You are on page 1of 39

UNIVERSITATEA ,,GEORGE BARITIU” DIN BRAŞOV FACULTATEA DE DREPT

STUDII UNIVERSITARE SPECIALITATEA ,, DREPT ” ZI

CRIMINALISTICĂ
- NOTE DE CURS -

Braşov 2013

SUBIECTE CRIMINALISTICĂ
I. ELEMENTE

1. Metodologia identificării criminalistice. 2. Metoda de examinare microscopică. 3. Metoda de analiză spectrală. 4. Procedee de fotografiere la fața locului. 5. Fotografia judiciară de examinare în radiații vizibile. 6. Fotografia judiciară de examinare în radiații invizibile. 7. Criteriul de clasificare a urmelor infracțiunii. 8. Cercetarea și interpretarea la fața locului a urmelor de măini. 9. Cerectarea criminalistică a urmelor de picioare. 10. Investigarea urmelor de dinți. 11. Cerecatarea urmelor de sânge. 12. Cercetarea urmelor seminale. 13. Investigarea ADN. 14. Expertiza criminalistică a firului de păr (a urmelor de natură piloasă). 15. Metoda portretului vorbit. 16. Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute. 17. Caracterele criminalistice de identificare a vocii și a vorbirii. 18. Expertiza criminalistică a vocii și a vorbirii. 19. Urmele formate prin folosirea armelor de foc. 20. Identificarea armelor de foc după urmele lasate pe glonț. 21. Stabilirea autenticității și vechimea înscrisurilor. 22. Caracteristicile de identificare a scrisului de mănă. 23. Efectuarea expertizei grafoscopice. 24. Cerectarea falsului prin înlăturarea sau adugarea de text.

II. PRACTICA CRIMINALISTICĂ 25. Cadrul tactic general de cercetare la fața locului. 26. Reguli tactice specifice efectuării cercetării propriu-zise la fața locului. 27. Structura și conținutul planului de urmărire. 28. Tactica elaborării planului de urmărire. 29. *Principalele cauze ale relaării mărturiei. 30. *Percepția faptelor și a împrejurărilor de către martori (Factorii obiectivi ăi subiectivi care pot distorsiona recepția senzorială). 31. *Pregatirea ascultării martorilor.

2

32. *Reguli și procedee tactice criminalistice aplicate la ascultarea propriu-zisă a martorilor. 33. *Particularității ale psihologiei victimei. 34. *Tactica audierii propriu-zise a persoanei vătămate. 35. *Particularități ale psihologieie învinuitului/inculpatului. 36. Trăsăturile de personalitate a magistratului sau acelui care efectuează ancheta penală. 37. Pregatirea ascultării învinuitului/inculpatului. 38. *Cadrul tactic al ascultării propriu-zise a învinuitului/inculpatului. 39. Organizarea și desfășurarea testări poligrafice. 40. Deplasarea și intrarea la locul percheziției. 41. Primele măsuri luate la locul percheziției . 42. Reguli tactice în efectuarea percheziției propriu-zise. 43. Percheziția corporală. 44. Pregătirea și efectuarea prezentării pentru recunoșaterea de persoană. !!! DE CITIT PROCEDURA PENALA – CAPITOLUL: PROBE!!!

III. METODOLOGIE 45. Cercetarea omuciderii. Principalele obiecte. Obiect al probațiunii care trebuie clarificate prin investigarea morții violente. 46. Reguli generale metodologice aplicate omorului. 47. Primele măsuri luate de organul judiciar sosit la fața locului în cazul morții violente. 48. Examinarea la fața locului a cadavrelor. 49. Primele măsuri luate în vederea investigîrii furtului și a tâlhăriei. 50. *Particularități cu privire la cercetarea la fața locului în cazul accidentelor rutiere. 51. Principalele categorii de stupefiante ăi clasificarea acestora. 52. Modalități de ascundere a drogurilor. 53. Modalități și sisteme de operare folosite de traficanți de droguri. 54. Modalități de depistare a traficanților de droguri. 55. Tipuri și structure de organizații criminale. 56. Etapele și modalitățile de acțiune ale inestigației infracțiuni din domeniul criminalității organizate. 57. Probleme care trebuie clarificate în cazul infracțiuni de corupție. 58. Pregătirea în vederea constatării infracțiunilor flagrante. 59. Realizarea propriu-zisă a acțiunilor de constatare a infracțiuni flagrante. 60. Modurile de acțiune în atacurile informatice. 61. Particularități privind cerectarea la fața locului a infracțiunilor informatice.

3

1. obiecte sau fenomene. de probabilitate sau imposibilitate a rezolvări problemei.În prima fază este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte pe baza unor elemente caracteristice asemânătoare. Cel mai simplu element optic de mărit este lupa. fiind excluse cele cu probabilități contrare celor reflectate în urme sau în mijloacele materiale de probă. Pentru obținerea modelelor de comparație trebuiesc respectate următoarele cerințe:  Să se cunoască cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin. EXAMINAREA MICROSCOPICĂ În examinarea multor categorii de urme și microurme este necesar să se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare.În faza a doua este adăncită examinarea comparativă a caracterelor asemânătoare în vederea stabiliri coincidenței. a unui obiect sau fenomen aflat în legătură cauzală cu un fapt juridic este examinarea comparativă. a concordanței dintre trâsăturile reflectate în urme și cele reflectate de modelele de comparație. a instrumentelor de spargere sau pentru descoperirea falsului în înscrisuri. Este folosit în examinările traseologice destinate identificări persoanelor. 2.  Urma și modelele tip de comparație să conțină suficiente elemente technice de individualizare sa factorului creator. în timp și care este susceptibil de a fi identificat după urmele identificate în câmpul infracțional.  Să se țină seama de condițile în care sa format urma la fața locului. Metoda principală la care se recurge în identificarea criminalistică a unei persoane. În scopul selectării obiectelor ce urmează a fi selectate comparativ se procedează mai întăi la cercetarea separată a caracterelor generale și individuale al urmei și apoi la caracterele obiectivelor suspecte. Procesului de identificare criminalistică îi sunt proprii două faze: 1. 2. a armelor. alfalte în legătură cauzală cu fapta ilicită. Pentru identificarea criminalului imperativ sunt determinările calitative și nu cele cantitative. criminalistice în scopul stabilirii adevârului în procesul judiciar. Printre tipurile de microscoape optice amintim sfera microscopului folosit pentru examinarea în relief asupra feței obiectelo și microscopul 4 . Concluzile obținute în proceul identificării pot avea caracter de certitudine. acesta se folosește pentru descoperirea urmelor la fața locului dar și pentru examinarea inițială a mijloacelor de probă. prin metode ștințifice. METODOLOGIA DE IDENTIFICARE CRIMINALISTICE Identificarea criminalistică reprezintă un proces de constatare a indentități unor persoane. Puterea de mărire a lupei se măsoară în dioptrii. Alt mijloc optic de cercetare este microscopul optic. ființă sau lucru care se manifestă în spațiu. Obiectul identificării îl reprezintă orice persoane. Se ajunge astfel la obiectul sau persoanele căutate și la excluderea celor ce prezentau elemente asemânătoare.

or. În cazul fotografiei efectuate în locuri închise se va fotografia exteriorul clădirii încadrată de asemenea de diverse puncte de reper. rapiditatea precum și faptul că pentru realizarea analizei sunt necesare cantități infime de substanțe. sensibilitatea. Mai există și microscoapele electronice care sunt foosite la relevarea unor detali avănd în vedere că acestea folosec în locul razelor de lunină fasciculi de electroni. indicatoare etc. a accidentelor sau altor infracțiuni de violență. Procedeele se fotografiere aplicate la fața locului includ mai multe categorii de fotografi: fotografi de orientare. a resturilor de materiale întălnite în incendi. 4. reprezintă un procedeu important de fixare al rezultatelor cercetări fiind auxiliară procesului verbal. În cazul fotografiei efectuate în locuri deschise ca puncte de orientare pot fi luate clădiri. fotografia schiță panoramică (care la răndul ei poate fi liniară și circulară – se folosește atunci cănd avem de redat un loc al faptei foarte vast. o putere da mărire foarte mare și posibilitatea realizării unei imegini aparent spațiale.comparator care se folosește pentru compararea a două obiecte prin stabilirea continuității lineare. mare). fotografia obiectelor principale și fotografia de detaliu. Aceastea prezintă anumite avantaje avănd în vedere că au o claritate mare în profunzime. PROCEDEE DE FOTOGRAFIE LA FAȚA LOCULUI Fotografia judiciară este de două feluri: operativă (cea care se efectuează în cercetările la fața locului). într-un ansamblu de puncte sau de repere de orientare. construcți. Fotografia schiță se folosește pentru redarea în exclusivitate a întregului loc al faptei și la rândul ei este de mai multe feluri: fotografie schiță unitară (ceea care se realizează cu un singur cadru). 3. Fotografia judiciară (operativă) e executată cu prilejul cercetării locului faptei de către organul de urmărire penală. precum cerceta rea urmelor materiale organice sau anorganice. Fotografia de orientare se efectuează pentru fixarea imagini întregului loc al faptei de natură să permită identificarea zonei în care sa sâvărșit infracțiunea. în tragerile cu armele de foc sau în cercetarea falsurilor. fotografi schiță. și de examinare ( cea care se folosește în laborator). Se folosește cu precădere în cazul infracțiuni de o. Analiza spectrală este indispensabilă în domeni ale criminalistici. fotografie schiță încrucișată – care se realizează din punct diametral opus. La baza lor stă raportul existent între materie și radiație. Printre avantajele metodelor de analiză spectrală amintim precizia. METODA DE ANALIZĂ SPECTRALĂ Sunt examinări destinate determinări calitative și cantitative a elementelor chimice care intră în compiziția unor probe materiale sau urme de diverse materii descoperite în cămpul infracțional în vederea identificării sau stabilirea provenienței acestora. accidente. 5 . fotografie schiță pe sector – care se realizează prin redarea pe porțiuni a locului faptei.

fotografia de comparare prin suprapunere care se realizeazaă prin suprapunerea a două imagini din care cel puțin una este fixată pe un suport transparent. Fotografierea cadavrelor se folosește pentru redarea poziției corpului. este obligatorie în situațile în care mijloacele materiale de probă vor suferii modificări prin examinare). în cercetarea falsurilor în înscrisuri. Fotografia de examinare – laborator – reprezintă un ansamblu de procedee destinate cercetării în condiți de laborator a mijloacelor materiale de probă precum și fixări rezultatelor investigări technico-ștințifice. fotografia de comparare ( se folosește în examinarea de laborator în traseologie. fotografia de reflexe – care se folosește pentru punerea în evidență a urmelor de suprafață greu sesizabile la o prima vedere. între faptă și modificarea produsă existănd un raport de cauzalitate. a corpurilor delicte sau a urmelor redicate de la fața locului. urmelor biologice și se realizează cu ajutorul surselor de radiații și a filtrelor de selectare a radiaților. a modificărilor aduse textului unui îscris greu vizibil cu ochiul liber datorită nuanțelor de culoare apropiată de culoarea suportului. obiect cu care a venit în conmtact nemijlocit. fotografia de comparare prin continuități liniare sau juxtapunere se folosește pentreu stabilirea identități unei persoane sau a unui obiect ca urmare a determinări continuități elementelor caracteristice reflectate în urme și în modelul obținut pe cale experimentală. Urma presupune reproducerea construcției exterioare a unui obiect pe suprafață sau în volum. a stîrii îmbrâcămintelor. Se folosesc cu precădere în balistică. a leziunilor existente în momentul cercetări la fața locului. a urmelor. prin care se confruntă două imagini și anume – urma sau mulajul ridicat la fața locului cu impresiunea sau mulajul creat experimental în laborator. CRITERIILE DE CLASIFICARE A URMELOR INFRACȚIUNI Din urma infracțiuni se înțelege orice modificare materială intervenită în condițile sâvărșiri unei fapte penale. 6 . Acestă fotografie se realizează din plan perpendicular pe obiect. Măsurătorile fotografice presupun fotografierea obiectelor principale aflate în câmpul infracțional prin folosirea riglei gradate sau a benzi gradate.Fotografia obiectelor principale se folosește pentru fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt în legătură cu fapta sau care reflectă urmele și consecințele faptei infracționale. Fotografia de umbre – care se folosește pentru scoaterea în evidență a caracteristicilor de relief în cazul urmelor de adâncime. În funcție de natura pocedeelor technice folosite avem două categori de fotografi de examinare: fotografi de examinare în radiați vizibile și fotografi de examinare în radiați invizibile. Fotografia judiciară in radiații invizibile (ultraviolete. modificarea părți obiective în vederea punerii în evidență a detaliilor acetstea. La rândul ei fotografia judiciară de examinare în radiați vizibile este de mai multe feluri: fotografie de ilustrare (se folosește pentru fixarea imagini inițiale a obiectului ce urmează a fi examinat. acerecteristicilor și dimensiunilor sale. Fotografia de detaliu este specifică fazei dinamice de cercetare la fața locului care permite deplasarea. 5. balistică și în expertiza în scrisuruilor – fotografia de comparare prin confruntare. fotografia separatoare de culori – care servește la revelarea petelor. infraroșu) – se folosesc la descoperirea urmelor de mâini.

