You are on page 1of 26

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE” FACULTATEA ŞTIINŢE POLIEŢENEŞTI CATEDRA ,, ŞTIINŢE JURIDICE

” DISCIPLINA DREPT CIVIL

TEZA DE AN

Promisiunea publică de recompensă

A elaborat :Dub Mihail Studentul anului III de studii, Facultatea Ştiinţe Polieţeneşti,secţia zi Grupa academică 531 Conducător ştiinţific: lector univ.al Catedrei ,, Ştiinţe juridice” Facultatea Ştiinţe Polieţeneşti,secţia zi master în drept., doctoran Vladimir Vasilita

Chișinău 2013

CUPRINS
I.INTRODUCERE .................................................................................................................... 3 II.INVESTIGAŢII BIBLIOGRAFIC .........................................................................................4

2.1Actul unilateral de drept civil – izvor de obligaţii…………………….....4 2.2 Promisiunea publică de recompensă ...........................................................8 2.3Noţiunea şi clasificarea actelor juridice civile ..........................................18 2.4Efectele pe care le produc actele juridice unilaterale..............................23 Concluzii………………………………………………………………………24 Bibliografie ………………………………………………………..………….25

2

Astfel.I. cum sunt: dreptul administrativ. adică dă naştere. în funcţie de fiecare ramură a sistemului de drept. 3 . actul juridic unilateral de drept civil este izvor de obligaţii civile. în toate ramurile de drept. adică de a da naştere. În ce priveşte dreptul civil. voinţa unilaterală produce efecte juridice destul de rar şi numai în situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege. actele juridice unilaterale au o deosebită frecvenţă şi importanţă în acele ramuri de drept care reglementează raporturi sociale în care unul din subiecte este subordonat celuilalt. modifică sau stinge raporturi juridice. Actul juridic unilateral este. fiind mai mare sau mai mică. Actul juridic unilateral de drept civil este manifestarea de voinţă a unei singure persoane fizice sau juridice cu intenţia de a produce efecte juridice. În cazul în care printr-o asemenea manifestare de voinţă solitară se nasc raporturi juridice de obligaţii. Importanţa actului juridic unilateral diferă. dreptul fiscal. o manifestare de voinţă a unui singur subiect de drept care produce efecte juridice. dreptul muncii etc. INTRODUCERE Despre actul juridic unilateral în general. a modifica ori stinge raporturi juridice civile.

În dreptul nostru civil prin voinţa unei singure persoane nu se poate naşte un raport juridic obligaţional din care să rezulte drepturi şi obligaţii pentru o altă persoană care n-a consimţit la naşterea lor. În acest scop este necesar să se realizeze un acord de voinţe. şi anume: promisiunea de recompensă. în conformitate cu acest principiu trebuie să se admită că obligaţia se poate atinge prin revocarea de către promitent a angajamentului său. Teoria şi-a găsit o anumită reflectare şi în textele unor coduri civile moderne: Codul civil german de la 1896 intrat în vigoare la 1 ianuarie 1900. 4 . Cîteva cazuri cu privire la care se discută dacă sunt sau nu acte juridice unilateraleizvoare de obligaţii civile. adică să se încheie un contract. Spre deosebire de dreptul nostru civil. În această teorie contractul fiind privit ca o juxtapunere a două sau mai multe declaraţii unilaterale de voinţă. s-a ajuns la concluzia că dacă din două declaraţii unilaterale de voinţă se poate forma un contract din care se naşte un raport obligaţional. Aşadar în afara cazurilor prevăzute de lege. Codul elveţian al obligaţiilor şi Codul civil italian din 1942. Dacă voinţa unilaterală ar fi izvor de obligaţii atunci. voinţa unilaterală nu poate crea o obligaţie în sarcina promitentului şi în profitul unei alte persoane. revocarea ce poate avea loc liber şi în orice moment. formulată pentru prima dată în Austria. Un asemenea caz expres prevăzut de lege este testamentul. titlurile la purtător şi actul de înfiinţare a unei fundaţii. Principalul argument în sprijinul acestei teze are ca bază de pornire principiul simetriei în actele juridice potrivit căruia un act juridic poate fi revocat sau desfăcut numai la fel cum a fost încheiat sau făcut.II.1 Actul juridic unilateral – izvor autonom de obligaţii civile. ci numai în cîteva cazuri expres şi limitativ reglementate prin textele sale. Totuşi nici măcar Codul civil german nu recunoaşte voinţei unilaterale cu valoare de principiu puterea creatoare de obligaţii. în doctrina germană la sfîrşitul secolului al XIX-lea a apărut teoria angajamentului unilateral ca izvor de obligaţii civile. INVESTIGAŢII BIBLIOGRAFICE 2. este posibil ca declaraţia de voinţă a unei singure persoane să constituie un izvor separat de obligaţii definitive şi irevocabile.

izvoare de obligaţii unele operaţii juridice: oferta de a contracta. în numele şi pe seama sa. 1) Oferta de a contracta. Se are în vedere numai oferta în care s-a stabilit expres sau tacit un termen înăuntrul căruia ofertantul să primească acceptarea din partea destinatarului ofertei. stipulaţia pentru altul. 5 .izvor de obligaţii civile. Codul civil o include în categoria cvasicontractelor. promisiunea publică de premiere a unei lucrări în cazul unui concurs. oferta de purgă. 2) Gestiunea de afaceri. actul de înfiinţare a unei fundaţii. sunt prezentate uneori ca acte unilaterale civile. titlurile de credit la purtător. cauzatoare de prejudiciu. voinţa geratului este insuficientă. Totuşi opinăm că oferta cu termen într-un viitor cod civil este necesar să fie reglementată expres ca fiind un act juridic unilateral. Săvîrşirea unui asemenea fapt antrenează răspunderea civilă delictuală a ofertantului. fără împuternicire de către o altă persoană.Cu toate că în Codul civil nu există nici o reglementare de principiu. de faptul şi în măsura în care actele încheiate de gerant prezintă utilitate pentru el. De aceea se afirmă că obligaţia de a menţine oferta în termenul stabilit îşi are originea în voinţa unilaterală a ofertantului. în literatura juridică mai recentă din ţara noastră se apreciază că actul unilateral este izvor de obligaţii civile în cîteva cazuri neprevăzute expres de lege. ci din faptul că revocarea intempestivă a ofertei este o faptă ilicită şi culpabilă. Astfel. Unii autori consideră că voinţa unilaterală a gerantului este unica sursă a obligaţiilor geratului. actul unilateral de înfiinţare a unei societăţi comerciale cu răspundere limitată. Gestiunea de afaceri este un fapt juridic licit prin care o persoană devine creditor sau debitor prin actele încheiate. subscrierea de acţiuni. gestiunea de afaceri. Aşa cum am mai arătat în stadiul actual al legislaţiei noastre împărtăşim punctul de vedere potrivit căruia obligativitatea menţinerii ofertei în situaţia arătată nu se naşte din voinţa unilaterală a ofertantului. În cazul gestiunii de afaceri voinţa gerantului prin simpla ei manifestare nu crează drepturile şi obligaţiile geratului. Ofertantul nu poate proceda la revocarea intempestivă a ofertei. Existenţa raportului obligaţional este condiţionată în lipsa ratificării gestiunii de către gerat. promisiunea publică de recompensă.

