You are on page 1of 104

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg Departamentul de Învăţământ la hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv Distanţă şi Formare Continuă bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe Facultatea de Ştiinţe Economice rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
Coordonator de disciplină: Conf. univ. dr. Gabriel CUCUI
1

UVT

SISTEME INFORMATICE DE GESTIUNE

Suport de curs – învăţământ la distanţă Contabilitate şi informatică de gestiune, Anul III, Semestrul I

2

SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

F

= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PE PLATFORMA ID

3

Modelul piramidă / pag. 43 Obiective / pag. Modelarea sistemelor informatice de gestiune / pag.3. 28 UI 3.4. Modelul pinball / pag.3. 51 4. 44 4.2. Sisteme informaţionale economice din perspectiva globalizării / pag. 32 3.8.10. 13 Rolul integrator al informaţiilor în sistemul informatic / pag. 44 4.1. Noţiune de sistem informatic şi structura acestuia /pag. 43 UI 4. 56 4. 54 4.1. 20 2.2. 1. 1. Sisteme informaţionale şi sisteme informatice / pag.Studiu individual (S.5. 32 3.11. 17 UI 2. 20 2. 59 4 .2.12. 47 4. 36 Bibliografie / pag. 52 4. Modelul minge de baseball / pag. Fundamentări teoretice privind sistemele informatice / pag. 7 1. Modele de concepere şi realizare a sistemelor informatice / pag. 49 4.6. Modelul fântână arteziană / pag.1. 46 4. 42 Modul II.1. Modelul evolutiv / pag. Modelul X / pag. 1. Modelul tridimensional / pag.9. 55 4. 6 Obiective / pag. 10 Societatea cunoaşterii – societatea momentului / pag. 1. Societatea informaţională . Modelul cascadă (waterfall) /pag.) Modul I.3. Modelul spirală / pag.5. Modelul în V / pag. 33 3. 57 Concluzii / pag.societatea cunoaşterii / pag.2. Tipologia sistemelor informaţionale / pag.4. Structura generală a unui sistem informatic /pag.CUPRINS . 48 4. 48 4. Modelul în W / pag.7. 7 Transformările sociale pe baza informaţiei / pag.I. 59 Bibliografie / pag. De la societatea industrială la societatea cunoaşterii / pag. 6 UI 1. Subsisteme informatice / pag. 8 Premise ale trecerii la societatea informaţională / pag. Modelul incremental (rapid-prototyping) / pag. Influenţa globalizării asupra sistemelor informaţionale / pag.

97 10. 64 UI 6. 91 UI 9. Analiza sistemelor informatice / pag. 73 UI 7.3.2.4. Scopul şi structura sistemelor pentru gestiunea afacerilor / pag. 98 10.3.Modul III.4. 60 UI 5. 81 Bibliografie / pag. Customer Relationship Management (CRM) / pag. 70 6.1. Implementarea sistemelor informatice / pag.3. 69 6. Etapele implementării unei soluţii CRM / pag. Faza de livrare şi punere în funcţiune a sistemului informatic / pag. Analiza. Supply Chain Management (SCM) / pag. 95 UI 10.2. 61 5. Taxonomia şi importanţa aplicaţiilor de tip CRM / pag. Funcţionalităţile principale şi domeniile de aplicabilitate / pag. 88 8.2. Taxonomia metodelor de proiectare şi realizarea sistemelor informatice / pag. Faza de construire a sistemului informatic / pag. Tendinţe ale implementării ERP / pag.1. Metodele de proiectare sistemice / pag. 76 7. 100 10. 76 7.1.2. 104 5 . 85 Modul IV. Principalele activităţi vizate în etapa de analiză / pag. Principalele avantaje ale soluţiilor integrate ERP / pag. Metode de proiectare a sistemelor informatice / pag. Metode de proiectare orientate obiect / pag. 61 5. 60 Obiective / pag. proiectarea şi implementarea sistemelor informatice de gestiune / pag.2. 103 Bibliografie / pag. Extinderea şi integrarea sistemelor informatice de gestiune/ pag. 86 UI 8. Metode de proiectare ierarhice / pag. Analiza arhitecturală a sistemelor informatice / pag.1. Fundamentarea teoretică a etapei de analiză / pag.3. 62 5. 86 Obiective / pag. 71 6.1. Enterprise Resource Planning (ERP) / pag. 97 10. 87 8. 89 8. Structura generală a unui sistem integrat CRM / pag. 69 6.

Sisteme informaţionale economice din perspectiva globalizării = 3 ore – UI 3. 6 . – Obiective operaţionale: Însuşirea premiselor dezvoltării sistemelor informaţionale. a structurii sistemelor informatice şi ciclul lor de viaţă. 3. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Cuprins – UI 1. Societatea informaţională . 4. 5. 2.MODUL I Sisteme informaţionale şi sisteme informatice 1. a tipologiei acestora.societatea cunoaşterii = 3 ore – UI 2. Fundamentări teoretice privind sistemele informatice = 3 ore – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunile de sisteme informaţionale şi sisteme informatice şi a corelaţiilor dintre ele şi alte sisteme.

specializării.28 2 1 7 . – The Industrial Revolution in World History. Al doilea sistem revoluţionar al avuţiei – industrialismul – a apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea şi a lansat al Doilea Val de transformări radicale la nivel mondial. cel de-al Treilea Val tinde s ă uniformizeze organizaţiile şi să provoace un transfer spre reţele şi alte structuri alternative. de-a lungul timpului. considerate valuri ale avuţiei în teoriei lui Toffler 1: Primul val al avuţiei a adus şi o diviziune mai accentuat ă a muncii. Clădite pe principiile comune ale standardizării. centralizării şi maximizării producţiei. p. H. Toate s-au concentrat din răsputeri asupra producţiei la început şi apoi asupra consumului. mergând de la capitalismul anglo-american la comunismul stalinist. sincronizării. a schimbat iar ăşi lumea2. Numai dezvoltarea capacit ăţii de a produce un surplus economic a făcut posibilă apariţia primului sistem autentic al avuţiei. P.SOCIETATEA CUNOAŞTERII 1.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 SOCIETATEA INFORMA ŢIONAL Ă . de unde nevoia de schimb sub forma comerţului şi a trocului. însă ştim că în acea perioadă un grup de intelectuali.. În timp ce al Doilea Val a construit ierarhii verticale tot mai înalte. pornind de la ideile lui Decartes. Bucureşti. p. pământul. Editura Antet. economiile industriale au îmbrăcat diverse forme.. – Avuţia în mişcare. A. Westview Press. Toffler. Bucureşti. Istoricii dezbat şi acum datarea şi cauzele multiple de la originea revoluţiei industriale.1. filozofi. 2006. Editura Antet. 2007. înlocuind factorii tradiţionali ai producţiei industriale.26 Stearns. De la societatea industrială la societatea cunoaşterii Transformarea socială. politicieni radicali şi întreprinzători.194 3 Toffler. forţa de muncă şi capitalul. a evidenţiat mai multe şi valuri economice. H. Cel de-al treilea şi ultimul val al avuţiei contestă toate principiile industrialismului. concentrării. Toffler. – Avuţia în mişcare. Toffler. cu o cunoaştere din ce în ce mai rafinat ă. 2006. p. oameni de ştiinţă. de la „calea de mijloc” a Suediei la varianta ierarhică şi foarte birocratică a Japoniei şi multe alte versiuni3. Newton şi ale iluminismului. A.

Acest lucru s-a petrecut în ultimul deceniu al secolului XX. bazată pe dreptate socială şi egalitate a şanselor. Transformările sociale pe baza informaţiei Dacă în anii 1970 sintagma predominantă era aceea de Societate informatică. şi colab. F Societatea informatică Societatea informatică reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane. 48 8 . restructurarea industriei şi a mediului de afaceri şi se bazează pe Internet. care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţ ii şi existenţei umane. SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ SOCIETATEA INFORMATICĂ SOCIETATEA CUNOAŞTERII Sisteme bazate pe cunoştinţe Sisteme informatice Sisteme informaţionale ---------- Societatea informaţională şi a cunoaşterii Sursa: Boulescu. comunicării. diversitate culturală şi dezvoltare inovativă. – Auditul sistemelor informatice financiar contabile. p. cu un impact economic şi social major. treptat conceptul de Societate informaţională a câştigat tot mai mult teren şi a devenit o realitate din momentul exploziei Internetului. această societate integrează obiectivele dezvoltării durabile. cu idei ş i tendinţe care vizau o Societate informaţională. preocuparea principală fiind realizarea unui sistem informatic naţional. înţelegerii şi cooperării.2. În esenţă. amplifică posibilitatea globalizării economice şi a creşterii coeziunii sociale. libertate. F Societatea informaţională Societatea informaţională se caracterizează prin democratizarea informaţiei. principalul vector al acestei societ ăţi. un nou mod de lucru şi de cunoaştere. un nou mod de viaţă calitativ superior.1. pentru ca în prima parte a secolul XXI să se pună problema Societăţii cunoaşterii. Societatea informatică permite accesul larg la informaţie. M. protecţie ecologică.

culturală şi economică4. personalul ce exploatează tehnica de calcul. spre prelucrare. într-un sistem informatic pot intra: calculatoare. rezultatul poate fi transferat mai departe. Bucureşti. teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare etc. în principal. 4 Boulescu. Societatea informaţională bazată pe cunoaştere înseamnă mai mult decât progresul tehnologiei şi al aplicaţiilor informaticii şi comunicaţiilor. bazată. software-ul. 2005. pentru ca a doua zi dimineaţa rezultatele să fie disponibile în urma prelucrărilor efectuate în compartimentul de la distanţă. Relaţia sistem informatic – sistem informaţional este o relaţie de tip parte la întreg. Se pot prelucra datele primare şi apoi. Editura Tribuna Economică. şi colab. pe produse şi activităţi intelectual-intensive.F Societatea cunoaşterii Avansul către societatea bazată pe cunoaştere este considerat. Datele sunt trimise spre prelucrare la sfâr şitul programului din sediu emitent. ambientală. p. către alt compartiment. ea integrând şi o serie de alte dimensiuni: socială. datele prelucrate. Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare şi transmitere a datelor pe cale electronică alcătuiesc un sistem informatic. 47 9 . iar diferenţa de fus orar funcţionează în interesul organizaţiei. prin intermediul tehnologiilor informaţionale. Transferul se poate face şi el pe cale electronică. Ce reprezintă societatea informatică? (vezi pag. pe plan mondial. M. 8) Într-un sistem informaţional. majoritatea activit ăţilor se pot desfăşura cu ajutorul tehnicii de calcul. alte componente hardware. – Auditul sistemelor informatice financiar contabile. Amintim aici organizaţiile a căror activitate se desfăşoară prin implicarea unor compartimente aflate în alte locaţii geografice. ca o evoluţie necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextual „noii economii”. precum şi pentru realizarea unei civilizaţii socio-umane avansate. sisteme de transmisie a datelor.

Volumul imens de informaţii disponibile creează oportunităţ i de exploatare a lor prin crearea de noi produse şi servicii. Stoica. Bucureşti. · cultural – este o societate orientat ă spre cunoaştere. ceea ce implică o perioadă de tranziţie mai scurt ă sau mai de durată. Astfel. organizarea muncii şi obiceiurile consumatorilor. 5 Ghilic-Micu. în care tehnologiile digitale fac tot mai uşoare şi mai ieftine accesarea.1. B. de la global spre individual: · politic – societatea informaţională este una democratică.. Editura Economica. · economic – determină creşterea potenţialului de afaceri şi a productivităţ ii muncii. M. Implementarea societăţii informaţionale presupune adoptarea noii economii.3. transformă şi revoluţionează nu numai procesele de producţie. dar şi metodele de cercetare şi inovare. · individual – permite valorificarea inteligenţei cu investiţii mici. asigurând consacrarea valorilor umane. prin transformarea unor activităţi şi sporirea numărului de locuri de muncă. Premisele trecerii la societatea informaţională sunt dictate de dinamica foarte puternică a noii economii. · juridic – modifică natura muncii pentru desfăşurarea activităţilor specifice erei tehnologice şi erei cunoaşterii. Premise ale trecerii la societatea informaţională Identificarea regulilor care guvernează societatea informaţională. · administrativ – oferă posibilităţi de dezvoltare pentru afaceri ş i administraţia publică. Premisele trecerii 5 la societatea informaţională iau în considerare caracteristicile acesteia . procesarea. · social – oferă acces facil la educaţie prin dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii. 2002. convergenţa dintre diferitele tipuri de informaţii digitizate şi prelucrate şi reţelele de telecomunicaţii. – eActivităţile în societatea informaţională. 12 10 . precum şi a consecinţelor care structurează relaţiile sociale şi economice. stocarea şi transmiterea informaţiilor. p. în funcţie de nivelul de dezvoltare a societăţii. constituie o condiţie necesară în evaluarea interesului faţă de munca la distanţă şi a evoluţiei în timp a diferitelor ei forme de manifestare.

. · implementare la nivelul statelor în curs de dezvoltare care sunt în faza de tranziţie la economia de piaţă. 35 11 . p.. A. Editura Economica. trecând printr-un proces de schimbare a rolului statului. o analiză corectă a modalităţilor de implementare a societăţii informaţionale presupune o abordare bipolară. se pot identifica o serie de instrumente comune pentru implementarea societ ăţii informaţionale. p. De asemenea. F. în funcţie de nivelul la care se găseşte economia naţională6: · implementare la nivelul statelor dezvoltate care au o economie de piaţă funcţională şi în care exist ă o legislaţie clară şi flexibilă.Trecerea de la societatea postindustrială la cea informaţională reclamă o serie de transformări care pot fi studiate în analogie cu schimbările determinate de trecerea de la economii în care rolul statului este majoritar. M. Indiferent de starea economică a societăţii. Routledge.Theories of the Information Society. Instrumente pentru implementarea societ ăţ ii informaţionale F Instrumentele societăţii informaţionale Instrument Privatizarea monopolurilor de stat Investiţii străine directe Achiziţii guvernamentale Dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii Asigurarea cadrului legislativ Adoptarea tehnologiilor informaţionale în toate domeniile de activitate Posibilităţi de implementare Societăţi dezvoltate Societăţi în tranziţie Nu Nu este cazul Da Ca element de încheiere a tranziţie Da Dar pot fi şi Da În domeniile cheie fonduri proprii pentru o mai bună funcţionare a economiei Da Dar în foarte mică Da La început prin măsură garanţii guvernamentale Da În unele ţări Da Pentru echipamentele întreaga uzate moral infrastructură este destul de precară Da Dacă acesta Da În majoritatea trebuie actualizat statelor legislaţia nu prevede referiri la societatea informaţională Da În mare parte prin Da Prin adoptarea reînnoirea direct ă a unei tehnologiilor tehnologii avansate Sursa: Webster. Paris. la capitalism. 2006. New York. Winters. 73 6 Schiff. 2004. – Integration régionale et développement.

putând realiza transformarea economic ă odată cu adoptarea celor mai noi tehnologii ale informaţiilor şi telecomunicaţiilor. în cazul economiilor în tranziţie rezolvarea problemei privatizării reprezintă începutul procesului de transformare şi introducere a societăţii informaţionale. c) Achiziţii guvernamentale Trebuie făcute în domenii cheie pentru dezvoltarea societ ăţii.a) Privatizarea monopolurilor de stat Dacă în cazul ţărilor cu economie de piaţă concurenţială această problemă nu mai exist ă. 71 12 . statele în curs de dezvoltare pot beneficia de avantajul experienţei statelor dezvoltate. Routledge. inflaţie. scăderea exporturilor. b) Investiţiile străine directe Realizarea infrastructurii nu se poate face decât cu investiţii masive din partea propriilor guverne şi din străinătate. şomaj în creştere. nemulţumire socială şi neîncredere. e) Asigurarea cadrului legislativ Societatea informaţională este caracterizată prin utilizarea pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în toate domeniile şi presupune desfăşurarea de activităţi specifice. 7 Webster. În unele ţări. 2006. F. – Theories of the Information Society .3 Edition. stabilirea condiţiilor de încheiere a contractelor de muncă. f) Adoptarea tehnologiilor informaţionale în toate domeniile de activitate reprezintă condiţia esenţială a dezvoltării sănătoase a economiei şi a asigurării succesului societ ăţii informaţionale7. nivel de trai scăzut. tendinţa de reducere a importanţei achiziţiilor guvernamentale este umbrită de achiziţiile pe scară largă din proiecte cu finanţare privată pentru construcţia ş i reabilitarea infrastructurii. dar nu în condiţii de instabilitate macroeconomică care implică inflaţie necontrolată. New York. Prin urmare este necesară crearea unui cadrul legislativ adecvat. p. fără să producă efecte secundare negative precum creşterea preţurilor. d) Dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii Şi spre acest domeniu trebuie îndreptate achiziţiile guvernamentale. Deoarece societatea informaţională include caracteristicile unei societăţi postindustriale. definirea sistemului de taxe ş i impozite etc. elaborarea unui statut pentru angajaţii din noile activităţi.

În activitatea de adaptare a întreprinderii la societatea informaţională. mai transparente şi mai rapide. folosind în special tehnologiile informaţionale. Construirea societăţii informaţionale este un proces amplu. fără alte eforturi de management. Societatea cunoaşterii – societatea momentului În esenţă. implementarea şi dezvoltarea nu reclamă decât investiţii financiare. Dacă achiziţia. mai apropiate de nevoile cetăţenilor ş i mai puţin costisitoare. servicii publice mai eficiente. implementare. Care sunt instrumentele pentru implementarea societ ăţii informaţionale? (vezi pag. societatea cunoaşterii reprezintă o extindere şi aprofundare a cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă. exploatarea reprezintă o problemă intrinsecă organizaţiei. Aceasta înseamnă. complex şi de lungă durată. producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare şi o diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi utilizatorii. utilizarea şi managementul cunoaşterii existente. pentru guverne şi administraţii. Societatea informaţională este caracterizată de creşterea explozivă a informaţiei „digitale” disponibilă prin intermediul produselor tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. procesul de adoptare a tehnologiilor informaţionale cunoaşte mai multe etape: achiziţionare. componentele sale de bază fiind de natură tehnologică. 13 . economică. exploatare şi dezvoltare. Se urmăresc formele cunoaşterii tehnologice şi organizaţionale. poate cea mai importantă în acest proces. 11-12) 1. financiară. socială şi culturală.4.

F Vectorii societăţii cunoaşterii Vectorii societăţii cunoaşterii Considerăm vector al societăţii cunoaşterii. F. De fapt. 8 http://www.) – Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii. Academia Română. Ar putea surprinde lipsa erei informaţiei care nu apare în mod clar. 98 Societatea cunoaşterii reprezintă o nouă economie în care procesul de inovare devine determinant. 2001. Bucureşti. instrumentul care permite transformarea societăţii actuală într-o societate a cunoaşterii.com/opinions/forbes/2007/1029/023. ne aflăm într-o eră a informaţiei având ca faze succesive societatea informaţională. dar ea se împarte între era tehnologiei şi era cunoaşterii. p. probabil. Influenţa Internetului ca piaţă în societatea informaţională ş i recunoaşterea valorii bunurilor intangibile. Astfel pentru a asigura trecerea de la un tip de societate la alta este necesară identificarea acestor vectori. reprezintă caracteristici ale noii economii. Michaels8 reprezintă. (coord.viitor Istoria omenirii prezent trecut Era pietrei Era fierului Era Era Era Era agriculturii industriei tehnologiei cunoaşterii Principalele ere parcurse de omenire Evoluţia societ ăţii în concepţia lui James W. Consideraţiile lui James W.html 14 . societatea cunoaşterii şi societatea conştiinţei. prima încadrare conceptuală teoretică a societ ăţ ii cunoaşterii în mersul istoriei omenirii. Michaels Sursa: Filip. Editura Expert. în special a cunoaşterii.forbes.

societate informaţională. Bucureşti. magazine şi muzee virtuale. 20 martie 2001 10 Nica. de constituire a bazelor de date şi de cunoştinţe. de dotarea cu calculatoare. G. Lacey. indiferent de spaţiul de lucru. 19 11 Nixon. servere. noduri de acces. respectiv de constituirea unei infrastructuri a societ ăţii informaţionale. 38 9 15 . · agenţii inteligenţi se referă de fapt la agenţi informatici fără inteligenţă sau sistemele expert cu inteligenţă artificială ori agenţi fizici care sunt roboţi fără sau cu inteligenţă.. cu tendinţe de utilizare tot mai frecvente în rezolvarea problemelor cu care se confruntă omenirea. p. · mediul înconjurător inteligent numit şi inteligenţa ambientală. Dobson. SemnE. p. a reţelelor de calculatoare locale. · tehnologia cărţilor electronice. de întreprinderi şi organizaţii virtuale. vectori tehnologici10: · dezvoltarea internetului. Ed. M. · nanotehnologia se referă de fapt la agenţi informatici fără inteligenţă ş i devine o tehnologie specifică societăţii cunoaşterii şi un important vector al acestei societăţi. la rândul său depinde de dezvoltarea reţelelor de telecomunicaţii. cetăţean. – The Economy of the Knowlegde Society.o şansă pentru România. – Managing Interactions in Smart Environments. 1. 2001. Dublin. 2000. D. Elaborarea şi fabricarea de cărţ i electronice reprezintă un pas important în contextul viziunii despre societatea informaţională şi a cunoaşterii. .Se disting două clase mari de vectori ai societăţii cunoaşterii9: vectori tehnologici şi vectori funcţionali al căror număr se măreşte pe măsură ce tot mai multe domenii de activitate vor fi tot mai dependente de cunoaştere. alţii interacţionează direct cu factorul uman fiind numiţi agenţi interactivi. Datorită nanotehnologiei putem afirma că omenirea se îndreaptă spre o nouă Dr ăgănescu. intervenţie la Conferinţa Noua Economie . O altă categorie de agenţi este cea a agenţilor care învaţă sau agenţi inteligenţi bazaţi pe reţele neurale. naţionale ş i internaţionale. are în vedere îmbunătăţirea activităţii desfăşurate. S. Galaţi. domiciliu sau mediu social11. Amplificarea aspectelor de conţinut specifice societ ăţii cunoaşterii.. P. Unii agenţi inteligenţi acţionează într-un sistem specific pe internet. Springer-Verlag Telos.Guvern. conduc de asemenea la dezvoltarea internetului.

