You are on page 1of 5

Simbolul : modalitate autonomă de cunoaștere.

Imaginea simbolismului în Europa Occidentală coincide cu afirmarea Asiei la orizontul istoriei; Simbolul relevează anumite aspecte ale realitățiii – cele mai profunde – care resping orice alt mi loc de cunoaștere. Imaginile! simbolurile! miturile nu sunt creații arbitrare ale psi"icului; ele răspund unei necesităti și îndeplinesc o funcție : dezvăluirea celor mai secrete modalități ale ființei. #a urmare! studierea lor ne îngăduie să cunoaștem mai bine omul! !!omul pur si simplu$! care n%a fost încă afectat de condițiile istorice. Perenitatea imaginilor Simbolurile nu dispar niciodată din actualitatea psi"ică : iși pot sc"imba înfățișarea; funcția lor rămane aceeași. &utem analiza! la fel de bine! imaginile pe care le generează spontan o melodie oarecare! uneori cea mai banala romanța; vom constata că astfel de imagini destăinuie nostalgia după un trecut mitizat! transformat în ar"etip! că acest 'trecut$ comporta! dincolo de regretul dupa un timp disparut! mii de alte înțelesuri : el e(primă tot ce ar fi putut să fie și nu a fost! tristețea oricărei e(istențe care nu este dec)t încetînd să fie altceva! regretul de a nu trai in locul și timpul evocate de romanța *indiferent de culoarea lor locală sau istorică : !!timpuri fericite de odinioară$.......+ în esență! dorința de ceva cu totul altfel dec)t clipa prezentă! de ceva inaccesibil sau pierdut cu desav)rșire : '&aradisul $ Important în aceste imagini este că spun despre 'nostalgia paradisului$ întotdeauna mai mult dec)t ar putea o face cuvintele subiectului care le%a trăit. #ei mai mulți oameni ar fi de altfel și incapabili să le descrie : nu pentru că ar fi mai puțini inteligenți dec)t alții ! ci pentru că nu dau prea multă importanț) limba ului nostru analitic. Asemenea imagini îi apropie totuși pe oameni cu mai mult efect și mai autentic dec)t limba ul analitic. ,e fapt! dacă e(istă o solidaritate totală a speciei umane! ea nu poate fi resimțită și 'transpusă în act$ dec)t la nivelul imaginilor *nu spunem : al subconștientului! căci nu avem ncio dovadă că nu e(istă și un transconștient.+ Omul modern este liber să disprețuiască mitologiile și teologiile! dar aceasta nu%l va împiedica să continue să se "rănească cu mituri decăzute și cu imagini degradate.

. actualizarea unui simbol nu este mecanică : ea se afla în relație cu tensiunile și cu alternantele vieții sociale! în ultimă instanță cu ritmurile cosmice. Așa se e(plică de ce omul 'lipsit de imaginație' iși pierde fericirea și se năruie – rupt de realitatea profundă a vieții și de propriul suflet. căci puterea și menirea Imaginilor constau în faptul că arată tot ce răm)ne refractar conceptului.A avea imaginație înseamnă a te bucura de o bogație interioară de un flu( neîntrerupt și spontan de imagini.nivers. #um e vorba de un spațiu sacru! dat de o "ierofanie sau construit ritual! iar nu de un spațiu profan! omogen! geometric! e(istența unei pluralitați de !!centre ale păm)ntului$ în cuprinsul unei singure porțiuni locuite nu produce nicio contradicție. Istorie și ar"etipuri E suficient un efort de informare în domeniu spre a constata că! difuzate sau descoperite spontan! simbolurile! miturile și riturile relevează întotdeauna o situație% limită a omului și nu doar o situație istorică situație%limită! adică aceea pe care omul o descoperă c)nd devine conștient de locul sau în . /ai mult fiecare dintre aceste !!centre$ este considerat și c"iar numit conte(tual 'centrul luminii$. In geografie mitica spațiul sacru este spațiul real prin e(celență! căci după cum s%a arătat recent! pentru lumea ar"aica reală este mitul deoarece el povestește despre manifestările adevăratei realităti : sacrul. Imaginația imită modele e(emplare % Imaginile% le reproduce! le reactualizeză ! le repetă la nesf)rșit. &entru fiecare asemenea microcosmosuri pot e(ista mai multe !!centre$. -aliditatea simbolului ca formă de cunoaștere nu depinde însa de puterea de întelegere a unui individ sau a altuia. Imaginea lumii #onceperea adversarului sub forma unei făpturi demonice! veritabilă încarnare a puterilor demonice! a supravițuit și ea pănă în zilele noastre.e data aceasta! etimologia trimite at)t la realitați psi"ologice c)t și la adevărul spiritual. . Etimologic! 'imaginație$ este solidar cu imago !!reprezentare! imitare$ și cu imitor !!$a imita! a reproduce$ . Acest simbol al centrului nu trebuie însă considerat cu implicațiile geometrice ale spiritului ștințific oriental.ar spontaneitate nu înseamna invenție arbitrara. Suntem în prezenta unei geografii sacre și mitice! singura efectiv reala. . Aici în acest centru sacru se manifestă integral fie sub forma de "ierofanii elementare – ca la !!primitivi$ *de e(emplu centrele totemice! peșterile în care sunt înmorm)ntate ciuringa+ – fie sub forma mai evoluată a epifaniilor directe ale zeilor! ca la civilizațiile tradiționale. Orice microcosmos! orice regiune locuită posedă ceea ce am putea numi un !!#entru$! adică un loc sacru prin e(celență. A avea imaginație înseamnă a vedea lumea în totalitatea ei.

