacral Kingship of Iran". p. 528 . "Le Xvarenah " . 437 ş. ef. . Duchesne-Guillemin. . urm. Cf. pp. 1 963.1 76 / NOTE 44. pp. Mole. p. Vezi textele cit. urm. ef. p. chineză a lucrării Avatamsaka de Sikşananda. trad. R. de Lamotte. 95. textului lui Lamotte îmi aparţine). 292 şi nota 1 8 . 263 . de Mole. 4. urm.2. Annali dell' Istituto Orientale di Napoli.este unul" (ibid. Londra.2. 52. p. pp. 467. Culte. J. 53.. pp.549 . Anglia. Cambridge. ef. Gershevitch datează imnul în cea de-a doua parte a sec. . Ibid. 48. serie nouă. . al V-lea î. urm. 99 . Vezi textele cit. pp. Widen­ gren. cit. 1 967.128. Vezi ibid. 2 89. Vezi şi Henry Corbin. el este totul. . 1 06. p .Cr. Gnoli. urm. 1. 1 5 0 ş. Gnoli. Paris. Yoga. p. şi discutate de Mole. 50. urm. urm. mythe et cosmologie dans l'Iran ancien. Denkart. Yoga. în Mircea Eliade. mama lui "resplendissait d'une lumiere qui eblouissait les yeux" ). 2 84 . Din trad.1 ş. mythe et cosmoiogie. 56. Despre xvarenah. 3 1 9 (la naşterea celui de-al doisprezecelea Imam. R. 47. 1 5 1 ş. pp. 7. 1 972 : voI. Gnoli.56 ş. Yast X . urm. 1 963. ]iianasiddhi 1 5 . adică este mai presus de ei . Leiden. .I ran ". mythe et cosmologie. 1 962. p. pp. 292.. Culte. "The Cha- . 49. 285 ş. " Un particulare aspetto del simbolismo deHa luce neI Mazdeismo e neI Mani ­ cheismo". Frye. 36 (trad. p. 5 1 . 46. vezi The Avestan Hymn to Mithra. 22 ş. L 'Enseignement de Vimalak'irti. 342 ş.N. în special p. 55. Marijan Mole. "Lichtsymbolik in Alt . Cf. pp.. 1 9 -3 1 . . Sezione Linguistica 5. akula este Siva. vezi şi C. 3. akulav'ira este eroul solitar . The Dawn and Twilight of Zoro­ asthrianism. 245 -257. Culte. 3 1 0 ş. Zatspram 5. "el nu este nici Siva. "Aspetto". 1 959.

pp. 26. 20 ş.. 440 ş. "Qutlut Bolzun ! " . ef. vezi şi p. La Persia nel Medioevo. mythe et cosmologie. pp. 436 . 61. urm. vezi Alessio Bombaci. p. "Aspetto". urm. urm. p. trad. 1 943. . La Splendeur divine. Este la fel de probabil faptul că noţiunea tradiţională de "destin" derivă din credinţe similare cu aceea despre xvarenah . p. 1 00. Zurviin. 1 02. 37. 58. în 1 943. Din punct de vedere morfologic. . Ural-Altăische Jahrbucher 36.. p. şi Bhagavad Gitii XI. urm. urm.C. "Some Riddles Connected with Royal Titles in Ancient Iran". Elena Cassis. 22 ş. Vezi Duchesne-Guillemin. Vezi textele cit. p. ed. J. caracteristică şi regilor . vezi alte referinţe în Gnoli. Culte.5 4 . p. 57. "Politica religios a e concezione della regalita sotto i Sassanidi". în special pp. 98 . vezi ibid. pp. în special 36. 1 97 1 . 359-371 . Dar inter­ pretarea lui Bailey a fost criticată argumentat de Duchesne-Guil­ lemin ( "Le Xvarenah". pp. 65 ş. pp. Denkart. pp. ef. Siria şi Grecia. Ziitspram. "splendoare divină". Mole. 60. şi trad.1 02. Bailey. totuşi. R. G . în special p . urm. 1 964. 1 3 -43. 3 6 . ( "le melannu et la fonction royale" ). Cyrus Commemoration Volume 1 . Mendenhall. 1 2 ş. pp. "Aspetto". a propus altă etimologie : "lucrurile bune din viaţă". ) şi de Gnoli ( "Aspetto".). 5 9 . Ox­ ford. 29-46. pp. Mole. 1 969. 32 ş. xvarenah poate fi comparat cu termenul mesopotamian melannu.NOTE I 1 77 risma of Kingship in Ancient Iran" . lranica Antiqua 4.W. 62. 475. urm. 98). Roma. mythe et cosmologie. Pentru idei similare în Egipt. "Le Xvarenah ". Pentru referinţele cele mai importante. urm. 1 955. Hymn to Demeter. Sursa probabilă a unor asemenea idei pare a fi concepţia arhaică şi universal răspîndită a radiaţiei supranaturale a fiinţelor divine şi semidivine (vezi inter alia documente diferite precum Hymn to Apollo. Oxford. 45 . în studiul savant Zoro­ astrian Problems in the Ninth Century Books. vezi George E. Gnoli. Culte. de Gnoli. Zaehner. pp. 1 968. p 347. 20 ş. etc. 1 -27. 284-29 1 . pp. Paris şi Haga. H. 1 973. 1 03 . 1 966. The Tenth Generation : The Origins of Biblical Tradition. 1 965. pp. Gonda. în special pp. pp. 275 ş. B altimore şi Londra.