în: www. 2. Deşi legea drepturilor de autor vine ca o barieră a extinderii cunoaşterii.eră tehnologică şi industrială care ar putea să se manifeste într-o nouă revoluţie industrială. De fapt. 12 Banciu. · generarea de cunoaştere tehnologică nouă. D. · managementul utilizării cunoştinţelor. 2004. – Vectorii societăţii cunoaşterii. aceste aspecte.ici. reţeaua verde). administraţii naţionale şi locale. instituţii.htm 16 .ro/RRIA/ria2004_1/art01. Problema managementului în raport cu cunoaşterea este privită din două puncte de vedere: ca managementul organizaţiei care se preocupă de utilizarea şi integrarea diferitelor tipuri de cunoaştere şi ca management al cunoaşterii propriu-zise. în special pe baza dezvoltării tehnologiilor informaţionale. vectori funcţionali12: · managementul cunoaşterii pentru întreprinderi. · dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării. la nivel global ar trebui să urmărească unul din scopurile fundamentale ale societ ăţ ii cunoaşterii şi anume diseminarea cât mai largă a informaţiei – cunoaştere gratuită sau la un preţ cât mai redus. Pericolul cel mai mare care se conturează pentru societatea cunoaşterii este acela al extinderii la maximum a privatizării cunoaşterii. articol. trebuie găsit un echilibru între utilizarea economică şi utilizarea morală a cunoaşterii ştiinţifice în societatea globalizată. organizaţii. Bucureşti. · un sistem de educaţie bazat pe metodele societăţii informaţionale şi societăţii cunoaşterii. · protejarea mediului înconjurător şi asigurarea societăţii durabile printr-un management specific al cunoaşterii (mediul înconjurător vizat şi de vectorii tehnologici va face subiectul unui alt punct din prezenta lucrare şi anume. în mod normal trebuie să se îmbine într-o viziune generală despre managementul organizaţiei şi al cunoaşterii. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică.

5. partea de date. Editura ASE. de la aplicaţiile empirice de prelucrări informatice. chiar dacă iniţial noţiunea de sistem integrat se referea numai la aspectele fizice şi la problemele de interconectare. în special ca urmare a modificării importanţei şi rolului integrator al informaţiilor. la nivel de organizaţie existau sisteme informaţionale integrate de mai multă vreme. sistemul de îngrijire a sănătăţii la nivel social şi individual. în care rolul acestor sisteme a crescut permanent de-a lungul anilor prin diversificarea continuă a funcţiilor sale. 13 Lungu. Care sunt vectorii tehnologici ai societăţii cunoaşterii? (vezi pag. Astfel. . 15) 1. fără a se lua în discuţie partea software. I. Bucureşti. 2007. p. pentru a trece apoi la sisteme informaţionale integrate. Rolul integrator al informaţiilor în sistemul informatic Integrarea sistemelor informaţionale a apărut ca un lucru firesc pe fondul transformării sistemelor.· alţi vectori de tip funcţional: cunoaşterea biologică. într-un ritm alert. Practic. a urmat perioada sistemelor informaţionale de gestiune. în principal în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea informaţiilor financiarcontabile. evoluţia sistemelor informaţionale este privit ă de multe ori ca o evoluţie de la simplu la complex. genomică.Integrarea sistemelor informatice. care adeseori pune la încercare capacit ăţile de efort şi analiză ale factorului uman. programe şi procese. necesită o adaptare permanentă. deoarece fiecare compartiment informaţional are o organizare proprie şi comunică cu celelalte compartimente în ceea ce priveşte schimbul de informaţii13. Schimbările tot mai rapide din mediul de afaceri şi creşterea în complexitate a activităţilor din cadrul unei organizaţii. aprofundarea cunoaşterii despre existenţă etc. De altfel. 19 17 .

înregistrare şi prelucrare. · asigurarea comunicării atât la nivel intern cât ş i extern cu utilizatorii informaţ iilor financiare. dar şi informaţia insuficientă pun serioase probleme. este necesară dezvoltarea de soluţii integrate la nivel de organizaţie. „Integrarea informaţiei reprezintă un factor important de susţinere a strategiei « on demand business ». au determinat o creştere a numărului utilizatorilor informaţiilor financiarcontabile. organizaţiile au nevoie de instrumente care să le permită să colecteze şi să utilizeze exact acele informaţii care le sunt necesare pentru a crea rapoarte standard ale necesit ăţilor de rutină. Atributele calitative ale informaţiilor financiar-contabile sunt date de relevanţă. pentru a o putea utiliza şi valorifica. categoria utilizatorilor informaţiilor era restrânsă la conducătorii de societăţi. 137 14 18 . excesul de informaţ ie. Editura Sedcom Libris. cu timpul ea s-a extins prin includerea organismelor administrative. p. S. creşterea responsabilit ăţii întreprinderii şi rolul acesteia în cadrul societ ăţ ii. Informaţ ia este indispensabilă funcţ ionării orică rei organizaţ ii pentru că ea permite atingerea a trei obiective 15: · pregătirea deciziilor pe niveluri ierarhice. de asemenea. comparabilitate şi inteligibilitate14.Totodată. – Informaţia contabilă şi pieţele de capital. a analiştilor financiari. creşterea importanţei şi calităţ ii informaţiilor. 40-41 16 Mills. D. o diversificare a ariei de provenienţă a acestora şi. Societatea contemporană oferă un volum imens de date ce ne parvin sub o multitudine de forme. 2000. Bucureşti. ca ş i în viaţă. (coord.) – Introducere în informatica economică. Pentru ca aceste date să poată deveni informaţii utile. Iaşi. cu prec ădere a celor fiscale. Dacă iniţial. a investitorilor. în afaceri. iar mai recent. 27-28 15 Airinei. pentru a analiza în detaliu sau în ansamblu fiecare activitate. Editura Pearson. De cele mai multe ori. proprietari şi creditori. pp. 2005. Londra. a salariaţilor şi a publicului larg. Editura Economica. · satisfacerea obligaţ iilor legale impuse de reglement ările în vigoare. – Using the Internet for Active Teaching and Learning. credibilitate. iar clienţii extind investiţiile în software-ul care să le permită să analizeze rapid. 2003. A. să consolideze şi să obţină valoare prin intermediul propriilor date ale afacerii”16. sunt necesare operaţii de filtrare. pp. Tendinţa este clară: pentru a avea informaţia. în scopul facilit ării procesului Duţescu. De aceea.

19 . Cunoaşterea reprezintă ansamblul datelor şi informaţiilor ce trebuie să existe pentru un anumit domeniu de activitate. ceea ce necesit ă introduceri manuale ale datelor. – Proiectarea sistemelor informatice.principii . scanare dup ă cod de bare sau monitorizări pe bază de senzori.decizional. 21 În multe situaţii.reguli .metode . în vederea îndeplinirii unor activit ăţi. . dar lăsate deoparte până li se găseşte o utilitate. p.etc. Piaţa integrării informaţiei se modifică şi evoluează pe măsură ce clienţii manifestă o preferinţă pentru soluţiile complexe care răspund necesitaţilor de integrare la nivel de întreprindere. unde aria utilizatorilor este mult mai largă ş i cu un impact decisiv asupra desfăşurării procesului economic. Culegerea datelor Prelucrarea datelor Înregistrarea datelor Obţinerea informaţiilor Transmiterea datelor Luarea deciziilor Transformarea datelor în informaţii. în sistemul informaţional Sursa: Roşca I. dar cu precădere a celor inter-organizaţionale. Zaharie D. datele sunt disponibile dar nu sunt culese. sau pentru a crea noi informaţii şi cunoştinţe.tehnici .. În alte cazuri. Aplicaţiile de căutare a datelor (data mining) şi stocare a acestora (data warehousing) sunt implicate în acest proces de dezvoltare a informaţiei. datele sunt colectate. atât a celor intra-organizaţionale oferind informaţii pe niveluri organizaţionale. Utilizarea soluţiilor integrate rezolvă o mare parte a cerinţelor informaţionale.

viteza de reacţie a decidenţilor. marile întreprinderi îşi vor accelera schimbă rile: externalizare. căutarea unei flexibilităţi crescute. chiar şi până la cel mai modest dintre ei. 2. Influenţa globalizării asupra sistemelor informaţionale În noua economie viaţa întreprinderii nu va fi cu siguranţă un drum presărat cu petale de trandafiri.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 SISTEME INFORMAŢIONALE ECONOMICE DIN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII Tehnologia informaţiei oferă astăzi nu doar un suport informaţional necesar desfăşurării activităţ ii în condiţii de maximă eficienţă ci şi soluţie pentru regândirea modului de organizare a afacerii în scopul creşterii competitivităţii. va avea fără îndoială mai puţine cravate dar cu siguranţă mai mult stres. Se vorbeşte tot mai mult despre reingineria afacerilor. va fi afectat în funcţionarea sa şi în ceea ce priveşte criteriile de 20 . personal specializat în procesarea datelor şi analiză. Aceast ă regândire a modului de a face afaceri este influenţat ă şi găseşte în acelaşi timp răspunsuri în noile soluţii oferite de tehnologia informaţiei. locuri de muncă virtuale. un nou tip de relaţia cu banca. Sistemul informaţional al firmei va trebui să sprijine prin informaţia pe care o generează deciziile la toate nivelurile manageriale: operaţional. Conform principiului bulgărului de zăpadă. mai puţin formalism în relaţii dar cu siguranţă mai multă exigenţă în rezultate. Termenul reengineering înseamnă regândirea fundamentală şi reproiectarea radicală a proceselor de afaceri pentru obţinerea de îmbunătăţiri substanţiale privind costurile.1. competiţie de nivel înalt. calitatea. maximizarea return of equity. vom constata că modul în care aceasta îşi desfăşoară activitatea se schimbă sub influenţa unor acţiuni conjugate a următorilor factori: globalizare. a impactului noi economii asupra celei tradiţionale şi a reîntoarcerii triumfale a capitalismului patrimonial. tactic şi strategic. Dacă e să plecăm de la exemplul unei firme. întreg lanţul furnizorilor şi subantreprenorilor. Sub tripla presiune a concurenţei mondializate.

Astăzi. constituie tot atâtea argumente pentru care sistemele informaţionale din organizaţii trebuie văzute dintr-o altă perspectivă. care trebuie să ţină pasul cu modificările ce apar pe orice plan al activit ăţ ilor economico-sociale. Globalizarea. Art et pratiques. când să constatăm că odată cu explozia concomitentă a Internetului şi a telefoniei portabile mai mult comunicăm decât să ne întâlnim iar aceast ă seducţie a virtualului se traduce adesea într-o fugă nebună faţa de realitate. sunt poate cele mai vizate din punct de vedere al adaptării la noile cerinţe pe care le presupune acest proces. m-business). sub toate aspectele. poate că mai mult ca oricând. Marea distribuţie.în timp ce caracteristicile sale sunt evolutive şi contradictorii. 2003. Deseori aruncăm asupra lumii în care trăim o privire alternativă – admirativă sau terifiantă . activităţ i 17 Balantzian. conturarea şi dezvoltarea societăţii cunoaşterii. Dar cu siguranţă că ceea ce apare cel mai contrastant în această lume este „latura” sa economică. barierele vor cădea. Aceasta presupune că firmele sunt dependente de produse. îşi va accentua presiunea către întreprinderile producătoare obligându-le să-şi crească fără încetare productivitatea. este necesar ca întreprinderea să poată exploata informaţia oportună la momentul oportun. dar în special sub cel privind informa ţiile. Paris. Sistemele informaţionale. 76 21 . clienţi. m-commerce. Astfel în ce priveşte faimoasa globalizare se poate face o lectură fericită (un număr foarte mare de oameni a fost convins să participe la schimburile economice şi la bogăţiile pe care acestea le produc) sau o literatura pesimist ă (un întreg continent – Africa – nu a fost invitat la festinul mondial). Încadrându-ne pe aceeaşi direcţie. noile modele de afaceri (e-commerce. revoluţia informaţională când ne facem să ne gândim că prin comunicarea din ce în ce mai crescut ă dintre oameni. G. în condiţiile globalizării. adică de a se ajuta de aceasta în alegerea unui sistem informaţional cât mai bine adaptat nevoilor sale şi modului său de organizare şi care o va ajuta în luarea deciziilor. răspândirea Internetului. Avântul planetar al „totul o piaţă şi totul de vânzare” produce din ce în ce mai mult o societate nediferenţiată unde „de acum încolo nu are valoare decât ceea ce are un preţ”17. – Les systèmes dţinformation. mai ales ţinând cont de faptul că sunt supuse unei permanente modificări. aflată într-o cursă permanentă de reducere a preţurilor. p. ea însăşi constrânsă de competiţie.rentabilitate. Edtions d’Organistaion. e-business.

de decizie şi de comunicare). servicii. discutam despre oameni şi meseriile lor. aplicaţii birotice şi noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii. – Les systèmes d’information. clienţi. Sistemul informaţional este un sistem complex ce presupune alte trei subsisteme (organizaţional. pune în interacţiune managementul (oameni. p. 2002. F Sistemul organizaţional Sistemul organizaţional constituie esenţa însăşi a întreprinderii în aceea ş i manieră în care sistemul social şi cel economic într-un ansamblu mult mai vast constituie societatea umană. despre procesele proprii activităţilor întreprinse de aceştia şi despre structurile ce permit organizarea diviziunii muncii. ce caracterizează întreprinderea. Considerăm raţiunea de a fi a unui sistem informaţional este accesul la momentul oportun la informaţii oportune pentru a lua decizii oportune. de producţie.desfăşurate. servere). informatic). Art et pratiques. furnizori şi concurenţ i daţi. resurse materiale disponibile. Comunicarea în timp real şi precizia fluxurilor de informaţii sunt date esenţiale pentru dinamica unui sistem informa ţional. comportamente şi stiluri de management) şi organizaţia (procese. Se spune că un sistem informaţional este oglinda unei organizaţii. meserii. cu constrângeri specifice de mediu. · sistemul aplicativ (multitudinea aplicaţiilor de gestiune. Sistemul informaţional este un sistem alcătuit din diverse elemente de colectare şi prelucrare a informaţiei. Atunci când discutăm despre sistemul organizaţional. În figura de mai jos sunt scoase în evidenţă cele trei subsisteme ce alcătuiesc un sistem informaţional18: · sistemul organizaţional. proceduri şi structuri). într-o piaţă dată. Pentru a răspunde la cererea organizaţională întreprinderea dispune de o ofert ă tehnologică. toţi aceşti factori constituie elemente care pot fi influenţate de sistemul informaţional. · sistemul informatic ce caracterizează infrastructurile tehnice (reţele. Éditions d’Organisation. determinată de sistemul informatic al sistemului informaţional. G. aceea a unei meserii date. cu produse. Paris. Aceste sistem exprimă o cerere organizaţională care are propria sa logică. 189 22 . Atunci când vorbim de firmele globale. în strânsă interacţiune. aplicativ. 18 Balantzian.

Acest sistem informatic nu diferenţiază întreprinderile decât prin natura stratific ării categoriilor de instrumente 23 . p. G. Art et pratiques. 2002. Les systèmes d’information. Este vorba de materiale şi programele de bază precum şi toate mijloacele de telecomunicaţie care permit acestor materiale şi mijloace să lucreze împreună.Arhitectura unui sistem informaţional Sursa: Balantzian. 189 F Sistemul informatic Sistemul informatic a fost construit de-a lungul timpului prin investiţiile tehnologice fundamentale cerute de piaţa industriei informatice. Paris.. Éditions d’Organisation.

Mediul economic şi tehnologiile avansate au dus la apariţia depozitelor de date. Lui îi sunt proprii printre altele. inervă toate organele întreprinderii. Virtualitatea implică legături mult mai solide cu furnizorii de-a lungul întregului ciclu de fabrica ţie şi cu distribuitorii şi detailiştii de-a lungul ciclului de comercializare. Aceste tehnologii facilitează cele 3 mecanisme fundamentale inerente oricărei activităţi umane: comunicare. mai mult sau mai puţin deschis. ERP: aceste tehnologii centrate pe procesele întreprinderii facilitează coordonarea cuplului acţiune/actor implicat în proces. Organizaţia integrată se bazează pe tehnologii precum workflow. solicită informaţii cât mai elaborate pentru sprijinirea deciziilor. mijloacele sale umane şi financiare. coordonare şi cooperare. 24 . comerţ electronic. care. partajarea cunoştinţelor şi accesul la informaţie constituie fundamentul muncii în echipă. ca şi în cazul sistemul sanguin al corpului uman.informatice cerute de-a lungul anilor. Mediul economic a devenit mult mai complex şi global şi. data warehouse. F Sistemul aplicativ întreprinderea nu-şi exprimă răspunsul său decât în sistemul aplicativ. în consecinţă. În felul acesta schimbul. în acelaşi timp evoluţia tehnologiilor informaţionale a dat posibilitatea gestionării unor volume imense de date integrate. 22-23) Între cererea sistemului organizaţional şi oferta sistemului informatic. Într-o întreprindere dat ă acest sistem este mai mult sau mai puţin evolutiv. organizarea sau tehnologia. fiind o sarcină inutilă pentru întreprindere. Care sunt subsistemele unui sistem informaţional? (vezi pag. O întreprindere virtuală este o organizaţie eficace şi flexibilă datorită combinării tehnologiilor avansate şi colaboratorilor bine formaţi şi capabili a se adapta şi a evolua în funcţie de nevoile pieţii. mai mult sau mai puţin apt pentru a răspunde cererii organizaţionale. Organizaţia virtuală se bazează pe aplicaţiile groupware şi knowledge management. Aceste acţiuni pregătesc procesul cheie pentru echipă: decizia. strategia întreprinderii. Dacă o parte a organizaţiei nu este parcursă deloc sau nu este parcursă în totalitate de sistemul aplicativ atunci ea dispare sau mai rău nu mai serveşte la nimic.

p. fişiere.. El este construit prin integrarea mai multor surse eterogene: baze de date relaţionale. p. Arhitectura de principiu a unui depozit de date Sursa: Oprea. (coord) – Sisteme informaţionale pentru afaceri. D. destinată sprijinirii procesului de luare a deciziilor manageriale”19. clienţi. Editura Polirom. M. părintele acestui concept. D. Fotache. cum ar fi: furnizori. Prin actualizarea depozitului de date nu se modifică şi nici nu se şterg datele existente. integrate. fizic. 312 19 Oprea. vânzări şi se axează pe modelarea şi analiza datelor pentru luarea deciziilor. 309 25 . Airinei. 2002. D.. defineşte depozitul de date ca „o colecţie de date orientate pe subiecte. Inmon.. D. 2002. Iaşi.William H. Un depozit de date este în aşa fel organizat încât are în vedere subiecte majore. istorice şi persistente. el solicitând doar două operaţiuni: încărcarea iniţială a datelor şi accesul la date. Airinei. Toate aceste date sunt permanente şi nu pot fi modificate. ci doar se adaugă altele noi. Fotache. este memorat separat de datele transferate din alte aplicaţii. (coord) – Sisteme informaţionale pentru afaceri. un depozit de date nu necesită mecanisme de acces concurenţial. M. datorită faptului că. Iaşi. Datele stocate în depozitul de date furnizează informaţii în perspectivă istorică: factorii de decizii pot consulta valori succesive ale acelora şi date cu scopul de a determina evoluţia în timp. Editura Polirom. înregistrări privind tranzacţiile.

date stocate în fişiere (benzi magnetice). aplicaţii şi baze de date pe departamente. transfer de informaţii între bazele de date. acestea implică: informaţii „imobilizate” în baze de date.Pot fi modificate sau şterse datele din depozitele de date? (vezi pag. tipărirea permanentă de liste şi de rapoarte. 26 . 25) Evoluţia sistemelor informaţionale este privit ă de multe ori ca o evoluţie de la simplu la complex. mobilitate şi numeroase replicări ale informaţiilor Prelucrări informatizate de gestiune (1950-1970) În ce priveşte sistemele informaţionale de gestiune. Schema de evoluţie a sistemelor informaţionale Prelucrările informatizate de gestiune sunt caracterizate de: prelucrarea datelor prin funcţiile managementului. în care rolul acestor sisteme a crescut permanent de-a lungul anilor prin diversificarea continuă a funcţiilor sale.

p.Sisteme informaţionale de gestiune (1970-1995) Sistemele informaţionale integrate sunt caracterizate de: baze de date unice pentru toate funcţiile/departamentele. · sisteme informaţionale pentru conducere executivă (Executive Information Systems . 43 27 .TPS)..DSS). la momentul oportun în vederea lu ării deciziilor la orice nivel. după cum urmează: · sisteme informaţionale de procesare a tranzacţiilor (Transaction Processing Systems . D. 20 Airinei. Plecând de la acest punct de vedere.. Filip. dar şi pentru asigurarea unei mai bune funcţionări a sistemelor operaţionale20. putem realiza o clasificare a sistemelor informaţionale. M. · sisteme de sprijinire a deciziilor (Decision Support Systems .MIS). urmărire proces de gestiune. · sisteme informaţionale pentru conducere (Management Information Systems . 2003. finalitatea unui sistem informaţional constă în furnizarea informaţiilor solicitate.. Grama. Fătu. Ia şi.. T.EIS). A. Editura Sedcom Libris. şi colectiv – Introducere în informatică economică. programe standard Sisteme informaţionale integrate (1995-2006) După cum am văzut.

