I.

ORGANIZAREA PROIECTARII IN GERMANIA

In Germania exista Palatul Federativ al Arhitectilor (Bundesarchitektenkammer, BAK) uniune necomerciala (Uniunea arhitectilor), compusa din 16 palaturi de arhitecti ale fiecarii tari de federatie (land). Acest palat are functia si de a reprezenta arhitectii germani pe arena internationala prin departamentul - Retea de export arhitectural (Netzwerk Architekturexport, NAX). In cele 16 palate ai arhitectilor sint inregistrati in jur de 125 mii arhitecti (inclusiv si designerii de interior, urbanisti si arhitecti de landschaft). In Palatul landului Saxonia sint inregistrati 2700 arhitecti, din ei 1700 arhitecti privati si 1000 ce activeaza in intreprinderi de stat. Majoritatea firmelor de proiectare din Saxonia au pina la 10 arhitecti angajati (80-90%), companii mai mari se intilnesc in landuri din est. Palat de arhitectura este organizatia care are puterea de a oferi licente pentru arhitecti, organizatie publica legislativa (autolegislativa si autoadministrativa). Statul a promovat autogestionarea si autoadministrarea uniuniilor si organizatiilor de arhitecti, de insusi membri arhitecti ai lor, dupa codul de regulamente impus de Bundesarchitektenkammer (Palatul Federativ al Arhitectilor), fiecare Palat al landului avind regulamentari personalizate. Astfel Palaturile de arhitecti nu au finantare din partea statului, si functioneaza pe baza depunerilor membrilor ei. Acest lucru creaza beneficii atit si statului care este scutit de unele obligatiuni de administrare cit si arhitectilor, lucrul sau cu beneficiarii de de stat fiind simplificat. Functiile Bundesarchitektenkammer: 1. Acordarea dreptului de a activa in proiectare a specialistilor, inclusi in reestrele Bundesarchitektenkammer, licentionarea arhitectilor. 2. Представительские функции: улаживание профессиональных конфликтов своих членов с заказчиками и пр., консультационные услуги для застройщиков, предоставление независимых экспертов для судебных разбирательств и т. д., проведение конкурсов. 3. Controlul calitatii lucrarilor de proiectare si de constructii, pe baza punctelor 1 si 2; 4. Recalificare membrilor Bundesarchitektenkammer, organizata prin cursuri speciale, ce au loc periodic in institurii de proiectare, cu prezenta obligatorie a angajatilor; 5. Sustinerea financiara a membrilor Bundesarchitektenkammer aflati in virsta de pensionare, pe baza la fonduri speciale de pensionare.

In Saxonia acordarea dreptului de a activa in proiectare de arhitectura se face in baza Legii in Constructii, care permite depunerea cererii pentru constructii numai persoanelor care au dreptul sa se numeasca "arhitecti". Tot in acest document este notat ca aceasta persoana fizica este inclusa in reestrele Palatului de arhitecti al Saxoniei in calitate de arhitect. Pentru a fi inclus in Palat, persoana trebuie sa fie domiciliata sau sa posede studiou de arhitectura pe teritoriul Saxoniei, sa posede studii finisate (cel putin 8 semestre) intr-o institutie germana cu profil cuvenit, sau intr-o institutie din tara straina, sa aiba experienta de lucru in domeniu 2 ani dupa finisarea studiilor, si 5 cursuri de recalificare.
1

Standartele activitatii profesiei de arhitect privat contin: - proiectarea; - depunerea cererii pentru eliberarea autorizatiei de constructie; - controlul asupra desfasurarii lucrarilor de constructii (supravegherea de autor) si a obiectului finisar; - lucru cu beneficiar; - participarea la concursuri; - participarea, voluntariat in uniuni sau organizatii profesionale.

STANDARTELE PROFESIEI. IMPUTERNICIRILE ARHITECTILOR:

OBLIGATIUNILE ARHITECTILOR:

- corelatie increzuta cu beneficiarul constructiei; - cunostinte aprofundate in practica de proiectare de mediu (urbanism) - experienta bogata in proiectare, si cunoasterea progresului de costuri in domeniul constructiilor;

BENEFICII SI NEAJUNSURI IN SISTEM:

- Posibilitatea beneficiarului de a obtine de la proiectant a setului complet de documentatie de proiect, cu interventii minime in procesul de constructie si de proiectare, ce ofera comfort cit si pentru beneficiar cit si pentru proiectant, si asigura calitate sporita a organizarii proiectarii si a obiectului construit; - contractul privind respectarea bugetului pentru constructii; - Luarea in consideratie a tuturor interese publice si private, insa, dupa regula, termeni lungi de proiectare.

