You are on page 1of 18

IAS 30

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 30


744

Informaţii prezentate în situaţiile


financiare ale băncilor şi ale instituţiilor
financiare similare

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi


amendate emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în
ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale
acestor IFRS-uri noi şi amendate şi de asemenea identifică acele IFRS-uri
actuale care nu sunt incluse în acest volum.

30 - 1 © Copyright IASCF

761 1
IAS 30

Cuprins
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 30

Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor


şi ale instituţiilor financiare similare
ARIE DE APLICABILITATE Paragrafele 1-5

ISTORIC 6-7

POLITICI CONTABILE 8

CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE 9 – 17

BILANŢ 18 - 25

CONTINGENŢE ŞI ANGAJAMENTE, 26 - 29
INCLUSIV ELEMENTE
EXTRABILANŢIERE

SCADENŢA ACTIVELOR ŞI DATORIILOR 30 - 39

CONCENTRĂRI DE ACTIVE, DATORII ŞI 40 - 42


ELEMENTE EXTRABILANŢIERE

PIERDERI DIN CREDITE ŞI AVANSURI 43 - 49

RISCURI BANCARE GENERALE 50 - 52

ACTIVE CONSTITUITE DREPT 53 - 54


GARANŢII

ACTIVITĂŢI DE ADMINISTRARE A 55
ACTIVELOR

TRANZACŢII CU PĂRŢILE AFILIATE 56 - 58

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 59

© Copyright IASCF 30 - 2

762 2
IAS 30

Standardul Internaţional de
Contabilitate IAS 30

Informaţii prezentate în situaţiile


financiare ale băncilor şi ale instituţiilor
financiare similare
Standardul Internaţional de Contabilitate 30 Informaţii prezentate în situaţiile
financiare ale băncilor şi ale instituţiilor financiare similare (IAS 30)
cuprinde paragrafele 1 – 59. Toate paragrafele au autoritate egală dar
păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptării acestuia de
IASB. IAS 30 trebuie citit în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale
de Raportare Financiară şi al Cadrului general pentru întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare. Acestea constituie baza de selectare şi
aplicare a politicilor contabile în absenţa unor recomandări explicite.

Arie de aplicabilitate
1. Acest Standard se aplică situaţiilor financiare ale băncilor şi ale altor
instituţii similare (la care ne vom referi în continuare ca fiind bănci).

2. În acest Standard, termenul „bancă” include toate instituţiile financiare


ce au ca una dintre activităţile lor principale atragerea de depozite şi
împrumutarea altor sume în scopul acordării de credite şi efectuării de
plasamente şi ale căror activităţi sunt reglementate de legislaţia bancară
sau alte norme similare. Prezentul Standard este relevant pentru societăţi
de acest tip indiferent dacă termenul „bancă” se regăseşte sau nu în
denumirea lor.

3. Băncile reprezintă pe plan mondial un sector de activitate important şi


influent. Majoritatea persoanelor fizice şi a celor juridice apelează la
serviciile băncilor, fie în calitate de deponenţi, fie în calitate de
beneficiari de credite. Băncile joacă, de asemenea, un rol important în
menţinerea încrederii în sistemul monetar prin conexiunea strânsă pe
care o au cu autorităţile de reglementare şi ale statului, ca şi cu
regulamentele impuse. De aici şi interese generale deosebite pentru buna

30 - 3 © Copyright IASCF

761 3
IAS 30

desfăşurare a activităţii băncilor şi – în special – pentru solvabilitatea,


lichiditatea acestora, şi pentru gradul de risc aferent fiecărui tip de
activitate. Operaţiunile bancare sunt diferite de cele realizate de alte
entităţi comerciale şi deci reflectarea lor în contabilitate şi cerinţele de
raportare legate de aceste operaţiuni sunt diferite. Acest Standard
recunoaşte nevoile speciale de raportare ale băncilor şi, de asemenea,
încurajează prezentarea unor comentarii asupra situaţiilor financiare care
să reflecte aspecte precum modul de administrare şi controlul lichidităţii
şi riscului.

4. Acest Standard completează celelalte Standarde Internaţionale de Conta-


bilitate care se aplică în aceeaşi măsură şi băncilor, cu excepţia cazurilor
excluse expres prin dispoziţiile unui Standard.

5. Prezentul Standard se aplică situaţiilor financiare individuale şi conso-


lidate ale băncilor. În cazul în care un grup de firme realizează şi
operaţiuni bancare, prezentul Standard este aplicabil pentru respectivele
operaţiuni, pe o bază consolidată.