· informarea conducerii.2. 2. 2) După elementul supus analizei: · orientate spre funcţii. · sprijinirea top-managerilor. 28 . · orientate spre obiecte. · orientate spre procese. Tipologia sistemelor informaţionale Întrucât în practică există o diversitate de puncte de vedere privind sistemele informaţionale. dar şi să propunem noi criterii de clasificare. · prelucrare mecanografică. · sprijinirea proceselor de comunicare. în cele ce urmează încercăm să efectuăm o sinteză a lor. · orientate spre date. ele depinzând de elementul după care se face încadrarea acestora. putem identifica trei funcţii importante ale sistemelor informaţionale: · sprijinirea activităţii de exploatare a întreprinderii. · orientate spre cunoştinţe specializate. · sprijinirea grupurilor de lucru (inclusiv experţi). în mod firesc. · sprijinirea procesului decizional. · orientate spre informaţii ştiinţifice. 3) După modul de prelucrare a datelor: · prelucrare manuală. · asigurarea obţinerii de avantaje strategice. discutabilă.Ca o sinteză a acestor evoluţii. · prelucrare automată/electronică. după cum urmează: 1) După scopul urmărit: · automatizarea activităţilor de rutină. · orientate spre mesaje / comunicări. · sprijinirea procesului decizional. · prelucrare mixtă.

. · metoda structurată. neuronale. re ţea.4) După modul de organizare a datelor: · bazate pe fişiere clasice.bazate pe calculatoare de sine stătătoare. staţii. · metoda echipelor mixte (JAD). · metoda prototipurilor. · coordonate prin centre informaţionale. · metoda rapidă (RAD).sisteme de prelucrare a datelor distribuite. relaţ ionale. .sisteme bazate pe Web. · coordonate prin terţi (servicii externalizate = outsourcing). 6) După gradul de centralizare: · centralizate. .bazate pe reţea locală.bazate pe sala calculatorului central. 7) După gradul de dispersie a resurselor: · sisteme informaţionale locale . · metoda participativă (PD). oficii de calcul). 5) După metoda folosită în analiză şi proiectare: · metoda sistemică. · mixte. orientate obiect. .sisteme de prelucrare distribuit ă a datelor. · sisteme informaţionale distribuite . · descentralizate. · metoda clasică a ciclului de viaţă al sistemelor. · bazate pe tehnica bazelor de date: ierarhice. · metoda orientată obiect. 29 . 8) După forma de exercitare a responsabilităţilor de coordonare a activităţilor de informatică: · coordonate de componente informatice proprii (centre.

· complexe (incertitudine multiplă). pe verticală . ON = obiective neclare. OC = obiective clare. cu integrare pe principiul bazelor de date. · parţial structurate (PS. ON. CUC = cerinţele utilizatorilor sunt clare. OC. CUN). 28) 9) După beneficiarii activităţii: · orientate spre utilizatorii finali. · total nestructurate (PS. 30 · total integrate şi pe orizontală şi pe verticală: . · orientate spre manageri. OC.la nivel de component ă sistem. CUN = cerinţele utilizatorilor sunt neclare. CUN).la acelaşi nivel decizional. · parţial integrate: pe orizontală . 11) După gradul de integrare: · neintegrate (insule de informaţii). · orientate spre factorii de decizie. ON. unde: PS = problemă structurată. modul de formulare a obiectivelor şi a cerinţelor utilizatorilor: · perfect structurate (PS. · aproape structurate (PS. CUN). cu integrare pe principiul fiş ierelor clasice. · orientate spre utilizatorii finali.Cum se clasifică sistemele informaţionale după elementul supus analizei (vezi pag. 10) După gradul de structurare a problemei de rezolvat. CUC).

matriceal). denumite şi Wireless (Wi-Fi. CASE integrat. 13) După tipul calculatoarelor care stau la baza sistemului informatic din structură: · calculatoare foarte mari. · dezvoltate cu instrumente de tip: CASE orizontal. · reţele fără fir. geografic. · MAN (Metropolitan Ar ea Network). · mixte. · microcalculatoare. EXPERT CASE. · analizate cu instrumente automate ş i proiectate clasic. WideBand etc. 14) După gradul de automatizare a activităţilor de analiză şi proiectare: · dezvoltate pe baza analizei ş i proiect ării clasice (manuale). WiMax. OPEN CASE.). 31 . CASE vertical. pe centre de profit.12) După legătura cu tipul de structură organizatorică: · grefate pe structura funcţională a unităţii. · minicalculatoare. · WAN/IAN (Wide/International Area Network). · structurate pe compartimente/departamente (pe produse. · calculatoare mari. · bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei ş i proiectării. 15) După tipul reţelei pe care se bazează sistemul informatic din structură: · LAN (Local Area Network).

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 FUNDAMENTĂ RI TEORETICE PRIVIND SISTEMELE INFORMATICE 3. Caracteristic pentru orice sistem este posibilitatea ca ansamblul componentelor prezentate în definiţie să poată fi divizat în părţi sau subsisteme. informatica s-a dezvoltat răspunzând cerinţelor sau chiar depăşind cerinţele din interiorul sistemului informaţional. atunci când Arhimede afirma că „întregul este mai mult decât suma părţ ilor”. Prin dezvoltarea sa rapidă. procese. teoriile algoritmilor de prelucrare. s-a ajuns la o definiţie a unui sistem ca fiind „o secţiune a realităţii în care se identifică un ansamblu de fenomene. Ca elemente componente putem enumera: calculatoare. obiecte. F Sistemul informatic Sistemul informatic reprezintă acea „parte a sistemului informaţional care permite realizarea operaţiilor de culegere. fiinţe sau grupuri. prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei”. stocare. Astfel. cu toate acestea. informaţional eficienţei acestora. F Sistemul informaţional prezentat anterior a fost conceput istoric înainte de Informatica a fost introdusă în cadrul sistemelor informaţionale în scopul creşterii Ulterior. precum şi cu mediul înconjurător şi care acţionează în comun în vederea realizării unor obiective bine definite”. teoria fiind apoi dezvoltată de foarte mulţi cercet ători. Toate acestea le putem grupa în următoarele categorii: 32 . Sistemul apariţia informaticii. Boulding. date prelucrate. subsistemul informatic a căpătat identitatea de sistem dar. Noţiune de sistem informatic şi structura acestuia Conceptul de sistem îşi are originile în filosofia greacă antică. transmitere. personalul de exploatare etc. sisteme de transmisie a datelor.1. formând astfel chiar un subsistem informatic. chiar înainte de descoperirea ştiinţifică a curentului electric. echipamente periferice. interconectate printr-o mulţime de relaţii reciproce. software. Bazele teoriei sistemelor au fost puse peste mai mult de 2000 de ani de către E. este tot o parte component ă a sistemului informaţional.

F Subsisteme informatice 3. Concluzia este că nu cantitatea de informaţie oferită managerilor determină calitatea deciziei ci determinantă este selecţia. tactice şi operative. stocarea şi prelucrarea datelor. transmiterea. Sistemul informatic este astfel structurat încât să corespundă cerinţelor diferitelor grupuri de utilizatori: · · · factori de conducere la nivelul conducerii strategice. integrate în cadrul sistemului informatic global. Analizând structura sistemului informatic global al unei organizaţii se pot realiza clasificări legate de componentele acestuia.· · · · ansamblul informaţiilor interne şi externe. personalul implicat în procesul cercet ării ştiinţifice şi proiect ării de noi produse şi tehnologii de fabricaţie. sintetizarea şi dirijarea informaţiei astfel încât să servească unor obiective manageriale precise. 32) Deşi sistemele informatice au oferit mai multe informaţii. Subsisteme informatice Sistemul informatic al unei organizaţii este alcătuit din mai multe subsisteme interdependente. nu întotdeauna calitatea deciziilor luate pe seama lor a fost îmbunătăţită. formale sau informale utilizate în cadrul firmei precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor. Astfel: 33 . procedurile şi tehnicile de obţinere şi de difuzare a informaţiilor. personalul implicat în procesul culegerii şi prelucr ării datelor. platforma hardware necesară prelucrării datelor şi disipării informaţiilor.2. personalul specializat în culegerea. Ce reprezintă un sistem informatic? (vezi pag. aceste componente ce reprezintă subsisteme informatice vor fi denumite sisteme. În continuare.

aici fiind incluse şi aplicaţiile de internet banking sau de comerţ electronic § între firma mamă şi subdiviziunile sale organizatorice · după natura activităţilor .PCS) 34 .sisteme de nivel operaţional (Operational Level Systems .sisteme acoperind arii distincte din cadrul organizaţiei.SMS) .OAS) § sisteme destinate procesării tranzacţiilor (Transaction Processing Systems .KWS) .TPS) § sisteme pentru controlul proceselor (Process Control Systems .sisteme de gestiunea cunoaşterii (Knowledge Systems) şi de cercetare-dezvoltare (Knowledge Work Systems .ESS) § sisteme suport de decizie (Decision Support Systems . care asigură fluxurile informaţionale: § între firmă şi partenerii săi.DSS) § sisteme pentru conducerea curentă (Current Management Systems .sisteme inter-oganizaţionale. care se identifică pe principiul funcţional: § sistemul contabilităţii § sistemul producţiei § sistemul cercet ării § sistemul comercial § sistemul resurselor umane .· după aria de cuprindere .sisteme destinate conducerii § sisteme suport ale executivului (Executive Support Systems .OLS) § sisteme destinate activităţii de birotică (Office Automation Systems .CMS) § sisteme pentru conducerea strategică (Strategic Management Systems .

sisteme teritoriale .sisteme de organizare la nivel de grup . cu datele într-un singur calculator denumit şi server . pentru prelucrarea datelor aflate într-un singur sistem de calcul .sisteme locale.sisteme cu prelucrări centralizate.sisteme specializate.sisteme de uz general 35 .sisteme cu date centralizate.sisteme de baze de date.sisteme pentru prelucrări ştiinţifice. pentru conducerea maşini-unelte computerizate · după nivelul ierarhic ocupat . pentru distribuirea datelor şi programelor către staţiile de lucru din reţea · după localizarea datelor şi prelucrărilor . cu datele distribuite pe mai multe calculatoare din reţea .· după specializare .sisteme de conducere a proceselor tehnologice. create pentru anumite domenii .sisteme cu prelucrări distribuite.sisteme de reţea. pentru gestiunea unui volum mare de date .sisteme de conducere la nivelul unităţii .sisteme cu date distribuite.sisteme la nivel de ramură şi subramură . care rezolvă un anume tip de problemă dintr-un anumit domeniu . în care mai multe staţii de lucru realizează prelucrările indiferent de multiplele locaţii ale datelor · după domeniul în care funcţionează . care rezolvă o gamă largă de probleme din mai multe domenii . în care prelucrările se realizează pe o singură staţie de lucru indiferent de multiplele locaţii ale datelor .sisteme de uz general.

în cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum. stocate şi prelucrate în cadrul sistemului în vederea obţinerii informaţiilor. datele reflectând operaţiile de încasări şi plăţi etc. o factură emisă unui client etc). 36 . tranzacţiile externe sunt reprezentate de: · date consemnate în documente. Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt: · intrările · prelucrările · ieşirile extern Intrări date Prelucrări informaţii intern Ieşiri cunoştinţe Structura unui sistem informatic F Intrările Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate. 35) 3. la locul producerii operaţiilor pe care le evidenţiază.3. Structura generală a unui sistem informatic Pentru a defini structura generală a unui sistem informatic este necesar să plecă de la funcţia acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obţinerii informaţiilor necesare luării deciziilor în procesul conducerii. Sunt tranzacţii externe: datele referitoare la aprovizionările cu materii prime.Cum se clasifică sistemele informatice după specializare? (vezi pag. a) Tranzacţiile externe care redau dinamica operaţiilor şi proceselor economice şi financiare din cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Intrările se clasifică în două grupe prezentate detaliat în cele ce urmează.

37 . Exemple: valoarea totală a produselor livrate. Ieşirile sistemului informatic mai pot fi clasificate şi în funcţie de conţinutul ş i forma lor de prezentare în: · indicatori sintetici regăsiţi în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi consultate on-line. financiar-bancar. valoarea totală a încasărilor. Exemplu: Statul de plată. sunt de două categorii: · ieşiri obţinute în urma unor operaţii de transfer al datelor. cotele de impozit pe profit etc.) · date provenind de la alte sisteme informatice operaţionale în cadrul aceleaşi firme. De exemplu: numărul şi data unei facturi. cota legală de TVA. Balanţa sintetică etc. Situaţia stocurilor de produse finite la data …. valoarea vânzărilor pe lună…etc.· date care provin din mediul economic. denumirea unui produs. total factur ă. care nu şi-au modificat valoarea faţă de momentul introducerii lor în sistem. · ieşiri obţinute în urma unor operaţii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliţi (valoarea produsului facturat. consemnate în documentele sau înscrise în norme şi/sau prevederi legale (facturi primite de la furnizori. cel de-al doilea element definitoriu al sistemului informatic. · exploatarea bazei de date. Aceste ieşiri. F Prelucrările Prelucrările. în funcţie de natura prelucrărilor. reprezintă un ansamblu omogen de proceduri automate realizând: · crearea iniţială şi actualizarea bazei de date. · rapoarte (situaţii) care grupează diverşi indicatori sintetici sau analitici sub formă tabelară. F Ieşirile Ieşirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultate prelucrărilor desfăşurate. cantitatea facturat ă etc. · date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei. · reorganizarea bazei de date. ordin de plată onorat de client. · salvarea/restaurarea bazei de date. b) Tranzacţiile interne sunt urmarea unor prelucr ări automate desfăşurate în cadrul sistemului informatic conducând la modificări structurale în cadrul colecţiilor de date.).

. . Se utilizează în cadrul compartimentelor funcţionale. Exemple: Situaţia evoluţiei vânzărilor pe produse şi trimestre. cuprinzând informaţii având caracter statistic necesare raportărilor ierarhice (ministere. balanţă de verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate şi mediului exterior al firmei (băncilor în procesul de creditare.de uz general. Situaţia intrărilor de materiale pe gestiuni etc).analitice. Balanţa sintetică. bănci etc). Bilanţul contabil etc. c) După destinaţie. cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare destinate analizei activit ăţ ii şi fundamentării deciziilor. Comisiei Naţionale de Statistică.de uz intern. financiare. centrale bănci în cazul sucursalelor sau fundamentării unor decizii vizând perioade viitoare de timp. Cel mai elocvent exemplu este bilanţul contabil care reflectă o „fotografiere” a patrimoniului la sfârşitul perioadei de gestiune.date de stare.sintetice. conţinând informaţii detaliate privind desfăşurarea unei activităţ i pe un anumit segment de timp (exemple: Consumul de materiale pe luna ….statistice. . BNR.Clasificarea rapoartelor a) După gradul de agregare a datelor . Aceste rapoarte sunt necesare atât în fundamentarea deciziilor tactice cât 38 . .previzionale. conţinut şi modul de structurare . b) După natura informaţiilor prezentate . al căror conţinut este determinat de cerinţele proprii de informare şi control. al căror conţinut este prestabilit (exemplu: bilanţ contabil. reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat. pe baza informaţiilor privitoare la perioade anterioare de gestiune. să se anticipeze evoluţia unor procese şi fenomene economice şi/sau şi a celor strategice. care permit. organelor fiscale etc). volumul activit ăţii la o anumit ă dată.

. e) După frecvenţa de generare. histograme. 36) 3. mixt.grafice. pe monitor sau pe un suport de memorie externă pentru a fi utilizate ulterior sau transmise off-line sau on-line altor beneficiari. care permit reprezentarea într-o formă sugestiv (bi sau tridimensională) a dinamicii indicatorilor sintetici şi analitici precum şi a structurii indicatorilor. reprezentate de fiş iere transmise on-line sau off-line în vederea continuării prelucrărilor în cadrul altor sisteme informatice. Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui nou sistem informatic mai performant.4. de structură (pie).ieşiri destinate altor sisteme. mai bine adaptat cerinţelor asigurând performanţe informaţionale. etc. Graficele pot fi de mai multe tipuri: liniare. trimestriale sau anuale. În cadrul rapoartelor. gradul de agregare/sintetizare a informaţiei conţinute este cu atât mai mare cu cât intervalul de timp la care se referă este mai larg.foi de calcul electronice. bursiere. tehnice şi economice superioare. prezint ă propriul său ciclu de viaţă. Care sunt componentele majore ale unui sistem informatic? (vezi pag.d) După forma de prezentare . rapoartele pot fi: zilnice. Rapoartele pot fi generate la imprimantă. iar punctul final al ciclului de via ţă este reprezentat de momentul deciziei de înlocuire a sistemului informatic existent cu unul nou. generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL ale căror date pot face obiectul exporturilor/importurilor către sistemele de gestiune a bazelor de date în vederea realizării altor prelucrări. 39 . Ciclul de viaţă al unui sistem informatic Sistemul informatic. ca orice entitate a lumii reale. lunare. .

· realizarea. Specificaţia cerinţelor Software: evidenţiază ceea ce urmează să facă produsul Software şi restricţiile sub care funcţionalitatea sa va fi asigurat ă. Specificaţia cerinţelor sistemului: prezentarea detaliată a rezultatelor pe care SI urmează să le asigure. Această fază este un răspuns la specificaţia cuprinzând cerinţele utilizatorului şi va fi utilizată în faza de proiectare a sistemului. exploatare. autorii încercând să identifice. conţinutul şi înlănţuirea fazelor propuse în cadrul acestor modele diferă. Sistemul informatic parcurge astfel etapele oricărui ciclu de viaţă: · · · adolescenţă (concepere şi realizare). descompuse în faze. · implementarea. fazele de dezvoltare. Se va evidenţia ce anume urmează să facă sistemul fără a se sugera în nici un fel cum va face acest lucru sistemul.Ciclul de viaţă al unui sistem informatic presupune parcurgerea unor etape. Calitatea şi performanţele unui produs software depind de abilitatea echipei de analiză în colectarea de specificaţii cât mai complete de la viitorul utilizator şi de a-l face pe acesta să „vadă” funcţionalitatea viitorului sistem informatic. 3. Se bazează pe utilizarea unui model abstract care lasă libertatea pentru soluţiile de 40 . care asigură: · conceperea. maturitate (implementare. securitate. Numărul. Definiţia cerinţelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe Fazele ciclului de care urmează să le îndeplinească viitorul SI. numele. întreţinere. În timp. performanţele în exploatare scad ceea ce determină decizia de înlocuire a sistemului). cerinţele de eficienţă. · exploatarea. dezvoltare). dar încercând o sinteză putem reţine următoarele faze ca elemente comune diferitelor abordări: F 1. în viziune proprie. 2. viaţă al sistemului informatic performanţă pe care acesta urmează să le asigure. declin (sistemul răspunde din ce în ce mai greu la cerinţele utilizatorilor. · întreţinerea. au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viaţă al sistemului informatic.

