You are on page 1of 6

PSIHOLOGIE MEDICALA Sanatate si boala Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc individul

uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala. Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult decat absenta durerii. ste o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia comple!ului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman. "oala este definita ca o serie de modificari biologice si#sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres si#sau dizabilitate. "oala are mai multe componente$ %. Manifestari. &iecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic (in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil). 'abloul clinic, numit (i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele (din lat. signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii), independent de ceea ce declara pacientul (de e!emplu, modificari ale culorii pielii, modificari in comportament).Simptomele (din gr.symptoma ) ceea ce se produce, apare, derivat de la syn ) impreun* + si piptein ) cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. le pot fi cunoscute de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de e!emplu starea de frica). ,nele semne si simptome au tendinta s* apara impreuna, constituind sindroame (din gr. syn ) impreuna + si dromos ) cale, cursa). Spre e!emplu, conceptiile negative legate de propria persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindrom depresiv. ,n sindrom poate avea o etiologie multipla. -aca mecanismele etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala. 'ratamentele care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele si mecanismele care le+au generat, se numesc tratamente simptomatice. .. "oala presupune anumiti agenti si#factori etiologici (cauzali). -ou* criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. -upa natura lor, ei se clasifica in agenti e!ogeni si agenti endogeni. /a randul lor, agentii e!ogeni pot sa fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi, virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho+sociali (de e!emplu stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare0 in ultima instanta, ei sunt insa agenti e!ogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al str*mosilor nostri, fie asupra aparatului nostru genetic, in cursul e!istentei noastre. -upa functia lor, agentii etiologici se impart in$ a) &actori declansatori b) &actori determinanti c) &actori favorizanti d) &actori predispozanti sau de risc e) &actori de mentinere

a) &actorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. i sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. ,nul dintre factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, e!pectante) si evenimentele propriu+zise care au loc. 1u cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice sunt mai severe. b) &actorii determinanti au aceleasi caracteristici ca si cei declansatori ) produc in mod direct simptomatologia, dar ei sunt legati specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul 2och pentru tuberculoza), in timp ce factorii declansatori nu sunt specific legati de un tablou clinic (de e!emplu, stresorii ca factori declansatori pot genera tulburari depresive sau an!ioase). 3n psihopatologie, pan* acum au fost clar identificati putini factori determinanti, mai ales de natura psihosociala. c) &actorii favorizanti 4oaca in psihopatologie rolul pe care catalizatorii il 4oaca in reactiile chimice. O serie de reactii chimice se pot desfasura si fara catalizatori, dar prezenta acestora eficientizeaza intregul proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic. d) &actorii predispozanti sunt acei factori care au un caracter general, apartin pacientului, au fost prezenti inainte de instalarea tabloului clinic si care, prin interactiune cu factorii declansatori, determinanti si#sau favorizanti, duc la aparitia tabloului clinic. e) &actorii de mentinere au rolul de a sustine simptomatologia. Acest rol poate fi 4ucat de factorii declansatori, determinanti, favorizanti sau predispozanti care au declansat tabloul clinic, dar si de alti factori care au aparut dupa generarea tabloului clinic. 'oti acesti factori etiologici descrisi aici interactioneaza pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu inseamna ca de fiecare data cand apare un anumit tablou clinic, trebuie sa fie prezenti factori din fiecare categorie mentionat* (de e!emplu, in anumite situatii, factorii favorizanti pot sa nu fie prezenti, iar in psihopatologie este adesea dificil sa se identifice factorii determinanti). 'ratamentele care vizeaza modificarea acestor factori si, prin acestea, reducerea tabloului clinic se numesc tratamente etiologice, ele vizand cauza manifestarilor bolilor.

