You are on page 1of 24

Standardul Internaţional de Contabilitate 21

Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar

Prezenta versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi din cele
amendate, emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă”
de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare a acestor IFRS-uri noi şi
amendate şi, de asemenea, identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest
volum.
IAS 21

Cuprins
paragrafe
INTRODUCERE IN1-IN17

Standardul Internaţional de Contabilitate 21


Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar

OBIECTIV 1-2
ARIE DE APLICABILITATE 3-7
DEFINIŢII 8-16
Analiza definiţiilor 9-16
Moneda de operare 9-14
Investiţia netă într-o operaţiune din străinătate 15
Elemente monetare 16
REZUMATUL ABORDĂRII CERUTE DE PREZENTUL STANDARD 17-19
RAPORTAREA TRANZACŢIILOR VALUTARE ÎN MONEDA DE
OPERARE 20-37
Recunoaştere iniţială 20-22
Raportarea la date ulterioare datei bilanţului 23-26
Recunoaşterea diferenţelor de curs valutar 27-34
Modificarea monedei de operare 35-37
UTILIZAREA UNEI MONEDE DE PREZENTARE ALTA DECÂT
MONEDA DE OPERARE 38-49
Conversie în moneda de prezentare 38-43
Conversia unei operaţiuni din străinătate 44-47
Cedarea unei operaţiuni din străinătate 48-49
EFECTELE FISCALE ALE DIFERENŢELOR DE CURS VALUTAR 50
PREZENTAREA INFORMAŢIILOR 51-57
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ŞI PREVEDERI TRANZITORII 58-60
RETRAGEREA ALTOR NORME 61-62
ANEXĂ:
Modificări ale altor norme

APROBAREA DE CĂTRE CONSILIU A IAS 21

BAZĂ PENTRU CONCLUZII

© IASCF 2
IAS 21

TABEL DE CONCORDANŢĂ

3 © IASCF
IAS 21

Standardul Internaţional de Contabilitate 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb


valutar (IAS 21) cuprinde paragrafele 1 – 62 şi Anexa. Toate paragrafele au autoritate
egală dar păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptării acestuia de
IASB. IAS 21 trebuie citit în contextul obiectivului său şi al Bazei pentru concluzii, al
Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al Cadrului general
pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8 Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază pentru selectarea şi aplicarea
politicilor contabile în absenţa unor îndrumări explicite.

© IASCF 4
IAS 21

Introducere
IN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb
valutar (IAS 21) înlocuieşte IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar
(revizuit în 1993) şi se aplică perioadelor anuale care încep la data de 1 ianuarie
2005 sau după această dată. Se încurajează aplicarea acestui Standard anterior
acestei date. Acest Standard înlocuieşte, de asemenea, următoarele Interpretări:
• SIC–11 Cursuri valutare – Capitalizarea pierderilor rezultate din devalorizări
monetare accentuate
• SIC–19 Moneda de raportare – Evaluarea şi prezentarea situaţiilor financiare
în conformitate cu IAS 21 şi IAS 29
• SIC-30 Moneda de raportare - Conversia din moneda de evaluare în moneda
de prezentare

Motive pentru revizuirea IAS 21


IN2. Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate a elaborat prezentul
IAS 21 revizuit în cadrul proiectului său Perfecţionări ale Standardelor
Internaţionale de Contabilitate. Proiectul a fost iniţiat în lumina întrebărilor şi
criticilor apărute în legătură cu Standardele, aduse de instituţiile de reglementare a
titlurilor de valoare, contabilii profesionişti şi alte părţi interesate. Obiectivele
proiectului au fost reducerea sau eliminarea prevederilor alternative, redundante şi
a conflictelor dintre Standarde, preocuparea faţă de unele aspecte de convergenţă şi
efectuarea altor perfecţionări.

IN3. Obiectivul principal al Consiliului în ceea ce priveşte IAS 21 a fost oferirea de


interpretare suplimentară privind metoda de conversie şi determinarea monedelor
de operare şi de prezentare. Consiliul nu a reconsiderat abordarea fundamentală a
contabilizării efectelor variaţiei cursurilor de schimb valutar cuprinse în IAS 21.

Principalele modificări
IN4. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 21 sunt descrise mai jos.

Arie de aplicabilitate

IN5. Standardul exclude din aria sa de aplicabilitate instrumentele derivate de curs de


schimb care intră în aria de aplicabilitate a IAS 39 Instrumente financiare:
recunoaştere şi evaluare. În mod similar, prevederile privind contabilitatea de
acoperire împotriva riscurilor au fost transferate în IAS 39.

5 © IASCF
IAS 21

Definiţii

IN6. Noţiunea „monedei de raportare” a fost înlocuită cu două noţiuni:


• moneda de operare, adică moneda mediului economic principal în care
operează entitatea. Termenul „moneda de operare” se utilizează în locul
„monedei de evaluare” (termen utilizat în SIC-19), deoarece este cel mai
utilizat termen, dar în principal cu acelaşi înţeles.
• moneda de prezentare, adică moneda în care sunt prezentate situaţiile
financiare.

Definiţii – moneda de operare

IN7. Atunci când o entitate raportoare întocmeşte situaţii financiare, Standardul cere
fiecărei entităţi cuprinse în entitatea raportoare – indiferent că este o entitate de sine
stătătoare, o entitate cu operaţiuni în străinătate (cum ar fi o societate-mamă) sau o
operaţiune din străinătate (cum ar fi o sucursală sau o filială) – să determine
moneda sa de operare şi să-şi evalueze rezultatele şi poziţia financiară în această
monedă. Noile prevederi privind moneda de operare încorporează unele dintre
interpretările privind modul de determinare a monedei de evaluare cuprinse anterior
în SIC-19 . Totuşi, Standardul acordă o mai mare importanţă, decât SIC-19,
monedei unei economii care determină stabilirea preţurilor tranzacţiilor, prin
opoziţie cu moneda în care sunt exprimate tranzacţiile.

IN8. Ca rezultat al acestor modificări şi al încorporării interpretărilor cuprinse anterior în


SIC-19:
• o entitate (indiferent că este o entitate de sine stătătoare sau o operaţiune din
străinătate) nu are libertatea alegerii monedei de operare.
• o entitate nu poate evita retratarea în conformitate cu IAS 29 Raportarea
financiară în economii hiperinflaţioniste, de exemplu, prin adoptarea unei
monede stabile (cum ar fi moneda de operare a societăţii sale mamă) ca fiind
moneda sa operare.