În perioada curentă. 7. ca urmare a conştientizării rolului deosebit de important al ingineriei specificaţiilor. 4. Analiza şi proiectarea sunt considerate astăzi faze cheie în realizarea unui proiect software. Testarea componentelor: verificarea modului de funcţionare. 6. conceptuale privind viitorul sistem informatic. ele acoperind 40% din volumul de timp necesar realizării proiectului respectiv. 11. Se realizează prin metode de analiză a cerinţelor formulate în fazele anterioare şi prin instrumente de tip CASE. aceste faze (alături de cele specifice fiecărui model) sunt reunite în etape şi anume: · analiza sistemului care pleacă de la sistemul existent şi se continuă cu fazele 1-3 mai sus menţionate · proiectarea generală (4) · proiectarea de detaliu (5) 41 . Implementarea şi testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea produsului de către acesta.proiectare şi implementare. testării. modului de îndeplinire a cerinţelor şi fiabilitatea în utilizare. 10. Proiectarea de detaliu: rafinează soluţia cadru. 9. rezultat al proiectării generale. Exploatarea şi întreţinerea sistemului informatic: utilizarea curentă a sistemului informatic şi întreţinerea lui. În cadrul diferitelor modele. ci pe fazele premergătoare sau ulterioare acesteia. Dezvoltarea sistemului informatic: realizarea şi integrarea de noi componente care să îmbunătăţească şi/sau să dezvolte funcţionalitatea ş i performanţele sistemului. accentul nu se pune pe scrierea de programe. având ca finalitate definirea soluţiei finale a sistemului informatic. 8. 5. pe baza soluţiilor oferite de proiectarea de detaliu. Integrarea componentelor şi testarea finală a sistemului: reunirea componentelor în cadrul produsului final şi verificarea funcţionării lui în ansamblu. analizei şi proiectării. documentaţiei şi conducerii proiectului în asigurarea calităţii produsului software. Proiectarea generală: se definesc soluţii cadru. Realizarea componentelor sistemului informatic rezultate din elaborarea arhitecturii sistemului informatic în faza proiect ării generale.

Gabriel CUCUI. Sisteme informatice de gestiune. pag. Florin RADU. Valahia University Press. Târgovişte 2009. 13-80 42 . Valentin RADU.· realizarea sistemului informatic (6-8) · instalarea sistemului informatic la beneficiar (9) · exploatarea şi întreţinerea sistemului informatic (10) · dezvoltarea sistemului informatic (11) BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.

43 .MODUL II Modelarea sistemelor informatice de gestiune 1. 5. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Cuprins – UI 4. Modele de concepere şi realizare a sistemelor informatice = 3 ore – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind modelele de concepere şi realizare a sistemelor informatice de gestiune. 3. 4. 2. – Obiective operaţionale: Însuşirea etapelor principale de concepere şi realizare a unui sistem informatic de gestine.

asigurând trecerea de la o etapă la alta. fazele sunt structurate pe activit ăţi şi subactivităţi. Modelul cascadă (waterfall) Fiind cel mai vechi dintre modele. Trecerea de la o etapă la alte se realizează după ce precedenta a fost parcursă în întregime. Modeleul const ă într-o descompunere a ciclului de viaţă în faze secvenţiale.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 MODELE DE CONCEPERE ŞI REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE F Modelul cascadă 4. Royce.1. Definirea cerinţelor Analiza Proiectarea Implementarea Testarea Utilizarea şi întreţinerea axa timp Modelul cascadă clasic 44 . se înregistrează reveniri la etapele anterioare sau parcurgerea în paralel a unora dintre ele. Modelul cascadă este unul de referinţă. cu un număr mare de aplicaţii ce interacţionează între ele sunt greu de controlat. deoarece. elaborat la începutul anilor ’70 de W. modelul cascadă corespunde ciclului de viaţă clasic. Modelul se aplică la nivel de sistem – tocmai aici este punctul slab. mai mult teoretică. La rândul lor. de cele mai multe ori. în ordine secvenţială.W. Realitatea a demonstrat că parcurgerea etapelor/fazelor într-o astfel de ordine nu este o regulă. deoarece sistemele complexe. ce-i drept.

ceea ce înseamnă o lungă perioadă de timp. inclusiv de cei noi. firesc. Ca dezavantaje amintim: · sistemul se predă numai după parcurgerea etapelor anterioare. O variantă îmbunătăţită a acestui model este modelul cascadă cu revenire (waterfall model with back flow). previzibile. · nu este deschis schimbărilor ce pot interveni pe parcurs. · este uşor de însuşit de către membrii echipelor de analiză şi proiectare. prezentat în figura de mai jos.Modelului i se recunosc unele avantaje. prin evidenţierea clară a ariei de întindere a fiecărei etape sau subcomponente a ei. cu o experienţă mai puţin vastă. cum ar fi: · un control total asupra fazelor. în sensul contabilit ăţii ele sunt ordonate şi. Fezabilitatea sistemului Validare Planificarea lucrărilor Validare Proiectarea generală Verificare Proiectarea de detaliu Verificare Scrierea programelor Testare componente Integrare Verificare Instalare Testare Exploatare-dezvoltare Revalidare Modelul cascadă cu revenire 45 . · nu corespunde intenţiilor de abordare dinamică a sistemelor. suficient ca utilizatorul să-şi schimbe pretenţiile. · fiecare etapă este însoţită de o documentaţie perfect structurată (controlată).

prin posibilitatea abordării unor părţi ale întregului. Modelul incremental oferă posibilitatea atingerii scopului final în două variante: 1. componente livrate distinct. cât şi analiza se efectuează la nivelul întregului sistem. creat pentru a acoperi deficienţele acestuia. De fapt. se efectuează descompunerea proiectului în subproiecte.2. atât definirea cerinţelor. Aceasta este filozofia de bază a modelului. Definirea cerinţelor Proiectare componentă 1 Instalare componentă 1 Analiză Implementare componentă 1 Întreţinere componentă 1 Arhitectura sistemului … Proiectare componentă N … … Instalare componentă N … Implementare componentă N Întreţinere componentă N Modelul incremental Din descrierea de până acum rezultă câteva din avantajele modelului: · se încadrează în principiul arhicunoscut „divide et impera”. · proiectul sau sistemul final poate fi realizat de mai multe echipe sau persoane datorită modularizării lui.F Modelul incremental 4. 46 . După acestea. în modul de descriere a etapelor incipiente nici nu există diferenţă faţă de modelul cascadă. ele fiind urmărite pe activităţi care vor concura la obţinerea componentelor necesare sistemului final. Modelul incremental (rapid-prototyping) Modelul incremental este o altă formă a celui cascadă. deoarece. 2. · sistemul poate fi livrat şi pe componente realizate la perioade scurte de timp. sistem global livrat la sfârşit.

Dintre dezavantaje pot fi enumerate: · imposibilitatea aplicării lui în toate cazurile uneori neexistând elementele necesare descompunerii întregului. · componentele pot fi realizate numai după ce întregului sistem i se defineşte arhitectura. aplicându-se teste explicite la un sistem ierarhic pentru creşterea controlului asupra modului în care se desfăşoară etapele. Definirea cerinţelor Validare Proiectare sistem Testare sistem (componentă) Proiectare subsistem (componentă) Testare subsistem (componentă) Codificare/asamblare componente Modelul în V 47 . · fiind posibil de realizat pe părţi. Prima este latura din stânga. din dreapta. totul derulându-se după principiile metodelor top-down. ceea ce înseamnă încă o condiţie dură: cunoaşterea ş i formularea cerinţelor din faza incipientă de abordare a sistemului. vorbindu-se chiar despre o aşa-zisă testare multiplă de sisteme. eforturile de integrare a acestora în întreg sunt destul de mari. parcursă descendent. F Modelul în V 4. şi conţine etapele propriuzise.3. pe ea realizându-se verificările şi validările elementelor create anterior. se parcurge ascendent. Modelul în V Modelul în V este o variant ă a modelului cascadă prin care se introduc conceptele de sistem şi componente (subsisteme). iar cea de-a doua latură. Tocmai această înlesnire constituie o latură a literei V. cu trimitere la faptul că de fiecare dată când se adaugă o nouă componentă sistemul poate fi considerat unul nou.

deoarece încurajează prototipizarea. 48 . ambele fiind considerate ca exemple de modele ale procesului de dezvoltare care. Modelul X Modelul X îşi propune să extindă aria performanţelor obţinute prin modelele cascadă şi în V. modelul arhitectural şi acela al implementării. Test de acceptare Testarea sistemului Testarea componentei Specificaţii Definirea cerinţelor Proiectarea de nivel înalt Machete Proiectarea sistemului Proiectarea componentei i Verificarea fluxurilor logice Realizarea componentei i Modelul în W F Modelul X 4. prin structurile ierarhice şi modulare pe care le promovează. F Modelul în W 4. El oferă un control puternic asupra sistemului în curs de realizare. fie din codificarea unor componente. Modelul în W Acest model reia ideea modelului în V pe care îl dezvolt ă şi perfecţionează prin integrarea activităţilor de validare la nivelul fazelor de proiectare. ceea ce îl face utilizabil şi în cazul sistemelor complexe. Arhitectura sistemului este surprinsă în partea de mijloc a literei. care ar putea consta fie din asamblarea componentelor soft.5. iar partea inferioară a ei se referă la faza de implementare. reutilizarea unor structuri superioare. Utilizatorul este implicat doar în fazele din partea superioară a V-ului. la rândul lui.Modelul punctează cu mai multă claritate separările dintre ceea ce implică participarea utilizatorului. Modelul se pretează şi în mediul orientat obiect. ar fi parte integrant ă a unui proces mai larg.4. al livrării sistemelor.

Modelul surprinde dezvoltarea sistemelor printr-o redare grafică bazată pe trei axe. echipa de realizare a ei va dedica un timp anume pentru aflarea modelelor existente în acel domeniu în vederea determinării gradului în care ele pot servi noua aplicaţie. pentru catalogarea diverselor modele. adaptare. Atunci când intră în discuţie o nouă aplicaţie. În cazul orientării-obiect. El a fost introdus o dată cu metoda Merise. arhitecturi şi componente ale activităţii finalizate pentru o posibilă reutilizare. modelul X este utilizat corespunzător domeniului nou de studiu. Modelul tridimensional Modelul tridimensional a fost lansat în Franţa şi susţinut de către adepţii acestei şcoli. ciclul de decizie şi ciclul de viaţă al proiectului. descriind ciclul abstractizării.Modelul X exprimă două mari categorii de cicluri de activităţi: una derulată înainte (forward activity).6. 49 . rafinare – acumulările anterioare care se regăsesc în bibliotecile sistemelor. care sintetizează sistemul nou (sau modificat) şi o activitate derulată înapoi (reverse activity) pentru obţinerea sistemelor şi a componentelor lor. Ingineria preventivă (forward engineering) de la nivelul fiecărui stadiu al procesului încearcă să reutilizeze – prin selecţie. Obţinerea viziunii ş i a cerinţelor Specificaţ ia sistemelor Test sistem Proiectul sistemelor Proiectare şi testare arhitectură subsistem Construire şi testare componentă Achiziţ ie Selectare ş i adaptare Asamblare Rafinare componentă Integrare Responsabilit ăţi pe linia software-ului curent Livrare sistem Catalogare Biblioteca componentă Biblioteca structurată Biblioteca domeniului Biblioteca aplicaţ iei Valorile patrimoniale software Restabilire domeniu Biblioteca structurată Modelul X F Modelul tridimensional 4.

50 . realizarea şi exploatarea sistemului informatic: · deciziile globale. gestiunea datelor. · deciziile de organizare. · deciziile funcţionale. nivelul fizic. software. ce aparţin utilizatorilor şi asigură buna funcţionare a sistemului informatic. mediul de exploatare a sistemului informatic. ce cuprind interacţiunile dintre componente. · deciziile tehnice. planificarea proiectării generale şi de detaliu ale sistemului informatic. până la una care depinde vizibil de mediul tehnologic. care fac referinţă la hardware. domeniile de informatizat. Ciclul de decizie cuprinde ansamblul deciziilor legate de proiectarea. comunicaţie. independentă de tehnologie.Ciclul abstractizării Nivel fizic Nivel logic Decizii organizatorice Decizii generale Decizii tehnice Nivel conceptual Decizii funcţionale Ciclul de decizie Schema directoare Studiu prealabil Studiu detaliat Studiu tehnic Codificare Implementare Utilizare şi întreţinere Dezvoltare Ciclul de viaţă al proiectului Modelul tridimensional Ciclul abstractizării tratează nivelurile succesive ale specificaţiilor. care vizează problemele cadru ale sistemului informatic. planificarea lucr ărilor. pornind de la cea mai pură formă conceptuală.

Fiecare componentă astfel definită îşi va urma propriul său ciclu de viaţă (definirea cerinţelor. realizare. abordând probleme de la general la particular şi asigurând modelarea conceptuală. a c ărui arhitectură este definită ulterior. El defineşte secvenţa fazelor prin care trece proiectul pentru a fi realizat: · schema directoare şi studiul prealabil presupun analiza sistemului informatic existent. este echivalent cu modelul cascadă.Ciclul de viaţă al proiectului. 51 . 49) F Modelul evolutiv 4. conform modelului tridimensional. numit de autori şi ciclul deciziei. urmând să fie livrată beneficiarului în momentul finalizării. · studiul detaliat dezvoltă soluţia cadru a scenariului ales. · utilizarea. proiectare. întreţinerea şi dezvoltarea depind de activitatea beneficiarului. · codificarea presupune scrierea. analiză. În concluzie. formularea cerinţelor şi obiectivelor. realizarea scenariilor şi alegerea scenariului optim. · studiul tehnic defineşte soluţii concrete pentru modelarea logică ş i fizică. proiectarea unui sistem înseamnă orientarea continuă şi simultană pe cele trei axe. definirea priorităţilor. testarea şi integrarea procedurilor. Modelul evolutiv Modelul evolutiv porneşte de la realizarea unui studiu iniţial privind obiectivele viitorului sistem informatic. utilizare). testare. Ce metodă de proiectare a sistemelor informatice utilizează modelul tridimensional? (vezi pag. · implementarea se realizează în condiţii reale de exploatare pentru a se obţine acceptul beneficiarului.7.

constrâns fiind de incertitudinile privind riscurile. a cărui caracteristică este marcarea printr-un cerc a unui ciclu complet al sistemului informatic. evoluând în etape succesive până la constituirea sistemului definitiv: · cerinţele şi costurile preliminare sunt în centrul spiralei.8. prototipizare. evaluare soluţii etc. · riscurile sunt bine controlate datorită realizării pas cu pas a sistemului.Sistemul informatic va fi ansamblul unor componente în interacţiunea lor. Modelul spirală Modelul spirală a fost elaborat de Barry Boehm şi se bazează pe acelaş i principiu ca şi modelul evolutiv. Modelul spirală reprezintă în prezent abordarea cea mai realistă în dezvoltarea de aplicaţii. 52 . ca rezultat al unei concepţii bazate pe arhitecturi deschise şi flexibile. · Studiu iniţial · Arhitectura sistemului · Identificarea componentelor · · · · · · Componentă 1 specificaţia cerinţelor analiză proiectare realizare testare utilizare · · · · · Componentă 2 specificaţia cerinţelor analiză proiectare testare utilizare Modelul evolutiv Reprezentarea grafică a modelului evolutiv este influenţată de modelul circular. căutare alternative. Aceste cerinţe se definitivează prin acumularea de experienţă în succesiunea prototipurilor. analiză riscuri. F Modelul spirală 4. · în succesiunea prototipurilor apărute în desfăşurarea spiralei se realizează acumulări de costuri. Este o abordare asemănătoare cu cea orientată obiect. Modelul presupune construirea mai multor prototipuri succesive în condiţiile realizării unei analize a riscului pe fiecare nivel. se parcurg cu fiecare rotaţie a spiralei. Se recomandă utilizarea modelului spirală atunci când beneficiarul nu îşi poate defini toate cerinţele de la bun început. caracterizată prin încapsularea datelor şi funcţionalitatea obiectelor. · stadiile de planificare.

parcurgerea etapelor Evaluarea alternativelor. restricţiilor Costuri cumulate. planificarea ciclului următor (în cazul ultimului ciclu se înlocuieşte cu implementarea versiunii finale). identificarea şi soluţionarea riscurilor Analiza riscurilor Analiza riscurilor Analiza riscurilor Prototip 3 Analiza riscurilor Prototip 1 Prototip 2 Prototip operaţional Simulări Cerinţe de planificare. validarea cerinţelor. Determinarea obiectivelor. determinarea cerinţelor în urma rezultatelor testării. simularea şi testarea prototipului. 4. 2. alternativelor. Planificarea ciclului de viaţă Conceptul operării Modele Evaluări Proiectarea sistemului informatic Plan de dezvoltare Verificarea cerinţelor Test componentă Proiectarea de detaliu Codificare Planul de integrare şi testare Validarea proiectării şi verificare Integrare şi test Acceptare testare Planificarea fazelor următoare Implementare Dezvoltarea. 3. 6. 5.În cadrul fiecărui ciclu (iteraţie sau rotaţie a spiralei) se întâlneşte aceeaşi succesiune de faze de dezvoltare a sistemului informatic: 1. verificarea următorului nivel Modelul spirală 53 . realizarea unui prototip. analiza riscurilor.

54 . Etapele parcurse succesiv în continuare sunt cele de analiză. Astfel. întreţinere.F Modelul fântână arteziană 4. modelul vârtej de apă). Modelul fântână arteziană Originea modelului fântână arteziană o constituie în special modelul spirală dar şi alte modele care au reprezentat îmbunătăţiri ale acestuia (de exemplu: modelul spirală ierarhic. testare componentă. proiectare sistem. Edwards. datorită necesităţii de fuzionare a unor etape ale ciclului de viaţă şi creşterii gradului de iteraţie. testare sistem. care au propriul lor ciclu de viaţă. dezvoltare. codificare. Autorii modelului fântână arteziană sunt Brian Henderson Sellers şi J. modelul fântână arteziană este preferat chiar şi celui cascad ă. utilizare. accentul nu se pune numai pe ciclul de viaţă al întregului sistem informatic ci în special pe identificarea claselor. Întreţinere Utilizare Dezvoltare Testare sistem Testare component ă Codificare Proiectare componentă Proiectare sistem Specificaţii cerinţe Software Specificaţii cerinţe utilizator Analiză Lumea reală Modelul fântână arteziană pentru sisteme În cazul în care se utilizează modele de proiectare orientate obiect. proiectare component ă. a cerinţelor şi elaborarea studiului de fezabilitate.9.M. Acest model porneşte de la cunoaşterea lumii reale.

Activităţ ile din cadrul acestui model au fost figurate în spiritul jocului de pinball în formă de tampoane. 55 . Modelul pinball Modelul pinball a fost elaborat de către S. bazat pe principiul deplas ării aleatoare a unei bile în vederea atingerii unor ţinte. Denumirea modelului provine din comparaţia cu un joc cu acelaşi nume.Introducere în bibliotecă Generalizare Testare Agregare Codificare Proiectare modul Specificare modul Lumea reală Modelul fântână arteziană pentru clase F Modelul pinball 4.W. Ambler şi este caracteristic ciclurilor de viaţă ale produselor software proiectate şi realizate prin metode orientate obiect. obstacole sau braţe mobile.10. În cazul modelului pinball. ţintele sunt reprezentate de obiective ale proiect ării şi programării orientate obiect.

· POO – programarea orientată obiect. Yourdon şi Nicola. Astfel. Prin acest model se renunţă la paşii succesivi în favoarea desfăşurării în paralel a activit ăţ ilor. iar POO valorific ă rezultatele AOO şi DOO.11. DOO beneficiază de rezultatele AOO şi POO. · DOO – proiectarea (design) orientat ă obiect.I M P L E M E N T A R E A Definirea atributelor Identificarea relaţiilor Aflarea metodelor Definirea subsistemelor Definirea moştenirilor Definirea agregărilor Găsirea claselor I N I Ţ I E R E A P R O I E C T U L U I Definirea colaborărilor Codificarea Testarea Modelul pinball F Modelul minge de baseball 4. AOO beneficiază de rezultatele DOO şi POO. iar activit ăţile sunt grupate în trei categorii: · AOO – analiza orientată obiect. 56 . Modelul minge de baseball Modelul minge de baseball sau dezvoltarea concurenţială a fost propus de Codd. Modelul se utilizează în cadrul metodelor orientate obiect.

care lipsesc partea laterală a piramidei.AOO DOO POO Modelul minge de baseball F Modelul piramidă 4. Succesiunea etapelor unui ciclu de viaţă înseamnă şi o trecere treptată spre mai multe detalii pornind de la nivelul superior al planificării întreprinderii spre analiza domeniilor mari ale întreprinderii. sunt prezentate mai jos: 57 . Acest model se utilizează exclusiv pentru abordarea orientată obiect. Modelul piramidă Modelul piramidă a fost creat de J. Principalele activităţi din cele 4 nivele structurale. Odell pentru a lansa metoda OOIE (Object-Oriented Information Engineering).12. Prin acest model se marchează trecerea de la tehnicile structurate utilizate în ingineria software la nivel de proiect. la tehnici structurate orientate obiect aplicabile la nivel de întreprindere sau un sector mare al acesteia. urmând proiectarea sistemului şi construirea acestuia. Martin şi J.

