You are on page 1of 10

INFLUENÞA LUMINII NATURALE ASUPRA STÃRII PSIHICE A OMULUI

A n a s t a s i u

A n d a

4 1

B

În primul rând. se impune o resetare zilnicã a indicilor de timp externi. circulaþia. o zonã a creierului mai jos de talamus (Figura 1). reglajul de cãldurã sau ciclul circadian. prin secreþia de serotoninã. lumina are un puternic impact asupra retinei ochilor noºtri ºi. respiraþia. Oamenii care trãiesc ºi lucreazã în medii fãrã ferestre sau în locuri lipsite de luminã adecvatã pot fi expuºi riscului de a avea ceasul lor intern tulburat continuu. Cele mai multe funcþii vitale ale organismului nostru sunt controlate de cãtre hipotalamus. Acest proces este numit antrenare.2 Glanda pinealã ºi hipofiza din creier Semnalul cel mai puternic este lumina strãlucitoare. Lumina naturalã suprimã producþia de melatoninã ºi favorizeazã o stare de spirit de alertã. Nivelul de melatoninã determinã nivelurile de energie ºi activitate din corpurile noastre. Activitatea noastrã de zi cu zi ºi ritmurile de somn sunt reglate de cãtre un centru de control aflat în hipotalamus ºi supranumit nucleu suprachiasmatic (SCN). Corpul nostru trebuie sã primeascã aceste indicii legate de cantitatatea potrivitã de lumina la momentul si frecvenþa potrivite. În general. prin sistemul nostru vizual. aceºtia. Atunci când acest lucru nu se întâmplã. controleazã secreþia de hormoni din glanda pituitarã anterioarã. cunoscut ºi ca „ceasul corpului”. interacþioneazã cu pielea noastrã printr-un mod de fotosintezã ºi produce vitamina D. La întuneric sau la un nivel scãzut de luminã. ceasul intern este perturbat. precum energia ºi de echilibrul lichidului. reproducerea. echilibrul emoþional. depresia ºi relaþia lor cu lumina naturalã 1. ºi asemenea ºi multe din funcþiile corpului nostru.1 Partea de hipotalamus a creierului Fig. 1979). ne afecteazã metabolismul si sistemul endocrin si hormonal. anume serotoninã ºi melatoninã. Ceasul corpului trebuie sã primeascã semnale pentru a putea spune când este timpul „închiderii” ºi pregãtirii pentru somn ºi când cel potrivit producerii de hormoni activi.1. secreþia de melatoninã creºte ºi apare somnolenþa. Lumina ºi sistemul endocrin uman Lumina afecteazã corpurile noastre în douã moduri. Sistemul nervos central (SNC) indeplineºte funcþia de cronometru (de tipul clepsidrei) sau de stimulator cardiac pentru ceasul nostru intern ºi ritmul circadian ºi este direct influenþat de intensitatea luminoasã. (Figura 2). cum ar fi cea solarã (Moore ºi Eichler. creºterea ºi maturizarea. În al doilea rând. 1972.1 Tulburarea afectivã de sezon (SAD). la rândul lor. 1972. Ciclul zi-noapte a unei zile solare de 24 de ore este principalul semnal de mediu antrenant al ceasului ºi a ritmurilor induse de acesta. El leagã sistemul nervos de sistemul endocrin prin sintetizarea ºi secreþia de neurohormoni dupã necesitate. Stephan ºi Zucker. 1 . Fig. Lumina naturalã serveºte drept catalizator pentru secreþia de hormoni a glandei pineale (Figura 2). Hipotalamusul este responsabil pentru o serie de procese metabolice ºi pentru unele activitati de factura vegetativã. Inouye ºi Kawamura.

