Ecologia insectelor

Mediul abiotic Dezvoltarea şi reproducerea insectelor sunt puternic influenţate de o varietate de factori abiotici. Aceşti factori pot influenţa insectele direct sau indirect (prin efectele pe care le au asupra altor organisme) , pe termen scurt sau îndelungat. Lumina, spre exemplu, poate exercita un efect imediat asupra orientării insectelor dacă acestea sunt în căutarea hranei şi poate induce schimbări în fiziologia acestora legate de anticiparea unor condiţii adverse în viitor. Un alt factor abiotic la care insectele sunt supuse în mod obişnuit sunt pesticidele (deliberat sau întâmplător). În afară de efectul letal al dozelor acestor substanţe chimice, pesticidele pot avea efecte indirecte mult mai subtile asupra distribuţiei şi a abundenţei speciilor, spre exemplu, alterarea raporturilor dintre pradă şi prădători; dozele subletale pot induce schimbări ale fecundităţii sau ale ratelor de dezvoltare. În condiţii naturale organismele sunt supuse influenţelor combinate ale factorilor de mediu biotici şi abiotici, combinaţii care în cele din urmă sunt cele ce determină distribuţia şi abundenţele speciilor. Foarte frecvent se întâmplă ca efectele unui factor să modifice răspunsul al unui organism faţă de alt factor. Spre exemplu, lumina, prin inducerea diapau zei poate face ca insectele să nu răspundă la fluctuaţiile de temperatură. Ca rezultat, insectele nu sunt deranjate de temperaturile anormal de scăzute, darn u trebuie să devină active în perioadele temporare cu temperaturi mai ridicate ce pot să apară în mijlocul iernii. Distribuţia şi abundenţa insectelor sunt puternic afectate de către temperatură, fotoperiodism, umiditate şi de vreme. Temperatura, ca poikiloterme, insectele au o rată metabolică care între limítele legate de specie şi de stadiul specific sunt proporţionale cu temperatura. Rata lor de dezvoltare între aceste limite este invers proporţională cu temperatura. În afara acestor limite insectele pot supravieţui dar dezvoltarea lor este încetinită sau oprită. Temperaturile extreme pentru supravieţuire sunt cunoscute ca limite letale superioare şi inferioare. Supravieţuirea la temperaturi extreme este asigurată prin: - comportament, ascunderea sau ovipoziţia în substrat, şi/sau - intrarea într-o stare fiziologică de ―somnolenţă‖ (diapauză). La temperaturi apropiate de punctul de îngheţ insectele pot deveni tolerante la îngheţ printr-o serie de mecanisme ce împiedică acest proces (producerea unor polihidroxili de crioprotecţie, a unor proteine ce asigură histerezia termală precum şi a proteinelor ce nuclează ghiaţa). La speciile ce trăiesc în habitate al căror climat este favorabil dezvoltării şi/sau reproducerii numai pentru o

1

Diapauza este o stare determinată genetica de încetinire a dezvoltării. comportamentul de împerechere. precum şi prin selectarea unui microclimat mai umed. eclozarea sincronizată.perioadă limitată în fiecare an. se dezvoltă continuu lungimi ale zilei apropiate de valoarea critică (de regulă 12 ore). Insectele de zi lungă se dezvoltă continuu în toate perioadele luminoase apropiate de perioada luminoasă critică (de regulă 16 ore de lumină pe zi) dar intră în diapauză în zilele scurte. temperatura poate fi un important sincrronizator al dezvoltării şi/sau al ecloziunii. sistemul traheal şi excreţie. Fotoperiodismul o influenţează mai timpuriu decât momentu l în care apare diapauza fapt ce oferă mai multă siguranţă atunci când se produc schimbări premature şi neobişnuite ale vremii. O problemă pentru majoritatea speciilor terestre este lgată de reducere pierderilor de apă prin tegument. Pentru fiecare specie există o lungime critică a duratei luminoase zilnice de la care incidenţa diapauzei (proporţia de indivizi ce interă în diapauză) se schimbă evident. Insectele de zi scurtă. Fotoperiodismul. dar cu lungimi intermediare (14–16 ore de lumină pe zi) au dezvoltarea continuă în ambele situaţii cu o incidenţă ridicată a diapauzei. La majoritatea speciilor. Inducerea diapauzei este la majoritatea speciilor un răspuns la numărul absolute de zile lumină (numărul de ore cu lumină dintr-un ciclu de 24 de ore) mai degrabă decât diferenţa zilnică în lungimea zilei. La stadiile post-embrionare acest lucru se realizează cu ajutorul cuticulei relativ impermeabile. latitudine şi de canitatea de hrană disponibilă. Ouăle sunt acoperite de către chorion şi pot fi depuse într -o ootecă sau pe 2 . Ea poate să apară în ori ce stadiu al ciclului de viaţă şi este specifică fiecărei specii. de hrănire. Apa este un al factor important şi determinant al distribuţiei şi abundenţei insectelor. producerea de urinaă foarte concentrată. Insectele de zi scurtă/ zi lungă. ritmurile diurne (circadiene) de activitate: activităţile locomotoare. valve şi/sau peri care reduc evaporarea apei. exercită influenţe cu efecte pe termen scurt şi pe termen lung asupra comportamentului şi a fiziologiei insectelor menţinându-le conectate la schimbările condiţiilor de mediu. Printre procesele pe termen lung afectate de către fotoperiodism fac parte natura şi rata dezvoltării. ovipoziţia şi ecloziunea. La puţine specii schimbarea intensităţii luminii impietează activităţile diurne ele fiind exogene. ciclul natural de 24 de ore în care lumina alternează cu întunericul. au o origine endogenă şi sunt controlate de către fotoperiodism. Răspunsurile insectelor faţă de schimbările sezoniere ale fotoperiodismului le permit să exploateze condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltare şi şi reproducere precum şi supravieţuirea în acele perioade în care condiţiile climatice sunt adverse. capacitatea şi abilitatea reproductivă. diapauză şi posibil rezistenţa la îngheţ. Valoarea duratei critice a luminii zilnice pentru o anumită specie se poate schimba în funcţie de temperatură.

