You are on page 1of 44

Aceasta este o traducere a unui fan fiction scris de l`heure bleue si postat aici

:
http://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel

Personajele Twilight nu imi apartin si nici ideea acestui fan fiction.
Capitolul 1 : Descoperirea

DPDV Edward

O mangaiam usor si incet pe spate in timp ce ea si-a lipit obrazul de pieptul meu.
Respira greu si trupul ei micut tremura. Abia puteam suporta sa o vad suferind asa dar
stiam ca nu o pot ajuta cu nimic.
Si eram frustrat.
-Bella, iubito, vreau sa mergi sa te consulte Carlisle astazi, i-am soptit incet
desenand in continuare mici cercuri pe spatele ei.A scuturat usor din cap.
-E doar gripa.
Am tresarit cand am auzit ce a zis dar am incercat sa nu las emotiile sa iasa la
suprafata si asa ca m-am dus sa umplu un pahar cu apa si i l-am intins. Ea l-a luat cu
mainile tremurande si a sorbit cateva guri asigurandu-se ca micul-dejun va ramane in
stomac. Cateva secunde mai tarziu mi-a dat paharul gol.
-M-as simti eu mai bine daca ai vedea un doctor, nu trebuie sa fie neaparat
Carlisle, oricine ar fi bun.
Eram chiar disperat.
-Sunt bine.
-Nu arati bine, am spus si am oftat dandu-mi ochii peste cap la peretii galbeni.
Incapatanata Bella.
-Tiam spus ca voi fi bi..a tasnit din bratele mele fugind catre baie iar. M-am dus
dupa ea si in momentul in care a terminat de data afara ouale cu sunca de dimineata s-a
intins catre mine.
-Stii ca te-as putea lua cu forta la un doctor daca tu nu vrei de bunavoie, i-am zis
si ea stia ca vorbesc serios.
Asa ca in loc sa protesteze a spus.
-Da-mi doua zile.
M-am incruntat la ea desi nu eram nervos. Eram ingrijorat.
-O zi.
-O zi jumate.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Bine, dar daca tot te simti asa pana, mi-am verificat ceasul si am facut repede un
calcul mental, maine dupa-amiaza te duc sa te consulte Carlisle fie ca-ti place sau nu.
-Ihmmmm.
Am sarutat-o pe frunte si dupa ce am ajutat-o sa schimbe in pijamale curate am
luat-o in brate si am dus-o usor in camera ei.De data asta nu a protestat cum facea de
fiecare data cand o duceam in brate si lucrul asta m-a ingrijorat si mai tare. Eram pe cale
sa ma indrept spre celalalt colt al camerei sa ma postez in leagan pentru inca o zi lunga
cand ea m-a tras de tricou si a soptit atat de incet ca abia am inteles.
-Stai cu mine.
Am zambit si m-am intins langa ea. Si-a lipit trupul de al meu si eu doritor am
tras-o cu bratele tinand-o si mai aproape de mine.
-…iubesc, Edward.
Nu stiam daca vorbeste in somn sau daca imi sopteste un ultim mesaj inainte sa
adoarma dar chiar nu-mi pasa.
I-am mai sarutat fruntea inca o data.
-Si eu te iubesc, Bella.

DPDV Bella

Linia subtire ma fixa cu privirea.
O fixam si eu pe ea.
Si eram sigura ca Alice se descurca cu mine- intr-un sens rau- luand in
considerare faptul ca linia roz zdranganea cu podeaua galbena mai tare decat sensul liniei
roz.
Am oftat si am aruncat oroarea de plastic in camera, mi-am pus mainile pe cap si
incercam cu disperare sa nu las lacrimile sa cada.Nu avea cum sa fie adevarat, nu se putea
sa fie adevarat. Dar nu era alta explicatie, testul trebuia sa fie gresit.
Dar…
…daca nu exista alta explicatie de ce ma ingrijorez atat de tare? Ar trebui sa mai
cer o parere.
Am oftat si am stat in picioare inainte sa ies din baie, mai aveam cateva minute si
Charlie adormea, cateva minute pana venea Edward.
Dar inainte sa ajung la usa, m-am intors si am luat obietul pe care l-am aruncat.
Stii tu, pentru amintiri.
-Mirosi diferit.
Mi-am ridicat mainile in defensiva.
-Jur ca nu l-am mai vazut pe Jacob de saptamani si am facut un dus doar.
Edward a ras in timp ce se urca in pat langa mine si m-a inconjurat cu bratele,
cum o facea in fiecare seara. Am zambit si am clipit inchinzand ochii si respirand mirosul
lui, cel mai intoxicant si mai frumos lucru dintotdeauna.
-Nu am spus ca mirosi urat, mi-a soptit in ureche, mainile lui jucandu-se cu parul
meu de culoarea ciocolatei.Am spus diferit.
Sentimentul pe care mi-l dadea respiratia lui rece pe fata mea ma facea sa-mi
pierd sirul gandurilor. Am formulat repede o propozitie temandu-ma ca dupa aceea nu voi
mai putea formula nici macar propozitii scurte.
-Si e o diferenta?
A zambit zambetul meu favorit.
-Desigur.
Am ras amandoi incet si eu m-am intins sa sting lumina, Edward ma saruta pe gat
coborandu-si mainile mari si reci pe talia mea.
-Pari sa te simti mult mai bine in seara asta, a comentat zambind cu buzele lipite
de pielea mea deoarece eu imi curbasem corpul dupa el. Doar am dat din cap, am oftat
adanc si mi-am lasat ochii sa se inchida.Se pare ca a inteles si a inceput sa fredoneze
cantecul meu de leagan, rasuflarea lui gadilindu-mi urechea.
Era cam trei dimineata cand m-am trezit si el nu era acolo.

DPDV Edward

-Bella miroase ciudat.
Suna ca un lucru foarte stupid de spus chiar si de catre mine, asa ca m-am strabat
din nas si ma holbam la omul care imi era tata de 90 de ani.
-Ciudat? Cum? M-a intrebat Carlisle rasucind un pix intre degete in timp ce
mintea ii mergea cu un million de kilometri pe ora. Era serios, ceea ce era un lucru bun ,
cel putin imi acorda atentie. Emmett incepuse sa urle de ras cand i-am spus ca logodnica
mea “miroase ciudat”. Dar, hei in apararea mea singura data cand Bella mirosise altfel a
fost in spital cand ii facusera transfuzii de sange. Desigura ca ma ingrijora treaba asta/
Am oftat si am mormait un raspuns la intrebarea lui Carlisle.
-Nu stiu exact, doar diferit. La fel, dar parca mai intens sau schimbat foarte putin
inacat un om nu si-ar da seama.
Incepeam sa fiu foarte frustrat, nu puteam spune in cuvinte ce e gresit pentru ca
nici eu nu stiam exact.Eram ingrijorat ca Bella era atat de bolnava si eram si nervos, Bella
era foarte delicata si eram si prost dispus ca nu mai vanasem de un timp.
-A fost bolnava nu? M-a intrebat Carlisle intr-un final scotandu-ma din gandurile
mele Cand mi-am ridicat ochii nergri catre ai lui, erau foarte ganditori ca si cum avea o
ideea pe care vroia sa mi-o impartaseasca.
-Ea spune ca are gripa.
-Dar tu crezi altceva?
-Pai…da. Dar refuza sa vada un doctor, deci nu prea pot face multe nu? Am spus
lasandu-ma pe spate in scaunul in care stateam.
Carlisle dadea din cap. Era amuzat. Eu nu.
-Edward, tu si Bella, cumva…cum sa zic , ati facut sex pana acum?
Daca vampirii puteau rosi cred ca aratam ca o rosie acum.
Multumesc Lui Dumnezeu ca nu puteau.
Mi-am trecut o mana prin par lasandu-mi privirea sa cada oricunde numai nu pe
omul din fata mea. Am mormait o replica scurta, destul de tare sa auda Carlisle darn u
destul de tare incat sa auda cu cei care erau dupa perete ascultand fiecare cuvant pe care
noi il spuneam.
-Edward, m-a atentionat.
-Mda?
-Adu-o pe Bella mai tarziu.
Am dat din cap si am zambit slab.
-Chiar daca trebuie sa o aduc impotriva vointei ei.
Carlisle a zambit .
-Bine.

DPDV Bella

In cateva minute voi sti daca oribilitatea acea roz mi-a spus adevarul sau nu. Nu
vroiam sa stiu cu adevarat. Mai vroiam cateva zile de liniste inainte ca intreaga mea lume
sa cada.
Dar nu aveam de ales.
Deja iesisem din casa si fugeam cand eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui
Edward, cautand racoarea lui pe pielea mea fierbinte.Capul mi se invartea iar, dar inca nu
eram de parere ca trebuia sa-i dau informatia ca aveam o stare de lesin dinainte sa ma ia
in brate.
Lumea zbura pe langa noi, iar Edward fugea mai repede decat a facut-o vreodata
ca sa auda vestile care schimba viata pe care eram sigura ca ni le va spune Carlisle.
Edward habar n-avea ce mult avea viata lui sa se schimbe.
-Bella, iubito, am ajuns. A soptit, iar vocea lui mi-a spart sirul gandurilor. Am
inteles si am facut o miscare sa ma dau jos din bratele lui darn u mi-a dat drumul.
-Vei lesina daca iti dau drumul, mi-a zambit slab.
-Hummm.
Mi-am incrucisat bratele pe piept incercand sa mai pastrez bruma de demnitate
care imi mai ramase cand Carlisle ne-a deschis zambind usa. Zambetul i-a palit brusc sin
e-a grabit inauntru. Edward m-a depozitat pe o canapea.
-E gripa, sperand sa-l fac sa nu spun ace eram sigura ca va spune.
Carlisle dadea din cap incapatanat.
-Nu Bella nu e.
-E serios? A intrebat Edward ingrijorat uitandu-se la fata impasiva a tatalui sau.
-Serios? Mai mult decat iti poti imagina.
Edward a intepenit langa mine si mi-am dat seama ca isi folosea tot auto-controlul
ca san u inceapa sa tipe, asa ca a intrebat calm.
-Ce e?
-Lucrez la spital de mult timp si deci sunt absolute sigur. Carlisle a facut o pauza
si a continuat.
-Bella esti insacinata.
Am incercat sa nu, serios chiar am incercat. La urma urmei stiam deja ca sunt
insarcinata. Aflasem asta de aseara de cand facusem testul ala stupid acasa. In fine, cand
am lesinat ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward surprinsa si o privire
tradata.
Nu avusesem niciodata vise mai agitate.
Capitolul 2 : Du-ma inapoi.

DPDV Bella

-Ea nu i-ar face asa ceva lui Edward.
Vocea imi era vag cunoscuta dar nu o puteam recunoaste prin ceata groasa care
era peste mine.
Asa ca in loc sa ma straduiesc prea tare, am ascultat.
-Stiu ca nu ar face, dar asta nu schimba nimic. Ea inca e insarcinata si faptul este
ca vampirii nu pot avea copii.
Ceata disparea incet si am putut recunoaste vocea lui Carlisle, un Carlisle frustrat.
Nu-i placea cand nu putea rezolva o problema sau cand nu putea gasi piesa lipsa din
puzzle.
Am incercat sa spun ceva dar tot ce iesit a fost un geamat.
-Bella?
Vocea asta nu era cea pe care vroiam sa o aud dar era comfortabila. Era Esme care
era probabil cea mai calda si plina de compasiune persoana care mergea pe pamant.
-Bella, ma auzi?
Nu puteam vorbi, gura imi era prea uscata, asa ca am dat incet din cap si incercam
sa deschid ochii.Apoi, am auzit vocea lui Carlisle langa Esme care ma ajuta sa ma ridic in
fund pe canapea. Vorbea repede cu altcineva. S-a oprit si a venit la mine.
-Unde e …Edward? Am intrebat uitandu-ma in jur, eram sigura ca a fost aici,
incercand sa-si dea seam ace se intampla o data cu toata lumea. Carlisle a afisat un
zambet mic, mic.
-E pe acoperis, e….confuz.
-Pai nu e singurul, am murmurat morocanoasa luand o gura de apa din paharul pe
care mi-l intinse Esme.Nici macar nu observasem cand plecase sa-l aduca. Dar o data ce
apa a ajuns in stomac am inceput sa ma simt rau tare, oribil, oribil de rau asa ca am pus
paharul pe masa si ma concentram sa nu vomit.
Esme s-a asezat langa mine si Carlisle in fata mea.
-Si, ai mai lesinat inainte sa afli vestea?
Era o voce noua de data asta. M-am uitat in sus si era Emmett fratele mai mare al
lui Edward care statea in spatele canapelei.
-Dupa, am bombanit. Dar stiam deja.
Toata lumea parea surprinsa dar nimeni nu a comentat.
-Bella suntem confuzi si am vrea san e ajuti, imi spuse Carlisle.
Am aprobat din cap, nefiind sigura daca pot deschide gura iar avand in vedere
furtuna din stomacul meu care era din ce in ce mai rea. Incepusem sa ma intreb daca ma
simt asa pentru ca nu avusem o seara plina de evenimente.
-Vampirii nu pot avea, mi-a spus dintr-o suflare, si nu stim cum s-a intamplat asa
ceva.
Am inteles imediat ce a vrut sa spuna dar Rosalie mi-a luat-o inainte. Ea, totusi nu
nega, cum as fi facut eu. Ea ma acuza.
-L-a inselat pe Edward, a replicat crud. E evident. Vampirii nu pot avea copii, si
totusi ea e insarcinata. S-a culcat cu altul, uite ce simplu e.
-Rosalie.
Vocea lui Carlisle era mai ridicata, mai amenintatoare decat am auzit vreodata si
si-a intors fata livida la vampirul blond din coltul indepartat al camerei.
-Ajunge, si nu si-a luat privirea de pe Rosalia pana aceasta nu si-a ridicat mainile
in defensiva sin u si-a dat ochii peste cap. Carlisle s-a intors catre mine.
-E adevarat?
Nu mi-am dat seama ca plangeam pana nu am vorbit. Mi-am sters lacrimile
nervoasa.
-Nu, am tipat repede. Nu-i adevarat. Il iubesc pe Edward. Nu i-as face asa ceva.
Carlisle a dat incet din cap, s-a uitat iar la Rosalie in timp ce-mi spunea.
-Te cred Bella.
Eram usurata, si n-am dat importanta senzatiei din stomac decat cand era prea
tarziu. Aveam nevoie de o baie. Dar nu stiam daca Cullen`ii au una asa ca am fugit catre
usa.
Nu am ajuns.
Am auzit dezgustul lui Rosalie la mizeria pe care am facut-o si i-am simtit bratele
reci ale lui Esme in jurul meu tinandu-ma aproape de corpul ei rece si tare ca stanca in
timp ce plangeam.Lacrimile mele i-au udat tricoul dar nu parea sa observe, doar ma
legana inainte si inapoi si parca nici nu observa mizeria de pe podea.
-Imi pare rau…imi pare rau.am soptit si ma agatam de Esme cand ma tinea in
brate si-mi soptea in ureche incet alungandu-mi grija, durerea, frica.
-Sa nu-ti para rau, draga mea Bella. Nu ai de ce sa-ti para rau.
Nu m-am simtit niciodata atat de rupta, dar nici atat de iubita ca acum cand Alice
s-a aplecat langa noi pe podea si imi zambea mangaindu-mi parul.I-am simtit pe Carlisle,
Emmett si Jasper aproape dar totusi au lasat-o pe Esme sa ma linisteasca.
-I-imi p-p-pare ….rau, am soptit din noi.
-Shhh, Bella, Shhh.
Leganatul incet si vocea calda si dulce a lui Esma m-au facut sa cad intr-un somn
adanc si fara vise.