REGULAMENTUL PRIVIND PRETURILE DE PROIECTARE A ARHITECTILOR SI INGINERILOR:
2

HOAI- HONORARORDNUNG FUR ARCHITEKTEN UND INGENIEURE

FAZELE SI CARACTERISTICILE LUCRARILOR DE PROIECTARE:

- Stabilirea bazei pentru proiectare ----3% - Schita de schita ----7% - Schita de proiect ----11% - Documentatia de proiect petru certificat de urbanism ----6% - Proiect de executie ----25% - Elaborarea sarcinii pentru executarea lucrarilor de constructii ----10% - Participarea la ordonarea sarcinii pentru executarea lucrarilor de constructii ----4% - Supravegherea de autor a lucrarilor de constructii ----31% - Documentatia obiectului ----3%

3

II.

ANALIZA ORASULUI CHISINAU

In perioada actuala Chisinaul arhitectural este cuprins de mai multe procese de schimbari, de tranzactii, cit pe plan urbanistic, cit si pe plan de arhitectura. Acest fapt in mare parte produs din cauza schimbarii necisitatilor, tipurilor de activitati a pupulatiei in Chisinau, si evolutia tehnicostiintifica. In timpul URSS Moldova constituia un punct strategil al intregii uniuni, Chisinaul fiind o capitala sovietica, economia carui a fost dirijata in condordanta cu necisitatile uniunii. A avut loc urbanizarea rapida a populatiei moldovenesti, cu imigrare intensiva, ce se stabilea adeseori in Chisinau. Aparuse brusc numar mare de cladiri de locuit cu apartamente multietajate. Din punct de vedere al zonarii Chisinaului, au fost create zone locative, zone de producere, s.a. Au fost reglate retele de circulatie a transportului public, organizate centre locale administrative si sociale. Au fost elaborate caile de evacuare a deseurilor, canalizarea, aprovizionarea cu apa, incalzire, a zonelor locative. In zonele de producere au fost edificate uzine, ce raspundeau cerintelor si necesitatilor cit si populatiei bastinase cit si cerintelor de aprovizionare a URSS cu produs final de divers tip. In anii '90 ai sec. XX a avut loc destramarea URSS, iar in Moldova in urma dobindirii independentei au fost pornite multiple procese de transformare a intereselor strategice de productie, trecerea de la regimul politic soviectic socialist spre cel democrat, trecerea de la economia planificata spre economie de piata, s.a. procese, care au creat alte cerinte si necisitati spre spatii arhitecturale. Acest proces de schimbari si transformari poate fi realizat intr-un timp mai indelungat, in unele cazuri au aparut si efecte negative ale organizarii necompetente ale acestor procese.

1. LOCUINTE:

In Chisinau locuintele si zone pentru locuinte pot sa se divizeze in 2 tipuri: - zone pentru case de locuit cu apartamente, complexe de locuit, - zone pentru case de locuit individuale. Zonele cu case de locuit cu apartamente si complexele de locuit, majoritatea au fost construite pe timpurile URSS. Au fost organizate cartiere rezidentiale, aprovizionate cu gradinite, scoli, spatii publice, centre civice, normate pentru numarul concret de locuitori in cartiere. Cladirile construite in perioada ceea erau orientate favorabil. Insa cladirile aveau si neajunsuri, cum ar fi, suprafete mici si variantie mica a planelor apartamentelor, incit se edificatu dupa proiecte tip, fatadele cu o estetica redusa. Din punct de vedere a alimentatiei cu incalzire, deasemenea au neajunsuri, incit astazi preturile la resursele de combustibil cu care s-ar efectua incalzirea agentului termic sint ridicate, si o problema contemporana este utilizarea materialelor termoizolante in constructia cladirilor de locuit pentru a reduce costurile incalzirii locuintelor pe timp de iarna. Lucrarile de adaugire a materialului termoizolant pe partea exterioara a peretilor exteriori a cladirilor de locuit deterioreaza aparentele estetice si dezechilibreaza fatadele cladirilor, si espectul orasului.
4