Istoric
6. În cadrul activităţii lor de evaluare a poziţiei financiare şi a rezultatelor
unei bănci, precum şi pentru luarea deciziilor economice, utilizatorii
situaţiilor financiare ale băncii au nevoie de informaţii relevante, de
încredere şi care pot fi comparate. De asemenea, ei au nevoie de infor-
maţii care să le dea posibilitatea unei bune înţelegeri a caracteristicilor
speciale pe care le prezintă operaţiunile unei bănci. Utilizatorii au nevoie
de astfel de informaţii chiar dacă o bancă este supervizată de autorităţi de
reglementare a activităţii bancare şi le furnizează acestora informaţii care
nu au întotdeauna caracter public. Prin urmare, informaţiile reflectate în
situaţiile financiare ale unei bănci trebuie să fie suficient de complete
pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor, în limita a ceea ce este
rezonabil a fi solicitat conducerii.

7. Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei bănci sunt interesaţi de gradul


de lichiditate şi de solvabilitate a acesteia, ca şi de riscurile legate de
activele şi datoriile înregistrate în bilanţul băncii şi de elementele
extrabilanţiere. Lichiditatea se referă la posibilitatea de a onora
retragerile de numerar şi alte angajamente financiare în momentul în care
devin exigibile. Solvabilitatea se referă la măsura în care activele
depăşesc datoriile şi deci la gradul de adecvare a capitalului unei bănci.

© Copyright IASCF 30 - 4

762 4
IAS 30

Riscurile la care este expusă o bancă sunt legate de lichiditate, variaţia


cursului valutar, modificarea ratelor dobânzii, modificări ale preţurilor pe
piaţă şi falimentul clienţilor. Aceste riscuri pot fi reflectate în situaţiile
financiare, însă utilizatorii vor obţine o mai bună înţelegere a acestora în
măsura în care conducerea prezintă în situaţiile financiare comentarii
care să descrie modul de administrare şi de control al riscurilor asociate
cu operaţiunile băncii.

Politici contabile
8. Băncile utilizează diferite metode pentru recunoaşterea şi evaluarea
elementelor în situaţiile lor financiare. Deşi este de dorit armonizarea
acestor metode, acest lucru depăşeşte obiectivele prezentului Standard.
Pentru a corespunde cu IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, şi
pentru a permite astfel utilizatorilor înţelegerea considerentelor ce stau la
baza elaborării situaţiilor financiare, este necesară evidenţierea politicilor
contabile referitoare la următoarele aspecte:

(a) recunoaşterea principalelor tipuri de venituri (a se vedea


paragrafele 10 şi 11);

(b) evaluarea plasamentelor şi a titlurilor tranzacţionabile (a se


vedea paragrafele 24 şi 25);

(c) distincţia între tranzacţiile şi activităţile care duc la


recunoaşterea de active şi datorii în bilanţ şi acele tranzacţii şi
alte evenimente care determină doar apariţia unor contingenţe şi
angajamente (a se vedea paragrafele 26 la 29);

(d) baza de determinare a pierderilor din credite şi avansuri, precum


şi modul de scoatere din bilanţ a creditelor şi avansurilor
nerecuperabile (a se vedea paragrafele 43 la 49); şi

(e) baza de determinare a costurilor legate de riscurile bancare


generale şi tratamentul contabil al acestora (a se vedea
paragrafele 50 la 52).

Unele dintre aceste aspecte constituie obiectul Standardelor


Internaţionale de Contabilitate existente, în timp ce altele vor fi adresate
la o dată ulterioară.

30 - 5 © Copyright IASCF

761 5
IAS 30

Cont de profit şi pierdere


9. O bancă trebuie să prezinte un cont de profit şi pierdere în care să
grupeze veniturile şi cheltuielile în funcţie de natura lor şi să indice
valoarea principalelor tipuri de venituri şi cheltuieli.

10. În plus faţă de cerinţele altor Standarde Internaţionale de Conta-


bilitate, informaţiile care trebuie prezentate în contul de profit şi
pierdere sau în notele la situaţiile financiare trebuie să includă cel
puţin la următoarele elemente de venit şi cheltuieli:

Venituri din dobânzi şi alte venituri similare;


Cheltuieli cu dobânzile şi alte cheltuieli similare;
Venit din dividende;
Venituri din taxe şi comisioane;
Cheltuieli cu taxe şi comisioane;
Profit net din tranzacţii cu titluri de tranzacţionare;
Profit net din titluri de plasament;
Profit net din tranzacţii în valute străine;
Alte venituri operaţionale;
Pierderi din credite şi avansuri acordate;
Cheltuieli administrative generale;
Alte cheltuieli operaţionale.