pentru cîştigarea unui turneu de tenis. 4) Promisiunea publică de recompensă. Se apreciază că promisiunea este irevocabilă din moment ce acţiunea pentru care s-a făcut a fost realizată. În toate 6 . pentru macheta unui complex statuar ce urmează a fi amplasat într-o piaţă publică. Prin acceptarea tacită a ofertei. În realitate ea este o ofertă de a contracta făcută publicului în general. lucrarea sau acţiunea apreciată ca fiind cea mai bună. de a plăti o recompensă celui care va îndeplini un anumit act sau fapt. Obligaţia promitentului de a plăti recompensa se naşte imediat ce a făcut promisiunea. în cazul cîştigării unui concurs constă în angajamentul unei persoane asumat în public prin diferite mijloace de comunicare în masă. Prin promisiunea publică de recompensă se înţelege angajamentul unei persoane făcut unor persoane nedeterminate. Asemenea promisiuni pot fi făcute în cadrul celor mai diverse concursuri sau competiţii: pentru cel mai reuşit aranjament floral. Alături de alţi autori se consideră că promisiunea publică de recompensă nu este un act juridic unilateral. publicului în general. De aici şi concluzia la care ajung unii autori că izvorul raportului juridic de obligaţii este voinţa unilaterală sau solitară a promitentului. Teoria este greşită deoarece dreptul terţului beneficiar se naşte direct şi nemijlocit din contractul încheiat între stipulant şi promitent. pentru cea mai bună compoziţie muzicală pe o temă dată. 5) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări. pentru cea mai bună interpretare. pentru cea mai reuşită pictură. pentru cel mai bun rezultat la o întrecere în atletism etc. chiar dacă cel care săvîrşeşte actul sau faptul respectiv nu a cunoscut-o. În literatura juridică s-a încercat să se explice obligaţia faţă de terţul beneficiar ca fiind născută din voinţa unilaterală a promitentului. în cadrul unui concurs.3) Stipulaţia pentru altul. Dacă o persoană săvîrşeşte actul sau faptul pentru care s-a promis plata recompensei şi se prezintă s-o primească este o dovadă că a acceptat tacit oferta făcută de către promitent. între promitent şi beneficiar s-a încheiat un contract. de a acorda un premiu persoanei care a realizat. Stipulaţia pentru altul este o excepţie veritabilă de la principiul relativităţii efectelor contractului.

terţul dobînditor al unui imobil ipotecat poate degreva bunul respectiv de dreptul de ipotecă. care prezintă particularitatea că se pot transmite prin simpla remitere. biletul la ordin etc. în acest termen îşi are izvorul în actul juridic unilateral al proprietarului imobilului. primind titlul. Deşi se poate susţine că emitentul unui asemenea titlu se obligă prin simpla lui semnătură. În ce priveşte tilurile la purtător. Unii autori apreciază însă că opinia de mai sus nu ar fi riguros exactă. raportul de obligaţii se naşte doar în momentul cînd titlul dobîndeşte un posesor. Fiecare posesor. Notificarea făcută creditorului ipotecar se numeşte ofertă de purgă. care constă în rezultatul concursului. care este oferta de purgă. ajungînd la un posesor. fie valoarea lui. În ce ne priveşte.aceste cazuri se apreciază că obligaţia celui care a promis plata premiului izvorăşte din voinţa sa unilaterală. fie preţul imobilului. dacă a fost dobîndit gratuit. 6) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. o cantitate de bunuri fungibile sau mărfuri determinate prin gen. cînd a fost cumpărat. totuşi. se consideră că a 7 . cecul. Astfel toate persoanele care se prezintă la un asemenea concurs se prezumă că au acceptat promisiunea publică de premiere. Prin urmare. Din această categorie de înscrisuri fac parte: cambia. apreciem că obligaţia promitentului se naşte dintr-un contract încheiat cu cîştigătorul concursului. s-a afirmat că obligaţia de plată asumată de cel ce le subscrie se naşte din voinţa sa unilaterală. Se consideră că obligaţia de menţinere a ofertei. Contractul încheiat de fiecare participant cu promitentul este însă afectat de o condiţie suspensivă. s-a hotărît săi ofere. 7) Titlurile de credit sunt înscrisurile ce constată existenţa unei creanţe care îndreptăţesc pe posesorii lor legitimi să primească o prestaţie constînd întro sumă de bani. ea trebuie menţinută de către ofertant timp de 40 zile.1804-1806 Codul civil. obligaţia lui devine realitate numai atunci cînd titlul respectiv intră în circulaţie. realizîndu-se condiţia suspensivă. Pentru aceasta el are dreptul de a notifica creditorului ipotecar că. în vederea stingerii datoriei ipotecare. contractul său cu promitentul se consideră încheiat din momentul săvîrşirii de către el a acţiunii sau realizării lucrării stabilită în regulamentul concursului. Potrivit prevederilor art. În ce îl priveşte pe cîştigătorul concursului. cum este cecul la purtător.