O alta problema contemporana, ce este de fapt un efect negativ al constructiei cu a cladirilor de locuit cu spatii reduse, este insusi spatiile mici ale apartamentelor. Din cauza lipsei de control arhitectral bine reglat, in Chisinau este curenta problema constructiei anexelor la cladiri de locuit individuale cu apartamente. Aceste anexe tind sa rezolve pentru unele familii necesitatea de spatii pentru locuit, insa pe de alta parte degradeaza aspectul estetic al cladirilor la care sint construite. Acest lucru se intimpla si din cauza randamentului mic intre posibilitatile de procurare a apartamentelor de catre oraseni, si preturile apartamentelor. In ultima perioada de timp se edifica un numar mare de case de locuit cu apartamente si complexe locative, proces ghidat de economia de piata si ca sa asigure necisitatile urbanizarii. Insa calitatea acestor constructii, cit si din punct de vedere urbanistic, nu sunt bine rezolvate. Casele de locuit individuale au fost raspindite mai mult in zonele vechi ale oraselor, neatinse de constructiile sovietice. In ultimul timp este vazuta tendinta de antiurbanizare, crearea la periferiile orasului a cartierelor rezidentiale din case de locuit individuale.

2. MONUMENTE:

Denumirea „monument‖ provine la latinescul „memento‖, ce înseamnă „memorie‖, avînd sensul, prin extensie, „aducere aminte‖. Monumentele de arhitectură se impun atenţiei publice prin calităţile lor artistice: proporţii, modalitatea de a prelucra şi pune în operă materialul de construcţie, valoarea decoraţiei plastice, cît şi prin particularitatea lor de a reprezenta epoca istorică în care au fost construite. Monumentul de arhitectură poate fi atît o clădire păstrată şi utilizată în continuare, precum şi vestigiile arhitectonice puse în valoare prin săpături arheologice, ruinele unor aşezări sau construcţii, păstrate în stare fragmentară ori în stare de ruină, care evocă realităţile din trecut.

În Republica Moldova monumentele de arhitectură sînt protejate prin „Legea privind ocrotirea monumentelor‖ (22.06.1993), elaborată în conformitate cu legislaţia europeană, în care este stipulat: ―Monumente sînt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale‖. O completare a legislaţiei de ocrotire a monumentelor a fost adusă de „Legea culturii‖ (27.05.1999) şi de „Convenţia privind protejarea patrimoniului mondial cultural şi natural‖, ratificată în 2002 de către Republica Moldova. Aceste acte legislative au constituit suportul juridic privitor la aspectele ocrotirii, restaurării şi protecţiei monumentelor de valoare artistică şi istorică de pe teritoriul Republicii Moldova. Monumentele de arhitectură sînt clasate în trei categorii: universală, naţională şi locală. În Republica Moldova monumentele de arhitectură de valoare naţională, sînt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova, întărit de Parlament, iar monumentele de arhitectură de valoare locală sînt luate la evidenţă şi întărite în Registre de organele administraţiei locale. Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din patrimoniul ei cultural şi natural, se află sub protecţia statului. Monumentele de arhitectură reprezintă bunuri imobile, clădiri aparte sau ansambluri de obiecte care fac parte din patrimoniul cultural, care,
5