11. Principalele tipuri de venituri generate de operaţiunile bancare includ


dobânzi, taxele pentru servicii, comisioanele şi veniturile nete din
tranzacţii. Fiecare tip de venituri este evidenţiat separat, astfel incât
utilizatorii să poată evalua performanţele băncii. Aceste informaţii le
completează pe cele privitoare la sursele de venituri cerute de IAS 14,
Raportarea pe segmente.

© Copyright IASCF 30 - 6

762 6
IAS 30

12. Principalele tipuri de cheltuieli aferente operaţiunilor bancare includ


dobânzi, comisioane, pierderi legate de credite şi avansuri, cheltuielile
legate de reducerea valorii contabile a investiţiilor şi cheltuieli
administrative generale. Fiecare tip de cheltuială este prezentat separat
pentru ca utilizatorii să poată evalua performanţa băncii.

13. Elementele de venituri şi cheltuieli nu trebuie compensate, cu excepţia


celor legate de operaţiuni de acoperire a riscului şi de activele şi
datoriile compensate în conformitate cu IAS 32.

14. În alte cazuri decât cele legate de operaţiuni de acoperire a riscului şi de


activele şi datoriile compensate, în condiţiile descrise în IAS 32,
compensarea nu ar da posibilitatea utilizatorilor informaţiilor respective
de a evalua performanţele activităţilor individuale ale unei bănci şi a
randamentului diferitelor categorii de active.

15. Câştigurile şi pierderile care rezultă din următoarele situaţii se reportează


în mod normal la valori nete:

(a) cesiuni şi modificări ale valorii contabile a titlurilor de tranzacţie;

(b) cesiuni ale titlurilor de plasament;

(c) tranzacţii în valută.

16. Veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile sunt prezentate separat


pentru o mai bună înţelegere a structurii veniturilor nete din dobânzi şi a
cauzelor modificărilor acestora.

17. Veniturile nete din dobânzi depind în acelaşi timp de ratele de dobândă
aplicate sau şi de sumele atrase şi plasate. Este de dorit ca şi conducerea
să ofere comentarii cu privire la ratele medii de dobândă, activele medii
şi datoriile medii purtătoare de dobândă, pentru perioada analizată. În
unele ţări, guvernele sprijină băncile constituind de depozite şi alte
facilităţi de credit la rate ale dobânzii situate sub rata pieţei. În aceste
cazuri, comentariile conducerii asupra situaţiilor financiare trebuie să
facă referire la mărimea acestor depozite şi a facilităţilor de credit,
precum şi la efectul pe care acestea îl induc asupra venitului net.

Bilanţ

30 - 7 © Copyright IASCF

761 7
IAS 30

18. Băncile trebuie să prezinte un bilanţ care să grupeze activele şi


datoriile după natura lor şi să le clasifice într-o ordine care reflectă
lichiditatea lor relativă.

19. În plus faţă de cerinţele celorlalte Standarde Internaţionale de


Contabilitate, informaţiile din bilanţ sau comentariile privind situaţiile
financiare trebuie să includă cel puţin următoarele active şi datorii:

Active

Numerar şi solduri la banca centrală;


Titluri de stat pe termen lung şi alte titluri care pot fi prezentate pentru
rescontare la banca centrală;
Titluri de stat şi alte titluri deţinute pentru tranzacţii;
Plasamente, credite şi avansuri acordate altor bănci;
Alte plasamente pe piaţa monetară;
Credite şi avansuri acordate clienţilor;
Titluri de plasament.

Datorii

Depozite de la alte bănci;


Alte depozite de pe piaţa monetară;
Depozite atrase;
Certificate de depozit;
Bilete la ordin şi alte datorii atestate de documente;
Alte fonduri împrumutate.

20. Cea mai utilă abordare a clasificării activelor şi datoriilor unei bănci este
de a le grupa după natura lor şi de a le prezenta în ordinea lichidităţii lor;
aceasta corespunde de obicei scadenţei acestora. Elementele curente şi
cele imobilizate pe termen lung nu sunt prezentate separat, deoarece
majoritatea activelor şi datoriilor unei bănci pot fi realizate sau decontate
în viitorul apropiat.