DPDV Edward

-Daca nu-ti misti curu ala inauntru sa vorbesti cu ea de tarai eu acolo.
Eram surprins ca vocea fratelui meu era urmata de corpul lui masiv.S-a postat
intr-o pozitie de sezut langa mine si mi-am intors privirea catre nori iarasi. Erau
intunecati si gri., va ploua in curand. Iar.
-Nu te-am auzit cand ai urcat, am bombanit facandu-ma ca nu l-am auzit mai
devreme.
-Asta pentru ca esti prea adancit in gandurile tale si nu te-ai gandit macar o
secunda la cea a carui ganduri nu le poti citi. Sufera Edward. A plans pana a adormit. A
adormit si nu s-a oprit din plans.
Cuvintele astea parca m-au injunghiat.
-Nu poate fi copilul meu oricum.
Deodata acoperisul a disparut de sub mine si norii au disparut din fata mea. Ma
uitam la o fata furioasa, livida a fratelui meu. Eram foarte putin constient ca picioarele
mele erau la mai mult de un metru deasupra pamantului si daca as fi avut nevoie de aer
aveam o problema serioasa. Emmett ma tinea atat de strans ca am renuntat la ideea de a
incerca sa scap.
-Chiar crezi ca ti-ar face asa ceva? Chiar crezi ca te-ar insela? Chiar crezi?
Si-a dat seama intr-un final ca nu puteam vorbi din cauza lipsei de aer si am simtit
cum picioarele au atins acoperisul la jumatate de secunda inainte da incep sa tip.
-Tu ce crez? A? Sunt VAMPIR. Am scuipat cuvantul ca pe otrava. Tu ce ai crede
daca ai sti ca nu poti avea copii si dintr-o data iubita ta e insarcinata?
Logica asta paru sa-l calmeze pe Emmett si eu m-am asezat la loc in aceeasi
pozitie, ridicandu-mi genunchii la piept inainte sa-i inconjor cu mainile.
-Nu stiu ce sac red, am spus si ma uitam in zare. Emmett era langa mine inca o
data.
-Vorbeste cu ea. Intreab-o tu. A spus ca nut e-a inselat niciodata. Si noi o credem.
Acum tu trebuie sa alegi pentru tine.
Si apoi a plecat. Nu trebuia sa ma uit. Stiam ca nu mai e acolo.asa cum stiam ca
are dreptate. Aveam de luat o decizie nu o puteam lua pana nu vorbeam cu ea.
Bella.
O iubeam mai mult decat putea o lume intreaga sa iubeasca, si vroiam atat de mult
sa cred ca in pantecele ei creste copilul meu, dar cum as putea crede? Nu puteam lasa pe
nimeni insarcinata si apoi Baaaam. Bella va avea un copil.
Un copil.
Si stiam ca vroiam sa fie al meu mai mult decat mi-am dorit vreodata ceva.
Cand am intrat in camera sase perechi de ochi s-au intors catre mine. Expresiile
lor erau diferite, Emmett nervos, Rosalia plictisita si enervata.
-Pot sa vorbesc cu Bella?
Am vorbit atat de incet ca un om n-ar fi inteles dare u triam intr-o casa plina de
vampiri.
-E in camera ta.
Carlisle ar fi trebuit sa fie nervos, ar fi fost mai comfortabil decat linistea din
capul lui.Vocea lui era calma si fara emotie si fata lui era la fel cand m-am uitat la el,
inexpresiva, cu ochii de aur topit si buzele stranse intr-o linie.
Am dat scurt din cap si intr-o secunda eram la usa radicand mana sa bat.
-Pleaca.
Am oftat, Va fi greu, m-a refuzat dinainte sa apuc sa spun ceva.
-Bella…
-Pleaca Edward.
Dar si eu puteam fi incapatanat.
-Nu si voi sta aici cat va trebui, voi sta aici pana ma vei lasa sa vorbesc cu tine,
pana ma vei lasa sa-mi iertare ca m-am purtat ca un nenorocit.Pana ma vei asculta sa-ti
spun cat de egoist si de idiot am fost ca am plecat asa cand avea cea mai mare nevoie de
mine.
O scurta pauza de liniste in care am fost constient de inima mea rupandu-se intr-
un million de bucati. Daca nu ma vrea inapoi? N-as putea spune ca o condamn, m-am
indoit de ea chiar daca ea m-a ales pe mine si chiar daca mi-a spus de un milliard de ori
cate de mult ma iubeste.
-Te rog, Bella, am soptit cu vocea implorand.
Apoi a urmat o miscare inceata in camera, si incuietoarea de la usa, cand mi-am
pus incuietoare? S-a deschis.Bella a apucat de maner si a deschis larg usa apoi s-a intors
cu spatele si s-a urcat in pat acoperindu-se cu patura aurie in jurul ei tragand marginea in
sus, incerca probabil sa-si ascunda ochii rosii de plans.
Am intrat repede in camera si m-am asezat pe pat.Stiam ca daca incercam sa o
ating, saream calul asa ca doar stateam acolo cu mainile in poala.
-M-am purtat prosteste, am murmurat fara sa ma uit in ochii ei. M-am speriat.
-Nu m-am culcat cu altcineva , Edward a spus lasandu-si capul pe umarul meu.
Era un pas catre directia buna. Totusi n-am putut spune nimic. Nu ti-as face asa ceva
niciodata, iti amintesti? Cand ti-am spus ca dragostea si pasiunea merg o data pentru
mine?
Am aprobat amintindu-mi noaptea. Ea a zambit, probabil si-o amintea si ea.
-Esti singurul pe care il iubesc, esti totul pentru mine.
Am stins distanta dintre noi luand-o in brate si nu mai vroiam sa-i mai dau drumul
niciodata. A cedat si a inceput sa planga iar, degetele ei strangand atat de tare de tricoul
meu ca erau albe.Tot corpul ei tremura si am stiut ca daca puteam plange, lacrimile ar fi
curs acum pe obrajii mei palizi. Ii sarutam fruntea si o strangeam atat de tare in brate cat
indrazneam, o vroiam cat de aproape se putea.Vroiam sa-i simt caldura, respiratia…
vroiam sa-i aud bataia inimii, sa-i vad zambetul.
-Te iubesc Bella, Doamne cat te iubesc, i-am soptit la ureche. Te iubesc atat de
mult. Si iubesc si copilul…copilul nostru.
Cuvintele mele au adus in ochii Bellei alt val de lacrimi dar de data asta zambea si
plangea.
-Si eu te iubesc, degetele ei nu-mi mai strangeau tricoul si m-a luat in brate. Ma
simteam zambind si mi-am lasat degetele sa se plimbe pe stomacul ei.
-Deci…chiar e un copil acolo? Am intrebat mirat, inca nu ma invatasem cu ideea.
Bella s-a intins si a pus mana peste mana mea.
-Da, mi-a raspuns cu o voce joasa dar plina de dragoste. Copilul nostru, nu-mi
pasa cat de imposibil spune Carlisle ca e dar sunt insarcinata,si e copilul tau.
N-am putut opri ranjetul imens de pe fata, sunt sigur ca aratam ca un tampit.
-Imi place cum suna.
Capitolul 3 : 12 Trandafiri Rosii

DPDV Bella

Cand am deschis ochii soarele tocmai apunea, puteam vedea liniile rosiatice si
portocalii care plateau printre copaci si stelele care incepeau sa straluceasca pe patura
intunecata ce punea stapanire incet pe cer.
-Edward?
Nu era langa mine, tinandu-ma in brate cum facea de ocbicei cand dormeam, il
locul lui era un trandafir rosu stralucitor pe perna aurie. Am zambit, si am m-am lasat sa-
mi amintesc tot ce s-a intamplat mai devreme.
Zambetul mi se intindea pe toata fata si am sarit incet din pat imbracandu-ma cu
puloverul pe care Edward il lasase pentru mine. Dupa ce l-am tras peste pijamnalele moi
si matasoase in care cred ca m-a schimbat el inainte sa adorm si m-am dus la baie pentru
un moment uman inainte sa cobor.
Si acolo langa chiuveta era al doilea trandafir.
Nu mi-am putut opri degetele din tremurat cand m-am intins sa-l iau.L-am asezat
langa celalalt si cu inima batandu-mi cu o mila pe minut m-am spalat pe dinti si mi-am
periat parul. Nu m-am deranjat sa ma schimb de pijamale pentru ca odata ce am deschis
usa dulapului am gasit cel de-al treilea trandafir, stand pe mica gramajoara de haine care
incepuse sa creasca odata cu noptile mele petrecute in casa Cullen.
-Edward…
Soapta mea a fost atat de inceata ca abia m-am auzit eu.Dar, aveam un vampire ca
prieten asa ca..
-Da, iubirea mea?
O pereche de maine reci si comfortabile mi-au inconjurat talia si am oftat inainte
sa ma intorc in imbratisarea lui.Zambea, dar zambetul i-a crescut de un million de ori
odata cu cuvintele mele
-Nu ar trebui sa sperii o femeie insarcinata.
Buzele lui mi-au mangaiat urechea, respiratia lui rece gadilindu-mi pielea in timp
ce-mi soptea.
-Iti plac?
Stiam ca se refera la trandafiri.
-Da, am spus suspinand fericita si intinzandu-ma in bratele lui. Ii iubesc.
-Bun, a soptit mainile lui ridicandu-ma incet si invartindu-ma in aer. Am chicotit
si el a zambit. Bun atunci pentru ca mai ai de gasit.
Am simtit un tremur trecandu-mi prin corp cand imi soptea in ureche.Mi-a auzit
ritmul inimii accelerand si a ras cand mi-a vazut obrajii rosii si m-a lasat sa ating
pamantul din nou. Nu mi-am putut tine echilibrul si nici macar nu am incercat. In schimb
m-am lasat sa cad catre el si el si-a trecut degetele prin parul meu.
-Chiar sunt fericit, Bella. Acum haide. Toata lumea planuieste o ambuscada
asupra ta.
Mi-am simtit genunchii inmuindu-se cand am auzit de ambuscada, dar Edward a
ras. M-a luat in brate si m-a dus repede jos explicandu-mi exact de ce nu am voie sa
merge pe picioarele mele in urmatoarele opt luni.
-Nu vreau sa te impiedici si sa cazi sa te ranesti….sau pe copilul nostru.
De fiecare data cand spune “copilul nostru” simteam un fior de excitatie trecandu-
mi prin stomac.Copilul nostru. Probabil ca nu voi putea sterge niciodata ranjetul imens si
dominant care il aveam pe fata gandindu-ma ca voi avea copilul lui Edward.
-Ooooh, Bella…
Vocea incantata m-a scos din gandurile mele si mi-am dat ochii peste cap cand
Edward m-a lasat in sfarsit pe podea. In aceeasi secunda Alice m-a strans in brate de-mi
rupea oasele. Mi-au iesit ochii din cap.
-Nu pot….sa respir…
-Oh, scuze. A spus ispasita cu un zambet pana la urechi la fel ca Esme, Emmett,
Jasper si Carlisle au intrat si ei in sufragerie.Se pare ca sentimental de fericire era
contagios. Si probabil era din cauza darului lui Jasper.
-Bella, a soptit Esme venind inspre mine si imbratisandu-ma incet si calduros.Am
imbratisat-o si eu fiind recunoscatoare pentru tot sprijinul pe care se pare ca toti vroiau sa
mi-l dea . In ciuda faptului ca imi doream copilul mai mult ca orice pe lume, tot muream
de frica.Multumesc.
-Hmm, pentru ce? Am intrebat confuza si ea ma saruta dulce pe obraz. Simteam
cum ma inrosesc si ea a ras.
-Pentru ca ne daruiesti un dar atat de mare. Cand tu ai aparut Edward a inceput sa
rada sis a zambeasca din nou, a spus cu un zambet cald. Copilul acesta va fi o completare
perfecta a familie noastre.
Simteam cum lacrimile vin si m-am intors ascunzadu-mi fata in pieptul lui
Edward.A chicotit si ma mangaia incet pe spate, cum facea mereu.
Totusi nu mi-a scapat ca a ras. Si nu eram prea fericita.
-Mai exact ce gasesti asa de amuzant la mine cand plang? L-am intrebat printre
lacrimi uitandu-ma cat de urat puteam.Parea foarte surprins cand m-am tras din bratele lui
si mi-am incrucisat mainile pe piept.Il puteam auzi pe Carlisle chicotind in timp ce
Edward bolborosea, incercand sa gaseasca cuvintele potrivite.
-Bella, stii….eu n-am vrut…sa…
Stiam ca ma port prosteste si copilareste dar nu-mi pasa.
-Pai daca tu crezi ca plasul meu e amuzant atunci ma duc sa-l fac in alta parte.
Eram deja la jumatatea camerei cand Edward a fugit cu ochii mare si frenetici
dupa mine.
-Bella, stai. Chiar nu radeam de tine.
-Doar lasa-ma in pace Edward. Te urasc.
I-am trantit usa in nas si m-am dus in gradina.