IN9. Standardul revizuieşte cerinţele din versiunea anterioară a IAS 21 făcând distincţie
între operaţiunile din străinătate care fac parte integrantă din operaţiunile entităţii
raportoare (denumite mai jos „operaţiuni din străinătate integrate”) şi entităţile
externe. Cerinţele se referă în prezent la indicatorii monedei de operare a entităţii.
Prin urmare:
• nu există distincţie între operaţiunile din străinătate integrate şi entităţile
externe. De fapt, o entitate care a fost anterior clasificată ca o operaţiune din
străinătate integrată va avea aceeaşi monedă de operare ca şi entitatea
raportoare.
• numai o metodă de conversie este utilizată pentru operaţiunile din străinătate –
şi anume cea descrisă în versiunea anterioară a IAS 21 ca fiind aplicabilă
entităţilor externe (a se vedea paragraful IN13).

© IASCF 6
IAS 21

• paragrafele referitoare la distincţia dintre o operaţiune din străinătate integrată


şi o entitate externă şi paragrafele care menţionează metoda de conversie de
utilizat pentru cea din urmă au fost şterse.

Raportarea tranzacţiilor valutare în moneda de operare – recunoaşterea diferenţelor


de curs valutar

IN10. Standardul a eliminat din versiunea anterioară a IAS 21 opţiunea limitată de a


capitaliza diferenţele de curs valutar rezultate dintr-o devalorizare sau depreciere
severă a unei monede împotriva căreia nu există mijloace de acoperire împotriva
riscurilor. Conform Standardului, asemenea diferenţe de curs valutar se recunosc în
prezent în profit sau pierdere. În consecinţă, SIC-11, care a prezentat
circumstanţele restrânse în care asemenea diferenţe de curs valutar pot fi
capitalizate, a fost înlocuit dat fiind faptul că, capitalizarea acestor diferenţe de curs
valutar nu mai este permisă în nici o circumstanţă.

Raportarea tranzacţiilor valutare în moneda de operare – modificări ale monedei de


operare

IN11. Standardul înlocuieşte cerinţa anterioară de contabilizare a modificării survenite în


clasificarea unei operaţiuni din străinătate (care este în prezent redundantă) cu
cerinţa ca modificarea monedei de operare să fie contabilizată în perspectivă.

Utilizarea monedei de prezentare alta decât moneda de operare – conversia în


moneda de prezentare

IN12. Standardul permite unei entităţi să-şi prezinte situaţiile financiare în orice monedă
(sau monede). În acest scop, o entitate ar putea fi o entitate de sine stătătoare, o
societate-mamă care întocmeşte situaţii financiare consolidate sau o societate-
mamă, un investitor sau un asociat care întocmeşte situaţii financiare separate în
conformitate cu IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate.

IN13. Unei entităţi i se cere să convertească rezultatele sale şi poziţia sa financiară din
moneda de operare în moneda (sau monedele) de prezentare utilizând metoda
cerută pentru conversia unei operaţiuni din străinătate în vederea includerii în
situaţiile financiare ale entităţii raportoare. Conform acestei metode, activele şi
datoriile se convertesc la cursul de închidere, iar veniturile şi cheltuielile se
convertesc la cursurile de schimb de la datele tranzacţiilor (sau la cursul mediu al
perioadei atunci când acesta constituie o aproximare rezonabilă).

IN14. Standardul cere ca valorile comparative să fie convertite după cum urmează:
(a) în cazul unei entităţi a cărei monedă de operare nu este moneda unei economii
hiperinflaţioniste:
(i) activele şi datoriile din fiecare bilanţ prezentat se convertesc la cursul de
închidere de la data bilanţului respectiv (mai exact, valorile comparative

7 © IASCF
IAS 21

ale exerciţiului financiar precedent se convertesc la cursul de închidere al


exerciţiului respectiv).
(ii) veniturile şi cheltuielile din fiecare cont de profit şi pierdere prezentat se
convertesc la cursurile de schimb de la datele tranzacţiilor (mai exact,
valorile comparative ale exerciţiului financiar precedent se convertesc la
cursul de schimb curent sau mediu al exerciţiului respectiv).
(b) în cazul unei entităţi a cărei monedă de operare este moneda unei economii
hiperiflaţioniste şi pentru care sumele comparative se convertesc în moneda
unei economii hiperinflaţioniste diferite, toate valorile (de exemplu, valorile
din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere) se convertesc la cursul de
închidere al celui mai recent bilanţ prezentat (mai exact, valorile comparative
ale exerciţiului financiar precedent, astfel cum au fost ajustate pentru a
reflecta modificările ulterioare ale nivelului preţurilor, se convertesc la cursul
de închidere al acestui exerciţiu financiar).
(c) în cazul unei entităţi a cărei monedă de operare este moneda unei economii
hiperinflaţioniste şi pentru care valorile comparative se convertesc în moneda
de operare a unei economii nehiperinflaţioniste, toate valorile sunt cele
prezentate în situaţiile financiare ale exerciţiului financiar precedent (adică
neajustate pentru a reflecta modificările ulterioare ale nivelului preţurilor sau
modificările ulterioare ale cursurilor de schimb).
Această metodă de conversie, astfel cum a fost descrisă în paragraful IN13, se
aplică atunci când are lor conversia situaţiilor financiare ale unei operaţiuni din
străinătate în vederea includerii în situaţiile financiare ale entităţii raportoare şi
atunci când are loc conversia situaţiilor financiare ale unei entităţi într-o monedă
diferită de prezentare.

Utilizarea monedei de prezentare alta decât moneda de operare – conversia unei


operaţiuni din străinătate

IN15. Standardul cere ca fondul comercial şi ajustările valorilor juste ale activelor şi
datoriilor care apar cu ocazia achiziţiei unei entităţi externe să fie tratate ca parte a
activelor şi datoriilor entităţii achiziţionate şi să fie convertite la cursul de
închidere.

Prezentarea informaţiilor

IN16. Standardul include majoritatea cerinţelor de prezentare din SIC-30. Acestea se


aplică atunci când se utilizează o metodă de conversie diferă de cea descrisă în
paragrafele IN13 şi IN14 sau alte informaţii suplimentare (cum ar fi un extras din
situaţiile financiare complete) se prezintă într-o altă monedă decât moneda de
operare sau moneda de prezentare.

IN17. În plus, entităţile trebuie să prezinte faptul dacă a avut loc o modificare a monedei
de operare şi motivele acestei modificări.

© IASCF 8
IAS 21

Standardul Internaţional de Contabilitate 21

Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar

Obiectiv
1. O entitate poate desfăşura activităţi în străinătate în două moduri. Ea poate realiza
tranzacţii în valută sau poate avea operaţiuni în străinătate. În plus, o entitate poate
prezenta situaţiile sale financiare în valută. Obiectivul prezentului Standard este de
a prescrie modul de includere a tranzacţiilor în valută şi a operaţiunilor din
străinătate în situaţiile financiare ale entităţii şi modul de conversie a situaţiilor
financiare într-o monedă de prezentare.