datorită arhitecturii, unicităţii şi integrităţii lor în peisaj, au valoare din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; situri: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor omului cu natura. Monumentele nu sînt discriminate după criteriul cronologic, etnic, confesional sau de altă natură. Valoarea estetică, funcţională sau materială a monumentului este subsidiară faţă de calitatea de mărturie istorică. Monumentele de arhitectură din Moldova datează începînd din preistorie, cuprind perioada antică, medievală modernă şi contemporană. Sînt considerate monumente de arhitectură toate mărturiile arhitectonice de pînă la 1812. Clădirile şi ansamblurile, valoroase din punct de vedere artistic sau tehnic, realizările arhitecţilor notorii, edificiile construite în epoca contemporană, pot fi clasate drept monumente de arhitectură după împlinirea a 50 de ani de la terminarea construcţiei. În conformitate cu Anexa la Legea monumentelor ..., în anul 1993, în Republica Moldova se aflau 5698 de monumente istorice, arhitectură şi artă monumentală, incluse în Registrul de Stat, cu statut de „monument protejat‖. În multe cazuri legislaţia nu a fost aplicată, multe monumente de importanţă naţională fiind distruse sau renovate fără coordonarea obligatorie cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Printre acestea se află cîteva zeci de biserici de lemn din secolele XVIIIXIX care au fost demolate sau incendiate, aceiaşi soartă fiind urmată de mai multe monumente de arhitectură de importanţă naţională din Chișinău şi alte localităţi ale republicii. Reieşind din faptul, că în ultimii 20 de ani nu au fost realizate deplasări de cercetare pe teren, situaţia privitor la starea şi existenţa mai multor monumente ale Patrimoniul cultural imobil la categoria „Monumente de arhitectură‖ nu este cunoscută. Monumentele de arhitectură se împart după tipologie în: arhitectura civilă (locuinţe, edificii publice), de cult religios (biserici creştine şi eterodoxe, complexe monastice şi schituri rupestre, sanctuare), arhitectura fortificată (de apărare); arhitectura industrială, construcţii inginereşti, arhitectura peisagistică, monumente arhitecturale. Sint mai multe probleme actuale in privinta monumentelor arhitecturale in Chisinau: 1. Problema majora este ca timp de 20 ani de la independenta problema monumentelor nu a fost cercetata la un nivel corespunzator de vreo institutie de stat. Acum de 4 ani in urma s-a fondat Agentia de Inspectare si Restaurare a Monumentelor din Moldova. Insa cu parere de rau timp de acesti 20 ani au fost distruse 77 monumente de arhitectura in Chisinau. 2. Insuficienta de fonduri pentru restaurare si mentinere a monumentelor, buget extrem de mic al Agentiei de Inspectare si Restaurare a Monumentelor din Moldova, ce constituie ~300.000 euro. Cu asa buget, cum sustine Ion Stefanita, se poate de restaurat un singur monument. 3. Neprotejarea monumentelor. 4. Coruptia organelor administrative municipale, ce permit constructia altor edificii moderne in locul monumentelor.

6

3. SPATII ACVATICE:

Moldova nu este prea bogată în ape de suprafaţă. Acest lucru se explică prin faptul, că nu cad prea multe precipitaţii, iar evaporarea este puternică. Este importantă şi influența reliefului accidentat: rîpele şi văgăunile drenează puternic apa. Problemele folosirii corecte şi ale protecţiei resurselor acvatice, căutarea noilor izvoare sînt importante pentru Moldova dens populată. Acumulările naturale de apă ocupă în republică numai 62,2 km² şi au un volum de 200−220 milioane de m³. Încă 250 km² revin lacurilor de acumulare artificiale, care alcătuiesc aproape 800 milioane de m³ de apă. Întreaga suprafaţă de apă ocupă nu mai mult de 1 % din teritoriu. În Moldova sînt puţine artere fluviale mari, care au un debit mare, în schimb printre ele, sînt foarte multe rîuri medii şi mici. De aceea, reţeaua fluvială aminteşte un copac cu o ramificaţie deasă şi complicată. În componenţa reţelei fluviale sînt 3085 rîuri care curg permanent şi temporar; dintre ele numai 240 au lungimea ce nu depăşeşte 10 km şi doar opt rîuri — Nistru, Prut, Răut, Ichel, Bîc, Botna, Iaplug şi Cogîlnic, care au mai mult de 100 km. În ultimul timp au fost degradate mai multe spaţii publice, în special din jurul bazinelor acvatice din municipiul Chişinău. Această practică păguboasă trebuie să fie stopată, iar terenurile publice reabilitate pentru binele locuitorilor şi oaspeţilor capitalei. O analiza recenta a starii sanitare a bazinelor acvatice din mun. Chisinau cit si din intreaga Rep. Moldova este alipita la referat:

7

Părerea cetăţenilor este decisivă în problema amenajării spaţiilor verzi pentru agrementul copiilor, crearea unui sistem de amenajare a albiei rîului Bîc şi afluenţilor lui. Rîul Bîc sa devina axa verde a capitalei şi sa fie baza carcasei ecologice a municipiului. Prin consultarea populaţiei ar fi bine sa se elaboreze un plan de management al spaţiilor verzi din capitală. Ar fi bine sa se elaboreze un program municipal special de educaţie ecologică a cetăţenilor, pentru care sa fie promovat în diferite instituţii (grădiniţe, şcoli, universităţi, întreprinderi etc.).

