Aceasta este o traducere a unui fan fiction scris de l`heure bleue si postat aici : http://www.fanfiction.

net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel Personajele Twilight nu imi apartin si nici ideea acestui fan fiction.

Capitolul 1 : Descoperirea DPDV Edward O mangaiam usor si incet pe spate in timp ce ea si-a lipit obrazul de pieptul meu. Respira greu si trupul ei micut tremura. Abia puteam suporta sa o vad suferind asa dar stiam ca nu o pot ajuta cu nimic. Si eram frustrat. -Bella, iubito, vreau sa mergi sa te consulte Carlisle astazi, i-am soptit incet desenand in continuare mici cercuri pe spatele ei.A scuturat usor din cap. -E doar gripa. Am tresarit cand am auzit ce a zis dar am incercat sa nu las emotiile sa iasa la suprafata si asa ca m-am dus sa umplu un pahar cu apa si i l-am intins. Ea l-a luat cu mainile tremurande si a sorbit cateva guri asigurandu-se ca micul-dejun va ramane in stomac. Cateva secunde mai tarziu mi-a dat paharul gol. -M-as simti eu mai bine daca ai vedea un doctor, nu trebuie sa fie neaparat Carlisle, oricine ar fi bun. Eram chiar disperat. -Sunt bine. -Nu arati bine, am spus si am oftat dandu-mi ochii peste cap la peretii galbeni. Incapatanata Bella. -Tiam spus ca voi fi bi..a tasnit din bratele mele fugind catre baie iar. M-am dus dupa ea si in momentul in care a terminat de data afara ouale cu sunca de dimineata s-a intins catre mine. -Stii ca te-as putea lua cu forta la un doctor daca tu nu vrei de bunavoie, i-am zis si ea stia ca vorbesc serios. Asa ca in loc sa protesteze a spus. -Da-mi doua zile. M-am incruntat la ea desi nu eram nervos. Eram ingrijorat. -O zi. -O zi jumate. Mi-am dat ochii peste cap. -Bine, dar daca tot te simti asa pana, mi-am verificat ceasul si am facut repede un calcul mental, maine dupa-amiaza te duc sa te consulte Carlisle fie ca-ti place sau nu. -Ihmmmm. Am sarutat-o pe frunte si dupa ce am ajutat-o sa schimbe in pijamale curate am luat-o in brate si am dus-o usor in camera ei.De data asta nu a protestat cum facea de fiecare data cand o duceam in brate si lucrul asta m-a ingrijorat si mai tare. Eram pe cale sa ma indrept spre celalalt colt al camerei sa ma postez in leagan pentru inca o zi lunga cand ea m-a tras de tricou si a soptit atat de incet ca abia am inteles. -Stai cu mine. Am zambit si m-am intins langa ea. Si-a lipit trupul de al meu si eu doritor am tras-o cu bratele tinand-o si mai aproape de mine. -…iubesc, Edward. Nu stiam daca vorbeste in somn sau daca imi sopteste un ultim mesaj inainte sa adoarma dar chiar nu-mi pasa.

I-am mai sarutat fruntea inca o data. -Si eu te iubesc, Bella. DPDV Bella Linia subtire ma fixa cu privirea. O fixam si eu pe ea. Si eram sigura ca Alice se descurca cu mine- intr-un sens rau- luand in considerare faptul ca linia roz zdranganea cu podeaua galbena mai tare decat sensul liniei roz. Am oftat si am aruncat oroarea de plastic in camera, mi-am pus mainile pe cap si incercam cu disperare sa nu las lacrimile sa cada.Nu avea cum sa fie adevarat, nu se putea sa fie adevarat. Dar nu era alta explicatie, testul trebuia sa fie gresit. Dar… …daca nu exista alta explicatie de ce ma ingrijorez atat de tare? Ar trebui sa mai cer o parere. Am oftat si am stat in picioare inainte sa ies din baie, mai aveam cateva minute si Charlie adormea, cateva minute pana venea Edward. Dar inainte sa ajung la usa, m-am intors si am luat obietul pe care l-am aruncat. Stii tu, pentru amintiri. -Mirosi diferit. Mi-am ridicat mainile in defensiva. -Jur ca nu l-am mai vazut pe Jacob de saptamani si am facut un dus doar. Edward a ras in timp ce se urca in pat langa mine si m-a inconjurat cu bratele, cum o facea in fiecare seara. Am zambit si am clipit inchinzand ochii si respirand mirosul lui, cel mai intoxicant si mai frumos lucru dintotdeauna. -Nu am spus ca mirosi urat, mi-a soptit in ureche, mainile lui jucandu-se cu parul meu de culoarea ciocolatei.Am spus diferit. Sentimentul pe care mi-l dadea respiratia lui rece pe fata mea ma facea sa-mi pierd sirul gandurilor. Am formulat repede o propozitie temandu-ma ca dupa aceea nu voi mai putea formula nici macar propozitii scurte. -Si e o diferenta? A zambit zambetul meu favorit. -Desigur. Am ras amandoi incet si eu m-am intins sa sting lumina, Edward ma saruta pe gat coborandu-si mainile mari si reci pe talia mea. -Pari sa te simti mult mai bine in seara asta, a comentat zambind cu buzele lipite de pielea mea deoarece eu imi curbasem corpul dupa el. Doar am dat din cap, am oftat adanc si mi-am lasat ochii sa se inchida.Se pare ca a inteles si a inceput sa fredoneze cantecul meu de leagan, rasuflarea lui gadilindu-mi urechea. Era cam trei dimineata cand m-am trezit si el nu era acolo. DPDV Edward -Bella miroase ciudat.