#eea ce înseamnă că mitul implică o rupere de timp și de lumea incon uratoare! că realizează o desc"idere către /arele 0imp! catre 0impul sacru.Să revenim la imaginea celor trei regiuni cosmice legate! într%un !!centru$! printr%o a(ă. #onstatarea aceasta este importantă deoarece rezultă ca recitarea miturilor nu ramane fără consecințe pentru cel ce le rostește ci pentru cel care le ascultă.nele mituri indiene ilustrează într%un mod deosebit de elocvent această funcție capitală de 'spulberare $ a timpului individual și istoric și de actualizare a /arelui 0imp mitic. Funcția miturilor . 0impul acesta mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan! de durată continuă și ireversibilă în care se înscrie e(istența noastră cotidiană și desacralizată. 1e mulțumim să amintim că un mit îl desprinde pe om din timpul lui! din timpul lui individual! cronologic! 'istoric$! proiect)ndu%l! cel putin simbolic! prin /arele 0imp! într%un moment parado(al care nu poate fi măsurat pentru că e lipsit de durată.n mit povestește faptele care s%au petrecut în principio! adică !!la începuturi$! într%un moment primordial și atemporal! într%un interval de timp sacru. . Mituri indiene ale Timpului . #)nd se narează un mit se reactualizează într%un anume fel timpul sacru în care tocmai s%au petrecut evenimentele evocate. 0imp cosmic si Istorie . Această imagine ar"etipală se înt)lneste mai ales în civilizațiile preoorientale.e altfel tocmai din acest motiv în societațile tradiționale miturile nu pot fi povestite oric)nd și oricum! ci numai în perioadele sacre! sau în urul focului înainte de ori după ritualuri etc. într%un cuv)nt! se consideră că mitul se petrece într%un$ intemporal$! într%un moment fără durată! așa cum unii mistici și filosofi își reprezintă eternitatea. &rin simpla narare a unui mit! timpul profan este – cel puțin simbolic – abolit : povestitori și asculători sunt proiectați într%un timp sacru și mitic. Am încercat să arătăm în altă parte că abolirea timpului profan prin imitarea modelelor e(emplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie o notă specifică oricărei societăți tradiționale și că această notă! singură! este suficientă pentru a diferenția lumea ar"aică de societațile noastre moderne. Mituri.