DPDV Edward

-Ma uraste…
Mi-am cuprins capul cu mainile si ma holbam in continuare la usa.Emmett radea
in hohote in timp ce Carlisle se straduia foarte tare sa isi ascunda amuzamentul, au venit
amandoi langa mine.
-Nu a vorbit serios Edward, mi-a zis Carlisle si a pus o mana impaciuitoare pe
umarul meu zambind usor.
-Ba mie mi s-a parut ca vorbea foarte serios, am spus dorindu-mi sa vad prin usa
sa vad ce face Bella.Daca se raneste singura cat e acolo? Sau daca se hotaraste sa se duca
singura acasa? Sau daca o rapeste cineva? Intrebam, ingrijorarea crescand gandindu-ma
cum ar putea Magnetul de Necazuri sa intre in belele.
-Nu-ti fa griji. Va sta in gradina pentru urmatoarele 32 de minute, m-a interupt
Alice vesela.
-Ooooh…
-Sau cel putin asa sper…
-Cum adica speri? Am spus sarind in picioare si zburand catre usa. Aproape am
smuls usa si am zarit-o pe Bella stand in mijlocul curtii. M-am dus langa ea.
-Bella…
-Am spus sa pleci, a murmurat stergandu-si lacrimile furioasa. Am oftat.
-Bella nu radeam de tine.
-Atunci de cine radeai? Lasand un suspin sa iasa inainte sa-si tina capul cu
mainile.
Mi-am pus o man ape umarul ei. Cand am vazut ca nu mi-a respins gestul i-am
zambit si am sarutat-o pe frunte.S-a intors catre mine si m-a strans in brate cu toata
puterea ei.
-I-imi p-p-pare rau,n-n-nu vreau sa fiu asa de emotiva….
Am zambit si mi-am lipit obrazul de capul ei dandu- suvitele de par de pe fata.
-Stiu, stiu, shhhhh, sh….
Cand s-a calmat in sfarsit, s-a intors in bratele mele pana spatele ei era lipit de
pieptul meu. I-am zambit iar si mi-am lipit buzele de ceafa ei.A cascat si s-a cuibarit mai
tare in mine.
-Te iubesc, Bella, dar inca nu poti dormi.
-De ce nu? M-a intrebat jucandu-se absenta cu maneca tricoului meu.
-Pentru ca am gasit cel de-al patrulea trandafir.
S-a intors la mine si ma privea cu o incantare adormita.
-Serios?
Am dat din cap si mi-am intins degetele catre parul ei maro. Am apucat coada
trandafirului si l-am tras de dupa urechea ei, a oftat incet cand i-am sarutat palma inainte
sa-i pun trandafirul in ea.A rosit incet si-am sarutat-o pe obraz, apoi delicat pe buze.
Invartea trandafirul intre degete si s-a mai intins inca o data la mine mangaindu-
mi obrazul cu parul
-Multumesc, Edward.
Ii sarutam straturile de par, si am intrebat-o incet.
-Pentru ce?
-Pentru ca ma iubesti, pentru copilul nostru, pentru trandafiri, pentru tot.
Am ras incat si m-am ridicat in picioare. A marait incet la lipsa de contact, dar s-a
lipit de mine cand am ridicat-o in brate.Si-a pus capul de pieptul meu tragand incet de
bumbacul moale in timp ce strabateam scurtul drum spre casa.Cand am deschis usa,
sufrageria era goala. Cred ca ne acordau putin timp singuri.
-Mmm, trebuie sa vorbesc cu Charlie. A spus Bella incet. Am inteles indiciul si
am lasat-o incet jos. S-a indreptat clatinandu-se spre bucatarie.In mai putin de trei
secunde am auzit-o scotand un oftat uimit cand a gasit cel de-al cincilea trandafir.Am
mers in spatele ei si ea m-a sarutat pe buze inainte sa puna man ape telefon.
-Pot sa raman aici la noapte? Intrebandu-ma direct.
Am scuturat din cap.
-Cred ca ar trebui sa mergi acasa.
-De ce?
Nu i-am raspuns. In schimb am format numarul lui Charlie si am inceput sa
vorbesc.
-Da domnule. Imi pare rau. A adormit dupa ce ea si Alice s-au intors din Port
Angeles. Nu trebuia sa-i spun ca turul de cumparaturi fusese anulat. Da domnule, o adus
acasa imediat. Buna seara.
Am inchis telefonul si m-am intors catre Bella care se uita urat.
-Crede-ma e mai bine asa, mergi acasa. Eu oricum voi fi acolo toata noaptea.
A dat din cap si m-a lasat sa o duc in brate sus pe scari unde s-a schimbat de
pijamele cu o pereche de blugi si un pulover.Dupa ce s-a incaltat cu o pereche de sandale
am luat-o in brate si am coborat la masina.
-Trasura dumneavoastra asteapta doa`na…reusind o plecaciune ametita dup ace i-
am deschis usa.
Si-a dat ochii peste cap la mine, a dat sa intre in masina si a vazut pe ce era sa se
aseaze. Al saselea trandafir.
-Oh, nu. I-am lasat in camera ta.
Am scuturat din cap si i-am luat trandafirul din mana.
-Ti-i a duc eu mai tarziu bine?

DPDV Bella

Batea incet din picior cu bratele incrucisate la piept si se uita cu privirea “daca-
privirile-ar-putea-ucide” la Edward. Simteam cum prostii aia de hormone o luau iar
razna.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Oh tata termina. Eu sunt aceea care a adormit.
-El putea sa ma sune.
-Dar te-a sunat.
-Nu inainte de 9:40. A mormait Charlie si a intrat in casa luandu-si privirea
prosteasca de la Edward. M-am intors cu fata la dragostea vietii mele.
-Te vad mai tarziu?am soptit fara sa ma auda Charlie.A aprobat din cap si m-a
sarutat incat sa nu iau foc cateva ore pana se intoarce.Apoi, s-a intors si a plecat fara sa
mai zica vre-un pa. Era chiar aiurea,se intorcea intr-o ora sau doua.
Dupa ce am inchis usa, Charlie statea in hol batand iar din picior.
L-am ignorat si m-am dus in bucatarie. Mi-era sete.
-Bella tu urasti sucul de mere.
-Pai uite ca acum imi place, am bufnit si am turnat suc in pahar sorbind incet.
Chiar era minunat. Era dulce si rece, si se aseza incet in stomac.Charlie a ridicat o
sprancean si eu am oftat fericita luand inca o sorbitura. Dadea neincrezator din cap
murmurand ceva de genu “adolescentele astea” inainte sa se intoarca la meciul lui de la
tv.
-Ma duc sa ma culc a…
M-am oprit cand am vazut un trandafir frumos stand pe masa din hol.
-Ce-ai zis Bells? Ma intreba Charlie din sufrageria uitandu-se la mine. Am zambit
stralucitor.
-Nimic. Ma duc la culcare.
-Bine, bine.
Am luat trandafirul si l-am pus intr-o vaza cu apa.Dupa ce trandafirul statea
frumos pe noptiera mea de langa pat m-am dus la baie sa fac un dus rapid.Ma asteptam sa
mai gasesc un trandafir si eram oarecum dezamagita ca nu gasisem inca unul in paharul
cu periuta de dinti.
Si eu credeam ca zambetul nu poate fi mai mare de atat.
Acum, eram sigura ca vor fi doisprezece trandafiri ca il filme si in carti.Si nu am
fost dezamagita.Urmatorul l-am gasit pe tastatura cand am vrut sa-i trimit mamei un
mesaj inainte sa ma bag in pat.
Cand l-am gasit pe al zecelea pe pervazul de la geam si eram sigura ca nu era
acolo mai devreme cand trecusem pe langa geam sa-l pun ce al noualea in vaza, eram
sigura ca Edward ma privea dinafara razand cand vedea zambetul meu din ce in ce mai
mare.
Si cand l-am gasit pe cel de-al unsprezecelea pe perna mea era langa mine
aparand de nicaieri lunadu-ma in brate soptindu-mi in ureche.
-Acesta este ultimul.
Am incremenit acolo cat el l-a luat si l-a pus in vaza.
-Dar nu ar fi trebuit sa fie …am inceput, cuvintele sunand aiurea chiar si pentru
mine. Poate ca in anii 1900 se dadeau 11 trandafiri. In ocice caz, eu nu aveam de gand sa
ma plang.
Dar altcineva ca de obicei, se pare ca stia ce gandesc.
-Am spus ca e ultimul pe care il gasesti. Pe ultimul ti-l dau eu oficial. A spus si m-
a intors in bratele lui. Zambea cu ochii lui jucausi. Si-a intins mana si ultimul trandafir
statea in mana lui tinandu-l usor cu degetele lui reci.
Si in lumina lunii inelul prin de un spin a stralucit, trimitand straluciri aurii spre
fata mea palida. Am suspinat.
Edward doar a zambit.
-Cred ca a venit timpul sa incepi sa porti asta, a zis luandu-mi mana si indesand
inelul pe inela acolo unde ii era locul.
Nu mi-am putut controla emotiile, si am cazut in bratele lui plangand, lacrimile
ignorand incercarea mea de a le opri.
-Te iubesc atat de mult, Edward. M-a tinut asa leganandu-ma inainte si inapoi
bucurandu-ne de moment.Eram sigura ca il voi strica cand soapta mea a stricat linistea.
-Daca e baiat il vom numi Edward.
Edward a gemut.
Capitolul 4 : Uh! Oh!

DPDV Edward

Era probabil unu dimineata cand Bella a gemut si s-a rasucit in pat. Am pus
repede cartea Bellei si m-am dus langa ea uitandu-ma in ochii ei ciocolatii somnorosi.
-Buna frumoaso.
Mi-a replicat mormaind si s-a inghesuit in bratele mele.
-Am visat despre copil.
Am simtit un zambet aparandu-mi pe fata si am sarutat-o pe frunte.
-Da? Si ce-ai visat mai exact?
-Mmmm, a bombanit cu vocea groasa de la somn, am visat ca e baiat si ca l-am
numit Edward. Mi-am dat ochii peste cap, dar am lasat-o sa continue.Avea parul tau si
ochii tai dar tu spuneai ca seamana cu mine.Si apoi el a ras si era cel mai frumos sunet pe
care l-am auzit.Intrecea chiar si sunetul rasului tau, si imi place la nebunie cum razi tu.
Am chicotit si am strans-o mai tare langa mine.
-Si degetele lui erau atat de mici..
In momentul asta stiam ca e aproape adormita. Am sarutat-o pe frunte si am tras
patura pe corpul ei micut.
-Dormi, frumoasa mea Bella. Am soptit si am inceput sa fredonez inceput cante-
cul ei de leagan.In doar cateva ore copilul nostru te va trezi pentru o cursa nebuna pana la
baie.
Si-a dat ochii peste cap la mine si apoi i-a inchis.
Si eu zambeam uitandu-ma la ea cum adoarme iar si viseaza copii.

DPDV Bella

Cand am deschis ochii prima oara am vazut 12 trandafiri stand in vaza de pe
masa.Acea priveliste mi-a facut fuga pana la baie un pic mai placuta. Ce a facut-o si mai
buna a fost faptul ca Edward mi-a tinut fruntea pana stomacul meu s-a calmat.
Am gemut si am cazut in imbratisarea lui. Ma mangaia incet pe spate, alinandu-
ma ca de fiecare data. In timp ce ne uitam amandoi la cutia galbena, imi facusem testul
doar cu 2 zile in urma? El imi sopti usor ca sa nu-l trezeasca pe Charlie.
-Ai visat copilul nostrum azi noapte, mangaindu-mi uosr parul ravasit. Am ridicat
o spranceana a surpriza.
-Serios?
-Mmmm Ihmmm.Ai spus ca e baiat si ca nu ai vazut ceva mai frumos.
-Chiar? Am intrebat surprinsa. Nu-mi aminteam visul. Sau ca m-am trezit si l-am
povestit. Dar stiam ca Edward nu m-ar minti asa ca un ranjet imens mi-a aparut pe fata.
Am incercat sa-mi amintesc visul dar era prea departe.
Cand incepusem sa-mi imaginez un nas micut cat un nasture si ochi aurii, greata
m-a luat iar.
Am gemut si m-am aruncat asupra vasului de toaleta.
-Cat va dura? Am intrebat odata ce eram iar in bratele lui. A chicotit si mi-a dat un
pahar cu apa. Am sorbit.
-Nu stiu, iubito. Esti pe la sfarsitul saptamanii 14. Am oftat si am inchis ochii nici
nu ma deranjam sa ma misc. De fapt, tu esti in 8 saptamani si greturile de dimineata apar
mai tarziu.
-Adica copilul meu e anormal?m-am uitat urat la logodnicul meu. El a scuturat
din cap si a spus repede.
-Nu, nu copilul nostru e bine. Dar din moment ce greturile au aparut asa de tarziu
e normal sa dureze mai mult.
Cred ca aveam o fata de groaza.
-Nuuuu….m-am plans eu. Edward a ras incet dar s-a oprit imediat cand m-am
uitat in sus la el muscandu-mi buza si cu ochii plini de lacrimi.M-a strans repede in brate.
Am inceput sa plang, incercarile de a ma face sa ma simt mai bine paleau cand imi
aminteam de declaratiile lui de mai devreme. Nu vreau sa fie anormal.
-Copilul e bine, a spus repede uitandu-se in jur. Dar el nu va avea un tata daca nu
faci putina liniste. Charlie ma va omori daca ma gaseste aici asa de devreme.
-El? Un baiat? Am intrebat nedumerita.
Edward se uita surprins si rememora cuvintele pe care le-a spus.
-Oh, am zis el a?
Am dat din cap entuziasmata si stergeam urma care ramasese de la lacrimi.
-Deci e baiat? Cum am visat eu?
-Nu sunt sigur, e mai simplu sa-i spun ‘el” decat “acel”.
Nu eram sigura daca si-a dat ochii peste cap sau nu. S-a miscat atat de repede.
-Nu-mi place sa spun despre copilul nostru “acel”. Eu nu…pur si simplu nu-mi
place.
-Oh.
Am pastrat linistea cateva minute si dupa ce a trecut sic el de-al treilea val de
greata Edward m-a luat in brate si m-a dus la bucatarie. Mi-am dat ochii peste cap la el.
Daca putea supravietui unor vampiri cu siguranta ma descurcam sa cobor scarile. M-a
ignorat si mi-a turnat un pahat de suc de mere.
Ma holbam la el
-Nu-mi place sucul de mere, m-am plans eu incrucisandu-mi mainile la piept.
Edward a oftat zgomotos.
-Iti placea ieri.
-Ei bine, acum nu imi place.
-Doar bea-l. E bun pentru copil.
Ma holbam la suc si imi aminteam ca ieri era bun tare, asa ca am cedat am luat
paharul si l-am dat pe gat in mai putin de cinci secunde.
Edward avea ochii meriti.
-Bella, iubito. Nu fa asta. O sa-ti fie iar rau. Si-a pus o mana pe umarul meu si eu
m-am cutremurat. Adica ma simteam chiar bine. M-am intins catre suc si mi-am mai pus
un pahar.
-Eu chiar nu te inteleg.
-De ce? Sunt prea ciudata pentru tine, am spus eu scuipand suc peste tot. Puteam
spune cu usurinta ca se abtine de la un ras in hohote dar doar a luat un prosop de
bucatarie si m-a sters pe fata.
-Nu, iubito. Mi se pare ciudat ca acum trei minute nu-ti placea sucul de mere si
acum esti la al treilea pahar.
Acum plangeam, si n-aveam nici cea mai mica idée de ce.
Simteam cum lacrimile se inghesuie sa iasa din ochii mei. Au iesit incet din ochii
mei si au cazut pe masa in liniste.

DPDV Edward

-Bella iubito te rog opreste-te din plans.
O imploram si o leganam inainte si inapoi.Statea asa in bratele mele sin u se opera
indiferent ce faceam nu se oprea din plans.Mi se rupea inima sa o vad asa, vazand cate
lacrimi curg din ochii ei frumosi.
-Imi pare rau ca sunt asa de ciudata, mi-a spus printre sughituri de plans.Daca
puteam plange si eu mai aveam putin si plangeam.
-E bine, am spus repede fara sa gandesc.Ciudat e bine. Eu, daca tu esti ciudata,
adica daca ai fi ar fi bine darn u esti ciudata asa ca…am spus repede incercand sa dau un
sens cuvintelor.
-Deci daca nu sunt ciudata nu sunt buna?
-Nu Bella, tu esti minunata.Te iubesc, te iubesc atat de mult. Te rog sa ma crezi, te
rog Bella. Opreste-te din plans,o imploram si am simtind-o cum tremura. Ii mangaiam
parul si in final s-a oprit. S-a uitat la mine.
-Probabil ca ma urasti.
-Nu te urasc Bella, am soptit strangand-o mai tare.Cred ca aratam ca niste prosti.
Eu stateam pe podeaua din bucatarie, cu marea si unica mea dragoste Bella care varsa un
rau de lacrimi. Si nu e vina ta ca esti emotiva, nu ma deranjeaza e doar un mic pret pentru
cadoul minunat pe care mi-l dai tu.
Acesta cred ca era singurul lucru care trebuia spus pentru ca s-a luminat la fata,
m-a strans in brate si ma sarutat fericita pe buze.
-Si eu te iubesc Edward.
Si uite asa de rapid a inceput sa zambeasca si sa rada din nou.Am oftat si mi-am
scuturat capul. Chiar nu cred ca as fi rezistat la opt luni de scene din astea.
Dar apoi mi-am dat seama ca nu trebuia. Voi fi mort in aproximativ trei minute.
Charlie tocmai intrase in bucatarie cand Bella ma saruta pe podeaua din bucataria
lui.
-Uh! Oh!.