© Copyright IASCF 30 - 8

762 8
IAS 30

21. Distincţia între soldurile cu alte bănci şi cele cu alte componente ale
pieţei monetare şi soldurile cu alţi depozitari este importantă deoarece
contribuie la înţelegerea relaţiilor băncii cu, şi dependenţa de, alte bănci
şi piaţa monetară. De aceea, o bancă trebuie să prezinte separat:

(a) soldurile la banca centrală;

(b) plasamentele la alte bănci;


(c) alte plasamente pe piaţa monetară;

(d) depozitele de la alte bănci;

(e) alte depozite de pe piaţa monetară; şi

(f) alte depozite.

22. În general, o bancă nu-şi cunoaşte deţinătorii de certificate de depozit


deoarece ele sunt, de obicei, tranzacţionate pe o piaţa liberă. De aceea ea
trebuie să evidenţieze separat depozitele obţinute prin emiterea propriilor
sale certificate de depozit sau alte titluri negociabile pe termen scurt.

23. [Şters]

24. O bancă trebuie să prezinte valorile juste ale fiecărei clase de active şi
datorii financiare aşa cum este cerut de IAS 32, Instrumente
financiare: prezentare şi descriere.

25. IAS 39 stabileşte patru categorii de active financiare: credite şi creanţe


acordate de entitate, plasamente păstrate până la scadenţă, active
financiare deţinute în scopul tranzacţionării şi active financiare
disponibile pentru vânzare. O bancă va prezenta cel puţin valorile juste
ale activelor financiare pentru aceste patru categorii.

Contingenţe şi angajamente, inclusiv


elemente extrabilanţiere
26. O bancă va evidenţia următoarele datorii contingente şi angajamente:

30 - 9 © Copyright IASCF

761 9
IAS 30

(a) natura şi valoarea angajamentelor de creditare irevocabile


deoarece nu pot fi retrase discreţionar de către bancă fără riscul
de a-şi atrage penalităţi sau cheltuieli semnificative; şi

(b) natura şi valoarea datoriilor contingente şi a angajamentelor ce


provin din elementele în afara bilanţului, inclusiv cele privitoare
la:

(i) substitute ale creditului direct, incluzând garanţii generale


pentru acoperirea unor datorii, garanţii de acceptare bancară
şi acreditive stand-by utilizate ca garanţii financiare pentru
împrumuturi şi titluri de valoare;

(ii) datorii contingente privind anumite tranzacţii, incluzând


garanţii de bună execuţie, garanţii pentru licitaţii, garanţii şi
acreditive stand-by privind tranzacţii particulare;

(iii) datorii contingente care apar din circulaţia mărfurilor


aferente unor tranzacţii comerciale cu finalizare pe termen
scurt, cum ar fi acreditivele documentare având ca garanţie
mărfurile expediate;

(iv) [Şters]

(v) [Şters]

(vi) alte angajamente, facilităţi de emitere a unor titluri şi


facilităţi de subscriere reînnoibile.

27. Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 37, Provizioane, datorii şi


active contingente, are ca obiect general regimul contabil al datoriilor
contingente şi prezentarea acestora. Standardul prezintă o importanţă
deosebită pentru bănci, deoarece acestea sunt implicate adesea în multe
tipuri de contingenţe şi angajamente, unele dintre ele revocabile, altele
irevocabile, care în mod frecvent sunt semnificative ca valoare şi
substanţial mai mari decât acelea ale altor entităţi comerciale.

28. De asemenea, multe bănci se implică în tranzacţii care antrenează


înregistrarea imediată a unor active sau datorii în bilanţ, dar care duc la
creşterea contingenţelor şi a angajamentelor lor. Astfel de elemente
extrabilanţiere reprezintă adesea o parte importantă a activităţii unei
bănci pot avea o incidenţă semnificativă asupra nivelului de risc la care

© Copyright IASCF 30 - 10

762 10
IAS 30

banca este expusă. Aceste elemente pot să sporească sau să reducă alte
riscuri, de exemplu, prin operaţiuni de îngrădire a riscului activelor şi
datoriilor din bilanţ.

29. Este necesar ca utilizatorii situaţiilor financiare să fie informaţi asupra


contingenţelor şi angajamentelor irevocabile ale unei bănci, având în
vedere incidenţa acestora asupra lichidităţii şi solvabilităţii acesteia,
precum şi eventualitatea inerentă a pierderilor potenţiale. Utilizatorii
trebuie de asemenea informaţi asupra naturii şi valorii tranzacţiilor
extrabilanţiere întreprinse de o bancă.