Prin actul respectiv persoana fizică sau juridică constituie un patrimoniu autonom. 9) Înfiinţarea unei fundaţii. Cu toate că Codul civil din 1964 conţinea un capitol întitulat „Obligaţii ce se nasc din promisiunea publică de a acorda o recompensă”. a unui spital etc. De asemenea. O fundaţie se înfiinţează prin acul juridic unilateral al unei persoane fizice sau juridice. scop care este de interes obştesc. Printre actele juridice unilaterale se numără şi promisiunea publică de recompensă. Raportul obligaţional se naşte.acceptat oferta debitorului. Viitorii acţionari semnează un buletin de subscriere pentru un număr determinat de acţiuni. cum ar fi: înfiinţarea unei şcoli. Subscrierea de acţiuni este actul juridic unilateral prin care o persoană se obligă să devină acţionar într-o anumită societate comercială şi să aducă raport la capitalul social o sumă egală cu valoarea nominală a unui număr de acţiuni. 2. între subscriitor şi societatea comercială. 8) Subscrierea publică de acţiuni. fundaţiile sunt persoane juridice de drept privat. numit cedent. instituţie introdusă în legislaţia Republicii Moldova odată cu adoptarea noului Cod civil. disinct de propriul său patrimoniu. Conform legii nr. Aşa cum se arată în doctrina juridică un exemplu clar şi indiscutabil de act juridic unilateral din care se naşte un raport obligaţional este subscrierea de acţiuni la înfiinţarea unei societăţi comerciale. în baza angajamentului unilateral. Între subscriitorii şi acţionarii fondatori nu se naşte nici un raport juridic. Pentru completarea capitalului social al acestor societăţi se poate recurge la procedeul emisiunii de acţiuni. pe care îl afectează realizării scopului acelei fundaţii. acesta nu se referea decît la raporturile ce 8 . numită cesionar. Angajamentul trebuie dat în forma prescrisă de lege.2 Promisiunea publică de recompensă Observaţii preliminare. 24 din 6 februarie 1924. la o altă persoană. obligaţia debitorului faţă de posesorii succesivi ai titlului se poate explica numai prin cesiunea de creanţă. Cesiunea de creanţă este un contract prin care se transmite un drept de creanţă de la credito.

Obligaţia de a acorda recompensă (1) Persoana care a făcut promisiune publică de acordare a unei recompense pentru săvîrşirea într-un anumit termen a unei acţiuni licite. corespunderea acţiunii săvîrşite condiţiilor expuse în anunţ se stabileşte de persoana care a promis recompensa. indicate în anunţ. aceasta se stabileşte de comun acord cu promitentul. prin care promitentul se obligă să transmită un interes patrimonial (recompensă) oricărei persoane ce va realiza un rezultat expres stipulat. identificarea esenţei şi caracteristicilor acestui concept poate fi facilitată aplicînd. Articolul 1371. în sensul său general-cunoscut. (3) În cazul în care în promisiunea publică de recompensă nu este indicată mărimea recompensei. (2) Obligaţia de a acorda recompensă apare în cazul în care persoana care a făcut promisiunea de recompensă poate fi stabilită în mod cert. În lupta cu veniturile provenite din alte surse decît munca. drept fenomen puţin compatibil cu principiile „convieţuirii socialiste” şi a redus scopul acesteia la concursul anunţat de o organizaţie de stat sau obştească. (4) În cazul în care anunţul de recompensă nu stabileşte sau din caracterul acţiunii indicate nu reiese altfel.apăreau în urma anunţării de către „o organizaţie de stat. Totuşi. chiar dacă această persoană a acţionat fără a ţine cont de promisiunea publică de recompensă. de aceea doctrina şi practica judiciară au fost nevoite să le trateze în baza normelor generale cu privire la actul juridic şi la obligaţii. iar în caz de litigiu. cooperatistă sau o altă organizaţie obştească” a unui concurs. reglementările ce se referă la oferta publică ce 9 . sistemul juridic sovietic a considerat instituţia promisiunii publice de recompensă. de instanţa de judecată. prin analogie. de instanţa de judecată. este obligată să acorde recompensa oricărei persoane care a săvîrşit acţiunea în condiţiile stipulate. Persoana care doreşte să săvîrşească acţiunea în schimbul recompensei promise este în drept să ceară confirmarea în scris a promisiunii. în caz contrar suportînd riscul constatării faptului că autorul promisiunii nu este persoana indicată în anunţ. raporturi legate de promisiunea publică de recompensă au existat şi în perioada amintită. (1) Promisiunea publică de recompensă este adresarea unui cerc nedeterminat de persoane. Cu toate că promisiunea publică de recompensă nu constituie o ofertă. iar în caz de litigiu.

în dependenţă de caz. aceasta va fi tratată. de aceea săvîrşirea acţiunii indicate în promisiune este dreptul şi nu obligaţia celor care răspund la anunţul despre recompensă. Pentru a aprecia corect caracterul licit al acţiunii vizate de promisiune publică de recompensă. dacă oferta. 207 (3). 220). Promisiunea publică de recompensă este un act juridic unilateral. dacă aceasta nu contravine esenţei actului juridic respectiv (vezi art. pentru simplul motiv că nu ştia despre existenţa sau condiţiile acesteia). iar în cadrul relaţiilor ce se nasc din promisiunea publică de recompensă dreptul la recompensă este recunoscut chiar şi persoanei care a săvîrşit acţiunea în condiţiile stipulate fără a ţine cont de promisiune (de exemplu. să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice şi să nu fie viciată. Contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane. 196 (1). Doar odată cu intervenirea unei sau mai multor persoane cu acţiuni de răspuns la promisiunea publică şi cu cererea de a li se transmite 10 . pentru a fi valabilă şi a da naştere unor drepturi şi obligaţii. (2)). 681 (3)). căruia i se aplică în modul corespunzător dispoziţiile privind obligaţiile şi contractele. 196 (1) şi (2)). În afară de aceasta. relaţiile ce rezultă din promisiunea publică de recompensă nu sînt de natură contractuală. c) promisiunea trebuie să ofere posibilitatea de identificare certă a promitentului (vezi comentariul la alin. promisiunea publică de recompensă nu constituie obligaţii pentru terţi. Promitentul nu este îndreptăţit să ceară cuiva executarea acţiunii indicate în promisiune. cu excepţia cazurilor în care acţiunea dată urmează a fi săvîrşită în temeiul altor norme ale Codului civil. 327 „Comoara”. b) recompensa se stabileşte pentru săvîrşirea unei acţiuni licite.conţine o manifestare expresă a voinţei de a fi legat prin acceptare (vezi art. 324 „Bunul găsit” sau art. duce la constituirea unui raport contractual. fiind acceptată. Ca si orice act juridic. ordinii publice şi bunelor moravuri (vezi şi art. promisiunea publică de recompensă trebuie să corespundă următoarelor cerinţe definitorii: a) ea trebuie să fie adresată unui cerc nedeterminat de persoane. promisiunea trebuie să provină de la o persoană cu discernămînt. Astfel. Dacă promisiunea de recompensă este adresată unui cerc limitat de persoane (identificate expres sau într-un alt mod). de exemplu în temeiul art. ceea ce exclude acordul dintre voinţa promitentului şi cea a persoanei care a atins rezultatul stipulat. promisiunea publică de recompensă trebuie să întrunească careva condiţii. în conformitate cu care se consideră ilicită orice acţiune ce contravine legii. ca o simplă ofertă de a contracta sau ca o chemare la ofertă. În conformitate cu art. Totuş i. se va face referire la art.

