Design de spatiu privat pentru persoane cu deficiente de vedere

teza licenta

De ce am ales aceasta tema?
Deocamdată persoanele nevăzătoare sunt obligate să se adapteze permanent la un mediu ostil, care nu e facut pentru ei. Astfel se adaptează cu greutate adesea nefiind capabili să depăşească unele bariere pe care noi nu le percepem, cum ar fi o stradă prost pavată, cu maşini parcate aleatoriu, o staţie in care oamenii ocupă tot trotuarul, şi în general orice mediu nou în care trebuie să se orienteze repede şi nu există repere adaptate necesităţolor lor. Deşi liceul pentru persoane cu definitenţe de vedere oferă activitaţi care asigură adaptarea (într+un grad surprinzator de mare ţinand cont ca persoanele nu vad) la mediul obişnuit şi încurajează independenţa acestora, exista mereu posibilitatea greşelilor si accidentelor. Multe dintre acestea ar putea fi evitate printr-o mai mare implicare a socitaţii , folosirea de materiale tactile si semnale sonore precum şi organizarea mai riguroasă a spaţiilor publice si strazilor.Investigand situaţia actuală a acestor persoane am aflat de la profesorii acestora ca o problemă importantă o reprezintă lipsa unei perspective de viitor în ceea ce priveste o viaţă activă din punct de vedere profesional, majoritatea dintre aceştia fiind nevoiţi după terminarea liceului să se întoarcă acasă unde vor fi sprijiniţi financiar de rude. Multi dintre copii sunt din mediu rulal cu probleme familiale si multi dintre parinti nu stiu exact ce nevoi au acesti copii, pentru ei fiind linistitor sa îi ştie stînd într-o camera in pat si ne deranjînd prea mult. Cu toate acestea ultimele promoţii sunt mai independente, preferand sa meargă fară insoţitor şi unii din ei chiar mergînd mai departe la facultate la secţii cum ar fi dreptul sau literatura, iar aţii reusesc să obţină posturi de cadre didactice în liceu, ceea ce

demonstrează că o abordare corectă a problemei acestora poate duce la integrarea cu succes a unora dintre ei în societate şi îi poate ajuta să îşi atingă potenţialul. * Pe de altă parte designul contemporan tinde sa caute soluţii alternative pentru excesul toxic de informaţie vizuală şi luxul agresiv consumerist, dat fiind ca cultura contemporana este una a eficienţei si comoditaţii. Productia in masa hraneşte foamea de a consuma prin brandingul din ce in ce mai sofisticat precum şi publicitatea realizată predominant printr un mediu vizual bidimensional din ce în ce mai suparator. Ca şi caracteristică principală a acestui canal de comunicare se poate observa viteza sa aproape instantanee (şi deci eficienţa) cu care se face comunicarea, acest fapt permiţînd şi un volum mai mare de informaţie să fie transmis.Producţia în masa standardizează, iar viteza nu gaseşte timp pentru natura variata şi experienţele multisenzoriale ce constituie realitatea. Televitor, ziare, fluturaşi şi panouri publicitare ne confrunta ochii şi ne intră în imaginaţie fără permisiuea noastră. Suprastimularea simţului vizual a ajuns la un punct în care am inceput sa ne deconectam de la mediul ambiant pentru a evita zgomotul vizual. Statisticile privind receptarea reclamelor si importanţa dată bannerelor online demonstrează că atenţia acordată acestora este în scadere, iar pentru a recîştiga interesul este nevoie de mijloace neobisnuite. În timp ce simţul vizual ne este epuizat, celelalte simţuri, în special cel tactil ne sunt suprimate şi neglijate. Lumea simulată a bidimensionalului nu ne angajează corpul într un dialog firesc. Cu suprastimularea şi subimplicarea simultană a simţutilor noastre integram experientele despre mediu şi noi inşine pierzand simultan cunostinţe intrinseci despre propriile corpuri. Suprautilizarea materialelor sintetice şi a sticlei , imune semnelor uzurii, slabeşte simţul marimii şi timpului, contribuind la o experienţă plata şi neautentică a realitaţii. Cu pierderea tactilitaţii, a marimii şi detaliilor lucrului facut manual pentru figura umană, structurile devin respingator de plate, ascuţite, imateriale şi nereale. Detasamentul construcţiilor de realităţile materialului şi a lucrului de mînă, transformă arhitectura în teatre pentru ochi, golite de autenticitatea amterialului şi a logicii tectonice. Ţin să subliniez aici că desi simţul vizual ne este primar din punct de vedere genetic şi facut să recepteze rapid informaţii, un design tinde să işi piardă din atractivitate

dacă nu integrează corect şi celelalte simţuri. Simţul tactil este cel care integrează experienţa noastră despre lume cu cea despre noi înşine. Pană şi imagini vizuale sunt integrate in continuumul sensibil al sinelui. Există nenumarate tentative de abatere de la dominaţia vizualului sintetic printre care cel mai familiar la ora actuală este mişcarea slow food cu ale sale ramuri de eco farming. Promovarea obictelor de lucru manual-craft, nenumaratele cercetari în domeniul percepţiei tactile desfăşurate în universităţi de prestigiu din întreaga lume precum si raspîndirea tot mai mare a designului dedicat simţului tactil demonstrează nevoia de departare şi limitare al impactului puternic pe care imaginile artificiale îl au.

Haptic design sau design destinat simţului tactil
Consider că designul pană la urma înseamnă şi o educare şi rafinare a simţurilor privitorilor, în mod asemănător artei. O accesare a memoriei acestora prin intermediul simţurilor si imprimarea unei sanzaţii noi care îi îmbogaţeşte spiritual. Designul lasă o impresie pe care privitorul vrea să o ducă cu el , deoarece o considră importantă.