64. Annali dell' Istituto Orientale di Napoli 1 5. a II-a. p p . ). 1 965 . Acest Cisti gatlJ. id. 66. 70. Denkart.. 54 . 1 1 1 ). 76 ş. 72. Traite d'histoire des religions\ Paris. 68. urm. Stuttgart. Puech. pp . orig. Recherches sur le Manicheisme: I. 79 ş. pp. Hauptprobleme der Gnosis. Vezi Mircea Eliade. 69. Gnoli.. a seminţei u mane şi animale. pp. Bousset. ed. subs tanţă.. p.68 . 1 961 . Puech. L 'eresia del male. 44 ş. Cf. trad. Gnoli. 1 963. p . 67. pp. Toate faptele importante ş i o bibliografie exhaustivă pînă în 1 949 se găsesc în H. pentru istoria interpretării ştiinţifice occidentale a maniheismului de la începuturile sec. "Aspetto ".ic. delIo spermo umana ed animale. în sfîrşit. Le Manicheisme. p. . �. 1 907. 54 ş. Editura Humanitas. p. " 71.1 78 / NOTE 63. 539 ş. Le Manicheisme. Gottin­ gen. analog cu acel citti vedic. . id. 1 73 Ş. vezi R. urm. 1 2 1 . che. 1 0 -27. " Lichtsymbolik" . 1 03. reprezintă "viziunea spirituală" (menok-venisnih) sau "viziunea animistă" * Tratat de istorie a religiilor. urm. "Aspetto ". "Aspetto". Vezi Puech. Le Manicheisme. 88. Vezi F. 65. urm. urm. ed. 282-283 . urm. 1 995 (n. Paris. Cumont. aşadar. Manselli. 60 ş. nu provine din picătura de apă primordiale" . 369-371 ) . pp. urm. Zurvan. al XIX-lea. 347 (în Zaehner. "Aspetto". . (notele 324 ş. 1 1 0. 1 05 . pp. 1 949 . La Cosmogonie manicheenne d'apres Theodore bar Khoni. 1 965. sostanza. Zaenner. 1 02. pp. Mariana Noica. Bucureşti. şi 1 73 ş. . -Ch. W. non procede delia goccia di acqua primordiale"�d' (p. 1 908. Gnoli.. unica cosa di tutto il creato. "Lo stato di « maga » .). germ. încă o dată concepţia germinală despre lumină şi foc ca instrument şi formă în care se articulează treptat creaţia. Mani and Manichaeism. pp. urm. Gnoli.' "Revine. vezi şi Geo Widengren. în special "La Seduction des Archontes " . care. Neapole. Bruxelles. pp. Mani and Manichaeism. pp. 1 965. 299 ş.1 1 7. infine. ) . singura din întreaga creaţie. (Trad.. pp. urm. urm. Vezi inter alia Widengren. .ed. Londra. Zurvan.1 1 1 : "Ritorna dunque ancora una volta la concezione germinale delle luce e del fuoco come strumento e forma den­ tro cui la creazione a p oco a p oco si articola. 1 949. Sorin Mărculescu. p. Die Religionen Irans.

"La gnosi iranica". . acest proces este o parte a restaurării plenitudinii divinităţii înseşi. divin şi. ef. Book of Noria. în timpurile elenistice Lumina era echivalentul verbal şi iconografic tipic al lui Dumnezeu sau al fiinţelor divine. "The Libertine Gnostic Sect of the Phibionites according to Epiphanius". Studium Generale 1 8 . 74. p. Boston. al lui AmeSa-Spenta în gătha şi textele pahlavi. urm. 287. care se diminuase în timpurile precosmice prin pierderea unor părţi din substanţa divină. potrivit lui Doresse) este o prescurtare a B ook of Noria. afirmă că The Hypostasis of the Archons din biblioteca Nag Hammadi (nr. "Lo stato di « maga » " .2. pp. urm. Aceasta explică aspectul dublu. şi notele 86-95. Vigilae Christianae. Revelations ofAdam.. vezi bibliografiile cit. 1 06 . 1 963. 45 ) . 1 03 . Leipoldt şi . " Lo stato di « maga » " . The Origins of Gnosticism. 1 95 8 : voI. 1 . Paris. 2. C. 2 8 7 ş. pp. 1 82. 1 1 4 ş. urm. gumescin ) . voI. ef. a II-a adăugită. în M & A. Colpe. " La gnosi iranica". id. în Ugo Bianchi. Citîndu-l pe Jonas : "La scara întregii drame divine. ed. 2 voI. "Lichtsymbolik in alten Iran und antiken Judentums " . Les Livres secrets des gnostiques d'Egypte. . 3 9.-N.8. Sînt recunoscător lui Jonathan Smith pentru că mi-a atras atenţia asupra tra­ ducerii cărţii Hypostasis of the A rchons de J. în acelaşi timp. p. opusă stării de "amestec" (gumecaklh. pp. pp . Jean Doresse. Desigur. în special pp. Aceasta explică totodată noţiunea maga ca stare de "puritate" sau de "separare" (apecaklh ). . 287. 1 1 8 ş. Epiphanius citează titlurile unor cărţi : Questions of Mary. p. intervine mes agerul său în istoria cosmică" (Hans Jonas. 28 1 -290. urm. Vezi şi F. ed.. Gospel of Eve etc. urm. The Gnostic Religion. 1 965. Gnoli. Gnoli. şi imagini similare au fost utilizate în iudaism şi în creş­ tinismul timpuriu . 76. uman.NOTE / 1 79 (jăn-venisn ) discutată în textele pahlavi . "La gnosi iranica : Per una impos­ tazione nuova del problema" . Doar prin acestea s-a implicat divi­ nitatea în destinul lumii şi. ef. pp. 73. pentru a le recupera.1 1 9. Stephen Benko. 65 ş. 1 . 1 04 ş. p. Klein. 1 962 . pp. 1 967. Die Lichtterminologie bei Philon von Alexandrien und in der hermetischen Schriften : Untersuchungen zur Struktur der religiosen Sprache der helle­ nistischen Mystik. în special p. 75. C. În Panarion 26. C. 77. Cf.