1979. Dacã ar fi sã comparãm creierul cu un motor de maºinã. Norman E. Grivas ºi Savvidou. Oamenii de stiinta speculeaza ca acest declin ar putea explica de ce tinerii au mai puþine probleme de somn decât persoanele în vârstã.. aºa-numita "boneta de noapte naturalã. Waldhauser et al. Se considerã cã funcþionarea cu nivel redus de serotoninã are ca rezultat un tip de depresie caracterizat de simptome precum gândurile de sinucidere. 1993).1 Melatonina. Cu toate acestea. Lumina naturalã ºi Tulburarea Afectivã de Sezon (SAD) Depresia sezonierã întâlnitã adesea în rândul persoanelor care trãiesc la latitudini nordice ºi asociatã de cele mai multe ori cu Tulburarea Afectivã de Sezon (SAD) reprezintã un efect cunoscut al luminii. depãºindu-ºi rata de reînnoire. Zhdanova et al. între 45° ºi 50° latitudine nordicã. Termenul a fost folosite pentru prima datã de Dr.3 Variaþia secreþiei de melatoninã cu vârsta 1.2.. Rosenthal în 1981 pentru a descrie depresia provocatã de lipsa de luminã în timpul zilei. cum ar fi stãrile emoþionale negative ºi performanþa slabã. 1984. Serotonina. asociat cu sistemul nostru endocrin. despre care se crede cã a fi o cauza ce contribuie la unele forme de cancere interne (Reiter. este neurotransmiþãtorul identificat în multe afecþiuni psihice. ele ar trebui privite ca fiind complementare ºi la fel de esenþiale pentru ritmurile noastre circadiane. 1998. melatonina este produsã pentru a ajuta organismului nostru la reglarea ciclurilor diurne de luminã-întuneric. 1995). Cu cât este mai puþinã serotonina disponibilã în creier. Tinerii ºi adulþii de vârstã medie sãnãtoºi secretã de obicei aproximativ 5-25 micrograme de melatoninã în fiecare noapte. Melatonina este un important antioxidant ºi poate neutraliza anumiþi agenþi (radicali hidroxil) ce afecteazã celulele ºi ADN-ul. precum ºi alte efecte induse de melatoninã. Pe timpul nopþii. Ei sunt de asemenea predispuºi la simptome ale deficitului de serotoninã. Cel mai mare frecvenþã a SAD este întâlnitã însã în pãrþile nordice ale Statelor Unite. 2007). mai mult de 10% din populaþia Finlandei ºi aproximativ 6% din cea a Statelor Unite suferã de aceastã tulburare de sezon. incluzând depresia. astfel încât suferinzii încearcã stãri de somnolenþã. Acþiunile serotoninei ºi melatoninei în cadrul ritmurilor noastre circadiene funcþioneazã în opoziþie: serotonina ne stimuleazã în timpul zilei ºi melatonina ne induce somnul pe timpul noapþii.. Serotonina este un regulator important de acestor tulburãri. sentimentele de tristeþe. Nivelurile de vârf sunt atinse la vârstele de 2-5 ani. serotonina este folositã la un nivel ridicat. anorexia. Se ºtie faptul cã nivelul melatoninei în cei care se confruntã cu SAD este mai ridicat pe timpul zilei decât nivelul normal. Stresul prelungit scade nivelul serotoninei în creier ºi aunci poate apãrea depresia indusã de stres. un hormon descoperit în 1933. energie redusã ºi depresie. dupã care scad progresiv cu 10-15% în fiecare deceniu (Figura 3) (Brown et al. 2 . tulburarea obsesiv-compulsivã si anxietatea socialã. SAD este o tulburare emoþionalã caracterizatã prin modificãri drastice ale dispoziþiei. serotonina ar putea fi consideratã „uleiul” creierului. cu atât mai severe sunt depresia ºi simptomele asociate. Fig.. bulimia. Potrivit lui Avery ºi colegilor sãi (2001). obosealã. de inutilitate ºi de vinovãþie." acþioneazã înmod direct asupra SNC pentru a influenþa ritmurile circadiene (Weaver et al. În timpul perioadelor lungi de stres intens.