“Haptics” este filozofia de design care promovează produse cu care interacţionam prin intermediul simţului tactil, apropiind astfel şi mai mult designul de simţurile consumatorilor.

Consider că acesta poate reprezenta o modalitate de a îmbina nevoile orbilor cu un design contemporan pentru publicul larg, evitand pe cat posibil problema con-

Deficienţii de vedere date concrete

Deficienţii de vedere-- date concrete

Copii de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere Aceştia fac orientare si mobilitate cu un profesor specializat, care îl învaţă să se mişte ,să meargă corect, sa utilizeze bastonul. Nevăzătorii au dreptul prin lege la un însoţitor dar mulţi se descurca singuri. De ajutor ar avea nevoie cei care au si alte probleme, de tip retard, neuro motorii, deci nu au abilitati motrice atat la niveul mainilor cat si al picioarelor. O zi din viaţa unui nevazator in liceul pentru deficienţi de vedere Cluj. -micul dejun între 7 si 7.30 , cursurile încep la 8, si se termina, depinde de clase, cei mici cls. 1-4 la 12, iar ceilalti la 13/14 sau 15. La amiaza in doua serii ora 13 si ora 15, pana la 16 au liber apoi cu educatorii de dupa amiaza au teme de rezolvat, pana la ora 18-19, cina si program liber. (nu au prea multe opţiuni de spaţii de relaxare în scoala). Unii fac si alte activitaţi cum ar fi stimulare vizuală, kinetoterapie şi informatică, merg la psiholog sau sport. Liceenii au un program mai lejer fiindcă singuri îşi gestionează timpul de învaţat şi au zilnic dreptul la bilete de voie in oraş chiar şi în orele de studiu. Cei mai mici nu sunt lăsaţi cu bilete de voie decît pană la ora 18. Sunt reguli destul de stricte deoarece există responsabilitati faţa de ei. Activităţi extracuriculare sunt suficiente, arta, teatru, dansuri, schim de experienţă între licee, chiar şi in weekend-uri au opţiuni. Există si voluntari cu care socializează şi care îi scot la diferite evenimente. Astfel ei sunt obişnuiţi cu ceea ce şi ceilalţi sunt, deci reacţionează normal iar forma lor de socializare nu e diferita de a celorlalţi.

Informaţia tactilă este indispensabilă persoanelor cu deficienţe de vedere, facilitând orientarea în spaţiu, făcând mediul înconjurător mai sigur.
Informaţia tactilă şi vizuală trebuie să fie disponibile simultan. Există mai multe tipuri de deficienţe de vedere. Acuitatea vizuală se măsoară pe o scală unde 1 reprezintă nivelul normal de percepţie iar 0 - lipsa totală a vederii. Sub valoarea de 0,1 vederea este limitată la nivelul de a face diferenţa dintre lumină şi întuneric şi a distinge câteva forme obscure. NOTĂ: măsuratoarea se face când persoana poartă ochelari O situaţie specială este daltonismul sau, o formă şi mai avansată a acestuia, în care o persoană nu distinge culorile. Persoanele din a doua categorie pot să nu aibă deficienţe privind acuitatea vizuală, în schimb lumea lor este limitată la o combinaţie de alb, negru şi gri. Alţii, văd numai o zonă limitată din mediul în care se găsesc, ca şi cum ar privi printrun tub.

Majoritatea persoanelor cu deficiente de vedere prezinta o vedere foarte slaba. Doar un procent foarte mic nu vad absolut nimic (mai putin de 5 %) si chiar si cei dinacest grup au o oarecare sensibilitate la lumina si umbra
In marea pare a timpului ei trebuie să-şi imagineze mediul în care se află. În aceeaşi situaţie se găsesc si cei care nu percep partea centrală a imaginii, vederea lor fiind limitată la zona periferica a câmpului vizual. O altă maladie este caracterizată de vederea numai a câtorva spoturi (petice) din câmpul vizual

Exista diferite moduri de a ajuta la percepere corecta a spatiului. In acest sens se folosesc contraste puternice pentru cei care mai au o parte din vedere, si marcaje tactile.

Exemple unde contrastul vizual est recomandat: * cadrul usii cu peretele * podea cu peretii * tavanul cu peretii * balustrada cu peretii * obiecte sanitare cu peretii

Marcaje Contrastante

Culorile contrastante, textul, numerele şi simbolurile în contrast, la care se adaugă şi o bună iluminare, fac mult mai simplă reperarea unei încăperi.

Clanţa este uşor de observat şi de prins intro culoare puternica

Uşile din sticlă sau materiale transparente trebuie să fie bine semnalizate, altfel nu este uşor de perceput când sunt deschise sau închise.

Utilizarea „punctelor de vizibilitate” -”visibility dots” pe un fond de o singură culoare sau pe geamurile uşilor transparente este o metodă simplă dar eficientă de a atrage atenţia. Bineinteles aceasta functioneaza pentru persoane cu un grad mai mare de vedere.

Mergând pe un coridor, reperarea uşilor poate fi mult mai uşor de făcut dacă uşa, tocul ei şi peretele au culori contrastante

Marcaje Tactile
Aşa cum o persoană cu deficienţe de vedere are nevoie de semne vizibile prin mărime, culoare şi contrast, un nevăzător trebuie indrumat si prin intermediul marcajelor tactile sau/şi a semnalelor acustice. Atingerea unui semn – informaţia tactilă – este posibilă prin intermediul : - piciorului: materialul si textura pardoselii pot fi simtite pantofului - bastonului alb: simbolul persoanelor cu deficiente de prin talpa vedere

- degetelor: simbolurile în relief (ex: deschiderea uşii în cabina liftului), un număr simplu, un plan ieşit în relief, un text scris utilizând alfabetul Braille, un plan al zonei). Informaţia tactilă detectată cu ajutorul picioarelor sau a bastonului alb facilitează urmărirea unui traseu, recunoaşterea schimbării de direcţie sau ajungerea la un punct de destinaţie (de exemplu la o uşă).