puf de struț sau fibre de carbon special concepute.Urme dinamice (formate ca rezultata al mișcări de translație.În literatura de specialitate urmele sunt împărțite în două categorii: 1. În situația urmelor dispuse pe suprafețe de piele. În situația urmelor papilare se folosesc ca metode fizice prelevarea de profiluri sau pudre pe obiectele sau suprafețele purtătoare de urme. apăsare sau lovire) 2. Revelarea prin metode chimice se bazează pe reacția dintre anumite substanțe chimice – prin folosirea vaporilor de iod – aburire.Urme de adâncime (urme de picior pe pâmănt moale). urme de destratificare – de ridicare de substanță aflată inițiaș pe un suport) 4. de explozie)  Urme vizibile ( se observă cu ochiul liber)  Urme invizbile sau latente. Altă clasificare a urmelor:  Urme sonore (voci. seminale).Urme formate ca resturi de obiecte și de materi organice sau anorganice (resturi de alimente. cauciuc sau mase plastice se folosesc pensule magnetice. CERCETAREA ȘI INTERPRETAREA LA FAȚA LOCULUI A URMELOR DE MÂINI DACTILOSCOPIA este ramura criminalistici care se ocupă cu examinarea si clasificarea desenelorpapilare în vederea identificării persoanelor. În funcție de modul de formare ale urmelor: 1. 7 . inalterabilitatea – în mod normal nu poate fi modificat sau înlăturat.are aceeasi formă. instrumente de spargere) 2.Urme statice (formate prin atingere. saliva. sau diverși reactori chimici. de picioare. zgomote)  Urme olfactive (de mirosuri – ex: miros de explozibil.Urme de suprafață (urme de stratificare – de depunerea unui strat de substanță .se deosebesc între ele prin forme și caracter în așa fel încăt este imposibilă întălnirea a două persoane identice. 6. de alunecare a unei suprafețe peste alta) 3. Pentru descoperirea urmelor se folosesc metode atăt fizice căt și chimice. Desenul papilar are trei priprietăți care l-au impus printre cele mai valoroase elemente de identificare: unicitatea desenelor papilare . își menține forma și detalile caracteristice din momentul formării desenului pailar care are loc in a șase -a lună intrauterină și pănă la moarte.Urme formate prin reproducerea construcției exterioare a obiectului (urme de mâini. fixitatea . Substanșele folosite în revelare trebuie să fie în contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma și să prezinte o aderență selectivă numai la materia din urmă nu și la întregul suport. Răspăndirea și îndepărtarea pudrelor se face prin intermediul unui pensule fine care poate fi din păr de veveriță. pete de sânge. Mai nou se folosesc și metodele optice un loc prioritar deținănd-ul folosirea laserului. Descoperirea urmelor unei infracțiuni presupune o căutare sistematică a acestora în funcție de natura locului și de modul de săvărșre a faptei.

a naturii suportului pe care sau format precum și a elementului cărări de urme. se menționează de asemenea modul de revelare. Odată descoperită se trece la conservarea acestuia și la măsurare. sexul. distanța dintre ei. indicănd direcția de deplasare. se pot împărți în trei categori de urme: 1.  Lățimea pasului este dată de distanța cuprinsă între parteaexterioară sau interioară a piciorului stâng și cel drept. În procesul verbal de cercetare la fața locului se va proceda la o descriere detaliată a numărului și tipului de urme de picioare descoperite. 8 . Interpretarea urmelor de picior poate conduce la date privind numărul de persoane. poziția. Principalul element care caracterizează o cărare de urme e mersul unei persoane:  Direcța de mișcare sau axa cărări de urme este dată de linia mediană ce trece prin intervalul cuprins între două șiruri de pași. În ceea ce privește cercetarea cărării de urme acesata are o importanță deosebită datorită reflectări unor caracteristici individuale ale persoanei creatoare de urme în sensul că oferă indicii importante în legătură cu această persoană. fotografiere. 8.Urme de încălțăminte. în cazul urmelor formate în nisip anterior turnării compoziției din gips se întărște prin pulverizarea unei substanțe speciale. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI A URMELOR DE PICIOARE Urmele de picioare reprezintă o altă categorie importantă de urme create inevitabil la locul faptei. respectiv călcăiului. ridicare prin mulaj. linia mersului este o linie frântă constituită din segmentele care unesc între ele părțile din spate ale fiecărei urme.Urmele piciorului semi încălțat sau urme de ciorap 3. INVESTIGAREA ODONTOLOGICĂ JUDICIARĂ SAU URMELE DE DINȚI Urmele de dinți oferă o bază sigură de identificare atat sub raport criminlistic căt și medico-legal datorită unor caracteristici ale formei dispunerii particularitășiilor prezentate de fiecare dinte. viteza de deplasare. sunt elemente de identificare a persoanei. uzurile. greutatea. a urmelor de apă. înălțimea persoanei. ambalare etc. a formei și particularităților acestora.  Lungimea pasului este dată de distanța dintre două urme consecutive.Urmele plantei piciorului – piciorul gol-desculț 2. caracterul mersului. eventual elemente anatomice. Descoperirea urmelor de picioare presupune cu prioritate cercetarea suprafeței pe care e posibil să se calce. cărarea de urme conține în plus date referitoare la direcția de deplasare. scoaterea corpurilor strâine. talia. măsurate la partea din față sau spate a lor.  Unghiul de mers care presupune măsurarea între axa cărări de urme și axa longitudinală a tălpi. lățimea dinților.7. Ridicarea prin mulaj a urmei formate în adăncime Mulajul se obține prin turnarea unei compoziți din gips în urmă după ce aceasta în prealabil a fost pregătită prin curîțarea ei.

topor. În ceea ce privește urmele de dinți lăsate pe piele umana acesta impune urgențe în măsurarea și fixarea fotografică avănd în vedere atăt plasticitatea caracteristicpă pieli căt și de procesele patologice care au loc în tegument. după desoperirea urmelor se trece lafixarea lor prin descriere în procesul verbal. vărsta persoanei. pe instrumentele folosite la săvărșirea infracțiuni (cuțit. Depistarea petelor suspecte a fi de sânge se face de regulă cu sursă de lumină care dispun de filtre de culoare capabile să scoată mai bine în evidență urma.Odontologia judiciară are rolul de a studia dinți și urmele formate de aceștia astfel încăt expertizele stomatologice să servească la stabilirea adevărului în procesul judiciar. mijloacele și modul de săvărșire a faptei. pe alimente sau pe diverse obiecte se prezintă sub formă statică sau dinamică. Urmele de sânge se caută pe îmbrâcămintea și corpul persoanei antrenate în infracțiune (victima sau autorul infracțiuni – urmele pot rămăne în profunzimea țesăturilor. sexul. întrucăt ele sunt vizibile cu ochiul liber. de natură să conducă la deformarea urmei și bineînțeles la dispariția treptată a acestuia. pe instalațile sanitare. caracterul dinților reflectate în urme. timpul. Dacă expertului i se pun la dispoziție modele de comparație. 9. O atenție deosebită se acordă ridicări și transportarea obiectelor purtătoare de urme pentru a se preveni alterarea și deformarea urmelor. pentru a stabili dacă urmele sunt de sânge. lemn. În funcție de suportul pe care se găsec urmele de sânge pot fi absorbite de acesta sau pot forma un strat de crustă distincă pe suprafața lor (suprafețe dure – podea. La locul faptei urmele de sânge se prezintăsub formă de picături. ciment). Expertiza urmelor de dinți sau odontologia poate oferi răspunsuri la întrebări privind natura umană sau animală a urmelor. masă. de cantitate și de factorii care acționează asupra ei și astfel culoarea evoluează de la roșu la brun roșcat apoi maroniu și negru în cele di n urmă. Întotdeauna urmele prelevate se vor ambala în saci de hârtie. dăre. Se mai caută pe porțiunea de teren și pe obiectele aflate la locul săvărșiri infracțiuni sau unde a fost descoperit cadavrul (covoare. Aceste urme nu necesită mijloace de investigare deosebite. bălți. mecanismul de formare. acestea poate stabili și identitatea unei persoane. prin fotografiere. culoarea urmelor de sânge diferă în funcție de vechime. mănjituri și sunt consecința unei acțiuni violente exercitate asupra corpului unei persoane. parchet sub uși). în păr și alte obiecte de uz personal). sub unghie. stropi. Urmele de dinți așa cum se descoperă pe corpul persoanei. Fixarea urmelor de dinți se face prin consemnarea în procesul verbal și prin fotografiere insistăndu-se atăt asupra detalilor căt și asupra poziției corpurilor purtătoare de urme față de celelate obiecte principale. Ridicarea urmelor de sânge se face prin râzuire în cazul petelor uscate și prin adsorbire în cazul balților de sânge. pistol). 9 . Se folosesc și metode fizicochimice ex: apa oxigenată. CERCETAREA URMELOR DE SÂNGE Urmele de sânge furnizează indici necesari clarificării împrejurărilor privind locul. în speță victima.

2.Urme sau probe cu înalt.Urme sau probe cu potențial în definirea profilului ADN (secreți nazale. Expertiza bio-chimică a urmelor seminale poate răspunde la următoarele:  Dacă urma este de spermă  Dacă este de origine umană sau animală  Vechimea acestuia  Eventualele boli venerice – se poate individualiza persoana cu ajutorul acestui aspect. urină) 3. sexul.  În ce condiți sa format. Formarea urmelor seminale are loc prin depunerea pe diverse suporturi a lichidului seminal ejaculat în momentul unui contact sexual su al masturbări. Urmele seminale se caută pe lenjeria de corp. Poate reprezenta nu numai dovada sexului unui infractor dar aduc și precizîri în legătură cu mobilu și natura faptei. Sub raportul valori de identificare. CERCETAREA URMELOR SEMINALE Urmele seminale (spermă) fac parte din categoria acelor urme biologice întălnite în diverse împrejurări dar în special în situația infracțiunilor privitoare la viața sexuala sau infracțiuni de omor. păr. Proba odată ridicată urmează a fi supusă unei analize de laborator. fluid vaginal. 10. interpretabilă. Procesul de identificare a unei persoane începe cănd acesta lasă în scena infracțională o urmă biologică care conține material genetic – ADN. bucăți de carne. pe pat. specifică unui singur purtător a acelei informați genetice. celule ale pieli. spermă). salivă. grupa de sânge. analiză care presupune traducerea materialului genetic într-un cod cu formulă unică. Ridicarea urmei seminale se realizează prin ridicarea întregului obiect purtător de urmă pentru a nu se distruge spermatozoizi. În starea uscate urma prezintă un contur neregulat. cărei persoane îi aparține.Expertiza bio-criminalistică a urmelor de sânge poate răspunde la:  Dacă urma este de sânge  Dacă sângele e de natură umană sau animală. are o culoare gri-albicioasă șă aspra la pipăit. pe îmbrăcăminte și în corpul victime de către cadrele medicale. zona sau organul din care provine. urmele biologice se clasifică în trei categori: 1. Pot oferi date utile individualizări persoanei sau determinări cercului de suspecți. vechimea urmei. INVESTIGAREA ADN Metoda identificări prin cercetarea amprentei genetice a fost adoptată datorită polimorfismului extrem de mare a ADN-ului uman ceea ce determină un potențial de diferențiere foarte ridicat al individului. grad de precizie în identificarea profilului ADN (sânge.Alte probe cu potențial în analiza ADN 10 . 11. dacă conține alcool sau elemnte de natură toxică.