Suna ca un lucru foarte stupid de spus chiar si de catre mine, asa ca m-am strabat din nas si ma holbam la omul care imi era tata de 90 de ani. -Ciudat? Cum? M-a intrebat Carlisle rasucind un pix intre degete in timp ce mintea ii mergea cu un million de kilometri pe ora. Era serios, ceea ce era un lucru bun , cel putin imi acorda atentie. Emmett incepuse sa urle de ras cand i-am spus ca logodnica mea “miroase ciudat”. Dar, hei in apararea mea singura data cand Bella mirosise altfel a fost in spital cand ii facusera transfuzii de sange. Desigura ca ma ingrijora treaba asta/ Am oftat si am mormait un raspuns la intrebarea lui Carlisle. -Nu stiu exact, doar diferit. La fel, dar parca mai intens sau schimbat foarte putin inacat un om nu si-ar da seama. Incepeam sa fiu foarte frustrat, nu puteam spune in cuvinte ce e gresit pentru ca nici eu nu stiam exact.Eram ingrijorat ca Bella era atat de bolnava si eram si nervos, Bella era foarte delicata si eram si prost dispus ca nu mai vanasem de un timp. -A fost bolnava nu? M-a intrebat Carlisle intr-un final scotandu-ma din gandurile mele Cand mi-am ridicat ochii nergri catre ai lui, erau foarte ganditori ca si cum avea o ideea pe care vroia sa mi-o impartaseasca. -Ea spune ca are gripa. -Dar tu crezi altceva? -Pai…da. Dar refuza sa vada un doctor, deci nu prea pot face multe nu? Am spus lasandu-ma pe spate in scaunul in care stateam. Carlisle dadea din cap. Era amuzat. Eu nu. -Edward, tu si Bella, cumva…cum sa zic , ati facut sex pana acum? Daca vampirii puteau rosi cred ca aratam ca o rosie acum. Multumesc Lui Dumnezeu ca nu puteau. Mi-am trecut o mana prin par lasandu-mi privirea sa cada oricunde numai nu pe omul din fata mea. Am mormait o replica scurta, destul de tare sa auda Carlisle darn u destul de tare incat sa auda cu cei care erau dupa perete ascultand fiecare cuvant pe care noi il spuneam. -Edward, m-a atentionat. -Mda? -Adu-o pe Bella mai tarziu. Am dat din cap si am zambit slab. -Chiar daca trebuie sa o aduc impotriva vointei ei. Carlisle a zambit . -Bine. DPDV Bella In cateva minute voi sti daca oribilitatea acea roz mi-a spus adevarul sau nu. Nu vroiam sa stiu cu adevarat. Mai vroiam cateva zile de liniste inainte ca intreaga mea lume sa cada. Dar nu aveam de ales. Deja iesisem din casa si fugeam cand eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui Edward, cautand racoarea lui pe pielea mea fierbinte.Capul mi se invartea iar, dar inca nu