Trauma psihica Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare, eveniment care apare in viata individului si care depaseste posibilitatile sale de adaptare. 3n general acest eveniment neplacut genereaza o sensibilizare e!cesiva a individului la emotiile ulterioare. Atunci cand trauma duce la stress post+traumatic, daunele pot implica schimbari fizice la nivelul creierului uman, schimbari de natura chimica, ce afecteaza capacitatea persoanei de a face fata in mod adecvat stresului si care, pe termen lung, genereaza efecte patogene durabile. Multa vreme s+a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. 1ele dou* definesc insa lucruri diferite ) trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe cand stresul este o manifestare cotidiana caracteristica fiecarei persoane. 'rauma are o conotatie de suferinta sau boala. 1auzele ce determina aparitia traumelor

'rauma psihica poate aparea din repetarea unei serii de evenimente mai putin intense fiecare in parte, prin insumare coplesesc complet capacitatea individului de a face fata sau de a integra ideile si emotiile implicate in aceasta e!perienta. Sentimentul de ,,a fi coplesit" poate fi amanat saptamani, ani, in masura in care persoana se straduieste sa raspunda circumstantelor imediate ale fenomenului stresor. 'raumele psihologice pot duce la consecinte negative pe termen lung, care sunt adesea trecute cu vederea, chiar si de catre profesionistii din domeniul sanatatii mintale. Oamenii obisnuiesc sa spuna ca ,,li se rupe sufletulsau ca ,,ii doare foarte tare. 3n urma evenimentului traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaza in interiorul nostru o ruptura, ruptura pe care specialistii o numesc trauma psihica. 'rauma poate fi cauzata de o mare varietate de evenimente, dar e!ista cateva aspecte comune. !ista frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor si a drepturilor omului, punand persoana intr+o stare de e!trema confuzie si nesiguranta. Acest lucru apare, de asemenea, atunci cand persoane sau institutii de care persoana depinde sau in care persoana isi pune sperantele, incalca sau tradeaza asteptarile individului intr+un mod neprevazut. 'raumele psihologice pot insoti traume fizice sau pot e!ista independent. 1auzele tipice si pericolele de traume psihologice sunt$ a) Abuzurile grave din partea altor indivizi$ abuzul se!ual, hartuirea, violenta domestica, sau amenintarile verbale. Abuzurile din copilarie sunt o sursa foarte ampla de traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai putin echipati in a face fata factorilor stresori. b) venimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele si eruptiile vulcanice, razboiul sau alte violente in masa, de asemenea, pot provoca traume psihologice. c) !punerea pe termen lung la situatii e!treme, cum ar fi saracia sau formele mai usoare de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizanta. 3n cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potential traumatic deosebit, doar intr+un singur eveniment. -e asemenea chiar si violentele relativ usoare, acceptate inca de societatea tarii noastre ca parte a mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales ca ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei. 1u toate acestea, persoane diferite vor reactiona diferit la evenimente similare. O persoana poate e!perimenta un eveniment ca fiind traumatic in timp ce o alta persoana, nu va avea de suferit traume ca urmare a unui eveniment similar intr+un conte!t similar. 1u alte cuvinte, nu toate persoanele care e!perimenteaza un eveniment cu potential traumatizant va fi efectiv traumatizata din punct de vedere psihologic. ,neori, cei care sunt afectati mascheaza simptomele prin$ consum e!cesiv de alcool, droguri sau mancare. Alteori, e!ista simptome cognitive precum dificultati de concentrare, scapari de memorie sau refuzul de a lua decizii. -e vreme ce traumele se petrec adesea in conte!tul relatiilor + spre e!emplu, abuzul, abandonul, negli4area, lipsa suportului celorlalti, separarea de persoane dragi, efectele traumei pot fi

de natura relationala. 1el mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele se!uale, frica puternica de abandon si respingere, dorinta de a+l controla pe celalalt sunt semne ale traumei psihice. 'ratamentul traumei psihice 'ratamentul traumei psihice nu se poate face decat cu a4utorul medicului specialist. Medicul de familie trebuie sa recunoasca semnele si sa ii recomande pacientului un consult la psiholog sau psihiatru. Pacientul va fi indrumat intai catre un tratament psihologic, urmand ca, in functie de severitatea simptomelor, sa se aplice si tratament medicamentos. /asata netratata, trauma psihica poate coplesi pacientul, care va dezvolta bloca4e in unele zone din viata si nu va avea vitalitatea necesara pentru a+si rezolva problemele. Starea de sanatate si adaptarea Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne prote4eaza prin$ %.eliminarea sau modificarea conditiior care creeaz* probleme0 ..perceperea controlului semnificatiei trairilor intr+o maniera prin care sa se neutralizeze caracterul ei problematic0 5. pastrarea consecintelor emotionele ale problemelor in limite controlabile. &iecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr+o dieta adecvata, e!ercitii fizice, managementul stresului (i evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.