conformația nărilor  Buzele. care se analizează după poziție  Culoarea pieli care poate varia de la alb deschis la negru 11 . rotundă. care se analizează după formă. alungită. contur. -mijlociu. 12.Analiza profilui ADN se realizează prin două metode: 1. EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A URMELOR DE NATURĂ PILOASĂ (PĂR) Firele de păr reprezintă o categorie distinctă de urme biologice numite și urme de natură piloasă prin a căror examinare se obțin date importante cu privire la persoanele și împrejurimile faptei. rasa persoanei de la care provine. forma acestuia. eventualele alterări produse de diverse boli. -mic. este consacrată atăt cerecetări structuri intime a păruliui. mijlocie sau slabă. constituție fizică. În ceea ce privește descrierea formelor statice:  Talia persoanei descrise poate fi scundă. forma capului. METODA PORTRETULUI VORBIT Este o metodă ștințifică care servește la identificarea persoanei pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestuia de către o altă persoană.în descriere vor fi vizate atăt formele statice ale persoanei respectiv talie. care se analizează după înălțime. mimica sau alte forme de mainfestare ale persoanei. dreptunghiulară  Părul. proeminență. Expertiza efectuată poate da răspunsuri cu privire la următoarele:  Natura și origine umană sau animală a firului de păr. culoare  Nasul. care se analizează după grosime.  Zona corpului din care provine  Modul de detașare al acestuia (smulgere sau cădere)  Sexul. mersul. culoare  Ridurile. căt și analiza suprafeței acestuia. care se analizează după lățime. care sunt apreciate în funcție de zona în care se găsesc  Urechile. poziție. 13. înclinare  Ochii. întrucăt pentru realizarea ei este necesară o singură moleculă de ADN. care se analizează după culoare. natura depunerilor de pe suprafața firului de păr. 2.Analiza metodei enzimei de restricție. mijlocie sau înaltă  Constituția fizică poate fi robustă sau solidă. elegantă sau greoaie  Descrierea capului. uscațivă  Aspectul general sau ținuta persoanei poate fi sportivă.Analiza metodei reacției în lanț a polimerozei – este metoda cea mai avantajoasă. a feței căt și forme dinamice. vărsta ap5roximativă. atletică. lățime. ovală. formă  Fruntea. lungime. a diverselor particule aderente pe firul de păr. lungime. Descoperirea firului de păr nu impune folosirea unor metode sau mijloace technicoștințifice deosebite avănd în vedere că acesta este ușor vizibil cu ochiul liber. Aprecierea formei și dimensiunile persoanei descrise se face după un sistem care cuprinde trei gradați: -mare. Expertiza firului de păr . respectiv ținuta corpului.

sintetizatorul fotografic. tatuaje. Sonografele permit analiz a complexă ale caracteristicilor generale și individuale fono-acustice. Printre metodele technice folosite în identificarea persoanelor după semnalmenmte exterioare amintim portretul schițat sau schița de portret. greoi. de tipul sonografelor. eventualele boli de care a suferit în timpul vieți. nervoasă. acesta are în vedere elementele specifice de individualizare pe care le prezintă dantura unei persoane.Identificarea prin expertiza fotografieie de portret. cu un anume accent. săltăreț. 4. identi-kitul. acestora li se adaugă și intervențile medicale efectuate pentru întreținerea sau înlocuirea dinților.Metoda supraproiecției constă în proiectarea sau suprapunerea imagini craniului necunoscut peste imeginea fotografică a persoanei dispărute căreia se presupune că i-a aparținut craniul. talia. degajat. portretul robot computerizat. 5. fotorobotul. sexul. La descrierea formelor dinamice trebuie să avem în vedere mersul. Mersul poate fi normal.Identificarea după resturile osoaseface obiectul expertizei osteologice. Semne particulare. 12 . ezitant. acestă metodă este folosită de organele judiciare pentru stabilirea identități unui cadavru căreia i se poate face o fotografie a semnalmentelor după efectuarea toaltei sale. vorbirea care poate fi calmă. 14.Identificarea după sistemul dentar și lucrările stomatologice. practic metoda constă în compararea unei fotografi căt mai recente a persoanei dispărute cu fotografia semnalmentelor cadavrului. Întreaga operațe se execută pe craniul cadavrului căruia se încercă să i se determine identitatea. Metode de identificara a cadavrelor necunoscute: 1. modul de manifestare și vorbirea persoanei descrise. dacă ne găsim în prezența unui schelet întreg sau dacă aparțin mai mu ltor persoane. IDENTIFICAREA PERSOANEI DUPĂ VOCE ȘI VORBIRE Presupuen utilizarea unor mijloace technice de înregistrare. 2. 3. suplu. La modul de manifestare trebuie să avem în vedere getica. vârsta. 15. sportiv. precipitată. acesta este în măsură să determine dacă oasele sunt de natură umană. METODE CRIMINALISTICE DE IDENTIFICARE A CADAVRELOR NECUNOSCUTE În cazul cadavrelor necunoscute pe lângă technicile de identificare ale persoanelor după semnalmentele exterioare se folosesc și metode specifice determinate de transformările corpului uman care au loc ulterior surveniri decesului.Reconstituirea fizionomiei după craniu constă în reconstituirea plastică și grafică a țesuturilor moi ale capului potrivit unor standarde de grosime determinate ștințific. care pot fi intervenți chirurgicale. bălbăită. Reușita unei identificări pe baza descrieri semnalmentelor exterioare depinde în mare măsură de modul în care sunt ascultați martori și de modul în care sunt interpretatea declarațile acestora. expertiză ce se efectuează de cătrespecialistul antropolog.

URMELE FORMATE PE CARTUȘ . Caracteristicile vocii – vocea are drept caracteristici acustice generale configurația de ansamblu a formanților transcrise pe voco-gramă. respectiv cele caracteristice anumitor profesii sau specifice anumitor regiuni din care provine vorbitorul. durata de pronunțare a unui cuvânt sau a uni grup de cuvinte și intensitatea vocii. Elemente de naturăsă permită individualizarea vorbitorului se grupează în particularități fonetice:  Particularități fonetice străine  Defecțiuni de de pronunție  Particularități lexicale. iar de pe altă parte urmele împușcături de pe corpul victimei sau pe obiectul asupra căruia și-a exercitat acțiunea proiectilul. identificarea persoanei vorbitorului cu respectarea numitor condiți de calitate privind înregistrarea în litigiu și modelele de comparație sau stabilirea eventualelor deghizări a voci sau vorbiri. Pentru obținerea unor rezultate pozitive este important ca organul judiciar să obțină modele de comparație de calitate și să apeleze la mijloace de înregistrare similare cu cele în litigiu. fond sonor și folosindu-se de aceeași viteză de înregistrare. efectuate în condiți asemănătoare de loc. Prin urmele formate în cazul armelor de foc înțelegem pe de-o parte urmele formate de armă pe cartușul tras. evidențiate de sonograf sunt: fracvența.la tragerile executate cu arme de foc se formează invariabil urme pe tubul cartușului iar în cazul armelor cu țeavă ghintată se formează pe glonț urme caacteristice reliefului țevi. adică formanții și frecventa specifică sunetelor nazale. intensitataea și durata sunetelor. În ceea ce privește caracteristicile vorbiri trebuiesc avuite în vederede expresii și de stil specific unui anumit grup de persoane. URMELE FORMATE PRIN FOLOSIREA ARMELOR DE FOC 1234Urme formate pe cartuș Urme formate pe glonț Urme principale Urme secundare Balistica judiciară reprezintă domeniul de cercetare care presupune investigarea criminalistică a armelor de foc întrebuințate la săvărșirea infracțiuni precum și clarificarea modului prin care autorul s-a folosit de armă. 16. Urmele de pe tub se formează în trei etape succesive:  Încârcarea 13 .Aceste aparate vizualizează caracteristicile vocilorprin trabnscrierea lor grafică sub forma voco-gramelor. caracteristicile acustice individuale respectiv frecvența de rezonanță a cavități aparatului vocal.prnicipalii parametrii fizici ai sunetelor. 3 Expertiza criminalistică a vocii și vorbirii3 poate să răspundă la întrebări privitoare la identitatea persoanei sau la întrebări privind autenticitatea înregistrărilor audio în scopuldeterminări falsurilor prin înlocuirea unor cuvinte.

Constă în adănciturisau zgărieturi în funcție de unghiul de lovire și de natura obstacolului aflat pe traiectoria glonțului. Tragerea  Extragerea tubului tras Practic în momentul încărcării se formează pe tub urme dinamice longitudinale. praf. În momentul extrageri tubului se imprimă pe rigolă sau pe marginea anterioară a rozetei urmele ghearei extractoare iar pe fundul tubului urmele cracului aruncător.Urme escundare formate indiferent de distanța de tragere:  Inelul de frecare creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare. spați care duc la identificarea armei cu care s-a tras.Urme de pătrundere (canale oarbe) – acestea au doar un orificiu de intrare și un canal înfundat. 2.Urme secundare formate la tragerile cu țeava armei lipită de corp sau de la mică distanță: 14 . rugină aflate pe suprafața proiectilului  Inelul de metalizare care constă în depunerea de particule metalice desprinse de pe suprafața proiectilului în momentul perforării unor obiecte cu un anumit grad de densitate. În cazul urmelor formate pe obiect lipsit de elasticitate orificiul de intrare este mai mare decăt diametrul proiectilului. URMA DE ÎMPUȘCARE – prin urme de împușcare se înțeleg atăt urma specifică formată de proiectil denumit și URMĂ PRINCIPALĂ precum și urma secundară foormată prin tragerile de la o anumită distanță. Acestor urme le sunt specifice trei elemnte:  Orificiul de intrare  Canalul  Orificiul de ieșire Pe corpul man orificiul de intrare se caracterizează prin lipsa de țesut. 2. Pe îmbrăcăminte orificiul de intrare e mai mic la cel de ieșire. glonțul rămânănd în corpul sau obiectul atins.au un caracter dinamic și reflectă caracteristicile construcție interioare a țevi ghintuite.Urme de ricoșare – formate atunci cănd glonțul edeviat de obiect. 3.Urme de perforare – sunt urme lăsate de proiectilul care traversează întregul corp. urme a împingeri cartușului în camera de detonare. ale flancurilor ghintuite și ale spațiilor dintre ghinturi. asupra unui obiect și se împart în trei categori: 1. URMELE DE PE GLONȚ . Astfel rămăn sub formă de striații urme ale pli nurilor. Urmele principale sunt rezultatul scțiuni directe rezultată de proiectil asupra corpului. În momentul tragerii sau declanșării focului apar urmele cuiului-percutor și al peretelui frontal al închizătorului ce se formează pe fundul cartușului. URMELE SECUNDARE – sunt rezultatul acțiuni unor factori suplimentari ai tregeri și pot fi împărțite în două categori: 1. diametrul e apropiat de cel a priectilului iar marginile orificiului sunt îndreptate spre interior.

 Arsurile care sunt provocate de gazele încinse căt și de flacșra de la gura țevii. STABILIREA AUTENTICITĂȚI ȘI VECHIMII ÎNSCRISURILOR Investigarea criminalistică a înscrisurilor reprezintă un domeniu distinct a technici de investigare criminalistice.În a doua fază are loc identificarea propriu zisă a armei prin examenul comparativ al caracteristicilor individuale specifice fiecărei țevi ghintuite și fiecărui ansamblu al mecanisului de tragere.  Urme de funingine care sunt rezultatul combustiei încărcături de pulbere.  Urmele de unsoare care apar sub formă de stropi depuși în jurul orificiului de intrare. lățimea acestora. Dintr-e technicile de examinare comparată amintim de examinarea la microscopul comparator și compararea mulajelor obținute de pe proiectilul în litigiu și cel tras experimental. monede. cercetarea criminalistică a scrisurilor de mănă în sensul stabiliri autenticități scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriitorului și cercetarea falsului de bancnote. În acest sens se iau în calul numărul golurilor și plinurilor ghintului. cecuri. Identificarea armei de pe urmele formate pe glonț presupune în faza inițialî o delimitare a cercului armelor suspecte prin excluderea din sfera de cercetare a armelor a căror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glonț.  Ruperile gurii țevi care se formează ca urmare a lipirii țevi armei de corp și care capătă un aspect apropiat de cel al inelului de contuzii. Tragerile experimentale se efectuează în dispozitive speciale denumite captatoare de proiectile. Identificarea armei de foc de pe urmele lăsate pe glonț are ca scop identificarea armei cu care sa sâvărșit infracțiunea și reprezintă scopul final al orcărei expertize balistice judiciare.  Tatuajul care este consecința pătrunderi în piele a resturilor de pulbere arsă incomplet. opere de artă. timbre.În prima fază se determină grupul sau categoria căreia îi aparține arma 2. Examinarea destinată identificări armei parcurge două faze principale: 1. unghiul și sensul de răsucire precum și calibrul.  Aflarea actului în termenul de valabilitate 15 . La stabilirea autenticități și vechimii înscriurilor principalele elemente care trebuie avute în vedere sunt:  Îndeplinirea cerințelor legale privind forma și conținutul actului scris. Se procedează apoi la obținerea modelelor de comparație prin efectuarea de trageri experimentale. se apelează la muniție cu caracteristici asemănătoare celor ce au fost găsite la fața locului. 17. Rupturile provocate de gaze care apar la tragerile efectuate de ka distanțe mai mici de zece centimetri și care capătă o formă selară ca urmare a pătrunderi gazelor în orificiu și ruperi acestuia de către gaze. care se raportează la mai multe obiective respectiv cercetarea technică a actelor scrise în scopul descoperiri falsurilor ori a contrafaceri de documente inclusiv a înscrisurilor dactilografiate.