DPDV Bella

“Uh! Oh!” era o interpretare foarte usoara a situatie din toate punctele de vedere.
Desigur trebuia sa-mi dau seama ca dupa o criza de plans, Charlie va intra in
bucatarie exact in momentul in care eu ma sarut ca lumea cu Edward cum nu o mai
facusem de doua zile jumate.
Avea si un mod prost de a se descurca in asemenea situatii.
-CULLEN,
Ragetul lui Charlie era dur si tare, a tipat din toti plamanii si eu si Edward am
tresarit.
-Ce dracu cauti tu in casa mea la sase dimineata?
Stiam ca daca nu intervin copilul meu nu va avea un tata.
-Tata, calmeaza-te, am tipat si eu postandu-ma intre el si Charlie aruncandu-i o
privire dura pe cat am putut cu ochii uzi si reci. Eu l-am chemat, mi-era rau.
-Asta nu explica ce cautati pe podea si de ce tu arati de parca ai plans un rau, mi-a
aruncat Charlie cu privirea dura. Mania mea crescuse si rivaliza cu a lui.
-De fapt explica..
-Edward te-a facut sa plangi?
Mi-am strans dintii cu un pocnet.
-Nu, plangeam pentru ca sunt prea emotiva, si nu-mi place sucul de mere, si nu
vreau sa fiu ciudata si nu vreau sa am un copil anormal.
-Isabella Marie Swan esti insarcinata?
Inca o data “Uh! Oh!” era prea putin.
Capitolul 5 : Spunandu-i lui Charlie

DPDV Edward

Din momentul in care cuvintele i-au iesit pe gura, m-am pocnit cu palma pe
frunte. Asta se va termina prost.De fapt, probabil se va termina cu Charlie impuscandu-
ma cu pusca care atarna in spatele nostru, sau ma va omori in moduri mai violente, mai
sangeroase.
Dar trebuie sa fac fata. Si chiar acum trebuia sa-l calmez pe Charlie inainte sa
explodeze. Fata lui avea o nuanta bolnava de mov.
-Insarcinata? Intrebarea lui primindu-si raspuns cand nici unul din noi n-a
raspuns. Esti insarcinata?
-Tata….
-Ia asculta aici domnisoara.
Gandurile lui erau ca si cuvintele care ii ieseau pe gura, un urlator si furios atac de
nervi crestea incet in el, asa ca incercam sa fac tot posibilul sa scoatem camasa pe undeva
pentru ca Bella sa nu inceapa iar sa planga…si ei, ca un bonus poate scap si eu cu viata.
-Nu-mi vine sa cred ca esti asa de iresponsabila. Si tu Edward?
-Te rog, calmeaza-te Charlie.dar cuvintele mele au fost usor inghitite de tipetele
lui Charlie.
-Nu, ia asculta tu aici.
-Tata nu-l implica pe Edward in asta.
-Nu Bella, si eu am aceeasi parte de vina ca si tine. Bineinteles ca trebuie sa fiu
implicat.
-Asa e, la dracu.
Inainte sa-mi dau seama ce se intampla, Charlie m-a apucat de tricou si m-a tras
atat de aproape incat a trebuit sa-mi tin respiratia sa nu simt oroarea respiratiei de
dimineata a lui Charlie. Bella nu mirosea asa dimineata. Ma gandeam asa trecator oare ce
o fi mancat? Dar a fost trecator,intentia lui era sa nu ma lase sa respir.
-Si tu, chiar daca nu i-ar fi trecut prin cap Bellei tu ar fi trebuit sa stii mai bine, De
fapt ar fi fost perfect daca nu, daca nu ati fi facut…
-Sex? M-am oferit sa-l ajut.Charlie facea parte din tatii aia carora nu le placea nici
sa pronunte cuvantul
-….de prima data.Acum presupun ca ai sa fugi si ai sa-mi lasi fetita singura cum
ai mai facut nu?
As fi putut inghiti insulta,doar eram vampir la urma urmei. Dar cand am vazut
lacrimi mari umplund ochii Bellei, furia mea a crescut nemarginita.
Dar era pre tarziu sa ia cuvintele inapoi.
-M-m-ma pa-ra-s-s-sesti? A suspinat cu ochii ei ciocolatii inlacrimati. Si-a
ingropat fata in maini si s-a prabusit iar la podea.Mi-am simtit oroarea crescand pe fata
mea, si m-am smuls din stransoarea lui Charlie si m-am dus langa ea.
-Nu Bella, ti-am promis ca nu mai plec niciodata nu-i asa? I-am soptit luand-o in
brate, in timp ce suspinele ei nu incetau. I-am simtit trupul strabatut de un fior si bratele
ei s-au strans puternic in jurul meu de parca i-ar fi fost frica ca daca imi da drumul, voi
disparea.Furia lui Charlie disparea incet, surprins si parandu-i rau.
-Bella, shhh, te rog nu mai plange, o imploram si-i mangaiam spatele si o leganam
inainte si inapoi intr-o asteptare disperata sa se calmeze.Bella, iubito, nu plec, nu plec
nicaieri, niciodata.Am fost un dobitoc atunci cand te-am parasit, si nu stii cat regret. Te
rog nu mai plange.
Disperarea din vocea mea era atat de clara,o strangeam si mai tare de corpul meu
rece si-mi simteam inima moarta rupandu-se iar in timp ce ea isi continua suspinele
zgomotos.
-Bella, iarta-ma nu trebuia sa spun asta.
Vocea asta nu era a mea, m-am intors si l-am vazut pe Charlie ingenunchiind pe
podea si a pus o mana pe umarul Bellei.
-Bella, fetito…
Si el o implora si am vazut durerea din ochii lui in timp ce-i lua mainile in
propriile lui maini.
-Bella, nu va pleca, e aici. Nu pleaca scumpo, a zis ca nu va pleca niciodata.a
soptit Charlie, cu vocea groasa si cu furia topita. Nu, nu topita. Mai mult resemnata
dandu-si si el seama ca nu voi pleca niciodata. E chiar aici, nu va pleca Bella.
-N-n-nu pleci? A soptit Bella tremurand si ridicandu-si ochii plansi catre mine.
-Nu, iubito, niciodata.
Lacrimile se opreau in sfarsit dar nu i-am dat drumul. Mi-am intors privirea catre .
Charlie si i-am soptit.
-Multumesc.
Nu mi-a raspuns dar stiam ca e la fel de usurat ca si mine ca Bella se calmase,
indiferent de ce avea de spus.In loc sa tipe la mine sa pun o distanta intre el si fiica lui, si-
a trecut o mana prin par si mi-a facut semn catre sufragerie.
-Vreau sa vorbesc cu voi, amandoi.
Am dat din cap si m-am ridicat in picioare, nu m-am deranjat sa-i dau drumul
Bellei.Am carat-o in brate si am asezat-o pe canapea asezandu-ma langa ea. Nu mi-a dat
drumul la tricou pana nu am intins mana si ea mi-a luat-o in mana ei strangand usor, si-l
asteptam pe Charlie.Cand a intrat in camera, am inteles de ce intarziase atat, cana de
cafea din mana lui.
-Explicati.
Vroia clar sa spuna mai multe de atat, dar i-am blocat gandurile incercand sa-i
raspund la intrebare.
-Pai, dupa cum ai auzit, Bella e insarcinata.
-Mda macar atat am inteles si eu, a spus Charlie dandu-si ochii peste cap. Bella a
incremenit.
-Tata, nu fi ticalos.
Ne-a surprins pe amandoi, Charlie a oftat si eu mi-am reprimat un ranjet.
-Cand ati aflat? Aveati de gand sa-mi spuneti si mie? A inceput Charlie dandu-si
seama ca trebuia sa vorbeasca clar ca sa isi primeasca raspunsurile. Gandurile lui erau
razboinice. Daca aflu ca a fortat-o, il omor. Si de ce dracului nu s-au protejat?
Eram sigur ca a doua intrebare o va spune cu voce tare mai incolo, dar prima
totusi imi facea sangele sa clocoteasca in vene, la figurat bineinteles. Am incercat sa ma
concentrez si sa-i raspund la primele intrebari.
-Am aflat ieri dimineata, Bella s-a simtit rau toata saptamana asa ca l-am rugat pe
Carlisle sa o examineze. Ea facuse un test de sarcina cu o seara inainte, si Carlisle a
confirmat. Inca nu discutasem sa iti spunem, dar am fi facut-o in curand.
Puteam spune fara sa citesc ganduri ca lui Charlie nu-i placea cum vorbeam de
parca luasem deja o hotarare.
Apoi vocea lui daduse glas unei intrebari gandite mai devreme.Se concentra
puternic sa-si stapaneasca furia pentru ca Bella sa nu izbucneasca iar.
-De ce nu v-ati protejat?
-Nu am crezut ca e nevoie, a murmurat Bella inainte sa apuc sa zic ceva. Charlie
i-a zambit timid si apoi s-a holbat la mine.
-Si de ce dracului nu?
Inca o data intrebarea era directa pentru mine, nu i-ar fi vorbit Bellei asa
niciodata.
-Credeam ca nu pot sa am copii.
Credea? Asta ce dracului mai vrea sa insemne?
Am raspuns inainte sa intrebe.
-Mi s-a spus ca nu pot avea copii, deci nu am crezut ca exista riscul unei sarcini.
Deasemenea nu era cazul sa ne imbolnavim..
-Atunci de unde stii ca e copilul tau?
Am facut o pauza inchinzandu-mi gura cu un pocnet. Am marait prin dintii
inclestati.
-Pentru ca am incredere in Bella. Si ar fi frumos daca si tu i-ai acorda un minim
de incredere, domnule. Inteleg ca nu ma placi, urasti sau dispretuiesti erau mai potrivite,
dar intreci masura gandind asa ceva despre Bella.
Charlie a fost tacut un moment, iar Bella incepea sa se agite din nou suspinand.
Asta trebuia sa se termine, si cat de curand pentru ca o supara si presimteam ca va ceda
din nou.
-Imi pare foarte rau ca ti-am stricat ziua, i-am spus privindu-l in ochi fara sa
clipesc, dar noi vom pleca acum.
Cand m-am ridicat in picioare, Bella a tasnit in sus. Nu a facut macar jumatate de
pas si a cazut cu un tipat de durere si cu ochii innotand in lacrimi.
-Bella?
M-am miscat mai repede decat un om, dar nu-mi pasa. Bella plangea iar cu
mainile in jurul corpului ei micut leganadu-se.
-Edward, stomacul meu, copilul….
-Bella ce e? am intrebat panicat. Charlie adu-mi telefonul.
-Dar eu..
-Acum.
A iesit pe usa si eu am luat-o pe Bella in brate, degetele imi tremurau atat de tare
cand ii mangaiam parul moale. Cand Charlie a venit am tastat numerele cat de repede am
indraznit cu ochii fixati ai lui Charlie pe fiecare miscare a mea.
-Carlisle? Nu, Rosalie, da-mi-l pe Carlisle.
In cele trei secunde cat i-au luat lui Rosalie sa-i dea telefonul lui Carlisle, Bella a
tipat iar si am simtit mirosul de sange.
-Edward, ce e?
-Bella, am spus ingrijorat si o ridicam in brate. La cea mai mica miscare a tipat iar
si cu mainile ei micute s-a agatat de mine.Bella, sangereaza si…stomacul ei…O, Doamne
ajut-o.
-Pot veni eu acolo sau adu-o tu aici. In orice caz, grabeste-te.
Am dat din cap si am grabit un raspuns. I-am aruncat telefonul unui Charlie
ingrijorat si m-am grabit catre usa fara sa ma deranjez sa ma incalt.
-Edward, stai…
M-am uitat o secunda la tatal Bellei.
-Va fi bine, asta iti promit.am zis dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat.
Si apoi am disparut fugind sub cerul care se lumina, fara sa-mi pese de razele de
soare care-mi atingeau pielea si nici de picioarele goale care loveau pamantul. Imi pasa
doar de Bella, si de copilul nostru.
Simteam mirosul sangelui, nu stiam multe despre sarcina dar stiam ca asta nu
trebuia sa se intample. Nu stiam decat ca ceva e rau, foarte rau.
-Edward, copilul nostru….se uita cu ochii plini de lacrimi la mine. Am sarutat-o
pe frunte si am strans-o mai tare in brate.
-Nu-ti face griji. Te duc la Carlisle. El te va ajuta, va sti ce sa faca.
Si apoi eram acolo.
Cand a luat-o din bratele mele, m-am lasat sa ma izbesc de perete uitandu-ma la
mainile mele pline de sange.
Doamne, daca esti acolo, daca chiar existi pentru mine, salveaza-i.
Capitolul : Aproape am pierdut