Totodată. iar în caz de litigiu. (2) În cazul în care acţiunea indicată în anunţ este săvîrşită de mai multe persoane şi este imposibil să se determine care dintre ele a săvîrşit prima acţiunea. în conformitate cu condiţiile anunţului. promitentul dobîndeşte dreptul de a pretinde executarea corespunzătoare a acţiunii pentru care a promis recompensa. Dacă recompensa este indivizibilă sau dacă. 11 . iar acţiunea indicată în anunţ este totuşi săvîrşită de mai multe persoane. aceasta se împarte lor de către promitent în funcţie de gradul de participare a fiecăreia la atingerea scopului. va fi necesară soluţionarea chestiunii privind identificarea persoanei îndreptăţite să primească recompensa sau privind distribuirea recompensei între mai multe persoane îndreptăţite. Dacă promisiunea nu conţine un astfel de angajament.). (1) Dacă acţiunea indicată în promisiunea publică de recompensă este de aşa natură încît poate fi efectuată concomitent sau succesiv de mai multe persoane. salvatori particulari etc. cheltuieli materiale şi expunerea la riscur în vederea efectuării acţiunilor ce dau dreptul la obţinerea recompensei (detectivi. Articolul 1372. dreptul la recompensă îl are persoana care a săvîrşit prima acţiunea. precum şi în cazul în care acţiunea este săvîrşită concomitent de mai multe persoane.recompensa. conform statutului profesional (poliţiştii. recompensa se împarte de către instanţa de judecată. Distribuirea recompensei (1) În cazul în care acţiunea indicată în anunţ este săvîrşită de mai multe persoane. medicii. (3) În cazul contribuţiei mai multor persoane la săvîrşirea acţiunii pentru care este promisă recompensa. anunţul poate să ofere recompensa în întregul volum tuturor persoanelor care vor săvîrşi acţiunea în condiţiile stipulate. (4)) de către terţ a acţiunii stipulate şi înaintarea cererii de plată a recompensei. activitatea cărora presupune angajarea benevolă la eforturi de muncă. salvatorii etc. aceasta se alege prin tragere la sorţi.). nici obligaţiile promitentului nu se nasc decît odată cu executarea corespunzătoare (vezi comentariul la alin. Nu vor fi îndreptăţite de a primi recompensa promisă persoanele care vor săvîrşi acţiunea indicată în cadrul exercitării obligaţiilor de serviciu. recompensa se împarte între aceste persoane în părţi egale sau în modul stabilit de comunul lor acord. ea trebuie plătită unei singure persoane. cu excepţia liber-profesioniştilor.

înscrisuri etc. Amintindu-ne că dreptul la recompensă îl are şi persoana care a săvîrşit acţiunea în condiţiile stipulate fără a ţine cont de promisiunea publică de recompensă. În astfel de cazuri. în temeiul principiului libertăţii contractuale. recompensa se împarte între persoanele respective în părţi egale sau. din care cauză persoana care a săvîrşit prima acţiunea respectivă va fi îndreptăţită de a primi recompensa. persoana care a solicitat prima plata recompensei urmează a fi considerată şi prima care a efectuat acţiunea. (2) Determinarea priorităţii acţiunii uneia dintre persoanele care au efectuat acţiuni similare la intervale de timp nu prea mari pare a fi una dintre cele mai complicate sarcini pentru stabilirea persoanei îndreptăţite de a primi recompensa. pentru a evita plata nedatorată şi riscurile legate de aceasta. Dacă recompensa 12 . în alt mod. precum şi în situaţia în care se va dovedi că acţiunea a fost săvîrşită concomitent de mai multe persoane. nu se va aprecia cea mai bună performanţă). promitentul diligent şi cu bună credinţă va informa persoana respectivă despre promisiunea sa şi despre dreptul acesteia de a pretinde recompensa. înregistrări. Chiar dacă se admit toate mijloacele de probă posibile pentru aprecierea acestei priorităţi (depoziţiile martorilor. În majoritatea cazurilor săvîrşirea acţiunii indicate în anunţ şi solicitarea recompensei se petrec concomitent sau la intervale de timp scurte. pentru stabilirea persoanei îndreptăţite de a primi recompensa va avea importanţă doar prioritatea acţiunii şi conformitatea acesteia condiţiilor stipulate în promisiunea publică de recompensă (spre deosebire de condiţiile de atribuire a premiului în cazul concursului (vezi art. pot exista şi cazuri cînd săvîrşirea acţiunii indicate în anunţ şi solicitarea recompensei sînt despărţite în timp. Totuşi. 1373 (3)). Această circumstanţă impune promitentului o obligaţie de prudenţă şi diligenţă. iar între acestea a intervenit o acţiune corespunzătoare condiţiilor stipulate în anunţ şi solicitarea recompensei din partea unei alte persoane. pînă la proba contrarie. indiferent de faptul dacă tot ea a solicitat prima plata recompensei. Trebuie să accentuăm că norma art.). stabilit de comunul lor acord.Regula generală îndreptăţeşte persoana care a săvîrşit prima acţiunea indicată în anunţ de a primi întreaga recompensă. În legătură cu problema probaţiunii. Dacă acţiunea indicată în anunţ a fost săvîrşită de mai multe persoane. astfel încît nu apar probleme cu stabilirea persoanei îndreptăţite de a primi recompensa. considerăm că. de multe ori se va dovedi imposibil de a stabili care dintre două sau mai multe persoane a săvîrşit prima acţiunea indicată în anunţ. 1372 (1) face referinţă anume la acţiunea indicată în anunţ şi nu la acţiunea de solicitare a recompensei.