În urma efectuări acestor analize se pot desprinde date privind nivelul de cultură a persoanei.  Imprimarea de securitate și perfecționarea elementelor accesori de identificare – îmbunătățirea modului de aplicare a fotografiei. Forma și conținutul textului. O altă proprietate importantă a scrisului constituie caracteristicile grafice:  Identificarea persoanei scriitorului este posibilă mai ales în limbajul specific acestuia. a vocabularului folosit. Stabilirea vechimii unui înscris: se impine în situația înscrisurilor falsificate în care data reală ori momentul redactării nu corespunde cu data indicată în act sau atunci cănd anumite părți dintr-un înscris sunt redactate în diferite perioade de timp ca în situația falsului prin adăugirea de text. Corespondența între înfățișarea persoanei și fotografia de pe legitimație sau un alt înscris cu care să se legitimeze. sexul. este modul de dispunere. Caracteristicile topografice ale scrisului. de amplasare a unui text pe suport și constau în marginea lăsată de scriitor. semnătura. un complex de reflexe condiționate. vărsta. caracteristicile de fabricție ale hârtiei și cerneli. 18. mărimea aliniatelor. distanța dintre rânduri. timbrului. formate printr-un proces de învățare care servește comunicări. etc. elemente dependente de specificul activități nervoase la nivelul scoarșei cerebrale. profesia. CARACTERISTICILE DE IDENTIFICARE A SCRISULUI DE MÂNĂ SCRISUL – reprezintă o deprindere intelectuală. în forma sau aspectul general al scrisului sau după particularitățile de construcție a semnelor grafice. Principalele măsuri de securitate destinate preveniri falsificării înscrisurilor sunt:  Securitatea hârtiei – se realizează prin modificării ale pastei hârtiei și prin filigramare sau prin încorporarea în masei hârtiei a unor fibre colorate. chiar și unele caracteristici ale personalității sale. Caracteristicile scrisului formează o varietate mare de combinații care face practic irepetabil un scris de mână. amplasarea dăți. a modului în care scriitorul folosește regulile de caligrafie și punctuație. fiind consecința formării și dezvoltării unei persoane pe plan intelectual căt și în ceea ce privește personalitatea sa.  Existența elementelor de protecție sau de securitate menite să ateste autenticitatea unui document. Identificarea după scrisul de mână are ca fundament ștințific existența complexului de reflexe condiționate. Irepetabilitatea scrisului se manifestă atăt prin formă căt și prin conținut. Caracteristicile generale ale scrisului de mână sau dominatele grafice sunt constituite din caracteristicile specifice aspectului general al unui înscris și forma acestuia. Pe baza lor este 16 . precum și gradul lor de îmbătrănire sunt elemente semnificative ale unui înscris pentru stabilirea vechimii. Particularitățile exprimării în scris au în vedere examinarea conținutului înscrisului. în modul de amplasare a textului.

analiza separată a înscrisului în litigiu și a celui obținut experimental. EFECTUAREA EXPERTIZEI GRAFOSCOPICE Are în vedere identificarea persoanei după scris și în mod frecvent vizează următoarele obiective:  Verificarea autenticități unui text sau a semnâturilor de pe un înscris  Identificarea autorului unui text  Descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea scrisului  Idetificarea autorului textului Identificarea după scris presupune în mod necesar un examen comparativ între scrisul în litigiu și cel aparținător persoanei suspecte. modele care se împart în două categorii: 1. Scrierea liberă a unui text trebuie să fie pregătită în așa fel încăt persoana în cauză să nu cunoască destinația reală apiesei pentru a se preveni o eventuală deghizare a scrisului. respectiv cercetarea prealabilă a materrialelor.posibilă clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris. examinarea comparativă care va conduce la stabilirea asemănărilor sau a deosebirilor dintre scrisul în litigiu și cel de comparație.Modele de texte experimentale sau piese scrise la cerere care constau în probe de scris luate la solicitarea organelor judiciare și numai în prezența lor. iar trsăsturile orizontale ce unesc două grame se numesc duete. În limbajul de specialitate trăsăturile de bază din construcția unei litere dispuse în plan vertical sunt denumite grame. Dintre caracteristicile importante ale scrisului amintim:  Gradul de evoluție  Forma  Dimensiunea  Înclinarea  Gradul de legare a literelor într-un cuvânt  Viteza  Presiunea scrisului  Forma liniei de bază al răndurilor. piese preconstituite care sunt realizate în afara cadruli și la o dată anterioară. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului se constată ca un grup de elemnte valoroase în identificare.Modele de texte libere. 2. organul judiciar va trebui să obțină modele de comparație. avănd în vedre că reflecta în modul în care fiecare persoana s-a deprins să execute un anumit semn sau grup de semna grafice. Aceste probe se iau din scriere liberă și prin dictare. 17 . 19. La textul după dictare trebuie astfel realizat încăt să conțină căt mai multe cuvinte și expresi din textul în litigiu. Expertiza grafică propriu-zisă parcurge fazele proprii orcărui proces de identificare judiciară. În vederea dispuneri expertizei.

Obiectul cercetîri la fața locului are în vedere descrierea urmelor. Examinarea criminalistică a textelor șterse se desfășoară în două etape: 1. descrierea corpurilor delicte. CERCETAREA FALSULUI Înlaturarea sau ștergerea de text reprezintă o modalitate de falsificare frecvent întălnită în practica judiciară care se realizează pe cale mecanică sau chimică și care deseori este urmată de adăgarea de text. accidentele. Prin locul săvărșiri faptei se înțelege locul în care săa desfășurat activitatea infrațională î n tot sau în parte ori unde s-a produs rezultatul infracțiuni. clarificara circumstanțelor în care s-a săvărșit infracțiunea. Prima etapă a cercetării o reprezintă studiul caracteristicilor grafice ale textului începănd cu continuitatea logică a scrisului. 2. loc care poate fi vizibil cu ochiul liber sau printr-o examinare optică. acoperirea prin hașurare sau pătare cu diverse substanțe de scriere a unui text sau a unor semne grafice. într-o lumină puternică sau prin folosirea de radiați infraroșii. Pentru elementele grafice de natură să indice falsul prin adăugare de text amintim:  Îngrămădira nefirească a cuvintelor  Separarea lor incorectă  Micșorarea distanței dintre rânduri  Modificarea sau orientarea diferită a liniei de bază a rândurilor. cu distanța dintre rânduri și cuvinte și terminănd cu caracteristicile grafice particulare. În oricare dintre aceste metode. obținerea unor date exacte.Se stabilește locul în care a fost alterat înscrisul. Acest gen de examinare presupune analize microscopice care vor stabili diferența de culoare. 18 . Refacerea textelor acoperite se realizează prin examinarea înscrisului prin transparență. CADRUL TACTIC GENERAL DE CERCETARE LA FAȚA LOCULUI Cerectarea la fața locului reprezintă activitatea de debut al investigației în faptele de periculiozitate deosebită precum: omuciderea. 21. Putem avea o înlăturare mecanică de text care se realizează prin corodarea sau spălarea cu anumite substanțe chimice. cuvinte sau rânduri întregi. fie prin adăugarea de cifre .Se trece la refacerea textului înlăturănd prin folosirea de metode fizice și chimice. Falsul prin adăugare de text este tipic pentru falsurile parțiale și se realizează fie prin simpla modificare a unei litere sau cifre. Cercetarea falsului prin înlaturarea de text are de soluționat o serie de aspecte privind modul în care s-a operat. falsificatorul va apela la un instrument de scris similar celui folosit inițial. concrete referitoare la modul de săvărșire a faptei și la prinderea infractorului. compoziția și vechimea materialelor folosite.20. Atunci cănd elementele anterioare enumerate sunt insuficiente pentru stabilirea falsului se procedează la examinarea fizico-chimică a materialului cu care s-a scris. evidența împrejurărilor apte să conducă la identificarea făptuitorului.

respectiv în persoana unui procuror. COMPLET. Această cerință se materializează prin faptul că echipa de cercetare are o conducere unică.  Are în vedere faptul că prezența imediată a organelor de urmărire penală la fața locului crează posibilitatea identificări unor martori. 19 . practic imediat după ce organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvărșirea unei infracțiuni. evitarea pătrunderii la fața locului a persoanelor neautorizate sau neavizate. În cadrul echipei fiecare membru va avea de îndeplinit sarcini concrete și precise potrivit atribuților sale în cadrul echipei. a nonconordanței dintre starea locului faptei și fapta ori împrejurărilor ca atare. Totodată trebuie acordată atenție ficărui detaliu printr-o cercetare minuțioasă a întregului loc al faptei. Cercetarea la fața locului se efectuează complet și detaliat.Cercetarea la fața locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general de natură să orienteze activitatea echipei de cercetare. Conducerea și organizarea competentă a cercetărilor la fașa locului.Descoperirea și cercetarea riguroasă a urmelor 2. Conducerea unitară este determinată de importanța pe care o reprezintă cercetarea la fața locului dar acre se supune unor cerințe ca:  Conlucrarea fără rezerve pe toate planurile între membri echipei. Echipa este formată pe lăngă procuror din inspectori și agenți de poliție din formațiunile criminalistice și judiciare precum și din meducul legist. dispariția sau degradarea urmelor. determinarea și examinarea în ansamblu a locului faptei.  Căutarea. Această cerință este obligatorie cel puțin din două aspecte:  Prin scurgerea timpului există pericolul producerii de modificări la locul infracțiuni. constituie o altă CONDIȚIE esențială pentru realizarea sarcinilor specifice acestui act procedural. Acestă regulă impune echipei de cercetare să focalizeze atenția în două direcți principale: 1. DETALIAT și ORGANIZAT al cercetări la fața locului. luăndu-se în calcul toate aspectele indiferent de versiunea pe care echipa de cercetarea este tantată să o atribuie evenimentului cercetat. exemplu: în cazul unei morți violente cu aparențe de sinucidere este necesar ca cercetarea să vizeze pe lăngă elementele ce pot confirma această versiune și elemente care vizează un omor disimulat printr-o sinucidere.Clarificarea îmrejurărilor negative. descoperirea și ridicarea urmelor sau a probelor materiale. nefiind exclusă chiar și posibilitatea surprinderi autorului faptei.  Informarea permanentă a conducătorului echipei care va centraliza toate datele obținute. Astfel cerectarea la fața locului se efectuează cu maximă urgență. Deasemnea activitățile în cadrul cercetării se fac intr-o ordine bine stabilită:  Orientarea în zona în care se află situat locul faptei.  Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului  Luarea unor măsuri de ordine la fața locului. evidențiem astfel caracterul URGENT.

22. vizând salvarea victimelor. înlăturarea pericolelor. În situația în care cercetarea propriu-zisă a fost precedată de acțiuni premergătoare. interzicerea fumatului. a urmelor de materii așa cum au fost găsite de echipa de cercetare. Pe lăngă respectarea strictă a regulilor tactice generale în organizarea activități. dacă eșe există.  Fixarea căilor de acces și de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului faptei. mai ales în cazul urmelor biologice. șeful echipei de cercetare va trebui să aibe în vedere și aplicarea unor reguli tactice specifice precum:  Limitarea numărului de persoane care pătrunde în zona cercetată (în faza de pregătire la locul faptei va pătrunde numai șeful echipei însoțit de un ajutor sau de medicul legist)  Prevenirea oricărei modificări în starea sau poziția lucrurilor și evitarea creării altor urme care ar putea dezorienta cercetarea. Aceste măsuri vor diferențiate în funcție de natura cazului cercetat. obținerea unor prime informați referitoare la faptă. conservarea urmelor. atăt în ansamblul său căt și pe zonele mai îndepărtate.CERCETAREA ÎN FAZA STATICĂ 2.CERCETAREA ÎN FAZA DINAMICĂ Odată sosită echipaînsărcinată să efectueze cercetarea la fața locului conducătorul acesteia are obligația să inițieze căteva măsuri destinate pregătiri cercetării propriu-zise. fără a se aduce vreo modificare acestuia. La finalizarea cercetării la fața locului se va încheia un proces verbal care constituie principalul mijloc procedural de fixare a aspectelor constate de organele judicare. 1. precum și de eventuala prezență la locul faptei a unui organ de cercetare penală care a întreprins deja unele activități cu caracter preliminar înintea sosiri echipei. examinarea rapidă a locului faptei. a martorilor. Dintre activitățile importante desfășurate în faza statică a cercetări menționăm:  Stabilirea stării și poziția mijloacelor materiale de probă. a persoanelor suspecte precum și a celor care pot fi aleși martori asistenți. aprecierilor sau discuților care privesc natura faptei sau împrejurărilor în care a fost săvârșită. îndepărtarea tuturor persoanelor inutile și reținerea celor care au făcut sesizarea. stabilirea precisă a sarcinilor ce revin ficaărui membru al echipei. pregătirea cercetării efective va consta în complementarea acelor măsuri.CERCETAREA ÎN FAZA STATICĂ În faza statică a cercetării se procedează la examinarea atentă a locului faptei. Pentru aceasta este indicată curățarea încălțămintelor de noroi. 20 . Fixarea integrală a rezultatelor cercetării în procesul verbal . Consemnările se vor limita strict la constatările făcute direct de organele e urmărire penale în timpul cercetîrilor și nu la aspecte inexistente sau presupuse în acel moment. REGULI TACTICE SPECIFICE EFECTUĂRII CERCETĂRII PROPRIUZISE LA FAȚA LOCULUI 1. praf. a urmelor vizibile. interzicerea cometarilor. La procesul verbal se vor anexa fotografiile judiciare efectuate și înregistrările pe baza video-magnetice. purtarea echipamentului de protecție în scopul protejării urmelor și prevenirea contaminării acestora.