DPDV Edward

-Edward trebuie sa te cureti de sange.
Vocea moale si ingrijorata a lui Esme mi-a umplut capul, dar doar mi-am scuturat
capul uitandu-ma fix la sangele de un rosu intunecat care se scurgea pe degetele mele
palide.
-Nu ma deranjeaza, eu..
Vocea mea era inceata, cuvintele strangulate. Nu m-am auzit vorbind dar stiam ca
am facut-o.
-Dragule, te rog.
Vocea era moale, prea moale, in timp ce o lasam sa ma ridice in picioare. Esme m-
a luat de cot si ma ducea in bucatarie de parca ghida un copil mic.
Copil
Gandul asta a adus un nou val de ingrijorare, frica si inainte ca Esme sa termine
de curatat sangele de pe mainile mele, m-am lasat sa ma prabusesc cu fata in maini tipand
cu toata puterea.
Ahhhhhhhhhhhhhhhh
Esme incerca sa ma calmeze dar tipetele indurate umpleau incaperea. Nu auzeam
nimic. Nici macar nu incercam. Simteam cum disperarea pune stapanire pe mine, mi-am
lasat capul intre genunchi si i-am inconjurat cu mainile.
Si in timp ce ascultam inima mica, mica batand in camera cealalta imi doream cu
disperare sa pot plange.
20 de minute mai tarziu.
-Edward.
Era o alta voce care ma striga, dar nu m-am uitat in sus. Era Carlisle, era ingrijorat
dar pentru mine, si usurat pentru Bella si copil.
-Bella va fi bine.
Tot nu m-am miscat simtind cum genunchii ii ating podeaua si mana sa pe umarul
meu.
-Copilul?
Vocea mi s-a spart odata ce-am pronuntat cuvantul.Carlisle era nesigur.
-Nu stiu exact, ea e in viata acum dar inima ii bate incet. Daca nu se va mai
intampla nimic va fi in siguranta.
-Ea?
Vocea mea era curioasa, plina de speranta. Mi-am ridicat ochii la Carlisle care
zambea si m-a strans de umar, un gest recomfortant.
-Da e fata.Pot spune, nici macar n-am avut nevoie de ultrasunete.
Suna cam increzut dupa ce a spus ultimele cuvinte. Eram sigur ca nu putea
“mirosi” genul in spital, dar am zambit incet si m-am ridicat in picioare.Intrebarea pe care
vroiam sa o pun a iesit involuntar pe buzele mele palide.Vocea imi era tacuta si inceata,
dar aproape imploram.
-Pot sa o vad?
A dat din cap si m-a condus intr-o camera spre sfarsitul case, usa era inchisa. Am
intins mana la maner si Carlisle a disparut. Am zambit si am intrat in camera.
Cand am vazut-o acolo ingropata intr-o mare de alb, ma durea inima. Am vrut sa
intind mana sa o ating dar mi-era frica sa nu-i fac rau. Asa ca m-am asezat in genunchi
langa pat si i-am inspirat mirosul, lasandu-l sa-mi umple narile. Tot era putin diferit, dar
minunat ca intotdeauna.
Apoi, mi-am pus mana pe abdomenul ei inca plat.
-Buna, bebe.am soptit cu degetele mangaind-o pe Bella si ii vorbeam copilul inca
crescand, un miracol minunat si incredibil.Miracolul nostru. Eu sunt taticul tau, si te
iubesc, atat de mult. Te rog sa traiesti.
M-am intins pe patura luptand cu sentimental de neajutorare, de neputinta. Tot ce
puteam face era sa stau acolo, fara sa fac nimic, fara sa spun nimic. Fara sa fiu de ajutor
nimanui.
Nu puteam decat sa zac acolo.
Lupta pentru supravietuire era data de Bella, si de copilul mic pe care il iubeam
atat de mult.
Eram atat de preocupat ca nu am observat cand a intrat Carlisle. Ochii mei aurii s-
au inchis si degetele mele se jucau absent cu o suvita de par saten. Nu i-am auzit
gandurile. Nici n-am incercat. Ale mele erau de ajuns pentru acum.
Nu l-am observat pana nu a pus o mana pe umarul meu.
-Sedinta de familie.
Cuvintele erau calde, si pentru o secunda ma intrebam ce gandeste dar n-am putut
intelege nimic prin ceata care ii umplea capul. Nu m-am deranjat sa mai incerc inca o
data. Am dat usor din cap si m-am ridicat uitandu-ma prin camera. Soarele isi trimitea
razele prin singura fereastra dar niciuna nu ajungea pana la mine. Dansau incet pe podeau
la cativa metri de mine.
-Ma intorc imediat.
Nu mi-a raspuns fiind inca scufundata intr-un somn adanc. Am zambit incet si am
inchis usa gentil.
Cand am intrat in sufragerie toata lumea era acolo. Alice si Jasper stateau
impreuna, Rosalie se uita pe geam, Emmett statea langa Esme si Carlisle s-a asezat langa
ei. M-am asezat pe un scaun si Carlisle s-a intors catre mine.
-L-am sunat pe Charlie si i-am dat vestile, era tot ce pot face sa-l tin departe de
aici pentru ca nu e cel mai bun moment pentru o vizita. Trebuie sa-ti explic unele lucruri.
Nimeni nu a vorbit asa ca a a luat-o ca pe un semn sa continue. A oftat si si-a
trecut o mana prin par uitandu-se la fiecare in parte. Isi masura atent fiecare cuvant
inainte sa-l spuna.
-Bella facea un avort.
Sarisem din scaun inainte sa mai zica ceva.
-Ai spus ca si copilul va fi bine.
Vocea imi era isterica, cu ochii larg deschisi.Nu stiam sigur ce sa fac, sa fug
inapoi la Bella sau sa-i cer explicatii lui Carlisle, grija,manie, asa ca am tipat. Era cel mai
simplu mod de a elimina emotiile care cresteau in mine, explodand.
-Ai spus ca EA va fi bine, am tipat dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat.
Deodata Carlisle era langa mine punandu-si mainile pe umerii mei. Se uita fix in
ochii mei cautand ceva ce probabil nu va gasi.
-Ea va fi bine, Edward, calmeaza-te.Stiu ca ai avut o zi foarte grea dar trebuie sa
te calmezi.
Am simtit un val de calm imprastiindu-se in mine si m-am uitat la Jasper. Carlisle
m-a impins usor pe canapea.
-Dupa cum spuneam, a inceput Carlisle fara sa se miste de langa mine. Bella facea
un avort. Nu stiu cum de copilul e in viata, dar e. E in viata si se misca, conform
ultimelor ultrasunete. Eu…am cateva teorii. Dar trebuie sa intelegi, cand o femeie face
avort, nimic nu-l poate opri.Nici macar nu am incercat, am stat langa Bella timp de
douazeci de minute, incercand sa opresc sangerarea si totodata ma gandeam la vestile pe
care va trebui sa le dau. Dar ceva a oprit sangerarea, si desi ea este slabita , e foarte in
viata.
-Ea? A intrebat Esme zambind in pauza scurta pe care o facuse Carlisle.
Am dat incet din cap si am spus cu un ranjet.
-Fetita mea.
Carlisle a asteptat cateva secunde pana sa vorbeasca din nou. S-a intors cu fata la
mine si mi-a spus.
-Nu-mi place sa intru in intimitati, dar, Edward cand a fost copilul conceput? Pot
estima, desigur, mai exact decat restul oamenilor dar o data exacta ar fi de mare ajutor.
A lasat cuvintele in aer, lasandu-mi alegerea de a raspunde sau nu. Am raspuns.
-A fost exact a doua zi de la batalia cu nou-nascutii.
Carlisle a calculat in capul lui foarte, foarte repede si apoi a dat din cap. Vroiam
sa-l intreb cu ce il ajuta dar mi-am tinut gura inchisa si l-am lasat sa vobeasca.
-Asta inseamna sapte saptamani si sase zile. Pai asta ar explica putin.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu mai puteam suporta.
-Ce sa explice?
-La aproximativ sapte saptamani de sarcina, copilul creste foarte repede intr-un
timp foarte scurt. Multe se intampla in cea de-a saptea saptamana de aceea avortul este
mai probabil. Ceva s-a intamplat cu sarcina Bellei. Simplu.
Am clipit.
-Si cum de copilul e in viata?
-Asta nu stiu, dar din nou am cateva teorii. A explicat Carlisle cu buzele strans
lipite. Nu a existat niciodata un copil al unui om si unui vampir. Nu stim ce puteri va avea
copilul asta. Edward, tu esti foarte talentat, ai fost si ca un vampir nou-nascut, Bella
deasemenea, ca si om , ea este imuna la puterile celor ca noi.Imi imaginez ca si copilul
vostru va fi foarte talentat, si se va naste cu talente proprii, poate, chiar puterea de a se
vindeca.
Cuvintele lui imi fugeau in cap si aveau sens. O gramada de sens.

DPDV Bella

Stateam pe o mare de alb, infasurata in cearsafuri moi ca matasea. Era o lumina
surda, care se juca pe podeaua rece de lemn dar nu ajungea la mine. De parca eram
inchisa intr-o lume a intunericului. O briza usoara mi-a atins pielea, mi-am intors usor
privirea si am vazut ca nu era nicio briza, era respiratia rece si regulata a unei personae
perfecte si minutate intinsa langa mine. Incercam sa-mi aranjez gandurile si am devenit
constienta de manile reci si tari care ma inconjurau.
Si apoi totul mi-a venit in minte.
Ochii mi s-au marit si lacrimi au inceput sa cada din ei. Degetele imi tremurau si
respiram gafaind incet.Corpul rece de langa mine s-a miscat foarte repede.
-Bella te-ai trezit? Bella, Bella, shhh
Era Edward. Parul lui era un deranj total si ochii lui ingrijorati, si n-am mai vazut
nimic din cauza lacrimilor. Respiratia imi devenea mai rapida cat el incerca sa ma
calmeze.
-A-am pierdut copilul…
Vocea imi era tremurata, sparta. Dar nu puteam opri suspinele care imi
cutremurau corpul. Edward m-a luat repede in brate si facea cercuri mari pe spatele meu
soptindu-mi :
-Copilul e bine, Shhh, calmeaza-te. Ea e bine, Ea e in viata, shhhh.
Respiratia mi-a devenit regulata dar suspinele nu se opreau. Abia puteam crede ca
e in viata, ca va trai. Era atata sange..
-Traieste? Am spus atat de incet ca nimeni inafara de Edward nu putea auzi. Nici
nu mi-am dat seama ca am vorbit pana nu m-a sarutat pe frunte si a dat din cap. Cand s-a
uitat in ochii mei mi-a zambit cu zambetul acela frumos, care-ti taia respiratia, care-mi
placea atat de mult.
-Ea e in viata si e bine-mersi.
Apoi am realizat.
-E-ea?
Nu-mi putea opri vocea din tremurat. Cum putea totul sa fie in ordine? Am reusit
intr-un final sa ma ridic din bratele lui si sa ma uit adanc in ochii lui de topaz.Si-a plimbat
degetele incet, ca o atingerea unei pene, pe obrazul meu inainte sa-si puna palma pe
obrazul meu si sa-mi sarute buzele atat de delicat. Avea cel mai mare si mai fericit zambet
pe care l-am vazut vreodata de buzele lui moi.
-E o fata. Avem o fetita.
Vocea lui era plina de minunatie, de dragoste ca nu mi-am putut opri zambetul.
Mi-a sters lacrimile inainte sa ma traga iar in bratele lui.
-Cum?
Stia ce intreb. Si inca zambea cand mi-a raspuns.
-Carlisle spune ca s-ar putea sa aiba un talent, cum avem Alice, Jasper si eu.El
crede ca are un talent de a se vindeca. Iar mie nu-mi pasa atat timp cat tu si ea sunteti
sanatoase, respiratia lui rece m-a ametit cand si-a lipit fruntea de a mea. Tu si copilul
nostru, a continuat inchizandu-si ochii si strangandu-ma mai tare in brate. Sunteti toata
lumea mea, daca vi se intampla ceva, a spus incet si a lasat propozitia neterminata. In
schimb mi-a soptit.Te iubesc atat de mult.
Am zambit si mi-am aruncat bratele in jurul lui tinandu-l cat de strans puteam.
Era pe cale sa ma sarute cand am auzit o bataie usoara in usa, Si-a dat ochii peste
cap si a oftat.
-Intra Carlisle.
Zambind, cel mai batran dintre Culleni a intrat in camera inchizand usa incet in
spatele lui si s-a asezat pe scaunul pe care statuse Edward pana si-a gasit un loc mai bun.
-E bine sa te vad treaza, Bella mi-a spus cu ochii plini de caldura si de fericire.
Mi-era teama ca ai pierdut prea mult sange dar vad ca esti destul de bine.
Doar am dat incet din cap si m-am lasat pe pieptul lui Edward. M-a inconjurat cu
bratele punandu-si ambele maini pe abdomenul meu. Am zambit la gestul sau si m-am
concentrat apoi pe omul care statea in fata mea. Inca zambea, dar ochii lui straluceau de
stiinta pe care abia astepta sa ne-o impartaseasca.
-Cred ca mi-am dat seama cum ai ramas insarcinata.
Capitolul 7 : Afland adevarul

DPDV Bella

M-am holbat inexpresiva la Carlisle cam un minut nestiind exact cum sa reaction-
nez. Ar trebui sa fiu bucuroasa? Nervoasa? Dar apoi…ce mai conta? Eu eram insarcinata
si Edward era tatal. Chiar nu-mi pasa cum se intamplase, eram doar bucuroasa ca puteam
sa-i daruiesc lui Edward un astfel de dar, sa ne daruiesc acest dar minunat. Dar
curiozitatea a fost mai puternica.
-Cum?
Carlisle a zambit la entuziasmul meu aparent. El, in loc sa vorbeasca, s-a uitat la
Edward cu ochii intrebatori. L-am simtit pe Edward miscandu-se incomfortabil in locul
lui.
-Da
Oh. Deci Carlisle il intrebase ceva.
Chiar dupa atat timp, era ciudat cand Edward raspundea la intrebari nespuse. Nu
ma deranjau sau infricosau dar ma intrigau.
Carlisle a dat din cap si si-a intors privirea de la Edward catre amandoi.
-Chiar daca inimile noastre au incetat sa mai bata si venele noastre nu mai aveau
sange, inca putem gandi, lua decizii, ceea ce inseamna ca suntem inca in viata, tehnic.
Creierul ne functioneaza, putem simti emotiile, alegem pe cine sa iubim sau sa uram.
Trupurile noastre pot fi ranite, si nu am gasit alt mod de a o spune, noi inca ejaculam la
sfarsitul actului sexual.
Am rosit pana la radacina firelor de par. Carlisle a zambit usor, iar Edward a
continuat pentru a evita privirea lui Carlisle.
-Eu cred ca trupurile noastre inca mai produc sperma. Motivul pentru care nu
avem copii este ca trupurile noastre, adica ale femeilor nu pot suporta o noua viata. Nu
poate alimenta fatul cu sange, alimentatie, caldura in general cu nimic din ce ar face fatul
sa se dezvolte.Ar muri dinainte sa se nasca. Motivul pentru care tu ai ramas insarcinata
este ca tu poti crea viata, il poti alimenta cu ce are nevoie pana la momentul nasterii.
Asta este singura diferenta intre noi si relatia dintre Alice si Jasper sau Rosalie si Emmett,
tu traiesti, deci si copilul traieste.
Suna atat de nebuneste. Dar ca restul lucrurilor pe care le-a spus azi, asta avea
sens.
-Chiar este posibil?
Vocea tacuta a lui Edward intreba, Carlisle a dat din umeri cu un zambet palid pe
fata.
-Dupa cum am spus, este o teorie.
-Crezi ca vom sti vreodata cu siguranta? Am intrebat mangaindu-mi absenta
scomacul.
-Nu stiu Bella, cum am putea sti? Nu a mai existat niciodata o relatie intre un
vampire si un om . Asta e prima oara cand un nemuritor s-a indragostit de un om , prima
oara cand o astfel de viata a fost creata intre speciile noastre. Singura diferenta intre cei
care ar face orice pentru un copil si tine, este ca tu esti in viata.
Mintea mea se lupta sa inteleaga amontul de informatii. De ce ma chinuiam sa
inteleg, imi dadeam seama ca avea sens.
Cand nici eu nici Edward nu am replicat, Carlisle s-a ridicat incet si s-a indreptat
spre usa. Inainte sa iasa s-a intors cu privirea direct in ochii mei si a murmurat emotionat
un “multumesc” abia auzit.