13 . (3) Dreptul de a decide asupra corespunderii concursului desfăşurat în termenul stabilit promisiunii publice de recompensă (condiţiilor concursului) sau asupra stabilirii lucrării cîştigătoare aparţine persoanei indicate în anunţ. persoanei care a anunţat recompensa. iar în cazul în care aceasta nu este indicată. a unor martori cu un bun nume sau chiar a notarului sau judecătorului etc.). se va considera că acestea au contribuit în egală măsură. 361) şi nu tragerea la sorţi.1372 alin. în conformitate cu condiţiile anunţului. (4) În cazul în care lucrările prezentate sînt de aceeaşi valoare. (2) Modificarea condiţiilor concursului în defavoarea concurenţilor este inadmisibilă. Dacă recompensa este indivizibilă sau dacă. Concursul (1) Anunţul public de acordare a recompensei sub formă de premiu pentru cea mai bună executare a unei lucrări este valabil numai în cazul în care stabileşte termenul de executare a lucrării. Articolul 1373. în conformitate cu condiţiile anunţului. ea trebuie plătită unei singure persoane. fie că nu consideră echitabilă modalitatea de împărţire a recompensei etc. (3) Dacă la săvîrşirea acţiunii pentru care este promisă recompensa au contribuit prin efortul comun mai multe persoane. privitor la acordarea premiului se aplică prevederile art. ea trebuie transmisă unei singure persoane. considerăm că va fi corect să se aplice prin analogie normele cu privire la împărţirea bunului indivizibil proprietate comună pe cote-părţi (vezi art. Decizia este obligatorie pentru toţi participanţii la concurs. recompensa se va împărţi între acestea de către promitent în funcţie de gradul de participare a fiecăreia la atingerea scopului.este indivizibilă sau dacă. Dacă se va dovedi imposibilă aprecierea contribuţiei fiecărei persoane implicate la săvîrşirea acţiunii. (2). aceasta se stabileşte prin tragere la sorţi.). în baza aceluiaşi principiu al proporţionalităţii faţă de contribuţia prestată. prevăzută pentru situaţia reglementată la alineatul precedent. În caz de litigiu (fie că părţile nu sînt de acord cu aprecierea contribuţiei fiecăruia la efectuarea acţiunii. recompensa se împarte de către instanţa de judecată. Părţile urmează să se asigure că modalitatea de tragere la sorţi şi condiţiile de efectuare a acesteia nu vor compromite credibilitatea rezultatelor (tragerea la sorţi să se efectueze în prezenţa tuturor persoanelor interesate.

În noile condiţii social-economice conceptul analizat a suferit unele metamorfoze esenţiale. concursul pentru suplinirea unei funcţii. în caz contrar aplicîndu -se regulile cu privire la licitaţie şi tender. Calitatea specială a persoanelor îndreptăţite de a anunţa şi petrece concursuri presupunea şi o aşa trăsătură esenţială a lucrărilor. Concursul este un mijloc eficient de atingere a celor mai diverse rezultate. astfel încît dreptul de a anunţa petrecerea unui concurs este recunoscut oricărei persoane fizice şi juridice cu capacitatea de exerciţiu corespunzătoare. Unele concursuri se organizează în vederea adjudecării de granturi sau în vedere încheierii ulterioare a unui contract între promitent (organizator) şi cîştigător. ordinii publice şi bunelor moravuri. pentru cea mai bună executare a cărora se oferea un premiu. După cum s-a menţionat deja. deoarece nu sînt excluse cazurile cînd concursurile vor fi simulate pentru a voala un interes meschin al organizatorului sau al unei alte persoane.(5) Promitentul recompensei poate cere să i se remită dreptul de proprietate asupra lucrărilor executate în condiţiile concursului doar în cazul în care o atare clauză a figurat în anunţul public. de exemplu. instituţie ce aparţine dreptului muncii şi asupra căreia nu se răsfrîng normele capitolului analizat. 14 . Codul civil din 1964 reglementa concursul în calitate de unică formă a promisiunii publice de recompensă şi nu recunoştea dreptul de organizare a concursurilor decît organizaţiilor de stat. Există categorii de concursuri care reprezintă obiectul de reglementare a altor ramuri de drept. o atenţie sporită urmează a fi acordată de către instanţele de judecată şi alte instituţii împuternicite protecţiei drepturilor şi intereselor participanţilor la concurs. dar trebuie să nu contravină legii. din care cauză se aplică în diferite sfere ale raporturilor sociale. ca utilitatea publică. Evoluţia menţionată a marcat cadrul legislativ în aşa fel încît. iar lucrarea pentru care se promite premiul nu mai trebuie să servească unei utilităţi publice. cooperatiste sau altor organizaţii obşteşti. după părerea noastră. Raporturile juridice constituite după concurs între promitent (organizator) şi cîştigătorul concursului vor fi guvernate de contractul încheiat între aceştia. Dreptul de autor aparţine în orice caz autorului lucrării. cum ar fi. (6) Persoana care a anunţat concursul este obligată să restituie participanţilor la concurs lucrările dacă anunţul privitor la concurs nu prevede altfel. Condiţiile de desfăşurare a unor astfel de concursuri vor fi guvernate de normele capitolului examinat doar în cazurile şi în măsura în care vor prevedea o recompensă pentru cea mai bună executare a lucrării prezentate pentru concurs.

). urmează să indice termenul de executare (prezentare) a lucrării pentru participarea la competiţie. din care cauză îi vor fi aplicabile reglementările ce se referă la promisiunea publică de recompensă cu excepţia cazurilor cînd art. propunerea unei inovaţii etc. dacă nu va exista posibilitatea de identificare a celei mai bune executări.Concurs în sensul Codului civil reprezintă totalitatea raporturilor juridice legate de promisiunea publică de a acorda un premiu uneia sau mai multor persoane care. Spre deosebire de promisiunea publică de recompensă pentru care indicarea termenului de efectuare a acţiunii nu constituie o condiţie de valabilitate. Promisiunea publică de recompensă trebuie să fie adresată unui cerc nedeterminat de persoane. numărul participanţilor. care să concureze pentru premiu. atribuirea recompensei (premiului).). crearea unui model industrial. o interpretare horeografică. concursul se va considera ca neavînd loc. fiind decisivă prioritatea efectuării acţiunii. În acelaşi timp. În esenţă. realizarea unei fotografii sau picturi etc. cît şi alte acţiuni prin care se manifestă calităţi şi aptitudini speciale ale participanţilor şi care reprezintă performanţe ce pot fi comparate în vederea stabilirii celei mai bune executări (interpretarea unei opere muzicale. fabricarea unui obiect. Particularităţile ce delimitează angajamentul de acordare a premiului în conformitate cu rezultatele concursului de conceptul mai general de promisiune publică de recompensă sînt: termenul. caracterul public al raportului. vor fi recunoscute cîştigătoare în temeiul celei mai bune executări a lucrării stipulate. Dacă pentru atribuirea recompensei în baza promisiunii publice de recompensă este suficientă executarea corespunzătoare a acţiunii indicate. pentru a fi valabil. Prin lucrare se va înţelege atît acţiunea îndreptată spre obţinerea unui rezultat material (întocmirea unui proiect arhitectural. Pentru atribuirea recompensei este suficient ca o singură persoană să efectueze acţiunea indicată în condiţiile stipulate. anunţul cu privire la concurs. 1373 stabileşte reguli deosebite. anunţul despre organizarea concursului este o categorie distinctă a promisiunii publice de recompensă. adică dacă nu vor fi prezentate două sau mai multe lucrări. iar concursul poate fi deschis 15 . în conformitate cu condiţiile expuse în anunţul despre lansarea concursului. pentru acordarea premiului în condiţiile concursului este necesară identificarea celei mai bune executări (criteriul performanţei).