cu posibili făptuitori. dintre acestea și urme sau locuri de acces. efectuarea de investigații pentru obținerea de date căt mai complete în legătură cu victima. Măsurarea distanței dintre obiectele principale. Tot în acestă fază se începe redactarea procesului verbal.CERCETAREA ÎN FAZA DINAMICĂ Faza dinamică este cea mai complexă etapă a cercetări la fața locului. REGULI TACTICE APLICATE ÎN DISPUNEREA CONSTATĂRII TECHNICO-ȘTINȚIFICE ȘI A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE Asigurarea oportunități expertizei cinstituie o primă cerința care trebuie avută în vedere de către organele judiciare. La dispunerea expertizei criminalistice este important să se acorde atenția cuvenită modului de formulare a întrebărilor la care expertul va trebui să râspundă. criminalistice aflate la dispoziția lor. precum și fixarea prin înregistrarea video-magnetică. cu locul în care s-a săvărșit infracțiunea. Una din cauzele principale a ajungeri la concluzi eronate sau nefondate ștințifice o reprezintă superficialitatea în fixarea obiectivelor expertizei fără a mai menționa situațiile în care aceste obiective sunt lăsate la 21 . întărziată poate avea consecințe negative asupra soluționării cauzei. fotografii schiță și fotografii ale obiectelor principale. Tot acum se poate stabili raportat la autorul faptei dacă acesta era familiarizat cu locul. finalizarea schiței locului faptei. de absența unor urme sau obiecte care în mod normal ar fi trebuit sî existe la fața locului. a martorului și victimei. În funcție de particularitățile locului faptei organul judiciar are obligația să fixeze imaginea exactă a întregului tablou al faptei. 2. organul de cercetare va aprecia dacă și în ce măsură o expertiză este utilă soluționării cauzei. Declarațile se vor lua separat. întrucăt presupune participarea tuturor membrilor echipajului la efectuarea investigaților și folosirea integrală a mijloacelor technico-ștințifice. a măsurătorilor fotografice. fără a se influența persoanele ascultate într-un anumit mod. 23. Oportunitatea expertizei se raportează și la momentul dispuneri acesteia avănd în vedere că o dispunere prematura sau tradivă. determinarea eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipajului de cercetare. Executarea fotografiilor și înregistrărilor video de detali. Acest moment al cercetări presupune examinarea amănunțită a corpurilor victimelor. Obiectul expertizei judiciare constă în lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce reclamă cunoștințe speciale în diverse domenii. fiind permisă atingera sau schimbarea poziției lor.  Executarea de fotografii de orientare. a fiecărui obiect presupus purtător de urme sau care a servit la săvărșirea infracțiuni. Clarificarea împrejurărilornegative determinate de neconcordanța dintre situația de fapt și evenimentul presupus că s-ar fi produs. O implicație directă asupra modului de valorificare judiciară a acestui mijloc de probă o are stabilirea corectă a obiectului constatării sau expertizei. În funcție de probele. Luarea primelor declarați. datele sau materialele existente în cauză. dacă a cționat singur sau împreună cu alte persoane. inclusiv a persoanei suspecte.

El nu trebuie să fie conceput nici prematur și nici tardiv față de mersul anchetei. Pentru determinarea elementelor deduse din planul de urmărire penală. expertul trebuie să aibe la dispoziție modele de comparație sau obiecte presupuse a fi reat urmele descoperite în câmpul infracțional. întărziind soluționarea cauzei. de împrejurări capabile să servească la conturarea elementelor constitutive ale infracțiuni. organul judiciar trebuie să răspundă la o serie de întrebări. Termenele de rezolvare a problemelor și implicit de verificare a versiunilor și stabilirea persoanelor care urmează să participe la soluționarea lor. Planul de urmărire penală capătă o formă scrisă deoarece nmai în acest mod pot fi fixate toate elementele. Momentul elaborării unu plan de anchetă. inclusiv la identificarea infractorului și la probarea vinovăției acestuia. STRUCTURA ȘI CONȚINUTUL PLANULUI DE URMĂRIRE PENALĂ Planul de urmărire penală după care trebuie să se desfășoare o anchetă este constituită dintr-o strucură unitară de elemente componente menite să confere eficiență activități de urmărire penală Principalele elemente pe care trebuie să le cuprindă planul de urmărire penală sunt:  Versiunile planului de urmărire penală  Problemele ce se cer rezolvate în verificarea fiecărui versiuni.aprecierea expertului. CONȚINUTUL PLANULUI DE URMĂRIRE PENALĂ – Este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta într-un moment sau altul. denumite convențional FORMULA CELOR ȘAPTE ÎNTREBĂRI. În vederea efectuării lucrărilor indicate de organele judiciar. în ce mod a săvărșit-o?  Cu ajutorul cui?  În ce scop a fost comisă? 22 . sarcină prioritară fiind aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei și persoana infractorului. verificate și clasificate o serie de date . O întocmire prematură într-un moment în care nu se deține decăt date sumare cu privire la faptă poate conduce cercetările pe o pistă falsă. precum și activitatea desfășurării pe baza metodelor ștințifice criminalistice. aflarea adevărului în procesul judiciar presupune o investigație de o anumită întindere în care sunt descoperite. 24. Asigurarea calității materialelor trimise spre expertiză reprezintă premiza de bază a obținerii rezultatelor scontate prin administrarea acestuia ca mijloc de probă. Formula celor șapte întrebări trebuie să clarifice următoarele aspecte:  Ce faptă s-a comis și care este natura ei?  Unde s-a comis fapta cercetată?  Cănd a fost săvărșită?  Cine este autorul ei?  Cum.

o supoziție elaborată pe baza unor date deținute într-un anumit moment al urmăriri penale prin care s-ar putea explica faptele și împrejurările unuei cauze ce urmăresc să facă obiectul verificării de către organul de urmărire penală. La elaborarea versiunilor este necesar să fie întrunite mai multe condiți:  Deținerea unor date sau informații despre fapta cercetată corespunzător sub raport calitativ și cantitativ pe baza cărora să fie elaborate versiunile. experiența și intuiția organului de urmărire penală. intuiție. FOLOSIREA UNOR FORME LOGICE DE RAȚIONAMENT În elaborarea versiunilor se impune respectarea următoarelor reguli tactice:  Versiunile de urmărire penală să fie elaborate numai pentru faptele sau împrejurările ce pot avea mai multe explicați. 23 . În elaborarea versiunilor de urmărire penală sunt necesare anumite calității proprii ale profesiei de magistrat sau anchetator. natura acestuia. TACTICA ELABORĂRII VERSIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ Versiunea de urmărire penală reprezintă o presupunere. EXEMPLU: În caz de moarte violentă problemele ce se cer a fi rezolvate sunt: cauza morți.În practică se mai folosește și FORMULA CELOR PATRU ÎNTREBĂRI. poate fi urgentată sau întârziată solționarea cauzei. a acțiuni sau inacțiuni incriminate de lege  Identificarae subiectului activ al infracțiuni. stabilirea vinovăției. În funcție de modul în care sunt elaborate aceste versiuni poate fi realizat scopul procesului penal. multilaterală.  Versiunile să fie bine construite din punct de vedere logic iar problemele cla și precis formulate. folosirea unor forme logice de raționament.  Pregătirea multilaterală.  Versiunile să fie elaborate în legătură cu toate explicațile care pot fi date în cauza cercetată. modul de săvărșire.  Determinarea laturii subiective a infracțiuni prin stabilirea formei de vinovăție ca și mobilul faptei. precum experiența. locul. 25. identificarea victimei. considerându-se superioară calitativ primei formule deoarece delimitează mai clar conținutul infracțiuni:  Determinarea obiectivului infracțiuni  Stabilirea laturii obiective a infracțiuni. data. mobilul omorului.  Elaborarea versiunilor să se facă în principiu pe baza datelor de natură procesuală. pregătire complexă.  Temeiul versiunilor să-l constituie numai date concrete. al tuturor participanților și identificarea subiectului pasiv.

aptitudinile.  Cunoașterea personalități învinuitului. Ascultarea învinuitului sau inculpatului parcurge trei etape:  Identificarea învinuitului sau inculpatului  Ascultarea liberă a învinuitului sau inculpatului  Adresarea de întrebări învinuitului sau inculpatului Pentru a se stabili contactul psihologic cu învinuitul sau inculpatul trebuie să se creeze o atmosferă favorabilă ascultări. încadrarea juridică. vor fi ascultate mai întăi învinuitul sau inculpatul sinceri iar apoi ceilalți.  Pregătirea materialului probator ce urmează a fi folosit în timpul ascultări. mediul familial din care provine. În situația în care consimte să dea declarație i se va atrage atenția că trebuie să declare tot ceea ce știe cu privire la faptele și învinuirile care i se aduc. de complectare. i-se va aduce la cunoștință fapta care formează obiectul cercetări penale. PREGĂTIREA ASCULTĂRII ÎNVINUITULUI SAU INCULPATULUI Pentru ca interogarea să-și atingă scopul propus se impune o organizare riguroasă a acestei activități după cum urmează:  Studierea materialelor sau datelor existente în cauză: modul . poate adresa întrebări cu caracter de verificare. antecedente penale. de precizare sau de detaliu.  Stabilirea cu precizie a probelor care urmează a fi clarificate cu ocazia ascultări. Poziția învinuitului sau inculpatului cu privire la învinuire poate îmbrăca următoarele forme:  De recunoaștere sinceră a faptei  De respingere a învinuiri și de probare a lipsei temeiniciei învinuiri  De disimulare a adevărului  De refuz de a face declarați 24 . respectiv: caracterul. împrejurările în care s -a sâvărșit fapta.  Determinarea ordini în care se face ascultarea. audierea nu va începe niciodată cu citeriea declaraților anterior date. astfel ascultarea învinuitului sau inculpatului se face separat. temperamentul.atmosferă în care anchetatorul sau magistratul să adopte o atitudine demnă. Modalitățile de audiere se raportează la mai multe aspecte. inteligența. În acest sens e va purta o disuție prealabilă cu adresarea de întrebări care nu interesează cauza. punândui-se în vedere că are dreptul de a nu da nici o declarație.  Stabilirea modului de citare a învinuitului ca să se evite contactul acestuia cu alte persoane. Niciodată nu se vor adres întrebări cu caracter sugestiv. cercul de prieteni. persoana vâtămată și martori. Învinuitul sau inclpatul va da o declarație liberă și o declarație scrisă personal. În faza adresări de întrebări organul judiciar poate pune întrebări cu privire la fapta și la probele existente pănă la acel moment în cauză. necesare creârii unei atmosfere propice confesiuni sau mârturisiri. probele existente cu privire la participanți. Organul judiciar va trebui să adopte o conduită adecvată în fața învinuitului sau inculpatului. se va trece la verificarea identități.26.