DPDV Edward

-Nu vreau sa ma marit cand sunt grasa.
Mi-am dat ochii peste cap uitandu-ma la Bella, care se uita la Alice care se holba
inapoi la Bella.
Am oftat.
-Bella, pur si simplu nu putem sa facem nunta acum, o contrazicea Alice. Estep e
data de 13, mai sunt doar trei zile, deja am trimis toateinvitatiile , PERSONAL, am facut
o calatorie la Florida ca sa-I duc una mamei tale, asa ca te mariti pe 13 septembrie.
-De ce nu putem face nunta chiar acum?
-Spune omul care era sa piarda copilul.
A fost cel mai tampit lucru pe care l-a spus Alice si Bella a izbucnit in lacrimi.
Ochii mi-au iesit din orbite si intr-o secunda eram langa ea tinand-o in brate.A plans pe
umarul meu cu degetele inclestate pe tricoul meu, iar corpul ei se cutremura din cauza
suspinelor. Alice se uita de parca nu-i venea sa creada. M-am uitat urat la ea si ea a clipit
des, crezand ca glumesc cand i-am spus ce toane are Bella.
-Bella, iubito, calmeaza-te, shhhhh.ii sopteam si o leganam.
-Copilul meu e bine. A murmurat si s-a dat putin inapoi sa se uite in ochii mei.
Am zambit si am ridicat mana sa-i sterg lacrimile de pe fata. Respiratia i s-a oprit in gat si
a oftat cand degetele mele i s-au oprit pe buze. A continuat sa vorbeasca, respiratia ei
fierbinte arzandu-mi degetele.
-Nu vreau sa astept sa fiu grasa ca sa ma marit.Si sa astept doua luni intregi?
Copilul meu e bine.
Ei bine, macar lacrimile ei s-au oprit.
-Pai Bella, de fapt, asigurandu-se ca sunt cel putin 10 metri intre ea si zeita
emotiva aici de fata. De fapt, vroiam sa asteptam, pentru ca oricum nu te poti schimba in
vampir pana ce nu nasti. Si chiar imi trebuie mai mult timp pentru pregatiri, o luna si
jumtatate nu e chiar atat de mult.
-Nu ma poti schimba decat dupa ce nasc?
A inceput iar sa planga.
Am oftat si am tras-o iar la pieptul meu.
-N-n-n-nuuuu vreai sa f-f-fiu mai batrana decat E-e-e-edward.
-Dar deja esti mai batrana decat Edward, a subliniat Alice, iar Bella cu o fata
confuza a inceput sa urle si mai tare.
O mangaiam pe spate si ma rugam din tot sufletul ca aceasta conversatie sa se
sfarseasca. Ia stai, eu ii puteam pune punct.
Am luat-o pe Bella in brate si am iesit rapid din camera inainte ca Alice sa
protesteze. Odata ajunsi in camera mea, linistita si frumoasa am pus-o pe iubirea vietii
mele pe patul mare, auriu.
M-am intins repede langa ea si am luat-o iar in brate.
-Nu vreau sa am 19 ani, a spus, lacrimile curgand si mai repede.
-Iubito, daca te schimb acum,vom omori copilul. Pentru mine nu conteaza cati ani
ai, te iubesc mai mult decat se poate in lumea asta. Tot ce conteaza acum esti tu si fiica
noastra frumoasa. Trebuie sa o tinem in siguranta, deci iarta-ma dar nu pot sa schimb
decat dupa ce nasti.
Cat am vorbit, am vorbit incet ca mi-era frica ca nu a auzit nimic. Dar a auzit.
Respira normal din nou si-si stergea lacrimile cu mainile tremurande.A zambit incet, am
luat-o ca pe un semn bun.
-Iarta-ma ca sunt asa de emotiva.
Am zambit si am strans-o si mai aproape scuturandu-mi capul.
-Nu ma deranjeaza, dupa cum am mai spus e doar un pret foarte mic.
-Cred ca ma urasti, a bombanit lacrimi umplandu-i ochii din nou.Plang din orice,
si o sa fiu o mireasa grasa, sit u o sa ma urasti.
Stiam ca nu aveam sa o urasc niciodata, era imposibil.Era adevarat, lacrimile ei
veneau ca raurile peste ea, dar puteam suporta asta o enternitate decat sa nu o am pe Bella
aproape sau pe fiica noastra.
-Bella, te rog asculta-ma. Te iubesc. Nu as putea niciodata sa nu te iubesc.Ma
uitam adanc in ochii ei, proprii mei ochi fiind plini de emotii.Vroiam sa ma creada cand ii
spuneam ca nu pot trai fara ea, ca as prefera sa mor decat sa nu o am langa mine, ca as da
orice numai sa o tin langa mine.
-Chiar ma iubesti?
Am ras incet si mi-am lipit fruntea de a ei.
-Sincer, da.
Cuvintele mele mi-au amintit cand si-a dat seama pentrui prima oara ca o iubesc
mai mult decat orice, mai mult decat viata mea. Atunci amandoi ne vindecam de ranile
provocate de plecarea mea.
-Si eu te iubesc, mi-a soptit Bella, am zambit si o mangaiam usor pe spate.
Am stat asa in liniste o perioada apoi i-am zis.
-Bella, trebuie sa te duc inapoi la Charlie.
-Nu vreau sa ma misc.
-Va trebui, e foarte ingrijorat pentru tine.
-A fost rautacios. Poate sa sufere un pic.
Rasul meu a fost puternic de data asta si cand am incercat sa ma ridic Bella mi-a
dat drumul la tricou.Ea nu mi-a urmat miscarea, a luat o perna, a inspirit adand mirosul
meu din ea si se uita la mine.
Am incercat sa o iau altfel.Stiam ca nu va face nimic ca sa ma provoace cand
vene vorba de dieta mea.
-Bella, trebuie sa vanez diseara si mai bines tai cu Charlie decat aici unde Alice te
va sufoca probabil cu planurile de nunta.
A mers, de fapt se cam grabea. Eram sigur ca vroia sa evite discutiile despre
planurile de nunta. Nu am comentat nimic, imi atinsesem scopul. Asa ca am luat-o in
brate si am inceput sa fug. Si-a pus capul pe pieptul meu si aproape a refuzat sa-mi dea
drumul cand am incercat sa o imbarc in Volvo.
A adormit inainte sa ajungem acasa. Am carat-o in brate inauntru.
Dupa cum ma asteptam Charlie era nervos si agutat, ingrijorat pana la Dumnezeu
cu ochii fixate pe telefon gandindu-se daca sa-l sune iar pe Carlisle. Sunase in fiecare ora
de dimineata. Cand m-a vazut cu Bella in brate s-a relaxat vizibil si a fugit inspre noi.A
incercat sa o ia pe Bella dar chiar si in somn refuza sa-mi dea drumul.I-am zambit incet
inainte sa ma uit la Charlie.
-E bine, e doar foarte obosita.A avut o zi lunga.
Am fost socat cand am vazut la ce se gandea, dar si mai socat cand a spus-o cu
voce tare.
-Si copilul?
-Copilul e bine, am spus incercand sa nu las sa se vada socul pe fata mea. Se pare
ca in cele cateva ore pe care le avuse la dispozitie gandindu-se ca Bella o sa piarda
copilul pe care il iubeste atat de mult, a ajuns sa accepte unele lucruri.Am continuat sa
vorbesc cu o urma de zambet pe buze. Carlisle a reusit sa le salveze pe amandoua, Bella
aproape facuse avort si a trebuit un miracol ca fatul sa traiasca.
Vorbeam incet si nu stiu de ce exact. Ma temeam ca daca vorbesc mai tare, voi
tulbura realitatea, voi tulbura linistea femeii pe care o iubesc si a copilul pe care noi l-am
creat.
-Chiar o iubesti nu?
Vocea lui Charlie mi-a tulburat din nou gandurile. Am zambit si m-am indreptat
spre scari. M-as fi simtit mai bine daca o stiam pe Bella intr-un pat cald si moale.
-Da, mai mult decat orice pe lumea asta.
Charlie nu a mai spus nimic desi stiam ca vroia sa afle un milion de chestii.Si el
vroia sa o tina in brate, sa se asigure ca e acolo, ca e sanatoasa.Vroia sa intrebe de copil,
de planuri de viitor. Auzisem fugitiv ca se intreba de ce nunta era peste doua luni, primise
invitatia cu reprogramarea dimineata.
Am lasat-o usor pe Bella pe pat si am sarutat-o pe frunte.
-Te iubesc, i-am soptit .
-Si eu te iubescm,a mormait cu ochii inca inchisi. Nu puteam sa-mi dau seama
daca dormea sau nu , dar in orice caz ea ma iubea si asta era tot ce conta.
Si in timp ce plecam, am zambit.

DPDV Necunoscut

-Aproape am ajuns.
Crengute pocneau sub picioarele noastre in timp ce mergeam prin padure. Ne
miscam atat de repede ca era imposibil sa ne auzi, sau sa ne vezi.
Omul de langa mine a continuat sa vorbeasca.
-Fata miroase diferit, poate au schimbat-o pana la urma.
Vocea mea era joasa, ganditoare.
-Nu, e diferit sar e inca om.
Linistea domnea iar intre noi,curiozitatea mea marindu-se cu fiecare secunda si a
fost nevoie de controlul meu maxim sa ma opresc sa trecem intai pe la casa fetei si apoi
san e duce la Culleni.Vroiam sa stiu de ce e inca om, de ce miroase diferit, de ce Culenii
n-au transformat-o. Cand planuiau s-a o faca si ce scuze aveau acum.
Si in timp ce eu ma gandeam, vocea de langa mine a vorbit.
-Am ajuns, Aro.
Capitolul 8 : Confruntarea

DPDV Edward

Nu faptul ca ii auzeam gandurile ma stresa.
Nu.
Faptul ca il auzeam, la cateva mile distanta de mine m-a intrigat si faptul ca el
avea gandurile panicate ma facea si mai nervos.Subiectul gandurilor lui m-au facut sa o
iau pe Bella in brate si sa sar pe geam.Bella frumoasa si calda in bratele mele a gemut
incet dar nu s-a trezit.S-a apropiat si mai mult si pentru o secunda am uitat tot ce era in
capul meu.
Un alt gand ingrijorat al lui Carlisle m-a trezit la realitate si am grabit pasul.
Ei vin, Edward. Alice nu i-a vazut decat cand au intrat in oras. Imi pare rau ca nu
te-am avertizat mai devreme.
Mi-am dorit mai mult decat orice ca el sa-mi poata auzi gandurile, dar nu putea.
Aveam cateva intrebari pentru el, ce aveau nevoie disperata de raspunsuri, dar una
singura se invartea in capul meu iar si iar.
Nu fugi, Edward. Vino si adu-o si pe ea. O vom proteja orice ar fi.
De parca imi auzise intrebarea inceata, dar nu-mi daduse raspunsul de care aveam
nevoie.
Am injurat incet in timp ce fugeam.
Vroiam cu disperare sa o duc departe de ei, unde nu ar mai fi deranjat-o niciodata.
Dar Carlisle avea dreptate, nu ar trebui sa fug.Trebuia sa fac fata si Bella la fel.Daca vor
vrea lupta, voi lupta pentru ea si voi castiga.
Cu asemenea ganduri in minte am facut primul pas in interiorul casei., Alice m-a
tras repede intr-o parte si avea o expresie atat de ingrijorata ca toata frica mea a aparut din
nou.Am asezat-o pe Bella pe canapea si a murmurat ceva foarte incet, vorbea in somn,
despre mine si copil.
-Edward imi pare atat de rau, ma concentram pe Jasper si pe copil, pentru ca el are
unele probleme de control si eram ingrijorata si..
Alice vorbea foarte repede iar gandurile ai erau un deranj total, plimbandu-se
panicata de colo,colo.
Am oprit-o, in final acceptand ideea ca Volturi vor fi aici in curand.Am vorbit
repede si am zambit usor, cuvintele mele relanxand-o foarte putin.
-E in ordine, Alice , inteleg.
M-am intors sa-l caut pe Carlisle dar el aparuse dinainte sa apuc sa zic ceva. Avea
buzele stranse intr-o linie in timp ce o privea pe Bella dormind.
-Nu cred ca e bine sa o trezesc, am explicat. Nu vreau sa o supar iar.
Parea ca intelege si a inceput sa vorbeasca cu o mina rapida si urgenta.
-Emmett si Rosalie au plecat deja, si Jasper si Esme la fel. Alice a insistat sa
ramana. Cand mi-a intalnit privirea confuza a explicat. Am crezut ca e mai usor daca vom
fi mai putini cand ei vor aparea.
Avea dreptate, eu, Carlisle si Alice intr-o singura camera era de ajuns. Nu aveam
nevoie de temperamentul lui Emmett, sau de parerile lui Rosalie, dar totusi abilitatea lui
Jasper de a-i face pe Volturi sa se simta calzi si buni ar fi fost buna. Dar daca Carlisle i-a
cerut sa plece inseamna ca avea un motiv asa ca nu am pus intrebari.
S-a intors catre Alice.
-Cat?
Si-a muscat buza.
-Mai putin de trei minute.Imi pare rau, ar fi trebuit sa vad asta cu zile in urma…
parea ca mai avea putin si izbucnea in plans, asta daca ar fi putut plange. Am zambit usor
si mi-am pus o mana pe umarul ei.Eram si eu la fel de, nu, nu la fel, cu mult, foarte mult
mai ingrijorat decat ea si nu puteam sa o fac sa se simta mai bine.
-Alice, e ok, serios, asta e.
Carlisle a oftat si si-a trecut o mana prin parul blond.
-Edward du-o pe Bella in camera ta, incearca sa nu o trezesti.Ai dreptate, daca se
streseaza nu-i face bine copilului.
Am dat din cap si am luat-o pe Bella in brate. A deschis ochii si eu i-am zambit
amuzat. De parca ceea ce-mi ceruse Carlisle facuse ca ea sa se trezeasca. Am dus-o
repede sus, inainte sa vada privirele ingrijorate ale lui Alice si Carlisle.
-Dormi, Bella am soptit incet lasand-mi buzele pe fruntea ei in timp ce o puneam
pe pat.
-Mmmm, de ce suntem aici? A bombanit si se ghemuia in patura.
-Fara motiv, trebuia sa vorbesc cu Carlisle si nu am vrut sa te las singura. Nu-mi
place sa plec de langa tine, i-am raspuns si o mangaiam pe par. Cel putin ultima parte nu
era o minciuna.
-Despre ce sa vorbiti?
Am ras incet, Bella era atat de curioasa. Nu era bine pentru ea.
-Nimic important, inca ceva despre copil.
-Oh, mmmmm, ok.
Ochii ei s-au inchis incet si eu am sarutat-o usor pe buze spunandu-i cat de mult o
iubesc inainte sa cobor.
-Cat mai dureaza?
De data asta eu am intrebat.
-Abia au trecut de casa Bellei, cam un minut.
Stateam tensionati, grija crescand in mine ca o bomba.Speram doar sa nu
explodeze. Trebuia sa pastrez o mina calma in fata lor.
Apoi, iata-i. Erau trei, Aro, Caius si Jane am ghicit eu. Marcus era anormal de
plictisit cu orice avea legatura cu noi, mai ales cu Bella asa ca probabil n-a venit. Lui
Jane ii placea sa-l insoteasca pe Aro oriunde, iar Caius era doar un ghici.
S-a dovedit ca am dreptate cu doar cateva secunde mai tarziu cand Carlisle i-a
invitat in casa zambind usor fara nicio emotie in ochi.
-Bine ati venit, carui onoare ii datoram aceasta vizita?
Incerca sa fie politicos si reusise, Aro a zambit si a intrat inauntru, sau plutea atat
de gratios era mersul lui, si Jane si Caius l-au urmat.
-Am venit sa o verificam pe Isabella cum v-am asigurat ca o vom face.
Vocea lui era calma, dar serioasa. Am vazut-o pe Alice cum si-a schimbat pozitia
amintindu-si fara indoiala de ultima noastra intalnire cu Volturii.
-Si cum stiu fara indoiala ca nu bantuie niciun vampir nou-nascut prin zona, ati
vrea sa ne explicati de ce Isabella este inca om?
-Bella, l-am corectat automat. M-am plesnit mental. Ii place sa i se spuna Bella,
am spus incrucisandu-mi bratele la piept cu o alura ferma.
-Imi pare teribil de rau, dar asta nu-mi raspunde la intrebare.
Am simtit o usoara pala de durere trecandu-mi prin corp. Caius statea in décor si
Jane se holba. Mi-am trecut privirea peste cei trei vampiri din fata mea, cu parul inchis la
culoare, cu pielea alba ca hartia ce stralucea in lumina lampilor din casa.
Nu pareau deloc atat de amenintatori pe cat stiam ca pot fi.
Carlisle a inceput sa vorbeasca iar eu le ascultam gandurile. Si Aro si Caius stiau
ca ceva e in neregula cu Bella, observasera amandoi ca mirosea diferit.Dar nici unul nu
ghicise ce e. Am observat ca Alice si Carlisle pastrau o distanta sigura fata de Aro, ca sa
nu-i atinga si sa descopere secretul pe care noi il ascundeam.
-Bella inca nu poate fi schimbata, datorita unor…complicatii de sanatate. Va fi
periculos pentru ea daca o vom schimba acum.
Aro parea intrigat.
-Aha, si cand poate fi schimbata?
Carlisle era nervos, am vazut ca nu vroia sa spuna adevarul dar ideea se invartea
in capul lui. Daca nu vroia sa spuna, trebuia sa inventeze foarte repede o poveste, pentru
ca nu ne permiteam ca Aro sa atinga pe vreo unul dintre noi.Daca ii spunea lui Aro,
acesta nu putea lua decat doua hotarari.
Va permite nasterea copilului meu si al Bellei fara lupta, nu va vrea sa-l jigneasca
pe Carlisle omorand copilul.
Sau, va insista ca schimbarea sa aiba loc imediat si copilul va muri.
Mi-am strans pumnii, dorind sa stau locului si cu gura inchisa. Era mai greu decat
trebuia. Gandindu-ma la ultima vizita ma intrebam cum reusisem sa-mi stapanesc
temperamentul.
Carlisle a luat o decizie, a oftat si si-a trecut mana prin parul blond.
-Bella e insarcinata. Nu o putem schimba decat dupa ce naste copilul.
Aro parea foarte curios, a facut un pas mic inspre noi si eu am tresarit dar nu am
zis sau facut ceva. Alice era si ea foarte teapana. Carlisle stia ce face, iar daca vreo unul
din nou spunea ceva puteam distruge orice speranta ca aceasta conversatie sa se termine
cu viata si fericita.
-Insarcinata? A spus cu ochii amuzati. S-a intors catre mine. Cum te simti Edward
stiind ca fata pentru care ai muri nu te iubeste la fel?
Mi-am strans pumnii si mai tare, raspunzandu-i calm masurandu-mi tonul.
-Bella ma iubeste in acelasi fel in care eu o iubesc pe ea, pentru totdeauna.
-Deci nu te deranjeaza ca va da nastere peste putin timp unui copil facut cu alt
barbat?
Simteam cum unghiile imi strapung pielea dar nu curgea sange.Niciodata nu
curgea. Nu simteam durerea doar o presiune usoara.
-Ea va avea un copil al meu, am spus cu ochii fulgerand periculos in jur.Nu am
realizat ca am inaintat si m-am oprit.
-Dar stii ca asta nu se poate Edward, a spus cu un zambet aparandu-i pe buze.
Vampirii nu pot avea copii, trebuie sa te fi inselat, asta nu te face furios?
Incearca sa te faca sa izbucnesti. Nu-l lasa. Noi stim adevarul.
Vocea moale a lui Carlisle mi-a patruns gandurile si m-a calmat. Mi-am lasat
corpul rigid sa se relaxeze dar privirea era la fel de turbata in timp ce ma uitam la
barbatul din fata mea.
-Chiar e pacat ca puterile mele nu-si fac efectul asupra ei. Ar fi frumos sa ma uit
in trecutul ei, asa ca sa stim si noi cine e tatal copilului.
-Nu o vei atinge, am urlat si am mai facut un pas catre el. Aro a pufnit.
-Nu vad care e problema, nu pot vedea in mintea ei. Dar nu asta e problema acum.
Problema este ca Bella este om si stie mult prea multe.
-Te rog da-ne noua luni.
Aro si-a strans buzele uitandu-se rapid la mine, la Alice si la Carlisle care facuse
cererea. Am vazut ca se gandea cu sinceritate, luand in considerare toate optiunile. Pe de
o parte ii era frica ca Bella va spune secretul nostru, dar pe de alta parte nu vroia sa-l
supere pe Carlisle sau pe vreo unul din membrii familiei noastre insistand ca schimbarea
sa aibe loc acum.
Cand s-a uitat din nou la Carlisle nu luase nicio decizie. A zambit usor.
-Asta nu e o decizie pe care sa o iau singur. Trebuie sa vorbesc cu Marcus si
Caius. Deocamdata Bella va ramane om, dar dupa ce vom lua o decizie va vom vizita din
nou.
Simteam usurarea cum se raspandeste in camera.
Carlisle a zambit sincer.
-Multumesc.
Aro a zambit inainte sa vorbeasca din nou.
-Totusi mi-e teama ca am sa va rog sa o tineti pe Bella aici pana luam o hotarare,
asa ca daca va spune secretul nostru vom putea cu usurinta sa o rezolvam.
Mi-am strans iar pumnii fiind nevoie de tot auto-controlul pentru a-mi tine gura
inchisa.
-Te asigur ca va fi aici, tatalui ei nu-i va placea treaba asta, am pufnit la cuvintele
lui Carlisle, “nu-i va placea” era spus prea simplu. Dar poate fi convins.
-Bine.
Zambetul fortat al lui Aro era la locul lui cand a pasit in fata si i-a strans mana lui
Carlisle. Puteam spune ca lui Carlisle nu prea ii placea lucrul asta dar nu putea face
nimic. A strans mana palida si zambetul lui Aro crestea.
-Ce teorie minunata, se pare ca se poate ca Edward sa fie tatal, a spus zambind
prinvind gandurile trecute ale lui Carlisle. Dar nu-mi pot imagina cantitatea de control de
care e nevoie pentru a fi asa cu un om.
Ha, daca ar fi stiut el.
Dupa ce i-a dat drumul lui Carlisle, Aro s-a intors sa plece.
-Ne vom intoarce in curand, sa aveti o seara placuta. A spus fluturand mana si
inchinzand usa dupa el.
Linistea era peste noi si intr-un final Carlisle a vorbit.
-Nu-mi pasa cat de frustrat esti Edward dar daca dai vre-un pumn in peretii mei tu
vei fi acela care va repara.
Am ras relaxandu-ma si Alice a zambit si ea.
Stiam ca vom fi cu totii pe marginea prapastiei, si Bella probabil ca ma va omori
pentru cat de protectiv voi fi in urmatoarele saptamani, dar stiam de asemenea ca totul va
fi bine.
Trebuia sa fie asa, pentru ca stiam ca daca eu si Bella ne vom pierde copilul, nu ne
vom vindeca niciodata.
Capitolul 10 : Edwardiana