4. SPATII VERZI:

Situaţia existentă: Mediu natural cu risc sporit pentru sănătatea locuitorilor, gestionarea defectuoasă a sistemului de salubrizare Chişinăul este un oraş verde şi are spaţii înverzite variate, iar unui orăşean îi revine cca 31,5 m.p. de terenuri verzi, ceea ce se înscrie în norma generală de 20-50 metri pătraţi/locuitor pentru oraşele balneare. Aici sînt amplasate patru arii naturale protejate de stat, care ocupă 180 ha, iar complexul de protecţie a mediului include spaţiile verzi ale oraşului cu destinaţie variată: păstrarea fondului genetic vegetal şi animal, păstrarea şi dezvoltarea arhitecturii peisagere, recreerea populaţiei. Pe teritoriul capitalei sînt determinate cinci tipuri de spaţii înverzite. Spaţiile verzi compacte intraurbane sînt amplasate preponderent în partea de nord şi vest a oraşului, iar scuarele sînt dispersate în toate sectoarele capitalei - mai mult la Ciocana (17,6 ha) şi Rîşcani (11,5 ha), dar mai puţin la Buiucani (3,3 ha), Centru (6,2 ha), Botanica (6,8 ha). Însă mediul natural urban este supus unor factori cu influenţă permanentă de degradare ca de exemplu: emisiile de gaze, poluarea apelor, eroziuni şi alunecări de teren, reducerea zonelor verzi, presiunea antropică etc. Apele bazinelor acvatice din intravilanul oraşului depăşesc de 4-6 ori concentraţia maximal admisibilă de poluare, din cauza lipsei zonelor sanitare de protecţie la întreprinderile mari, lipsei instalaţiilor pentru reciclarea şi utilizarea deşeurilor industriale şi menajere, sistemului neperformant de asigurare a salubrităţii. Pe teritoriul oraşului şi al localităţilor suburbane sînt înregistrate 62 sectoare afectate de alunecări de teren active. În ultimul timp, creşterea necontrolată a parcului auto şi intensitatea transportului a adus la poluarea înaltă a aerului, la care se adaugă presiunea constantă asupra spaţiilor verzi provocată de lipsa parcărilor amenajate. Lipsa tehnologiilor de prelucrare a deşeurilor, utilajul tehnic învechit şi insuficient, numărul mic de personal tehnic, relaţiile nereglementate dintre prestator şi beneficiar dezorganizează sistemul de asigurare a salubrităţii în oraş, fapt ce se răsfrînge negativ asupra mediului natural urban, şi drept consecinţă – starea sănătăţii, tot mai problematică, a fiecărui cetăţean. Indicele poluării aerului în Chişinău este ridicat, principalii poluanţi fiind dioxidul de azot, praful, oxidul de carbon. Sursele principale de poluare a aerului în Chişinău sînt: transportul auto, unităţile termoenergetice, în măsură mai redusă – întreprinderile industriale, care, deşi au programe şi volume reduse de producere, sînt situate şi în sectoarele centrale ale oraşului, fără a dispune de zone sanitare de protecţie. Conţinutul de produse petroliere, compuşi de cupru, azot amoniacal, nitraţi, nitriţi şi detergenţi în rîul Bîc depăşeşte de cîteva ori indicii cotelor maximal admisibile. În lunca rîului pe teritoriul
8