Indicatori fiziologici care pot servi la depistarea tensiuni emoționale folosite în actualele technici de detectare a sincerități sau nesincerități sunt consecințele uor procese fiziologice precum:  Modificarea activități cardiovasculare  Modificara caracteristicilor normale ale respirației  Modificarea rezistenței electrice a pieli  Modificarea caracteristicilor normale ale vocii  Modificarea caracteristicilor scrieri. Technica de investigare care detectează emoția se bazează pe următorul element:  În momentul stimulări.  Tactica ascultări încrucișate.Procedeul de ascultare frontală. durata scrieri și presiunea scrieri. individul prezintă o serie de manifestări emoționale. persoana ascultată nu poate controla în întregime aceste manifestări emoționale. începănd cu datele care seștiu că sunt în posesia anchetatorului și terminănd cu cele care nu se știe că se află în posesia acestuia. Procedeele tactice de ascultare se împart în două categori: 1. Dintre mijloacele technico-ștințifice de detectare a tensiuni emoționale folosite în diverse țării de organele de cercetare penală amintim următoarele:  Poligraful sau detectorul de minciuni – este folosit inclusiv în țara noastră. atunci cănd învinuitului sau inculpatului i se prezintă gradat probele.  Detectorul de stres emoțional – care se folosește împreună cu poligraful și este foosit pentru detectarea tensiuni psihice.Din procedeele de ascultare a învinuitului sau inculpatului evidențiem:  Tactica ascultări repetate se aplică în cazul declaraților incomplete. prin intermediul unei părghi prevăzute cu un creion a căror acțiune se face electronic și care descriu tresee specificedin interpretarea cărora se pot de duce momentele de tensiune ale persoanei ascultate. 27. contractarea musculară. fiind un instrument care înregistrează sub formă grafică trei indicatori de bază și modificările fiziologice tipice stărilor de stres fiziologic: tensiune arterială. cănd învinuitului sau inculpatului i se prezintă din primul moment probele importante.Procedeul de ascultare progresivă. cănd interogatoriul este efectuat de unul sau mai mulți anchetatori. se înregistrează prin intermediul celor trei caractersitici ale scrieri: timpul de latență.  Detectorul de stres emoțional în scris – dispozitiv anexă a poligrafului care înregistrează sub formă grafică a modificărilor intervenite în scrisul unei persoane aflate în stare de tensiune psihică. pulsul. 25 . Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială. contradictorii și mincinoase. 2. deregrălile respirației. TESTAREA POLIGRAFICĂ Indicatorii psiho-fiziologici ai emoției care se regăsesc în testările poligraf.  Tactica întălnirilor surpriză.

avănd în vedere că nici o faptă sau persoană nu seamănă cu alta. De regulă chestionarul cuprinde zece întrebări. condiție obligatorie în efectuarea testări. răbdare. să fie atent la întrebări. evitarea exagerărilor ăn interpretarea declaraților sau a poziției doptate de învinuit sau inculpat. etapă în care celui testat i se dau explicați referitoare la principiul de funcționare a aparaturii. întrebări de control pentru stabilirea răspunsului afirmativ asu negativ și întrebări cu caracter afectogen referitor la faptă. controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie față de cel ascultat. În practica judiciară tetarea se face doar cu consimțâmăntul scris a persoanei ce urmează a fi examinat. Capacitatea de a stabili contact psihologic cu persoana ascultată. obiectivitate și înțelegerea tuturor datelor și informaților obținute în timpul urmăriri penale sau a cercetări judiciare. Pe parcursul investighației anchetatorul e obligat să dea dovadă de corectitudine.Etapa interpretări rezultatelor Etapa de pregătiri al testării – necesită studierea materialului cauzei în părțile care-l privesc pe cel testat. demnitate. Testele conțin de regulă întrebări neutre. să răspundă cu da sau nu. la dreptul pe care îl are în legătură cu acest procedeu și se face un instructaj privind modul de comportare în timpul examinări. 26 . cunoașterea personalități acestuia. Etapa de interpretare al testări – se efectuează pe baza comparării caracteristicilor de traseu ale răspunsurilor sincere la ăntrebările neutre.Organizarea și desfășurarea testări stărilor emoționale: întregul proces de desfășurare a testări stărilor emoționale se desfășoară în trei etape: 1. În această fază este necesar efectuarea unui examen medical în vederea stabiliri integrități stări psihice și fizice. astfel trebuie să se acorde o importanță deosebită procesului de autocunoaștere și adaptare a trăsăturilor de personalitate. 28.Etapa pregătiri 2. i se atrage atenția că pe timpul testări trebuie să stea relaxat. Etapade testare propriu-zisă – constă în adresarea de întrebări scurte. Cel care examinează trebuie să dispună de modele de răspuns sincere și nesincere. Capacitate de prelucrare.Etapa testări propriu-zise 3. Dintre multiplele calități care se cer a fi avute de persoanele chemate să participe la înfăptuirea actului de justiție o importantă deosebire o are creativitatea în găndire. TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE ALE MAGISTRATULUI SAU ALE CELUI CE EFECTUEAZĂ ANCHETA PENALĂ În întreaga activitate de înfăptuire al actului de justiție. Între pregătirea testări și testarea propriu-zisă mai există o etapă. clare și precise la care să se răspundă cu da sau nu. cele din urmă find obtinute prin intermediul întrebărilor de control. un loc deloc neglijabil îl are personalitatea magistratului. înțelegere. O altă cerință necesară este aceea a persoana care urmează a fi examinată să nu fi fost supusă anterior testări unui interogatoriu îndelungat.

31.29. se va strănge persoanele găsite la locul percheziției într-o singură încăpereși se vor legitima. În cazul percheziției la locul de muncă acesta se va efectua în prezența conducătorului unități care trebuie să permită accesul organelor judiciare în incinta unități. Intrarea la locul percheziției se face în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte: se sună la ușă. DEPLASAREA ȘI INTRAREA LA LOCUL PERCHEZIȚIEI Trebuie organizat încăt să se asigure caracterul inopinant al acțiuni. PRIMELE MĂSURI LUATE LA LOCUL PERCHEZIȚIEI După intrarea la locul percheziției. după care membri echipajului se vor așeza în așa fel încăt să nu fie văzuți. aparatură sau instalațile existente la locul respectiv. Dacă refuză să deschidă. La efectuarea percheziției este obligatoriu prezența martorilor asistenți precum și a apărătorului ales dacă există. a corpurilor delicte. liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul unde este apartamentul. intrarea se va face prin forță. la mobilier. 27 . În situația în care percheziția urmează a se efectua într-un bloc cu mai multe etaje. înscrisurilor sau efectuarea de semnale din exterior. Totodată o parte din membrii echipei vor rămănr să păzească ăntrările și ieșirile imobilului pentru a se evita părărsirea acestuia de către persoana vizată. iar dacă persoana lipsește de la domiciliu se va deschide ușa în prezența unui reprezentant al persoanei percheziționate sau a unui vecin cu capacitate de exercițiu deplină. Deplasarea la locul percheziției se efectuează cu autoturismul din dotare care nu va fi oprit în dreptul imobilului în care urmează a se efectua percheziție. cănd nu se răspunde se va verifica dacă este sau nu cineva acasă. Persoana percheziționată trebuie să fie surprinsă asta însemnănd să nu i se dea posibilitatea să înlăture sau să distrugă obiecte sau înscrisurile vizate. 30. se va studia atent locul ce urmează a fi percheziționat în vederea cunoașteri exacte a topografiei și caracetristicilor sale. a înscrisurilor cunoscute sau necunoscute organelor juridice și care servesc la aflerea adevărului. Persoanei căruia i se face percheziția i se va cere să de explicație referitoare la destinația fiecărui încăperi. Efectuarea percheziției are la bază atăt norme procedurale căt și aspecte tactice criminalistice conform normelor de procedură. la cei care locuiesc sau folosesc încăperea. cel care conduce echipa se va legitime și va prezenta autorizația dată de judecător. Se va lua măsua de contracarare a oricărui măsuri violente. Nainte de începerea percheziției propriu-zise vor fi luate unele măsuri cu caracter preliminar: inspecția rapidă a întregului loc ce urmează a fi percheziționată pentru a evita distrugerea bunurilor. PERCHEZIȚIA Percheziția este un act procedural frecvent întălnit în practica destinată căutari și ridicări unor obiecte care conțin sau poartă urme a unei infracțiuni. perchezișia este autorizată de judecător și se poate solicita doar după începerea urmăriri penale.

poșetele. Percheziția se desfășoară metodic. gulerele la încălțăminte se verifică branțurile. 28 . geamantanele acestea pot fi cercetate amănunțit atăt ele ca atare căt și în conținutul lor. În ceea ce privește servietele.aspectul fiind în funcție de natura obiectului care trebuie descoperit. porțiunile de sub braț. Percheziția se efectuează cu minuțiozitate. măinile. sistematic. ORGANIZAREA PERCHEZIȚIEI PROPRIU-ZISE Se raportează la natura și particularitățile locului cercetata cu precizarea că indiferent de acesta se aplică anumite reguli generale cu caracter tactic. Rezultatele percheziției se consemnează într-un proces verbal la care se atașează planșa fotografice sau înregistrarea video. spatele. căptușeala. PERCHEZIȚIA CORPORALĂ Este destinată căutări de obiecte și înscrisuri aflate asupra unei pșersoane. pieptul și finalizănd cu picioarele. talpa.32. PREGĂTIREA ȘI EFECTUAREA RECUNOAȘTEREA DE PERSOANE PREZENTĂRI PENTRU Prezentare pentru recunoașterea de persoane este activitatea cu caracter prectic destinat identificări unei persoane sau cadavru de către martori care l-au perceput în împrejurările determinate de săvărșirea unei infracțiuni. Obiectele descoperite cu ocazia efectuări percheziției vor fi ridicate. 34. tocurile. O atenție deosebită se acordă direcției în care se face cercetarea. fiecare încăpere sau obiect fiind cercetat detaliat. percheziția persoanei se împarte în: perchezițiea îmbrăcămintei și percheziția corpului. Percheziția corpului se efectuează de o persoană de acelaș sex cu persoana percheziționată. de unde începe și unde se termină. Pe tot parcursul efectuări percheziției se va urmări comportamentul persoanei cercetate. Din punct de vedere tactict-criminalistic. începănd cu obiectele de pe cap . buzunarele. Percheziția obiectelor de îmbrăcăminte presupune o verificare în parte a fiecărei piese de îmbrăcăminte: se verifică cusăturile. Se trece la percheziția amănunțită care se face de sus în jos. Percheziția corporală are și o etapă preliminar care este destinată preveniri unei acțiuni violente din partea persoanei percheziționate și care presupune dezarmarea acestuia și punerea ei în imposibilitatea de a reacționa. iar la nevoie se apelează la sprijinul medicului în cazul obiectelor introduse în orificile naturale. iar rezultatele se consemnează în procesul verbal la care se atașează planșe fotografice sau filmări 33.

vărsta. În încăpere trebuie să se asigure prezența martorilor asistenți. cu mențiunea că persoana care urmează a fi recunoscută își modifică locul în grup. dintr -un grup de patru fotografii care prezintă indivizi cu caracteristici de identificare asemănătoare. ridicări și examinări urmelor omucideri. Organul judiciar va cere martorului să examineze persoana din grup și să declare dacă recunoaște vreuna din ele. des coperirea mijloecelor sau instrumentelor folosite. Dacă reunoaște persoana. după care va fi introdus grupul de persoane din care face parte și persoana care urmează a fi recunoscută. a circumstanței de timp și de modului în care a fost săvărșită fapta. identificarea autorului.  Ascultarea prealabilă a persoanei care va face recunoașterea cu privire la descrierea amănunțită a caracteristicilor de identificare și a condiților în care a perceput persoana sau obiectul ce urmează a fi recunoscut. semnalmente exterioare. Organizarea prezentării pentru recunoaștere se face în funcție de condițile ăn care a avut loc percepția de către martor sau victimă: astfel recunoașterea trebuie să se facă în condiți căt mai apropiate cu cele existente în momentul observări persoanei exemplu: persoana care va fi prezentată pentru recunoaștere trebuie să fie îmbrăcată cu aceleași haine în care a fost observată de martor sau cu haine asemănătoare. fixări. Rolul și importanța cercetări criminalistice în soluționarea infracțiunilor împotriva vieți rezultă din acea că ștința criminalistică pune la îndemăna organelor judiciare metodele și mijloacele technico ștințifice necesara descoperiri. 35.Activitatea de pregătire a prezentări pentru recunoaștere implică mai multe etape respectiv:  Studierea materialului cauzei în sensul stabiliri cu exactitate a obiectelor sau a persoanei care urmează a firecunoscută și a subiecților procesuali care urmează a face recunoașterea. 29 . acesta se va face separat cu fiecare martor în parte. Recunoașterea cadavrelor se va efectua după realizarea toaletei și a refaceri înfățișări. după aia martorul care urmează să facă recunoașterea. toate aceste aspecte find specifiate în procesul verbal. Obiectul probațiunii morți violente are în vedere stabilirea cauzei și naturii morții. Persoana ce urmează a fi recunoscută va fi așezată într-un grup de persoane cu criteri asemănătoare: talia. CERCETAREA OMUCIDERI Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea morți violente. a identificări autorului faptei și a victimei. precizarea scopului sau mobilului infracțiuni. martorului i se va cere să facă referire la elementele caracteristice de care s-a servit pentru recunoaștere. la survenirea morți victimei. Recunoașterea persoanei se mai poate face și după fotografie. a eventualelor participanți la comiterea infracțiuni de omor. Cănd există mai multe persoane sau martori care urmează să facă recunoașterea.