eram de parere ca trebuia sa-i dau informatia ca aveam o stare de lesin dinainte sa ma ia in brate. Lumea zbura pe langa noi, iar Edward fugea mai repede decat a facut-o vreodata ca sa auda vestile care schimba viata pe care eram sigura ca ni le va spune Carlisle. Edward habar n-avea ce mult avea viata lui sa se schimbe. -Bella, iubito, am ajuns. A soptit, iar vocea lui mi-a spart sirul gandurilor. Am inteles si am facut o miscare sa ma dau jos din bratele lui darn u mi-a dat drumul. -Vei lesina daca iti dau drumul, mi-a zambit slab. -Hummm. Mi-am incrucisat bratele pe piept incercand sa mai pastrez bruma de demnitate care imi mai ramase cand Carlisle ne-a deschis zambind usa. Zambetul i-a palit brusc sin e-a grabit inauntru. Edward m-a depozitat pe o canapea. -E gripa, sperand sa-l fac sa nu spun ace eram sigura ca va spune. Carlisle dadea din cap incapatanat. -Nu Bella nu e. -E serios? A intrebat Edward ingrijorat uitandu-se la fata impasiva a tatalui sau. -Serios? Mai mult decat iti poti imagina. Edward a intepenit langa mine si mi-am dat seama ca isi folosea tot auto-controlul ca san u inceapa sa tipe, asa ca a intrebat calm. -Ce e? -Lucrez la spital de mult timp si deci sunt absolute sigur. Carlisle a facut o pauza si a continuat. -Bella esti insacinata. Am incercat sa nu, serios chiar am incercat. La urma urmei stiam deja ca sunt insarcinata. Aflasem asta de aseara de cand facusem testul ala stupid acasa. In fine, cand am lesinat ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward surprinsa si o privire tradata. Nu avusesem niciodata vise mai agitate.

Capitolul 2 : Du-ma inapoi. DPDV Bella -Ea nu i-ar face asa ceva lui Edward. Vocea imi era vag cunoscuta dar nu o puteam recunoaste prin ceata groasa care era peste mine. Asa ca in loc sa ma straduiesc prea tare, am ascultat. -Stiu ca nu ar face, dar asta nu schimba nimic. Ea inca e insarcinata si faptul este ca vampirii nu pot avea copii. Ceata disparea incet si am putut recunoaste vocea lui Carlisle, un Carlisle frustrat. Nu-i placea cand nu putea rezolva o problema sau cand nu putea gasi piesa lipsa din puzzle. Am incercat sa spun ceva dar tot ce iesit a fost un geamat. -Bella? Vocea asta nu era cea pe care vroiam sa o aud dar era comfortabila. Era Esme care era probabil cea mai calda si plina de compasiune persoana care mergea pe pamant. -Bella, ma auzi? Nu puteam vorbi, gura imi era prea uscata, asa ca am dat incet din cap si incercam sa deschid ochii.Apoi, am auzit vocea lui Carlisle langa Esme care ma ajuta sa ma ridic in fund pe canapea. Vorbea repede cu altcineva. S-a oprit si a venit la mine. -Unde e …Edward? Am intrebat uitandu-ma in jur, eram sigura ca a fost aici, incercand sa-si dea seam ace se intampla o data cu toata lumea. Carlisle a afisat un zambet mic, mic. -E pe acoperis, e….confuz. -Pai nu e singurul, am murmurat morocanoasa luand o gura de apa din paharul pe care mi-l intinse Esme.Nici macar nu observasem cand plecase sa-l aduca. Dar o data ce apa a ajuns in stomac am inceput sa ma simt rau tare, oribil, oribil de rau asa ca am pus paharul pe masa si ma concentram sa nu vomit. Esme s-a asezat langa mine si Carlisle in fata mea. -Si, ai mai lesinat inainte sa afli vestea? Era o voce noua de data asta. M-am uitat in sus si era Emmett fratele mai mare al lui Edward care statea in spatele canapelei. -Dupa, am bombanit. Dar stiam deja. Toata lumea parea surprinsa dar nimeni nu a comentat. -Bella suntem confuzi si am vrea san e ajuti, imi spuse Carlisle. Am aprobat din cap, nefiind sigura daca pot deschide gura iar avand in vedere furtuna din stomacul meu care era din ce in ce mai rea. Incepusem sa ma intreb daca ma simt asa pentru ca nu avusem o seara plina de evenimente. -Vampirii nu pot avea, mi-a spus dintr-o suflare, si nu stim cum s-a intamplat asa ceva. Am inteles imediat ce a vrut sa spuna dar Rosalie mi-a luat-o inainte. Ea, totusi nu nega, cum as fi facut eu. Ea ma acuza. -L-a inselat pe Edward, a replicat crud. E evident. Vampirii nu pot avea copii, si totusi ea e insarcinata. S-a culcat cu altul, uite ce simplu e.