oraşului sînt două zone mari industriale depăşite de timp (Sculeni şi Uzinelor) amplasate de-a lungul căii ferate. Zona de protecţie a rîului Bîc constituie 500 m, care însă nu se respectă. Cca. 40 întreprinderi industriale şi depozite sînt amplasate în zona de protecţie, din care se scurg toate apele reziduale comunale sau rezultate în urma proceselor productive şi de la precipitaţii. Artera acvatică a oraşului este un recipient deschis, ce reprezintă un focar de epidemii. Scurgerile de apă din reţelele de distribuţie şi canalizare au condus la creşterea considerabilă a nivelului apelor freatice in multe zone din oraş. Pe teritoriul municipiul Chişinău sînt 49 de unităţi industriale periculoase din punct de vedere chimic, radioactiv şi explozibil. Un risc tehnogen prezintă depozitul de clor lichid de la staţia de tratare a apei potabile din str. Studenţilor. Cantitatea totală a substanţelor puternic toxice folosită anual este de aproximativ 450 tone. Poligonul deşeurilor solide din s. Ţînţăreni, raionul Anenii Noi, a fost organizat pe o suprafaţă de 22,5 ha pentru oraşul Chişinău în anul 1990, cu capacitatea de calcul pînă în anul 2020. Teritoriul se află la bilanţul Primăriei municipiului Chişinău şi este deservit de întreprinderea „Autosalubritate‖, responsabilă pentru colectarea, transportarea, prelucrarea şi sortarea parţială a deşeurilor. Conform datelor pe poligon se acumulează zilnic 3100-3500 metri cubi deşeuri menajere solide, sau cca. 780-800 mii m3/an. O problemă prioritară de mediu este reciclarea deşeurilor, care prezintă un complex de acţiuni menite să micşoreze volumul generării reziduurilor menajere şi industriale şi utilizarea lor maximă în calitate de materie primă secundară, spre exemplu, la o uzină specializată în prelucrarea deşeurilor. Maniera de abordare a problemei: Mediu curat şi sănătos – prioritatea de bază a politicilor locale Un mediu natural întreţinut ridică nivelul de confort al populaţiei şi are o influenţă benefică asupra sănătăţii publice. Chişinăul este un oraş verde şi aceasta este o valoare, pe care ne propunem să o transmitem generaţiilor următoare. Vom promova o politică activă de menţinere şi sporire a suprafeţelor verzi, de micşorare a factorilor de poluare a aerului şi apelor. Orice cetăţean trebuie să fie protejat de factori nocivi şi să fie informat despre situaţia mediului din municipiu. În plan teritorial, în municipiu trebuie dezvoltat un sistem modern de colectare şi prelucrare a deşeurilor. Totodată, în suburbie vor fi susţinuţi antreprenorii care îşi propun soluţionarea problemelor de mediu şi de asigurare a salubrităţii. Municipiul Chişinău trebuie să asigure accesul la un loc de viaţă confortabil, într-un mediu curat. La nivelul municipiului Chişinău vom întreprinde măsuri de micşorare a nivelului poluării şi de protejare şi reabilitare a patrimoniului natural în beneficiul public.

5. PROBLEMA TRAFICULUI:

In ultimiin ani, capitala Chisinaului a suferit transformari radicale privind modul de viata al cetatenilor, care au adoptat tot mai mult un mod de viata occidental. Astfel, in Chisinau s-a declansat o adevarata febra a constructiilor de vlocuri noi cu apartamente, de case individuale, tot mai multe familii dorind sa-si cumpare si un autoturism. Dis pacate insa chisinauenii nu-si aleg intotdeauna o masina de calitate, performanta, fapt explicabil, partial, prin calitatea proasta a strazilor care nu permit intretinerea in conditii bune a autoturismelor noi.
9