Scadenţa activelor şi datoriilor


30. O bancă trebuie să prezinte o analiză a activelor şi datoriilor pe grupe
importante de scadenţă având la bază perioada rămasă de la data
bilanţului până la data scadenţei contractuale.

31. Corelarea sau necorelarea controlată între scadenţele şi ratele dobânzii


activelor şi datoriilor sunt elemente fundamentale în gestiunea bancară.
Este neobişnuit pentru bănci să se afle într-o pozitie de corelare perfectă,
întrucât operaţiunile bancare au deseori scadenţe incerte şi de natură
foarte variată. O poziţie de necorelare este susceptibilă de a îmbunătăţi
profitabilitatea, dar poate de asemenea creşte riscul de pierderi.

32. Scadenţele activelor şi datoriilor şi capacitatea de a înlocui, la un cost


acceptabil, datoriile purtătoare de dobândă, pe măsură ce ajung la
scadenţă, reprezintă factori importanţi pentru evaluarea lichidităţii unei
bănci şi a expunerii sale la riscul pe care îl prezintă modificările în
ratele dobânzii şi cursurile de schimb valutar. În scopul furnizării de
informaţii relevante pentru evaluarea lichidităţii sale o bancă trebuie să
prezinte cel puţin o analiză a activelor şi datoriilor grupându-le pe
scadenţe pertinente.

33. Perioadele de scadenţă care se aplică diferitelor active şi datoriilor


diferă între bănci, precum şi în modul în care corespund anumitor active
şi datorii. Exemple de perioade utilizate includ următoarele:

(a) sub o lună;

(b) de la o lună la 3 luni;

30 - 11 © Copyright IASCF

761 11
IAS 30

(c) de la 3 luni la 1 an;

(d) de la 1 an la 5 ani;

(e) peste 5 ani.

Câteodată, aceste perioade sunt combinate, de exemplu, pentru credite


şi avansuri, prin realizarea unei distincţii între cele sub un an şi cele
peste un an. Când perioada de rambursare se eşalonează pe o perioadă
mai lungă, fiecare rată este alocată perioadei în care a fost convenită
contractual sau în care se aşteaptă să fie plătită sau încasată.

34. Este esenţial ca perioadele de scadenţă adoptate de către o bancă să fie


aceleaşi atât pentru active, cât şi pentru datorii. Aceasta clarifică măsura
în care există o corelaţie între exigibilitatea activelor şi datoriilor şi
gradul de dependenţă a băncii de alte surse de lichiditate.

35. Scadenţele pot fi exprimate în termeni ca:

(a) perioada rămasă până la data rambursării;

(b) perioada iniţială până la data rambursării;

(c) perioada rămasă până la următoarea dată la care ar putea fi


modificate ratele de dobândă.

Analiza activelor şi datoriilor în funcţie de perioada rămasă până la data


rambursării furnizează cea mai bună bază pentru evaluarea lichidităţii
unei bănci. Banca poate, de asemenea, prezenta scadenţe de rambursare
stabilite în baza perioadei iniţiale până la data rambursării cu scopul de a
furniza informaţii referitoare la strategia de finanţare şi de gestiunea
activităţii. În plus, banca poate prezenta perioade de scadenţă pentru
rambursare, stabilite în baza perioadei rămase până la următoarea dată la
care rata dobânzii poate fi modificată cu scopul de a evidenţia gradul de
expunere la riscul de modificare a ratei dobânzii. Conducerea poate, de
asemenea, furniza în comentariile sale din situaţiile financiare informaţii
cu privire la gradul de expunere la riscul modificării ratei dobânzii şi
asupra modului în care gestionează şi controlează astfel de riscuri.

36. În multe ţări, depozitele constituite la bancă pot fi retrase la cerere, iar
avansurile acordate de bancă pot fi rambursate la cerere. Totuşi, în
practică, aceste depozite şi avansuri sunt adesea menţinute pe perioade
mai lungi fără a fi retrase sau rambursate; prin urmare, data efectivă a

© Copyright IASCF 30 - 12

762 12
IAS 30

rambursării depăşeşte data contractuală. Totuşi, banca elaborează o


analiză bazată pe scadenţe contractuale, chiar dacă perioada de
rambursare prevăzută în contract nu coincide adesea cu perioada
efectivă, datorită faptului că termenele contractuale reflectă riscurile de
lichiditate asociate activelor şi datoriilor băncii.