· exprimarea politicilor economice cu reguli. Construirea sistemului · implementarea metodelor cu generarea de coduri program. · crearea unei imagini globale asupra întreprinderii. 58 . · identificarea obiectivelor întreprinderii de nivel superior. se mai folosesc şi tehnici specifice de dezvoltare rapidă a aplicaţiilor. acesta este bine acoperit printrun cadru conceptual profesionist şi prin tehnici performante. Modelul apelează la un sistem de diagrame pentru exprimarea detaliilor la fiecare nivel. Analiza domeniilor întreprinderii · construirea unui model orientat obiect al domeniului întreprinderii. Ca punct forte pentru cei ce agreează modelul. · crearea prototipurilor pentru a fi validate de către utilizatori. · identificarea obiectelor domeniului economic.Planificarea întreprinderii Analiza domeniilor întreprinderii Proiectarea sistemului Construirea sistemului Comportament obiect Structură obiect Modelul piramidă Planificarea întreprinderii · preocupări în legătură cu obiectivele întreprinderii şi factorii de succes. · conceperea proiectului detaliat al claselor. Totodată. Proiectarea sistemului · crearea unui model orientat obiect al sistemului.

· în selectarea modelului. · performanţele sistemelor realizate prin diversele modele depind şi de gradul de implicare al utilizatorilor. după cum urmează: · modelele sunt diferite. Valentin RADU. care poate îndepărta pe unii dintre potenţialii utilizatori. Concluzii După descrierea principalelor modele ale ciclului de viaţă al dezvoltării sistemelor informatice. Sisteme informatice de gestiune. ca ordine. Modelul piramidă este însă completat cu tehnologii structurate aplicabile exclusiv în mediile orientate obiect. Târgovişte 2009. cu referire la experienţa în a lucra cu diverse modele. · sistemul poate fi abordat în întregime sau pe componente funcţionale. · diferenţele dintre modele constau. un rol important în are echipa care efectuează această operaţiune. modelul fiind ales în funcţie de complexitate. · tipul de model ales depinde întotdeauna şi de cerinţele funcţionale. se pot trage unele concluzii. 83-104 59 . dar şi de domeniile cărora le aparţin sistemele. în funcţie de tehnologiile folosite în procesul de realizare a sistemelor. Florin RADU. saltul considerabil înregistrându-se în mediile orientate obiect. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.Punctul slab îl reprezintă excesul de detalii. În modul de derulare a etapelor ciclului de viaţă a componentelor se observă asemănări cu principiile modelului cascadă. pag. · modelele depind şi de mărimea proiectelor. Valahia University Press. în principal. dar şi în ceea ce priveşte numărul acestor etape. Gabriel CUCUI. în modul de parcurgere a etapelor.

2.MODUL III Analiza. a generalităţilor privind metodele de proiectare (detalierea lor făcând obiectul altei discipline) şi a fazelor de implementare detaliate pe activităţi. Implementarea sistemelor informatice = 3 ore – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind activităţile de analiză. proiectarea şi implementarea sistemelor informatice de gestiune 1. – Obiective operaţionale: Însuşirea activităţilor şi strategiilor din etapa de analiză. Analiza sistemelor informatice = 3 ore – UI 6. Metode de proiectare a sistemelor informatice = 3 ore – UI 7. 60 . Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Cuprins – UI 5. 4. metodele de proiectare şi fazele de implementare a sistemelor informatice de gestiune. 3. 5.

de paşii parcurşi. De regulă.1. evaluarea necesarului de memorie. Procesele pot fi descrise la diverse nivele de detaliere. complexitatea sistemului.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 ANALIZA SISTEMELOR INFORMATICE 5. Urmează studiul pentru definirea cerinţelor unui nou sistem. se întocmeşte un caiet de sarcini cuprinzând etapele de rezolvare şi dezvoltare a fiecărei unităţi de prelucrare. a datelor existente în fiş iere (lungime şi stare a fiecăreia. viabilitatea ş i costul acestuia. Definirea unei metode se face în raport de conceptele şi tehnicile folosite. Procesele descriu modul de construire pentru modelele specifice. · vederi şi notaţii utilizate pentru a reprezenta utilizatorilor informaţii principale legate de modelare. Fundamentarea teoretică a etapei de analiză Analiza sistemelor informatice reprezint ă etapa premergătoare celei de proiectare şi poate fi definită ca o mulţime de tehnici şi procedee utilizate pentru realizarea unui proiect al aplicaţiei care urmează a fi construite. În etapa de analiză se realizează înţelegerea profundă şi corect ă a problemei de rezolvat şi la specificarea ei într-o modalitate abstractă. · procese iterative utilizate pas cu pas pentru construirea modelelor şi implementarea lor. a dispunerii datelor în documentele de ieşire cu scopul pregătirii proceselor necesare pentru a le obţine în maniera dorită. manieră de tratare-prelucrare). inspectarea tipului şi a caracteristicilor perifericelor utilizate. O metodă conţine: · concepte fundamentale de modelare necesare pentru a surprinde cunoştinţele semantice referitoare la o problemă şi la soluţia ei. 61 . tip de grupare. de la gestiunea de ansamblu a proiectului la modele de nivel scăzut. procedeele de stocare şi de arhivare a datelor. În mod normal vederile sunt grafice dar cu tehnologia actuală pot fi realizate şi interfeţe multimedia. Analiza funcţională a sistemului presupune clarificări ale informaţiilor privind intrările şi ieşirile sistemului. care trebuie să răspundă nevoilor de perfecţionare enunţate în finalul fazei anterioare. în timp ce analiza operaţională urmăreşte caracterizarea detaliată a datelor de intrare (tip şi dimensiune).

· reguli empirice recomandate pentru realizarea unui proiect. Principalele activităţi vizate în etapa de analiză a) Premisa analizei Analiza sistemului existent este o componentă esenţială a procesului de realizare a unui sistem informatic. punctul de plecare îl reprezint ă modul în care funcţionează sistemul existent în interacţiunea sa cu mediul deoarece acesta nu este izolat. rapoartele studiilor preliminare. reacţionează prin răspunsuri. Ele nu sunt organizate în etape şi pot fi aplicate oricând au sens. Stabilirea sistemului de investigat reprezint ă o activitate dificilă deoarece perturbările în activitatea societăţii ce se cer soluţionate pot prezenta diferite forme de manifestare în diferite zone şi momente ale activităţii iar cauzele acestor dereglări pot fi localizate diferit de locul manifestării efectelor. Astfel. Se realizează pe baza documentelor rezultate: documentul de iniţiere a proiectului.Ele pot specifica şi regulile de bază pentru evaluarea calităţii proiectului. Ele reprezintă soluţii de proiectare la probleme frecvente şi pot fi aplicate la diverse nivele de detaliere. · şabloanele reprezintă dintr-un punct de vedere o descriere într-o manieră uniformă a rezultatelor unor experienţe reuşite. 62 . b) Stabilirea ariei de investigaţii Stabilirea ariei de investigare este precedat ă de activitatea de iniţiere a proiectului. Ce conţine o metodă de analiză a sistemelor informatice? (vezi pag. 61-62) F Activităţile analizei 5. de la arhitecturi pe scară largă la structuri şi algoritmi de nivel scăzut. de un studiu de fezabilitate şi/sau un studiu preliminar. ci există în cadrul unui mediu cu care interacţionează şi la ale cărui evenimente transmise. raportul studiului de fezabilitate.2.

Dintre cerinţele exprimate cele mai importante sunt cele care rezolvă sau reduc deficienţele sistemului existent şi cele care exprimă noi facilităţi care nu sunt asigurate de vechiul sistem. iar modelul comportamental presupune obţinerea modelului fizic al prelucr ărilor şi modelului logic al datelor. În cadrul acestei activit ăţi se vor construi modelul mediului şi modelul comportamental. de comun acord cu beneficiarul şi nu descrierea problemelor sistemului actual. în paralel cu investigarea datelor şi prelucrărilor.c) Investigarea preliminară a cerinţelor Activitatea de investigare a sistemului trebuie să urmărească în principal identificarea şi definirea detaliată a cerinţelor. datorită complexităţii organizaţiei economice şi a fiecărui subsistem al acesteia. modelul pune în evidenţă funcţiunile de baz ă ale sistemului. plecând de la modelul fizic al sistemului existent se structurează modelul logic. d) Structurarea sistemului existent Structurarea sistemului existent reprezintă o activitate dificilă. permite stabilirea cu o mai mare precizie a graniţelor sistemului. f) Elaborarea modelului logic al sistemului existent În cadrul acestei activit ăţ i. permite verificarea şi eliminarea problemelor legate de redundanţa datelor şi duplicarea uciselor de prelucrare. Acesta pune în evidenţă în primul rând ce face sistemul. Totodată. Modelul mediului se concretizează în diagrama contextuală. eliminarea proceselor manuale care nu pot fi automatizate complet. g) Evaluarea sistemului existent Evaluarea sistemului existent se realizează sub două aspecte: evaluarea performanţelor şi limitelor sistemului şi evaluarea gradului de pregătire a organizaţiei 63 . e) Elaborarea modelului fizic al sistemului existent Obiectivul principal al acestei activit ăţ i este cunoaşterea sistemului existent din punct de vedere fizic şi stabilirea gradului în care acesta poate asigura satisfacerea cerinţelor managementului. eliminând detaliile referitoare la modul cum funcţionează sistemul din cadrul organizaţiei. Investigarea trebuie realizat ă la nivelul elementelor structurii şi la nivelul interacţiunii dintre aceste elemente.

Aceast ă soluţie cadru este urmarea sintetizării răspunsurilor la următoarele întrebări: · Care sunt componentele sistemului informatic? · Cum sunt legate aceste componente şi cum interacţionează ele? · Ce date se culeg? · Unde se culeg datele. Rezultatele sunt verificate individual şi ca un tot unitar.economice pentru proiectarea şi implementarea sistemului informatic. stau la baza formulării unor noi variante de sistem. h) Asamblarea rezultatelor investigării şi evaluării sistemului existent Obiectivul acestei etape este verificarea acurateţei. completitudinii şi consistenţei rezultatelor obţinute din investigarea şi evaluarea sistemului existent. Definirea arhitecturii unui sistem informatic vizeaz ă selecţia elementelor structurale ale sistemului şi a interfeţelor acestora. arhitectura reprezintă „soluţia constructivă” a sistemului informatic şi reflect ă viziunea strategică managerială asupra modului în care organizaţia (firma) lucrează. împreună cu descrierea serviciilor existente şi a cerinţelor. specificarea comportamentului componentelor din perspectiva colaborării între aceste elemente şi integrarea acestor componente structurale în subsisteme mai mari. fiecare dintre acestea fiind detaliate pe baza unor criterii predefinite. 5. i) Definirea soluţiei de realizare Pe baza activităţilor de evaluare şi analiză critică se identifică limitele şi performanţele sistemului actual. Acestea. 64 . unde se stochează şi se prelucrează? · Ce date se transmit către diferitele componente ale sistemului informatic? Altfel spus.3. Arhitectura sistemului informatic trebuie să fie puternic legată de strategia firmei deoarece ea susţine un anumit nivel de activitate şi o anume strategie managerială. Analiza arhitecturală a sistemelor informatice Arhitectura sistemului informatic reprezint ă soluţia generică privitoare la procesele de prelucrare a datelor ce trebuie să se realizeze şi modul de integrare a datelor şi prelucrărilor.

Definirea arhitecturii este urmată de găsirea unei soluţii optime pentru infrastructura sistemului informatic care să susţină întregul proces de culegere. transmitere. Aceast ă descompunere ierarhică utilizează o notaţie simplă. interfeţele modulelor. trebuie să se bazeze pe următoarele unităţi structurale: modularitatea sistemului. La rândul lor. stocare şi prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor. La rândul său. Fiecare nivel este numerotat.Arhitectura software. În managementul proiectelor TIC exist ă două strategii fundamentale generale de abordare a dezvoltării unui sistem informatic: strategia top-down sau descendent ă şi strategia bottom-up sau ascendentă. Procesul de descompunere continuă şi în pasul următor pentru fiecare aplicaţie se vor defini proceduri realizând funcţii distincte în cadrul aplicaţiei. Infrastructura include mijloacele tehnice şi umane partajate de diferitele aplicaţii aparţinând sistemului informatic. F Strategia top-down Strategia top-down sau descendentă recurge la elaborarea unei descompuneri a problemelor complexe de rezolvat în subprobleme mai uşor de abordat şi de tratat. percepută ca o descompunere modulară a sistemului. Strategia top-down (descendent ă) descrie funcţionalitatea sistemului la cel mai înalt nivel de abstractizare. Construirea sistemului informatic poate începe cu definirea cerinţelor urmată de rafinarea lor prin descompunere în elemente care să poată fi implementate mai uşor. mecanismele de comunicare şi strategia generală de control. procedurile se descompun în module. Sistemul informatic este divizat în subsisteme şi componente ale acestora pe mai multe straturi. Strategia descendentă descrie o tehnică de dezvoltare software ce impune o structură ierarhică a proiectării unui sistem informatic. fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct. fiecare subsistem se descompune în aplicaţii fiecare dintre acestea acoperind o activitate distinctă în cadrul domeniului. până când granularitatea este suficient ă pentru a permite documentarea şi implementarea corectă. Sistemul informatic global al firmei se descompune în subsisteme. 65 . Acesta va face obiectul unor iteraţii de descompunere în sisteme mai mici (subsisteme). Procesul poate debuta în etapa de analiză a cerinţelor şi poate fi finalizat atunci când proiectarea permite transformarea tuturor modulelor în subsisteme prin codificare. Acestea cuprind secvenţe de cod realizând câte o funcţie distinctă în cadrul procedurii.

în cadrul cărora un rol deosebit îl joacă implementarea în totalitate a cerinţelor definite. Sistemul este realizat prin deducerea şi realizarea componentelor şi serviciilor de nivel superior celor existente. Un concept de bază al descompunerii sistemului prin strategia descendentă este acela de atribut. într-o primă etapă. primul nivel prezentând cel mai mare grad de abstractizare. Un sistem informatic este alcătuit dintr-o colecţie de componente. Un atribut reprezint ă o caracteristică esenţială a unei componente pe baza căreia un serviciu poate fi construit. părţile individuale ale sistemului sunt specificate în 66 . Ea este azi intens utilizat ă pentru proiecte de mari dimensiuni al căror impact asupra organizaţiei este însemnat. primul nod. fiecare dintre ele furnizând anumite servicii. Fiecare nod din structură reprezintă o abstractizare a descompunerii sistemului informatic. corespunzător nivelului cu cel mai înalt grad de abstractizare. Divizarea sistemului prin descompunerea ierarhică permite stabilirea de sarcini pentru fiecare echip ă de dezvoltare. Într-o astfel de structură. Strategia top-down poate fi utilizată cu succes pentru proiectarea sistemelor informatice de mari dimensiuni. Fiecare strat este construit pe baza stratului precedent prin adăugarea unui singur atribut specific sistemului existent. Cea mai simplă metodă de reprezentare a proiectării unui sistem pe baza strategiei descendente este descrierea ei sub forma unei structuri arborescente. Fiecare nivel marchează un grad de detaliere. În cadrul strategiei bottom-up sau ascendentă. Acest tip de strategie a fost adoptat ă de ingineria software odată cu abordarea orientată pe obiecte a dezvoltării sistemelor informatice. Proiectarea arhitecturii sistemului porneşte de la imaginea de ansamblu a acestuia. motivaţia principală fiind dată de faptul că la sfârşitul ciclului de viaţă. în contrast cu strategia descendentă. sistemele dezvoltate astfel se dovedesc a fi mult mai robuste şi de un nivel superior de calitate. F Strategia bottom-up Strategia bottom-up sau ascendentă este centrată pe integrarea elementelor componente până la obţinerea formei finale a sistemului dezvoltat. în timp ce nodurile situate la cealaltă extremitate a structurii arborescente sunt denumite noduri frunză. este numit rădăcină. Orice serviciu al sistemului informatic are la bază mai multe atribute. urmat de celelalte.începând cu nivelul cel mai de sus (primul nivel).

care. F Strategia mixtă Cele două strategii fundamentale au dat naştere la o a treia: strategia mixtă ascendent-descendentă. Acestea vor fi testate şi utilizate în cadrul organizaţiei beneficiare. nu trebuie neglijate nici aspectele tehnice specifice implementării software. În acest sens. acest aspect sporeşte riscul de realizare a modulelor. în timp ce dezvoltarea şi integrarea componentelor se vor realiza urmând strategia bottom-up. Se pune accent pe etapa de implementare. strategia top-down ajută la proiectarea structurii de ansamblu a sistemului. va contribui la identificarea eventualelor erori sau neconcordanţe ale sistemului care urmează a se dezvolta. securitate etc. determină o bună calitate a dezvoltării sistemului informatic. Descrierea structurii sistemului din 67 . Deşi înţelegerea completă a sistemului este considerată necesară pentru o bună proiectare software.detaliu. care. prin testări parţiale. Această strategie vine în întâmpinarea nevoilor reale de proiectare a sistemelor informatice şi a majorităţii activităţilor procesului de dezvoltare software. chiar dac ă numai pentru anumite module ale sistemului final. care poate începe imediat ce primul modul al sistemului este specificat. Abordările moderne cu privire la proiectarea software îmbină strategiile ascendentă şi descendentă. în continuare. Componentele obţinute sunt corelate. Aceasta a fost denumită strategia mixtă sau. robusteţe. a sistemului informatic. pe de o parte se va familiariza cu noul sistem în mod gradat. top-down şi bottom-up. de ansamblu. ştiut fiind că se bazează pe cunoaşterea tuturor variabilelor care pot afecta componentele software. iar pe de alt ă parte. de la elementele cu cel mai înalt grad de detaliere până la elementul cu nivelul cel mai mare de abstractizare. la rândul lor. fără a pierde din vedere caracteristicile calitative ale sistemului: performanţe. Şi în acest caz. pentru a forma componente de dimensiuni mai mari. Strategia ascendentă pare a fi suficientă pentru dezvoltarea unui sistem complet. când nu se cunoaşte în mod clar cum se va stabili legătura cu celelalte componente ale sistemului. Abordarea bottom-up furnizează rapid subsisteme elementare funcţionale. Flexibilitatea în aplicarea ambelor strategii. vor fi interconectate până când un sistemul dezvoltat va fi complet. se va forma o structură arborescentă a cărei construcţie va începe de jos în sus. şi încearcă eliminarea inconvenientelor specifice acestora. Totuşi. fiind o combinaţie a regulilor şi conceptelor lor fundamentale. Abordarea mixtă îmbină avantajele celor două strategii. prin definirea modulară.

65-67) Opţiunea pentru o anumită strategie de proiectare trebuie să se fundamenteze pe baza unei analize detaliate a sistemului de dezvoltat. Care sunt strategiile de dezvoltare ale unui sistem informatic? (vezi pag. 68 . şansa de a contribui fiecare cu elementele forte la definirea şi implementarea corectă a sistemului proiectat. ascendentă şi descendentă. întrucât aceasta poate constitui un factor determinant pentru atingerea valorilor parametrilor calitativi. îmbinarea elementelor generale cu cele detaliate oferă ambelor metode. specificaţi în standardele de calitate specifice domeniului TIC.ambele sensuri.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6 METODE DE PROIECTARE A SISTEMELOR INFORMATICE 6.1. Taxonomia metodelor de proiectare şi realizare a sistemelor informatice În realizarea sistemelor informatice exist ă mai multe metode de proiectare şi, totodată, mai multe criterii de clasificare. Este unanim recunoscută împărţ irea metodelor în: metode ierarhice, metode sistemice şi metode obiectuale. Modalitatea în care se efectuează analiza, proiectarea, realizarea, implementarea şi exploatarea unui sistem informatic, este exprimată sub forma unui ansamblu de reguli, metode, tehnici şi operaţiuni. Datorită complexităţii extrem de mari a domeniilor pentru care sunt elaborate şi implementate sisteme informatice, este evident de ce nu există o singură metodologie care să fie general valabilă şi aplicabilă în toate cazurile. Metodologiile diferă între ele destul de mult, fiind mai eficiente în anumite domenii sau cazuri. Ele au luat naştere din generalizarea soluţiilor oferite pe cazuri particulare. O problemă decisivă este alegerea metodei ce urmează a fi aplicată pentru fiecare caz în parte. Exist ă mai multe tipuri de clasificări ale metodelor de analiză si proiectare a sistemelor informatice. Una dintre cele mai importante clasificări acceptată de majoritatea autorilor grupează metodele de proiectare în: · metode orientate spre funcţii; · metode orientate spre procese; · metode orientate spre informaţii; · metode orientate obiect. Curentul de gândire francez propune o clasificare a metodelor de proiectare plecând de la modalităţile în care este perceput sistemul: funcţional, sistemic, obiectual. Aşa s-a ajuns la următoarea clasificare, care este si cea mai folosit ă la momentul actual: · metode ierarhice · metode sistemice

69

· metode obiectuale: dintre multele metode orientate obiect, cea care le unifică pe toate acestea este metoda unificat ă, cunoscută sub denumirea de Unified Modeling Language (UML). O altă clasificare pe care o evidenţiem este cea a lui Ivar Jacobson21 ce grupează în două mari categorii metodele de proiectare: · metode funcţie/date · metode orientate obiect Metodele de proiectare a sistemelor informatice, au cunoscut în timp o evoluţie structurabilă în trei generaţii de metode, determinate de: creşterea ariei de utilizare a TI, dezvoltării software-ului de bază (limbaje de programare a sistemelor de gestiune a bazelor de date) şi hardware-ului (reţele de calculatoare), dar şi a comunicării informaţiei în timp real, creşterea gradului de complexitate a aplicaţiei, necesitatea diminuării costurilor, creşterea productivităţii etc.

