PLUMB-George Bacovia:Tema si viziunea asupra lumii Opera literara Plumb este poezia ce deschide volumul cu acelasi

nume,volumul de debut al lui George Bacovia ,aparut in 1916.”Plumb” ofera o viziune pesimista asupra lumii,reusind in acelasi timp sa induca o stare specifica simbolismului. Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolurilor , prin tehnica repetitiilor, cromarica si dramatismul trairii eului liric.Pentru poezia de debut autorul foloseste ca simbol central plumbul.Prin repetitie,acest cuvant devine lait motiv ,formand metafore alaturi de substantivele :sicrie,flori,coroane,aripi si amor. Tema poeziei este singuratatea ca stare atat a omului obisnuit ,cat si a poetului creator ce se afla intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala.O prima imagine artistica relevanta in conturarea temei este cea din al treilea vers al primei strofe : „Stam singur in cavou...si era vant...” . Acest catren evidentiaza soltitudinea atat prin adverbul „singur” cat si prin cuvantul „ vant” ,singurul element ce sugereaza miscarea, insa care produce efecte reci ale mortii.O alta imagine artistica ce participa la formarea temei operei este cea din al treilea catren al strofei a doua :”Stam singur langa mort...si era frig...” . Toata greutatea metaforica a poeziei,se sprijina pe titlu poeziei si anume cuvantul plumb,al carui sens este polivalent.Acesta are un sens propriu ,fiind un element chimic de culoare gri,rece si toxic ,dar si un sens figurat , simbol al cenusiului existential , al apasarii sufletesti , al melancoliei si tristetii.La Bacovia plumbul acopera totul,devine centrul cercului existential in care este prins omul.Valoarea magica si sonoritatea inabusita contrasta ,cuvantul fiind alcatuit dintr-o vocala inchisa si patru consoane grele ce sugereaza caderea grea fara ecou. Poezia cuprinde doua planuri si anume planul realitatii exterioare si cel al realitatii interioare.In prima strofa ,spatiul Bacovian este desemnat prin cateva repere concrete .Cavoul este un reper care creeaza un spatiu subpamantean ce se refuza locuirii.In acest spatiu , fiinta se consuma in asteptarea mortii;deasemenea acest termen poate avea diverse infatisari precum universul,orasul,casa poetului, toate acestea fiind cercuri ale solitudinii , repere ale mortii.Un alt reper este vantul , o metafora a declinului care in sunetul acestuia rezoneaza ironic golul existentei.Asociat cu verbul „a fi „ la imperfect , manifestarea vantului se include in cosmosul morbid ca o trasatura a spatiului din afara eului. Primul vers al strofei a doua sugereaza ideea convertirii erosului in tanatos.Epitetul „ intors” semnifica o intoarcere cu „fata spre apus”,spre moarte.Moartea erosuluiu este fara intoarcere si aceasta este expresia tragismului eului.Strigatul reprezinta tresarirea ultimei clipe dinaintea prabusirii in moarte.Cel care striga cu privirea atintita spre amorul intors este inspaimantat de neantul care-l inconjoara.Fiinta care striga traieste cu teroarea metamorfozei in plumb.Metafora „aripile de plumb”,fixeaza o realitate psihica infioratoare,intrucat izolarea eului pare sa devina conditia ontologica a lumii.Neputandu-si lua zborul spre inalturi,spiritul poetului se inchide in sine ca intr-un cavou. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii: verbe la persoana intai „stam” si adjective pronominale posesive : „meu”. In opinia mea ,tema poeziei are ca simbol central plumbul ,acesta sugerand presiunea imensa la care este supusa fiinta poetului intr-un univers lipsit de orizont si de speranta. In primul rand , metalul ales sa reprezinte aceste semnificatii are o greutate mare si o culoare specifica,cenusie,ce ne introduce in atmosfera mohorata si apasatoare a poeziei bacoviene. In al doilea rand alegerea lui nu este intamplatoare,amintind de obsesiile alchimistilor de a-l transforma in aur,deci de a gasi o cale de innobilare a fiintei prin poezie.Tot ce atinge plumbul isi schimba esenta si devine moarte si apasare;zborul se transforma in cadere,florile mor si impietresc pe morminte,pana si moartea e „turnata” in plumb:”sicriele de plumb” . In concluzie „Plumb „ de George Bacovia semnifica o stare de criza , o magie rasturnata ce ne poarta intr-un peisaj lunar,lipsit de fiinte si dominat de moarte.