37. Unele dintre activele băncii nu au un termen de scadenţă contractual.


Perioada în care aceste active se presupune a deveni exigibile este de
obicei considerată ca fiind termenul la care aceste active vor fi realizate.

38. Atunci când evaluează lichiditatea băncii pe baza perioadelor de scadenţă


utilizatorii ţin cont de contextul practicilor bancare locale, inclusiv
disponibilitatea fondurilor pentru bănci. În unele ţări, fondurile pe
termen scurt provin, într-o activitate normală, de pe piaţa monetară sau,
în caz de urgenţă, de la banca centrală. În alte ţări, situaţia este diferită.

39. Pentru a permite utilizatorilor o bună înţelegere a grupării activelor şi


datoriilor funcţie de scadenţe, poate fi necesară completarea notelor la
situaţiile financiare cu informaţii privind probabilitatea rambursării pe
parcursul perioadei rămase. Prin urmare, conducerea va furniza, în
comentariul său asupra situaţiilor financiare, informaţii cu privire la
perioadele efective şi la modalitatea de gestionare şi control al riscurilor şi
al gradului de expunere la risc asociate diferitelor termene de scadenţă şi
profilurilor de rata dobânzii.

Concentrarea activelor, a datoriilor


şi a elementelor extrabilanţiere
40. Banca va prezenta orice concentrare semnificativă a activelor,
datoriilor şi elementelor extrabilanţiere. Aceste informaţii trebuie
furnizate pe zone geografice, grupe de clienţi sau activităţi sau funcţie
de alte criterii de concentrare a riscului. De asemenea, banca va
evidenţia valoarea poziţiilor valutare nete importante valutar.

41. Banca va prezenta concentrările semnificative în repartizarea activelor


sale, precum şi în provenienţa datoriilor, aceasta constituind o indicaţie
utilă cu privire la riscurile potenţiale inerente realizării activelor şi
disponibilităţii fondurilor pentru bancă. Asemenea informaţii trebuie
prezentate pe zone geografice, segmente de clienţi şi activităţi sau pentru
alte criterii de concentrare a riscului considerate relevante pentru bancă.
De asemenea, este importantă explicarea şi efectuarea unei analize
similare a elementelor extrabilanţiere. Zonele geografice pot cuprinde

30 - 13 © Copyright IASCF

761 13
IAS 30

ţări, grupuri de ţări sau regiuni în interiorul unei ţări; evidenţierea


clienţilor poate reflecta sectoare cum ar fi statul, sectorul public,
societăţile comerciale şi alte entităţi. Astfel de informaţii se adaugă celor
cerute de IAS 14, Raportarea pe segmente.

42. Informaţiile privitoare la expunerile valutare nete importante reprezintă o


indicaţie utilă cu privire la riscul unor pierderi ca rezultat al fluctuaţiei
ratelor de schimb valutar.

Pierderi din credite şi avansuri


43. Banca trebuie să prezinte următoarele informaţii:

(a) politica contabilă care arată pe ce bază creditele şi avansurile


irecuperabile sunt înregistrate ca o cheltuială şi trecute pe pierderi.

(b) detalii privind modificarea provizioanelor pentru pierderi din


credite şi avansuri în cursul perioadei. Separat, trebuie prezentată
valoarea recunoscută ca şi cheltuială a perioadei aferentă
pierderilor rezultate din credite şi avansuri neperformante,
valoarea recunoscută ca şi cheltuială a perioadei aferentă
creditelor şi avansurilor scoase din bilanţ şi valoarea creditată în
cursul perioadei aferente creditelor şi avansurilor trecute pe
pierderi anterior şi care au fost recuperate.

(c) valoarea agregată a provizioanelor pentru pierderi din credite şi


avansuri la data întocmirii bilanţului; şi

44. Toate sumele constituite ca rezerve pentru pierderi din credite şi


avansuri, în plus faţă de acele pierderi care au fost în mod special
identificate sau faţă de pierderile potenţiale pe care experienţa le
precizează ca fiind prezente în portofoliul de credite şi avansuri, vor fi
înregistrate contabil ca alocări ale rezultatului nedistribuit. Orice
sumă creditată ca rezultat al reducerii unor astfel de sume duce la
creşterea rezultatului raportat şi nu intră în determinarea profitului
net sau pierderii nete aferente perioadei.