Hrana este unul dintre cei mai importanţi factori biotici iar insectele sunt implicate într-un spectru larg de relaţii trofice cu alte organize vii sau moarte. 3 . Cantitatea de hrană poate constitui un factor limitant în două situaţii: (1) dacă numai o parte din cantitatea totală de hrană este disponibilă. Pentru unele specii ce trăiesc în zonele cu climat rece stratul de zăpadă poate fi important ca izolator (previne desicaţia). în special de temperatură.substrat. În plus faţa de temperatură şi lumină alţi factori abiotici importanţi care afectează distribuţia şi abundenţa insectelor acvatice sunt concentraţia oxigenului. În mod normal hrana nu este singurul regulator important al abundenţei insectelor deoarece şi alţi factori de mediu au efecte adverse semnificative asupra creşterii şi reproducerii insectelor. distanţa parcursă şi dacă migraţia este continuă sau intermitentă. Se cunosc însă şi alte interacţiuni care nu sunt recunoscute ca fiind legate de hrănire şi care constituie reglatori importanţi ai distribuţiei şi ai abundenţei insectelor. Mediul biotic În cele ce urmează vor fi prezentate o serie de aspecte ce vizează sunt interacţiunle insectelor cu alte organisme (din aceiaşi specie sau din specii diferte). unele insecte sun polifage iar larvele şi adulţii pot consuma tipuri diferite de hrană. concentraţiile diferiţilor ioni şi mişcările apei. În plus. Evoluţia modului de hrănire a permis insectelor să exploateze virtual toate sursele de carbon organic. Formele de migraţie variază cu specia sub aspectul procentului de populaţie care migrează. Mediul biotic al insectelor este compus din toate celelalte organisme care le afecteză supravieţuirea şi multiplicarea. Împrăştierea de către vânt poate fi adaptativă fapt ce poate fi un avantaj pentru speciile care migrează către noi locuri de înmulţire. şi (2) dacă densitatea populaţiei de insecte nu este controlată de alţi factori. vânt şi precipitaţii. sau dacă migrează toate generaţiile sau numai cele selectate. Deoarece majoritatea insectelor se hrănesc cu materiale vegetale într-o formă sau alta. Vântul afectează rata pierderilor de apă din corp şi este un agent important de dispersie pentru unele specii terestre. Datorită mărimii lor insectele pot fi puternic afectate de vreme. interacţiuni ce le afectează capacitatea de a supravieţui şi de a se multiplica. Calitatea nutritivă a hranei marchează de asemenea ratele de creştere şi fecunditatea insectelor. ele sunt componente cheie în fluxul de energie din ecosisteme.

La unele specii. Interacţiunile dintre insecte şi alte animale pot fi intraspecifice sau interspecifice. rareori protecţie). prădătorii pot avea astfel mari dificultăţi în găsirea hranei şi atunci trebuie să migreze sau produc mai puţini descendenţi. în condiţii de subpopulare femelele produc mai multe ouă sau se reproduc partenogenetic. Astfel specia prădată poate supravieţui şi se poate reproduce. Suprapopulaţia dă naştere la competiţia pentru resurse ca: locuri pentru ovipoziţie. Alte insecte s-au adaptat pentru a se hrăni cu acele părţi ale plantelor care sunt lipsite sau care au un conţinut scăzut de de toxine. îşi menţin densităţile între limitele optime. înflorirea sincronă sau asincronă a florilor de pe plantă. patogeni. în general se auto-reglează.Majoritatea speciilor sunt ierbivore şi ca pradă pentru alte animale sunt elemente cheie în fluxul de energie dintre producătorii primari către consumatori secundari. pentru iernat şi adăpostire şi ocazional. Totuşi. pentru hrană fapt ce face ca o mare parte din populaţie să fie expusă prădătorilor. Interacţiunile intraspecifice le includ pe cele legate de subpopulare şi pe cele care rezultă din suprapopulare. În cazul speciilor ―pradă‖ densităţile scad. detritiovore (în special în ecosistemele acvatice) sau pot intra într-o mare varietate de relaţii mutualistice cu plantele sau cu alte insecte. Unele specii îşi reglează densitatea populaţiei reproducătoare prin teritorialitate. unele insecte au reuşit să se adapteze acestor toxine şi chiar să le acumuleze pentru a le folosi pentru protecţia faţă de prădători şi împotriva microorganismelor. efectelor vremii şi bolilor. Unele plante se protejează singure prin producerea de toxine. Pentru a obţine o polenizare eficientă: o plantele trebuie să producă o cantitate suficientă de nectar pentru a menţine ―interesul‖ insectelor pentru a le stimula să viziteze şi alte plante din aceiaşi specie. fapt ce duce la refacerea densităţii populaţiei originale. paraziţi. Dacă partea afectată din populaţie migrează poate creşte canibalismul. Cantitatea de nectar produsă în fiecare floare depinde de factori ca numărul de flori pe plantă. 4 . densitatea populaţiilor de plante (distanţa medie dintre plante). Altele sunt prădători. femelele pot depune mai puţine ouă şi rata dezvoltării larvelor se poate reduce. Populaţiile. temperature aerului la momentul înfloririi florilor şi mărimea şi capacitatea de a se hrăni a polenizatorilor. şi o insectele trebuie să fie capabile să recunoască membrii aceleiaşi specie de plante. Evoluţia interacţiunilor complexe dintre plante şi insecte s-a dezvoltat pe baza temei că insectele se hrănesc pe plante (îşi iau energia din) plante iar plantele încearcă să se apere (îşi conservă energia) sau obţin în schimb servicii de la insecte (cel mai ades polenizarea încrucişată.