acţiunea indicată în anunţ este deja săvîrşită şi autorul ei pretinde recompensa promisă. Totuşi. (2) Revocarea promisiunii publice de recompensă nu privează persoanele care au răspuns la anunţ de dreptul de a cere compensarea.(invitaţia de a participa la concurs este adresată unui cerc nedeterminat de persoane) sau închis (invitaţia de participare este adresată unui cerc prestabilit de persoane). a fost necesar să se reglementeze condiţiile şi consecinţele revocării promisiunii publice de recompensă. în limita recompensei anunţate. cu excepţia cazului în care: a) anunţul conţine sau din el rezultă cu certitudine inadmisibilitatea revocării. de aceea. c) la momentul revocării promisiunii. nu există nici obligaţia de a plăti recompensa. Codul civil acordă o atenţie sporită protecţiei intereselor persoanelor care răspund la promisiunea publică de recompensă. b) este indicat un anumit termen pentru săvîrşirea acţiunii pentru care se promite recompensa. (1) Atîta timp cît acţiunea indicată în promisiunea publică de recompensă nu a fost săvîrşită. Revocarea promisiunii publice de recompensă (1) Persoana care a anunţat public acordarea unei recompense este în drept să revoce în acelaşi mod promisiunea făcută. 1374. după cum sa menţionat deja. Această eventuală consecinţă a condiţionat stabilirea unui număr de cazuri în care promitentul 16 . a cheltuielilor pe care le-a suportat la săvîrşirea acţiunii respective. avînd în vedere că un astfel de răspuns se manifestă prin efectuarea unor acţiuni care implică eforturi de muncă şi cheltuieli din partea persoanelor respective. Fiind ca şi promisiunea un act juridic ce reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi. revocarea poate prejudicia interesele terţilor care au purces la efectuarea (sau pregătirea pentru efectuarea) acţiunii stipulate în promisiune.

periodicitate etc. Prin analogie cu condiţiile de revocare a ofertei. Aceste prevederi se bazează pe condiţia stabilităţii raporturilor juridice. în conformitate cu care unei persoane nu i se mai pot imputa cerinţe de prudenţă vis-à-vis de intenţia şi voinţa promitentului. De asemenea. Cu toate că normele capitolului analizat nu se referă la modificarea condiţiilor promisiunii publice de recompensă. considerăm că posibilitatea revocării acesteia implicit sugerează şi posibilitatea modificării condiţiilor actului juridic respectiv. sau din textul anunţului rezultă cu certitudine inadmisibilitatea revocării. revocarea va fi făcută prin difuzarea unui anunţ comprehensiv în sensul revocării la acelaşi post de radio şi în acelaşi regim de timp (oră. revocarea promisiunii publice de recompensă nu este admisibilă atunci cînd anunţul conţine o stipulare expresă prin care promitentul exclude posibilitatea revocării.nu este în drept să-şi revoce promisiunea. în scris sau în formă autentică). suportate de persoanele care au răspuns la anunţul despre promisiunea publică de recompensă. dacă anunţul indică un anumit termen pentru săvîrşirea acţiunii pentru care se promite recompensa. Dacă promisiunea a fost efectuată prin difuzarea anunţului respectiv la un post de radio. 1373 (2)). dacă promisiunea prevede plata recompensei în volumul indicat tuturor persoanelor care vor săvîrşi acţiunea în condiţiile stipulate. care n-au reuşit să finalizeze acţiunea indicată pînă la momentul revocării promisiunii de recompensă. deoarece obligaţia de plată sa constituit deja. Totuşi. revocarea trebuie să fie efectuată în condiţii similare cu celea în care a fost făcută promisiunea. precum şi a obligaţiei de compensare a cheltuielilor efective.). promisiunea publică de recompensă nu poate fi revocată. Prin forma în care a fost făcută promisiunea publică de recompensă se are în vedere nu forma acesteia în calitate de act juridic (încheiat verbal. odată ce acestea au fost exprimate cu o certitudine ce permite considerarea promisiunii ca fiind irevocabilă. Promisiunea publică de recompensă nu mai poate fi revocată şi în cazul în care acţiunea indicată în anunţ a fost deja săvîrşită şi autorul ei pretinde recompensa promisă. revocarea poate fi recunoscută valabilă în privinţa tuturor celorlalte persoane. de exemplu. 17 . ci forma în care a fost făcut anunţul despre recompensă. În ceea ce priveşte cerinţele de formă. Condiţia esenţială este buna-credinţă din partea promitentului şi minimizarea efectului negativ pe care-l poate avea modificarea conţinutului promisiunii publice de recompensă asupra persoanelor care au întreprins măsuri în vederea efectuării acţiunii stipulate (vezi şi comentariul la art.

195 Cod Civil conform căreia actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea. De exemplu. Dreptul la compensarea cheltuielilor în limita recompensei anunţate înseamnă că cei ce au răspuns la promisiune. clasificare prevăzută la art. fiecare dintre cei care au răspuns la promisiune vor avea dreptul la compensarea cheltuielilor pînă la concurenţa sumei sau valorii recompensei promise. După regula generală. au dreptul la compensare pînă la concurenţa sumei sau valorii recompensei promise. titularul dispune de dreptul său fără voinţa persoanelor terţe. Clasificarea actului juridic civil: -După numărul voinţelor pe care le cuprind actele juridice. valoarea recompensei va fi împărţită între cei ce au răspuns la promisiune proporţional cheltuielilor suportate. reglementat de art. sunt constituiţi ca o parte în actul juridic. modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Într-un act juridic unilateral. bilaterale şi multilaterale. persoanele care au răspuns la anunţ şi au suportat cheltuieli în vederea săvîrşirii acţiunii stipulate au dreptul de a cere compensarea cheltuielilor efectuate pînă la momentul în care promisiunea a fost revocată (nu şi a întregului prejudiciu.3 Noţiunea şi clasificarea actelor juridice civile Definiţia legală a actului juridic civil este dată la art. 14). 2. de 18 . dar aceştia. Dacă compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu săvîrşirea acţiunii stipulate este pretinsă de mai multe persoane şi recompensa nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor invocate de toate persoanele respective.(2) Chiar dacă revocarea promisiunii publice de recompensă a fost efectuată cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de alineatul (1). acestea se împart în: unilaterale. dar numai în limita recompensei anunţate.196 din Codul Civil. în cazul dat. acceptarea moştenirii. procura pentru vinderea automobilului poate fi eliberată de cîţiva coproprietari. cum ar fi testamentul. voinţa poate fi exprimată şi de mai multe persoane. Dacă promisiunea prevedea plata recompensei în volumul indicat tuturor persoanelor care vor săvîrşi acţiunea în condiţiile stipulate. Prin actul juridic unilateral. oricare ar fi numărul lor şi valoarea agregată a cheltuielilor. Unilateral este actul juridic care reprezintă manifestarea voinţei unei singure părţi. eliberarea procurii etc. respectiv după numărul părţilor participante şi al subiectelor.

actul juridic unilateral poate da naştere la obligaţii doar pentru autorul său. fie de voinţa părţilor contractante. manifestarea de voinţă a părţilor trebuie să fie concordantă. Actele juridice cu titlu gratuit pot fi unilaterale (testamentul) şi bilaterale (donaţia). firească a unor bunuri.198 alin 2). 19 . de exemplu contractul de activitate în comun. chiar şi în cazurile cînd la încheierea lui participă cîţiva cumpărători şi vînzători. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care o persoană procură unei alte persoane un folos patrimonial în schimbul unui echivalent. act juridic civil. dar nu orice act juridic civil este şi contract. cît şi de mai multe subi ecte. Multilateral este actul juridic care reprezintă manifestarea de voinţă a trei sau mai multe părţi. legiutorul indică scopul acestuia. Aşadar caracterul oneros sau gratuit al actului juridic civil depinde fie de natura actului ( contractul de donaţie). În actele juridice bilaterale. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmăreşte o obişnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu (art. Orice act juridic al mai multor părţi se mai numeşte şi contract. pentru a le face productive. fără a le diminua sau compromite valoarea printr-o folosinţă neraţională. fără ca aceasta din urmă să fie obligată a-i presta un echivalent. Vînzareacumpărarea este totdeauna un act juridic bilateral.altfel stipulată în acelaşi art. adică fiecare parte urmăreşte un scop patrimonial (contractul de vînzare-cumpărare). De aceea. acte de administrare sunt operaţiunile juridice de exploatare normală. Prin urmare. 196 alin (1). totodată. însă fără a indica şi păstrarea unui drept subiectiv civil. şi anume de a preîntîmpina pierderea unui drept. Fiecare parte poate fi reprezentată atît de unul. contractul de societate. Actul juridic de conservare este actul prin care se urmăreşte preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil (art.198 alin 1) Definind astfel actul juridic de conservare. Bilateral este actul juridic care reprezintă manifestarea voinţei a două părţi. orice contract este. În funcţie de scopul urmărit la încheierea convenţiilor deosebim: act juridic cu titlu gratuit şi act juridic cu titlu oneros Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care o persoană procură unei alte persoane un folos patrimonial.

dreptul de gaj şi alte drepturi. fără ca prin aceasta să se creeze şi un drept nou. act juridic solemn şi actul juridic real. fără îndeplinirea vreunei formalităţi. testamentul. Actul juridic consensual este actul care se încheie prin simpla manifestare de voinţă a părţilor. donaţia. Efectele actelor declarative se răsfrîng. în cazul unui contract de vînzare-cumpărare de bunuri mobile. se consideră act constitutiv contractul de usufruct prin care se constituie dreptul de usufruct. deosebirea dintre actele constitutive şi cele translative constă în faptul că în cazul actelor constitutive se creează o situaţie din care se nasc drepturi şi obligaţii ce nu au existat înainte. Un asemenea efect are actul de partajare a bunurilor proprietate comună. La această categorie se atribuie astfel de acte juridice ca: vînzarea-cumpărarea.Actul juridic de dispoziţie este actul care are ca efect ieşirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. de asemenea. de regulă. actul juridic translativ şi actul juridic declarative Actul juridic constitutiv este actul care dă naştere unui drept subiectiv civil pe care dobînditorul nu l-a avut anterior. confirmă sau definitivează anumite drepturi care au existat anterior momentului încheierii actului juridic. produc efecte pentru viitor. unul din subiectele raportului juridic civil dobîndind prin actul translativ un drept preexistent în patrimoniul transmiţătorului. . Actul constitutiv produce efecte juridice numai pentru viitor. În funcţie de modul de formare a actelor juridice deosebim: act juridic consensual. asupra faptelor care au avut loc pînă la momentul încheierii actului declarativ. Actul juridic translativ este actul care are ca efect trecerea unui drept subiectiv civil de la o persoană la alta. După cum se subliniază în literatura de specialitate. schimbul. dacă părţile cad de acord asupra obiectului şi 20 . pe cînd în cazul actului translativ se creează o situaţie nouă. de donaţie.După criteriul efectelor produse deosebim: actul juridic constitutive. De exemplu. Actele translative. De exemplu. Sunt acte translative: contractul de vînzare-cumpărare. care împărţeşte bunurile dobîndite pînă la momentul partajării. Actul juridic declarativ este actul prin care părţile îşi recunosc. dreptul de servitude.

Din punct de vedere al corelaţiei dintre ele. printre care testamentul. Din această categorie fac parte un număr redus de acte. 21 . actele juridice se clasifică în principale şi accesorii.preţului. autentic sau mistic. aceasta poate anula testamentul. Neîndeplinirea formalităţii impuse de lege are ca efect nulitatea convenţiei. actul se consideră valabil.( art. Codul civil din 1964 cuprindea un număr mai mare de acte juridice reale. fie stingerea unui drept. Această clasificare are drept criteriu timpul în care actul juridic urmează a şi produce efectul. indiferent de forma în care a fost încheiat: olograf. Actul juridic încheiat între vii este actul care urmăreşte producerea efectelor juridice în timpul vieţii contractanţilor. cum ar fi: căsătoria. şi transmiterea bunului către dobînditori. pornind de la ideea că odată ce a fost încheiat prin manifestare de voinţă. pe lîngă consimţămînt. fie realizarea. Actul juridic pentru cauză de moarte este actul care urmăreşte producerea efectelor juridice după moartea părţii care manifestă dorinţa de a-l încheia. Actul juridic real este actul pentru a cărui valabilitate se cere. Actul juridic solemn este actul care se încheie valabil numai prin îndeplinirea unei anumite formalităţi. cu executarea lui ulterioară. Codul civil în vigoare reduce conceptual numărul de acte juridice reale. Deoarece testamentul produce efect juridic doar după moartea testatorului. Actul juridic afectat de modalităţi este actul al cărui efect depinde de o clauză restrictivă formulată de părţi privind un eveniment viitor care întîrzie să se producă.În dreptul civil. contractul este valabil încheiat şi produce efecte juridice fără nici o formalitate sau întocmire a unui înscris. majoritatea actelor juridice fac parte din această categorie. Atît căsătoria cît şi adopţiunea nu pot fi în esenţă decît acte juridice pur şi simplu. adopţiunea.1458) După criteriul afectării sau neafectării de modalităţi deosebim: Actul juridic pur şi simplu este actul neafectat de modalităţi al cărui efect începe să se producă imediat.