Benko. pp. ef. urm. trebuie să avem în vedere că în trad. ef. pentru alte secte gnostice practicînd aberaţii sexuale similare. p. 1 922. grecească a Vechiului Testament pneu ma rătăcea peste ape . 8 1 . pp. 1 . 71 . pp. sîntem mai puţin convinşi de ipoteza lui Fendt privind influenţele Zeiţei-Mame (pp. pp. Ibid. "The Libertine Gnostic Sect" . voI. Parole segrette di Gesu. pp. urm. Wilson. 1 1 3 ş.1 3 5 . rezumînd Panarion 25. p. 79. Jean Gouillard. trad. urm. Textul a fost discutat de Leonhard Fendt.72. 1 964.1 80 / NOTE H. Doresse. 82.1 1 0. 78. 129. Gnostische Mysterien : Ein Beitrag zur Geschich te des christlichen Gottesdienstes. Unele relatări ale lui Epiphanius au fost confirmate de documentele bibliotecii Nag Hammadi .5. dar cercetări mai recente au confirmat această legătură . 1 95 1 . trad. 1 1 0. 1 09.2. 1 ş . iar Benko a argumentat convingător (pp. pneuma hagion era sperma divină. 1 7. Gnosis and the New Testament. urm. p.5 ) caracte­ risticile liturgice ale ceremoniilor orgiastice descrise de Epiphanius.1 34. 125 ş. ef. 43 . 1 1 2 . ).. 1 1 4 .90. "The Libertine Gnostic Sect" . Totuşi. cu bibliografii mai recente. Totodată.1 1 3 . pp. Astfel. Benko. 1 968. p. 3 . Panarion 26. . "The Libertine Gnostic Sect" . Se poate vedea cum mitul gnostic central poate fi valorificat diferit : ef. cap. (puţin modificată) Benko. Schenke. Torino. di Nola. vezi şi Alfonso M. şi The Second Book ofJeu. şi de H. interpretarea maniheistă de mai sus. 1 34. 87. Paris. 80. Munchen. 8 ş. 1 1 7. astfel. Leisengang. 282. pp. Fendt a subliniat (pp. pp. pp.McL. 2 ş. urm. şi În special Pneuma Hagion.1 1 9 ) presu­ poziţiile creştine. 3 -29. Koptisch-gnostische Schriften aus den Papyrus Codices von Nag Hammadi. trad. 1 922. Les Livres secrets. cap. pp. Schenke neagă legătura acestei cărţi cu Book of Noria. Londra. 1 960. secta a existat cu cel pUţin un secol Înainte ca Epiphanius să-şi consemneze relatarea. 1 47. generatoarea vieţii . Leipzig. La Gnose. unde sînt discutate şi concepţiile medicale şi filo­ zofice greceşti. Benko.M. Vezi Benko. Panarion 26.. cea mai importantă fiind Pistis So­ phia. Mai există şi alte referinţe la aceste practici ale fibioniţilor. La Gnose. 1 3 3 . pp. vezi R. Leisegang.