F
Metode ierarhice

6.2. Metode de proiectare ierarhice Metodele Ierarhice au deschis drumul proiectării şi analizei structurate. Acestea caracterizează anii ’70 şi au la bază analiza funcţională a întreprinderii. Astfel, sistemul informatic ierarhic cuprinde în arhitectura sa subsisteme definite la nivel de funcţii ale întreprinderii. Cum fiecare funcţie este subdivizată ierarhic în subfuncţii, iar acestea la rândul lor se descompun succesiv până la definirea unor componente elementare uşor de programat22, arhitectura sistemului informatic va urma această ierarhie, fiecare componentă a sa acoperind o subdiviziune funcţională. Din această primă generaţie, mai cunoscute sunt metodele: · SADT(1988)-Structured Analysis and Design Technique-metodă bazată pe tehnica diagramelor ordonate ierarhic pe două tipuri: diagrama activit ăţilor (prelucrărilor) şi diagrama datelor; · YSD-Yackson System Development (1975); · Yourdon-Jourdon (1989); · Dahl (1972).
21

Jacobson I., et all, (1992), Object Oriented Software Engineering – A use case driven approach, Wesley Publishing. 22 I. Roşca – „Proiectarea sistemelor informatice de gestiune”, curs ASE, 1999

70

Structura unui sistem ierarhic Acest grup de metode prezintă avantajul că sunt simple şi uşor adaptabile la cerinţele utilizatorului, ele urmând demersul natural în abordarea unei probleme, capacitatea de a produce soluţii cu mai multe nivele de abstractizare. Dezavantajele pornesc de la faptul că sistemul informatic este conceput conform cerinţelor analizei funcţionale, ceea ce determină concentrarea efortului de analiză şi proiectare asupra prelucrărilor în condiţiile în care tocmai acestea sunt cele care sunt cel mai susceptibile de a se modifica în timp, modelarea datelor căzând pe un plan secund. Care este cea mai folosită clasificare a metodelor de proiectare a sistemelor informatice? (vezi pag. 69-70)

F
Metode sistemice

6.3. Metodele de proiectare sistemice Metodele Sistemice caracteriza anii ’80 şi se bazează pe teoria sistemelor în analiza organizaţiei. Ele abordează proiectarea sub două aspecte complementare, datele şi prelucrările, care sunt abordate independent şi reunite cât mai târziu cu putinţă, datele având prioritate în faţa prelucrărilor.

71

utilizată de firma IBM-Pellaumail în 1986. Există însă şi aspecte neplăcute: pot apărea deficienţe în modelarea proiectărilor şi posibilitatea apariţiei de neconcordanţe între modelarea datelor şi a prelucrărilor. Putem aminti ca metode de proiectare sistemică următoarele: · AXIAL. care oferă mai multă coerenţă informaţiei. · modelul logic al datelor (MLD). · modelul conceptual a prelucrărilor (MCP). · IE (Information Engineering). Modelarea sistemică pune un accent deosebit pe nivelul conceptual. nivelul organizaţional şi nivelul fizic. · MERISE. stabilitate şi elimină redondanţele. respectiv pe modelarea conceptuală atât a datelor cât şi a prelucrărilor. Principalele avantaje ale metodelor de proiectare sistemice se refer ă la faptul că sistemele se axează pe conceptul de bază de date. elaborat ă de James Martin în 1986. dezvoltată de Universitatea Michigam. fiind cea mai cunoscută şi utilizată în Franţa. · modelul fizic al datelor (MFD). neavând concepte comune şi nefăcând explicit referinţă unu la celălalt. Tardieu (1983). · modelul operaţional al prelucrărilor (MOP). lansată de Ministerului Industriei din Franţa – H. Tipuri de modelări DATE abstractizare NIVELUL CONCEPTUAL NIVELUL LOGIC NIVELUL FIZIC MCD MLD MFD Nivel de PRELUCRĂRI MCP MOP MOP Corespunzător celor trei nivele amintite mai sus rezultă următoarele modele: · modelul conceptual a datelor (MCD). · DA. modelarea prelucrărilor amestecă regulile de gestiune şi controlul asigurat de 72 .În proiectarea sistematică se respectă trei nivele de abstractizare: nivelul conceptual. · modelul organizaţional al prelucrărilor (MOP). Transformarea acestor nivele pentru cele două tipuri de analiză (a datelor şi a prelucrărilor) determină apariţia unor tipuri de modelări.

restricţiile de integritate ale sistemului; un ciclu de dezvoltare incomplet pentru prelucrări (ceea ce face să se spună despre aceste metode că sunt metode mai mult de concepţie decât de dezvoltare).deficienţe în modelarea prelucrărilor, posibilitatea apariţiei de discordanţe între modelele datelor şi ale prelucrărilor.

F
Metode orientate obiect

6.4. Metode de proiectare orientate obiect Aceste metode reprezintă generaţia a treia şi este specifică anilor 1990, abordarea obiectuală fiind considerată ca o evoluţie a abordării sistemice. Conceptul de orientare obiect a apărut o dată cu limbajele de programare orientate obiect. Astfel, termenul a fost folosit pentru prima dat ă de Booch la dezvoltarea de software în limbajul ADA. Un alt moment în evoluţia filozofiei orientate obiect a fost apariţia limbajului Simula, dezvoltat la Norwegian Computer Center, iar apoi dezvoltarea limbajului Smalltalk şi a altor limbaje bazate pe aceeaş i filozofie. Cele mai semnificative metode de analiză şi proiectare orientată obiect sunt prezentate în tabelul următor. Metode de analiză şi proiectare orientate obiect OOD HOOD OOA OOA/OOD OMT OOSE OOM FUSION G. Booch Hood Technical Group (B. Delatte, M. Heitz, J.F. Muller) S. Shlaer & S. Mellor T. Coad & E. Yourdon J. Rumbaugh, M. Blaha, W. Premerlani, F. Eddy, W. Lorensen I. Jacobson, M. Christerson, P. Jonson, G. Övergaard M. Bouzeghoub & A. Rochfeld D. Coleman, P. Arnold, S. Bodoff, C. Dollin, H. Gilchrist, F. Hayes, P. Jeremes 1991 1993 1988, 1992 1991 1991 1992 1993 1994

73

Abordarea orientată-obiect propune o nouă viziune asupra organizaţiei şi a componentelor sale şi o nouă manieră de abstractizare. Fenomenele sunt concepute ca o colecţie de obiecte care formează un ansamblu logic şi care cooperează între ele pentru realizarea unei funcţii. Abordarea orientată-obiect încearcă să îmbine avantajele metodelor analitice cu cele ale metodei sistemice23. Tehnica folosită pentru identificarea şi descrierea obiectelor şi a relaţiilor dintre ele permite clasificarea metodelor OOAD (Object Oriented Analysis and Design) la rândul lor în trei categorii mari: · conduse de date (data driven) · conduse de comportament (behavior driven) · conduse de cazuri de utilizare (use case driven) Aceste metode orientate obiect prezint ă avantajul că: pot modela obiecte complexe, reduc distorsiunile dintre real şi sistemul informatic, permit reutilizarea componentelor de program, exprimă într-o manieră integrantă dinamica obiectelor, pot încapsula aceste obiecte pentru a ascunde implementarea lor, lăsând să se vadă numai serviciile efectuate. Punctul slab al acestor metode este că percep şi prezintă totul conform filozofiei „totul este obiect” ceea ce nu corespunde realit ăţii.
O2

O1

O5

Scenariu Funcţional 1

Scenariu Funcţional 2

O6

O4 O3

O7

Concatenarea obiectelor la metodele orientate obiect Abstractizarea fiecărei funcţii în obiect, nu integrează decât realizatorii de compilatoare sau specialiştii al căror scop este să se identifice subansamblul minimal de concepţie de realizat.
23

Zaharie, D. – Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice, Editura Dual Tech, Bucureşti, 2002, p. 83

74

Şi în realizarea unui sistem informaţional/informatic prin metoda orientat ă obiect, există o ierarhie pentru nivelele de concepţie şi anume: · nivelul extern reprezintă nivelul de vizibilitate al obiectelor în raport cu fiecare clasă de utilizator (subansamblu al nivelului conceptual); · nivelul conceptual reprezintă integrarea ansamblului de vederi externe într-un nivel global; · nivelul logic reprezintă prelucrarea nivelului conceptual prin specificarea algoritmilor şi variabilelor metodei; · nivelul fizic reprezintă prelucrarea nivelului logic prin adăugarea de caracteristici de implementare (ale limbajului al sistemului de gestiune al bazelor de date). Metodele de concepţie şi de dezvoltare obiectuale sunt relativ recente, anumite metode deja au cunoscut mai multe versiuni şi orice clasificare a lor ar fi relativ depăşită. Este foarte greu să se facă comparaţie între ele, mai ales că majoritatea au la bază concepte comune.

75

indiferent de modelul ales. modularizarea.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7 IMPLEMENTAREA SISTEMELOR INFORMATICE Implementarea sistemelor informatice este una din etapele de la finalul modelării oricărui ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor informatice. Faza de construire a sistemului informatic Trebuie menţionat că după unii autori.1. cea de testare. Dacă sunt necesare programe noi. 7. structurarea etc. a) Tehnici de programare utilizate Dintre elementele preliminare de tehnică de programare putem menţiona: importanţa standardelor şi recomandărilor.1. Analiză. Nu se vor folosi instrucţiuni de salt necondiţionat care strică 24 Lungu. atunci acestea se vor instala corespunzător şi se va trece la activitatea următoare. F Faza de construire 7. Introducerea acestei faze în cadrul etapei de implementare a poate fi făcută şi ca urmare gradului ridicat de participare a echipei tehnice. pe care le prezentăm în cele ce urmează. această fază poate aparţine etapei de realizare a sistemului informatic.1. Programarea structurată se utilizează atunci când programatorul foloseşte numai instrucţiuni ale celor trei structuri fundamentale de program: secvenţială. I. 2003 76 . · faza de livrare şi punere în funcţiune. şi colectiv – Sisteme informatice. În continuare. proiectare şi implementare. Editura Economica. alternativă. Activitatea de scriere a programelor În cazul în care pachetele de programe există. atunci programatorii elaborează noile programe pe baza unor specificaţii. Activităţ ile din cadrul implement ării sistemului informatic se pot grupa în două faze24: · faza de construire. vor fi prezentate câteva din tehnicile de programare utilizate în scrierea programelor. repetitivă.

Orice facilitate care asigură flexibilitate unui program este de preferat ă alteia care oferă simplitate. videoformate. rapiditate în implementare etc. spaţieri şi alinieri ale instrucţiunilor. Aceasta este posibilă prin tratarea tuturor situaţiilor.lizibilitatea sau claritatea secvenţelor program se realizează comentariilor.autodocumentarea sau posibilitatea unui program de a lucra interactiv cu utilizatorul prin furnizarea de mesaje. Se realizează prin parametrizare. 77 . opţiuni relevante în meniuri. chiar şi a acelora care se consideră că nu vor avea loc niciodat ă. dialoguri ori de câte ori este necesar sau de ori câte ori cere utilizatorul. ci cât mai extins posibil.robusteţea se referă la capacitatea programului de a rezista la situaţii neprevăzute. Dintre instrumente folosite pentru punerea în practică a autodocumentării menţionăm: linii sau ferestre de dialog şi explicative. După scrierea fiecărui modul. Machetele vor lua formă de dialoguri. Domeniul de prelucrare nu trebuie să fie limitat. Tehnici pentru calitatea produselor program sunt puse în aplicare pentru eficienţa în utilizare: . modularizare. . fiş iere „help”. exemple tipice.secvenţa structurată de program. alegerea unor instrumente soft corespunzătoare. . grafice etc. uşurinţă de realizare. toate acestea trebuie asamblate în produsul program. . informaţii. interfeţe specializate etc. O procedură trebuie să rezolve operaţia specifică în condiţiile ansamblului din care face parte. rapoarte. meniuri. . Pentru aceasta.portabilitatea sau capacitatea unui program de a fi rulat pe diferite calculatoare fără modificări sau cu modificări nesemnificative. Programarea modulară presupune secvenţe de program din proceduri distincte.flexibilitatea sau capacitatea programului de a se adapta uşor cerinţelor noi. Fiecare secvenţă va trebui să aibă un singur punct de intrare şi un singur punct de ieşire. Programarea machetelor de intrare-ieşire condiţionează o prezentare estetică şi o înţelegere facilă de către utilizatori. în program nu se vor folosi elemente hard şi soft care-1 fac dependent de un anumit sistem de calcul. pe operaţii specifice. ferestre.

se mai regăsesc şi instrumente CASE pentru asistarea proiectării de aplicaţii. Limbajele de programare universale oferă teoretic facilităţi pentru rezolvarea oricăror probleme. producând de cele mai multe ori blocarea programului fără să fi existat vreo eroare de limbaj de programare. uşurinţa de scriere de instrucţiunilor etc. bazându-se pe rezultatele din acel moment. numărul de funcţii. Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) au Limbajul de Descriere al Datelor (LDD) şi Limbajul de Manipulare al Datelor (LMD). b) Alegerea limbajelor de programare Limbajele utilizate pot fi universale. trebuie urmărite avantajele şi dezavantajele referitoare la aria de cuprindere. Elementele care determină această combinare sunt cerinţele aplicaţiei şi din tehnicile de programare ce vor fi utilizate. se generează foarte uşor aplicaţii. atunci procesul recursiv se va repeta la infinit. Limbajele de programare specifice se regăsesc în cadrul bazelor de date din sistemul informatic. cum ar fi generatoarele de meniuri. posibilităţile referitoare la grafică. având dezavantajul ca nu sunt standard. 78 . De asemenea. însă există aspecte specifice pentru fiecare limbaj. Astfel. Fiecare din ele oferă avantaje pentru anumite domenii. clasificate în limbaje proprii ale SGBD sau limbaje dezvoltate pe un limbaj gazdă. Procesul recursiv are inclusă o condiţie care îl poate opri numai atunci când va fi adevărat ă. Dacă condiţia este imposibilă. În cadrul SGBD se regăsesc şi alte componente pentru dezvoltarea de aplicaţii informatice. Între programul apelant şi cel apelat se transmit parametri de intrare şi/sau ieşire care respectă convenţiile de comunicare între proceduri. Tehnicile de depanare a programelor presupun utilizarea unor proceduri speciale pentru urmărirea execuţiei secvenţelor de instrucţiuni în vederea descoperirii unor erori. prezentând o portabilitate redusă. Tehnica const ă în posibilitatea unei proceduri de a se autoapela. ecrane. şi alte utilitare.Interfaţa cu alte limbaje de programare este o tehnică folosită pentru a apela din programul principal facilităţile unui alt program. Astfel. Recursivitatea este o tehnică de programare acceptată de anumite limbaje de programare şi de anumite limbaje de manipulare din SGBD. rapoarte. specifice sau asambloare. etc. motiv pentru care în scrierea programelor se combină utilizarea mai multor limbaje. tehnicile de programare agreate.

. De asemenea. Pentru ca fiş ierul sursă să fie adus în stare de execuţie.link-editarea (codificarea) fişierului obiect. . asamblorul leag ă programul de un anumit sistem de calcul. 76-79) 7.1.Asambloarele oferă facilităţ i de lucru la nivel de bit. Testarea se termină când între cele două categorii de rezultate nu există nici o diferenţă. se realizează foarte greu modularizarea şi structurarea programelor.compilarea fişierului sursă. lipsindu-l de flexibilitate şi de portabilitate.lansarea independentă în execuţie. în ordinea de apel a 79 . Ce cuprinde activitatea de scriere a programelor? (vezi pag. Activitatea de testare a programelor În testarea programelor se utilizează un set de date de test folosit şi în activitatea de scriere a programelor. . Programul se va scrie într-un editor specific limbajului de programare. Testarea poate fi abordat ă de sus în jos (top-down) sau de jos în sus (bottomup). După scrierea programului rezultă un fişier sursă. Programele se testează funcţional şi semantic comparând rezultatele obţinute după execuţie cu cele propuse a fi obţinute. apoi. Abordarea de sus în jos porneşte de la modulul director către modulele funcţionale şi operaţionale. intră în filozofia maşinii. Astfel. asigurând o viteză de lucru sporită. limbajele şi tehnicile de programare. se parcurg următorii paşi: .obţinerea fişierului obiect (fără erori).2.obţinerea fişierului executabil. c) Scrierea propriu-zisă a programelor Scrierea propriu-zisă programelor sau codificarea poate începe numai după ce s-au stabilit specificaţiile. . Se testează modulul director. Multe din tehnicile de programare sunt însă greu sau imposibil de aplicat. .corectarea erorilor şi recompilarea.

Activitatea de întocmire a documentaţiei Documentaţia va avea formă de manuale dedicate diferitelor categorii de utilizatori ai sistemului informatic.anexe. . .procedurilor.3. pot fi înţelese soluţiile informatice alese şi se pot furniza idei în vederea realizării viitoarelor programe. . chiar şi a acelora cu probabilitate extrem de mică de a se produce. se testează legăturile între module prin încercări cu setul de date pe diferite variante funcţionale.1. Astfel.prezentarea generală a produsului program. se testează modulele operaţionale. Aspectele tehnice sunt cele care predomină. manualul de utilizare şi exploatare. Abordarea de jos în sus porneşte la modulele operaţionale spre cele funcţionale. 80 . adresându-se specialiştilor în informatică. rămâne valabilă şi la testare regula luării în calcul a tuturor situaţiilor. iar în final modulul director. urmând asamblarea. Testarea modulului director se face la final. b) Manualul de prezentare Acest manual cuprinde aspecte de prezentare generală a produsului program: scopul. documentaţia poate fi grupat ă în următoarele categorii mari: documentaţia de realizare. 7. În final.descrierea colecţiilor de date. care va cuprinde toate tipurile de date posibile (corecte şi eronate) în vederea urmăririi reacţiei programului în oricare dintre situaţii. resursele necesare şi condiţii de utilizare. . a) Documentaţia de realizare Această categorie cuprinde documente din proiectul tehnic şi din etapele de realizare a produsului program. Structura generală a documentaţiei de realizare este în general următoarea: . restricţiile. Testarea se va încheia atunci când se efectuează lansarea prelucrării de către întreaga aplicaţie informatică a unui set complet de date. Ca şi la scrierea programelor.realizarea modulelor produsului program. apoi se testează legăturile cu alte module pentru integrarea lor. facilităţile oferite. Astfel. manualul de prezentare. Se testează separat modulele de nivel inferior.structura generală a produsului program.

Astfel. proceduri de încărcare/validare date. dimensiunile sale trebuie să fie reduse. Structura generală a manualului de prezentare poate fi următoarea: .structura funcţională a produsului program. 81 . proceduri de operare. c) Manualul de utilizare şi exploatare În cadrul acestui manual sunt descrise instrucţiunile privind condiţiile de utilizare şi cele de exploatare a produsului program. alte proceduri speciale. În sprijinul acestui manual vine şi autodocumentarea cuprinsă în produsul program. . . Faza de livrare şi punere în funcţiune a sistemului informatic Obiectivele livrării şi punerii în funcţiune a noului sistem informatic sunt următoarele: · experimentarea sistemului proiectat. proceduri privind datele de intrare.prezentarea elementelor realizate pentru produsul program. . Instrucţiunile prezentate se adresează utilizatorilor finali ai sistemului informatic.2. Instrucţiunile de exploatare pot fi grupate astfel: F Faza de livrare şi punere în funcţiune 7. iar prezentarea ideilor trebuie făcută clar şi concis. utilizatorul final nu va trebui să decizii singur şi va fi ghidat în manipularea datelor. proceduri de obţinere a situaţiilor de ieşire. proceduri de asamblare lucrări.Manualul se adresează tuturor categoriilor de utilizatori. Instrucţiunile de utilizare pot fi grupate astfel: proceduri de codificare a datelor. eşalonarea în timp a procedurilor.condiţii de utilizare a produsului program. proceduri privind situaţiile de ieşire.aspecte generale privind produsul program.