pe diferite planuri și cu mijloace care le sunt proprii. &entru a reuși să%l traducem în limba ul nostru uzual este esențial! totuși să întelegem sensul profund al tuturor simbolurilor! miturilor și ritualurilor.acă studiem comportamentul general al omului ar"aic! un fapt ne uimește : asemenea actelor umane propriu%zise! obiectele lumii e(terioare nu au valoare intrinseca autonomă. un sistem complex de afirmații coerente asupra realității ultime a lucrurilor. . Evident! concepțiile metafizice ale lumii ar"aice n%au fost întodeauna formulate într%un limba teoretic.n obiect sau o acțiune dob)ndesc o valoare și devin în același timp reale numai pentru că participă într%un fel sau altul la o realitate care le transcede. mai e(act concepțiile despre ființă și despre realitate care se dega ă din comportamentul omului societătțlor premoderne. Să adaugăm numai că în acelaș simbolism a supraviețuit în . Ar"etipuri si repetare Acest mic studiu își propune să cerceteze anumite aspecte ale ontologiei ar"aice. . #onsiderate în planul ritmurilor cosmice ma ore! deci din ung"iul ciclurilor cosmice 0impul! poate deveni un instrument de cunoaștere în sensul că este suficient să proiectăm un lucru sau o ființă în planul 0impului cosmic! că să ne dăm imediat seama de irealitatea lor. A cercetat în primul r)nd e(emple susceptibile a ne dezvălui! c)t mai clar posibil! mecanismul g)ndirii tradiționale. Simbolismul Centrului Este considerabil mai comple(! dar cele c)teva aspecte pe care le%am amintit sunt suficiente pentru studiul nostru. /itul eternei reintoarceri. cu alte cuvinte fapte care ne a ută să întelegem cum și de ce pentru omul societatilor premoderne un obiect devine real. Societățile premoderne sau tradiționale cuprind at)t lumea pe care în mod obișnuit o numim 'primitivă$ c)t și vec"ile culturi ale Asiei! Europei și Americii. sistem care poate fi considerat ca alcătuind o metafizică. dar simbolul. Este important în primul r)nd să întelegem bine acest mecanism ca să putem aborda apoi problema e(istenței umane și a Istoriei în orizontul spiritualității ar"aice.Să ne oprim o clipa asupra acestei c"estiuni bine determinate : viziunea 0impului infinit! a ciclului fără sf)rșit al creațiilor și distrugerilor . 2n perspectiva /arelui 0imp! orice e(istență este precară! evanescentă! iluzorie. mitul. ritualul exprimă.niversurilor! în ultimă instanță mitul eternei întoarceri! valorizat ca !!instrument de cunoastere $ și ca mi loc de eliberare.

!ccesul la . !semenea ei toate celelalte simboluri ale realitații absolute "arbori ai #ieții și ai imortalității. eficace.umii /n consecință. tot ceea ce este &ntemeiat se află &n centrul lumii "pentru că așa cum știm Creația &nsăși s'a efectuat plec$nd de la un centru% Mitul nu este tardi# dec$t ca formula.i#aleaza cu o consacrare cu o inițiere* a unei existențe ieri profane și iluzorii.pentru că este de fapt un rit de trecere de la profan la sacru . #)t despre simbolismul /untelui! al Ascensiunii și al !!#autării #entrului$! acestea sunt clar atestate în literaturile medievale și apar! c"iar dacă într%o manieră aluzivă în anumite productți literare din ultimele secole. de la efemer și iluzoriu la realitate si eternitate* din moarte &n #iață* de la om spre di#initate. plin de pericole . .centru+ ec. At)t de vec"e concepte a 0emplului va imago mundi! ideea că sanctuarul reproduce . (rumul care duce spre centrul este un drum dificil și acesta se #erifică la toate ni#elurile realului ) circum#oluțiunile greu accesibile ale unui templu * pelerinajul la locurile sfinte "Mecca .aic și se referă la sacramente adica la acte care presupun o realitate absoluta extraumană. 3ucuresti! 7umanitas. Centrul este deci zona sacrului prin excelență. (ar conținutul lui este ar.niversul în esență sa! s%a transmis ar"itecturii sacre a Europei creștine. -rice creație repetă actul cosmogonic prin excelență ) creația . Ierusalim%*rătăcirile prin labirint.! *4556+! Imagini si simboluri.lumea occidentală păn) în zorii timpurilor moderne. (rumul este ane#oios. f$nt$na tinereții etc% se găsesc și ele tot &ntr'un Centru. aceea a realității absolute. Eseu despre simbolismul magico-religios.. 3ibliografie: Eliade /. &i succede acum o nouă existență reala durabilă .