45. [Şters]

46. Condiţiile sau legislaţia locale pot impune sau permite băncii să
constituie rezerve pentru pierderi din credite şi avansuri peste suma
pierderilor specific identificate şi a celor pe care experienţa le indică ca

© Copyright IASCF 30 - 14

762 14
IAS 30

fiind prezente în portofoliul de credite şi avansuri. Toate sumele astfel


constituite reprezintă alocări ale rezultatului reportat şi nu se consideră
cheltuieli în determinarea profitului net sau pierderii nete a perioadei. În
mod similar, orice sume creditate ca reduceri ale unor astfel de sume au
ca rezultat creşterea rezultatului reportat şi nu sunt incluse în
determinarea profitului net sau pierderii nete a perioadei.

47. Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei bănci trebuie să cunoască


impactul pe care pierderile din credite şi avansuri îl au asupra poziţiei
financiare şi rezultatelor băncii; aşa ei pot evalua mai bine eficienţa cu
care banca şi-a utilizat resursele. De aceea, banca trebuie să prezinte
suma totală a provizioanelor pentru pierderi din credite şi avansuri la
data întocmirii bilanţului, precum şi modificările provizioanelor în cursul
perioadei. Modificările în nivelul provizioanelor, inclusiv sumele scoase
anterior din bilanţ şi care au fost recuperate pe parcursul perioadei,
trebuie prezentate separat.

48. [Şters]

49. Atunci când creditele şi avansurile sunt considerate irecuperabile, ele


sunt scoase în afara bilanţului şi alocate în provizioanele pentru pierderi.
În unele cazuri, ele nu sunt scoase în afara bilanţului până ce nu au fost
îndeplinite toate procedurile legale şi nu se determină valoarea finală a
pierderii. În alte cazuri, ele sunt scoase în afara bilanţului mai devreme,
de exemplu, atunci când debitorul nu a plătit nici dobânda şi nu a
rambursat nici ratele scadente în decursul unei perioade determinate.
Deoarece momentul în care creditele şi avansurile neperformante sunt
scoase din bilanţ poate varia, valoarea brută a creditelor şi avansurilor,
precum şi a provizioanelor pentru pierderi, poate varia considerabil în
circumstanţe similare. De aceea, banca trebuie să prezinte politica de
trecere pe cheltuieli a creditelor şi avansurilor considerate irecuperabile.

Riscuri bancare generale


50. Orice sumă constituită ca rezervă pentru acoperirea riscurilor bancare
generale, inclusiv pierderi viitoare şi alte riscuri imprevizibile sau
contingenţe, trebuie prezentate separat ca alocări ale rezultatului
nedistribuit. Orice sumă creditoare ce rezultă din reducerea unor astfel
de rezerve are ca rezultat creşterea rezultatului nedistribuit şi nu
trebuie incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete a
perioadei.

30 - 15 © Copyright IASCF

761 15
IAS 30

51. Condiţiile sau legislaţia locale pot cere sau permite ca banca să constituie
rezerve pentru acoperirea riscurilor generale bancare, inclusiv pentru
pierderi viitoare sau alte riscuri imprevizibile, în plus faţă de înre-
gistrările pentru pierderi din credite şi avansuri determinate conform
paragrafului 45. De asemenea, se poate cere sau permite băncii să
constituie rezerve pentru contingenţe. Astfel de rezerve, pentru riscurile
bancare generale şi pentru contingenţe, nu îndeplinesc criteriile de
recunoaştere drept provizioane în baza IAS 37, Provizioane, datorii şi
active contingente. Prin urmare, o bancă recunoaşte astfel de sume ca
alocări ale rezultatului nedistribuit. Acest lucru este necesar pentru a
evita o supradimensionare a datoriilor, o subdimensionare a activelor sau
absenţa unor informaţii privind angajamentele şi provizioanele băncii,
aceste creanţe şi oportunitatea de a distorsiona venitul net şi capitalurile
proprii.

52. Contul de profit şi pierdere nu poate furniza informaţii relevante cu


privire la performanţa unei bănci atunci când profitul net sau pierderea
exerciţiului include rezervele constituite pentru acoperirea riscurilor
bancare generale sau contingenţe suplimentare sau credite neprezentate
ce rezultă din anularea unor astfel de valori. În mod similar, bilanţul nu
poate furniza informaţii relevante şi sigure despre poziţia financiară a
băncii dacă bilanţul include datorii supraevaluate sau active subevaluate
sau lipsesc informaţiile privind angajamentele şi provizioanele băncii.