-Rosalie. Vocea lui Carlisle era mai ridicata, mai amenintatoare decat am auzit vreodata si si-a intors fata livida la vampirul blond din coltul indepartat al camerei. -Ajunge, si nu si-a luat privirea de pe Rosalia pana aceasta nu si-a ridicat mainile in defensiva sin u si-a dat ochii peste cap. Carlisle s-a intors catre mine. -E adevarat? Nu mi-am dat seama ca plangeam pana nu am vorbit. Mi-am sters lacrimile nervoasa. -Nu, am tipat repede. Nu-i adevarat. Il iubesc pe Edward. Nu i-as face asa ceva. Carlisle a dat incet din cap, s-a uitat iar la Rosalie in timp ce-mi spunea. -Te cred Bella. Eram usurata, si n-am dat importanta senzatiei din stomac decat cand era prea tarziu. Aveam nevoie de o baie. Dar nu stiam daca Cullen`ii au una asa ca am fugit catre usa. Nu am ajuns. Am auzit dezgustul lui Rosalie la mizeria pe care am facut-o si i-am simtit bratele reci ale lui Esme in jurul meu tinandu-ma aproape de corpul ei rece si tare ca stanca in timp ce plangeam.Lacrimile mele i-au udat tricoul dar nu parea sa observe, doar ma legana inainte si inapoi si parca nici nu observa mizeria de pe podea. -Imi pare rau…imi pare rau.am soptit si ma agatam de Esme cand ma tinea in brate si-mi soptea in ureche incet alungandu-mi grija, durerea, frica. -Sa nu-ti para rau, draga mea Bella. Nu ai de ce sa-ti para rau. Nu m-am simtit niciodata atat de rupta, dar nici atat de iubita ca acum cand Alice s-a aplecat langa noi pe podea si imi zambea mangaindu-mi parul.I-am simtit pe Carlisle, Emmett si Jasper aproape dar totusi au lasat-o pe Esme sa ma linisteasca. -I-imi p-p-pare ….rau, am soptit din noi. -Shhh, Bella, Shhh. Leganatul incet si vocea calda si dulce a lui Esma m-au facut sa cad intr-un somn adanc si fara vise. DPDV Edward -Daca nu-ti misti curu ala inauntru sa vorbesti cu ea de tarai eu acolo. Eram surprins ca vocea fratelui meu era urmata de corpul lui masiv.S-a postat intr-o pozitie de sezut langa mine si mi-am intors privirea catre nori iarasi. Erau intunecati si gri., va ploua in curand. Iar. -Nu te-am auzit cand ai urcat, am bombanit facandu-ma ca nu l-am auzit mai devreme. -Asta pentru ca esti prea adancit in gandurile tale si nu te-ai gandit macar o secunda la cea a carui ganduri nu le poti citi. Sufera Edward. A plans pana a adormit. A adormit si nu s-a oprit din plans. Cuvintele astea parca m-au injunghiat. -Nu poate fi copilul meu oricum. Deodata acoperisul a disparut de sub mine si norii au disparut din fata mea. Ma uitam la o fata furioasa, livida a fratelui meu. Eram foarte putin constient ca picioarele mele erau la mai mult de un metru deasupra pamantului si daca as fi avut nevoie de aer