Numarul de masini din oras, proprietate personala, creste alarmant: cu circa 7000 de autoturisme pe an. Astfel, din anul 1997 pina 2004, numarul de autoturisme a crescut de doua ori, iar incepind cu anul 1999 depaseste numarul de autoturisme pentru care a fost proiectata reteaua de strazi a capitalei. Intrucit in anul 2008 numarul de masini ar putea depasi de 2 ori aceasta limita, pericolul congestionarii traficului urban va fi din ce in ce mai accentuat, in special pe motiv ca reteaua stradala va fi imbunatatita insuficient pentru un numar atit de mare de autoturisme. Daca se va pastra acest ritm de crestere, peste 5 ani, se va atinge cifra de cca 220 mii de autoturisme particulare pe strazile capitalei, ceea ce va determina o circulatie lenta, o penetratie greoaie si plina de stresuri pentru pasagerii mijloacelor de transport, pentru calatorii transportului public, dar si pentru pietoni, creind ambuteiaje si strangulind, literalmente, anumite zone a mun. Chisinau, in special, avinduse in vedere zona centrala a capitalei. Este evident ca, problema ridicata nu se rezolva de la sine, iar ambuteiajele, ca si rabdarea locuitorilor capitalei, au niste limete, pe care ar fi mai bine sa nu le fortam. In special, ar trebui ca autoritatile Municipiului Chisinau sa abandoneze stilul de rezolvare a problemelor in regim de "criza" si sa treaca la o metodologie moderna, flexibila si promitatoare de solutionare metodica a problemelor transportului urban. În prezent, din cauza staţionării la semafor se pierd în trafic circa 43000 de ore, ceea ce reprezintă pierderi materiale în valoare de circa 115.000 de dolari SUA, iar din bugetul municipiului Chişinău, doar din cauza traficului lent, anual se pierd cel puţin 30%,. Aceste sume sunt, în primul rând, suportate de către şoferi, ale căror maşini au un consum mai mare de carburanţi pe motivul staţionărilor frecvente şi al deplasării lente, în al doilea rând, o parte din bani sunt pierduţi de patroni, care nu reuşesc livrarea sau furnizarea la timp a mărfurilor, întrucât angajaţii lor întârzie la serviciu şi astfel scade productivitatea muncii. Astfel de servicii cum sunt cele din taximetrie pierd, întrucât reuşesc să satisfacă un număr mai mic de cereri pe zi. Din cauza creşterii numărului de maşini, pierderile se vor majora şi ele, cu circa 2-3% anual în următorii 3 ani, crescând apoi în progresie geometrică, cauzând, în final, blocarea traficului. Menţionăm că nu numărul mare de maşini este cauza principală a ambuteiajelor, ci mai degrabă utilizarea ineficientă a lăţimii străzii. Sunt străzi cu lăţime variabilă, de exemplu, strada Ismail: pe un segment are trei benzi pentru fiecare sens, iar pe podul de pe str. Albişoara, după bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt sunt deja două benzi, ca mai sus de str. Kogălniceanu să apară din nou trei benzi(pe str. Pan Halippa), astfel înregistrându-se o îngreunare a traficului pe segmentul str. Bucureşti – bd. Ştefan cel Mare. O altă problemă stringentă este lipsa unui număr foarte mare de locuri de parcare. Instituţiile de stat, dar şi multe centre comerciale şi de agrement nu asigură numărul necesar de locuri de parcare. Se propune elaborarea unei legi ce ar obliga orice instituţie publică, centru comercial sau de agrement să dispună de un număr de locuri de parcare ce ar satisface cererea de vizitatori pentru aceste instituţii. Prin urmare, parcările supraetajate ar trebui să devină un lucru obişnuit şi indispensabil pentru cetăţenii oraşului, iar atragerea agenţilor economici locali sau a investitorilor străni în aceste proiecte, să asigure o sursă de venit sigură pentru bugetul municipal. Problema semafoarelor nereglementate corespunzător crează nu doar disconfort psihologic, dar şi importante pagube materiale, pentru oraş, dar şi pentru persoanele private. Semafoarele reprezintă un element indispensabil în reglementarea circulaţiei rutiere în mun. Chişinău. În zona centrală a oraşului, din cauza sistemului ortogonal al străzilor, numărul de semafoare este foarte
10