O specie comestibilă (cea care mimează) poate să semene cu o specie necomestibilă (cea care este mimată . spre exemplu. protozoare şi nematode sunt reglatori importanţi ai populaţiilor de insecte. Modul prin care microorganismele cauzează o stare patologică este foarte variat. segregarea temporală (diurnă sau sezonieră) şi preferinţele de hrănire.modelul) pentru a evita detecţia (mimetism Batesian). se impune ca ca densitatea populaţiei model să fie mult mai mare decât a celei care mimează. Bacteriiile pot afecta epiteliul intestinului mediu. textură sau gust. Adesea incidenţa bolii într-o populaţie este scăzută iar boala se află în stadiul enzootic. Virusurile perturbă metabolismul celulelor gazdă. infectivitatea şi viabilitatea patogenului. Pentru a evita astfel de situaţii la speciile foarte înrudite au evoluat mecanisme care fac ca nişele lor să fie suficient de diferite pentru ca ambele să poată ocupa acelaşi habitat. Cu cât sunt mai strâns legate acele specii cu atât mai mult se vor identifica cerinţele lor pentru aceiaşi resursă şi deci competiţia dintre ele. stimulată de mirosurile specifice. Bolile cauzate de către microorganismele patogene. cele ale fecalelor acestora. Insectele care sunt vânate de către alte organisme pot scăpa de acestea ascunzându-se în substrat. bacterii virusuri. parazitoizi şi paraziţi pot avea ca pradă sau ca gazde organisme (mai mult sau mai puţin specifice) pe care le pot găsi pe mai multe căi: 1) localizarea habitatelor după mirosul emanat de hrana acestora (în special dacă a fost afectată de către prădător). Aceste mecanisme includ segregarea spaţială. distribuţia şi mobilitatea gazdelor. totuşi fungi intră de regulă prin tegument. Calea normală de pătrundere a patogenilor este via intestinul mediu. în vegetaţie. umiditatea. 5 . producând înfometarea sau invadează alte ţesuturi provocând septicemie şi/sau eliberarea de toxine. boala este descrisă ca fiind epizootică. 2) căutarea şi localizara prăzii. selecţia microhabitatului. Apariţia unei epizootii depinde de virulenţa. devenind active în anumi te perioade sau prin camuflaj. toate speciile sunt protejate. de densitatea. formă. ele pot să se asemene între ele (mimetism Müllerian) şi astfel dacă un prădător le învaţă coloraţia. Acest lucru poate duce în cele din urmă la înlăturarea din habitat a uneia dintre specii (excluziune competitivă). Atunci când condiţiile permit ca boala să se răspândească rapid în populaţie. Majoritatea insectelor prădătoare. fungi. 3) acceptarea prăzii. Unele specii sunt colorate aposematic şi neplăcut. culoare.Dacă două specii care coexistă (trăiesc în acelaşi habitat) folosesc o resursă comună putem considera că ele sunt în competiţie pentru acea resursă. lumina şi vântul. care poate depinde de mărime. precum şi de o serie de fac tori abiotici ca temperatura. totuşi ca această metodă să de rezultate.

Nechols et al. Zaslavski (1988). Gilbert & Raven (1975) [coevoluţia insecte-plante]. Macan (1974) şi alţi autori în volumele editate de Merritt & Cummins (1978) şi Resh & Rosenberg (1984). Price (1984). Blum (1981). Bale (1996. Saunders (2002). Beattie (1985) & Huxley şi Cutler (1991) [interacţiunile furnici-plante]. şi Schowalter (2000) discută interacţiunile insectelor cu alte organisme. Danthanarayana (1986). CloudsleyThompson (1975) revizuie adaptările insectelor ce trăiesc în mediu arid. 1981.b). Baust şi Rojas (1985). Duman şi Horwath (1983). Wehner (1984). (1999). şi alţi autori în volumul editat de Huffaker şi Gutierrez (1999). gonadele şi astfel exercită efecte specifice asupra gazdelor. Saunders (1974. Speight et al. Huffaker & Gutierrez (1999). 2002). (2003). Tauber şi Tauber (1976). Informaţii asupra efectelor factorilor abiotici asupra distribuţiei şi abundenţei insectelor sunt oferite de către Varley et al. Matthews & Kitching (1984). 2001). 2002). (1998) [în general] şi în volumele editate de Wallace & Mansell (1975) [interacţiunile biochimice]. Nematodele patogene îşi eliberează bacteriile mutualiste în cavitatea corpului gazdei cauzând o septicemia rapidă urmată de moartea acesteia. Dingle (1989) şi alţi autori în volumele editate de Drake & Gatehouse (1995) şi Woiwod et al. Bowers (1990). 2002). Beck (1980) şi Danks (2003) discută despre fotoperiodism la insecte iar while Beck (1983. Unele se hrănesc cu anumite organe.Fungi pot afecta fizic ţesuturile sau pot secreta substanţe histolizante sau toxice. 2002) revăd sezonalitatea şi diapauza. (1999) şi Danks (1987. 1991) despre termoperiodism. Aspecte ale interacţiunilor insecte-plante sunt trecute în revistă de către Schoonhoven et al. spre exemplu. (1986). (2001). Speciile parazite cauzează de regulă o dezvoltare anormală a larvelor sub aspect morfologic sau pot reduce fecunditatea. Factorii abiotici care afectează distribuţia insectelor acvatice sunt discutaţi de către Hynes (1970a. Nematodele pot fi parazite sau patogene. Panda & Khush (1995) [rezistenţa plantelor la insecte]. Strong et al. Migraţiile şi răspândirea sunt prezentate de către Johnson (1969). (1973). Stanewsky (2002) şi Homberg et al. Blum & 6 . 2000) şi alţi autori analizează rezistenţa insectelor la îngheţ în volumul editat de Lee şi Denlinger (1991). Jungreis (1978). Sømme (1999. (1984) [comunităţile de insecte-plante]. Protozoarele au un effect de debilizare generală şi pot elibera toxine. 2001. Ritmurile circadiene sunt examinate de către Giebultowicz (2000. Tauber et al. Denlinger (1986. Ecologia insectelor acvatice este prezentată de către Resh Rosenberg (1984). Price (1997).