DPDV Bella

Lumina soarelui patrundea prin geam asa ca am gemut si m-am intors pe partea
cealalta. In loc sa simt salteaua tare a patului meu am simtit o pereche de brate reci ce ma
inconjurau protector. Apoi mi-am adus aminte unde eram.
-Edward…
Vocea imi era groasa de la somn, el m-a sarutat pe frunte si s-a dat mai pe spate
sa-mi priveasca fata somnoroasa.
-De ce suntem aici? Am intrebat ridicandu-ma usor si frecandu-mi ochii. S-a
ridicat si el si m-a inconjurat din nou cu bratele.
-O…urgenta. Nu-ti fa griji de Charlie, deja l-am sunat i-am spus ca Alice te-a
rapit la o sedinta de cumparaturi.
I-am aruncat o privire plina de indoiala. Intensitatea privirii a fost stricata de un
geamat lung ce mi-a iesit pe buze, Edward a ras si m-a sarutat pe frunte. S-a dus si mi-a
adus un pahar cu apa si abia cand am atins apa cu limba mi-am dat seama cat de insetata
eram.
Intr-un final, a inceput sa vorbeasca.
-Am avut o vizita aseara.De la Volturi.
Aproape m-am inecat. Mi-a luat paharul din mana cu o viteza inumana si ma
batea usor pe spate pana tusea s-a oprit.
-Ce?
-Nimic important, au venit, am stat de vorba si au plecat. Nimeni nu a fost ranit.
Era ceva ce nu-mi spunea si stiam asta. Si el stia ca stiu asta.Pur si simplu imi
intorcea privirea cu o intensitate ce-mi cerea sa-l intreb mai departe. Desigur ca nu
puteam refuza o provocare, asa ca l-am intrebat.
-Ce vroiau? Nesigura ca vroiam sa stiu raspunsul cu adevarat. Aveam un
presentiment ca era despre mine sau copil, sau despre amandoua. Inima mea batea cu
durere, amintindu-mi de fetita mea.
Cand Edward nu mi-a raspuns, suspiciunile mele s-au adeverit.
-Edward..
Ciudat, dar vocea mea era sparta.Simteam ca lacrimile ca incepeau sa curga iar si-
mi doream din adancul sufletului sa nu mai plang.Nu vroiam sa fiu atat de slaba, nu
vroiam sa cedez presiunii mereu, de obicei reuseam sa-i fac fata.Dar de obicei numai
viata mea era in pericol, dar acum era vorba despre copilul meu.
Edward ma tinea iar in brate strans inainte sa-mi dau seama ca ma miscasem.
-Bella, calmeza-te, shhh, gata. Nu-i voi lasa sa te atinga Bella, nici pe copil. Iti
promit. Iti jur.
Cuvintele lui reuseau sa ma calmeze dar suspinele nu se opreau. Sincer, chiar era
enervant.
Intr-un final, suspinele incetineau si plansul s-a oprit, dar Edward nu mi-a dat
drumul. Totusi cand am spus ca vreau sa fac un dus m-a carat pana la baie si s-a postat
langa usa pe dinafara si striga din trei in trei minute daca sunt bine sau daca am nevoie de
ceva.
Era amuzant, dar si putin enervant.
-Sunt bine, am spus pentru a saptesprezecea oara si speram ca pentru ultima oara,
in timp ce oprisem dusul si ieseam din cabina.A ras de tonul meu enervat si odata ce si-a
dat seama ca am iesit de sub dus si sunt invaluita de un prosop a intrat si m-a luat in brate
pe la spate.
-Mirosi a capsuni.
Am zambit si m-am dus sa ma imbrac cu hainele pe care mi le adusese, o pereche
de blugi lejeri si un tricou moale si albastru, cadou de la Alice.
-Hai, dispari, i-am spus si-mi fluturam mana in fata lui incercand sa-mi desfac
prosopul sa ma imbrac.Nu s-a miscat, a venit mai aproape si mi-a soptit in ureche.
-Te-am vazut in mult mai putin decat un prosop, mi-a reamintit cu o voce inceata,
erotica. Simteam ca mi se inmoaie genunchii in timp ce ma saruta pe gat in jos miscandu-
si mainile innebunitor pe trupul meu. Stiam ca trebuie sa reactionez acum, inca o data
pierdeam orice gand rational in timp ce limba lui lingea picaturile de apa care nu le
stersesem inca.
Un fior m-a cutremurat.
-Ti-e frig? A marait fara sa se departeze.
-D-da, am mormait incoerenta.
-Vrei sa te incalzesc?
Eram foarte tentata sa spun da dar familia lui cu auzul foarte fin ar fi insemnat
mai multe tachinari de la Emmett si priviri intrebatoare si acuzatoare de la Rosalie si un
milion de intrebari de la Alice care ma vor aduce in pragul nebuniei.Si apoi nu stiam daca
activitatea asta fizica ar fi facut vre-un rau copilului si pana nu eram sigura nu riscam.
-Nu chiar acum, am soptit si nu stiam daca a inteles dar cand m-a sarutat usor pe
frunte mi-a aratat ca se gandea probabil la aceleasi motive ca si mine
-Scuze.
A marait.
-Hei, avem o eternitate deci nu ma plang.
A ras si m-a ajutat sa ma imbrac. Cand eram complet imbracata, capul imi era mai
limpede si m-am intins sa-l sarut pe Edward pe buze.
-Vreau mancare, si mai incolo mai multe informatii despre vizita “nu atat de
importanta” si tarzie pe care ati avut-o de la Volturi.
M-am asigurat ca figura mea ii va arata clar ca nu voi abandona discutia despre a
doua cerere. Nici pe prima dar aia nu era chiar o cerere.
-Da doamna, intai sa gasim ceva de mancare si apoi vorbim, a spus si a eliberat un
oftat.
Am zambit, dar mi-a pierit imediat cand am vazut ca in fata scarilor m-a luat in
brate si m-a carat pana in bucatarie.Am oftat si mi-am dat ochii peste cap sa inteleaga
aluzia.
-Deci cam cat crezi ca va dura pana nu ma vei mai lasa sa merg deloc?
-Hmm, el se gandea si eu am oftat iar.Cred ca aproape de opt luni, dar pun pariu
ca atunci cand vei fi atat de insarcinata nu vei mai vrea sa mergi.
-Si eu n-as paria impotriva lui, Bella.
Noua voce m-a speriat atat de tare ca eram recunoscatoare ca Edward ma tinea in
brate.Daca nu, ma impiedicam sigur si ma omoram.
-Alice, am spus si mi-am pus mana la piept vrand sa opresc inima care galopa.
Edward a ras si m-a asezat pe un scaun din cele sapte si Alice s-a asezat langa mine, in
timp ce Edward vana micul meu dejun.
-Da, Bella? M-a intrebat inocenta chinuindu-se sa-si retina un zambet. Nu m-am
deranjat sa raspund dar in schimb a vorbit Edward.
-Alice, stii cumva cum vom numi copilul? A intrebat uitandu-se la un pachet de
branza si punandu-l de unde l-a luat.
Alice a scuturat din cap.
-Nu, nu stiu pana nu va hotarati.Am avut viziuni incetosate, de fiecare data va
concentrati pe un anume nume. Desi e cam frustrant. Alegeti unul si gata.
-Edward, am spus fericita.
-Da iubire? Mi-a raspuns uitandu-se la mine si zambind frumos.
Mi-am scuturat capul.
-Nu te strigam pe tine, vreau ca numele sa fie Edward.
Alice si-a ridicat o spranceana iar Edward a oftat inainte sa se aplece peste masa
sa-mi intinda un sandvis cu sunca. Ma uitam la sandvis infometata.
-Bella, iubito, e o fata nu o putem numi Edward.
-De ce nu? Am intrebat eu naiva si Alice isi musca buza sa nu rada. Edward m-a
pupat pe frunte si isi continua explicatia.
-Pentru ca nu putem. Nu este nume de fata. Si chiar daca ar fi fost nu vom numi
copilul dupa mine.
-Si ce nu-i in regula sa numesti copilul dupa tata?
Edward nu a raspuns pentru cateva clipe, Alice n-a mai putut si a izbucnit in ras.
Edward si-a dat ochii peste cap la sora lui.
-Bella, vrei te rog sa repeti ultima propozitie? Si rar?
Am oftat dar m-am conformat, Am inteles ca e o “ea” si Edward e un “el” dar nu
aveam de gand sa renunt fara lupta.Imi placea numele Edward si era bun pentru o fata.
-Bine.
Edward a rasuflat usurat.
-Atunci o vom numi Edwardiana.
Nu cred ca i-am vazut vreodata ochii atat de panicati sau atat de iesiti din orbite.Si
nu l-am mai vazut implorand inainte, dar ochii nu ma tradau, era in genunchi in fata mea
cu fata cea mai ispasita si imploratoare pe care o putea avea.
-Bella, te rog, nuuuu.
Alice era pe jos, se tavalea de ras. Desi era un ras cristalin era puternic. Dar totusi
auzisem pasi pe deasupra sunetelor de ras ale lui Alice.Am ridicat incet capul sa vad cine
ne verifica sa vada daca mai traim dar atentia mi-a fost iar captata de Edward cand mi-a
luat mainile in mainile lui.
-Bella vreau sa imi promiti ceva.
Nu ar fi trebuit sa ma uit in ochii lui. De obicei cand fac asta nu mai gandesc clar.
Am zambit.
-Mmmm, bine.
-Te rog, te rog, te rog promite-mi ca nu vei mai insista sa numim copilul
Edwardiana.
Un alt val de rasete a izbucnit din Alice iar Carlisle si Esme ne priveau din usa,eu
holbadu-ma la Edward iar Edward pe podea holbadu-se inapoi la mine. Cred ca eram
amuzanti intr-un fel.
Carlisle parea foarte amuzat iar Esme se tinea de stomac si chicotea incet. Mi-am
dat ochii peste cap si ma uitam la Edward din nou.
-Nu vreau sa promit asta, de ce radeti toti de mine? Dar iti promit orice altceva,
am adaugat eu multumita.
-Bella, de ce? Ma intreba Edward si imi tragea mainile usor aproape de fata lui.
De ce insisti atata sa dai un nume atat de oribil si groaznic singurului nostru copil?
Nu stiu de unde au venit lacrimile, dar au venit foarte,foarte repede.
-O, Doamne a spus Edward si m-a luat repede in brate. Gata Bella, nu plange nu
am vrut sa fiu rau, te rog, te rog.
-Dar tie nu-ti place numele ales de mine, am balbait. Mi-am infipt degetele in
tricoul lui ascunzandu-mi fata in pieptul lui. Schimbarea mea brusca i-a cauzat lui Alice
alte rasete.Esme s-a oprit din ras si a venit imediat langa noi punandu-si mana pe umarul
meu.
-Eu cred ca e un nume foarte frumos, mi-a spus ea. Privirea pe care Edward i-a
aruncat-o nu mi-a scapat.Plangeam si mai tare. Dar nu cred ca e un nume cu care ea ar fi
fericita.Nu este un nume comun in secolul asta, si va fi mereu tachinata si luata in ras si
in plus nu cred ca profesorii vor fi prea multumiti daca Edward va da tarcoale mereu
incercand s-o apere.
Imaginea mentala cu Edward intr-o clasa cu copii de cinci ani m-a facut sa rad.
Edward s-a uitat recunoscator la Esme si ma mangaia incet pe spate.
-Bine, bine, promit, am spus inca nehotarata.
Un zambet, imens a aparut pe fata lui Edward si nu m-am putut abtine sa nu
zambesc si eu.
-Multumesc Bella, n-ai absolut nicio idee ce inseamna asta pentru mine.
-S-ar putea sa am, am spus stergandu-mi urma de lacrimi si muscand o gura
imensa din sandvisul meu. Edward s-a intors catre Carlisle. Carlisle a fost primul care a
vorbit.
-Presupun ca Bella vrea sa stie despre seara trecuta….?
-Da, am spus cu gura plina de paine si sunca. Nu vroiam ca Edward sa raspunda la
intrebarea asta in locul meu.Carlisle a zambit usor si s-a asezat in capul mesei.Edward s-a
asezat langa mine iar Alice care reusise in sfarsit sa se calmeze, s-a postat si ea pe un
scaun.
-Dupa cum stii deja, a inceput Carlisle cu buzele ferme, Volturii au decis sa ne
faca o vizita aseara.
Am dat usor din cap si am mai luat o inghititura din sandvis.
-Da, au venit aici pentru…
Dar nu a mai putut spune macar un cuvant, pentru ca Jasper intrase repede si il
intrerupse.Se uita infricosat de jur, imprejur ceea ce eu credeam ca e imposibil pentru un
vampir.
-Alice, fa bagajele. Plecam pentru o vreme.
Alice a sarit de la masa si cu o viteza inumana s-a apropiat de sotul ei fiind si ea
surprinsa.
-Cum? De ce? Noi ne uitam curiosi la cuplul din fata noastra.
Cand Jasper a vorbit, a vorbit clar si raspicat. Edward deja radea auzindu-i
gandurile.
-Pentru ca am inceput sa fiu emotiv si sa am pofte.
Capitolul 10 : Jocul numelui