Exprimarea emotiilor 3ncepand cu perioada de mi4loc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim in functie de ceea ce dorim sa e!primam. ,neori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificam anumite emotii, fie ele pozitive sau negative. -e e!emplu, poate ca dorim sa savuram si sa prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam o emotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru, pentru a ne incura4a sau pentru a feri alte persoane de trairile negative. forturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilor incep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin e!emplul personal, cand anumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu+le modalitati si momente cand este bine sa e!prime ceea ce traiesc sau din contra, sa nu arate ceea ce simt. Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea regla intensitatea emotiilor si de felul in care e!primam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sau regleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentru a se simti mai bine. 3n fata unei situatii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg sa nu se mai gandesca la acea problema, evitand in felul acesta trairile negative, fie aleg sa se implice in alta activitate placuta sau solicitanta, ori incearca sa gaseasca solutii la acea problema, implicandu+se in rezolvarea ei. Aceste tactici pot fi folosite pe rand, in functie de conte!tul situatiei. Pentru inceput putem sa ne canalizam atentia in alta directie pentru a ne calma si apoi, mai tarziu, cand mintea este mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne+a deran4at. Aceste tactici nu sunt alese intotdeauna intentionat, ins* folosirea repetata a anumitor

strategii poate determina crearea unor reactii automatizate, iesind din zona controlului constient. 6eactiile oamenilor la emotiile lor, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie direct, fie indirect. forturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost ridicat la nivelul function*rii cognitive. O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba e!primarea propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii mai bune decat tendinta de a sta si a medita. 6ememorarea cauzelor si consecintelor se indreapta spre amplificarea emotiilor negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. -in cauza efectelor emotiilor asupra evaluarii si 4udec*tilor, eforturile de rezolvare a problemelor au mai mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse. elatii asistent medical ! pacient A e!ercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica. 7iata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr+o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, gri4a si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa prote4eze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa+i cunoasc* mai bine pe beneficiarii ingri4irilor, sa ofere ingri4iri mai bune, individualizate, complete si continue. "oala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana ,,intra in boala8 cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu comple!e si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala$ incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama, dispret, ura. 9oi suntem nevoiti s*+i tratam neconditionat pe toti. 6elatia asistent medical + pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu+se ceea ce este esential in practica medicala, si anume$ intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistentul este cel care supravegheaza, a4uta si ingri4este pacientul. -in aceasta cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a+l putea a4uta in a+si e!prima trairile interioare. 1omunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de spri4in pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

/a baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului medical cum ar fi$ cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatic*, respectul. -in acest motiv, profesia medicala trebuie e!ercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingri4ire ocupandu+l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le+ar face. 3n plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca e!ista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci. 1ele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt $ asistarea medicului la efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico+sanitare generale la locul de munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor. 3nca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical e!plicandu+i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. 3n concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr+o activitate creatoare, de ingri4ire individualizata, personalizata, competenta si umana. Comunicarea dia"nosticului Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limba4 al corpului: ce trebuie sesizat si decodificat. 3n practica medicala se cere de multe ori consimtamantul bolnavului, care are rezonante etice si implica libertatea pacientului. Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a+i smulge consimtamantul pentru acte terapeutice discutabile sau riscante. -e asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului in deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale. 6elatia de ingri4ire medicala pacient+ asistent nu se reduce la modul simplist ,,eu+tu: ci se e!tinde in ambele parti$ echipa medicala + familia pacientului. 1u aceasta se creeaza o legatura ca suport de spri4in pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca a4utor la ingri4irea bolnavului (ingri4iri primare sau prin educatie sanitara pana la ingri4iri mai comple!e ce pot continua si la e!ternare). Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie. 9e punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie comunicate pacientului. &orma sub care urmeaza sa+i prezentam realitatea este in functie de personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem ramane cu relatarea unor date