Cercetãrile au stabilit o corelaþie directã între gradul de vulnerabilitate la SAD ºi expunerea la lumina naturalã. ale poftei de mâncare.. Prin urmare. pe data de 21 a fiecãrei luni ºi numãrul orelor de luminã naturalã pe zi. decembrie si ianuarie. in afara programului de lucru de 8 ore (8 a. numãrul total de ore de luminã naturalã din fiecare zi ar putea fi mai mic decât cel indicat în tabel. 1974) ºi Alec Coppen de la Consiliul de Cercetãri Medicale din Anglia.la aproximativ trei ore de lumina naturalã în afara zilei lucrãtoare..m. împreunã cu colegii lor sunt creditaþi cu munca de pionierat în acest domeniu ºi au fost primii care au formulat ceea ce este astãzi cunoscut sub numele de 'ipoteza permisivã" în domeniul depresiei.m.5 p. . de la Universitatea din Carolina de Nord (Prange et al. Cercetãtorii Arthur J. presupunând o pauzã de o orã la prânz. iar pentru alte douã luni (octombrie si februarie) . ale libidoului ºi ale somnului..1 Tabelul 1 aratã numãrul de ore de luminã naturalã la 40°. Prin urmare. existã motive sã credem cã deficitul de luminã naturalã ar putea provoca astfel de tulburãri. pânã la 5 p. Deoarece intensitatea luminoasã este un catalizator pentru serotoninã. Secreþia lentã de serotoninã poate de asemenea fi luatã în considerare ºi pentru tulburarile emoþionale. 45° ºi 50° latitudine nordicã pentru fiecare lunã a anului. 3 . Este bine cunoscut faptul cã un nivel mai ridicat de melatoninã cauzat de mai puþine ore de luminã naturalã contribuie la aceastã tulburare. Prange. deoarece suprimarea melatoninei prin medicaþie nu a redus depresia. pentru ca ceasul nostru intern sa funcþioneze corespunzãtor. Un lucrãtor ar fi expus la o orã de luminã naturalã în miezul zilei in lunile noiembrie.m. din punct de vedere practic. indiferent de momentul anului. Este de remarcat faptul cã orele de luminã naturalã prezentate în Tabelul 1 au fost calculate de îndatã ce unghiul de altitudine al Soarelui a depãºit valoarea zero. Tabelul 1 Date compilate indicând numãrul orelor de luminã naturalã pe zi (DH). 2001). cu o orã pauzã de masã la prânz Webb ºi Puig-Domingo (1995) descriu SAD ca fiind o depresie ce are loc în lunile de iarnã ºi este asociatã cu insomnie. creºtere în greutate ºi poftã ridicatã de carbohidraþi. Lucrul într-un mediu fãrã ferestre sau în spaþii care sunt lipsite de luminã naturalã adecvatã pot induce SAD. trebuie menþinut un echilibru strâns între serotoninã ºi melatoninã. Aceasta înseamnã cã epuizarea sinapticã a serotoninei cauzeazã deprimarea prin permiterea nivelului hormonului neurotransmiþãtor noradrenalinã sã scadã. Suferinzii de SAD care trãiesc în latitudinile nordice au semnalat faptul cã depresia lor de iarnã devine mai severã cu cât trãiesc mai departe în nord (Lam et al. precum ºi numãrul de ore de luminã naturalã în plus faþã de cele 8 ore ale unei zile obiºnuite de lucru (de la ora 8 a. 1996). Investigaþii asupra rolului serotoninei în depresie ºi în tulburãrile de dispoziþie au loc de mai bine de 30 de ani. asociate cu depresia. chiar dacã cantitatea de luminã naturalã disponibilã la începutul ºi la sfârºitul fiecãrei zile ar fi putut fi total nesemnificativã. Pacienþii cu SAD au remarcat cã depresia lor se agraveazã ori de câte ori cerul este întunecat. timp solar). ºi / sau iluminarea interioarã este scãzutã (Nayyar ºi Cochrane. JR. Rosenthal ºi colegii (1984) au constatat cã îmbunãtãþirea în depresia pacienþilor lor "pare sã fie legatã de luminã mai degrabã decât de inhibiþia melatoninei.).m.