aveam o problema serioasa. Emmett ma tinea atat de strans ca am renuntat la ideea de a incerca sa scap. -Chiar crezi ca ti-ar face asa ceva? Chiar crezi ca te-ar insela? Chiar crezi? Si-a dat seama intr-un final ca nu puteam vorbi din cauza lipsei de aer si am simtit cum picioarele au atins acoperisul la jumatate de secunda inainte da incep sa tip. -Tu ce crez? A? Sunt VAMPIR. Am scuipat cuvantul ca pe otrava. Tu ce ai crede daca ai sti ca nu poti avea copii si dintr-o data iubita ta e insarcinata? Logica asta paru sa-l calmeze pe Emmett si eu m-am asezat la loc in aceeasi pozitie, ridicandu-mi genunchii la piept inainte sa-i inconjor cu mainile. -Nu stiu ce sac red, am spus si ma uitam in zare. Emmett era langa mine inca o data. -Vorbeste cu ea. Intreab-o tu. A spus ca nut e-a inselat niciodata. Si noi o credem. Acum tu trebuie sa alegi pentru tine. Si apoi a plecat. Nu trebuia sa ma uit. Stiam ca nu mai e acolo.asa cum stiam ca are dreptate. Aveam de luat o decizie nu o puteam lua pana nu vorbeam cu ea. Bella. O iubeam mai mult decat putea o lume intreaga sa iubeasca, si vroiam atat de mult sa cred ca in pantecele ei creste copilul meu, dar cum as putea crede? Nu puteam lasa pe nimeni insarcinata si apoi Baaaam. Bella va avea un copil. Un copil. Si stiam ca vroiam sa fie al meu mai mult decat mi-am dorit vreodata ceva. Cand am intrat in camera sase perechi de ochi s-au intors catre mine. Expresiile lor erau diferite, Emmett nervos, Rosalia plictisita si enervata. -Pot sa vorbesc cu Bella? Am vorbit atat de incet ca un om n-ar fi inteles dare u triam intr-o casa plina de vampiri. -E in camera ta. Carlisle ar fi trebuit sa fie nervos, ar fi fost mai comfortabil decat linistea din capul lui.Vocea lui era calma si fara emotie si fata lui era la fel cand m-am uitat la el, inexpresiva, cu ochii de aur topit si buzele stranse intr-o linie. Am dat scurt din cap si intr-o secunda eram la usa radicand mana sa bat. -Pleaca. Am oftat, Va fi greu, m-a refuzat dinainte sa apuc sa spun ceva. -Bella… -Pleaca Edward. Dar si eu puteam fi incapatanat. -Nu si voi sta aici cat va trebui, voi sta aici pana ma vei lasa sa vorbesc cu tine, pana ma vei lasa sa-mi iertare ca m-am purtat ca un nenorocit.Pana ma vei asculta sa-ti spun cat de egoist si de idiot am fost ca am plecat asa cand avea cea mai mare nevoie de mine. O scurta pauza de liniste in care am fost constient de inima mea rupandu-se intrun million de bucati. Daca nu ma vrea inapoi? N-as putea spune ca o condamn, m-am indoit de ea chiar daca ea m-a ales pe mine si chiar daca mi-a spus de un milliard de ori cate de mult ma iubeste. -Te rog, Bella, am soptit cu vocea implorand.

Apoi a urmat o miscare inceata in camera, si incuietoarea de la usa, cand mi-am pus incuietoare? S-a deschis.Bella a apucat de maner si a deschis larg usa apoi s-a intors cu spatele si s-a urcat in pat acoperindu-se cu patura aurie in jurul ei tragand marginea in sus, incerca probabil sa-si ascunda ochii rosii de plans. Am intrat repede in camera si m-am asezat pe pat.Stiam ca daca incercam sa o ating, saream calul asa ca doar stateam acolo cu mainile in poala. -M-am purtat prosteste, am murmurat fara sa ma uit in ochii ei. M-am speriat. -Nu m-am culcat cu altcineva , Edward a spus lasandu-si capul pe umarul meu. Era un pas catre directia buna. Totusi n-am putut spune nimic. Nu ti-as face asa ceva niciodata, iti amintesti? Cand ti-am spus ca dragostea si pasiunea merg o data pentru mine? Am aprobat amintindu-mi noaptea. Ea a zambit, probabil si-o amintea si ea. -Esti singurul pe care il iubesc, esti totul pentru mine. Am stins distanta dintre noi luand-o in brate si nu mai vroiam sa-i mai dau drumul niciodata. A cedat si a inceput sa planga iar, degetele ei strangand atat de tare de tricoul meu ca erau albe.Tot corpul ei tremura si am stiut ca daca puteam plange, lacrimile ar fi curs acum pe obrajii mei palizi. Ii sarutam fruntea si o strangeam atat de tare in brate cat indrazneam, o vroiam cat de aproape se putea.Vroiam sa-i simt caldura, respiratia… vroiam sa-i aud bataia inimii, sa-i vad zambetul. -Te iubesc Bella, Doamne cat te iubesc, i-am soptit la ureche. Te iubesc atat de mult. Si iubesc si copilul…copilul nostru. Cuvintele mele au adus in ochii Bellei alt val de lacrimi dar de data asta zambea si plangea. -Si eu te iubesc, degetele ei nu-mi mai strangeau tricoul si m-a luat in brate. Ma simteam zambind si mi-am lasat degetele sa se plimbe pe stomacul ei. -Deci…chiar e un copil acolo? Am intrebat mirat, inca nu ma invatasem cu ideea. Bella s-a intins si a pus mana peste mana mea. -Da, mi-a raspuns cu o voce joasa dar plina de dragoste. Copilul nostru, nu-mi pasa cat de imposibil spune Carlisle ca e dar sunt insarcinata,si e copilul tau. N-am putut opri ranjetul imens de pe fata, sunt sigur ca aratam ca un tampit. -Imi place cum suna.