Informaţia tactilă obţinută cu ajutorul degetelor permite recunoaşterea unui simbol (ex: în cabina liftului), citirea unui text (numele/activitatea inscripţionate pe uşă) sau facilitează imaginarea mediului înconjurător (un plan în relief, o schemă). Informaţia tactilă trebuie completată cu informaţie auditivă: vocea unei persoane angajate, de preferinţă redarea automată a unui text înregistrat cum ar fi anunţarea staţiei următoare într-un mijloc de transport în comun, sau direcţia şi numărul etajului pentru o cabină de lift. În cazul unui sistem mai avansat, apropierea de un tablou de informaţii ar putea declanşa, prin intermediul unor senzori, redarea unui text referitor la poziţia hărţii tactile faţă de acel tablou (în faţă, în spate, la stânga, la dreapta). Persoanele cu deficienţe de vedere şi în special oamenii în vârstă au nevoie ca vocea îndrumătoare să fie de o calitate bună şi la un nivel sonor corespunzător, pentru a putea întelege informaţia. Amplificarea, existenţa unui mediu acustic bun şi a unui echipament special, îmbunătăţesc accesul la informaţie. Un mediu fără o acustică bună ar putea face informaţia sonoră neinteligibilă. De asemenea, pentru o bună înţelegere a informaţiei vorbite este necesară eliminarea sau minimalizarea zgomotului de fond. Zgomotele perturbatoare provin de regulă de la sistemele utilizate pentru prezentare, sistemul de ventilare, mobilier, oameni care merg şi vorbesc etc. Nici mediile acustice „slabe” şi nici cele „puternice” nu sunt favorabile. Un timp bun de reverberaţie este bazat pe o acustică bună, conform regulilor specifice, de aceea la montarea dispozitivelor de semnalizare sonoră trebuie să se apeleze întotdeauna la profesionişti. Referitor la spaţiu şi la circulaţia în siguranţă printr-o clădire, există mai multe cerinţe speciale: - o persoană care foloseşte bastonul alb are nevoie de un lăţime pentru scanarea cu bastonul; spaţiu de 90 cm

- în timpul utilizării bastonului, utilizatorul poate detecta obiecte care sunt la cel mult 70 cm de la nivelul pardoselii, obiectele aflate la o înălţime mai mare reprezentând un pericol de accidentare dacă ies cu mai mult de 10 cm de la suprafaţa peretelui; - obiectele suspendate la o înălţime mai mică de 2,00 m faţă de nivelul pardoselii reprezintă un pericol deoarece unele persoane s-ar putea lovi de ele; - orientarea si percepţia sunt înlesnite dacă exista o bară cotă de 90-110 cm de la nivelul pardoselii. de ghidare la o

Pentru nevăzători, cât şi pentru persoanele cu dificultăţi la mers, toate pragurile, suprafeţele deteriorate, precum şi covoarele adunate reprezintă posibile surse de accidentare prin împiedicare.

Gabarite pentru spaţiul de deplasare al celor care folosesc bastonul

Tehnica mersului cu bastonul

Riscul accidentării poate fi evitat dacă obstacolul este „marcat” în zona în care acesta poate fi perceput cu bastonul

Dacă se montează pe perete un obiect de uz public (ex: telefon public), persoanele cu deficienţe de vedere trebuie ghidate către acesta prin marcaj tactil montat pe pardoseală. deoarece Bastonul loveşte suportul înainte de a lovi obiectul

Informaţia tactila de pe pardoseală poate fi furnizată utilizând acelaşi material, dar cu o altă textură/mod de aşezare. Textura poate fi simţită prin talpa piciorului, iar diferenţa dintre modele/ texturi poate fi detectată şi prin utilizarea bastonului.

Drumul spre uşă este marcat fără nici un dubiu. La uşă, pardoseala este diferită, atrăgând atenţia asupra pericolului.

O bandă de ghidare cu marcaj tactil indică drumul spre ghişeul unui oficiu poştal

Schimbarea de direcţie este marcată cu ajutorul unor texturi diferite. Trebuie menţionat că unghiul drept este cel mai uşor de perceput.

Culoarea contrastantă a benzii de ghidare îi ajută pe cei cu deficienţe de vedere. În acest exemplu, pe pardoseală s-a lipit un covor de cauciuc

Marcaj tactil într-un grup sanitar

Acolo unde se folosesc covoare, schimbările de situaţie/direcţie se pot marca prin suprafeţe triunghiulare Aceeaşi regulă se aplică şi scărilor – a se vedea marcajul colorat şi punctele de vizibilitate de la prima treaptă şi de la capătul barei de sprijin

Întreruperea benzii şi suprafeţele triunghiulare marchează poziţia uşilor pe dreapta şi stânga

Caracterele tactile trebuie să fie scoase în relief cu cel puţin 1 mm şi să aiba o înălţime între 1,5 şi 4 cm. Textul trebuie pus în evidenţă prin lumini care produc umbre, permiţând o citire mai uşoară

Butonul soneriei de urgenţă are o culoare diferită, contrastantă faţă de celelalte.