2. Principalele probleme sunt legate de decizia privind cursul (cursurile) de schimb


valutar care urmează să se utilizeze şi de modul de raportare a efectelor variaţiei
cursurilor de schimb valutar în situaţiile financiare.

Arie de aplicabilitate
3. Prezentul Standard se va aplica:
(a) la contabilizarea tranzacţiilor şi soldurilor în valută, cu excepţia acelor
tranzacţii cu instrumente derivate şi solduri care intră în aria de
aplicabilitate a IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare;
(b) la conversia rezultatelor şi poziţiei financiare ale operaţiunilor din
străinătate care sunt incluse în situaţiile financiare ale entităţii prin
integrare globală, prin integrare proporţională sau prin metoda punerii în
echivalenţă; şi
(c) la conversia rezultatelor şi poziţiei financiare ale unei entităţi în moneda de
prezentare.

4. IAS 39 se aplică multor instrumente derivate de curs de schimb şi, prin urmare,
acestea sunt excluse din aria de aplicabilitate a prezentului Standard. Totuşi, aceste
instrumente derivate de curs de schimb, care nu intră în aria de aplicabilitate a IAS
39 (de exemplu, unele instrumente derivate de curs de schimb care sunt încorporate
în alte contracte), întră în aria de aplicabilitate a prezentului Standard. În plus,
prezentul Standard se aplică atunci când o entitate converteşte valorile aferente
instrumentelor derivate din moneda sa de operare în moneda sa de prezentare.

5. Prezentul Standard nu se aplică la contabilizarea împotriva riscurilor a elementelor


în valută, inclusiv la acoperirea împotriva riscurilor a unei investiţii nete într-o
operaţiune din străinătate. IAS 39 se aplică contabilităţii de acoperire împotriva
riscurilor.

9 © IASCF
IAS 21

6. Prezentul Standard se aplică la prezentarea situaţiilor financiare ale unei entităţi în


valută şi stabileşte cerinţele pentru situaţiile financiare rezultate care urmează sa fie
descrise ca fiind în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară. Pentru conversiile situaţiilor financiare în valută care nu respectă
aceste cerinţe, prezentul Standard specifică informaţiile care urmează să fie
prezentate.

7. Prezentul Standard nu se aplică la prezentarea în situaţia fluxurilor de numerar a


fluxurilor de numerar care apar din tranzacţiile realizate în valută sau la conversia
fluxurilor de numerar ale unei operaţiuni din străinătate (a se vedea IAS 7 Situaţiile
fluxurilor de numerar).

Definiţii
8. Următorii termeni sunt utilizaţi în prezentul Standard cu înţelesul specificat în
continuare:
Cursul de închidere este cursul de schimb la vedere de la data întocmirii
bilanţului.
Diferenţa de curs valutar este diferenţa care rezultă din conversia unei sume date
de unităţi ale unei valute într-o altă valută la cursuri de schimb valutar diferite.
Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
Valoarea justă este valoarea pentru care un activ poate fi tranzacţionat sau o
datorie poate fi decontată, de bună voie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză,
în cazul unei tranzacţii realizate în condiţii de concurenţă normală.
Valuta este o monedă alta decât moneda de operare a entităţii.
Operaţiunea din străinătate este o entitate care este o filială, o societate asociată,
o asociere în participaţiune sau o sucursală a entităţii raportoare, ale cărei
activităţi sunt localizate sau se desfăşoară într-o ţară sau într-o valută alta decât
cele ale entităţii raportoare.
Moneda de operare este moneda mediului economic principal în care operează
entitatea.
Un grup este o societate-mamă şi toate filialele sale.
Elemente monetare sunt unităţi monetare deţinute, precum şi activele şi datoriile
de primit sau de plătit în sume fixe sau determinabile de unităţi monetare.
Investiţia netă într-o operaţiune din străinătate este partea entităţii raportoare în
activele nete ale operaţiunii respective.
Moneda de prezentare este moneda în care sunt prezentate situaţiile financiare.
Cursul de schimb la vedere este cursul de schimb la care se poate face imediat
schimbul.

© IASCF 10
IAS 21

Analiza definiţiilor
Moneda de operare

9. Mediul economic principal în care o entitate operează este în mod obişnuit cel în
care, în principal, generează şi cheltuieşte numerar. O entitate ia în considerare
următorii factorii pentru determinarea monedei sale de operare:
(a) moneda:
(i) care influenţează în cea mai mare măsură preţurile de vânzare ale
bunurilor şi serviciilor (aceasta va fi adesea moneda în care sunt
exprimate sau decontate preţurile de vânzare ale bunurilor şi serviciilor
sale); şi
(ii) ţării ale cărei forţe competitive şi reglementări determină în cea mai mare
măsură preţurile de vânzare ale bunurilor şi serviciilor sale.
(b) moneda care influenţează în cea mai mare măsură forţa de muncă, cheltuielile
materiale şi alte costuri pentru furnizarea bunurilor şi serviciilor (aceasta va fi
adesea moneda în care sunt exprimate sau decontate asemenea costuri).

10. Următorii factori pot, de asemenea, furniza dovezi ale monedei de operare a
entităţii:
(a) moneda în care sunt generate fondurile din activităţile de finanţare (adică
emiterea de instrumente de datorie şi de capitaluri proprii).
(b) moneda în care se fac, de obicei, încasările din activităţile de exploatare.

11. Următorii factorii suplimentari sunt luaţi în considerare la determinarea monedei de


operare a unei operaţiuni din străinătate şi dacă moneda sa de operare este aceeaşi
cu cea a entităţii raportoare (în acest context, entitatea raportoare fiind entitatea
care are operaţiunea din străinătate în calitate de filială, sucursală, societate asociată
sau asociere în participaţiune):
(a) dacă activităţile operaţiunii din străinătate se efectuează ca o extindere a
entităţii raportoare, mai curând decât ca fiind efectuate cu un grad
semnificativ de autonomie. Un exemplu al primului tip de activitate este
atunci când operaţiunea din străinătate doar vinde bunurile importate de la
entitatea raportoare şi trimite încasările acesteia. Un exemplu al celui de-al
doilea tip de activitate este atunci când operaţiunea acumulează numerar şi
alte elemente monetare, efectuează cheltuieli, generează venituri şi
contractează împrumuturi, toate acestea, în principal, în moneda sa locală.
(b) dacă tranzacţiile cu entitatea raportoare reprezintă o proporţie ridicată sau
redusă din activităţile operaţiunii din străinătate.
(c) dacă fluxurile de numerar din activităţile operaţiunii din străinătate afectează
direct fluxurile de numerar ale entităţii raportoare şi sunt imediat disponibile
pentru a fi remise acesteia.

11 © IASCF
IAS 21

(d) dacă fluxurile de numerar din activităţile operaţiunii din străinătate sunt
suficiente pentru a onora obligaţiile de plată existente şi în mod obişnuit
aşteptate fără ca entitatea să pună la dispoziţia acesteia fonduri.

12. Atunci când indicatorii de mai sus sunt combinaţi, dar moneda de operare nu este
evidentă, conducerea utilizează raţionamentul său profesional pentru determinarea
monedei de operare care reprezintă cel mai credibil efectele economice ale
tranzacţiilor, evenimentelor şi situaţiilor de bază. Ca parte a acestei abordări,
conducerea acordă prioritate indicatorilor principali din paragraful 9 înainte de a
lua în considerare indicatorii din paragrafele 10 şi 11, care sunt destinaţi să ofere
dovezi suplimentare care să ajute la determinarea monedei de operare a entităţii.

13. Moneda de operare a entităţii reflectă tranzacţiile, evenimentele şi situaţiile de bază


care sunt relevante pentru aceasta. Astfel, odată determinată, moneda de operare nu
se modifică, cu excepţia cazului în care are loc o modificare a acestor tranzacţii,
evenimente şi situaţii de bază.

14. Dacă moneda de operare este moneda unei economii hiperinflaţioniste, situaţiile
financiare ale entităţii se retratează în conformitate cu IAS 29 Raportarea
financiară în economii hiperinflaţioniste. O entitate nu poate evita retratarea în
conformitate cu IAS 29, de exemplu, prin adoptarea în calitate de monedă de
operare a unei monede alta decât moneda de operare determinată în conformitate cu
prezentul Standard (cum ar fi moneda de operare a societăţii sale mamă).

Investiţia netă într-o operaţiune din străinătate

15. O entitate poate deţine un element monetar care urmează să fie plătit unei
operaţiuni din străinătate sau încasat de la aceasta. Un element pentru care
decontarea nu este nici planificată şi nici probabil să apară în viitorul previzibil
este, în realitate, o parte a investiţiei nete a entităţii în acea operaţiune din
străinătate şi se contabilizează în conformitate cu paragrafele 32 şi 33. Asemenea
elemente monetare pot include creanţe pe termen lung sau împrumuturi. Acestea
nu includ creanţe comerciale sau datorii comerciale.

Elemente monetare

16. Caracteristica esenţială a unui element monetar este un drept de a încasa (sau o
obligaţie de a livra) o sumă fixă sau determinabilă de unităţi monetare. Exemplele
cuprind: pensiile şi alte beneficii ale angajaţilor care urmează să fie plătite în
numerar; provizioanele care urmează să fie decontate în numerar; şi dividendele în
numerar care sunt recunoscute ca o datorie. În mod similar, un contract de a încasa
(sau de a livra) un număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entităţii
sau o sumă variabilă de active, în care valoarea justă care urmează să fie încasată
(sau livrată) este egală cu o sumă fixă sau determinabilă de unităţi monetare, este
un element monetar. Dimpotrivă, caracteristica esenţială a unui element nemonetar
este absenţa unui drept de a încasa (sau a unei obligaţii de a livra) o sumă fixă sau

© IASCF 12
IAS 21

determinabilă de unităţi monetare. Exemplele cuprind: sumele plătite în avans


pentru bunuri şi servicii (de exemplu, chiria plătită în avans); fondul comercial;
imobilizările necorporale; stocurile; imobilizările corporale; şi provizioanele care
urmează să fie decontate prin livrarea unui activ nemonetar.

Rezumatul abordării cerute de prezentul Standard


17. La întocmirea situaţiilor financiare, fiecare entitate – indiferent că este o entitate de
sine stătătoare, o entitate cu operaţiuni în străinătate (cum ar fi o societate-mamă)
sau o operaţiune din străinătate (cum ar fi o filială sau o sucursală) – determină
moneda sa de operare în conformitate cu paragrafele 9 – 14. Entitatea converteşte
elementele în valută în moneda sa de operare şi raportează efectele acestei conversii
în conformitate cu paragrafele 20 – 37 şi 50.

18. Multe entităţi raportoare cuprind un număr de entităţi individuale (de exemplu, un
grup este format dintr-o societate-mamă şi una sau mai multe filiale). Diferite
tipuri de entităţi, indiferent că sunt membre ale unui grup sau nu, pot avea investiţii
în societăţi asociate sau în asocieri în participaţiune. Acestea pot avea, de
asemenea, şi sucursale. Este necesar ca rezultatele şi poziţia financiară ale fiecărei
entităţi individuale incluse în entitatea raportoare să fie convertite în moneda în
care entitatea raportoare îşi prezintă situaţiile financiare. Prezentul Standard
permite ca moneda de prezentare a unei entităţi raportoare să fie orice monedă (sau
monede). Rezultatele şi poziţia financiară ale oricărei entităţi individuale din
cadrul entităţii raportoare, a cărei monedă de operare diferă de moneda de
prezentare, sunt convertite în conformitate cu paragrafele 38 – 50.

19. Prezentul Standard permite unei entităţi de sine stătătoare care întocmeşte situaţii
financiare sau unei entităţi care întocmeşte situaţii financiare separate în
conformitate cu IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate să-şi prezinte
situaţiile financiare în orice monedă (sau monede). Dacă moneda de prezentare a
entităţii diferă de moneda sa de operare, rezultatele şi poziţia financiară sunt, de
asemenea, convertite în moneda de prezentare în conformitate cu paragrafele 38 –
50.

Raportarea tranzacţiilor valutare în moneda de operare

Recunoaştere iniţială
20. O tranzacţie valutară este o tranzacţie care este exprimată sau care necesită
decontarea în valută, inclusiv tranzacţiile rezultate, care apar atunci când o entitate:
(a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
(b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele care urmează să fie
plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau

13 © IASCF
IAS 21

(c) achiziţionează sau cedează active, contractează sau achită datorii exprimate în
valută prin alte modalităţi decât cele enumerate mai sus.

21. O tranzacţie în valută trebuie înregistrată în momentul recunoaşterii iniţiale în


moneda de operare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb la vedere
dintre moneda de operare şi valuta, de la data efectuării tranzacţiei.

22. Data tranzacţiei este data la care tranzacţia se califică pentru prima dată pentru
recunoaştere în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.
Din motive practice, se utilizează frecvent un curs care aproximează cursul de la
data efectuării tranzacţiei; de exemplu, cursul mediu săptămânal sau lunar ar putea
fi folosit pentru toate tranzacţiile exprimate într-o anumită valută, survenite în
perioada respectivă. Totuşi, în cazul în care cursurile de schimb fluctuează
semnificativ, folosirea unui curs mediu pentru întreaga perioadă este
necorespunzătoare.

Raportarea la date ulterioare datei bilanţului


23. La fiecare dată a bilanţului:
(a) elementele monetare exprimate în valută trebuie convertite utilizând cursul
de închidere;
(b) elementele nemonetare înregistrate la costul istoric şi exprimate în valută
trebuie convertite utilizând cursul de schimb de la data efectuării
tranzacţiei; şi
(c) elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută
trebuie convertite utilizând cursurile de schimb de la data la care valoarea
justă a fost determinată.

24. Valoarea contabilă a unui element este determinată în conjuncţie cu alte Standarde
relevante. De exemplu, imobilizările corporale pot fi evaluate la valoarea justă sau
la cost istoric în conformitate cu IAS 16 Imobilizări corporale. Indiferent de faptul
că valoarea contabilă se determină pe baza costului istoric sau pe baza valorii juste,
dacă suma este determinată într-o valută, atunci aceasta se converteşte în moneda
de operare în conformitate cu prezentul Standard.

25. Valoarea contabilă a unor elemente se determină prin compararea cu două sau mai
multe valori. De exemplu, valoarea contabilă a stocurilor este valoarea cea mai
mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă în conformitate cu IAS 2 Stocuri. În
mod similar, în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor, valoarea contabilă a
unui activ, pentru care nu există o indicaţie privind deprecierea, este valoarea cea
mai mică dintre valoarea sa contabilă înainte de luarea în considerare a pierderilor
posibile din depreciere şi valoarea sa recuperabilă. Atunci când un asemenea activ
este nemonetar şi este reflectat în valută, valoarea contabilă se determină prin
compararea:

© IASCF 14
IAS 21

(a) costului sau valorii contabile, după caz, convertite la cursul de schimb de la
data la care această valoare a fost determinată (de exemplu, cursul de schimb
de la data tranzacţiei pentru un element înregistrat la cost istoric); şi
(b) valorii realizabile nete sau valorii recuperabile, după caz, convertite la cursul
de schimb de la data la care această valoare a fost determinată (de exemplu,
cursul de închidere de la data bilanţului).
Efectul acestei comparaţii poate fi acela ca o pierdere din depreciere să fie
recunoscută în moneda de operare, dar să nu fie recunoscută în valută sau vice
versa.

26. Atunci când sunt disponibile mai multe cursuri de schimb, cursul utilizat este cel la
care ar fi putut fi decontate fluxurile viitoare de numerar reprezentate de tranzacţie
sau sold, dacă aceste fluxuri de numerar ar fi apărut la data evaluării. Dacă
convertibilitatea dintre două monede este absentă, cursul utilizat este primul curs
următor la care schimburile ar putea fi efectuate.

Recunoaşterea diferenţelor de curs valutar


27. După cum s-a menţionat în paragraful 3, IAS 39 se aplică la contabilizarea
acoperirii împotriva riscurilor a elementelor în valută. Aplicarea contabilităţii de
acoperire împotriva riscurilor cere unei entităţi să contabilizeze unele diferenţe de
curs valutar în mod diferit de tratamentul diferenţelor de curs valutar cerut de
prezentul Standard. De exemplu, IAS 39 cere ca diferenţele de curs valutar din
elemente monetare, care se califică ca instrumente de acoperire împotriva riscurilor
într-o operaţiune de acoperire împotriva riscurilor a fluxului de numerar, să fie
raportate iniţial în capitalurile proprii în măsura în care această operaţiune de
acoperire este eficientă.

28. Diferenţele de curs valutar, care apar din decontarea elementelor monetare sau
din conversia elementelor monetare la cursuri diferite de cele la care au fost
convertite în momentul recunoaşterii iniţiale în cursul perioadei sau în situaţiile
financiare anterioare, trebuie recunoscute în profit sau pierdere în perioada în
care acestea apar, cu excepţia celor menţionate în paragraful 32.

29. O diferenţă de curs valutar rezultă atunci când apar elemente monetare dintr-o
tranzacţie în valută şi există o modificare a cursului de schimb între data efectuării
tranzacţiei şi data decontării. Atunci când tranzacţia este decontată în decursul
aceleiaşi perioade contabile în care aceasta a şi survenit, întreaga diferenţă de curs
valutar este recunoscută în acea perioadă. Totuşi, atunci când tranzacţia este
decontată într-o perioadă contabilă ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută
în fiecare perioadă până la data decontării este determinată ţinând seama de
modificarea cursurilor de schimb survenite în cursul fiecărei perioade.

30. Atunci când un câştig sau o pierdere dintr-un element nemonetar este
recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii, orice componentă de schimb a
acestui câştig sau pierderi trebuie recunoscută direct în capitalurile proprii.

15 © IASCF
IAS 21

Dimpotrivă, atunci când un câştig sau o pierdere dintr-un element nemonetar se


recunoaşte în profit sau pierdere, orice componentă de schimb a acestui câştig
sau pierderi trebuie recunoscută în profit sau pierdere.

31. Alte Standarde cer ca unele câştiguri sau pierderi să fie recunoscute direct în
capitalurile proprii. De exemplu, IAS 16 cere ca unele câştiguri şi pierderi care
apar din reevaluarea unei imobilizări corporale să fie recunoscute direct în
capitalurile proprii. Atunci când un astfel de activ este reflectat în valută,
paragraful 23 (c) din Prezentul Standard cere ca suma reevaluată să fie convertită
prin utilizarea cursului de schimb de la data la care este determinată valoarea,
rezultând o diferenţă de curs valutar care este, de asemenea, recunoscută în
capitalurile proprii.

32. Diferenţele de curs valutar ce apar în legătură cu un element nemonetar, care


face parte dintr-o investiţie netă a entităţii raportoare într-o operaţiune din
străinătate (a se vedea paragraful 15), trebuie recunoscute în profitul sau
pierderea din situaţiile financiare separate ale entităţii raportoare sau din
situaţiile financiare individuale ale operaţiunii din străinătate, după caz. În
situaţiile financiare, care cuprind operaţiunea din străinătate şi entitatea
raportoare (de exemplu, situaţiile financiare consolidate atunci când
operaţiunea din străinătate este o filială), asemenea diferenţe de curs valutar
trebuie recunoscute iniţial într-o componentă separată de capitaluri proprii şi
recunoscute în profit sau pierdere cu ocazia cedării investiţiei nete în
conformitate cu paragraful 48.

33. Atunci când un element monetar face parte din investiţia netă a entităţii raportoare
într-o operaţiune din străinătate şi este exprimat în moneda de operare a entităţii
raportoare, o diferenţă de curs valutar apare în situaţiile financiare individuale ale
operaţiunii din străinătate în conformitate cu paragraful 28. În mod similar, dacă un
asemenea element este exprimat în moneda de operare a operaţiunii din străinătate,
o diferenţă de curs valutar apare în situaţiile financiare separate ale entităţii
raportoare în conformitate cu paragraful 28. Asemenea diferenţe de curs valutar
sunt reclasificate într-o componentă separată a capitalurilor proprii din situaţiile
financiare care cuprind operaţiunea din străinătate şi entitatea raportoare (mai
exact, situaţiile financiare în care este operaţiunea din străinătate este consolidată
prin metoda integrării globale, consolidării proporţionale sau contabilizată prin
metoda punerii în echivalenţă). Totuşi, un element monetar care face parte din
investiţia netă a entităţii raportoare într-o operaţiune din străinătate poate fi
exprimat în altă monedă decât moneda de operare, fie a entităţii raportoare fie a
operaţiunii din străinătate. Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia
conversiei elementului monetar în monedele de operare ale entităţii raportoare şi
ale operaţiunii din străinătate nu se reclasifică într-o componentă separată ale
capitalurilor proprii din situaţiile financiare care cuprind operaţiunea din străinătate
şi entitatea raportoare (mai exact, acestea rămân recunoscute în profit sau pierdere).

© IASCF 16
IAS 21

34. Atunci când o entitate îşi ţine contabilitate în altă monedă decât moneda sa de
operare, în momentul în care entitatea îşi întocmeşte situaţiile financiare toate
valorile se convertesc în moneda de operare în conformitate cu paragrafele 20 – 26.
Acest fapt generează aceleaşi valori în moneda de operare care ar fi apărut dacă
elementele ar fi fost iniţial înregistrate în moneda de operare. De exemplu,
elementele monetare se convertesc în moneda de operare utilizând cursul de
închidere, iar elementele nemonetare care sunt înregistrate la cost istoric se
convertesc utilizând cursul de schimb de la data tranzacţiei care a avut ca rezultat
recunoaşterea acestora.

Modificarea monedei de operare


35. Atunci când are loc o modificare a monedei de operare a unei entităţi, entitatea
trebuie să aplice procedurile de conversie aplicabile noii monede de operare în
viitor, de la data modificării monedei.

36. După cum s-a menţionat în paragraful 13, moneda de operare a unei entităţi reflectă
tranzacţiile, evenimentele şi situaţiile de bază care sunt relevante pentru entitate.
Astfel, odată ce a fost determinată moneda de operare, aceasta nu poate fi fi
modificată, numai dacă există o modificare a acestor tranzacţii, evenimente şi
situaţii de bază. De exemplu, o modificare de monedă, care influenţează în mare
măsură preţurile de vânzare a bunurilor şi serviciilor, poate conduce la o modificare
a monedei de operare a unei entităţi.

37. Efectul modificării monedei de operare se contabilizează în perspectivă. Cu alte


cuvinte, o entitate converteşte toate elementele în noua monedă de operare prin
utilizarea cursului de schimb de la data modificării. Valorile convertite rezultate ale
elementelor nemonetare se tratează la costul lor istoric. Diferenţele de curs valutar
care apar din conversia unei operaţiuni din străinătate, care a fost anterior
clasificată în capitalurile proprii în conformitate cu paragrafele 32 şi 39 (c), se
recunosc în profit sau pierdere după cedarea operaţiunii.

Utilizarea unei monede de prezentare alta decât moneda


de operare
Conversia în moneda de prezentare
38. O entitate poate prezenta situaţiile sale financiare în orice monedă (sau monede).
Dacă moneda de prezentare diferă de moneda de operare a entităţii, aceasta
converteşte rezultatele sale şi poziţia sa financiară în moneda de prezentare. De
exemplu, atunci când un grup cuprinde entităţi individuale cu monede diferite de
operare, rezultatele şi poziţia financiară ale fiecărei entităţi se exprimă într-o
monedă comună astfel încât să se poată prezenta situaţiile financiare consolidate.

17 © IASCF
IAS 21

39. Rezultatele şi poziţia financiară ale unei entităţi, a cărei monedă de operare nu
este moneda unei economii hiperinflaţioniste, trebuie convertite într-o monedă
de prezentare diferită, prin utilizarea următoarelor proceduri:
(a) activele şi datoriile fiecărui bilanţ prezentat (mai exact, inclusiv valorile
comparative) trebuie convertite la cursul de închidere de la data bilanţului
respectiv;
(b) veniturile şi cheltuielile fiecărui cont de profit şi pierdere (mai exact,
inclusiv valorile comparative) trebuie convertite la cursurile de schimb de la
datele tranzacţiilor; şi
(c) toate diferenţele de curs valutar trebuie recunoscute ca o componentă
separată a capitalurilor proprii.

40. Din motive practice, pentru conversia elementelor de venituri şi cheltuieli se


foloseşte adesea un curs care aproximează cursurile de schimb de la datele
efectuării tranzacţiilor, de exemplu, un curs mediu al perioadei. Totuşi, în cazul în
care cursurile de schimb fluctuează semnificativ, folosirea unui curs mediu pentru
întreaga perioadă este necorespunzătoare.

41. Diferenţele de curs valutar menţionate în paragraful 39 (c) rezultă din:


(a) conversia veniturilor şi cheltuielilor la cursurile de schimb de la datele
efectuării tranzacţiilor, iar a activelor şi datoriilor, la cursul de închidere.
Asemenea diferenţe de curs valutar apar atât din elementele de venituri şi
cheltuieli recunoscute în profit sau pierdere, cât şi din cele recunoscute direct
în capitalurile proprii.
(b) conversia activelor nete de deschidere la un curs de închidere care diferă de
cursul de închidere anterior.
Aceste diferenţe de curs valutar nu se recunosc în profit sau pierdere, deoarece
modificările cursurilor de schimb valutar au efecte directe nesemnificative sau nule
asupra fluxurilor de numerar din exploatare prezente şi viitoare. Atunci când
diferenţele de curs valutar sunt aferente unei operaţiuni din străinătate, care este
consolidată, dar nu este integral deţinută în proprietare, diferenţele de curs valutar
cumulate, rezultate din conversie şi atribuibile intereselor minoritare, sunt alocate şi
recunoscute ca parte a interesului minoritar în bilanţul consolidat.

42. Rezultatele şi poziţia financiară ale unei entităţi, a cărei monedă de operare este
moneda unei economii hiperinflaţioniste, trebuie convertite într-o monedă de
prezentare diferită, prin utilizarea următoarelor proceduri:
(a) toate valorile (mai exact, activele, datoriile, elementele de capitaluri proprii,
veniturile şi cheltuielile, inclusiv valorile comparative) trebuie convertite la
cursul de închidere de la data celui mai recent bilanţ, cu excepţia că
(b) atunci când valorile sunt convertite în moneda unei economii
nehiperinflaţioniste, valorile comparative sunt cele care au fost prezentate
ca valori curente ale exerciţiului financiar în situaţiile financiare ale
exerciţiului anterior relevant (mai exact, valorile neajustate cu modificările

© IASCF 18
IAS 21

ulterioare survenite în nivelul de preţuri sau cu modificările ulterioare


survenite în cursurile de schimb).

43. Atunci când moneda de operare a unei entităţi este moneda unei economii
hiperinflaţioniste, entitatea trebuie să retrateze situaţiile sale financiare în
conformitate cu IAS 29 Raportarea financiară în economii hiperinflaţioniste
înainte de aplicarea metodei de conversie prevăzută în paragraful 42, cu excepţia
valorilor comparative care sunt convertite în moneda unei economii
nehiperinflaţioniste ( a se vedea paragraful 42 (b)). Atunci când o economie
încetează să mai fie hiperinflaţionistă, iar entitatea nu mai retratează situaţiile
sale financiare în conformitate cu IAS 29, aceasta trebuie să utilizeze drept
costuri istorice pentru conversia în moneda de prezentare valorile retratate la
nivelul de preţuri de la data la care entitatea a încetat să-şi retrateze situaţiile
sale financiare.

Conversia unei operaţiuni din străinătate


44. Paragrafele 45 – 47, pe lângă paragrafele 38 – 43, se aplică atunci când rezultatele
şi poziţia financiară ale unei operaţiuni din străinătate sunt convertite în moneda de
prezentare astfel încât operaţiunea din străinătate să poată fi inclusă în situaţiile
financiare ale entităţii raportoare prin integrare globală, consolidare proporţională
sau prin metoda punerii în echivalenţă.

45. Încorporarea rezultatelor şi poziţiei financiare ale operaţiunii din străinătate cu cele
ale entităţii raportoare respectă procedurile normale de consolidare, cum ar fi
eliminarea soldurilor din interiorul grupului şi a tranzacţiilor din interiorul grupului
ale unei filiale (a se vedea IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi separate şi IAS
31 Interese în asocierile în participaţiune). Totuşi, un activ monetar din interiorul
grupului (sau o datorie), indiferent că este pe termen scurt sau pe termen lung, nu
poate fi eliminat pe seama datoriei corespondente din cadrul grupului (sau pe seama
activului) fără prezentarea rezultatelor fluctuaţiilor valutare în situaţiile financiare
consolidate. Aceasta deoarece elementul monetar reprezintă un angajament de a
converti o monedă într-alta şi expune entitatea raportoare unui câştig sau unei
pierderi din fluctuaţii valutare. În consecinţă, în situaţiile financiare consolidate ale
entităţii raportoare, o astfel de diferenţă de curs valutar continuă să fie recunoscută
în profit sau pierdere sau, dacă apare ca urmare a uneia dintre circumstanţele
descrise în paragraful 32, aceasta este clasificată drept capital propriu până la
cedarea operaţiunii din străinătate.

46. Atunci când situaţiile financiare ale unei operaţiuni din străinătate sunt întocmite la
o dată diferită de cea a entităţii raportoare, operaţiunea din străinătate întocmeşte,
adesea, situaţii suplimentare pentru aceeaşi dată cu data întocmirii situaţiilor
financiare ale entităţii raportoare. Atunci când acest lucru nu s-a făcut, IAS 27
permite utilizarea unei date diferite de raportare, cu condiţia ca diferenţa să nu fie
mai mare de trei luni, şi se fac ajustări pentru luarea în considerare a efectelor
oricăror tranzacţii semnificative sau a altor evenimente care apar între datele

19 © IASCF
IAS 21

diferite. Într-o astfel de situaţie, activele şi datoriile operaţiunii din străinătate sunt
convertite la cursul de schimb de la data întocmirii bilanţului operaţiunii din
străinătate. Pentru modificările semnificative ale cursurilor de schimb până la data
întocmirii bilanţului entităţii raportoare se fac ajustări în conformitate cu IAS 27.
Aceeaşi abordare se foloseşte la aplicarea metodei punerii în echivalenţă în cazul
societăţilor asociate şi asocierilor în participaţiune şi la aplicarea consolidării
proporţionale în cazul asocierilor în participaţiune în conformitate cu IAS 28
Investiţii în societăţi asociate şi IAS 31.

47. Orice fond comercial care apare cu ocazia achiziţionării unei operaţiuni din
străinătate, precum şi ajustările valorilor contabile ale activelor şi datoriilor în
funcţie de valoarea lor justă, care apar ca urmare a achiziţionării acelei
operaţiuni din străinătate, sunt tratate ca active şi datorii ale operaţiunii din
străinătate. Astfel, acestea trebuie exprimate în moneda de operare a operaţiunii
din străinătate şi trebuie convertite la cursul de închidere în conformitate cu
paragrafele 39 şi 42.

Cedarea unei operaţiuni din străinătate


48. La cedarea unei operaţiuni din străinătate, valoarea cumulată a diferenţelor de
curs valutar amânate într-o componentă separată a capitalurilor proprii,
aferente acestei operaţiuni din străinătate, trebuie recunoscute în profit sau
pierdere atunci când se recunoaşte câştigul sau pierderea din cedare.

49. O entitate poate ceda participaţia sa într-o operaţiune din străinătate prin vânzare,
lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea totală ori parţială a acelei
entităţi. Plata unui dividend este parte a cedării numai atunci când reprezintă o
modalitate de rambursare a investiţiei, de exemplu, atunci când dividendul este
distribuit din profiturile preachiziţie. În cazul unei cedări parţiale, numai proporţia
corespunzătoare din diferenţa de curs valutar cumulată este inclusă în câştigul sau
pierderea din cedare. O reducere a valorii contabile a unei operaţiuni din străinătate
nu constituie o cedare parţială. Ca atare, nici o parte a câştigului sau pierderii
amânate din diferenţe de curs valutar nu este recunoscută în profit sau pierdere în
momentul reducerii.

Efecte fiscale ale diferenţelor de curs valutar


50. Câştigurile şi pierderile din tranzacţiile în valută şi diferenţele de curs valutar care
apar cu ocazia conversiei rezultatelor şi poziţiei financiare ale unei entităţi (inclusiv
a unei operaţiuni din străinătate) într-o monedă diferită pot avea efecte fiscale. IAS
12 Impozitul pe profit se aplică acestor efecte fiscale.

© IASCF 20
IAS 21

Prezentarea informaţiilor
51. Referirile la „moneda de operare” din paragrafele 53 şi 55 – 57 se aplică, în
cazul unui grup, monedei de operare a societăţii-mamă.

52. O entitate trebuie să prezinte:


(a) valoarea diferenţelor de curs valutar recunoscute în profit sau pierdere, cu
excepţia celor care apar din instrumente financiare evaluate la valoarea
justă prin profit sau pierdere în conformitate cu IAS 39; şi
(b) diferenţele nete de curs valutar clasificate într-o componentă separată a
capitalurilor proprii şi o reconciliere a valorii diferenţelor de curs de acest
tip la începutul şi la sfârşitul perioadei.

53. Atunci când moneda de prezentare este diferită de moneda de operare, acest fapt
trebuie menţionat, împreună cu prezentarea monedei de operare şi a motivului
pentru care se utilizează o monedă de prezentare diferită.

54. Atunci când are loc o modificare a monedei de operare, fie a entităţii raportoare,
fie a operaţiunii din străinătate semnificative, acest fapt trebuie prezentat,
precum şi motivul modificării monedei de operare.

55. Atunci când o entitate prezintă situaţiile sale financiare într-o monedă care este
diferită de moneda sa de operare, aceasta trebuie să descrie situaţiile sale
financiare ca fiind în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, numai dacă respectă cerinţele fiecărui Standard aplicabil şi ale
fiecărei Interpretări aplicabile a acestor Standarde, inclusiv metoda de conversie
prevăzută în paragrafele 39 şi 42.

56. Uneori, o entitate prezintă situaţiile sale financiare sau alte informaţii financiare
într-o monedă care nu este moneda sa de operare, fără respectarea cerinţelor
paragrafului 55. De exemplu, o entitate poate converti într-o altă monedă numai
elemente selectate din situaţiile sale financiare. Sau, o entitate, a cărei monedă de
operare nu este moneda unei economii hiperinflaţioniste, poate converti situaţiile
financiare în altă monedă prin convertirea tuturor elementelor la cel mai recent curs
de închidere. Asemenea conversii nu sunt în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară şi sunt cerute prezentările prevăzute în
paragraful 57.

57. Atunci când o entitate prezintă situaţiile sale financiare sau alte informaţii
financiare într-o monedă care este diferită fie de moneda sa de operare fie de
moneda sa de prezentare, iar cerinţele paragrafului 55 nu sunt respectate,
aceasta trebuie să:
(a) identifice în mod clar informaţiile ca informaţii suplimentare pentru a le
diferenţia de informaţiile care respectă Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară;

21 © IASCF
IAS 21

(b) menţioneze moneda în care sunt prezentate informaţiile suplimentare; şi


(c) prezinte moneda de operare a entităţii şi metoda de conversie utilizată
pentru determinarea informaţiilor suplimentare.

Data intrării în vigoare şi prevederi tranzitorii


58. O entitate aplică prezentul Standard pentru perioadele anuale care încep la data
de 1 ianuarie 2005 sau după această dată. Se încurajează aplicarea anterior
acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul Standard pentru o perioadă care
începe înainte de data de 1 ianuarie 2005, aceasta trebuie să menţioneze acest
fapt.

59. O entitate trebuie să aplice în viitor paragraful 47 tuturor achiziţiilor care au loc
după începutul perioadei de raportare financiară în care este aplicat pentru
prima dată prezentul Standard. Este permisă aplicarea retroactivă a
paragrafului 47 achiziţiilor anterioare. În cazul achiziţiei unei operaţiuni din
străinătate, tratată în perspectivă dar care a fost efectuată înainte de data la care
este aplicat pentru prima dată prezentul Standard, entitatea nu retratează
exerciţiile financiare anterioare şi, în mod corespunzător, poate să trateze, după
caz, fondul comercial şi ajustările valorii juste apărute la achiziţie ca active şi
datorii ale entităţii, mai degrabă decât ca active şi datorii ale operaţiunii din
străinătate. În consecinţă, fondul comercial şi ajustările valorii juste respective
fie sunt deja exprimate în moneda de operare a entităţii, fie sunt elemente
nemonetare în valută, care sunt raportate utilizând cursul de schimb de la data
achiziţiei.

60. Toate celelalte modificări rezultate din aplicarea prezentului Standard trebuie
contabilizate în conformitate cu cerinţele IAS 8 Politici contabile, modificări ale
estimărilor contabile şi erori.

Retragerea altor norme


61. Prezentul Standard înlocuieşte IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb
valutar (revizuit în 1993).

62. Prezentul Standard înlocuieşte următoarele Interpretări:


(a) SIC–11 Cursuri valutare – Capitalizarea pierderilor rezultate din devalorizări
monetare accentuate;
(b) SIC–19 Moneda de raportare – Evaluarea şi prezentarea situaţiilor financiare
în conformitate cu IAS 21 şi IAS 29; şi
(c) SIC-30 Moneda de raportare - Conversia din moneda de evaluare în moneda
de prezentare.

© IASCF 22
IAS 21

Anexă

Modificări ale altor norme


Modificările din această anexă trebuie să fie aplicate pentru perioadele anuale care încep
la data de 1 ianuarie 2005 sau după această dată. Dacă o entitate aplică prezentul
Standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, aceste modificări se
aplică şi acelei perioade.

*****

Atunci când prezentul Standard a fost revizuit în 2003, modificările cuprinse în această
anexă au fost încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

23 © IASCF
IAS 21

APROBAREA IAS 21 DE CĂTRE CONSILIU


Standardul Internaţional de Contabilitate 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb
valutar a fost aprobat pentru emitere de către cei paisprezece membri ai Consiliului pentru
Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Sir David Tweedie Preşedinte


Thomas E Jones Vice-Preşedinte
Mary E Barth
Hans-Georg Bruns
Anthony T Cope
Robert P Garnett
Gilbert Gélard
James J Leisenring
Warren J McGregor
Patricia L O’Malley
Harry K Schmid
John T Smith
Geoffrey Whittington
Tatsumi Yamada

© IASCF 24