Active constituite drept garanţii


53. Banca trebuie să indice valoarea totală a datoriilor garantate, precum
şi natura şi valoarea contabilă a activelor constituite drept garanţii.

54. În unele ţări se solicită băncilor, prin lege sau practică locală, să
constituie active drept garanţii în vederea asigurării anumitor depozite şi
a altor datorii. Sumele în cauză sunt deseori substanţiale şi pot avea
impact semnificativ asupra evaluării poziţiei financiare a băncii.

Activităţi de administrare a activelor


55. Deseori, băncile desfăşoară o activitate de administrator sau consultant
de plasament care presupune deţinerea sau plasarea de active în numele
persoanelor fizice, companiilor, fondurilor de pensii sau altor instituţii.
Atunci când calitatea de administrator sau o relaţie similară este docu-
mentată juridic, aceste active nu aparţin băncii şi în consecinţă nu sunt

© Copyright IASCF 30 - 16

762 16
IAS 30

incluse în bilanţ. Dacă banca este implicată în activităţi semnificative de


administrare a activelor, situaţiile financiare trebuie să prezinte acest fapt,
precum şi explicaţii cu privire la responsabilitatea sa în aceste activităţi,
datorită eventualelor datorii ce pot apărea în cazul în care banca nu
reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile de administrator. În acest sens,
activităţile de administrare a activelor nu cuprind şi funcţia de custodie.

Tranzacţii cu părţile afiliate


56. IAS 24, Prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile
afiliate, în general, cuprinde prezentările privind părţile afiliate şi
tranzacţiile între o societate raportoare şi părţile ei afiliate. În unele ţări,
legea sau autorităţile de reglementare interzic băncilor să se implice în
tranzacţii cu părţile afiliate sau limitează acest drept, în timp ce în alte
ţări asemenea tranzacţii sunt permise. IAS 24, Prezentarea informaţiilor
referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate, este relevant pentru
prezentarea situaţiilor financiare ale băncilor în ţările în care astfel de
tranzacţii sunt permise.

57. Anumite tranzacţii cu părţile afiliate se pot efectua în condiţii diferite


faţă de cele cu părţile neafiliate. De exemplu, o bancă poate avansa o
sumă mai mare sau poate stabili o rată a dobânzii mai mică pentru o
parte afiliată decât în condiţii similare pentru o parte neafiliată;
avansurile sau depozitele pot circula mai repede şi cu mai puţine
formalităţi între părţile afiliate decât între părţi neafiliate. Chiar şi atunci
când tranzacţiile cu părţi afiliate apar în derularea normală a activităţilor
bancare, informaţiile cu privire la aceste tranzacţii sunt relevante pentru
utilizatori, iar IAS 24, Prezentarea informaţiilor referitoare la tran-
zacţiile cu părţile afiliate, impune prezentarea acestora.

58. Când banca desfăşoară tranzacţii cu părţi afiliate trebuie prezentată


natura relaţiei cu partea afiliată, tipurile de tranzacţii, precum şi caracte-
risticile tranzacţiei necesare înţelegerii situaţiilor financiare ale băncii.
Elementele care în mod normal vor fi prezentate conform IAS 24,
Prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate,
includ politica de creditare a unei bănci faţă de părţile afiliate şi valoarea
sau ponderea la tranzacţiile părţilor afiliate, după cum urmează:

(a) Pentru fiecare din credite şi avansuri, depozite şi accepturi, bilete la


ordin; informaţiile prezentate pot include sumele agregate datorate

30 - 17 © Copyright IASCF

761 17
IAS 30

la începutul şi sfârşitul perioadei, precum şi avansurile, depozitele,


rambursările şi alte modificări survenite în cursul perioadei;

(b) Pentru fiecare dintre principalele tipuri de venituri şi cheltuieli cu


dobânda şi comisioanele aferente;

(c) Valoarea cheltuielilor recunoscute în cursul perioadei pentru pierderi


din credite şi avansuri şi valoarea provizioanelor la data încheierii
bilanţului; şi

(d) Angajamentele şi contingenţele irevocabile şi angajamentele apărute


din elemente extrabilanţiere.

Data intrării în vigoare


59. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru
situaţiile financiare ale băncilor aferente perioadelor începând de la 1
ianuarie 1991.

© Copyright IASCF 30 - 18

762 18