apro!imative. 3nsa sunt cazuri unde trebuie acordat timp bolnavului pentru a+si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contra diagnosticului. 1onsideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu anumite rezerve. Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si a4utorul nostru, nu ne acorda incredere si respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. 3n fata acestora ramanem la cea mai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite:. ,,Am facut tot ce este omeneste posibil: este o e!presie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc; -e aceea, in cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar mai ales in fata constiintei. 1a sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a fost corect, prompt si eficient. 3n plus, toate cunostintele trebuie imbunatatite continuu, pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune$ ,,nu am stiut:. -e calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici acest lucru nu e suficient. Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. -e obicei e!ista un cod nescris al comportamentului in fiecare sectie ca intr+un grup de oameni. 3n cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferul incarcarilor morale facandu+se mai adesea dinspre particular spre profesional. 3n general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect. 1instit si corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de catre oricare dintre membrii echipei medicale. 6ecunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei ,,de la care ai ce invata, perseverenta de a+i a4unge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie a4utati sa se integreze dovedesc inteligenta sociala. Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient+ asistent, fie asistent+ restul echipei medicale, trebuie sa intelegem ca ,,autoritate: nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate: nu inseamna slabiciune. olul de bolna# 3mplica un comportament specific definit de '. Parson prin$ + scutirea de responsabilitatile rolurilor sociale0 + drept la a4utor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea e!agerata a rolului de bolnav si respingerea dreptului la a4utor datorita generarii unui comple! de inferioritate)0 obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si a coopera pentru vindecare0 obligatia bolnavului de a cere a4utor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce implica acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului. 1omportamentul in fata bolii Presupune capacitatea individului de a+si percepe starea de boala, de a o interpreta adecvat si de a lua decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre

un pol de normalitate si unul de e!acerbare, catastrofizare. &actorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt$ trasaturile de personalitate (depresia, hipocondria, an!ietatea), educatia (invatati sa se planga sau dimpotriva, sa nu spuna nimic), modelul cultural, starea socio+economica (asigurarile de sanatate, etc), beneficiile secundare. "oala poate sa determine asupra pacientului$ inactivitate, izolare, incertitudinea vindecarii, sentimentul de neputinta, culpabilizare, frica de moarte. Pacientul poate percepe boala ca si$ ,,situatie normaladesi nedorita ) determina individul sa se mobilizeze si sa lupte contra ei, in acest fel, creste aderenta la tratament0 ,,dusman, uneori apare ,,fuga in sanatate, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare in fata bolii0 ,,pedeapsa meritata+ bolnavul nu se mobilizeaza suficient0 ,,pedeapsa nemeritata ) furie, revolta, cu mobilizarea resurselor0 ,,salvare, ,,castig ) mecanism inconstient (e!. soldatii raniti pe campul de lupta)0 ,,beneficiu, manipulare constienta0 ,,slabiciune, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos0 ,,pierdere iremediabila(e!.e!tractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul reactioneaza cu depresie)0 ,,valoare aparte, a4uta bolnavul sa+ si reevalueze viata si valorile. 6aspunsurile emotionale in fata bolii pot fi de$ iritabilitate, furie0 negare partiala sau totala0 depresie0 an!ietate0 resemnare, etc. Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi$ realista, rationala (la persoanele echilibrate emotional, cu un nivel cultural satisfacator, fara probleme e!istentiale importante) duce la prezentarea la medic si aderenta la tratament0 disproportionata (la persoane nevrotice, cu tulburari de personalitate,etc.)0 ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural scazut, cei focalizati pe alte probleme)0 negarea, refuzul starii de boala si constientizarea unor tulburari)0 prin subestimarea simptomelor, amanarea deciziei de a merge la medic in speranta ca boala va trece de la sine0 mecanism de aparare. De$inirea conceptului de stress psihic 'ermenul de stres a fost introdus de catre <ans Sel=e si a fost definit ca fiind >raspunsul nespecific al organismului la actiunea e!terna a unor factori de natura variata8. 1onceptul a patruns in limba4ul curent, cunoscand o anumita diversificare a sensurilor, dar pastrand o nota comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice. <.Sel=e a utilizat acest termen pentru a desemna o multitudine de reactii ale organismului fata de actiunea e!terna e!ercitata de o multitudine de agenti cauzali, fizici si psihici. 3n cazul unei actiuni de