Această activitatea este obligatorie numai pentru un sistem informatic care are nevoie de o bază de date proiectată. 7. instruirea utilizatorilor finali. Analiză. proiectare şi implementare. şi colectiv – Sisteme informatice. care are ca scop pregătirea acestora pentru folosirea noului sistem informatic. Editura Economica. Se constituie şi grupul de informaticieni din cadrul unit ăţ ii beneficiare care vor culege experienţă pe măsura dezvoltării sistemului.1. În cadrul acestei activit ăţ i identificăm mai multe subactivităţ i: difuzarea instrucţiunilor de executare a procedurilor manuale şi automate pentru beneficiar şi pentru colectivul de informatică. asigurarea bazei informaţionale prin crearea efectivă a unei baze de date sau modificarea uneia existente pentru a satisface cerinţele noului sistem informatic. prin perfectarea modului de acces la oricare dintre acestea sau printr-o soluţie mixtă. 2003 82 . · omologarea/recepţionarea sistemului. din care amintim25: · asigurarea condiţiilor de implementare. · punerea în funcţiune a sistemului. · verificarea performanţelor sistemului. care transpune în practică modificările organizatorice din etapa de proiectare. asigurarea condiţiilor materiale prin dotare cu calculatoare a beneficiarului. asigurarea condiţiilor organizatorice necesare. · recepţia sistemului informatic proiectat. Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare anumite activit ăţi. · definitivarea documentaţiei. Asigurarea condiţiilor de implementare Asigurarea condiţiilor de implementare este un factor esenţial în implementarea sistemului informatic. · lansarea acestuia în exploatare curentă la beneficiar. · executarea procedurilor de conversie. I. 25 Lungu.2.· finisarea noului sistem.

gradul de satisfacere a cerinţelor informaţionale ale beneficiarului şi de participare a acestuia la realizarea noului sistem. cum ar fi: gradul de pregătire profesională. Punerea în funcţiune a sistemului Punerea în funcţiune a sistemului se bazează pe o strategie de implementare. complexitatea şi originalitatea sistemului informatic. conversii de programe sau conversii de proceduri.3. 7.Care sunt obiectivele livrării sistemului informatic? (vezi pag. natura.cea mai eficace prin timpul necesar dar şi riscantă în privinţa eventualelor erori neprevăzute. Executarea procedurilor de conversie Aceste proceduri se execută numai în situaţia în care există un sistem informatic ce trebuie modificat sau aplicaţii ce trebuie înlocuite.2. Punerea în funcţiune a unui sistem se poate efectua după una din strategiile cunoscute: implementarea directă . Necesitatea conversiilor mai apare şi în cazul în care sistemul informatic preia date de la alte sisteme sau aplicaţii care fie funcţionează pe alte tipuri de calculatoare.2. beneficiarului. În acest caz se execut ă conversii de fişiere. în vederea realiz ării legăturilor funcţionale între componente. Alegerea uneia sau alteia dintre strategiile de implementare depinde de o serie de factori. 81-82) 7. fie datele pe care le furnizează sunt în alt format decât cel necesar.2. volumul de date. diversitatea surselor informaţionale. 83 materială şi psihologică a . Conversiile mai sunt necesare atunci când sistemele informatice se realizeaz ă şi implementează eşalonat.

4. Sistemul se recepţionează de către beneficiar în baza unui „Raport de implementare/experimentare” întocmit de către proiectant. apare tendinţa tot mai accentuată de a se prezenta documentaţia chiar prin intermediul produselor program implementate ca urmare a folosirii unei tehnici de programare prezentate anterior. Etapa de implementare nu poate fi încheiată fără a definitiva întreaga documentaţie a sistemului informatic.introducere sub formă de experiment în unităţ i reprezentative pe grupe tipologice. ritmul de exploatare. fie într-un timp mai îndelungat dac ă provin din cauze mai profunde. Astfel. - implementarea pilot . a condiţiilor de implementare şi evaluarea rezultatelor implementării/experimentării.reduce riscul erorilor neprevăzute dar presupune un volum de muncă suplimentar. Definitivarea documentaţiei se realizează în paralel cu celelalte activit ăţ i din cadrul etapei de implementare.2. şi anume autodocumentarea. Verificarea performanţelor sistemului Performanţele sistemului informatic se verifică sau se evaluează comparând rezultatele testării şi implementării produselor informatice cu cerinţele şi restricţiile din etapa de proiectare. acestea trebuie eliminate fie imediat dacă acestea nu sunt semnificative. care cuprinde o prezentare sumară a sistemului. 7. Definitivarea documentaţiei Implementarea sistemului informatic se finalizează atunci când sistemul funcţionează conform cerinţelor proiectate.5. Se vor verifica şi condiţiile de exploatare curentă a sistemului. 7. Efortul de implementare scade pe măsura acumulării experienţei. precum şi performanţele în exploatare.- implementarea sistemului informatic în paralel cu menţinerea vechiului sistem . 84 . dar şi alte avantaje. capacitatea de prelucrare a datelor. Profitând de capacitatea sistemelor de calcul de a lucra interactiv cu utilizatorii. Verificarea performanţelor sistemului proiectat include şi evaluarea ş i validarea rezultatelor obţinute prin calculul indicatorilor de eficienţă. prin colaborarea dintre beneficiari şi proiectant. Dacă la verificare se constată deficienţe. apare avantajul căutării rapide după cuvinte cheie.2.

Atunci când această capacitate este pierdută. sistemul informatic se află la finalul ciclului său de viaţă. Sisteme informatice de gestiune.7. Valahia University Press.2. 161-172 85 . Florin RADU. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 107-133. Târgovişte 2009. pag. urmând sa fie înlocuit. Un sistem informatic omologat/recepţionat trebuie să funcţioneze ca unul complex.6. având capacitatea de autoreglare şi autoperfecţionare continuă. Gabriel CUCUI. Omologarea/recepţionarea sistemului Omologarea/recepţionarea reprezintă acceptarea oficială de către beneficiar a sistemului informatic în vederea utilizării sau generalizării acestuia. Valentin RADU.

CRM.MODUL IV Extinderea şi integrarea sistemelor informatice de gestiune 1. 3. Customer Relationship Management (CRM) = 3 ore – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind soluţiile integrate pentru afaceri ERP. Supply Chain Management (SCM) = 1 or㠖 UI 10. 5. CRM. 2. 86 . – Obiective operaţionale: Însuşirea modului de extindere a sistemelor informatice de gestiune în vederea obţinerii unor soluţii integrate pentru afacerile de mari dimensiuni cu exemplificare pe cele mai cunoscute dintre acestea: ERP. 4. SCM. Enterprise Resource Planning (ERP) = 3 ore – UI 9. SCM. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Cuprins – UI 8.

Un astfel de sistem permite factorilor de decizie realizarea unor analize complete asupra realiz ării planului de afaceri. gestiunea achiziţiilor. fiind concentrate în special pe gestionarea proceselor de producţie şi a activităţilor financiar contabile. gestiunea relaţiilor cu clienţii. and Risk. Prin opţiunile de simulare a activit ăţ ilor şi prin caracterul flexibil şi dinamic al aplicaţiilor se pot realiza planuri de previziune. gestiunea stocurilor. Cambridge University Press. Informaţia este prezentată pe site-uri Internet şi transferat ă către computere prin intermediul reţelelor cu viteza luminii. sistemele ERP actuale realizează integrarea tuturor funcţiilor unei companii plecând de la planificare. gestiunea financiară. interacţiunea cu furnizorii. definirea tehnologiilor. În prezent. 26 O'Leary. a resurselor umane. Este un excelent mijloc de integrare şi ordonare a informaţiei. analize calitative.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8 ENTERPRISE RESOURCE PLANNING (ERP) Iniţial. continuând cu gestiunea financiar-contabilă. Un produs ERP nu este localizat între pereţii unei singure entităţi. în sistemele informatice tradiţionale existau module sub formă de programe de planificare a materialelor şi apoi a producţiei. 85 87 . – Enterprise Resource Planning Systems: Systems. Electronic Commerce. urmărirea comenzilor. care integrează procesele economice ale întreprinderii cu scopul optimizării şi creşterii eficienţei acestora. p. evalu ări şi predefiniri ale tendinţelor de evoluţie ale industriei din care face parte compania. Din punctul de vedere al funcţionalit ăţilor. sau împrejurul pământului prin cablu şi unde radio. gestiunea resurselor umane. un software ERP acoperă următoarele domenii de interes ale unei afaceri: planificarea producţiei. Datele circulă între furnizori şi distribuitori. integrarea cu noile tehnologii e-business şi comunicare on-line26. fluidizând schimbul de date între departamente. D. coordonarea proceselor de producţie. asigurarea stocului de materii prime şi materiale. a stocurilor de produse finite şi terminând cu dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu clienţii şi partenerii de afaceri. Pornind de la premisa că întregul este mai mult decât suma părţilor. Life Cycle. clienţi actuali şi viitori. 1 edition. un ERP este o aplicaţie software complexă multi-modulară. 2000. Un ERP este o aplicaţie software complexă multi-modulară care integrează procesele economice ale întreprinderii cu scopul optimizării şi creşterii eficienţei acestora.

migrarea vechiului sistem către noul sistem. p. tehnic şi de resurse (cei 4 M . – Digital Accounting : the Effects of the Internet and ERP on Accounting. K. îmbunătăţirea cooperării ş i interacţiunii dintre diferite departamente. Editura Economica. Resource Publishing. Sistemele ERP furnizează informaţii pentru conducere şi analize pentru organizaţii. Machines şi Materials)28. J. posibilitatea de actualizare). Money. Hurbean. Wiley. Scopul şi structura sistemelor pentru gestiunea afacerilor ERP reprezintă o infrastructură software ce oferă suport de gestiune ş i coordonare a diferitelor structuri şi procese din companie.în timp real pentru toate ariile funcţionale ale unei organizaţii. Hershey. formalizarea regulilor de gestiune. fiecare dintre acestea având competenţe specifice (studiu prealabil.1. producţie. 2000. 2000.. A. J. T. Pe scurt. 2004. · eficienţa pe care o înregistrează compania. – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP. cele mai bune modele din ramura respectivă. PA: IRM Press.. achiziţii. – ERP: A-Z Implementer’s Guide for Succes. vânzări şi relaţii cu clienţii. · aplicaţiile includ cele mai bune practici. 28 29 Norris. Anderegg. Balls. Scopul unui sistem de gestiune integrat ă a proceselor de afaceri este realizarea unei mai bune comunicări în companie. formalizarea specificaţiilor funcţionale) şi competenţe funcţionale (redactarea caietului de sarcini. D. un sistem de gestiune a companiei de tip ERP reprezintă planificarea celor 4 factori determinanţi pentru o afacere de succes: factorul uman. 139 27 88 . p. Dunleavy. pregătirea şi realizarea testelor. Bucureşti. 2006. ba chiar revizuirea acestora. beneficiile majore 29 ale sistemelor ERP fiind: · informaţii on-line . p. Structura general acceptată a unui ERP cuprinde două părţi27: · obiectivele sau scopul proiectului. G. E – Business and ERP: Transforming the Enterprise. financiar. L.. · standardizarea datelor şi acurateţea la nivel de organizaţie.. 53 citat de Fotache. Hartley.8.. 41 28 Deshmukh. formarea utilizatorilor.. în vederea realizării obiectivelor de afaceri. Hurley J. p. · fazele şi activităţ ile ce trebuie desfăşurate în vederea implement ării. precum cele de planificare a produc ţiei. controlul reluării corecte a datelor.Men.

Baza de date necesită o setare iniţială conform proceselor organizaţiei. Este varianta cea mai riscantă ce implică multe resurse şi este mai puţin utilizată. În final. Principalele avantaje ale soluţiilor integrate ERP Avantajele furnizate de un sistem ERP pot fi împărţite în: a) avantaje funcţionale30: · Informaţia este introdusă în sistem o singură dată. integrează diferitele procese necesare în cadrul unei afaceri.. Practica arat ă o serie de posibilităţi ca şi în cazul SGBD obişnuite: · integral şi direct – prin înlocuirea completă a sistemului existent cu cel integrat la un moment dat. Informix..ro/analyses_details.siveco. La implementare.jsp?ID=5 89 . SQL Base şi Sybase. Este varianta cea mai uzitat ă prin prisma faptului că permite controlul disfuncţionalităţilor în noua soluţie. · Funcţionează pe o structură fiabilă de fişiere. Odată terminată instalarea. 8. Sistemele ERP. pe rând a fiecărui modul. · paralelă – are în vedere menţinerea pentru o perioadă de timp prestabilită a ambelor sisteme. sistemele ERP includ instrumente de raportare periodice sau realizate ad-hoc. Platformele de baze de date folosite în general sunt: Oracle. DB2. · Permite personalizări.. utilizatorii introduc datele.· analize şi rapoarte ce pot fi folosite la planificări pe termen lung. facilitând împărt ăşirea datelor şi eliminând redundanţa. Un alt aspect legat de soluţiile ERP face referire la modul în care se realizează implementarea. respectiv tranziţia dintre sistemul existent şi sistemul integrat. informaţiile fiind transferate prin intermediul proceselor la alte module. centralizându-le. sistemele ERP sunt instalate pe un sistem de administrare a bazelor de date (Database Mangement System). 30 *** – Despre ERP. în http://www. în principiu.2. MS SQL Server. · modular sau „Pas cu pas” – presupune integrarea în timp.

Chişinău. schimbările pot avea un impact major asupra structurii organizaţionale şi asupra costului. pentru gestionarea resurselor companiei. L. contabile. ERP contribuie la integrarea puternică a tuturor informaţiilor şi proceselor dintr-o întreprindere. articol.· Integrează datele. · Furnizează instrumente pentru interogări şi rapoarte ad-hoc. p. predictibile şi bine ordonate. ASEM. Bucureşti. simpozion „Integrarea europeană şi competitivitatea economică”. lanţul de aprovizionare şi informaţii legate de client. Ed. Soluţia integrat ă de tip ERP reprezintă o soluţie software complexă. 231 31 90 . · Îmbunătăţ irea principalilor indicatori economici. funcţiunile şi procesele vizând eliminarea redundanţelor. D. · Reducerea costurilor producţiei şi stocurilor. 38 32 Andone. Hurbean. Aceast ă soluţie constă dintr-un pachet software comercial ce asigură integrarea fără efort a tuturor informaţiilor care afectează compania . inconsistenţei şi a dezinformării. Integrarea contribuie la reducerea costului dacă procesele sunt standardizate. resurse umane. În funcţie de profunzime. Prin fuzionarea datelor specifice activit ăţilor paralele. care facilitează adoptarea tehnologiilor viitoare. · Îmbunătăţirea controlului financiar contabil. 2004.. p. – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP. Economica. · Furnizează funcţionalităţi pentru interacţiunea cu alte module. 2004. cooperare şi colaborare în lumea întreprinderilor performante. Fotache. · Oferirea avantajului strategic pe piaţă. ale cărei elemente sunt integrate într-o platformă comună.financiare. Optimizarea proceselor şi funcţiilor întreprinderii necesit ă schimbări în sistemul informaţional sau reconfigurarea proceselor. · Planificarea integrală a resurselor întreprinderii. b) avantaje economice31: · Consolidarea relaţiilor cu partenerii de afaceri. · Modularitate şi arhitectură deschisă. Sistemele ERP oferă standardizarea pe un model central de date şi pe un model de proces central uşurând schimbul de informaţii cu ajutorul arhitecturii informaţionale specifice unei întreprinderi32. I – Instrumente informatice de integrare.

1 edition. Course Technology.. De exemplu: procesul de aprovizionare într-o firmă de distribuţie este supus influenţei unor factori variaţi care ating diferite niveluri din organiza ţie. B. Acest lucru face ca soluţia ERP să fie mai uşor integrată în alte aplicaţii soft de către utilizatori şi oferă posibilitatea realizării de mici ajustări pentru adaptarea la procesele de afaceri ale unei companii. factorul logistic. extensii câtre aplicaţiile e-business. 68 91 . E. 2001. J. distribuţia geografică. calitatea şi modalităţile de organizare a personalului. p.Care sunt avantajele economice ale ERP? (vezi pag. Tendinţe ale implementării ERP Astăzi sistemul ERP încă evoluează şi se adaptează dezvoltării schimbărilor în tehnologie şi cerinţelor pieţii. aspecte legate de marketing 33. Companiile care au instalat sistemele ERP au făcut presiuni asupra utilizatorilor de software ca să adopte o arhitectura software mult mai deschisă şi flexibilă. 90) 8. Wagner. nivelul de informatizare. lărgirea sferei către noi utilizatori şi adaptarea tehnologiilor prin Internet. O aplicaţie de tip ERP ce se doreşte o soluţie performantă trebuie să asigure managementul acestor factori variaţi şi interconectaţi. depozitarea şi deprecierea stocurilor. Desigur că în acest caz apar anumite pierderi legate de imobilizarea capitalului.. cea ce implică flexibilitate şi 33 Brady. · Factorul capital – are în vedere în principal crearea stocurilor de siguranţă care să permită desfăşurarea activităţii fără întreruperi. Patru tendinţe importante urmează evoluţia continuă a sistemului ERP: îmbunătăţ iri în integrare şi flexibilitate.3. · Distribuţia geografică – are în vedere posibilitatea de a efectua aprovizionarea dintr-un punct zonal. cum ar fi factorul capital. – Concepts in Enterprise Resource Planning. Monk.

programarea paralelă. creşterea productivităţii programatorului. se încadrează în soluţiile viitorului. · Nivelul de informatizare – un sistem informatic integrat care operează în timp real şi care are implementaţi atât algoritmi de aprovizionare cât şi un sistem de raportare avansat pot face diferenţa în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţ ii în condiţii optime. În cazul societăţilor extinse care beneficiază de un depozit central apar avantaje sintetizate în special în specializarea în timp a personalului. · Calitatea şi modalităţile de organizare a personalului – se pune accent pe profesionalism şi ca atare pe lângă specializarea personalului la locul se muncă sunt necesare şi programe de training cu specialişti sau la partenerii de afaceri. optimizarea transporturilor sau politica de preţuri. 2007 în: http://www. Deşi. aplicaţiile ERP trebuie să facă faţă schimbărilor esenţiale. Trecerea la astfel de componente va amortiza moral orice echipament folosit în prezent. a) Utilizarea de componente cu autonomie proprie. fie că este vorba 34 Gartner – IT Grand Challenges.scurtarea timpilor de aprovizionare.jsp?id=643117 92 . Ea poate asigura premisele unei activit ăţi eficiente generatoare de profit. controlul asupra relaţiilor cu furnizorii. la costuri operaţionale reduse şi la eliminarea pierderilor. interfaţă non-tactilă. natural computing. storage durabil şi trainic pe termen lung. ce se preconizează pentru următorul sfert de secol34: trecerea la reţeaua verde şi utilizarea de componente cu autonomie proprie. identificarea consecinţelor financiare asupra investiţiilor în IT. O aplicaţie ERP care gestionează eficient factorii prezentaţi poate fi considerată un instrument puternic pentru a realiza un management activ al activit ăţii de aprovizionare. · Factorul logistic – o bază logistică bine dimensionată cuplată şi cu un sistem informatic corespunzător conduc la timpi reduşi de execuţie. din domeniul IT. · Aspectele de marketing – au la bază influenţa pieţei şi se pot adopta două strategii de aprovizionare: aprovizionarea la target prin care compania poate influenţa piaţa şi aprovizionarea bazată pe analiza datelor istorice prin care compania urmează piaţa.com/it/page. traducerea automat ă a limbajului natural.gartner.