Design-uri deja existente pe piaţă pentru persoanele cu deficiente de vedere
cititor de fisiere: asemenator unui scaner acesta scaneaza documentele respective si le traduce in vorbire cu ajutorul unui sftware bazat pe o voce sintetica, se poate folosi inclusiv pentru cititul revistelor, cartilor si facturilor. Sisteme de acces la internet: acestea se bazeaza tot pe traducere in vorbire a siturilor, permit de asemenea accesul la e mail. Acesta vorbeste de la pornire facand astfel accesibile meniurile. de asemenea are un sistem de citit fisiere word precum si de citit ziarul. Ceva mai costisitor e un calculator cu traducere vocala a intregului sistem de opereare. De asemenea există softuri specializate de traducere. Alte produse disponibile spre vanzare pe diferite situri includ cîntare cu voce, ethichetatoare braille (produc ethichete autocolante cu text braille), ceasuri de mană cu afişaj braille sau tactil, ceasuri de şteptătoare cu voce, cutii pentru medicamente şi organizatoare pentru monede. Designurile enumerate mai sus sunt disponibile în comerţ, dovedind că există o

piaţă, chiar dacă minimală.

De asemenea există diferite concept designuri după cum urmează Un alt produs interesant este “the woice stick” . Acesta este asemanator unui MP3 player, dar are functia de a scana si transforma scrisul, cu ajutorul sistemului OCR (optical caracter recognition) in voce, care este apoi redata in casti.

Un concept interesant aduc camerele de luat vederi care traduc imaginile captate in imgini tactile. Cu această cameră persoanele nevăzătoare pot să-şi pastreze amintiri sau să îşi formeze o impresie mai clară despre ceea ce vad-percep.

Cardul ajutator, pentru cumpărături. Este confecţionat din carton subţire şi se suprapune perfect peste ecranul standard al cititoarelor de carduri permiţînd persoanelor fără vedere să le folosească fără să necesite ajutor.

Alte creaţii se folosesc de tehnologia magneclay-ului , un material sintetic bazat pe ulei care deţine capcităţi de structurare nenumărate. Are o structură moleculară instabilă şi poate fi aranjate in forme infinite atunci cînd se acşionează asupra lui cu surse electrice şi magnetice. Cît timp sursele acţionea asupra acestui, materialul işi pastrează forma solidă putînd fi pipait fără a se deforma.

Percepţia spaţială la orbi
Existenta persoanelor nevazatoare ne face posibil studiul spaţiului tactil

nelegat de cel vizual. Este esenţial pentru aceasta ca persoana să se fi nascut fără vedere sau sa+şi fi pierdut vederea in primul an de viaţă, şi să nu aibă nici o sensibilitate la lumină şi culoare. Se pot identifica două moduri de a pipăi 1. pasiv+ cu intreaga mană (sintetic) 2. activ+ cu degetele care citesc (analitic) Din puct de vedere pshihologic percepţia spaţiala prin atingere nu ajunge la maturitate la fel de repede ca si cea vizuală. Astfel şi la un adult se pot observa achiziţii.

Particularitati ale perceptiei tactil-kinestezice la nevazatori
Percepţia:
Prin percepţie se înţelege oglindirea in constiinţa omului a obiectelor şi fenomentelor care acţionează direct asupra receptorilor.În percepţie are loc ordonarea şi combinarea deferitelor senzaţii în imagini integrale ale obiectelor şi fenomenelor respective. Împreuna cu senzaţiile, percepţiile asigură orientarea senzorială nemijlocită a omului în lumea înconjuratoare. Percepţiile sunt întotdeauna legate de memorie, găndire, imaginaţie şi condiţionate de atenţie, cu o anumită coloratură emoţională şi orientate selectiv de motivaţie. Fiecare dintre aceste elemente are o importanţă care îl face inseparabil de întreg.

Diferenţe între copii obisnuiţi şi cei nevăzători Durata examinării caracteristicilor independente ale obiectelor şi ale imaginilor creşte simţitor la copilul cu vedere validă. Însă în cazul copiilor cu deficienţe de vedere este necesară elaborarea unui program special de stimulare a observării tactile a diferitelor obiecte explorate din diferite perspective, care să îi ofere copilului posibilitatea explorării active şi cat mai îndelungate , astfel se poate face trecerea de la explorarea obiectelor la explorarea imaginilor tactile.

Privind din punctul de vedere al perceptiei lumii exterioare, nevăzătorii sunt dezavantajaţi deoarece trebuie să se limiteze doar la senzaţiile tactile şi chinestezice privind aceste modele informaţtionale, pe cînd la văzători aceste senzaţii se conjugă în diverse moduri cu cele vizuale.

SENSIBILITATEA VIZUALĂ

SENSIBILITATEA TACTILĂ

Percepţia tactilă acţionează prin contact direct cu obiectele stimul, avînd zonă de cuprindere limitată. De aceea se Percepţia vizuală se realizează la distanţă de obiectele stimul, avînd rază de acţiune nelimitată. pune accent în educaţia nevăzătorilor pe cunoaşterea obiectelor concrete simple, cu caracteristici reprezentative pentru acel obiect, pe compararea obiectelor dupa diferite caracteristici şi apoi identificarea şi diferenţierea acestora în plan, adică în imagini tactile.

Percepţia vizuală se bazează pe investigaţii care, din punct de vedere practic, sunt simultane, ducînd la identificări instantanee, rapide. Recunoaşterea optică parcurge un proces de analiză şi sinteză, care are ca punct de plecare o sinteză primară a imaginii, fiind apoi urmată de o nouă sinteză superioară. Astfel imaginea vizuală se caracterizează prin continuitate, fiind dominată de formă. Stimulul specific pentru percepţia vizuală este linia continuă şi suprafeţele plane. Percepţia tactilă este procesuală şi implică investigaţii succesive, crescînd astfel timpul realizării ei. Numai în cazul obiectelor mici se realizează o sinteză primară, pe cînd în cazul celor mari, acestea trebuie percepute succesiv predominînd analiza. Percepţia tactilă se caracterizează prin discontinuitate, excitantul adecva fiind linia discontinuă, punctul în relief şi ăn general relieful.