J.. Annu. Powell (1999). 1977. R. Arora. Prospects of baculoviruses in integrated pest management. 173–184. Relaţiile trofice ale insectelor sunt discutate de Slansky şi Rodriguez (1987). Battu. 7 . 7:751–753. şi Kayaand Gaugler (1993) [nematode]. Entomol. Wiley.. Bale. Dekker.). Beckage. N. Mites. Koul and G. and Related Invertebrates (F. Entomol. Phil.. Bibliografie Akhurst.. Vol. and Mukerji. London. in: Microbial Pesticides (O. Strategies of low temperature adaptation.. and J. S... Leger (1994) [fungi]. Bale. 1984. Ajello. 1985). 1961. in: Parasites and Pathogens of Insects. nematodes. (eds. and S. Bale. R. Henry (1981) [protozoare]. B r 357:849–862. G. S. New York. Rev. Congr. eds. Eur. Bailey. Thompson. New York. Amino-acids in nectar and their evolutionary significance. 2002. Dhaliwal. J. Academic Press. G. S. Introduction to the Study of Animal Populations. 1973.... Entomol.. in: Nutritional Ecology of Insects. Chicago. eds. 2002. Jr. 1993. Rodriguez. University of Chicago Press. E. Numeroase lucrări se adresează patogenilor insectelor în special aspectelor ce vizează acele organisme ce au potenţial de control. D. Handbook of Applied Mycology. Fuxa & Tanada (1987) şi Beckage et al. 1993.. G. Taylor and Francis. and their insect hosts. A. Trans. 1996. 93:369–382. eds. New York. Insects and low temperatures: From molecular biology to distributions and abundance. A. H. and Baker. G. J. L. Proc. (1993) [toate grupele patogene]. J. Slansky. G. G. B. L. Arora. Soc. Insect cold hardiness: A matter of life and death. Vinson & Iwantsch (1980). XV Int. Tripartite interactions between symbiotically associated entomopathogenic bacteria. De biologia paraziţilor şi a parazitoizilor insectelor se ocupă Vinson (1975. Classes of insect cold hardiness. R. Federici. (1993) [nematode].. Ferron (1978) şi Hajek & St. Nature 241:543–545. Andrewartha. Powell & Poppy (2001) şi Price (1975). G. H. K. Honey bee pathology. 2 (N. and Dunphy. and Cargill. Gaugler & Kaya (1990) şi Bedding et al. Spiders.). K. G. J. S. H.. and Dhaliwal.. Anderson.Hilker (2002) şi Nishida (2002) revlevează natura şi folosirea de către insecte a substanţelor chimice produse de către plante.). R. S. Rothman & Myers (2000) [virusuri]. 1968. 2. Ecol.. 1987. Baust. S. Baker.. Arora et al.. (1991) [fungi]. Vol. 1991.). B. J. pp. and Morrissey. I. 13:191–212. N. Nutritional ecology of aquatic detritivorous insects. Func.. S.

1983. Quantitative changes in forest quality in a principal overwintering area of the monarch butterfly in Mexico...). Cloudsley-Thompson.. R. Lepid. Coevolution of some seed beetles (Coleoptera: Bruchidae) and their hosts. Federici. Nielsen-LeRoux. M. C. 8 . 1980. Regulation of insect populations bymicroorganisms. N. J.-F. Denlinger.. Parasites and Pathogens of Insects r . 1996.. Brower. P. A. S. New York. eds. Albany. I.. R. and Kaya. 1990.. Rev. Rev. and Hilker. and Thompson. Ann.. L. London. Blum... Nematodes and the Biological Control of Insect Pests. A. (eds. D. G. Diaz. 1971–1999. D. A. History of Bacillus thuringiensis Berliner research and development. Eur. G. 1973. R. 2002. Bowers. J.. L. eds.. and D. Acad. E. B.. 1985. Academic Press. East Melbourne. F. Recycling plant natural products for insect defense. S. F. and Malcolm. Common. Rev. S. 1993. T.. A.). Host-Plant Selection by Phytophagous Insects. L.W. N. (eds. Beckage.. C. D. S. D. Chemical protection of insect eggs. New York. Cold or drought—The lesser of two evils for terrestrial arthropods. B. Insect Physiol.. Vols. Bedding. 2002. 1 and 2. and Delécluse. Beck.. 41:451–472. O. L. M. and Missrie. 1992... and Chapman. 20:261–283. H. Sci. Bacillus sphaericus toxins: Molecular biology and mode of action. Beck. and Johnson.).. M. R. and Yamamoto. J.. 1994.. Ecology 55:1096–1103.). A. Brower. The Evolutionary Ecology of Ant-Plant Mutualisms. Center. Some factors responsible for imbalances in the Australian fauna of Lepidoptera. Blum. Am. New York. eds. Evans and J. 31:265–276. Jr. Soc. 28:91–108. 217:243 pp. Schmidt.Akhurst. New York. Lee.. J.. Academic Press. Bernays.. Beck. Cons.. Meiners. 1991.Baust. Entomol. 1991. Annu. Charles.). Berlin.. Beattie. Academic Press. M. J. S.. S. Can. 1974. Adaptations of Arthropoda to arid environments. Jr.. 93:325–339. Zool. and Rojas.. L. J. L. Annu. Melgarejo. Australia. Hilker and T. in: Chemoecology of Insect Eggs and Egg deposition (M. 124:587–616. 2nd ed.. New York. E. Chapman and Hall. M.. Entomol. 1985.. Bojorquez-Tapia. NY. 1980. 16:346–359. in: Insects at Low Temperature (R... Animal migrations: Endangered phenomena. Thermoperiodism. C. Blackwell Verlag.Y. Entomol. C. Chemical Defences of Arthropods. Lopez-Garcia. 34:286–294. (ed. B. 1993. 1996. 31:755–759. Cambridge University Press. Annu. Bulla. Peralta. Beegle. Insect cold hardiness: Facts and fancy. Entomol. Insect Photoperiodism.. S. T. Block. J. D. D. J. D. R. Insect thermoperiodism. SUNY Press. Chapman and Hall. Castilleja. 1981. A. L. P. N. Biol. in: Insect Defenses (D. S. CSIRO. Entomol. E.. 1975..).