urm. teologia islamică a luminii are o sursă şi o justificare coranică . pp. 242 ş. 1 5 1 -250 . Oxford.-J. Cf. care i-a propus unei femei să-I accepte ca partener sexual. Vezi R. ef. urm. Cf. urm. La R ivelation d'Hermes Trismegiste. trad . p. 1 96 1 . Williard R. La Gnose. 89.. Lumină peste Lumină etc.2 35. " . vezi G.NOTE / 1 81 83. şi discutată de Leisegang. "Terre celeste et Corps de Resurrection d'apres quelques tra­ ditions iraniennes ". Festugi e re . 1 1 5. 1 46 . 1 960. pp. p. 2 1 0 . -J. pp. ca "sămînţă a luminii" . şi discutat de E. voI. . 6.. pp. Drower.2 ( Harvey. Paris. în special voI. p. Elenchos V. x IX . . text cit.1 20. urm. Anglia. Mystique musulmane. 1 949. 1 96 1 . ed. Kurt Rudolph. 1 960 .S. pp. vol. 1 06. Physiologie de l'homme de lumiere dans le soufisme iranien". 1 03. New Yor k 1 969 . 56 ş . Koran XXIV. Goo denough. 86. Anawati şi Louis Gardet. Festugiere. 85. Doresse. p. 1 3 . 241 ş . . . pp.1 950. 35 : " Dumnezeu este Lumina Cerului şi a Pămîntului . Eranos-Jahrbuch 23. Trask. ef. Vezi Psitis Sophia. Paris şi Bruxelles . 4 vol. 84. 1 . 87. 6 etc. Vezi inter alia E. = . 1 1 8 ) apropo de Mark. 3. Vezi de ex. Ecuaţia lumină sp ermă a fost cunoscută şi de setieni . D i n vasta operă a lui Henry Corbin a m putea cita ur­ mătoarele : Avicenna and th e Visionary Recital. The Origins of European Thought. 1 969. Cf. 1 5 . . History of Religions 8. Doresse. 23-24.D. Ibid. 1 953. Th e Secret Books. A. 4. Creative Imagination in the Sufism of 1bn Arabi. 9 0 . Ombre et lumiere.-c. trad. New York. Paris. Corpus h ermeticum. cit. pp. C ambridge. voI. " . "Problems of a History of the Develop­ ment of the Mandaean Religion" . . B . pp. Th e Secret Books. 1 954 : voI. Onians. 1 1 9 . 1 3 5 -257 De­ s igur. pp. 88. N ock şi A. A . Ralph Manheim. Irenaeus Against Heresies I.V n . pp. fondatorul sectei marcosiene. The Secret Adam : A Study ofNasoraean Gnosis. p . ef. Jewish Symbols in the Grae­ co-Roman Period. vezi Hippolytus. pp. 1 95 1 . 4 vol. 1 .1 5. 4. 76-77 etc.. Paris. 66 ş.

42. 98. despre " Lumina Întunecată". "El contexto cultural". ef. pp.. . Desana. Sursa principală este G. Reichel-Dolmatoff. ef. Ibid. ed. 1 969 . pp. lbid. Hull. 1 00. 99. 5 8 . 46.F. 40 ş. Fisicas y Naturales 1 3 . 1 05 ş. 228 ş. .F. 1 0 1 . lbid. Part II". Princeton. . 92. 1 969. 99. Sohrawardi discută cele 1 5 categorii de fotisme expe­ rimentate de mistici . " Lumina". 33 1 . Reichel-Dolmatoff. 1 968 .1 00.. urm. 1 97 ! . 98. 1 86 şi nota 62. . . ibid. Vezi G. p.c. 1 8. Bogota. History of Religions 1 0. 1 06. . . "South American High Gods. 1 99 ş. trad. Reichel-Dolmatoff. urm. şi p. Desigur. . v. Corbin. Revista de la Academia Columbiana de Ciencias Exactas. Ibid. p. Reichel-DolmatoH. 1 03. 97. G. 95. . 5 1 . Vezi Mircea Eliade. 234-266. . ef. . urm. . R. "El contexto cultural de un alucino­ geno aborigen : Banisteriopsis Caapi" . Hull. . 1 04. 94 ş. 330. 93. Chicago. Vezi ibid. mitul explică originea menstruaţiei şi fumigaţia rituală în timpul menstruaţiei fetelor. Desana. 3 1 � . lbid. 33. lbid. 1 968. urm. 1 86 ş. urm. G. Reichel-Dolmatoff. 94. Jung.C. Stuttgart. id. p. Bogota. urm. 1 967. O situaţie oarecum similară pare să fi caracterizat ex­ perienţele luminii în misticismul creştin medieval şi în alchimie.1 82 / NOTE 9 1 . lbid. "Physiologie de l'homme de lumiere". a II -a. s.. 327-345. pp. trad. Vezi Ernst Benz. urm. Amazonian Cosmos : Th e Sexual and Religious Symbolism of the Tukano lndians. p. 96. p. 1 05. 1 07. Despre "Lumina Verde". R. Die Vision : Erfahrungsformen und Bilderwelt. pp. 72. pp. urm. p. 20. N. N. February 1 97 1 . p. pp. C. Desana : Simbolismo de los lndios Tukano del Vaupes. lbid. în special pp. .]. la nota 83. pp. î n sp ecial p . 1 02. pp. p.]. vezi H. 25 1 -259 şi bibliografia cit. Alchemical Studies. ibid. 326 ş. trad. pentru mitul călătoriei . în special pp. engl. pp. p. Princeton. Psychology and Alchemy. lbid.3. .

