You are on page 1of 3

Goleanu Florin Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați Specializarea: limba și literatura Română - limba și literatura Engleză

, anul III Profesor: conf. univ. dr. Eugenia Alaman

Importanța paratextului. Delimitări și exemplificare

În eseul de față vom încerca, pe scurt, să prezentăm importanța pe care o are paratextul, mai exact, prefața și notele de subsol (definiri și traduceri ale unor termeni, expresii etc. din limbile latină, greacă etc.), romanului Don Quijote, al lui Miguel de Cervantes Saavedra. Înainte de a discuta despre importanța paratextului în volumul I al romanului Don Quijote, se impune să definim și să delimităm, teoretic, termenul de paratext, așa cum este el văzut de către Gérard Genette. Așadar, în viziunea lui Genette, cel care a și pus bazele conceptului de paratext și multe altele, paratextul reprezintă un ansamblu de producții verbale (verbal or other productions), cum ar fi numele autorului, prefața, ilustrații1 etc. Explicând, în continuare, sensul și etimologia cuvântului paratext, acesta spune că paratextul este ceea ce conferă textului putința de
„a deveni o carte și să fie văzută ca atare de către cititorii săi și, într -un sens mai larg, de către audiența sa. Mai mult decât o frontieră sau o frontieră închisă, paratextul este, mai degrabă, un început, sau – un cuvânt folosit de Borges referitor la prefață – un „vestibul” ce oferă lumii întregi posibilitatea fie de a pătrunde în universul cărții, fie de a o lăsa deoparte. E o „zonă nedefinită” între interior și exterior, o zonă lipsită de asperități fie pe partea din interior (îndreptată înspre text) sau pe partea din exterior (îndreptată înspre discursul generat de cititori pe marginea textului), o margine, sau, cum spune Philipe Lejeune, „un hotar al textului tipărit care, de fapt, dirijează percepția asupra textului a cititorului”2.

Iată deci că paratextul este mai mult decât o serie de producții verbale, reprezintă chiar marginea dintre înspre și dinspre text, margine pe care cititorul o străbate în momentul în care deschide cartea, produsul finit al unui text, și felul în care cititorul se orientează în ceea ce privește cine e autorul cărții de față, unde și când a trăit, ce a făcut/ fost el, autorul, de-a lungul vieții sale, pentru că paratextul poate fi atât prefața, cât și tabelul cronologic pe care îl găsim în unele ediții ale (traducerilor) romanului; de asemenea, o importanță anume o reprezintă paratextul de pe clapeta cărții, unde sunt inserate fie citate ale autorului în cauză, din roman sau nu, fie aprecieri critice3, fie altele, în funcție de interesele sau scopul editorului. Un alt element de care trebuie ținut cont este că paratextul se împarte în două subcategorii:

1

Gerard Genette – Paratexts. Thresholds of interpretation, trans. by JANE E. LEWIN Foreword by RICHARD MACKSEY, English translation, Cambridge University Press, 1997, disponibil pe http://uncopy.net/wpcontent/uploads/2012/11/genette-paratexts.pdf, accesat la data de 20.05.2013, ora 18:42 2 Gérard Genette, op. cit., p. 2, traducerea paragrafului ne aparține 3 Aceste aprecieri critice pot fi amplasate în mai multe locuri în/ pe carte: în prefața cărții, unde prefațatorul poate insera citate din părerile criticilor referitoare la cartea în cauză, în postfața cărții, pe coperta IV, sau pe clapeta cărții.