P. A. David. Chapman and Hall. 47:93– 122. H. Annu. Bohem. Ottawa. E. 1986. S. and D. Danilevskii. H. J. Annu. 1961. Studying insect photoperiodism and rhythmicity: Components. A. 1965).. Drake. Rev. Goetz.. Entomol. Cambridge.. Denlinger. 2001. Danks. Natl. Annu. M. London. Regulation of diapause.. A.. H. D. Entomol. 1991. Rev. Dingle. Proc. eds. The role of hemolymph proteins in the cold tolerance of insects. J.. Hill. transl. Ferron.Woiwod. Acad.). Insect Flight: Dispersal and Migration. H. K. 65:169–179.. Arctic insects and their environment. V. J. The nature of dormancy responses in insects. in: Insect Flight (G.. 45:261–270. and Horwath. 2003.. Wallingford.. V. Denlinger. Entomol. 2000. Oliver and Boyd. eds. New York. Dormancy in tropical insects. D.Corbet. Danks. Danks. E. 46:837– 852.. Danks. L. V. Biological control of insect pests by entomogenous fungi. Annu. 20:97–117. 1978. Berlin. 96:280–307. Annu.. V. in: Insect Movement: Mechanisms and Consequences (I. Wheeler.. 94:9723–9728. Cambridge University Press. 1987. Insect Migration: Tracking Resources through Space and Time. Smedley. Dingle. R. Insect Physiol. A. Zool. V. Eur. approaches and lessons. D. Dehydration in dormant insects. Rev. Biological Survey of Canada. L. W. P. S. and Rosen. Quadrangle Books. 100:209–221.A. 2nd ed. UK. 23:409–442. Cambridge University Press.. and Meinwald.... Duman. Relationship between cold hardiness and diapause. A.. Acta Soc. G. 2001. Sci. H. 1995. S. Edinburgh. D. The evolution of migratory syndromes in insects.. The range of dormancy responses in insects.. A Biology of Dragonflies. and Gatehouse. T.. 1983. V. Denlinger. 1991. Jr. Danks. Entomol.. Can. Firefly ―femmes fatales‖ acquire defensive steroids (lucibufagins) from their firefly prey. Rev. Boca Raton. W. in: Insects at Low Temperature (R. J.. Entomol. CRC Press. Lee. H.. H. 9 . H.. CAB International. D.). 2002. D. DeBach. L. Denlinger. J. Goldsworthy and C.. 1989. Physiol. Thomas. Eur. L. L. J.. SpringerVerlag. (eds. J. Downes.). Chicago. and C. Rev. Reynolds. 1997. Insect Dormancy: An Ecological Perspective. Danthanarayana. 2002. 1986. eds. The status of viruses pathogenic for insects and mites. P. Biological Control by Natural Enemies. D. Eisner. Photoperiodism and Seasonal Development of Insects (Engl. The evolution and significance of migratory flight.). R. 99:127–142. 1975. 31:239–264. P. 1963. Entomol. Entomol.. 1964.