de ea depinzănd atăt desfășurarea normală a procesului penal căt și încadrarea juridică corectă a faptei. Avănd în vedere că locul în care a fost săvărșit omorul este de regulă cel mai bogat ăn urme și date cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta. Stabilirea mobilului infracțiuni este important atăt pentru identificarea autorului căt și pentru stabilirea încadrării juridice a faptei. căt și încadrarea în timp a activități infracționale defășurate de infractor.Organul judiciar va trebui să-și orienteze cercetarea potrivit formulei celor șapte întrebări:  Ce faptă s-a comis și care este natura ei?  Unde s-a comis fapta?  Cănd?  Cine este autorul?  Cum și în ce mod a săvărșit-o?  Cu ajutorul cui?  În ce scop? Pe baza răspunsurilor la aceste întrebări este posibil să se alcătuiească un probatoriu de natură să reflecte realitatea și să permită stabilirea adevărului. Stabilirea modului de suprimare a vieții victimei este posibilă pe baza interpretării unui complex de date. Diagnosticul juridic al decseului se va obține dora în urma coroborării datelor obținute prin investigație criminalistică. Identificarea instrumentului sau a mijloacelor care au servit la săvărșirea infracțiuni vizează atăt agentul relevant care a cauzat moartea victimei. 30 . mai ales că în practică se întălnesc cazuri de transportare a victimei în altă parte sau de împrăștierea fragmentelor de cadavru în diverse locuri. pătrunderea la fața locului etc. sinucideri sau accident. întrucăt odată ce a fost stabilită identitatea victimei este posibilă detreminarea cercului de suspecți și încadrarea juridică a faptei în funcție de calitatea subiectului pasiv al infracțiuni. Moartea poate fi consecința unui omor. Și identificarea victimei are o importanță deosebită. Se determinăastfel modul concret de operare raportat la evoluția raportului dinamic dintre victimă și agresor. căt și celelate mijloace de probă destinate pregătiri săvărșiri faptei. la posibilele îcercări de simulare sau mascare a faptei prin sinucidere sau accident. Stabilirea momentului comiteri infracțiuni presupune atăt stabilirea momentului exact la care a survenit decesul. de urme cu privire la întreaga activitate defășurată de infractor. la natura eventualelor relați dintre cei doi. medic legist și lucrători de poliție. Identificarea făptuitorului și a celorlalți participanți este o parte importană a cercetării. identificarea lui este foarte importantă. REGULI GENERALE METODOLOGICE INVESTIGAREA OMORULUI APLICATE ÎN În principiu aceste reguli sunt următoarele:  Efectuarea cercetări omorului de către o echipă complexă formată din procuror. 36. conducerea acestuia fiind asigurat de procuror.

completă și calificată a locului faptei.  Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infracțiuni. armele sau instrumentele utilizate. a datei și locului în care s-a săvărșit omorul. a persoanei suspecte. acordăndu-se prioritate activităților care reclamă o maximă urgență: cercetarea la fața locului. EXAMINAREA LA FAȚA LOCULUI A CADAVRELOR Se efectuează de medicul legist și procuror. inclusiv urmele adiacente locului săvărșiri faptei. sâ-l pună sub pază și să protejeze urmele infracțiuni. 31 .  Dispunerea constatări technico-ștințifice și a expertizei urmelor fără întărziere. a leziunilor. Prin acesta examinare se urmărește să se stabilească ori să se obțină căt mai multe date referitoare la cauza și motivul morții.  Planificarea întregii activității de urmărire penală în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte. 37. victimă sau agresor. Examinarea propriu-zisă a cadavrului se face atăt în faza statică căt și în faza dinamică a cercetări la fața locului. a eventualelor urme specifice luptei dintre victimă și agresor.  Să identifice martorii și să rețină eventualele persoane suspecte sau orice persoană care poate oferi infirmați despre victimă 38. fiind obligat ca pănă la sosirea echipei de cercetare să întreprindă cu maximă urgență următoarele activități:  Să constate dacă victima mai este sau nu în viață în vederea acordării primului ajutor și transportări la spital. semi-tardive (răcirea cadavrului) și tardive (putrefacția). cercetarea atentă. a posibilități executări unor acțiuni de autolezare de către victimă.  Să fixeze toate împrejurările care pe parcurs se pot modifica sau dispărea. Constatearea morții victimei se face de medicul legist în urma examinări cadavrului și a constatări semnelor cadavristice care pot fi orecoce (absența respirației).  Asigurarea continuității urmăririi penale în sensul că este indicat ca procurorul care a efectuat cercetarea la fața locului și a actelor premergătoare să desfășoare cercetarea până la finalizarea cauzei. ascultarea imediată a persoanelor care au cunoștință despre faptă. mijlocele. elaborarea versiunilor de urmărire penală.  Efectuarea cercetării în strictă conformitate cu prvederile legii procesual-penale și cu aplicarea celor mai bune metode technico-ștințifice și a regulilor metodologice criminalistice.  Să delimiteze locul săvărșiri faptei. Asigurarea operativități printr-o organizare eficientă a cercetări. PRIMELE MĂSURI LUATE DE ORGANUL JUDICIAR SOSIT PRIMUL LA FAȚA LOCULUI ÎN CAZUL CERCETĂRI MORȚII VIOLENTE De regulă la fața locului sosește primul polițistul sesizat sau al organ judiciar care indiferent de competenă trebuie să informeze parchetul și serviciul medico-legal. a corespondenței dintre locul în care a fost găsită victima și locul real a comiterii infracțiuni.

Identificarea și prinderea infractorului. 3. Având în vedere că oferă posibilitatea descoperiri bnurilor furate.39. magazine de consignație sau la persoanele care se îndeletnicesc cu cumpărarea de haine sau obiecte. amfetamina. cocaina. activitate deosebit de utilă în soluționarea unei astfel de cauze. 6. episoade ale furtului sau tâlhăriei care au fost percepute direct în momentul săvărșiri lor. căt și identificarea autorului din răndul persoanelor incluse în cercul de suspecți. 2. O atenție deosebită va fi acordată obiectelor pierdute sau abandonate de autor. morfina. a persoanei vâtămată și a martorilor oculari imediat după prinderea autorului. 40. opiul)  Droguri de risc (canabis. având în vedere că pot fi obsercate date importante referitoare la metodele și mijloacele folosite. târguri. organele de urmărire penală vor efectua căt mai urgent următoarele acte procedurale: 1.Efectuarea percheziției.) O altă clasificare împarte substanțele psihotrope în trei grupe de droguri:  Stimulente (amfetamina) 32 . activitate esențială a organelor de urmărire penală asupra căruia se pune accent din primul moment al cercetării. pe lăngă efectuarea percheziției este necesar ca organele de cercetare să facă o serie de investigații în piețe. PRINCIPALELE CATEGORI DE STUPEFIANTE ȘI CLASIFICAREA ACESTORA Drogul este o substanță care fin absorbită de un organism viu îi modifică acestuia una sau mai multe funcții. PRIMELE MĂSURI LUATE ÎN VEDEREA FURTULUI ȘI TÂLHĂRIEI Indiferent de natura și împrejurările în care a fost săvărșit furtul sau tâlhăria. diazepam etc. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvărșiri infracțiuni și persoanele care aveau cunoștință despre existența bunurilor.Cercetarea la fața locului. 5. furnizarea de date despre numărul făptuitorilor și modul de operare. 4. Dintre posibilitățile de identificare întălnim în cazul furtului sau tâlhăriilor. drumul pe care l-au parcurs făptuitori și fixarea bunurilor furate.Obținerea de date concrete cu privire la bunurile sustrase. timpul în care a fost săvărșită fapta. În acest caz soluția cauzei este simplă și presupune audierea făptuitorului. Legea 143 din 2000 clasifică drogurile în două categori:  Droguri de mare risc (heriona.Audierea martorilor care are ca scop stabilirea acelor împrejurări. precum și a altor miloace de probă capabile să contribuie la elucidarea cauzei. Pentru descoperirea bunurilor furate. Tot cu această ocazie vor fi descoperite și ridicate urmele lăsate de persoana infractorului și instrumentele de spargere folosite. ctivitate procedurală indispensabilă în cercetarea infracțiunilor de furt și tâlhărie.Constaterea infracțiuni flagrante în ipoteza descoperirii furtului sau a tâlhăriei în momentul săvărșiri sau imediat după săvărșire. iar suplimentar în cazul tâlhăriei. identificarea autorului pe baza modului de operare acesta avănd un rol important în identificarea lor. la numărul de persoane care au participat.

MODALITĂȚI DE DEPISTARE A TRAFICANȚILOR Depistarea traficanților de droguri presupune o activitate complexă. 42. Drogurile se distribuie pe piața neagră dar există și zone unde acestea se vând în loc deschis. faruri). La descoperirea acestora trebuie folosite atăt metode tactice căt și metode technicoștințiifice de depistare. în locurile mai puțin accesibile (plafon. Existența unui laobaror clandestin este trădat de mirosul substanțelor chimice de bază indispensabile la fabricarea drogurilor. Transportul drogurilor se face pe rute aeriene. subsoluri. rutiere și maritime. Practica a dovedit că traficanți nu folosesc des aceleași locați ele find des schimbate. Traficanți folosesc în general autovehicule cu numere false de înmatriculare sau se folosesc de autovehicule aflate în tranzit fără ca persoana de deservire a acestora să aibe cunoștințe de transport. MODALITĂȚI DE ASCUNDERE A DROGURILOR Potrivit datelor oferite de INTERPOL cele mai frecvente modalități de ascundere a drogurilor sunt: fabricarea pe cale industrială a mijloacelor de ascundere prin folosirea mașinilor . În ceea ce privește modalitățile de ascundere în trafic a stupefiantelor amintim: ascunderea acestora în autoturisme. tăierea cutiei și confecționarea altui capac etc. MODALITĂȚI ȘI SISTEME DE OPERARE FOLOSITE DE TRAFICANȚI DE DROGURI Fabricarea drogurilor se face în mod clandestin în laboratoare special amenajate. în obiecte de îmbrăcâminte. folosirea unor mijloace de ascundere fabricate artizanal. introduse în orificii). înlocuirea produselor finite din cutiile de conserve cu droguri realizate prin efectuarea unor orificii mici în cutie. Echipamentul technic folosit este în general ieftin și improvizat. Îmbibarea țesăturilor cu stupefiante. în cuierul hainelor sau în corpul uman (înghițite. 43. Folosirea sistemului poștal sau al curieratului. pe vapoare. în dferite clădiri. depozite. Depresive  Halucinogene (ecstasy) După modul de obținere ele pot fi clasificate ca:  Substanțe naturale (canabis)  Substanțe semisintetice (heroina)  Substanțe sintetice (amfetamine) 41. vagoane de cale ferată. organizată minuțios și de lungă durată în care investigațiile și verificările au o mare importanță. Legea 143 din 2000 privind combaterea traficului și a consumului ilicit 33 . cutiilor și etichetelor unei linii technologice de la fabricile de conserve.

O metodă speifică folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie livrarea controlată ( presupune ca drogurile să fie lăsate intenționat să treacă de filtrele organelor de control pentru ca urmărind persoana care le transportă să se ajungă în final la marii traficanți. supravegheri și filaje operative ale clădirilor. la rețelele și filierele organizației. cu structuri specializate și mecanisme de auto-apărare în scopul de a obține profituri ilicite la cote ridicate. a urmelor lăsate de instrumentele de administrare. politice. sociale. norme interne de disciplină.Operațiunile de vicii ( sunt desfășurate de indivizi care furnizează în mod continuu bunuri sau servici ilegale – narcotice.Organizațiile profesionale (se caracterizează prin specializarea membrilor săi în una sau mai multe tipuri de activități ilicite). 5. prostituție). a diferențelor de nivel de viață.Organizați teroriste internaționale (sunt cele implicate în asasinate. la mijloacele și metodele folosite de producători sau transportatori.Organizațiile criminale etnice (sunt rezultatul expansiunilor geografice. defășurată prin diverse metode și mijloace în mod constant planificat și conspirat de către asociații de indivizi cu o ierarhie internă bine organizată. deturnări de avioane. a condiților de imigrare). 4.Familiile mafiote (se caracterizează prin structurii ierarhice. TIPURI ȘI STRUCTURI DE ORGANIZAȚII CRIMINALE Criminalitatea organizată este un segment infracțional la care se raportează activitățile de natură sa afecteze grav anumite sectoare al vieții economice. 3.Organizați care se ocupă cu recuclarea baniilor (au ca activitate transformarea veniturilor ilicite în venituri licite prin reinvestirea lor). 44. 2. pe baza registrului din camear de gardă ale spitalelor). depozitelor.Grup de racheții (componentă criminalități din fostele state sovietice care organizează diverse tipuri de activități infracționale pentru obținerea de profituri uzănd în general de arme de foc).de drogruii permit autorizarea de către procuror a folosirii unui investigator sub acoperire în scopul identificări activități infracționale a persoanelor implicate și obțineri de mijloace de probă. În concepția INTERPOL organizațile criminale se împart în cinci grupe distincte: 1. terenurilor unde ar putea să se găsească stupefiante sau percursori. râpiri de persoane) În concepția Nord Americană distingem mai multe tipuri de organizați criminale: 1. Printre metodele ștințifice de depistare amintim:  Folosirea câinelui detector de droguri  Folosirea dispozitivelor cu raze X  Identificarea toxicomanilor (ca urmare a simtomelor pe care le prezintă: lâcrimări. Se efectuează supravegheri și verificări de corespondență financiară-contabilă. strări de somnolență. un cod de conduită și desfășurarea dediverse activiăți ilicite) 2. 34 .