beba ! j Para eso hemos nacido ! j B eba. vor prinde curaj . 1 1 1 . G. personificările lor mitologice. ) . roşu. p. membrii tribului Desana disting ramuri sau segmente multicolore (verde. p. aproape tot ce ştim despre sistemul lor teologic se datorează întîlnirii întîmplă­ toare dintre Reichel-DolmatoH şi un raportor Desana inteli­ gent. 1 09. Vezi Marlene Dobkin del Rios... p. . 336.1 90. "Psychological Aspects of the Yage". Femeile cîntă : " j Beba.1 75 . 332). 1 76 . bea ! Căci asta ne e îndelet­ nicirea. pp. Harner. 1 1 2. 1 1 79 . ef. Drug Use in America : Problem in Perspective. ibid. Ibid. Washington. p. . o descoperire obţinută printr-un accident deosebit de norocos . ed. cunoaşte toate tradiţiile părinţilor. Reichel-Dolmatoff. 1 1 0. Desana. D.NOTE / 1 83 1 08. New York. voI. pp. Vezi şi Michael J. 1 32.!ltul pe care l-a făcut această descoperire. alb ) pe care le core­ lează cu acea culoare văzută în timpul viziunilor halucinatorii (ibid. p. "Common Themes in South American Yage Experiences". Bebiendo tendnin valor. 1 32 ). beba ! Porque es de nuestro oficio. Noi îi aj utăm ! " (Trad. 33 l . Michael J. 1 1 3. Reichel-Dolmatoff. p. Bebiendo conozca todas las tradiciones de sus padres . (G. 1. Claudio Narango. bea ! De-asta ne-am născut ! Bea. . Sorin Mărculescu. 1 55. Harner. Hallucinogens and Sha­ manism.. "The Non-Western Use of H allucinatory Agents ". Bînd. j Nosotras les ayudamos ! " . 3 3 5 . "EI contexto cultural" . valorificările religioase ale vizi­ unilor halucinatorii etc. Bînd. "EI context o cultural". Desana.1 235. 1 973. Este * "Bea. Este suficient să comparăm ce ştiam înainte de publicarea cărţii lui Reichel-Dolmatoff cu ce ştim în prezent pentru a ne da seama de s. Pînă în prezent nu există o monografie bună asupra mitologiei plantelor halucinogene din toată lumea. mai precis una care să consemneze toate miturile originii acestor plante. mai mult decît atît. pp. 1 973.C. Dar trebuie să adăugăm că lumea spirituală a tribului Desana reprezintă o descoperire destul de recentă a etnologiei sud-americane şi. î n fiecare plantă yage. G. Reichel-Dolmatoff.

Das autogene Training..396. Vezi inter alia Max Knoll. "Die Welt der inneren Lichterscheinungen". 3 9 3 . Vezi şi Gerald Oster. 82 . Pentru investigarea psihologică a fenomenelor fotice. February 1 970. pp. 1 1 4. pp. pp.8 7. 357. 361 . pp. H. vezi şi notele şi bibliografiile.397. 232 ş. urm. 1 965. Schultz. 1 964. . Scientific American 222. Eranos-Jahrbuch 35.1 84 / NOTE puţin probabil ca o descoperire similară cu privire la sistemele gnostice şi tantrice să mai aibă loc. Stuttgart. cu 42 ilustraţii . vezi J. "Phosphenes".

Charles. 75 Algonchini (trib ). 1 20-123 Australieni. şi tradiţia ermetică. 76 Buddha. 1 1 3 Arhoni. Barbelo. 1 2 5 Bogomili. 1 4-2 1 Cabala. 1 75 : nn. 44. 1 3S-1 37 Anamnesis : teorii australiene şi platonice despre. 33-34 Brahman. 1 70-1 72 : nn.INDEX Abhinavagupta. 29 Blavatsky. 74-75. 37 Antarjyotip. Jacques. frenezia contemporană pentru. istorio­ grafice. reprezintă Lumea. 23 Biserică : a î ntregii Lumi. 1 5 . 1 1 1 . cosmologia. 41 Adamiţi. 1 2 . a Luminii. dna. 82-83 . 1 32 Ahilpaşi ( trib). 1 22-1 23 Budism. 43 Alchimie : chineză. 32 Angkor. 3 9 ş. 1 3 1 Akiba. 1 8-25 Bergier. 20. 1 3 3-1 37 Astrologie. 79 Adepţi ai diavolului. 1 2 5 . "lumină interioară". Vezi Herodiada Aranda ( trib ). momente cruciale în viaţa bărbaţilor. Giordano. 42 Arada. 33. 1 1 4 Adams. Evangeline. van. simbolismul cosmologic la. 58 Amda-Spenta. în maniheism. Constantin. 71 Benandanti şi cultul de fertilitate în Friuli. lumini supranatu­ rale asociate cu. 40 Ambrozie. 1 1 4 Bororo (trib). şi Societatea Teozofică. 87 Boddhicitta. 1 2 1 -1 2 3 Brâncusi. "femeia­ Nostradamus a Americii". 82-83 . urm. Rabinul. 79-8 1 Atman şi "lumina interioară" . 82-83. 47 Axis mundi. 1 64-1 65 : nn. 45-46 Breton: Andn\ 7 i -72 Bruiningk. 1 09-1 1 7 Adunarea celor treisprezece. 95-1 00. H. 74 Cakravartin (cosmocrator ). indiană. 1 3 7-1 38 Baudelaire. 70. 1 58 : n. a lui Satan. 1 59-1 60 : n. 39. 3 0 . Sfîntul. acuzaţi ca. 99-100 Bruno. 94 Agni. 43 Ahura Mazda. 1 27. 38 . 120-123 Apsu. 1 3 6 "Amestec" (gumescin).