prin natura sa ori potrivit legii. cît şi prin intermediul unei alte persoane.Actul juridic principal este actul care are existenţă de sine stătătoare. actele juridice se clasifică în acte juridice încheiate personal şi acte juridice încheiate prin reprezentare. ceea ce înseamnă că celelalte acte juridice civile pot fi încheiate atît personal. actele juridice se împart în acte juridice cu executare imediată şi acte juridice cu executare succesivă Actul juridic cu executare imediată este actul care se execută printr -o singură prestaţie efectuată de debitor. independent de alte acte. Actul juridic nenumit este actul care nu are o reglementare expresă în legislaţie. Actul juridic cu executare succesivă este actul care se execută prin mai multe prestaţii succesive. În dreptul civil actele juridice principale sunt majoritare. 22 . Din această categorie fac parte gajul. numită reprezentant. Actul juridic accesoriu este actul care nu are o existenţă de sine stătătoare. Actul juridic numit este actul reglementat de legislaţia civilă. există act juridic cauzal şi act juridic abstract. În funcţie de influenţa cauzei asupra valabilităţii actului. îndeosebi de Codul civil. nu poate fi încheiat prin reprezentare. În funcţie de faptul dacă sunt sau nu reglementate de legislaţia civilă. După modul de încheiere. fidjusiunea. actele juridice se clasifică în acte juridice numite şi acte juridice nenumite. Toate actele juridice reglementate de art. depinzînd de un alt act juridic. Actul juridic încheiat personal este actul care. După modul de executare. Actul juridic încheiat prin reprezentare este regula. fiind întocmit la voinţa părţilor.753-1397 din Codul civil sunt acte juridice numite.

Actul juridic abstract este valabil chiar dacă nu este posibilă identificarea cauzei. actele juridice se clasifică în acte juridice patrimoniale şi acte juridice nepatrimoniale. "Confirmarea. Avem in vedere actele ratificate. ratificarea sau exercitarea voluntara. in legatura cu acel raport juridic. 1167 alin. nu stingerea raportului juridic ci. de regula. Intra in aceasta categorie testamentul si titlurile de valoare. Art. în cazul vînzării-cumpărării.4 Efectele pe care le produc actele juridice unilaterale In functie de efectele pe care le genereaza actele juridice unilaterale ca izvor de obligatii civile se impart in: 1. Acte unilaterale prin care se transfera drepturi sau obligatii. Avînd la bază conţinutul economic. cand mandatul confirma actele efectuate de mandatar fara imputernicire etc. cum ar fi eliberarea cambiei. renuntarca la o mostenire. la un uzufruct. Sunt acele acte prin care autorul lor adera din proprie initiativa la un raport juridic existent. scopul este de a transfera proprietatea asupra lucrului vîndut de la vînzător la cumpărător. In categoria acestor acte unilaterale vor intra actele privind renuntarea la o servitute. a unui fapt sau act jurudic. actul respectiv nu poate produce nici un efect juridic. in temeiul legii.Este nepatrimonial actul care dă naştere la drepturi şi obligaţii fără caracter patrimonial. dimpotriva confirmarea sau consolidarea lui. 3. potrivit legii. Acte unilaterale prin care se renunta la unele depturi. 2 Cod civil prevede ca. ea privind exercitiul unor prerogative acordate.Actul juridic cauzal este actul în care se poate identifica uşor scopul. In absenta ratificarii. Este patrimonial actul juridic cu un conţinut economic exprimat în bani. Prin asemenea acte. se ajunge la stingerea unui raport juridic civil. cum ar fi in cazul contractului de mandat. Acte unilaterale prin care se accepta sau se recunosc drepturi sau obligatii. 2. De exemplu. in forma si in epoca determinata de 23 . dar si actele de confirmare a actelor juridice anulabile. Actul juridic abstract este actul juridic a cărui valabilitate nu depinde de existenţa cauzei. Daca renuntarea nu se refera la insusi dreptul ce formeaza continutul unui raport juridic. 2. actul unilateral de renuntare poate avea ca efect.

sursa lor generatoare. fara a se vatama drepturile persoanelor a treia".lege. in acest caz.973 instituie regula conform căruia nimeni nu poate să dobîndească drepturi sau săşi asume obligaţii fără propriul său consimţămînt.1165 a Codului civil francez care prevede următoarele: Convenţiile nu au efect decît între părţile contractante. deoarece. raportul juridic civil exista. De obicei. potrivit unui postulat: o persoană nu poate fi supusă unei alte legi decît aceia pe care şi-a dat-o ea însăşi sau în acord cu alta. asa cum s-a aratat in literatura de specialitate. astfel că. 24 . Acte unilaterale pe care le face titularul dreptului in cadrul unui raport juridic existent. renuntarea la o succesiune foloseste mostenitorilor subsecventi etc. actul juridic este o manifestare de voinţă reală şi raţională. Este moral. moral şi legal ca efectele juridice să se refere doar la acele persoane. se renunta practic la posibilitatea de a cere anularea lui. independent de vointa renuntatorului. acceptand mostenirea. tine loc de renuntare in privinta mijloacelor si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act. în caz de conflict între voinţa internă şi cea externă. Textul art. 4. Sau. Concluzii: În sistemul nostru de drept ca şi în cel francez de inspiraţie individualistă şi liberal. Este logic. Este logic. renuntarea la anumite drepturi foloseste altor persoane: renuntarea la uzufruct foloseste nudului proprietar. întrucît premisa majoră a acestor efecte.973 nu este însă decît o traducere incompletă a art. se acordă importanţă celei dintîi. Asemenea efecte se produc insa din lege. dorinţa lor de a dobîndi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii. succesibilul renunta la facultatea de a renunta la succesiune sau de a o accepta sub beneficiu de inventar. dar titularul dreptului poate lua o serie de hotarari independent de vointa celeilalte parti. Confirmandu-se un act anulabil. S-a afirmat chiar că una dintre funcţiile contractului este aceea de a determina părţile. ele nu pot prejudicia pe terţi şi nici nu le profită. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil prevăzut în Codul civil romîn în art. Un act încheiat între anumite personae nu trebuie nici să avantajeze şi nici să nu dezavantajeze alte personae. subiecte de drept care le-au creat. o constit uie voinţa părţilor.

Liviu Pop 3) Codul civil 4) Codul civil comentariu 25 . Sergiu Baieş 2) Teoria generală a obligaţiilor.Bibliografie: 1) Drept civil.

26 .