mai lunga durata a agentului stresor, aceste modificari imbraca forma >sindromului general de adaptare8 care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea. 3n completarea definitiei date de Sel=e stresului, se are in vedere faptul ca acesta este o reactie generala a intregului organism cu participare neuro+ endocrino+vegetativa si ca el este declansat de agenti stresori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). Stresul psihologic este provocat de emotii prelungite datorate, in primul rand, frustrarii, conflictelor, an!ietatii. !ista stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare. O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul, dificultatile financiare si preocuparile privind familia, in aceste cazuri tulburarile asociate stresului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. ,n stres moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. 1aracterul nociv la stresului apare atunci cand degradarile produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului. 3n concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stresul psihic si adaptarea organismului la mediul comple! al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca stresul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu eforturi mari, capabile sa lase in urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele. Cau%ele stresului /a originea stresului se afla cauze e!terne si interne. Agentii stresori pot proveni atat din impre4urari e!terioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat si dinauntrul nostru (temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si#sau de luare a deciziilor). Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii$ %. !periente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii, etc)0 .. venimente stresante (e!perientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele se!uale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si#sau a spatiului personal, dar si e!perientele favorabile, ca de e!emplu promovarea pe un post mai bun si mai bine platit)0 5. 1onflictele intrapersonale0 ?. @raba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu termene limita)0 A. 9esiguranta0 B. /ipsa de control asupra evenimentelor0 C. 1ompetitia e!acerbata0 D. Ambitia dupa putere0 E. -orinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale0 %F. 1ulpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor0 copiii care se simt vinovati pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovati de moartea celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru ca isi inseala sotia etc)0 %%. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre deosebire de altele care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa). &ulnerabilitatea $ata de stres

Poate fi intalnita atat la indivizii cu trasaturi de personalitate accentuate, dincolo de limitele adaptabilitatii sociale normale, dar si la indivizii cu diferite trasaturi de personalitate neaccentuate, dar inclinati catre un comportament generator de stres psihic. Astfel, la persoanele vulnerabile la stres, cu diferite tipuri de personalitate, intalnim insusiri comportamentale asemanatoare fata de realizarea unei sarcini si de raportare la cei din 4ur. Sunt dominate de simtul urgentei si cel al competitiei, au veleitati de sef si colectioneaza usor numeroase si variate stresuri psihice. -in aceasta cauza prezinta risc marit pentru o serie larga de boli cardiovasculare si cronice degenerative. Aceaste persoane se remarca prin$ ambitie ma!ima, lipsa timpului pentru rela!are, neliniste, nerabdare, ostilitate, agresivitate, iritabilitate la presiunea timpului, competivitatea, ostilitate cognitiva (ganduri dusmanoase, dispret, suparare) si comportamentala (verbala sau fizica), dar si implicarea profesionala ma4ora, mod agresiv de indplinire a sarcinilor. ,n alt tip de persoane vulnerabile la stres este corespunzator individului care+si interiorizeaza trairile. Acesta se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi$ mecanisme de aparare puternice dar si incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor0 un comple! de reactii negative secundare + autoapreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului. Se fac relatii intre acest tip comportamental si cancerul de san, disfunctii ale sistemului imunitar, infectii cronice. Mecanisme de copin" in stres Stresul este un fenomen ce nu poate fi evitat, astfel psihologii au cautat strategii de control sau a4ustare a stresului. ste vorba despre ceea ce este denumit generic ,,coping. 1opingul desemneaza un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau e!terne care depasesc resursele personale. (/azarus, &olGman, %ED?). Analiza acestei definitii pune in evidenta o caracteristica esentiala$ copingul este ilustrarea faptului ca stresul se manifesta numai din relatia dintre subiect si situatie, fiind de neconceput in afara triadei actiune+cognitie+comportament dizadaptativ. Percepute din afara uneori ca mecanisme de ,,autoinselare8, tehnicile de coping de acest tip sunt frecvent Hntalnite in clinica. Supraestimarea sanselor de vindecare si minimalizarea simptomelor ce anunta un prognostic prost (e!. scaderea accentuata in greutate la un bolnav neoplazic, etc.) sau optimismul ne4ustificat, denumite generic ,,iluzii pozitive8 au o certa contributie modulatoare in relatia cu stresul produs de boala. 9u de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari ce nu se mai adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest fenomen atinge un apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si e!plica departarea tot mai accentuata de realitate a acestor pacienti. 3l putem intalni insa si in diverse boli somatice, cu impact psihologic real, situatie in care se poate a4unge la agravarea prognosticului initial. 3n practica, chiar si aplicarea e!clusiva si neselectiva a unei singure tehnici adaptative, duce in mod inevitabil la dizadaptare si rupere de realitate. Atribute esentiale ale mecanismelor cognitive de coping la o persoana sanatoasa il reprezinta fle!ibilitatea si adecvarea.