73-78 Ezoterism. texte. prezent la orgii "eretice". 1 84 : n. doctrine şi cercetări contemporane. 96. Frasa (Renaştere ). 40-4 5 . 74. 70-7 1 . urm. urm. despre descrierea sacrificiului la arabi de către Nilus. urm. 1 8 France. 1 1 0 Fraţii Liberului Spirit. 1 00 ş. 90-92 Core. relaţia cu vrăjitoarele. 82-83 Epiphanius. egiptean. 1 1 4 . "alaiul". 1 0 1 . 1 82-1 84 : nn. acuzaţi de orgii sexuale. "vrăjitoare" în româneşte. 1 03-1 04 Candrakirti. Dianus. 33 ş . 1 1 3 . 82-83 Fibioniţi. 1 66 : n. 1 64 : n. ocult. 39. Marc. Creanga de aur. acuzaţi de orgii blasfematoare. 54 ş. morfologia. 69 Francmasonerie. 50 Desana (trib). l1enry. 66-67 . despre "ospăţul totemica. Jonathan.1 3 1 . benandanti născuţi cu . 59 ş. 93 Chagall. 44.. în Feraria.1 4 1 Fotisme. simbolismul casei la. 1 03. urm. 74 ş. definiţia. Sigmund. 93 Creştini. 39 Dziana. 102-1 03 . Anatole. Vezi şi Diana Eibschutz. 94-1 1 4 Diana ( zeiţă romană).1 4 3 Foucard. simbolismul. 43 ElIwood. 1 76 : n. 76-77 Ezoterice. urm. 88 Corbin. 1 09-1 1 2 Dyak (trib). Robert. 1 66-1 67 : nn.1 86 / INDEX Căluşari ( dansatori catartici români). 1 4 1 . 1 02. 3 4 ş. vîrco­ lacii lituanieni pretind că luptă cu. Catari. 99-100 . 73 . Rene. 1 3 0. 1 1 0 Căiţă. 1 25 Casa. şi sanctificarea prIn sămînţă. simbolismul cosmo­ logic. în Centrul Lumii. 1 1 0 Freu d. 1 3 1 Fraticelli. 83-84 Cosmologie. 63. 1 1 Chardin. 1 03-1 04 . 143-149. 1 4 8-1 49. 9 8 . 38 ş. 23-26 Coincidentia oppositorum. 40 Daumal. 1 6. Cernunnos. 1 1 0-1 1 2 Cristos. 1 8 1-1 82 : nn. . 1 43. 93-94 Diavol : şi benandanti. fecioara divină. G. Dianism. Teilhard de. 9 1 Ermetice. urm. în orgiile rituale ale fi­ bioniţilor 13 8 Dakota (trib ). procese intentate. . 1 04-1 05 . rituri. despre secta gnostică a fibioniţilor. urm. urm. steagul. 76 Fali (trib ). Gandhăra. 40 Feraferia. 82 Denkart. cosmo­ gonie şi simbolism la. 51 ş. numele ei a devenit zέ nă. 1 1 0-1 1 1 Erezie. 1 2 8 Geografii mitice şi funerare. 1 3 7. 1 4 Centrul Lumii. 1 3 8-1 40 "Eretici". 1 4-1 5 Funerar : "geografie".1 08. iniţierea.

1 24-126 . 53. 3 7 ş. î ntuneric (Materie). în India antică. urm. 1 3 6. 1 2 0. 70. 1 28-1 29. 1 69-1 70 : n.1 3 5 Lumină c u caracter d e sămînţă la tribul Desana. 1 8 H6fler. urm. fondator al Bi­ sericii lui Satan. viziuni. Vezi Herodiada Israel. 1 3 3-1 3 5 . moartea ca. urm. Henry Charles. Jlvan-mukta. Claude. Heussi. 1 44-1 47 Lumină interioară.D. 1 4 1 . 94. al XVI I -lea. urm. 86-88. 1 1 1 . 25-27. 1 3 0. 3 8-39 Iniţiere. pămînt sacru. simbolismul. G herardo. în mani­ heism. Eugene. 78. H alucinogene. 1 62 : nn. 4 1 -42 . 75 . simbolism religios. 1 3 6 Herodiada românească. Rene. preoţi Desana. 1 1 -1 2. 1 43 Kogi ( trib ). în maniheism. 82. urm. 33. 58.. 1 59-1 60 : n. 22-24 Heimarmene. 99.. 59. 77. 1 52 : n. 1 36-1 3 7. 1 . 3 9-4 1 Guhyasamăja Tantra. James. Vezi şi Antarjyotip Lumină mistică.1 23 . Anton. H. 76-77. 140-141 LaVey. rituri funerare ŞI simbolism la. 1 72-1 73 : nn . 1 75 : n. 1 26. 54 lonesco. 26-29. Najmoddîn.1 00 LUa. Eliphas. 79-8 1 Huysmans. 69 Ierusalim : construit în Centrul Lumii. 44 Guaita. 1 33. 1 25-1 26 . 1 46 Haoma. 1 56 : nn. 14 "Limbaj e secrete". 82 Levi. iudaic. Stanislas de. 1 00 Gnoli. 63 ş. Otto.-K. 1 2 Kobrâ. 1 3 Lucerna extincta. 1 32 . 1 40.INDEX / 1 8 7 Giti 1 36 Ginzburg. 1 5 Licantropie în Lituania sec. în I ranul antic. 40 Logos spermaticos. nn. 1 45-1 49 Ku7J4agolaka. Karl. 78. 126-1 28. 54. în timpurile elenistice. 67-68 Levi-Strauss. 1 69 : n. 99 Homo religiosus.. 42 ş. 41 ş. Garda. Cario. 1 02 ş. 29 Lea. 1 1 8 ş. Martin. .1 3 2 Heidegger.. Indonezian : mitul originii mOrţii. în tra­ diţiile chineze. 1 80-1 8 1 : n. 1 29 Joyce. 73-74 Gordon. J. urm. 50 . 27 Irodiada. Kumu. 1 40 Lorca. 1 80 : n. compa­ rate cu actul sexual. 91 Leisegang. în Tibet şi la mongol� 123-124. 1 76-1 79 . 60-66. 1 72 : n. în tantrism. 1 09-1 1 2 Lumină captivă. A. 1 3 2 Gnosticism. 52 ş. 22 . 69-71 Guenon. 45 Horoscoape. 56. 1 79-1 80 : nn. "joc" ceremonial. 7 1 -74 Gnostici. Imago mundi. 1 79 : n. urm.