Barierele arhivării pe termen lung trebuie să depăşească uşor 100 de ani. este o provocare să oferi comunicaţii om-computer într-un singur limbaj. exploatarea codului reutilizat în mod efectiv şi eficient este una din cele mai încurajatoare speranţe pentru a produce mai mult randament pe unitate. baterii slab încărcate sau echipamente cu capacitate scăzută. recunoaşterea speechului. echipamentele hardware utilizate sau aplicaţiile software şi de recuperare folosite. Odată ce multe bariere ale procesării limbajului natural au fost depăşite. Deja tehnologiile actuale permit păstrarea datelor în dimensiuni cât mai mici şi în număr cât mai mare în stare perfectă. Sunt analizate taskurile de planificare pentru a fi procesate în mod simultan şi se proiectează procesarea în paralel. c) Interfaţă non-tactilă.de laptop-uri sau echipamente de comunicare pe bază de baterie cu autonomie limitată. e) Capacitate de stocare pe termen lung. care trebuie analizată. Alt set de provocări se asociază cu procesarea limbajului natural. de a dezvolta un dicţionar de gesturi şi necesitatea de procesare real-time. generarea limbajului natural. d) Traducerea automată a limbajului natural. Complexitatea extinderii este şi mai mare atunci când traducerea şi productivitatea este cerută ca un target de limbaj care este omeneşte înţeles. Este o variantă mai sigură. Câteva dintre multele schimbări care au rămas în această arie includ abilitatea de a detecta gesturi/ acţiuni. Dar există încă şi mai multe alte provocări cum ar fi minimizarea timpul cerut pentru a găsi modelul perfect de software şi evitarea nevoii de a modifica software-ul reutilizabil. pentru a executa taskuri succesive. f) Creşterea productivităţii programatorului. O alt ă cale de a rezolva cererea permanentă de procesoare mai rapide ca viteză este de a dezvolta procesoare multiple cu performanţe mai reduse. Cât timp explorarea şi dezvoltarea de instrumente de creştere a productivităţii continuă să atragă atenţia. înţelegerea limbajului natural. 93 . decât crearea unor procesoare single-core mai rapide. traducerea mecanică şi traducerea dintr-un limbaj natural în altul. care include sinteza speech-ului. b) Programarea paralelă. ca atare acestea trebuie să fie portabile în ceea ce priveşte formatul în care au fost arhivate. determină care taskuri pot fi manevrate simultan prin procese multiple. împarte procesele de pornire în sub-procese specifice. Soluţia.

g) Identificarea consecinţelor financiare asupra investiţiilor în IT. 94 . Planificarea resurselor întreprinderii urmăreşte integrarea informaţională din interiorul entităţii având în vedere tehnologiile informaţionale existente şi redimensionarea continuă a acestora sub incidenţa globalizării. contabilitatea poate oferi managementului sfaturi de business şi recomandări care pot cuantifica consecinţele desfăşurării în mod particular a IT-ului. Ca o disciplină care propagă performanţa de business şi rezultatele către executivii interni. Evaluările activităţii financiar-contabile şi interpret ările rezultatelor sunt diferite pentru fiecare companie. Numai un rezultat vizibil determină managerii să investească în soluţii integrate.

L. 2001. transport dar şi nevoile clienţilor. – Basics of supply chain management. Furnizori SCM Organizaţia CRM ERP Conexiunea ERP cu SCM şi CRM Clienţi Gestiunea lanţului de aprovizionare (SCM) urmăreşte anticiparea cererii clienţilor în ceea ce prive şte momentul şi tipul produselor solicitate. proiectarea acestuia ş i proiectarea procesului de producţie. realizează aprovizionarea cu materiile prime şi materiale de la furnizori. Boca Raton: St. distribuitorii şi alţi parteneri de afaceri. De regulă. informaţii privind cererile clienţilor în cadrul proceselor de producţie. rezultând un ERP de grad II ce reprezintă o soluţie completă. · planificarea – include previziunea vânzărilor şi comenzilor. Totodat ă se furnizează în timp real informaţii privind stocurile de materii prime şi materiale. 35 Fredendall. · distribuţia şi logistica – are în vedere administrarea stocurilor. Astfel. SCM..UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9 SUPPLY CHAIN MANAGEMENT (SCM) Soluţiile SCM utilizează tehnologia de reţea pentru a pune în legătură furnizorii. D. 143 95 . Extinderea ERP cu SCM şi CRM urmăreşte realizarea relaţiilor de afaceri între organizaţie ş i furnizorii. reprezintă soluţii specializate concepute iniţial ca aplicaţii independente. respectiv. p. soluţiile integrate de tip SCM urmăresc35: · realizarea produsului – stabilirea caracteristicilor produsului sau serviciului în funcţie de dorinţa clientului. competitivă. planificarea producţiei şi distribuţiei. dar ele permit şi integrarea cu sistemul ERP. ca de altfel şi BI şi CRM. organizaţia în conformitate cu comenzile primite. Lucie Press. depozitelor şi nevoilor de achiziţii. clienţii acesteia.

diminuarea. Se poate optimiza aici procesul de distribuţie prin reduceri de timp ş i resurse financiare alocate. 96 .· achiziţia – cumpărarea stocurilor de materii prime şi consumabile. chiar eliminarea cheltuielilor de depozitare a stocurilor de materii prime şi materiale. · producţia – în principal este urmărit procesul de producţie dar se pot avea în vedere şi servicii de contractare de servicii externe. anularea cheltuielilor cu provizioanele pentru deprecierea acestor stocuri. urmăreşte să utilizeze la întreaga capacitate activele organizaţiei prin eficientizarea interacţiunii şi comunicării între to ţi participanţii din reţeaua de distribuţie. Avantajul principal al integrării unei soluţii SCM const ă în eliminarea „timpilor morţi” în activitate. creşterea vânzărilor. · integrarea partenerilor de afaceri – realizarea de strategii de parteneriat prin identificarea avantajelor relaţiilor cu partenerii şi furnizorii. De asemenea.

B. Important este că un client constată că este tratat cu consideraţie. transformă marketingul clasic în marketing personalizat sau one-to-one36. evaluarea acestora şi formularea de politici de marketing. Goldenberg. Abundenţa de date personale. Sistemul de activităţi se poate aplica de asemenea la comenzile de vânzare (metode de urmărire).mspx 36 97 . folosirea caracteristicilor specifice clientului indiferent de modul în care el contactează firma. fotografia.com/romania/dynamics/crm/using/deploy/post_install. detalii despre familie.CTI sau Computer Integrated Telephony. că sunt cunoscute problemele lui şi uneori este redirectat la acelaşi operator. CyberAge Books. CRM nu se referă numai la procesele premergătoare vânzării. Etapele implementării unei soluţii CRM Prin CRM (managementul relaţiilor cu clienţii) organizaţia încearcă să valorifice informaţiile despre clienţi pentru a putea identifica cererile şi aşteptările clienţilor. Clientului i se oferea o posibilitate de a se simţi din nou important prin mesajul personalizat pe care îl putea primi. 73 37 http://www. El a evoluat dintr-o tehnologie mai veche care unea un apel telefonic cu un ecran de calculator care oferea anumite informaţii . Evoluţia spre CRM a fost determinat ă şi de folosirea Internetului şi utilizarea potenţialului bazelor de date. Operatorul care va fi perceput ca o persoană apropiată dacă el va avea pe ecran şi va folosi în convorbire date ale clientului cum ar fi ziua naşterii şi zodia. copii.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10 Customer Relationship Management (CRM) Managementul relaţiei cu clienţii (Customer Relationship Management CRM) este un instrument vital pentru o companie modernă. creându-se o relaţie aproape personală. p. facturi (moduri de urmărire a creditului) sau chiar contracte (servicii după vânzare). Se disting astfel etapele necesare pentru implementarea unei soluţii CRM37: · informarea clientului. – CRM In Real Time: Empowering Customer Relationships.microsoft.1. 10. 2008. Nu identificăm în prezent un model standard pentru CRM deoarece există a varietate foarte mare de soluţii.

Return On Investment) este dificilă. Addison-Wesley Professional. Beneficiile sunt adesea calitative şi mai puţin măsurabile cantitativ. Totuşi. cu indicatorii clasici financiari. 2001.· comanda (solicitarea tranzacţiei). contactele şi oportunităţile calificate pe tot parcursul ciclului de vânzări. ca şi în alte proiecte. La utilizarea unui CRM trebuie definit ă noţiunea de relaţie în contextul organizaţiei respective şi trebuie acordată atenţie către: · · · protejarea informaţiei. incluzând susţinerea clientului. satisfacţia clientului se reflectă sigur şi în rezultatele financiare. Dar în cazul CRM se ţine seama de reacţia clienţilor. 43-48 98 . pe selectarea datelor necesare. Multe proiecte CRM nu au succes deoarece se concentrează pe tehnologie şi mai puţin pe definirea relaţiei cu clienţii. Oricum. Succesul unui CRM se măsoară. 10. Automatizarea proceselor de vânzări Aceste sisteme ajută la automatizarea şi optimizarea proceselor de vânzări pentru a scurta ciclul acestora şi pentru a mări productivitatea vânzărilor. Structura generală a unui sistem integrat CRM Cele mai utilizate componente ale sistemului CRM ce apar în orice structur ă de aplicaţie sunt38: 1. Măsurarea eficienţei investiţiei cu indicatori clasici (ROI . Ele permit companiei să urmărească şi să administreze toate relaţiile. statistici diverse ajung la un ROI mediu de circa 10 luni.2. pe instruirea şi motivarea operatorilor. · livrarea bunului sau serviciului. de şi poate varia mult de la proiect la proiect. – The CRM Handbook: A Business Guide to Customer Relationship Management. 38 Dyché. Astfel. se îmbunătăţeşte eficacitatea programelor de comunicaţii de marketing pentru a genera vârfuri de calitate cu şi o mai mare acurateţe în previzionarea vânzărilor. proprietatea informaţie. · contracte post-vânzare. volumul de comenzi etc. J. numărul de reclamaţii sau de aprecieri. Este greu de comparat cantitativ situaţia de după introducerea CRM cu cea dinainte. părerile exprimate în comunitatea de afaceri. protecţia consumatorului. pp.

OLAP joacă un rol major în analiză secundară care are loc după ce s-a produs segmentarea clienţilor. Acesta este în mod tipic o bază de date pe subiecţi care permite utilizatorilor să se conecteze la un depozit vast al companiei de date operaţionale pentru a căuta şi a răspunde tendinţelor afacerii şi care facilitează previzionarea şi eforturile de planificare. 2000. 3. Wrox Press. chestionarele concepute pentru susţinerea forţelor de vânzări şi un set de informaţii interne despre Internet pot îmbunătăţi productivitatea. Căutarea de date Căutarea de date implică instrumente specializate de software care permit utilizatorilor să caute într-o cantitate mare de date pentru a descoperi relaţiile dintre conţinutul datelor şi a construi modele de prezicere a comportamentului clientului. bazele de date specializate cu soluţii. Aceste sisteme sunt utile în segmentele de clienţi cu volum ridicat cum ar fi retailul.0 and Olap Services . permiţând direcţionarea automată a apelului către agenţi. În cazul unora din aplicaţiile CRM. sisteme de Răspuns Vocal Interactiv cu auto-servire etc. cum ar fi Call Center-urile bazate pe telefonia globală şi Internet. cunoscut ă de asemenea drept analiză multidimensională a datelor. p. – Professional data warehousing with SQL Server 7. 4. oferă capacităţi avansate de investigare şi analizare a informaţiilor aflate într-un depozit de date. OLAP 39. În prezent. Birmingham. formare de număr previzibilă. Call Center Call Center ajută la automatizarea operaţiunilor cu apelurile de intrare şi ieşire generate între companie şi clienţii săi. 81 99 . apar canale mai noi de interacţiune cu clienţii ca rezultat al tehnologiei noi. S. Informaţiile detaliate despre produse. 39 Youness.Internetul poate fi utilizat de companie pentru a-şi asigura o pregătire adecvată a forţelor de vânzări. Aceste soluţii integrează transformarea vocii sistemelor telefonice automate cu un program-gazdă al agentului. Stocarea datelor Un depozit de date este o implementare a unei baze de date informaţionale utilizată pentru stocarea datelor care pot fi divizate şi care îşi au originea într-o bază de date pentru înregistrare şi în sursele de date de pe piaţa externă. 2. Căutarea de date utilizează tehnici statistice şi de învăţare mecanică pentru construirea de modele referitoare la prezicerea comportamentului clientului. afişarea automată a datelor relevante despre client.

fax. În plus.bluechip. Punctele de vânzare electronice Principalul beneficiu al EPOS şi al sistemelor de scanner retail este cantitatea de informaţii exacte şi la timp pe care ele le furnizează.. · permite companiei să facă afaceri mai uşor. Taxonomia şi importanţa aplicaţiilor de tip CRM Se disting mai multe tipuri de CRM 40: a) CRM operaţional: · suport ă interacţiunea clientului printr-o varietate de canale mult mai convenabilă. socio-economice şi privind caracteristicile stilului de viaţă al clienţilor. Acest nivel mărit de cunoaştere a clientului este distribuit factorilor executivi de decizie.3. preţ şi marja. iar sistemele executive de informaţii sunt utilizate pentru dispunerea informaţiilor economice care au fost descoperite. faţă de datele legate iniţial de scanner privind rata vânzărilor. 98-100) 10. chat etc. Suportul deciziilor şi instrumente de raportare Web a permis existenţa unor instrumente de raportare. cuprinzând: telefon.ro/solutii-software/CRM/ 100 . 6.5. e-mail. 40 *** – Soluţii CRM în: http://www. Care este structura generală a unui sistem CRM? (vezi pag. Aplicaţiile prevăzute cu unele din aceste practici sofisticate de modelare dezvoltate în faza de căutare a datelor sunt aplicate contactelor individuale în timp real. · sincronizează interacţiunea clientelelor în mod consistent pe toate canalele. ca şi celor din punctele operaţionale de contact cu clientul. Progresele tehnologice au ajutat semnificativ la lărgirea analizei datelor. organizaţiile pot dispune acum de informaţii privind aspectele demografice.

Astfel. d) CRM bazat prin portal: · furnizează tuturor utilizatorilor informaţii şi unelte corespunzătoare rolurilor şi preferinţelor lor. Sistemele CRM oferă unei companii posibilitatea de a furniza experienţă în domeniile lucrului cu clienţii şi a service-ului superior. să ia avânt. Toate aceste beneficii vor furniza unei companii valoare de afaceri strategică şi valoare ridicat ă pentru clienţi.Implementarea CRM. · permite apropierea faţă de clienţi cu informaţii relative şi cu oferte adaptate la nevoile lor. · asigură capabilitatea la acces instantaneu. · permite o mai mare sensibilitate a nevoilor clienţilor prin produse şi servicii din afara întreprinderii. Beneficiile de afaceri potenţiale ale relaţiei dintre clienţi şi management sunt variate. prezicerea şi previziunea cererii. în sfârşit.b) CRM analitic: · permite extragerea în profunzime a informaţiilor despre clienţi şi a informaţiilor profitabile din baza de date. c) CRM colaborat: · permite colaborarea mai bună cu clienţii. Acest lucru permite personalizarea bunurilor şi serviciilor conform dorinţelor. Principalul motiv este reprezentat de creşterea optimismului în afaceri. CRM poate ţine evidenţa în momentele în care clientul ia legătura cu firma indiferent de motiv. CRM permite identificarea unei afaceri şi a clienţilor ţintă – cei care sunt cei mai profitabili – pentru a deveni clienţi de încredere pe termen lung. Într-un studiu realizat de Gartner în 2006 . · permite analiza. · îmbunătăţeşte eficienţa şi integrarea prin lanţul de aprovizionare. extinderea geografică). se arată că începând cu 2006 piaţa europeană a serviciilor de implementare a soluţiilor CRM a început. · ambiţionează toţi angajaţii să răspundă mult mai rapid la cerinţele clienţilor. nevoilor ş i obiceiurilor de cumpărare ale clienţilor. ceea ce a permis o concentrare mai mare pe activit ăţ i generatoare de venituri (lansarea de noi produse. De 101 .

adică cu peste 15% faţă de 2006. dar nu au întreprins nimic în sensul implement ării unor astfel de sisteme. care http://www. Soluţiile CRM nu reprezintă o simplă implementare tehnologică ci au capacitatea de a schimba comportamente şi atitudini. Studiile Gartner41 efectuate pentru acest domeniu în 2007 au scos la iveală următoarele concluzii: · numai 10% din participanţii la studiu au cuno ştinţă de existenţa sistemelor CRM. O mare importanţă o au fluxurile de informaţii şi managementul de proiect. 1 edition.gartner. problemele cu care se confruntă cei intervievaţi se referă la implementarea soluţiilor CRM. 2007 pot fi încadrate fie ca beneficii tangibile. fie ca beneficii intangibile. p.com/it/products/research/research_services.jsp Newel. Principalele dificult ăţ i ale proiectelor CRM Dificultatea Sincronizarea informaţiilor din organizaţie Impactul CRM asupra proceselor de afaceri Gestionarea schimbării incluse de CRM Evaluarea beneficiilor rezultate din implementarea CRM Obţinerea unui angajament al managementului Îmbunătăţirea satisfacţiei clienţilor Gestionarea loialit ăţii clienţilor Gestionarea operaţiunilor externalizate Gestionarea partenerilor şi colaborărilor Alte dificultăţi Sursa: Gartner.. Beneficii tangibile: 41 42 Procent 46% 43% 39% 36% 27% 19% 17% 15% 13% 8% O aplicaţie CRM aduce cu sine o mulţime de beneficii42 unei organizaţii. De altfel această previziune a devenit realitate.5 mld. F. · 40% sunt în faza de implementare a unui proiect CRM. 36 102 . aşa cum rezultă din studiile ulterioare. · circa 28% au afirmat că societatea lor se găseşte într-un stadiu preliminar de planificare a unor iniţiative CRM. Previziunea iniţială efectuată de Gartner pentru piaţa CRM europeană în 2007 indica venituri totale de circa 2. În prezent.asemenea se specifică nevoia tot mai mare de a îndeplinii aşteptările clienţilor prin creşterea nivelului de satisfacţie a acestora. Bloomberg Press. 2003. dar şi schimbările din interiorul organizaţiilor şi evaluarea beneficiilor rezultate din implementarea proiectului. – Why CRM Doesn't Work: How to Win by Letting Customers Manage the Relationship. S. dolari. Godin.

note de telefon. Acest beneficiu permite organizaţiilor să abordeze o strategie a managementului pe client one-to-one (relaţie personalizată pentru fiecare client în parte).. la toate documentele şi proiectele schimbate între companie şi la clientul selectat. reclamaţii de la clienţi etc. înregistrări ale tranzacţiilor de afaceri care au loc între companie şi client folosind pentru aceasta machete standard pentru cereri. Principalul beneficiul considerat de marea majoritate a conducătorilor de organizaţii este cel legat de satisfacţia mărită a clienţilor. · costuri interne reduse. · servire îmbunătăţ ită a clienţilor. permiţând analiza acestora şi prezentarea unei viziuni complete despre client. · productivitate ridicată a salariaţilor. comenzi. utilizatorul având rapid acces la to ţi clienţii din baza de date. informaţii ş i caracteristici unice ale acestora. întâlniri cu clienţii/prezentări. · înţelegere mai bună a cerinţelor clienţilor. Beneficii intangibile: · satisfacţie mărită a clienţilor. 103 . strategie considerată ca fiind singura soluţie de dezvoltare a afacerilor băncilor în viitorul nu prea îndepărtat.Colectarea datelor referitoare la un anumit partener/client din surse multiple: date operaţionale.Gruparea datelor obţinute în rapoarte. potenţialilor clienţi. · stabilirea ţintelor şi profirelor clienţilor mai bună. . oferte transmise clienţilor. · rate ridicate de fidelizare a clienţilor.· venituri şi profitabilitate mărite. Funcţionalităţile principale şi domeniile de aplicabilitate Funcţionalităţ ile principale ale unei aplicaţii CRM: . · investiţie de marketing protejată cu venituri maximizate.4.Transformarea datelor despre un anumit client adunate din mai multe surse într-o informaţie coerentă. . · un management mai strâns al contactelor.Gestionarea partenerilor/clienţilor existenţi. asigurând acces rapid la toate informaţiile colectate. 10. .

101 43 104 . .asigurarea suportului pentru procesul de comunicare şi căutarea oportunităţilor în activitatea de marketing. – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP. Sisteme informatice de gestiune. Addison-Wesley Professional. 2004. 176-197 Dyché. Soluţia a apărut ca urmare a încercării de organizare a activităţii pe dorinţele şi satisfacerea clienţilor în condiţiile unei pieţe concurenţiale. p. J. Gabriel CUCUI. Principalele domenii de utilizare a aplicaţiei de tip CRM sunt43: . . comenzi. în urma studiilor de specialitate44 se constată că CRM a reuşit să fie implementat destul de bine. Florin RADU. analiza informaţiilor şi luarea deciziilor tactice privind îmbunătăţirea efectivă a relaţiei cu clienţii. Hurbean. .Un raport al fiecărei selecţii (cereri primite.. L. Deşi este un concept relativ tânăr. D. Editura Economica.Gruparea documentelor după diverse persoane responsabile cu rezolvarea documentelor.alegerea corect ă a strategiei de vânzări în activitatea de vânzări. oferte transmise. starea în care se află acestea etc. implementare şi evaluare a rezultatelor. Bucureşti. sesizări etc.). – The CRM Handbook: A Business Guide to Customer Relationship Management.satisfacerea dorinţelor şi nevoilor clientului în activitatea de post-vânzare. pag. Valahia University Press. pp. . Valentin RADU.. fiind vizate modul de integrare. 124-128 44 Fotache. 2001. Târgovişte 2009. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.crearea unei viziuni de ansamblu asupra întregii afaceri pentru managementul organizaţiei.