1991. 2002. Fuxa... D. Heinrich. Gill. J. Fungi as microbial insecticides against pests. in: Insect Migration: Tracking Resources through Space and Time (V.. New York.).Ferron. L. Eur. Wiley.. and Pietrantonio. Rev. Entomol. 100:223–232. E. R.. M. J... Rev. 1975. R. Migratory potential in insects: Variation in an uncertain environment.. G. Arora. J. Drake and A.K. A. Soc. J. Akhurst. Glare. G. E. Juvenile hormone regulation of longevity in the migratory monarch butterfly. Glare.. B. Entomol. Dekker.. Mukerji. 1994. Annu. 2003. and K.). Lond. Ecology of entomopathogenic fungi. Lond. R.). 2000. 2002. R. K. Henry. 2001. Coevolution of Animals and Plants. and K. Trans. A. eds. Phil. Gilbert. K. D. Gilbert. and Riba. The mode of action of Bacillus thuringiensis endotoxins. R.. Entomopathogenic Nematodes in Biological Control. Butterfly-plant coevolution: Has Passiflora adenopoda won the selectional race with heliconiine butterflies? Science 172:585–586. and Raven. J. Energetics and pollination ecology. Proc. Mukerji. Boca Raton. and Tanada. E. Interactions between fungal pathogens and insect hosts. H. H. eds.. and O’Callaghan. J. 39:293–322. T.W. Entomol. Gough. Ecology and Safety. (eds. and Wijffels. R. and Tatar. 2000.... Leger. P. J. Science 176:597–602. 1987. W Gatehouse. Biol. S. in: Handbook of Applied Mycology. 1992.). Ajello. P. B 268:2509–2514. Herman. (eds. Annu. 37:615–636. Entomol. Eur. R. L. Annu. 10 . New York. Cambridge University Press. J. Hodek. M. and St. J. Giebultowicz. L. and Zhang. M. P... P. and Milner. Fargues.. A... 45:769–793. 2 (D. Hajek. M. G..). Rev. K. Dekker. 1990. Gatehouse. H. G.. Rev.. Ajello. G. Soc. M.. Entomol. Vol. J. S. Annu. Arora. J. Wiley. New York. Cowles. L. L. Controversial aspects of diapause development.. R. Peripheral clocks and their role in circadian timing: Insights from insects. Austin. Natural and applied control of insects by protozoa. E. and Raven.. S. I. Hodek. V. I. 1981... New isolates of Bacillus thuringiensis for control of livestock ectoparasites. Vol. 1991. in: Handbook of Applied Mycology. Role of water and moisture in diapause development.. J. 1972. Epizootiology of Insect Diseases. Chichester. Ellar. Bacillus thuringiensis: Biology. Y.. Kemp. E.. B 356:1791–1799. R. 1971. University of Texas Press. Gaugler. and Kaya. 1995. 2 (D. Control 23:179–189. J. G.. T. H. eds. Cambridge. 2001. 99:163–173. Entomol. CRC Press. Molecular mechanism and cellular distribution of insect circadian clocks. U. Giebultowicz. 26:49–73.

Huffaker. Hynes. R. S. University of Toronto Press... New York. P. U. B. 1999.). (eds. New York. New York. Entomopathogenic nematodes. The Ecology of Running Waters. G.. Symp. Lee. Jungreis. Huffaker and A. P. D. F.. in: Nematodes and the Biological Control of Insect Pests (R. R. Berlin.. Toronto. K.. Entomol. The ecology of stream insects. G. An overview of insectparasitic and entomopathogenic nematodes.). G. Kennedy. Khetan. Reischig. G. G. 38:181–206.). E.. Ecology of two related species of caddis fly larvae in the organic substrates of a woodland stream. J. Taylor and Francis. and Wilson. Bedding. M. J.. R. H. E. Chapman and Hall. eds. G. O. Wiley. Methuen. Academic Press. and Denlinger. CSIRO. 1999. K. London. 2001.. H. New York. H. A. Khachatourians. K. and Baker. 1991. 28:407–453. B. Jr. 1991. E.. E. and Kalff. Dhaliwal. Huffaker. P. Denlinger. New York.. Johnson.. 1990. Annu. in: Insects at Low Temperature (R. R... Kevan. andMiranpuri. Australia. J. (eds. ed. in: Dormancy and Developmental Arrest (M.. Insects at Low Temperature.). 1970b. C. Akhurst. 1991. Ecological Entomology. G. and Gutierrez. East Melbourne. R.). S. A.. Neural organization of the circadian system of the cockroach Leucophaea maderae. and Akhurst. B. Springer-Verlag. 15:25–42. 1993. A. R. eds. Ant-Plant Interactions. Wiley. Principles of insect low temperature tolerance. 1999. Koul and G. B. Holldobler. London. Entomol. Insects on flowers. (C. eds. Microbial Pest Control.. 1969.. Bedding. and Baker. Insect dormancy.. H. 1:80–90. Hynes. Kaya.. Soc. R. Kaya. Continuous polymorphism in locusts. P. Oxford University Press. H. Ecology 54:499–511. (eds. D. MacKay. Migration and Dispersal of Insects by Flight... C. and Cutler... Rev. and H..). and Gaugler. P.. Kevan. Kaya. B.. L. N. Rev. N. E. Rev. R. 1970a... Chapman and Hall..). 20:577–591. New York. London.. Lee. S. H. G. Clutter. 1983. Gutierrez. S. M.).. Lee. T. Insects as flower visitors and pollinators. 2nd ed. Entomol. Dekker.Valencia. New York. 1978. C. ¨ The Ants.P. L. 1973.. Wiley.Homberg. and Gutierrez. Chronobiol. eds. B. 2nd ed. and D. 1993. Jr. Int. A. Huxley.). 2nd ed. in: Microbial Pesticides (O. Ecological Entomology. 2003. E. 2002. Annu.. (eds. 11 .Beauveria bassiana and other entomopathogenic fungi in the management of insect pests. and Stengl. C. R.1961. Annu. in: Ecological Entomology. Entomol. J. Jr.