SENSIBILITATEA VIZUALĂ

SENSIBILITATEA TACTILĂ
Imaginea senzorială tactilă este invariabilă ca dimensiune, depinzand de mărimea reală a obiectului care ajunge în contact direct cu suprafaţa dermică a

Imaginea vizuală este de dimensiuni varibile în funcţie de mărimea obiectului perceput şi de distnţa acestuia de su biect.

subiectului. De aceea ăn cazul realizării imaginilor tactile trebuie să se pornească de la percepţia obiectului concret în diferite poziţii şi mărimi şi redarea în imagini tactile a caracteristicilor relevante ale obiectului, astfel încît să nu se creeze confuzii.

Din punct de vedere didactic se constată că percepţiei vizule îi sunt accesibile obiecte foarte mici şi foarte mari, procese nocive şi chiar periculoase. Percepţia tactilă distinge net însuşirile Percepţiei optice i se dezvăluie însuţiri spaţiale şi materiale ale obiectelor într un tot aproape nedesparţit. Dacă prezentăm , de exemplu copilului valid modelul bine realizat al unui cal, cu respectarea proporţiilor, a cromaticii, va accepta că modelul respectiv reprezintă un cal. spaţiale de cele materiale. De exemplu dacă copilul nevăzător trebuie să intuiască modelul aceluiaşi cal oferit copilului văzător, va distinge caracteristicile de formă, dimensiune, anumite detalii, dar va rămane deziluzionat de elementele materiale (material plastic, ipsos, temperatură rece). Pentru percepţia tactilă, obiectele foarte mici sau foarte mari sunt greu accesibile.

Rolul informaţiei spaţiale în identificarea vizuală şi tactuilă a obiectelor
Activitatea de explorare desfăsurată în cadrul sistemului vizual se rezumă în primul rînd la obiectele cu spaţialitate şi constituite din muchii orientate. Procesul de recunoaştere a configuraţiilor constă în pornitrea de la determinarea muchiilor, care contribuie la formarea unui obiect iar apoi compararea acestui obiect cu reprezentările din memorie, care fac parte din aceeaşi categorie cu cea a obiectului respectiv.

Aplicarea modelului de recunoaştere tactilă a configuraţiilor pare a fi dificil în raport cu sistemul vizual, deoarece sistemul tactil este mai puţin performant în exagerarea informaţiei referitoare la muchii.

Deşi informaţia referitoare la muchie este disponbilă simţului tactil, informaţia despre caracteristicile spaţiale este mai puţin accesibilă. Diferite date scot în evidenţă dificultatea de determinare a informaţiilor spaţiale a muchiilor cu ajutorul simţului tactil.

Importanţa informaţiei materiale în identificarea tactilă a obiectelor
Proprietaţile materiale ale obiectelor pot juca un rol important în recunoaşterea tactilă a obiectelor, proprietatea materială fiind un atribut independent de structura geometrică a obiectului. Datele artă că proprietăţile materiale sunt mult mai accesibile decît cele geometrice, excepţie facînd investigarea unei suprafeţe reci printre distractori calizi. Timpul e receptare este relativ mare deoarece detectarea unei suprafeţe reci necesită timp pentru reacepţia fluxului de temperatură cu ajutorul degetelor.

material : SMASH / thermoplastic neţesut work concept : mască modelată în formă de faţă animală şi umană.

O mască în trei dimensiuni ne țesută, presată
design care evidențiază conceptul de vestimentație ca o haină design de produs. Ea dezvăluie sensibilitatea și tinerețea non țesăturilor din poliester cu fibră lungă. Acest material dotat cu o mare termoplasticitate, permite un mulaj dinamic în trei dimensiuni. Discutăm de fibre pentru mulaj. Rezultatul acestei lucrări: o mască turnată prin ambutisare în formă de față.

Experimente cu materiale şi texturi

trastelor care sunt folosite deja pentru a face spatiile mai accesibile dar pot deveni suparatoare si obositoare pentru cei cu vedere normala. Astfel dînd o mai mare atenţie detaliilor tactile urmaresc integrarea unui design destinat orientarii si conAm considerat texturile ca fiind vitale pentru poiectuldesign obisnuit. le-am acorfortului imediat al unui nevăzătorilor într un meu astfel încît dat o atenţie este o M-am interesat de materialele disponibile cum procesului Senzorialitateaaparte. temă din ce în ce mai importantă in discursul si ar fi parchet desau tapet dar amacestea, în ciuda entuziaştilor existenţi, suntmaterialelor exisdesign.Cu toate căutat şi posibile variante noi de utilizare a puţine tentative tente. Am simţit nevoia să caut un angajament susţinut critic în ceea ce actuale în designul de masă de a construi ceva nou dat fiind că evident materialelepriveste nu sunt gandite să răspundă nevoilor deficienţilor de vedere.Am trecut de la atiexperienţa senzorială. tudinea exploativă la interes pentru modificarea materialelor cu scopul de a crea Una dintre aceste tentative este reprezentată de filozfia lui Kenya Hara noi c designer şi soluţii creative care să raspundă la creeze obiecte creeaza conGrafiexperienţe specializat in comunicare, el in loc sa aspectul de traire-percepere a designului din partea celui care va beneficia de el. cepte. Fiecare textură a pornit de la o reinterpretare a materialelor, urmarind este de a Munca sa dupa cum afirma el intr u ninterviu din revista Ambidextrous,tehnici noi, inedite, care să creeze noi moduri de a înţelege materialul şi de nu este un obiect crea imaginea pe care oamenii o au despre un produs. Produsulal percepe, generînd astfel un limbaj. El creaza o arhitectura informationala, design directionat spre fizic civariante noi. Aceste căutări m-au ajutat să mă apropii în mod concret de aspectul tactil-estetic din exterior la care vreau să ajung precum şi să găsesc cîteva ceea ce intra in minteal designului prin simturi. Cand un element senzorial intra in posibile soluţii pe creata. Aceasta fezabile, apropiindu-mă astfel De exemminte, o memorie este care le consider construieste arhitectura mintii.de scop. model ceva ce vrea sa manance care siliconic plu cand o persoana vede de textură naturală în materialeste cunoscut, persoana respective deja cunoaste gustul. Pe masura ce cresetem ne dezvoltam propria imaginatie asupra lumii. Este evident ca unul dintre scopurile designului dupa