DPDV Edward

Cand Jasper si o nu prea voitoare Alice au plecat in sfarsit, in a nu stiu cata luna
de miere undeva in Florida, am luat-o pe Bella si sandvisul ei cu sunca si am urcat-o in
camera. Stateam si il asteptam pe Carlisle. A aparut in sfarsit cu un zambet pe buze, s-a
asezat si Bella a trecut direct la subiect.
-Deci spune-mi tot ce s-a intamplat aseara cu Volturi. Desi cam am o ideea despre
ce e vorba.
Ultima parte a spus-o atat de incet incat numai eu si Carlisle am fi putut auzi-o.
Eu am luat-o in brate in timp ce Carlisle ii zambea asigurand-o.
-Vroiau sa te verifice, sa-ti verifice starea.
Bella a dat din cap si am strans-o mai tare. Eram inca o data foarte fericit ca nu se
apropiase de sufragerie cat Volturi au fost acolo.Nu as fi putut sa-mi pastrez calmul daca
ar fi fost atat de aproape de Aro si daca i-ar fi spus acele lucruri in fata. Am marait la
gandul acesta.
Carlisle a continuat.
-Nu au nicio problema in a ramane umana pentru inca o perioada de timp. Totusi
au cerut ca tu sa stai aici, cu familia noastra pana vor lua o decizie.
-Sa ia o decizie? A spus Bella strangandu-si mainile in pumni.
-Bella, shh.simteam ca se apropie de criza de plans. Nu-mi pasa ce hotarasc ei,
nu-i voi lasa sa te atinga, sau pe copil. Indiferent ce va fi.
S-a prabusit in bratele mele lasand lacrimile sa puna stapanire pe ea. O leganam
usor inainte si inapoi. Plansul ei nu era zgomotos dar era plin de agonie si ma omora cand
o auzeam suferind asa.
Imi pare rau Edward nu am vrut sa o supar.
M-am uitat surprins la Carlisle. I-am zambit tensionat si ingrijorat. A inteles si mi-
a zambit inapoi.
Vom fi bine cu totii. Nimeni nu o sa se atinga de ea, sau de copil. Iti promit cu tot
ceea ce sunt eu Edward, nimic rau nu se va intampla cu familia noastra.
Am zambit din nou cu mai multa incredere dar din nou, nu i-am raspuns.Nu
vroiam ca vocea mea s-o supere pe Bella si mai tare iar Carlisle a inteles. A venit si si-a
pus o mana impaciuitoare pe umarul meu si a iesit incet din camera.
Mi-am plecat incet capul si as fi plans daca as fi putut.

DPDV Bella

-Nu, tata, nu sunt bine. Carlisle vrea doar sa ma supravegheze din cauza copilului.
E ingrijorat de ceva ce a vazut la ultrasunete, desi eu sunt sigura ca nu e nimic serios.
Eram din ce in ce mai buna la mintit.Era natural acum cand il implica pe Edward
si sa raman peste noapte.Am zambit la gandul asta si am sters cateva lacrimi ce
ramasesera de la ultima serie dinainte sa sune Charlie.
-Si sigur dormi in camera lui Alice?
-Da, tata.
-Pentru ca sunt sigur ca daca ai fi dormit mereu in camera lui Alice de fiecare
data cand ramaneai peste noapte nu ai fi ramas insarcinata.
Emmett care putea auzi vocea lui Charlie din camera cealalta izbucni in ras.Nu m-
am putut stapani si am scos limba la el si m-am concentrat din nou pe conversatia mea cu
Charlie.
-Da, tata voi fi in camera lui Alice.
Nu trebuia sa stie ca e o minciuna gogonata. Nu se putea sa dorm in alta parte
decat in bratele lui Edward.Poate il conving sa dormim in camera lui Alice si asa nu-l mai
mint pe Charlie. Alice n-avea nevoie de camera, momentan era plecata.
Vocea lui Charlie mi-a imprastiat gandurile din nou.
-Bine Bella, dart e rog fii responsabila. Nu fa ceva necugetat.
-De parca Edward mi-ar da voie, am spus morocanoasa.
-Prea protectiv? M-a intrebat Charlie si mi-l puteam imagina ridicandu-si
spranceana cum facea de obicei cand era nepoliticos cu Edward. Am oftat.
-Tata, nu ma lasa sa cobor scarile, deci da protectiv.
Charlie a ras. Chiar a ras. Am luat-o ca pe un semn bun.
-Vii sa-ti vizitezi batranul tata saptamana asta? M-a intrebat devenind nervos.
Acum eu am ras.
-Voi incerca.
-Mancarea nu-i asa buna cand tu lipsesti.
-Mi-e teama ca n-ar fi buna nici daca eu as fi acolo. In ultima vreme am pofte de
dulce si iute, amandoua odata.
Charlie a scos un sunet de greata, mi-a spus ca ma iubeste si apoi a inchis.M-am
intors si Edward imi zambea. A ridicat mainile ca o invitatie iar eu am pasit in
imbratisarea lui insipirand adanc si inchizandu-mi ochii.
Cand i-am deschis eram in camera lui Edward.S-a miscat atat de repede ca n-am
avut timp sa clipesc o data d-apoi sa ma simt ca s-a miscat.
M-am intins sub patura moala. Nu-mi pasa de nimic decat ca eram aici cu
Edward. Mi-a simtit dispozitia asa ca s-a intins langa mine si ma mangaia usor pe spate
dandu-mi fiori. Dar erau fiori buni.
-Deci…te-ai gandit si la alte nume? M-a intrebat cu o voce fericita. Am dat repede
din cap.
-M-am gandit toata dimineata.
-Toata dimineata ai plans, m-a corectat zambind. I-am dat un pumn in umar desi
sunt sigura ca nu l-a simtit.
-Ma gandeam in timp ce plangeam.
-Ah.
Era liniste si eu asteptam. Asteptam ca Edward sa ma intrebe la ce nume m-am
gandit. Nu cedam inaintea lui.
N-a durat prea mult.
-Pai, si la ce nume te-ai gandit?
Mi-am inabusit un chicot si mi-am ascuns fata in pieptul lui, bratele lui mi-au
inconjurat corpul mic si fierbinte. Imi ridicasem genunchii la piept si-i inconjurasem cu
bratele.
-Pai, ar fi Elizabeth.
Mi-a zambit calduros,iar cu vocea lui si mai lina daca se putea asa ceva m-a
intrebat din nou.
-Altceva? Sunetul trecuse peste mine ca apa, si era reimprospatant.
-Mda.
-Ei?
Era nerabdator si pentru mine amuzant sa-l tachinez.Vedeam lumina dansand in
ochii lui si am vazut ca era fericit ca si mine.
-Pai imi place si Gabriell, e cel de-al doilea nume al mamei mele. Dar e si Mary,
pentru ca asta a fot primul nume al lui Alice.
Edward radea atat de incet, abia il puteam auzi, dar ii simteam vibratia din piept,
atat de rece, atat de tare, si ii simteam respiratia pe pielea mea. M-am uitat la el, confuza.
-Bella, realizezi ca nu ai sugerat nimic ce are legatura cu cea mai importanta si
perfecta persoana din lume?
Am trecut cu viteza prin capul meu gandindu-ma la cine era cea mai importanta.
Ma gandisem deja la mamele noastre, si la Alice. Poate Esme?
Edward a inceput sa rada cand a vazut privirea nedumerita din ochii mei. M-a tras
mai aproape de el iar eu m-am ghemuit bucuroasa in bratele lui. Respiratia lui rece si
intoxicanta mi-a facut capul sa se invarta.
-Tu, Bella, tu.
Ma uitam la el de parca ii crescuse al doilea cap.
-Eu? am intrebat mirata. A dat din cap vesel.
-Da, am putea s-o numim Marie sau Belle din moment ce se aseamana cu numele
tau. Nu am vrea sa-i dam acelasi nume ca al tau, ar fi confuz.
Ma uitam in continuare la el cu neincredere.
-Ce? M-a intrebat ingrijorat. Nu vrei sa numesti bebelusul dupa tine? Adica, tu ai
avut intentia sa-i dai numele meu chiar daca era baiat sau fata asa ca mi se pare corect
sa…
-Edward, nu sunt cea mai perfecta persoana din lume.
A inceput sa rada de parca as fi spus cea mai amuzanta gluma existenta. Eu
continuam sa-l privesc cu neincredere.
-Pentru mine, iubire, esti.
M-a sarutat atat de gentil pe frunte ca imi venea sa plang. Chiar daca dispozitia
mea se schimba des, si eram pe jumatate nebuna, si voi arata ca o balena in urmatoarele
luni el tot ma iubea. Chiar ma iubea.
Propriile mele ganduri m-au infiorat si Edward ma privi ingrijorat. Mi-am
scuturat capul si m-am ghemuit din nou la pieptul lui inspirand adanc mireasma lui, cea
mai minunata din lume.
-Nu sunt perfecta, si cu sigurant nu cea mai perfecta dar iti multumesc Edward. Si
nu vom numi copilul dupa mine, am adaugat ca un al doilea gand. El a izbucnit in ras si
corpul lui vibra de spasme de ras. Nu mi-am putut reprima zambetul.
-Esti cea mai perfecta, minunata si frumoasa persoana dintotdeauna, mi-a soptit
cand rasul lui s-a oprit. A facut o pauza si apoi a vorbit cu buzele facand o urma usoara de
saruturi pe gatul meu.
-Crezi ca vei izbucni in plans daca voi insista sa ii dam Marie sau Bella ca macar
al doilea nume?
Am oftat si mi-am dat ochii peste cap.
-As putea, l-am amenintat.Apoi m-am hotarat sa duc discutia intr-un alt punct.
Dar tu te-ai mai gandit si la alte nume inafara de Marie si Belle?
Un zambet mic si fericit a rasarit pe buzele lui palide.
-Da, chiar m-am gandit.
Liniste pentru cateva secunde si mi-am dat seama ca Edward va fi dificil cum am
fost si eu mai devreme. Am oftat din nou.
-Imi vei spune?
-Cred ca da. De fapt m-am gandit la cateva nume pe care le iubesc. Ar fi Estelle
care inseamna stea, apoi Catherine care inseamna puritate…a inceput sa insire lista
muscandu-si buza. S-a ridicat sa se uite in ochii mei. Numele la care ma gandesc cu
adevarat, pe care il iubesc este Arianna care inseamna pururea sfant.
In momentul in care a spus numele ceva a facut click. M-am uitat inexpresiva la el
cateva secunde, mintea mergandu-mi cu sute de kilometri pe ora. Suna corect, nu. Mai
mult decat corect, suna perfect.
-Ce crezi, iubito? M-a intrebat Edward agitat.
Buzele mele s-au intors intr-un zambet imens si am soptit numele.
-Arianna.
-Bella? Edward era nervos cum, nu stiam de ce. Chiar daca spuneam ca nu-mi
place nu era la urma urmei decat un nume nu?
M-am ridicat si l-am sarutat cu putere pe buze.
-Arianna, imi place la nebunie.
Zambetul cel mai frumos si care iti incalzea inima rasari pe fata lui Edward si m-a
strans in brate plin de dragoste.Nu-mi puteam sterge zambetul in timp ce-si ingropa fata
in umarul meu.
-Asta inseamna ca e o posibilitate? A intrebat nesigur dar incantat.
-Da, am soptit strangandu-l mai aproape, inseamna ca e o posibilitate definitiva.
Nu credeam ca zambetul poate fi si mai mare.
Dar putea, si era si mai frumos.