. Pickford. J.). 94:859–869. Schultz. A. 1964.. I.). J. P. J. P. and Gillott. G. New York. A. 1987. 1987. L.. S. Mouritsen.. F. B.. R. and its effects on grasshopper populations in Saskatchewan in 1963. An Introduction to the Aquatic Insects of North America. Drake and A.). and Khush.). W.. E. Entomol. R. K. 47:57–92. F. Proc.. S. Lucia. eds.. Development. Nishida.. P. Gutierrez... W.. R. Entomol. eds. and Cummins. The fungous disease caused by Entomophthora grylli Fres. Sequestration of defensive substances from plants by Lepidoptera. T. Owen. C.). in: Insect Outbreaks (P. 1991.. University of Queensland Press. in: Epizootiology of Insect Diseases (J. R. McNeil. M. and Tobe. 103:983–1009. G. Zalucki. Gatehouse. Melanoplus sanguinipes (Orthoptera: Acrididae). Academic Press. H. 2002. Orchard. Dubuque. Pickford. U. Queensland. (C. in: Ecological Entomology. Wallingford. Barbosa and J. Insect Ecology. 1972. Malcolm and M.. Delisle. Annu. eds. 104:873–879. R.. J. Spring recolonization of eastern North America by the monarch butterfly: Successive brood or single sweep migration? in: Biology and Conservation of the Monarch Butterfly (S. 44:257–289. and Brower. 1995. Acad... and polyphenism. and Kitching. 2002.. V. 2nd ed. Adaptations to hazardous seasonal conditions: Dormancy. Entomol. Virtual migration in tethered flying monarch butterflies reveals their orientation mechanisms. C. B. D. Host Plant Resistance to Insects. J. 99:10162–10166. 1962. 12 . G..) (Orthoptera: Acrididae) reared on various food plants. L. B. Annu.. Physiological classification of dormancies in insects. CAB International.. Cambridge University Press. 2nd ed. Sci. migration. and Frost. A. Natl. Cusson. B. C. Wiley. and Wiegert. New York. Wiley. 1984. New York. Nechols. and Riegert. Tanada. Natural History Museum of Los Angeles County. Entomol. Rev. Fuxa and Y.Maddox. Moscardi. Freshwater Ecology r . N. Protozoan diseases. Mansingh. W. Merritt. 1978. Tauber. St. Cambridge. Leaf eating as mutualism.. Malcolm. R. in: Insect Migration: Tracking Resources through Space and Time (V. Matthews. J. eds. J. eds.. (eds. Cockrell. R.. 1971. Wiley.).. and Sasaki. Iowa. Kendall/Hunt.. 1995.. 1999. Huffaker and A. New York. R... 96:1158–1166. Coupling behaviour of the migratory grasshopper.. Can.. Los Angeles. Can. Entomol.. survival and reproduction of Melanoplus bilituratus (Wlk. Rev. Tauber. Entomol. Pickford. S. M. T.. B. Panda. M. R. N. S. Macan. G. 2nd ed. 1974. Assessment of the application of baculoviruses for control of Lepidoptera. 1999. Can. Physiological integration of migration in Lepidoptera.K. P. Can..

Entomol. and Gillott. Can.W. Entomol. D. U. Wiley. CRC Press. Academic Press..W. New York. Powell. W.. Physiol. Chapman and Hall..W. Insect Clocks. Parasitoid hosts. 2000. CryoLetters 21:289–296. Zool. 1996. Sawchyn. J. Thomas.. Price. P. (eds. San Diego. 1984.. J. Academic Press. Schowalter. Pullin. Saunders. 1999. ed. Ecology of insect viruses. J. 1974b. in: Entomopathogenic Nematodes in Biological Control (R... Wallingford. C. W. L..Poinar. The biology of two related species of coenagrionid dragonflies (Odonata: Zygoptera) in Western Canada. New York. M. Hardie and A. 1981.. Rankin.. Minks. The life history of Lestes congener (Odonata: Zygoptera) on the Canadian prairies. 1984. Entomol. ed. 2000.. 2001.. 1999. Rothman. Endocrine effects on migration. CAB International.. H. Price. W. 13 .). 3rd ed.. Spiders. eds. Boca Raton.. S.). 2nd ed. CAB International. The Ecology of Aquatic Insects. Resh. and Poppy. eds. R. S. D. Insect Ecology: An Ecosystem Approach. 1974a. Reynolds. Hurst. Vol. The history of cold hardiness research in terrestrial arthropods.W. T. The physiology of cold hardiness in terrestrial arthropods. M. Gaugler and H. Elsevier Science B. J. eds. Jermy. and Gillott.. S. P.).. 6:99–116.. Host location by parasitoids. G.. W. G. D. Praeger. Saunders. Insect Ecology. U. Saunders. Can.. Can.. 1990. (eds.. Entomol. H.. S. Woiwod. Price. Sawchyn.). M.. 1997. New York.. Rockstein. II (M. D. 2002. V. 106:367–376.).). P. Amsterdam. Jr. Schoonhoven. 93:121–129. D. O. 2nd ed. 107:119–128. P. and C. and Rodriguez. Slansky. 1991. Jr. J. in: Viral Ecology (C.).. L. Mites. D. and Gillott. in: InsectMovement: Mechanisms and Consequences (I. Powell. W. 1974. A. Wallingford. Wiley. 2000. 1975.. Sømme. C. 96:1–10. Kaya. T. 1975. S. New York. New York. and Rosenberg. Plenum Press. Amer.K. Circadian rhythms and photoperiodism in insects. F.. K. Evolutionary Strategies of Parasitic Insects and Mites. W. The life histories of three species of Lestes (Odonata: Zygoptera) in Saskatchewan. A. Entomol. Insect-Plant Biology: FromPhysiology to Evolution. in: The Physiology of Insecta. 106:1283–1293. Entomol. San Diego. London..K.. Insect photoperiodism-the clock and the counter: A review. 31:217–230..V. G. Sawchyn.. 1987. A. 1998. J. and Myers. Academic Press. K. J. Wiley. Eur. D. L. New York. 3rd ed. (ed. Biology and taxonomy of Steinernematidae and Heterorhabditidae.. Physiological relationships between insect diapause and cold tolerance: Coevolution or coincidence. D..). and van Loon. W. Nutritional Ecology of Insects. L. Sømme. and Related Invertebrates. in: Pheromones of Non-Lepidopteran Pests Associated with Agricultural Plants (J. Insect Ecology. Eur. C.