Experimente cu materiale şi texturi

um considera Kenya Hara şi scoala japoneză este sa creeze produse, obiecte de cultură în care funcţionalitatea întalneşte simplitatea şi eleganţa şi înbunătăţesc condiţia umană, prin expresia frumuseţii. Una din temele lui Hara este funcţionalitatea spaţiului.Spaţiu într o carte este reprezentat ca alb. Albul există ca ceva efemer dar in acelasi timp e la fel de solid ca piatra.Admite ca este puţin obosit de culoare.E atat de uşot în lumea contemporană sa produci culoare.Poate prea uşor.Poate e supra facut.Astfel Hara se întoarce la alb pentru aşi reinprospata privirea. Albul este o culoare explica Hara, dar şi absenţa culorii.Dar mai mult decat orice albul este un concept de design.Albul reprezintă spaţul gol, golul fiind de asemenea un concept important secţiune profil texturi în filizofia japoneză.Dar apoi albului îi adaugă ceva, o pata de roşu poate.Una mai mare devine steagul japoniei. Şi roşul crucii roşii este de asemenea roşu pe fundal alb.Hara arată ca roşu are mare putere alaturat albului.

Conceptualizare vizuală Textură realizată în Illustrator

Texturi tridimensionale în 3DS Max

Texturile au fost apreciate de copii de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere şi majoritatea au apreciat forma dar pereferă un material mai puţin gelatinos. Menţionez că acestea au fost turnate cu o grosimie destul de mare ( aprox. 1cm) Prin folosirea unui material similar( elastic) dar de o grosime mult mai redusă s-ar putea realiza abţibilduri tridimensionale care să nu fie limitatea doar la suprafeţe plane, dat fiind că au un grad de elasticitate. Acestea ar fi utile în mod deosebit pentru marcarea gradată a spaţiului pe suprafeţe cum ar fi cea a maşinii de spălat

Alte experimente au constat în cautarea de conformaţii noi pentru materiale textile. În exemplul de alături am obţinut un material extrem de pufos prin legarea aleatorie a unor bucle de lînă sintetică. Acesta este mai placut dar nu poate fi folosit ca şi covor deoarece este favorabil accidentelor tocmai datorită buclelor în care te poţi înpiedica. Astfel ramîne obţiunea unor bucle mai mici şi folosirea ţesăturii ca şi îmbrăcăminte pentru fotoliu de exemplu sau ca şi cuvertură de pat.

Un alt experiment a constat în crearea unei ţesături din elastic şi ciucuri de dimensiuni foarte mici. Rezultatul este o ţesătură elastică, texturată, versatilă care permite crearea de huse originale, jucării şi decoruri. Acesta a fost cel mai mult apreciat de copii

Următorul experiment se referă la textura naturală a fibrelor de lemn. În imagine este o placă subţire de lemn de balsa, din care am taiat şi reintrodus cercuri, însă cu textura reorientată. Acesta are nu doar valoare tactilă ci şi vizuală deoarece fibrele în funcţie de orientare reflectă diferit lumina, creindu-se contraste pe suprafaţa plăcii de lemn.Fiind unul dinte cele mai întalnite materiale în amenajarea interioară, de la podele pană la mobilă acest tip de decoraţie poate avea multiple utilizări. Singura condiţie este ca lemnul să aibă fibrele destul de pronunţate. În mod particular lemnul de balsa nu este caracterizat de fibre pronunţate dar fiind un lemn moale poate fi uşor prelucrat în suprafeţe plane. Mergînd mai departe pe această temă acesta poate fi uşor prelucrat în abţibilduri tridimensionale.

Analiza materialelor pentru amenajarea de interior ca şi materiale tactile

Tapetul ca material tactil
Există o gamă extrem de variată de tapet majoritatea avînd suprafaţa sensibil texturată, fie că este vorba de un material sintetic , cu grad mare de reflexie , printuri tridimensionale sau pentru variantele mai costisitoare din fibra naturală. Acesta poate fi folosit pentru delimitatea spaţiului precum şi pentru decor, fiind foarte versatil. De asemenea permite o incadrare eficientă in limitele admise de standardele existente în ceea ce priveste accesibilitatea clădirilor, deoarece permite o ajustare fină a gradului de contrast dintre perete si celelalte elemente. Majoritatea persoanelor cu deficienţe de vedere percep lumina si reflexii puternice, in diferite grade, doar 5% din ele fiind complet oarbe. Aceasta înseamă că un contrast clar, de cel puţin 30 Unitaţi de Reflexie a Luminii între elementele unei cladiri,( usa, perete, podea, mobilă) poate ajuta enorm. Acesta poate fi folosit cu succes pentru a marca anumite zone, sau pentru întreg peretele, de asemenea oferind posibilitatea de a sublinia perspectiva/forma camerei printr-un model in degradeu. De asemenea tapetul ofera posibilitatea printurilor tactile. Un proiect tangent interesant este cel al celor de la Red , in care tapetul incorporeaza o poveste scrisa in braille. Titlul proiectului este “Mai mult decat un obiect. Gandeştete cum traiesc alţii in lume.”