mare, practic la fiecare intersecţie. Din cauza distanţelor relativ mici între semafoare este absolut necesară setarea lor în regim de „coridor verde ‖, în special a străzilor ce asigură tranzitul maşinilor dintr-un sector al capitalei în altul, prin zona centrală, de exemplu, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, str. Bucureşti, str. M. Kogălniceanu, str. Columna, Bănulescu- Bodoni, str. Puşkin, str. V. Alecsandri, str. Ismail ş.a. În urma studiului, s-a constatat amplasarea nereuşită şi ineficientă a multor semafoare de pe străzile aglomerate ale oraşului. Timpul pierdut din cauza staţionării la semafor constituie circa 30% din timpul total pierdut de şoferi în trafic. Dacă e să comparăm aceste pierderi cu cele suportate de către participanţii la trafic, vom obţine suma de 37000 de dolari SUA pe zi, de pe toate străzile aglomerate. În bugetul municipal, aceste pierderi reprezintă 9,7% sau peste 11 mil. de dolari SUA anual. Atragem atenţia că aceste pierderi sunt suportate exclusiv de participanţii la trafic. În medie, un şofer chişinăuian pierde în fiecare an 75 de dolari SUA pe an, ceea ce constituie circa o jumătate din salariul mediu lunar pe economie. Pentru reglarea fluxului de pietoni, pe mai multe străzi din Chişinău au fost instalate semafoare pentru pietoni. Multe din ele sunt necesare, dar sunt şi cazuri când acestea sunt ineficiente din cauza lipsei unui flux mare de pietoni sau a variabilităţii acestuia. În astfel de situaţii, e de la sine înţeles că trebuie utilizate semafoare cu buton. Avantajul semafoarelor cu buton rezidă în faptul că opreşte traficul doar în caz de necesitate, pe o perioadă de 15 - 17 secunde pe minut /două minute, în mare, fluxul de maşini păstrânduşi fluiditatea. Studiind fluxul pietonilor pe străzile Puşkin şi Ismail, la intersecţia străzii Bucureşti cu str. 31 August am constatat că acesta este neînsemnat, prin urmare, aici pot fi instalate semafoare cu buton. Un alt tip de semafoare pentru pietoni sunt cele cu ceas, care arată timpul disponibil pentru traversarea străzii, preţul unui astfel de semafor fiind de aproximativ 8750 de lei. Recomandăm, de asemenea, instalarea unor astfel de semafoare la trecerile de pietoni de pe strada Alecu Russo, la intersecţie cu strada M.Sadoveanu, şi la intersecţia cu sens giratoriu de pe bulevardul Mircea cel Bătrân. Din cauza setării nereuşite a semafoarelor de pe strada Pan Halippa, sensul spre Telecentru, viteza medie de deplasare a autovehiculelor este de două ori mai mică decât pe sensul opus, iar timpul necesar parcurgerii acestei porţiuni este de trei ori mai mic decât timpul optim. Se impun astfel măsuri de prevenire a acestor situaţii, prin construirea unor străzi ce ar asigura conexiunea între sectoare, ocolindu-se zona centrală. Ar trebui să menţionăm în acest context şi importanţa unui nou Plan Urbanistic General al Municipiului Chişinău. În 2006 a fost realizat un nou Plan Urbanistic General, unde se propune, în sfârşit, o strategie concretă de dezvoltare a municipiului Chişinău, prevăzându-se modificări importante şi în domeniul transportului, în special, privind îmbunătăţirea reţelei stradale, conexiunea sectoarelor prin construirea de străzi noi sau prelungirea celor existente. Salutăm acţiunile preconizate în PUG 2006 privind transportul, doar că realizarea lor sunt pe termen lung şi este greu de estimat se va putea ţine pasul cu ritmul de creştere a numărului de maşini. Amintim în acest sens că atunci când se reconstruia strada Pan Halippa, traficul pe străzile din zonă era foarte greoi, prin urmare, încercarea de a reconstrui o stradă sau o porţiune de stradă din partea centrală a oraşului, în condiţiile în care numărul de maşini va fi foarte mare, va duce, efectiv, la blocarea zonei centrale a Chişinăului. De aceea e recomandabil ca reconstrucţia străzilor să înceapă de la zona centrală a oraşului şi în timpul cel mai apropiat. Ţinând cont de faptul că
11

multe din propunerile PUG 2006 reia iniţiativele din PUG 89 care nu au fost realizate, suntem sceptici în privinţa îndeplinirii tuturor obiectivelor propuse în noul PUG. În consecinţă, în cadrul acestui studiu au fost elaborate o serie de propuneri pe termen scurt ce ar putea îmbunătăţi situaţia. Fără acţiuni concrete,eficiente, însă, orientate pe termen lung, propunerile noastre nu vor putea fi aplicate decât parţial, neuniform şi probabil imprecis. Acest studiu doreşte să convingă autorităţile Municipiului Chişinău în nevoia unei politici integrate de soluţionare, dezvoltare şi ajustare a traficului urban din capitală la nevoile şi constrângerile inerente ale publicului, singurul de natură să evalueze în mod obiectiv calitatea infrastructurii de drumuri, soluţiile găsite la reglementarea traficului, şi măsurile pe care autorităţile municipale le vor identifica pentru deblocarea problemelor reflectate în cadrul acestui studiu.

12