continuăm acest eseu vorbind. mai ales în cazul textelor literare. în (sub)categorii. note în pagină.sau epi-text(ual). este multiplă: parodică. 5 Eugenia Alaman. traducere și note de Ion Frunzetti și Edgar Papu. a unui roman. și în care regăsim reprezentarea romantică a „spiritului dualist și polarizator”. (…) Mai târziu. publicitate. cu o prefață de Cornel Mihai Ionescu. filosofice etc. 5 . în cazul romanului ales de noi..limba și literatura Engleză. pentru un timp. mai ales că romanele se împart. Galați Specializarea: limba și literatura Română . dacă romanul a apărut în cadrul unei colecții de romane etc. de exemplu. tema sau cheia romanului. supracopertă. prin saltul din individual și național în general uman. dr. 2005. esențiale despre autor și activitatea sa literară. p. în diverse moduri. în mare. Note de curs 6 Don Quijote este considerat de unii ca fiind primul roman în care sunt folosite parodia și intertextualitatea. Această distincţie este ameninţată. în traducerea lui Ion Frunzetti și Edgar Papu.)]. pe care tensiunea fertilă a 4 Sau. copertă. Genette (1987) împarte paratextul în: peritext (acea parte a paratextului inseparabilă de text: titlu. paratextul. Pentru că am definit și am trasat. încercând să concilieze cei dori termeni ai devenirii lui Don Quijote într-o formă de „concordie discordantă”. Unamuno va reveni asupra acestei poziții. Mai mult. reclamă.)]. fie prezent la ediția a III-a. Eugenia Alaman paratext auctorial [al autorului4: public (numele autorului. de altfel. 7 Miguel de Cervantes Saavedra – Don Quijote. sau elementele în şi din jurul cărţii) şi . este important pentru că trasează 1) cheia de lectură în care poate fi sau trebuie citit romanul în cauză. În primul rând. De aici putem trage următoarea concluzie. cel de a citi. și. 3) explică. pe larg. completăm. prefață de Cornel Mihai Ionescu. care sunt „reciclate” continuu5. București. Asumarea destinului umanității părea să necesite. informațiile și felul în care trebuie privit paratextul. etc. fie el peri. în cazul în care ne referim la receptările/ interpretările altora legate de Don Qujiote: „În eseurile lui Unamuno care preced Vida de Don Quijote y Sancho. 2) oferă informații. elemente specifice. variante. interviu radiofonic al autorului) şi privat (manuscrise. ediția din 2005 apărută la editura Leda. de a înțelege și de a interioriza – chiar și romanele pot fi interiorizate (sau apropriate) – informația pe care acesta o găsește în roman. îngrijitorului colecției. jurnal intim. hermeneutică. care. univ.Goleanu Florin Facultatea de Litere. prefața lui Cornel Mihai Ionescu lămurește aspectele decisive ale romanului. filosofică etc. anul III Profesor: conf. translatorului. editura Leda. copyright. epigrafii.epitext (circulă în afara textului sau elemente distanţate de carte [în spaţiu]). ciorne. în cele mai multe din cazuri. etc.paratext editorial [al editorului (catalog. Universitatea „Dunărea de Jos”. postmodernismului. spre exemplificare. mitică. ascensiunea în mit a lui Don Quijote se face prin renunțare la hispanism. și ele. dedicaţii. selectăm câteva pasaje din prefață: „(…) pentru ca seria istorică a interpretărilor pe care le admite și le stimulează să compună cea mai uluitoare parabolă hermeneutică desfășurată între două extreme ce se exclud și se propun reciproc: parodia și mitul?”7 sau. despre importanța paratextului aferent romanului Don Quijote. jertfa patriei. intertextuală6. Poetică. . grila de lectură. Bucureșt i. sumar etc. ajutând astfel în demersul cititorului. ale editorului.

Note de curs 2. BIBLIOGRAFIE 1. concepte etc. într-un fel sau altul. English translation. 6 Situație. trans. unei sinteze paradoxale.Goleanu Florin Facultatea de Litere.limba și literatura Engleză. by JANE E. se poate vorbi îndelung și. accesat la data de 20. ora 18:52 8 9 idem. disponibil pe http://uncopy. anume Cervantes: „o oglindă a vieții umane. prefață de Cornel Mihai Ionescu. citat de prefațatorul ediției citate. Gérard – Paratexts. așa cum însuși prefațatorul spune. o ridică paratextul. București. de data aceasta. Cambridge University Press. percepția eroului asupra societății și discursurile acestuia în momentele cheie pe tema curajului. altminteri. Universitatea „Dunărea de Jos”. citând o sintagmă din cadrul romanului. 1997. LEWIN Foreword by RICHARD MACKSEY. și alții.pdf. Galați Specializarea: limba și literatura Română . intertextul. traducere și note de Ion Frunzetti și Edgar Papu. 12 . p. că reprezintă intenția autorul ui. a fidelității. pildă de moravuri și icoană a adevărului” 10. Sperăm că cele deja menționate sunt de ajuns pentru ca cititorul să își poată forma o părere cu privire la problema pe care. idei.05. Paratextul aferent romanului discută problema devenirii individului. Alaman. o proiectează în orizontului unei dialectici paroxistice”8. 2005 3. că romanul reprezintă o imbricare reușită a conceptelor din Poeticile unor filosofi. cel real (istoria) vs.2013. și nu numai. motive. destinați. univ. a suprapunerii celor două planuri. Eugenia – Poetică. anul III Profesor: conf. 10 idem. Cervantes Saavedra. dr. metatextul și altele.net/wp-content/uploads/2012/11/genetteparatexts.9 Tot din prefața-paratext aflăm și de faptul că romanul a fost o operă de „purificare și împlinire”. cel real (imaginarul lui Don Quijote). a loialității. cu siguranță. sperăm ca cititorul să poate folosi informațiile prezentate aici pentru a înțelege mai bine care sunt intențiile sau scopurile cu care sunt folosite paratextele în atât de numeroasele și mereu-noile cărți. despre care. valori. Genette. desigur. a statutului eroului într-o societate care și-a pierdut valorile sau a supralicitat anumite teme. p. perenă în planul culturii. Miguel de – Don Quijote de la Mancha. aparținând oricărui gen și oricărei specii literare. existente. spune Marcelino Menéndez y Pelayo. editura Leda. ale cărei teorii sunt foarte pregnante în textura romanului. precum cea a lui Aristotel. Thresholds of interpretation. Eugenia Alaman membrilor ei.