48 ş. Margaret. 78-84 . Ruth (Darul profeţiei). 142 Paralele româneşti la benandan­ ti. ritual. urm. 71 Mahăvira. urm. 1 75 : nn. Sîntoaderi. beatitudinea. Marijan. 1 1 1 Mithra. 93-95 Needham. 1 . cinci. Căluşari. Sîn­ toade ri Ocultă : "explozie" . Joseph. participare l a lumea celor vii. Friedrich. 122 Nostalgiile occidentalului con­ temporan. descrierea sacrificiului cămilei de către. ordin. 1 24-1 30. Theodor.L. 1 78 : nn. 66.. M . 50. 1 6 8 : n. 1 00 ş. Martines de. 80 Mini5k. 59 Orgii. ca iniţiere. al XIX-lea pentru. 29-30 Novalis. Pasqually. 1 25 Papus. Orfism. J. 39. Gerard de. 1 2 6 Luptă ceremonială. şi teoria originii vrăjitoriei occidentale. 34 ş. 3 1 -32 Montanişti. Vezi Căluşari. 41 . 1 6-20 NirvăI)a. urm. 1 1 1 Montgomery.. starea. 57-5 8 Mommsen. 80 Padma (pîntece). 34 ş. Mole. 68 Patwardhan. 1 75 : nn. Muntele. 1 32-1 37. 77-78. 60 . Edgar. 1 4 1 . 1 76 : n. 1 78 : n. 8 1 Morţi. cea mai re­ centă.1 42. 1 77 : nn. loji. 57 ş. 1 3 Nilus. Murray. urm. 1 4 3-147 Lumini mistice. Thomas. urm. 1 24-1 26. 52 Maniheism. 62 "Origini". 1 3. 3 3 Oameni-cai. mitologiile. lite­ ratură despre. 67 ş. 33.1 8 8 / INDEX 1 30-1 3 3 . urm. 37-3 8 Mesalini. inte­ resul scriitorilor francezi din sec. urm. . 63-64 . tradiţie. 1 3 1 Moarte : ca o coincidentia oppo­ sitorum. 1 75 : n. lumină supranaturală la naşterea lui. 74 Nerval. reiterarea cosmogoniei prin construire. 67-69 Maniheişti. . 1 29 Maga. Stephane. Ocultism : definiţia. Strigoi Morin. 1 22 Maithuna. 1 40. 61 ş. 72 Mama. urm. 41 Menes. 1 1 2-1 1 5. 1 3 Numbakula. 68-70 Parafraza lui Shem. Model cosmogonic. Vezi Benan­ danti. ca adevărată potenţia­ litate a lui Dasein. astrolog celebru. 47 ş. urm. 1 75 : n.V. 54. pseudonim al dr Encausse. 1 1 3-1 1 7 Madhyamik a . şaman Kogi. 39. la tribul Desana. 1 36. renaştere. 1 55-1 56 : n. 1 36 Meru. Oraş. 1 1 1 Martinişti. 68 Masson. 74 ş . 69 Masonice. 39 Mallarme. mituri despre originea.