Tauber. G. Insect photoperiodism and circadian clocks: Models and mechanisms. A. eds.W. Parasitoid-host relationships.An evolutionary perspective. and Sasaki. E. and Gothro. Wallingford. and Southwood. J.. C. a vital but neglected factor in the seasonal ecology of insects: Hypotheses and tests of mechanisms. Photoperiodic time measurement and related physiological mechanisms in insects and mites.. 42:323–349. M. B. New York. Insect Pathology—An Advanced Treatise.. Entomol. M. S. Academic Press. Plenum Press. termination.. Vinson. Symp.. Insects on Plants: Community Patterns and Mechanisms. in: Chemical Ecology of Insects (W. Tauber. Biochemical coevolution between parasitoids and their hosts... L. E. London. S.). Price. Rev. 1999. Vols. Entomol. S. Orientation mechanisms and migration strategies within the flight boundary layer. Fontaine. P. D. M. 21: 109–133.. Takeda.). E. Hunter. 2001. and Kyriacou. 6:3–30. The insect/plant relationship . 1986. Woiwod.. Rev.. T. ed. and Villani. 309:11– 26.. 1972.. A. J. J. Seasonal Adaptations of Insects. and Skopik. Entomol. M.). R. New York. Defurio. J.. and Storey. Moisture.. Tallamy. New York. M. B. eds. 1997. Denlinger. C. C. eds. 1963. R. Blackwell. in: Evolutionary Strategies of Parasitic Insects and Mites r (P. D. W. P.). H. K.Southwood. Environ.. Tauber. London.. Tauber. Cell Tiss. Whittington. P. Jr. 2002. M. Vinson. 21:81–107. M.. Entomol. J. 1998. D.. UK. Biol. P. Clock mechanisms in Drosophila. Speight. Entomol. A. Oxford. Steinhaus.. B.. and C. Sequestered cucurbitacins and pathogenicity of Metarhizium anisopliae (Moniliales: Moniliaceae) on spotted cucumber beetle eggs and larvae (Coleoptera: Chrysomelidae).. J. 1984.. Environ. M. D. B. M. F. Host selection by insect parasitoids. Entomol. D. R. P. Oxford University Press. Oxford. A. Ecology of Insects: Concepts and Applications. (ed. 2001. Tauber. in: Insects at Low Temperature (R.). and postdiapause development. D. Thomas. Chapman and Hall. Rev. Reynolds. Cardé. Gorski. 1998. Tauber... R. in: Insect Movement: Mechanisms and Consequences (I. B. Soc. B. 1991. 1 and 2. R. Chapman and Hall. Insect seasonality: Diapause maintenance..... Lawton.. Rhythms 16:381–390. P. J.... 1976. S. Lee. R. Vinson. M. Bell and R. E. Blackwell. E. Biochemistry of cryoprotectants. Storey. G. Stanewsky. D. D. 27:523–530. A. T.. D. and Oliveira. J. and Tauber. and D. Annu. 14 . Res. Nyrop. CAB International. R. Annu. Strong. 1975. 1984.. 1976. 27:366–372.W. A. R. Srygley. and Watt. Annu.

Oxford.. 1999. Vinson. Laird.. Host suitability for insect parasitoids.. Annu. Potential impact of microbial insecticides on beneficial arthropods in the terrestrial environment. B.. Entomol. The behavior of parasitoids.. in: Comprehensive Insect Physiology. in: Safety of Microbial Insecticides (M.). 1973. Boca Raton.. Photoperiodic and Temperature Control. 25:397–419. Rhythms 14:84–104. W. W. Entomol.. Zordan.Biosci. 1984. CAB International. Lacey. and Saunders. Wallingford. J. 2001. Astronavigation in insects. F. eds.Vinson. Vaz Nunes. S. C.K. Wehner.. Insect Development. Woiwod. P. and Thomas. NY. B. W Annu. A concise overview of circadian timing in Drosophila. (eds. G. S. Davidson. 1990.. L.. M. D. Wallace.). Biochemical interaction between plants and insects. Springer-Verlag. P. Zaslavski. 1975. S. 10:425 pp. Varley. R. A. M. 1985. J. Gilbert. F. S. and Iwantsch. Reynolds. I.). 1988... Phytochem. G. M. R. 29: 277– 298. Berlin. U. D. C.. 8 (G. R..Insect Movement: Mechanisms and Consequences. Vinson. 1980. Blackwell. and E. Photoperiodic time measurement in insects: A review of clock models. Front. Kerkut and L.. L. B. Biochemistry and Pharmacology. 8:d870–d877. Biol.. (eds. Elmsford. CRC Press. Rev. G. Gradwell. Vol. 2003. I. and Mansell. Recent Adv. Rev. Insect Population Ecology: An Analytical Approach. R. A.).. eds. 15 . Pergamon Press. Sandrelli. D. and Costa. R. V. A. and Hassell.

PLANŞA 16 .

Exemple de lanţuri trofice ce prezintă importanţa insectelor: într-un ecosistem terestru (A) şi într-un ecosistem acvatic (B) 17 .PLANŞA Hrănirea insectelor (adaptare după Dow. W. 1986) Cele patru categorii majore de specializări ȋn cazul hrănirii insectelor. Unele dintre ele sunt tipice pentru o categorie. iar altele pot fi ȋntâlnite ȋn mai multe categorii. (după P. Price).

Brower & S. P. (după L. B.PLANŞA Migraţiile unor specii de insecte (după Z. 1991) Migraţiile de primăvară şi toamnă la fluturele monarh Danaus plexippus. corelate cu dezvoltarea speciilor de Asclepias în America de Nord. vara şi iarna din zonele de reproducere în relaţie cu poziţia Zonei inter . Mişcările majore ale roiurilor de Schistocerca gregaria primăvara. 18 . Malcolm.tropicale de convergenţă (ITCZ). 1966).Waloff.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful