You are on page 1of 11

IAS 29

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 29


732

Raportarea financiară în economii


hiperinflaţioniste

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi


amendate emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în
ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale
acestor IFRS-uri noi şi amendate şi de asemenea identifică acele IFRS-uri
actuale care nu sunt incluse în acest volum.

29 - 1 © Copyright IASCF

739 1
IAS 29

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 29)

Raportarea financiară în economii hiperinflaţioniste

ARIE DE APLICABILITATE Paragrafele 1 – 4


RETRATAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE 5 - 10
Situaţii financiare la cost istoric 11 - 28
Bilanţ 11 – 25
Cont de profit şi pierdere 26
Câştig sau pierdere din poziţia monetară netă 27 – 28
Situaţii financiare la cost curent 29 – 31
Bilanţ 29
Cont de profit şi pierdere 30
Câştig sau pierdere din poziţia monetară netă 31
Impozit pe profit 32
Situaţia fluxurilor de numerar 33
Sume corespondente 34
Situaţii financiare consolidate 35 – 36
Alegerea şi folosirea indicelui general al 37
preţurilor
ECONOMII CARE ÎNCETEAZĂ 38
SĂ FIE HIPERINFLAŢIONISTE
PREZENTAREA INFORMAŢIILOR 39 – 40
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 41

© Copyright IASCF
29 - 2

742 2
IAS 29

Standardul Internaţional
de Contabilitate IAS 29

Raportarea financiară în economii


hiperinflaţioniste
Standardul Internaţional de Contabilitate 29 Raportarea financiară în
economii hiperinflaţioniste (IAS 29) cuprinde paragrafele 1 – 41. Toate
paragrafele au autoritate egală dar păstrează formatul IASC al Standardului
din momentul adoptării acestuia de IASB. IAS 29 trebuie citit în contextul
Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al
Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
Acestea constituie baza de selectare şi aplicare a politicilor contabile în
absenţa unor recomandări explicite.

Arie de aplicabilitate
1. Acest Standard va fi aplicat situaţiilor financiare primare, inclusiv
situaţiilor financiare consolidate ale oricărei entităţi care raportează în
moneda unei economii hiperinflaţioniste.

2. Într-o economie hiperinflaţionistă, raportarea fără retratare a rezultatelor


din exploatare şi a poziţiei financiare în moneda locală nu este utilă.
Banii îşi pierd puterea de cumpărare într-o asemenea măsură, încât
compararea sumelor ce rezultă din tranzacţii şi alte evenimente ce au
avut loc la momente diferite, chiar în timpul aceleiaşi perioade contabile,
induce în eroare.

3. Acest Standard nu stabileşte o rată absolută de la care se consideră că


există hiperinflaţie. Data momentului în care retratarea situaţiilor
financiare, în conformitate cu acest Standard, devine necesară este o
problemă de raţionament profesional. Hiperinflaţia este indicată de
caracteristici ale mediului economic al unei ţări, care includ, dar nu se
limitează, următoarele:

(a) majoritatea populaţiei preferă să-şi păstreze averea în active


nemonetare sau într-o valută relativ stabilă. Valorile deţinute în

29 - 3 © Copyright IASCF

739 3
IAS 29

moneda locală sunt imediat investite pentru a păstra puterea de


cumpărare;
(b) majoritatea populaţiei apreciază valorile monetare în raport cu o
valută relativ stabilă şi nu cu moneda locală. Preţurile pot fi
exprimate în acea valută;

(c) vânzările şi cumpărările pe credit au loc la preţuri ce compensează


pierderea aşteptată a puterii de cumpărare în timpul perioadei de
creditare, chiar dacă perioada este scurtă;

(d) ratele dobânzilor, salariile şi preţurile sunt legate de un indice de


preţuri; şi

(e) rata cumulată a inflaţiei pe trei ani consecutivi se apropie sau


depăşeşte 100%.

4. Este de preferat ca toate entităţile care raportează în moneda aceleiaşi


economii hiperinflaţioniste să aplice acest Standard de la aceeaşi dată.
Totuşi, acest Standard se aplică situaţiilor financiare ale oricărei entităţi
de la începutul perioadei de raportare în care s-a identificat existenţa
hiperinflaţiei în ţara în a cărei monedă se raportează.

Retratarea situaţiilor financiare


5. Preţurile variază în timp ca rezultat al unor factori variaţi, specifici sau
generali, de natură politică, economică şi socială. Factorii specifici, cum
ar fi modificări în structura cererii şi a ofertei, şi schimbările tehnologice
pot cauza creşterea sau descreşterea semnificativă a preţurilor
individuale, independent unele de celelalte. În plus, factorii generali pot
avea ca rezultat modificări ale nivelului general al preţurilor şi, deci, ale
puterii generale de cumpărare a banilor.

6. În majoritatea ţărilor, situaţiile financiare primare sunt întocmite pe baza


costului istoric fără a ţine seama de schimbările în nivelul general al
preţurilor sau de creşterea preţurilor specifice ale activelor deţinute,
exceptând cazul în care imobilizările corporale şi investiţiile financiare
pot fi reevaluate. Unele entităţi prezintă totuşi situaţii financiare primare
bazate pe metoda costului curent, care reflectă efectele modificărilor
preţurilor specifice ale activelor deţinute.

© Copyright IASCF
29 - 4

742 4
IAS 29

7. Într-o economie hiperinflaţionistă, situaţiile financiare bazate fie pe


modelul costului istoric, fie pe cel al costului curent sunt utile doar dacă
sunt exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă de la data
bilanţului. În consecinţă, acest Standard se aplică situaţiilor financiare
primare ale entităţilor ce raportează în moneda unei economii
hiperinflaţioniste. Prezentarea informaţiilor cerute de acest Standard ca o
anexă a situaţiilor financiare neretratate nu este permisă. Mai mult, se
descurajează prezentarea separată a situaţiilor financiare înainte de
retratare.

8. Situaţiile financiare ale unei entităţi care raportează în moneda unei


economii hiperinflaţioniste, bazate fie pe modelul costului istoric, fie
pe cel al costului curent, trebuie exprimate în raport cu unitatea de
măsură curentă la data bilanţului. Sumele corespondente perioadei
anterioare cerute de IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, şi orice
informaţii în ceea ce priveşte perioadele precedente trebuie, de
asemenea, formulate în raport cu unitatea de măsură curentă la data
bilanţului. În scopul prezentării sumelor comparative într-o monedă
de prezentare diferită, se aplică paragrafele 42 (b) şi 43 din IAS 21
Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar (revizuit în 2003).

9. Câştigul sau pierderea din poziţia monetară netă trebuie inclus în


rezultat şi prezentat separat.

10. Retratarea situaţiilor financiare în concordanţă cu acest Standard cere


aplicarea anumitor proceduri, precum şi a raţionamentului profesional.
Aplicarea consecventă a acestor proceduri şi raţionamente de la o
perioadă la alta este mult mai importantă decât acurateţea absolută a
valorilor rezultate incluse în situaţiile financiare retratate.

Situaţii financiare la cost istoric


Bilanţ

11. Sumele din bilanţ care nu sunt deja exprimate în raport cu unitatea de
măsură curentă la data bilanţului sunt retratate prin aplicarea unui indice
general al preţurilor.

12. Elementele monetare nu sunt retratate, întrucât ele sunt deja exprimate în
raport cu unitatea monetară curentă la data bilanţului. Elementele

29 - 5 © Copyright IASCF

739 5
IAS 29

monetare sunt disponibilităţile băneşti şi elementele de încasat sau de


plătit în bani.

13. Activele şi datoriile legate prin contract de modificarea preţurilor, cum


sunt obligaţiunile şi împrumuturile care se indexează, sunt ajustate în
concordanţă cu contractul pentru a stabili valoarea la data bilanţului.
Aceste elemente sunt înregistrate la această valoare ajustată în bilanţul
retratat.

14. Toate celelalte active şi datorii sunt nemonetare. Unele elemente


nemonetare sunt înregistrate la valori curente la data bilanţului, ca, de
exemplu, valoarea realizabilă netă şi valoarea de piaţă, deci ele nu sunt
retratate. Toate celelalte active şi datorii nemonetare sunt retratate.

15. Cele mai multe elemente nemonetare sunt înregistrate la cost sau cost
minus amortizare; prin urmare, ele sunt exprimate la valori curente la
data de achiziţie. Costul retratat sau costul minus amortizare retratat
pentru fiecare element este determinat prin aplicarea la costul istoric şi la
amortizarea cumulată a variaţiei unui indice general al preţurilor de la
data achiziţiei până la data bilanţului. Prin urmare, imobilizările
corporale, investiţiile financiare, stocurile de materii prime şi mărfuri,
fondul comercial, brevetele, mărcile înregistrate şi activele similare sunt
retratate de la data cumpărării lor. Stocurile de produse în curs de
execuţie, semifabricate şi produse finite sunt retratate de la data
ocazionării costurilor de achiziţie şi de prelucrare.

16. Se poate întâmpla ca înregistrările detaliate ale datelor de achiziţie ale


imobilizărilor corporale să nu fie disponibile sau posibil de estimat. În
aceste circumstanţe rare poate fi necesară, în prima perioadă de aplicare
a acestui Standard, folosirea unei evaluări profesionale independente a
valorii ca bază pentru retratare.

17. Este posibil ca un indice general al preţurilor să nu fie disponibil pentru


perioadele în care retratarea valorii imobilizărilor corporale este cerută
de acest Standard. În aceste circumstanţe rare poate fi necesară utilizarea
unei estimări bazate, de exemplu, pe fluctuaţiile cursului de schimb al
monedei de raportare faţă de o monedă străină relativ stabilă.

18. Unele elemente nemonetare sunt înregistrate la valori curente la alte date
decât cea de achiziţie sau cea a bilanţului, de exemplu, imobilizările
corporale care au fost anterior reevaluate. În aceste cazuri, valorile
contabile sunt retratate de la data reevaluării.

© Copyright IASCF
29 - 6

742 6
IAS 29

19. Valoarea retratată a unui element nemonetar este diminuată în


concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate adecvate,
când depăşeşte valoarea recuperabilă din utilizarea viitoare a elementului
(inclusiv vânzarea sau o altă formă de ieşire). De aceea, în astfel de
cazuri, valorile retratate ale imobilizărilor corporale, ale fondului
comercial, ale brevetelor şi mărcilor înregistrate sunt diminuate la
valoarea recuperabilă, valorile retratate ale stocurilor sunt diminuate la
valoarea realizabilă netă, iar valorile retratate ale investiţiilor pe termen
scurt sunt diminuate până la valoarea de piaţă.

20. Este posibil ca o entitate în care s-a efectuat o investiţie, contabilizată


prin metoda punerii în echivalenţă, să raporteze în moneda unei
economii hiperinflaţioniste. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale
unei astfel de entităţi sunt retratate în concordanţă cu acest Standard
pentru a determina partea investitorului din activele nete şi din rezultatul
activităţii acesteia. Atunci când situaţiile financiare retratate ale entităţii
în care s-a efectuat investiţia sunt exprimate într-o monedă străină, ele
vor fi convertite la cursurile de închidere.

21. Impactul inflaţiei este, de obicei, recunoscut în costurile îndatorării. Este


inadecvată retratarea în cursul aceleiaşi perioade a cheltuielilor de capital
finanţate prin împrumuturi şi a capitalizării părţii din costurile îndatorării
care compensează inflaţia, în timpul aceleiaşi perioade. Această parte a
costurilor de îndatorare este recunoscută ca o cheltuială în perioada în
care costurile au fost suportate.

22. O entitate poate dobândi active printr-un contract care îi permite să


amâne plata fără a suporta o dobândă în mod explicit. Acolo unde nu se
poate determina valoarea dobânzii, astfel de active sunt retratate de la
data plăţii şi nu de la data achiziţionării.

23. [Şters]

24. La începutul primei perioade de aplicare a acestui Standard, compo-


nentele capitalurilor proprii, cu excepţia rezultatului reportat şi a oricărui
surplus din reevaluare, sunt retratate prin aplicarea unui indice general al
preţurilor de la datele la care componentele au fost aportate sau au apărut
prin alte moduri. Orice surplus din reevaluare care a apărut în perioadele
anterioare este eliminat. Rezultatul reportat retratat derivă din toate
celelalte valori ale bilanţului retratat.

29 - 7 © Copyright IASCF

739 7
IAS 29

25. La sfârşitul primei perioade şi în perioadele ulterioare, toate


componentele capitalurilor proprii sunt retratate prin aplicarea unui
indice general al preţurilor de la începutul perioadei sau de la data
aportului, dacă aceasta a fost ulterioară. Modificările capitalului propriu
în cursul perioadei sunt prezentate în concordanţă cu IAS 1, Prezentarea
situaţiilor financiare.

Cont de profit şi pierdere

26. Acest Standard cere ca toate elementele din contul de profit şi pierdere
să fie exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă la data
bilanţului. De aceea toate valorile trebuie să fie retratate prin aplicarea
variaţiei indicelui general al preţurilor de la datele la care elementele de
venituri şi cheltuieli au fost iniţial înregistrate în situaţiile financiare.

Câştig sau pierdere din poziţia monetară netă

27. Într-o perioadă de inflaţie, o entitate care deţine un excedent de active


monetare peste datoriile monetare pierde putere de cumpărare, iar o
entitate cu un excedent de datorii monetare peste activele monetare
câştigă putere de cumpărare, în măsura în care activele şi datoriile nu
sunt legate de un nivel al preţurilor. Câştigul sau pierderea din poziţia
monetară netă poate deriva ca diferenţă rezultată din corecţia activelor
nemonetare, capitalului propriu şi elementelor contului de profit şi
pierdere, şi din ajustarea activelor şi datoriilor legate de un indice.
Câştigul sau pierderea poate fi estimată prin aplicarea variaţiei unui
indice general al preţurilor la media ponderată a diferenţei între activele
şi datoriile monetare ale perioadei respective.

28. Câştigul sau pierderea din poziţia monetară netă este inclusă în rezultatul
net. Ajustarea activelor şi datoriilor respective legate prin contract de
variaţia preţurilor în concordanţă cu paragraful 13 se compensează cu
câştigul sau pierderea din poziţia monetară netă. Alte elemente din contul
de profit şi pierdere, cum sunt veniturile şi cheltuielile din dobânzi şi
diferenţele de curs valutar aferente fondurilor investite sau împrumutate
sunt, de asemenea, asociate cu poziţia monetară netă. Deşi astfel de
elemente sunt prezentate separat, poate fi utilă prezentarea în contul de
profit şi pierdere împreună cu câştigul sau pierderea din poziţia monetară
netă.

© Copyright IASCF
29 - 8

742 8
IAS 29

Situaţii financiare la cost curent


Bilanţ

29. Elementele înregistrate la costul curent nu sunt retratate, pentru că sunt


deja exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă la data bilanţului.
Alte elemente din bilanţ sunt retratate în concordanţă cu paragrafele de la
11 la 25.

Cont de profit şi pierdere

30. Contul de profit şi pierdere la costul curent, înainte de retratare, raportea-


ză în general costuri curente la data la care au avut loc tranzacţiile sau
evenimentele care l-au generat. Costul vânzărilor şi amortizarea sunt
înregistrate la costuri curente din momentul consumului; vânzările şi alte
cheltuieli sunt înregistrate la valorile lor de la data când au avut loc. De
aceea toate valorile trebuie să fie retratate în unitatea de măsură curentă
la data bilanţului, utilizând un indice general al preţurilor.

Câştig sau pierdere din poziţia monetară netă

31. Câştigul sau pierderea din poziţia monetară netă este contabilizată în
con-cordanţă cu paragrafele 27 şi 28.

Impozit pe profit
32. Retratarea situaţiilor financiare, în concordanţă cu acest Standard, poate da
naştere la diferenţe între rezultatul fiscal şi rezultatul contabil. Aceste
diferenţe sunt contabilizate, în concordanţă cu IAS 12, Impozitul pe profit.

Situaţia fluxurilor de numerar


33. Acest Standard cere ca toate elementele din situaţia fluxurilor de
numerar să fie exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă la data
bilanţului.

29 - 9 © Copyright IASCF

739 9
IAS 29

Sume corespondente
34. Sumele corespondente pentru perioada de raportare precedentă, bazate
fie pe modelul costului istoric, fie pe cel al costului curent sunt retratate
prin aplicarea unui indice general al preţurilor în aşa fel, încât situaţiile
financiare comparative să fie prezentate în raport cu unitatea de măsură
curentă la sfârşitul perioadei de raportare. Informaţiile care sunt prezen-
tate, aferente perioadelor precedente, sunt, de asemenea, exprimate în
raport cu unitatea de măsură curentă la sfârşitul perioadei de raportare. În
scopul prezentării sumelor comparative într-o monedă de prezentare
diferită, se aplică paragrafele 42 (b) şi 43 din IAS 21 Efectele variaţiei
cursurilor de schimb valutar (revizuit în 2003).

Situaţiile financiare consolidate


35. O societate-mamă care raportează în moneda unei economii hiperinfla-
ţioniste poate avea filiale care, de asemenea, raportează în monedele
unor economii hiperinflaţioniste. Situaţiile financiare ale oricărei astfel
de filiale trebuie să fie retratate prin aplicarea unui indice general al
preţurilor din ţara în a cărei monedă se raportează înainte de a fi incluse
în situaţiile financiare consolidate emise de societatea-mamă. În cazul
filialelor din străinătate, situaţiile lor financiare retratate sunt convertite
la cursurile de închidere. Situaţiile financiare ale filialelor care nu
raportează în monedele economiilor hiperinflaţioniste sunt tratate în
concordanţă cu IAS 21, Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar.

36. Dacă se consolidează situaţiile financiare cu date diferite de raportare,


toate elementele, monetare sau nemonetare, trebuie să fie retratate în
raport cu unitatea de măsură curentă la data întocmirii situaţiilor
financiare consolidate.

Alegerea şi folosirea indicelui general al preţurilor


37. Retratarea situaţiilor financiare, în concordanţă cu acest Standard, cere
folosirea unui indice general al preţurilor, care să reflecte modificările
puterii generale de cumpărare. Este de preferat ca toate entităţile care
raportează în moneda aceleiaşi economii să folosească acelaşi indice.

© Copyright IASCF
29 - 10

742 10
IAS 29

Economiile care încetează să mai fie


hiperinflaţioniste
38. Atunci când o economie încetează să fie hiperinflaţionistă şi o entitate
întrerupe întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare proprii, în
concordanţă cu acest Standard, trebuie să trateze valorile exprimate în
raport cu unitatea de măsură curentă la sfârşitul perioadei de
raportare anterioare, ca bază pentru valorile contabile ale situaţiilor
financiare ulterioare.

Prezentarea informaţiilor
39. Următoarele informaţii trebuie prezentate:

(a) faptul că situaţiile financiare şi sumele corespondente ale perioadelor


anterioare au fost retratate cu modificarea puterii generale de
cumpărare a monedei de raportare şi, în consecinţă, sunt exprimate în
raport cu unitatea de măsură curentă la data bilanţului;

(b) dacă situaţiile financiare sunt bazate pe modelul costului istoric sau pe
cel al costului curent; şi

(c) identitatea, nivelul indicelui preţurilor la data bilanţului, precum şi


variaţia acestui indice în timpul perioadei curente şi anterioare de
raportare.

40. Prezentările cerute de acest Standard sunt necesare pentru a clarifica


baza tratării efectelor inflaţiei în situaţiile financiare. Ele sunt menite, de
asemenea, să furnizeze alte informaţii necesare înţelegerii acestei baze şi
a valorilor rezultate.

Data intrării în vigoare


41. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru
situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie
1990.

29 - 11 © Copyright IASCF

739 11