74-75.1 4 7 . 84-86 Rimbaud. 1 3 7. 1 40 Scholem. 56 Religii cosmice şi istorice. 42 Tantrism. identificată cu speYn1a. 1 1 1 Paye. orientat. JB . 1 35-1 3 7 Sexuală. Robertson. nn. Kogi. 1 23-124 Tantraloka. 20-23 Platonism. Montague. despre descrierea sacrificiului la arabi de către Nilus. 74 Sîntoaderi. simbolismul. 1 1 9. 3 8-46 . în Tibet. 1 62-1 65 : nn. 1 43-149 SOn1a. 23 Pavlicieni.ali. TatăI-". 1 25 Sivin. 1 44-147. demonizarea. 91 Svar. speranţă contemporană în. J-P. Jonathan Z. G.1 00 Strighe. Elliot.. 38 "Stîlpul Lumii". 95. A. 20. 93-94 Russell. . 40 Siva. 5.1 42 "Separarea" esenţei spirituale de fiinţa corporală. "philosophe inconnu" . 43-44 Smith. Stregoni. 46 Smith. 1 20-1 2 1 . 3 3 . 1 65 : n. 1 44. urm. 1 25 SalŢlsara. 1 30-1 3 3 Spaţiu sacru.1 2 3 . identificată cu spirit şi lumină : în India antică. 1 76-1 77 : n. întemeierea. 52-53 Regalitate sacră în Iran. 1 7 "Soare.INDEX / 1 89 Pauwels. 2 1 -23 Sălăşluirea sufletului morţilor. 1 1 2 . 52-53 Şamanism. 70 Roma. 1 6 7 : n. 36 Summers. 3 1 -32 Planete. 33 Structuralism. 9. com­ paraţii. 59 Pneun1a. 49-57 Sabat de vrăjitoare. 1 55 : n. 39 ş. 96. 1 40-1 47 Psyche. 1 29 Sartre. 45 Renovatio. 1 09. chinez. 1 24. 39 ş. 3 9. î n tantrism. 75 Rasan1a1}r/.. urm. 6 9 Phaidros. 1 3 1 Şamani. adică "real". 1 1 4 Simbolism. 97-98 Saint-Martin. 45 Steaua polară. 1 26. simbolism cosmologic la. 55. 1 00-1 0 1 . 3 4 ş.1 30. 1 1 2 Reformişti. J oseph. N athan. 74 Sen1en vivile. 1 82-1 83 : nn. şaman Desana. 92.. acuzaţi de partici­ pare la orgii sexuale. 1 67-1 68 : nn. . 1 4 1 .1 3 0 Sexualitate. W.1 00 Strigoi. 1 44-1 4 7 Peladan. Sioux (trib). 26-30 Sulcus prin1igenius. 9. 94-1 1 1 . la tribul Desana.1 1 O Reichel-Dolmatoff. urm. 68-69 Sakti. Louis. Sămînţă. Gershom. 1 27.1 2 8 . 25. 1 05-1 07.. Louis-Claude de. despre teoria dr Margaret Murray. orgii în. urm. 1 75 : nn. l . relaţie. despre simbolismul funeralii­ lor Kogi. 57 ş. 36 Rose.

1 66 : n.1 7 1 : n. Lloyd. 36 VerIaine. 1 35-1 36 Yates. 1 73-1 76 : nn. şi Ordinul Zorilor Aurii. 1 30 Zatspram. 1 70. promotoare a "separării" esenţei spirituale de fiinţa corporală. 42 Templul din Ierusalim. 1 71-1 72 : n. 42-46 lJpanişade. 8 1 . W. 1 23. Vezi şi Dia­ na . J. 47. Vrăjitoare. 1 25.1 90 / INDEX Tathagatagarbha.. 1 1 0 Valery. 59. Marea.. 1 70 : nn 8-9 . 1 3 1-1 32 . 95-1 00 Vrăj itorie europeană : biblio­ grafie despre. identificat cu "gîndul luminos". 34 Xvarenah.A. 76 Yeats.1 4 8 Yasna. 1 30-1 33 Yage. 74-75 Zarathustra. W. strighe). 1 6 1 : n. 1 62-1 64 : nn 1-8 . 90-95 . urm.. Sfîntul. ]ules. 1 29. 1 1 Totalitate primordială. 1 65-1 66 : n . 1 56-1 57 : nn.kasa. 70 Verne.B . 57 Wellhausen. epoca. urm. 1 35-1 37 Vajra (membrum virile). Frances A. 1 3 Vallabhacarya (trib ). Zîne Vrăjitori (stregoni. 1 20-1 23 Uş1ţîşa. 30-33. 1 1 3-1 1 5 Totem şi tabu (Freud). 42-44 Teodor (Toader). 1 4 . Paul. teorii despre originea. patronul sîntoaderilor. Tiryakian. 35. 1 7 Wilde Heer.. 1 2 5 Tucci. Warner. 1-3. 128. 1 4 6. Vezi şi Diana Zoroastrim.. 1 1 2 Vărsător. Giuseppe. 1 42. 1 3 1 Zîne. 2 1 Tehom. 66. 70 Yoga. 1 4-1 6 Ts'on k'a pa. 1 3 Vouru. sămînţă solară în. 1 02-1 08. 1 02-1 05. 125 Valdenzi. Paul. E. 1 05-1 07 Tibet. 76 ş. 1 42. 1 23 ş.

. . . . . .. Mitologiile morţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .CUPRINS Prefaţă . . . Ocultul şi lumea mo dernă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 1 85 . . . . . . oraşul. . . . . . . . . . . . Cîteva observaţii asupra vrăjitoriei europene Note Index 90 6. . . . . . . . . .. . . . . . Lumea. . . . . . . . . . . . ... . . . . . . .. . . . . . . Spirit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . lumină şi sămînţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 11 47 65 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Intro ducere 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . casa 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 . . . 5. . 1 1 8 . . . . . Mo dele culturale şi istoria religiilor 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Redactor MON ICA M A NU Apărut 1 997 B UCUR EŞTI .ROMÂNIA Tiparul executat la Regia Autonomă ..Monitorul Oficial" .