Jurnalul de tulburãri afective 56. Cu toate cã oamenii sãnãtoºi au avut de asemenea tendinþa sã-ºi petreacã mai puþin de timp în aer liber pe durata iernii decât în varã. Wirz . 1998). care se încheia în mod neaºteptat la început de primãvarã.m.3. Cu alte cuvinte.Justiþie. De exemplu. Graw et al. Abordarea iniþialã a acestei prime terapii experimentale a fost accea de a "lungi" zilele de iarnã prin expunerea pacientului la luminã puternicã între 6 a. care au reuºit sã determine cum cã lumina naturalã de dimineaþa de 6000 lux la 6 a.1 1. cu cât expunerea la nivelurile de luminã naturalã ºi la nivelurile de mare intensitate de luminã naturalã este mai scazutã.m. Prin urmare. produce cea mai mare ratã de remisie în comparaþie cu cea a luminii seara de 6000 lux la 9 p.m..4 Timpul petrecut în aer liber pentru controlul pacienþilor de SAD ºi a subiecþilor sãnãtoºi (Graw et al. de cât de multã luminã avem nevoie? Terapia cu luminã puternicã (Bright Light Therapy) pentru tratarea SAD a fost utilizatã pentru prima datã de cãtre Rosenthal ºi colegii sãi (1984). acest tratament cu luminã a constituit un antidepresiv eficient doar atunci când lumina a fost puternicã.. Primele versiuni de casetã luminoasã ce simuleazã lumina naturalã pe întreg spectrul de frecvenþe emitea 2500 lux... O diferenþã micã a fost observatã între persoanele care suferã de SAD ºi subiecþii de control în timpul verii. în plus faþã de intensitatea luminii. administratã pe o perioadã egalã de timp sau un placebo administrat la 6 a.m. lumina slabã nu a avut nici un fel de efect. Scepticii au pus sub semnul întrebãrii dacã acest efect este cu adevãrat real sau dacã aceasta se datoreazã unui efect de tip placebo. pentru o aceeaºi perioadã de timp. ceea ce reprezintã de cinci pânã la zece ori valoarea a ceea ce primesc cei mai mulþi oameni din iluminarea electricã în mediile lor interioare de lucru. douã ore de tratament cu 2500 lux pe zi poate avea un efect antidepresiv echivalent cu cel a 30 de minute pe zi. dar o diferenþã semnificativã a fost observatã în timpul iernii. 1999) 4 .m. cu atât mai acutã este SAD. Fig. Durata expunerii la nivelurile de luminã naturalã în aer liber în diferite anotimpuri a fost propusã ca ipotezã de factor pentru SAD. Se pare cã variaþiile sezoniere ale timpului petrecut în aer liber poate fi un factor pentru determinarea SAD. 1998.m. ºi între 4 p. dar sugereazã totodatã cã intensitatea inadecvatã a luminii ar putea sã nu fie singura explicaþie pentru SAD. descrise în (Figura 4). ci totodatã ºi de durata de expunere ºi calitatea spectralã (aspectul de culoare în termeni de caldurã sau rãcealã a luminii. Studiile ulterioare au constatat cã eficacitatea terapiei cu luminã depinde nu numai de intensitatea luminii. ei au petrecut totuºi mai mult timp in aer liber decat suferinzii de SAD (67% din timpul petrecut în varã). În orice caz. administratã pe o perioadã de 3 sãptãmâni. ºi 7 p. ºi 9 a. Cercetãtorii speculeazã acum cã terapia cu luminã poate fi eficientã pentru 80% din suferinzii de SAD. la 10 000 lux. Pacientul lor avusese o istorie de 13 ani de depresie de iarnã. este efectul pur ºi simplu o urmare a aºteptãrilor de ameliorare sau este terapia cu luminã putermincã un antidepresiv adevãrat? La aceastã întrebare au rãspuns Eastman ºi colegii sãi (1998).m. Rezultatele dintr-un studiu realizat de Graw ºi colegii sãi (1999). aratã timpul petrecut în aer liber pe durata unei sãptãmâni în timpul verii si în timpul iernii. Suferinzii SAD au petrecut mult mai puþin timp în aer liber în timpul iernii (47% din timpul petrecut în vara). În concluzie.

Scheer ºi Buijs. În mod evident. 1999). mai eficient decât lumina electricã. Este.1 1. De asemenea. prin urmare. dar numai atunci când lumina este destul de puternicã. la boala Alzheimer (Sapse. Leproult et al. Este aproape imposibil de iluminat o clãdire cu luminã de 2500 de lux pe nivel sau chiar 10 000 de lux. Cercetãtorii speculeazã acum cã. ci ºi de durata de expunere ºi calitatea spectralã a acesteia. insã. Observarea timp de un an a copiilor de ºcoalã de cãtre Kuller ºi Lindsten (1992) a indicat cã valorile ridicate ale cortizolului în timpul iernii sunt corelate cu ratele scãzute de absenþã din cauza bolilor. din cauza condiþiilor meteorologice ºi a necesitãþilor de muncã. cunoscut de asemenea ºi ca "hormonul stresului". valorile ridicate ale cortizolului de dimineaþã au fost asociate cu o inclinaþie spre sociabilitate ºi vigilenþã. printre multe alte efecte. asociate depresiei. poate fi realizatã cu luminã naturalã. Întro zi însoritã.. cu mai mulþi hormoni de stres produºi în varã decât în iarnã (Erikson ºi Kuller. La niveluri normale. 1983. lumina participã la producþia de cortizol. serotoninã ºi melatoninã. pot cauza infertilitate la femei ºi deprimã sistemul imunitar. dupã cum am mai amintit. trei hormoni importanþi care afecteazã ceasul nostru intern ºi stãrile de spirit. fãcându-i pe oameni sã se simtã mai alerþi ºi mai activi. Existã o relaþie proporþionalã între intensitatea luminii ºi eficienþa terapiei: 10 000 lux a lucrat de trei ori mai repede decât 2500 lux în atenuarea depresiei de iarnã. 2001). 1992). In cazul personalului ce lucreazã la birou in apropierea unor ferestre sau constatat niveluri mai ridicate ale cortizolului de dimineaþã în timpul verii. 1979. au arãtat de asemenea cã eficacitatea tratamentului cu luminã depinde nu numai de intensitatea luminoasã. O astfel de iluminare. Nivelurile de luminã naturalã scad repede pe mãsurã ce omul se îndepãrteazã de la fereastrã. prin utilizarea luminii ca agent terapeutic. lumina naturalã este unul dintre cei mai buni agenþi antidepresivi disponibili. împreunã cu un nivel scãzut de noradrenalinã cauzeazã depresia. Intensitãþile luminii naturale întâlnite dimineaþa produc niveluri optime de serotoninã pentru a genera o stare de vigilenþã ridicatã. fie ea artificialã sau naturalã. Nivelurile scãzute de serotoninã (hormonul luminei zilei). Trezirea este un stimulent puternic pentru secretia de cortizol ºi ea este influenþatã de luminã (Scheer ºi Buijs. Nivelurile anormal de ridicate de cortizol cresc tensiunea arterialã ºi nivelul de zahãr din sânge. Valorile prea mari sau prea mici de cortizol au fost implicate în numeroase boli. Stresul ºi anxietatea în legaturã cu lumina naturalã Cortizolul. Aceste constatãri explicã de ce studenþii cu expuneri corespunzãtoare la lumina zilei au performanþe mai ridicate decât cei cu expunere mai puþine. Este importantã menþinerea acestor hormoni într-un bun echilibru. care în mod normal nu depãºeºte o datã ºi jumãtate înãlþimea ferestrei. Acesta urmeazã un model diurn cu valori ridicate în timpul zilei ºi scãzute pe timp de noapte (Hollwich. ci totodatã ca locuri pentru vindecare. bazându-se doar pe ferestre în pereþi . este un hormon corticosteroid produs de cortexul suprarenal. iar intr-o zi innorata poate ajunge la 20 000 lux.4.sunt foarte limitate când vine vorba de atenuarea SAD. care sã combatã depresia. s-a dovedit a fi un antidepresiv eficient. decât în timpul iernii. Nivelurile ridicate de luminã naturalã pe care oamenii le necesitã sunt limitate la zona perifericã. Clãdirile ar trebui sã fie concepute nu doar ca locuri pentru adãpost ºi pentru gãzduirea activitãþilor necesare.soluþie adoptatã astãzi de cãtre constructorii celor mai multe cladiri multietajate . deoarece lumina zilei suprimã producþia de melatoninã ºi stimuleazã secreþia de cortizol. dar nu stres. iluminarea de afarã poate atinge 100 000 lux. Secreþia lentã de serotoninã poate fi de asemenea o cauzã ºi pentru tulburarile emotionale. 1997). 1999. Terapia cu luminã. ale poftei de mâncare. Ce este interesant de subliniat pentru arhitecþi este cã ne petrecem majoritatea timpului din viaþã în interior. în reglajul tensiunii sangvine. cortizolul este implicat în metabolizarea glucozei propriu-zise. 80% din suferinzii de SAD pot fi vindecaþi. Soluþiile de iluminare naturala tradiþionale. precum ºi în funcþionarea sãnãtoasã a sistemului imunitar. Alte soluþii mai inovatoare sunt necesare pentru a aduce niveluri mai ridicate de luminã naturalã spre zonele centrale ale clãdirii ºi cãtre zonele în care majoritatea lucrãtorilor se aflã în cea mai mare parte a zilei. Kuller ºi Lindsten. de preferinþã cu luminã naturalã. Nivelurile de luminã pot scãdea cu 5 . Studiile. prezintã o variaþie sezonierã. cancer ºi SIDA. potrivit unui studiu realizat de Erikson ºi Kuller (1983). cu atât mai important pentru arhitecþi sã proiecteze clãdiri care oferã niveluri de iluminare terapeutice. libidoului ºi somnului. în eliberarea de insulinã pentru întreþinerea zahãrului din sânge. dar numai în cantitatea potrivitã. Se poate concluziona cã datoritã numeroaselor sale atribute pozitive. Mai mult decât atât. de la depresie. Corpul nostru are nevoie de cortizol.

prezintã în general un risc crescut pentru stres si epuizare. 1996) ºi Work Related Strain Inventory (Revicki et al. este posibil sã se completeze nivelurile ridicate de luminã necesare pentru a combate SAD prin utilizarea luminii electrice. 6 .1 50% sau mai mult prin simpla deplasare pe o micã distanþã de la fereastrã. Arhitecþii ar trebui sã se preocupe de structurile de mobilier care încurajeazã ocupanþii clãdirii sã se orienteze cu faþa spre ferestre. a rãmas neclar dacã cauzele unor astfel de erori sunt psihologice ori sunt legate de stres ºi epuizare. 1995). Roseman ºi Booker (1995) au constatat cã erorile medicale printre asistente sunt mai probabile în miezul iernii. Un studiu recent Turkish (Alimoglu ºi Donmez. Dintr-un eºantion de 141 de asistente medicale de sex feminin dintr-un spital turc. Lipsa ferestrelor la locul de muncã contribuie la stres (Heerwagen et al.8% au raportat cã au fost expuse la mai putin de 3 ore de luminã naturalã în timpul unei zile tipice de lucru. dar cu preocupãri cu privire la epuizarea combustibililor fosili ºi a încãlzirii globale. devine responsabilitatea arhitecþilor sã proiecteze clãdiri în care lumina zilei sã fie din belºug în întreg spaþiul interior. Un minim de 3 ore de expunere la lumina de zi pare a reduce stresul ºi epuizarea. cu toate acestea. studiul a constatat cã lumina zilei are o legãturã statisticã indirectã cu epuizarea. 1991) pentru a mãsura nivelul de epuizare ºi stres. ca grup. 2005)a investigat dacã lipsa luminii naturale în locul de lucru poate fi un motiv al epuizãrii la muncã a asistentelor medicale care. Desigur. nu doar la periferie. dar aceastã soluþie s-ar putea dovedi prea costisitoare.. Utilizând Maslach Burnout Inventory (Maslach ºi Jackson. studiul nu a precizat ºi în ce mãsurã. Aceste niveluri ridicate de luminã ar trebui sã cadã pe ochii ocupantului. Ei au raportat o relaþie strânsã între întunericul în afarã ºi rata de erori medicale. Prin urmare. primul receptor în procesul de terapie cu luminã. în loc de ziduri. 46.. cu toate acestea. decât în perioada de toamnã sau de varã. pentru a maximiza eficacitatea tratamentului cu luminã.

TCC) ºi trecerea de culoare (indexul de randare al culorii. de asemenea. IRC se bazeazã pe o scarã de la 0 la 100.4% luminã vizibilã ºi 49% radiaþii infraroºii. Bunker ºi Harris (1937) au stabilit cã o lungime de undã de 297 nm este cea mai eficientã în tratarea rahitismului. Acest experiment aratã cã capacitatea de a provoca mutaþii (efecte mutagene) este puternic dependentã atât de valoarea totalã a radiaþiilor UV conþinute în spectrul de luminã. Lumina gãlbuie a avut un raport constant de 2:1 între UV-A ºi UV-B. cercetãtorii au expus patru tulpini din aceastã bacterie la luminã solarã. care conþine 80% luminã UV. proprietãþile sale de culoare se modificã.. 1995). ci pe întreg spectrul surselor de iluminat care încearcã sã imite calitãþile spectrale ale luminii naturale. o zi innoratã ar avea un TCC variind între 8000 ºi 10 000 K. Calitatea spectralã este un termen complex. iar lumina solarã. cu cât CRI este mai mare.5 Distribuþia spectralã a unei lãmpi fluorescente standard cu luminã albã rece Fig. Lumina gãlbuie.6% radiaþii UV. În fiecare caz. efecte anti-rahitism. Knudsen ºi Benford (1938) au constatat cã 280 nm este cea mai eficace în tratarea rahitismului ºi cã lungimile de undã de 265. luminã „albã rece” fluorescentã ºi luminii gãlbui de veiozã pentru acelaºi interval de timp.6 Compoziþia spectralã a luminii naturale Beneficiile luminii naturale în ceea ce priveºte calitãþile sale spectrale pot fi cel mai bine demonstrate prin rezultatele cercetãrilor nu doar asupra luminii de zi. 289. care reprezintã cât de apoape descrie sau reflectã o sursã de luminã culoarea realã a unui obiect. culturile expuse la soare au primit cea mai mare cantitate de radiaþie. în timp ce un cer senin de nord la prânz ar avea un TCC variind între 5000 ºi 5500 K. Cercetatorii Agenþiei pentru Protecþia Mediului din Statele Unite (EPA) au investigat efectele mutagene relative (capabile sã provoace mutaþii) ale luminii solare. UV-B (280-315 nm). 46. Fig. Expunerea radiantã totalã primitã de cãtre fiecare set de culturi a fost raportatã ca suma expunerilor individuale la raze UV-A (315-400 nm). a încurajat mai multe mutaþii decât lumina solarã sau lumina albã fluorescentã. lumina zilei conþine 4. toate tulpinile expuse au suferit transformãri ale informaþiilor genetice (ADN). care nu conþine mai mult de 10% luminã UV. o bacterie de laborator adesea folositã pentru investigaþii preliminare în cercetarea biomedicalã (De Marini et al. Lungimile de undã mai mare de 312 nm nu au însã nici un efect în acest sens. cu atât mai precisã va apãrea culoarea unui obiect. „rece” ºi cea a luminii naturale. valoarea relativã a expunerii la UV-A ºi UV-B a variat în funcþie de tipul de luminã. Se pare cã existã o relaþie între calitatea spectralã a luminii ºi transformarea vitaminei D în piele. care variazã de la 380 nm la 770 nm. IRC) pe care o poate provoca. cu toate acestea. luminii fluorescente ºi luminii tipice gãlbui de veiozã asupra ADN-ului de Salmonella typhimurium. Deoarece lumina zilei este dinamicã. lumina fluorescentã albã rece a avut un raport de 10:1. dezvoltatã de William Kelvin la sfârºitul anilor 1800. În comparaþie cu un grup de control iradiat. cât ºi de valoarea relativã a UV-B 7 .2 Calitatea spectralã a luminii ºi sãnãtatea Compoziþia spectralã a luminii se referã la cât de mult din fiecare lungime de undã din spectrul vizibil. Figurile 5 ºi 6 oferã o comparaþie între compoziþia spectralã a unei surse standard fluorescente de luminã „albã”. Din punct de vedere al compoziþiei sale spectrale. De exemplu. UV-C (250280 nm) ºi restul spectrului vizibil (400-800 nm). Ca regulã generalã. Scara TCC este o scarã definitoare a culoarii. care în principal se referã la cât de „caldã” sau „rece” pare a fi o luminã (temperatura coloratã corelatã a luminii. 302 ºi 312 nm au. de 50:1. Aceasta indicã nuanþa specificã a unei surse de luminã. În acest experiment. emite o anumitã sursã luminoasã.

Acest ciclu in permanentã schimbare ar putea fi motivul central pentru ritmurile circadiane umane. Mai mult.1 comparativ cu UV-A în cadrul spectrului de frecvenþe. Majoritatea surselor electrice de luminã nu reproduc spectrul luminii soarelui. deºi nu concludente. compoziþia spectralã a luminii solare se modificã în funcþie de momentul zilei ºi de sezon. presupunând cã reacþiile chimice ce determinã sau inhibã vigilenþa sunt iniþiate de nivelurile de UV conþinute în lumina zilei. Aceste rezultate. indicã faptul cã natura spectrului luminii solare este ceea ce o face un accesoriu unic pentru sãnãtatea umanã. 8 .

2002 9 . Architectural Press. Architectural Press.B i b l i o g r a f i e Boubekri. architecture and health : building design strategies. 2004 The Lit Environment. Derek. Architectural Press. 2008 Phillips. Daylighting. Daylighting: natural light in architecture. Mohamed.