Placi ceramice
Plăcile ceramice oferă posibilităţi foarte variate, datorită noilor tehnologii acestea pot avea insertii de metal, pot fi stratificate (sticla speciala), sau pot cuprinde spatiu translucid pentru spoturi, toate fiind de o rezistentă sporită. De asemenea acestea pot include modele decorative cu grad mai matre de refelexie decat restul placii. Se pot folosi placi diferite sau brîuri pentru a marca anumite zone, sau a evidenţia optic spaţiul. Acest tip de design este deja folosit pentru aspectul estetic, deobicei cu diferenţe subtile, ca de exemplu placi de acceaşi culoare care in dreptul mobilei contâţin si modele cu grad de refelexie mai mare astfel putand fi vizibile doar din anumite unghiuri. Din punct de vedere tactil inserţiile de metal şi sticlă dau o senzaţie aparte putînd fi folosite pentru marcarea zonelor cu alte metale cum ar fi robineţi şi chiuvete sau cadre de metal, realizînd o trecere gradata de la un material la altul. Pentru o persoana obisnuită nu este semnificativ putînd reprezenta cel mult un design inedit dar pentru cineva care se bazează mult pe simţul tactil pentru a reconstrui mintal spaţiul bogăţia de informaţie în acest sens este percepută pozitiv. Pe de alta parte placile ceramice şi mă refer mai ales la gresie sunt materiale reci şi dure. Dupa cum precizează una dintre profesoarele Liceului pentru deficienţi de vedere, acestia preferă materialele moi, deoarece sunt mai placute şi pentru mersul cu bastonul.

Materiale sintetice
Am găsit relevante pentru proiectul meu materialele sintetice de tipul covoarelor industriale. Acestea oferă rezistanţă, o suprafaţă texturată gîndită astfel încat să poată fi curaţată eficient şi un anumit grad de flexibilitate al materialului care îl face mai placut decat placile de gresie. Bineînţeles mă gandesc la o variantă adaptată pentru apartament. Acestea ar putea urma regulile placilor tactile existente deja pe piaţă în ceea ce priveste organizarea texturilor.

covor industrial-acesta se foloseşte de asemenea în clinici

Materiale textile
Am sa limitez această analiză la un material care sa dovedit a fi foarte versatil şi anume lîna netoarsă sub forma de fetru, pasla sau întreţesută printr un material mai fin. Acest material este moale, din fibră naturală si permite foarte multe forme datorită capacităţii de a se auto susţine, cand este înnădit strîns. Există de asemenea o largă piaţă de unicate făcute ca şi hobby, deoarece tehnica este la îndemîna oricui. Prelucrarea presupune folosirea unor piepteni cu dinţi subţiri de metal pentru a înnoda practic materialul muiat de apa.Acestea nu doar că ar putea fi facute si de persoanele cu deficienţe de vedere dar posibilităţile sunt surprinzătore. Cîteva exemple de produse includ boluri, pietre decorative, cutii sau orice altă formă de recipient, iar posibilităţile sunt nelimitate.

Alternative pentru designul interior existente deja

Alternative pentru designul interior existente deja - relevante temei
Aplicaţii pentru perete-abţibilduri

aplicaţie lemn

tapet-abţibild, funcţie preponderent de entertainment

contrast puternic, funcţie preponderent decorativă

reflecta puternic lumina asemeni unei oglinzi

Abţibilduri decorative, completează culorile din spaţiul respectiv, creind contrast puternic

abţibild tridimensional, decorativ

Propunere design apartament

Propunere design apartament

Pentru a putea organiza mai bine şi deci lucra mai eficient , precum şi pentru a putea raspunde problematizarii complexe pe care o presupune tema, am încercat să abordez designul respectivului interior pe diferite niveluri.

Astfel un prim nivel îl reprezintă cel al organizării spaţiului. În acest caz se suprapune peste o organizare standard de tip utilitară, nevoia de a merge mai în detaliu şi a adăuga şi plinfica şi spaţiul pe care un nevătător îl parcurge pentru a îndeplini sarcinile zilnice (iar acest spaţiu are nevoie de o atenţie specială). De asemenea menţionez că această parte a designului vizează mai mult spectul estetic decît cel practic deoarece un nevăzător ar învăţa în mod normal repede structura apartamentului. Cu toate acestea aspectul estetic îşi are radacinile într-un design care se vrea a fi standard pentru deficienţii de vedere şi care să poată fi preluat şi cu înbunătăţiri aplicat şi în spaţii publice, sau în orice spaţiu care necesită amenajare. Pentru planificarea acestui spaţiu m-am raportat la designurile privind marcarea tactilă a podelei şi contraste cît mai puternice între elemente. Aceasta a avut ca rezultat atenţia sporită acordată spaţiului măturat de uşă , a celui care este parcurs spre sanitare şi diferenţierii zonei de bucătărie de ce a camerei de zi. De asemenea am rotunjit colţurile pereţilor de la dormitor si baie, care dau spre camera de zi . Astfel spaţiul este mai deschis şi mai placut din punct de vedere estetic iar în ceea ce priveste persoanele nevăzătoare, micile acciente sunt evitate. Centrul camerei de zi este de asemenea scos în evidenţă prin cercuri concentrice pentru a sublinia faptul că este un loc de socializare.