care cuprinde domenile ăn care se defășoară culegerea de informați. căt și acte de urmărire penale. dispunerea de constatare technico-ștințifice. verificarea surselor de venit ale persoanei suspecte care prin modul de trai depășesc limitele căștigurilor licite. respectiv: faza informativă. categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativă și culegere de informații. precum și completarea acestora prin activități operative specifice poliției judiciare. organizarea de filtre și razii. PROBLEME CARE TREBUIE CLARIFICATE DE INVESTIGAȚIA PENALĂ ÎN CAZUL INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE (LUARE. 5.Organizțile teroriste (sunt cele care cuprind grupuri de indivizi ce se asociază pentru a comite acte criminale. 35 . cercetări la fața locului etc. Structurile informative au propriile lor planuri de culegere a informațiilor despre activitățile desfășurate de rețelele de criminalitate organizată. Faza urmăririi penale – are în vedere în vedere activiăți procesual penale desfășurate ca urmare a sesizării organului judiciar cu privire la aspectele sesizate în faza investigaților. DARE DE MITĂ) Protecția juridică împotriva corupției s-a impus mai ales din nevoia pa care societatea organizată o datorează membrilor săi.Bande formate din grupuri de indivizi cu interese comune. leitimarea și identificarea unor persoane necunoscute. spectaculoase în vederea subminări încrederii populației în stabilitatea guvernamentală). 45. verificarea unor acte sau înscrisuri de care s-a folosit făptuitorul. percheziți.Organizațile care se ocupă de furturi (cuprinde grupuri de indivizi care se angajează într-un tip particular de furt bazat pe continuitate – furt de mașini). Faza investigativă – presupune activități de verificare a informaților obținute în faza informativă. etc. faza investigativă și faza urmăriri penale. 4. În această etapă se efectuează atăt acte premergătoare activități de urmărire penală.3. 46. de apărare împotriva degradării funcționarilor sau a persoanelor investite cu exercițiul puterii sau al unei alte funcții. precum audieri de martori. obținerea de date prin INTERPOL sau rpin alte servici străine cu care se cooperează. ETAPELE ȘI MODALITĂȚILE DE ACȚIUNE ALE INVESTIGAȚIEI INFRACȚIUNI DIN DOMENIUL CRIMINALITĂȚI ORGANIZATE Pentru descoperirea infracțiunilor circumscrise fenomenului de criminalitate organziate sunt precedate de trei faze importante. mijloacele de supraveghere operativă și de culegere de informați și modalitățile de analiză și exploatare a informaților. cum ar fi supravegherea operativă a unei persoane suspecte. Faza informativă – faza obțineri de inforații se desfășoară de către structurile specializate în activități de recunoaștere și informare cu privire la rețelele criminale. ridicări de probe și înscrisuri. cu acceași apartenență socială care se asociază în vederea comiterii unor activități ilicite cu scopul de a se impune într-o comunitate.

accesarea sistemelor informatice folosite de suspecți ori de complicii acestora. sume de bani.  Persoanele care realizează. 47. Atunci cănd există indici temeinice cu privire la săvărșirea unei infracțiuni de corupție . bunurile. bursă. organul judiciar va verifica datele existente despre fapte și făptuitori. interceptarea comunicaților acestora. respectiv Legea 78 din 2000 și O. de alți participați.  Serviciile și organele specializate în culegera și prelucrarea informaților. respectiv funcționar ca în cazul infracțiuni de luare de mită sau de primirea de foloase necuvenite. va investiga persoana mituitorului sau a elui 36 . de bancă. Organele de urmărire penală sesizate cu privire la săvărșirea unei infracțiuni de corupție trebuie să lămurească următoarele probleme: calitatea funcționarului în funcție de tipul de infracțiune de corupție. care au obligația de a pune la dispoziția organelor de urmărire penală de îndată datele și informațile deținute în legătură cu săvărșirea infracțiuni privitoare la corupție. Frecvent sesizările aparțin persoanelor din mediul activități faptei. Organizarea flagrantului presupune în mod obligatoriu efectuarea atentă a unor ativități de pregătire raportate atăt la faptele în sine căt și la modul de sesizare a organului de urmărire penală.U. legătura cu diferite instituți. orice persoană în cazul infracțiuni de dare de mită sau traficului de influență. În cazul în care sesizarea organului de urmărire penală se face din oficiu. desemnarea de investigatori sub acoperire etc. PREGĂTIREA ÎN VEDEREA CONSTATĂRII FLAGRANTE ÎN CAZUL FAPTELOR DE CORUPȚIE INFRACȚIUNI Organul de urmărire penală sesizat din oficiu sau prin denunț cu privire la săvărșirea unui activiăți de corupție va lua în considerare și posibilitatea organizării unui flagrant în scopul probării activității infracționale. scopul activități infracționale. sau din mediul celor antrenați în fapata de corupție. În vederea descoperirii și investigări infracțiunilor de corupție legea instituie obligația următoarelor persoane de a înștința organul specializat de urmărire penală cu privire la săvărșirea unor astfel ed fapte și anume:  Persoanelor cu atribuți de control cu privire la orice data din care să rezulte că sa efectuat o operațiune sau un act ilicit. de plasamente.Conform legislației actuale. este vorba de persoane care participă la operațiuni ce antrenează circulația de capitaluri. subiectul activ – trebuie să fie unul calificat. a persoanelor suspecte. trebuie să clarificăm activitatea ilicită desfășurată de făptuitor.G 43 din 2002 investigarea infracțiunilor de corupție sunt de competenta Direcției Naționale Anticorupție (DNA) cu anumite excepți în care competența aparțien celorlate instituți de Parchet. în scopul străngeri de probe sau pentru identificarea făptuitorului trebuiesc luate măsuri speciale de investigare: punerea sub supraveghere a conturilor bancare. banii sau alte foloase necuvenite care constituie obiectul activități infracționale. tranzacți comerciale. valorile. controlează sau acordă asistență specializată în măsura în care participă la luarea decizilor sau le pot influența. bunuri sau alte valori ce se presupun că provin din infracțiuni de corupție. modul de operare.

locul în care urmează să se consume fapta. avându-se în vedere mai multe variante raportate la datele existente și la comportamentul autorilor. Trebuie stabilit dacă vor există intermediari sau dacă bunurile se vor da direct funcționarului sau vor fi lăsați îmtr-un loc anterior indicat.Realizarea propriu-zisă a flagrantului – regulile tactice criminalistice care trebuie urmate în acest moment sunt:  Intrarea cu rapiditate în spațiul infracțional în așa fel încăt făptuitorul să nu poată fugi. persoana care pot cinfirma afirmațiile facute. se vor cere lămuririi cu privire la natura bunurilor pretnse și a condițiilor în care urmează a se remite bunurile sau serviciile. informănd conducătorul cu cele întămplate cu privire la elemente noi neanticipate care pot zădărnici desfășurarea flagrantului 2. a circumstanțelor în care urmează a se comite infracțiunea. Vor comunica în permanență. profilul personalității. profesia și va stabili relația dinte acesta și cei mituiți. spațiile.  Ascultarea autorului la fața locului și consemnarea celor declarate în procesul verbal de constatare a acțiuni flagrante. 37 . stabilirea modalităților și mijloacelor de comunicare între membri echipei. Problemele esețiale urmărite la realizarea flagrantului sunt: identificarea funcționarului. 48. REALIZAREA PROPRIU-ZISE A ACȚIUNI DE CONSTATARE A ACȚIUNI FLAGRANTE 1. În cazul sesizări prin denunț se va proceda la o audiere detaliată a denunțătorului cu privire la toate aspectele legate de faptă.Supravegherea locului în care va fii surprins făptuitorul – trebuie precizat că fiecare membru al echipei va supraveghea zonele. Vor fi descrise în cuprinsul declarației persoana funcționarului. folosirea de mijloace technice adecvate acțiuni. relațiile existente ăntre mituitor și denunțător. funcția și problemele pe care trebuia sa le rezolve prin intremediul său. făptuitor.care oferă folosul necuvenit.  Declinarea identității membrilor echipei (legitimarea). Dintre măsurile care trebuiesc luate de membri echipei pentru derularea acestei acțiuni amintim: supravegherea atentă a locului unde urmează să se deruleze acțiunea. protejarea participanților la comiterea faptei. respectiv antecedentele penale.  Blocarea căilor de acces. atribuțile de serviciu.  Efectuarea de percheziți. detreminarea modului de operare. Echipa de surprindere în flagrant va fi alcătuită din polițiști și criminaliști și va fi coordonată de un procuror care va stabili atribuții precise pentru fiecare membru al echipei.  Identificarea subiectului activ al infracțiuni și a celorlalte persoane care se găsesc la fața locului. persoanele care i-au fost încredințate. locul de muncă. locul în care acesta își desfășoara activitatea. calitatea oficială a acestuia. Se va stabili modul de acțiune al echipei.

Prin atacul bazat pe imitare. 38 .Prin atac de la distanță. conturi pentru a determina nivelul de securitate al sistemului afectat. disurile. 3. imprimanta etc. modemul. Din punct de vedere technic este vorba de spargerea contului posibilă prin folosirea de programe avansate. Specialiști vor ridica computerul de la fața locului în așa fel încăt datele stocate să nu fie alterate. utilizatorii și lementele de restricționare. 50. În faza dinamică se vor efectua operații pe aparatura propriu-zisă dar numai de către specialiști. Și în aceste cazuri se poate vorbi de cercetare în fază statică și cercetare în faza dinamică urmată se ridicarea mijloacelor materiale de probă mai sus amintite.Prin atacul bazat pe telnet. Un asemnea tip de atac presupune mai mulți pași:  Interogarea serverului pentru a obține informați despre rețea. De regulă primul pas al făptuitorului care accesează neautorizat un sistem este scanarea porturilor pentru a găsi porturile eventual deschise. dispozitivele externe de memorie. PARTICULARITĂȚI PRIVIND CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI A INFRACȚIUNILOR INFORMATICE Cercetarea la fața locului prezintă din punct de vedere technic multe similitudini cu percheziția sau cu ridicarea de obiecte ori constatarea infracțiuni în flagrant. Atacul bazat pe telnet – constă în decriptarea parolelor și permite accesul de la distanță la o stație de lucru.49. monitorul. Pentru început trebuie evaluat modul în care se realizează controlul accesului unui utilizator la fișiere. În faza statică a cercetării se constată stare de fapt fără interveni sub nici o formă asupra aparatului care nu trebuie pornită dar nici oprită dacă funcționează. directoare. Atacul asupra unui sistem sau asupra unui stații de lucru se realizează în trei moduri: 1. Cercetarea vizează în concret calculatorul. analiza datelor obținute și atacul efectiv prin accesul la root sau prin folosirea unor soturi specializate. 2. dischetele. Atacul prin imitare – se realizează prin folosirea sau copierea adresei unei mașini pe care o folosește să pătrundă într-un alt sistem. MODURIEL DE ACȚIUNE ÎN ATACURILE INFORMATICE Ivestigarea unei infracțiuni informatice se raportează în mod obligatoriu la modul de operare a celui care accesează neautorizat un sistem cibernetic. Atacul la distanță – presupune accesarea prin internet sau printr-o altă rețea a unei mașini asupra căruia utilizatorul neautorizat nu deține nici un control.  Scanarea porturilor stației. tastatura.

 În timpul transportului vor fi evitate șocurile.  Ambalarea. emisile radio sau câmpurile electro-magnetice care pot deteriora hard-discurile. vibrațiile.  Depozitarea se face în mediu uscat. închiderea fiind făcută de un specialist pentru a nu fi afectate fișierele. inclusiv cablurile vor fi marcate și se vor efectua fotografii de detaliu ale sistemului și componentelor sale. răcoros. 39 .Trebuie avut în vedere că de regulă cei care săvărșesc astfel de infracțiuni procedează la instalarea unor programe de autodistrugere care ar putea șterge urmele sau probele în situația în care sistemul este cercetat de cineva care nu este expert în materie. Pentru ridicarea calculatorului de la fața locului trebuiesc avute în vedere următoarele aspecte:  Calculatoarele legate într-o rețea nu se scot din priză pentru a nu avaria sistemul și a nu perjudicia beneficiarul acestui sistem.  Calculatorul nu va fi scos din priză. componentele calculatorului. la distanță de surse electromagnetice și căldură.  Înainte de ambalare. transportul și depozitarea se vor face în condiți de maximă siguranță prin folosirea ambalajelor anti-șoc care să preîntămpine pătrunderea în aparat a unor microelemente.