Locus de control ! $actor psiho!social care $a#ori%ea%a copin"ul 'ermenul de ,,locus de control8 a fost lansat de 6otter (%EBB) si desemneaza ,,modul in care o persoan* isi e!plica succesul sau esecul, prin cauze de tip intern sau e!tern, controlabile sau necontrolabile8.(6otter, I.".,,@eneralized e!pectancies for internal versus e!ternal control of reinforcement8, Ps=chological Monographs, DF, %+ %.D). /ocusul de control intern reprezinta convingerea ca responsabilitatea pentru esec, respectiv meritul pentru succes stau in defectele, erorile, respectiv in aptitudinile si calitatile persoanei respective, si au o prea mica legatura cu intamplarea sau factori de presiune din afara, in timp ce locusul de control e!tern se refera la convingerea ca sursa evenimentelor (pozitive sau negative) se gaseste in soart*, destin sau puterea altora. /ocusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea crescuta a persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la presiunile e!terne, ca si prin gradul crescut de anga4are in situatie. /ocusul de control e!tern este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre an!ietate si depresie. !ista o variabilitate transculturala a locusului de control, care vine din normele de presiune culturala si sociala specifice unui anumit tip de societate (e!.locus de control intern + e!primabil in autonomie timpurie, independenJa, responsabilitate) si strategiile agresive de coping sunt incura4ate in societatile moderne de tip occidental, iar locusul de control e!tern si strategiile pasive, de tip ,,1apul plecat sabia nu+l taie8 sau ,,1e ti+e scris, in frunte ti+ e pus8, in societatile de tip traditional). Trasaturi imuno"ene ale personalitatii Optimismul actioneaza in doua directii $ minimalizarea gravitatii evenimentelor si supraestimarea propriilor resurse de a le face fata. 3n plus, umorul este o strategie de a4ustare capabila si ea de a reduce evenimentele stresante0 6ezistenta (robustetea) reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit, implicandu+se in activitati diverse cu multa curiozitate, gust pentru risc si pentru schimbare 0 /ocul de control intern sinonim cu mentalitatea individului conform careia tot ce i se intampla i se datoreaza lui in buna masura si ca aceasta responsabilitate il obliga sa actioneze energic pentru indreptarea unor situatii nefavorabile, neasteptand de la altii rezolvare 0 Autoeficacitatea reprezinta o viziune a subiectului asupra evenimentelor stresante, potrivit careia subiectul considera ca evenimentele cu rol stresant pot fi modificate, atenuate sau chiar preintampinate de catre orice individ si nu se afla la discretia intamplarii, subiectul considera ca poate stapani sau limita actiunea nociva a unor astfel de evenimente. ,morul. Trasaturi disimo"ene ale personalitatii a) &irea an!ioasa$ + prezinta stare de neliniste, tema, chiar frica nemotivata de e!istenta unui pericol real0 + stil perceptiv vigilent+evitant0 + angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens e!primat (dificultatea de a respira)

concomitent cu o mare tristete0 + an!ietatea este un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestari neuro+vegetative0 + an!ietatea are diferite consecinte somatice$ dispnea (hiperventilatie), hipersudoratia, tremorul si insomnia0 + e!ista o an!ietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata printr+o hipereactie a unui subiect fata de o cauza presupusa0 + e!ista si o an!ietate reactiva care este o an!ietate intensa, disproportionata si motivata de o cauza 4ustificata0 + an!ietatea de caracter + dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod obisnuit spre an!ietate b) Personalitatea depresiva$ + insoteste unele boli si 4oaca rol etiologic in unele boli (cancer) prin efectul imunosupresiv asupra celulelor0 + la omul bolnav starea de depresie este tradusa prin senzatii de neputinta, de pierdere a energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate si desconsiderarea propiilor valori0 + corelatele somatice ale depresiei sunt$ scaderea apetitului, scaderea in greutate, insomnia, hipersomnia, pierderea energiei (oboseala la trezire), prezenta a numeroase si variate forme de dureri0 + depresia mascata are o multitudine de simptome fizice ce pot constitui masca unei depresii pe care pacientul o ascunde0 + depresia poate atinge ma!imul prin inclinatia spre suicid a subiectului c) 9evrozismul + include an!ietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate, sensibilitate0 este asociat cu boli somatice.