Un al doilea nivel îl reprezintă cel al obiectelor existente. Deoarece apartamentul este foarte mic (aproximativ 59.43 m2) opţiunile au fost destul de limitate. Dotările sunt standard pentru bucătărie fiind repartizate intr-un bloc unitar care conţine frigider, chiuvetă cu dulapior dedsupt, aragaz, sistem de aerisire si cuptor , iar baia este dotată cu minimum necesar deoarece a fost nevoie de loc şi pentr maşina de spalat. Spaţiul bucătăriei este delimitat de podeaua uşor ridicată.Aceasta are o formă fluidă care sugerează vizual intrarea în spaţiul destinat gătitului. Acest spaţiu se continua cu camera de zi căreia i-am rezervat cel mai mult loc. Posibilele funcţii ale acesteia sunt spaţiu de relaxat, ascultat muzică, citit , navigat pe internet sau socializare. Pentru astfel de spaţiiÎ am creat un design de fotoliu de marimi mici, cu interiorul din bile (bazat pe designul popularului bean bag), foarte mobil. Este acoperit cu un material pufos din fibre naturale iar forma sa derivă din cea a florii de bumbac.

Forma placii este rotunjită, iar cu excepţia barii de reglare de jos întregul birou este înbracat în cauciuc. O obţiune interesantă în acest sens ar fi acoperirea unei zone de pe tablă cu scai astfel încît micile obiecte existente ep birou, îmbrăcate de asemenea în material pufos pentru scai , să poată fi fixate de el

Butoanele sunt înbrăcate în caucuc moale de culori contrastante. Fiecare buton este alcătuit din două elemente, unul mobuil şi unul imobil. La rotirea celui mobil zimţii de cauciuc se suprapun celor imbobili iar persoana care roteste butonul poate doar prin simţul tactil sa îsi dea seama cu aproximaţie căt a rotit butonul. Alt element semnificativ îl constituie dulapul din dormitor. Acesta se prelungeşte în partea superioară dintr-un capăt în altul al camerei lăsînd loc în partea inferioară dinspre geam asemeni unui mic altar. Aici se poate sta lîăngă geam. De partea opusă a dulapului se găseste patul. Acesta se contiună de asemenea cu un element de mobilă de mici dimensiuni care se unşte pe sub geam cu dulapul opus. Toate uşile de la dulapuri sunt glisante pentru a evita un accident foarte frecvent.

De asemenea în camera de zi am mai pus şi un spaţiu de depozitare-dulap format din două module plasate langă cele două geamuri mari în colţ. Dormitorul conţine un dulap care facilitează organizarea hainelor, patul are muchiile uşor rotunjite şi este prevăzut cu loc de aşternuturi, şi o noptieră. De asemenea există lîngă geam un spaţiu liber pentru ca persoanele nevăzătoare să poată sta lîngă geam.

Al treilea nivel este reprezentat de spaţiul tactil şi vizual. Pentru a construi vizual spaţiul perceptibil al apartamentului , întrun mod cat mai placut,am avut de optat între un tapet în degrade cu o culoare puternică , care să marcheze linia podelei şi aplicarea de abţibilduri. A doua variantă este mult mai versatilă dar în acelaşi timp nu permite acoperirea pe suprafeţe mari.

În exemplul de mai sus am folosit o combinaţie între o spirală şi buline în degrade , toate conducînd spre întrerupător. Acestea pot îndeplini atît o funcţie decortivă cît şi una practică. Datorită faptului ca pot fi transparente sau de culoarea peretelui acstea nu trebuie neaparat să se vadă, pot fi şi doar pipaite. Acest element nu trebuie să se refere neaparat doar la nevăzători deoarece valoare estetică poate avea si pentru un ochi fin care observă atanţia dată detaliilor unui design. Abţibildurile nu trebuie să fie neapărat plastic, o soluţie din materiale naturale ar fi placi subţiri de lemn de balsa.

Acestea pot fi utile pentru a marca întrerupătoare , apropierea de geamuri cît şi pur şi simplu ca decor. Model de tapet în degrade Un model simplu, a cărei culori se regăsesc în mediu ambiant , în cazul acesta în vopseaua ramelor de la geamuri si uşi este o obţiune oarecu mminemalistă care lasă însă loc creerului pentru a se concentra pe informaţia tactilă.

Este important ca pe deoparte nevăzătorii să primească cît mai multă informaţie, iar pe de alta designul apartamentului să sămînă echilibrat. În acest sens o variantă mai simplă este plasarea unei mobile în culoare contrastantă la intersecţia podelei cu peretele. De asemenea am folosit texturi diferite precum şi o diferenţă de nivel pentru a marca zone diferite a băii dar aceeaşi culoare. Elementele băii sunt anunţate printr-o bordură care le încercuieşte şi se apropie de perete în lipsa acestora.

Matrialul ideal pentru acestea este cauciucul folosit deja sub formă de dale în amenajări de spaţii industriale sau spitale.

Pentru restul încăperilor am considerat că spaţiul ar fi cel mai usor de acoperit de o mochetă simplă, decupată în zonele semnificative pentru a putea fi înlocuită cu una care are un model ţesut, care trasează zona. Aceasta ar fi utilă în coridor unde sunt mai multe uşi, camera de zi, pentru spaţiul de lîngă geamuri şi dormitor, precum şi lîngă uşi. În baie şi bucătărie am pus faianţa care imită nisipul, iar baia are de asemenea un brîu de faianţă tactilă la nivelul mainii.

Apartamentul are un spaţiu redus astfel am limitat modfiicările pentru a mă încadra în limitele mine pentru confort, cum ar fi 75 cm în jurul patului şi un minim de 1,39 pe 1,80 pentru o celulă sanitară care conţine toalet , chiuveta şi duş.

Bibliografie: “Explorarea tactil-kinestezică în perceperea obiectelor, a imaginilor tactile şi în lectura braille”, de Vasile preda şi Roxana Cziker Presa Universitară Clujeană Neufert Manualul arhitectului, elemente de proiectare şi de construcţie ediţia 37 editura Alutus http://www.archiexpo.com/ www.google.com www.designboom.com http://www.id-mag.com/article/A_Lot_of_Nerve/ http://www.ucreative.ac.uk/index.cfm?articleid=18754 pliant comercial-informativ Senseware

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful