Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Analiza tehnică este procesul de studiere a istoriei cursului valorilor mobiliare, într-un efort de a determina cursuri probabile viitoare [SS,90]. Specialiştii, în analiză tehnică, pornesc de la premisa că forţele cererii şi ofertei sunt reflectate de preţurile şi volumele titlurilor tranzacţionate. Prin examinarea aceste structuri, ei pot realiza previziuni cu privire la sensul şi valoarea evoluţiilor viitoare a cursurilor valorilor mobiliare. În sensul cel mai restrâns al analizei tehnice, se consideră că fluctuaţiile preţului reflectă forţe şi influenţe atât raţionale cât şi emoţionale. Mişcările preţului, oricare ar fi factorii care le determină, odată apărute, vor persista încă o perioadă de timp, putând fi astfel detectate. [CC2,99] Activitatea tehnicianului se orientează în două direcţii: să identifice tendinţa şi să determine sfârşitul trend-ului, momentul când preţurile încep să evolueze în direcţia opusă acestuia. [CC2,99] Prin utilizarea indicatorilor de presiune specialiştii în analiză tehnică obţin informaţii referitoare la evoluţia întregii pieţe prin următoarele trei tipuri de semnale : • • • indicatori care arată ce fel de investitori cumpără şi vând acţiuni; indicatori care evaluează activitatea pe piaţă; indicatori care relevă psihologia indivizilor. Analiza fundamentală permite specialistului să determine randamentul pentru o anumită perioadă şi riscul obţinerii beneficiului respectiv, însă numai aceste evaluări nu sunt suficiente pentru a indica dacă e bine să se cumpere sau să se vândă un titlu. Analiza tehnică este importantă în indicarea momentului lansării ordinului de vânzare sau cumpărare - ordin fundamentat, de altfel, pe previziunile referitoare la risc şi rentabilitate.

2.1. ANALIZA COMPORTAMENTULUI INVESTITORILOR
Se consideră că există cumpărători, care sunt mai “inteligenţi”, mai informaţi, mai rapizi în decizii decât alţii, achiziţiile şi vânzările de titluri vor fi coordonate cu acţiunile acestor investitori, în măsura în care pot fi identificaţi. Dacă aceştia nu cumpără şi preferă să-şi sporească poziţia de lichiditate, se va adopta o tactică similară, lucru, ce presupune, însă identificarea corectă a investitorilor „inteligenţi”, precum şi determinarea exactă a informaţiilor care dezvăluie acţiunile lor. S-au dezvoltat o serie de teorii care studiază

40

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

comportamentul unor astfel de investitori, care acţionează pe piaţă. Dintre aceste teorii vor fi prezentate în continuare teoria „odd-lot”-urilor, care studiază acţiunile micilor investitori, teoria investitorilor instituţionali cei care gestionează volume mari de bani, şi teoria insiderilor, comportamentul acelor investitori care fac parte din organizaţia a căror titluri le tranzacţionează. [CC2,99]

2.1.1. Teoria „odd-lot”
Micul investitor nu cumpără de obicei mai mult de 100 de acţiuni ale unei companii. Aceste pachete de până la 100 de acţiuni şi-au găsit în literatura de specialitate, denumirea de "odd-lot", spre deosebire de pachetele mari de acţiuni numite "round-lot". Cei care vând şi cumpără "odd-lot" încearcă să acţioneze în modul cel mai bun pe piaţă în cea mai mare parte a timpului, adică să cumpere când piaţa este în scădere, respectiv să vândă când aceasta creşte. Este de fapt ilustrarea unei reguli de aur a oricărui investitor: "cumpără ieftin şi vinde scump". Cu toate acestea tehnicienii înclină să creadă că micul investitor tinde să acţioneze greşit în momentele critice, de schimbare structurală a pieţei. Dacă se presupune că investitorul obişnuit, "nesofisticat", de regulă, se înşeală, atunci va fi avantajos să se urmeze o strategie total opusă cu a sa. [CC2,99], [BGM,97] Pentru a descoperi cum acţionează micul investitor, sunt adunate statistici cu privire la tranzacţiile odd-lot. Volumul acestora este cuantificat şi raportat zilnic. Statisticile au în vedere numărul acţiunilor cumpărate, al celor vândute şi al vânzărilor "scurte". Se calculează o rata odd-lot ca raport între vânzările şi cumpărările de "odd-lot". Rata odd-lot =
Vanzari odd − lot Achizitii odd − lot

Evoluţia acestui indice este urmărită, de obicei, în paralel cu cea a unuia din indicii pieţei. O creştere a acestui indice sugerează că pe piaţă se cumpără mai mult decât se vinde, în timp ce o scădere arată că se vinde relativ mai mult. De-a lungul unui ciclu al pieţei aşa-zişii "odd-loter"-eri vor vinde când piaţă este în creştere şi vor cumpăra când ea scade. În timp ce piaţa creşte, indicele "odd-lot" scade. În orice caz, în apropierea sau în momentul de vârf al pieţei, indicele începe să crească pe măsură ce "odd-lot"-erii vând proporţional mai puţin. Volumul cumpărărilor "odd-lot" creşte notabil chiar înainte de intrarea pieţei în declin. În mod similar, de-a lungul declinului, indicele creşte. În momentul premergător creşterii pieţei, volumul vânzărilor de odd-lot creşte foarte mult şi indicele începe să scadă. [MC,HG,07,00]

41

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Statisticile au demonstrat, fapt menţionat în deschiderea acestui subcapitol, că micii investitori au tendinţa de a intra în panică în momentele de turbulenţă ale pieţei, în acest caz acţiunile lor nu mai prezintă importanţă pentru a se putea prognoza evoluţia viitoare a pieţei.

2.1.2. Lichidităţile instituţionale
O altă modalitate de orientare a acţiunilor investiţionale este în funcţie de direcţia în care acţionează investitorii inteligenţi. Pentru aceasta este necesar să se identifice aceşti investitori şi să se găsească indicatorii obiectivi ai activităţii lor de tranzacţionare. Astfel de investitorii pot fi consideraţi persoanele care gestionează portofoliile fondurilor de pensii, a fondurilor mutuale, a societăţilor de investiţii, etc. [ND,CB,97]. Ei sunt investitorii profesionişti, „meseria” lor este aceea de a creşte valoarea disponibilităţilor date spre gestionare. Fondurile mutuale, de exemplu, raportează lichidităţile în fiecare lună, indicatorii de structură a portofoliului lor se modifică la fiecare raportare. Acţionându-se după acest model, evoluţia pieţei se poate interpreta în corelaţie cu structura portofoliului fondurilor mutuale; în momentul în care lichidităţile deţin o pondere mare înseamnă că ei estimează că piaţa este în scădere, dimpotrivă atunci când lichidităţile deţinute sunt mici acest lucru semnifică faptul că piaţa este în creştere. Ca şi în cazul comportamentelor micilor investitori şi comportamentul investitorilor instituţionali este un comportament subiectiv. Acesta se bazează pe analize şi previziuni proprii, însă se consideră că ei deţin mai multe informaţii, au o imagine de ansamblu mai bună asupra pieţei, cunoştinţe, abilităţi şi experienţă în gestionare a banilor şi a titlurilor mobiliare, decât alţi investitori, din acest motiv investitorii instituţionali sunt consideraţi ca fiind „investitorii inteligenţi” de pe piaţă.

2.1.3. Insiderii
Managerii portofoliilor pot fi “inteligenţi“, dar în mod sigur cel mai inteligent investitor dintre toţi ar trebui să fie un „insider”, cineva care lucrează în compania respectivă, cineva care află de la sursă ce plănuieşte compania să facă în viitor. Se poate tranzacţiona după modelul insiderilor: dacă ei cumpără, se va cumpăra şi se va vinde dacă

42

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

ei vând. O carenţă a sistemului este faptul că informaţia referitoare la activitatea acestui tip de investitor poate avea vechime de câteva luni în momentul dezvăluirii ei. O altă situaţie poate fi aceea în care insiderii cumpără şi vând în acelaşi timp, în acest caz vor fi analizate comportamentele care influenţează semnificativ piaţa şi care se bazează pe informaţii certe ale viitorului companiei. Indicatorii care surprind comportamentele anumitor categorii de investitori sunt de natură calitativă, şi relativ greu de determinat, de aceea ei se corelează şi cu alte grupe de indicatori cum ar fi cei care monitorizează activitatea pieţei.

2.2. INDICATORI CARE EVALUEAZĂ ACTIVITATEA PE PIAŢA DE CAPITAL
Odată cu încercarea de a identifica grupurile de vânzători şi cumpărători, mulţi tehnicieni arată că este importantă măsurarea presiunilor de cumpărare şi vânzare pentru întreg ansamblu al pieţei. În acest scop sunt folosite mai multe metode: teoria Dow, volumul de echilibru şi preţul tranzacţiei (OBV,PVT), indicele creştere / descreştere (ADR), indicele de amplitudine (NH/NL), închiderea ponderată (Weighted Close), metoda mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence) sau oscilatorul stocastic. [OF,RP,99], [CC2,99], [EI,VD,01] În continuare se vor prezenta pe scurt doar câteva dintre aceste metode şi anume: teoria Dow, metoda mediilor mobile (MACD - Mobile average convergence/ divergence) şi oscilatorul stocastic.

2.2.1. Teoria Dow
Unul din instrumentele utilizate de analiştii tehnici pentru a măsura cererea şi oferta şi pentru a previziona preţul acţiunilor este teoria lui Dow. Această teorie, fundamentată de Charles Dow la începutul secolului, este probabil cea mai veche abordare tehnică, formală, a pieţei. Ea este utilizată pentru a indica modificările de preţ şi de tendinţă atât pentru piaţă în ansamblu ei cât şi pentru titluri individuale. Descoperirea răsturnărilor de tendinţă ale indicilor bursieri s-au realizat prin analiza graficului, în care se prezintă cursurile de deschidere a celor doi indici Dow Jones: indicele acţiunilor industriale şi indicele acţiunilor societăţilor feroviare. Prin studierea evoluţiei

43

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

celor 30 şi respectiv 20 de titluri cuprinse in cadrul celor doi indici, s-au stabilit mai multe tipuri de fluctuaţii ciclice. Aceste cicluri au fost clasificate de Dow în cicluri primare sau principale, secundare şi minore. [CESA90] Trend-ul primar sau principal este ciclul pe termen lung care conduce piaţa ascendent sau descendent, el poate acoperi o perioadă de până la patru ani. Acest tip de fluctuaţie indică tendinţă generală a pieţei. Tendinţele secundare sau reacţii intermediare se manifestă sub forma unor forţe restrictive asupra trend-ului primar, cu tendinţa de a corecta deviaţiile de la limitele generale. Ele sunt evoluţii ascendente până se atinge o fază pe termen lung descendentă sau invers. Aceste trend-uri secundare se pot desfăşura pe durata a unei săptămâni sau a câtorva luni. Trend-urile minime sunt fluctuaţiile zilnice sunt neglijabile, cu o valoare analitică scăzută, datorită duratei scurte şi variaţiei reduse în amplitudine. Supoziţia de la care pleacă teoria lui Dow este relativ simplă: o piaţă este în creştere ("bull market") atunci când se ating creşteri succesive ce survin după corecţii secundare încadrate într-un trend ascendent, ca în figura 2.1. Teoria mai cere ca toate corecţiile secundare descendente să fie de mai scurtă durată şi amplitudine decât cele ascendente. Situaţia inversă va fi valabilă pentru o piaţă în scădere ("bear market").
Valoare indice de piaţă

Timp

Fig.2.1 Evoluţia pieţei cu trend ascendent

O piaţă puternică, cu o tendinţă continuă, fie că este "bull market" - în creştere sau "bear market" - în scădere, este cea pe care ambii indicatori evoluează în aceeaşi direcţie. Când mediile au tendinţe opuse, piaţa este considerată slabă sau nehotărâtă. Există, în principal, două critici aduse acestei teorii şi anume: faptul că fluctuaţiile secundare nu sunt foarte clar determinate, iar cea de-a doua, că metoda nu face decât să confirme evoluţia pieţei pe termen lung şi nu să o anticipeze. [BGM,97]

44

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Chiar mai mult, în economia modernă, există o serie de relaţii, uneori invizibile şi foarte complexe destul de greu de surprins fără ajutorul unor mijloace de calcul performante. O astfel de relaţie complexă există între fluxurile de numerar, rata dobânzilor pe termen lung şi pieţele de capital. Conform teoriei Dow, dacă se studiază evoluţia celor doi indicatori care stau la baza ei, în momentul în care rata inflaţiei şi rata dobânzilor pe teren lung scad, atunci pieţele de capital ar trebui să cunoască perioade de creştere, datorită faptului că celelalte forme de investiţii preferate în perioadele inflaţioniste cum ar fi: investiţii în valori imobiliare, aur, sau depozite bancare, sunt părăsite în favoarea investiţiilor cu randament mai ridicat – investiţiile în valori mobiliare – acţiuni, obligaţiuni sau alte produse ale pieţelor de capital. Acesta ar trebui să fie comportamentul investitorilor – din punct de vedere teoretic, în realitate nu se întâmplă întotdeauna astfel. În figura 2.2. se poate observa că în ultimii 60 de ani au existat multe excepţii de la regula amintită.

____ Dow 30 Industrial ____ Dow 20 Obligatiuni ____ Indexul preţurilor de consum
Sursa: Basics of trading_ Internet journal_2002

Fig. 2.2 Corelaţia dintre evoluţia indecşilor Dow 30 şi Dow 20 pentru NYSE şi rata inflaţiei

Din grafic se poate observa că au existat de-a lungul timpului multe perioade în care practica a contrazis teoria. Fapt ce se datorează conexiunilor complexe care există în cadrul economiilor moderne, relaţii greu de observat şi foarte greu de previzionat fără ajutorul unor modele economico - matematice complexe. Calculatoarele pot fi antrenate şi învăţate să detecteze astfel de situaţii excepţionale, decizia şi acţiunea aparţine însă tot factorului uman, specialistului, investitorului, el va hotărî, pe baza informaţiilor pe care le deţine, dacă va cumpăra sau va vinde.

45

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

2.2.2. Metoda mediilor mobile de convergenţă - divergenţă
Metoda mediilor mobile de convergenţă - divergenţă este unul dintre cei mai importanţi indicatori de moment şi se calculează conform formulei: unde

MMCD = Mavg (12) − Mavg (26) MMCD - medie mobilă a raportului de convergenţă divergenţă;
Mavg(12) – media mobilă exponenţială cu perioadă de 12 zile; Mavg(26) - media mobilă exponenţială cu perioadă de 26 zile. Acest indicator este un oscilator, ce arată relaţia dintre cele două medii mobile;

pentru a-l putea analiza se mai calculează un indicator suplimentar numit “trigger”, determinat ca o medie mobilă exponenţială cu perioadă de nouă zile. Semnale de cumpărare sunt generate când oscilatorul MMCD creşte deasupra trigger-ului, iar semnalele de vânzare sunt în momentul în care MACD scade sub trigger (fig.2.3). S-au reprezentata grafic MMCD şi cursul bursier pentru Whirlpool în anul 2001. Săgeţile orientate în sus reprezintă un semnal de cumpărare şi apar în momentul în care MMCD depăşeşte trigger-ul, iar săgeţile orientate în jos reprezintă semnale de vânzare şi au fost trasate în momentul în care MMCD a fost depăşit de trigger, unde trigger-ul este reprezentat prin linia punctată din cadranul superior – MMCD (fig. 2.3).

Sursa: NYSE Bulletin

Fig 2.3. Evoluţia acţiunilor Whirpool şi graficul determinat pe baza mediilor mobile Atunci când se produce o mişcare puternică a preţului, ca de exemplu în octombrie sau la începutul lui februarie, indicatorul dă semnale puternice şi înainte de mişcarea preţurilor, dar pentru oscilaţii mici ale preţului, ca la mijlocul lunii noiembrie, acest indicator nu a fost util. [BGM97], [CC2,99]

46

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Una din cele mai aspre critici aduse acestui indicator este că el furnizează adesea semnale false sau întârziate asupra pieţei, această deficienţă provine din faptul că el este determinat pe baza datelor istorice, din trecut este de fapt un post calcul, astfel investitorii care se bazează pe analiza tehnică pierd foarte multe oportunităţi de investiţii intre apariţia semnalelor de vânzare sau cumpărare.

2.2.3. Oscilatorul stocastic
Oscilatorul stocastic compară relaţia dintre preţul de închidere al unei acţiuni cu plaja de variaţie a preţului pentru o perioadă de timp. Indicatorul stocastic se trasează cu ajutorul a două linii. Linia principală este denumită %C, a doua linie, numită %M, este o medie mobilă a %C. Formula oscilatorului stocastic cuprinde patru variabile şi anume : • • Perioada %C – este numărul de perioade folosit în calculul stocastic; Perioada lentă %C – aceasta variabilă controlează uniformizarea internă a variabilei %C. O valoare de 1 reprezintă un oscilator rapid, în timp ce o valoare de 3 reprezintă un oscilator lent. • Perioada %M – este numărul de perioade în funcţie de care se calculează media mobilă a lui %C. Media mobilă este denumită %M şi se desenează cu o linie punctată deasupra lui %C. • Metoda %M –este tipul de medie (aritmetică, exponenţială, variabilă sau ponderată) folosită pentru a calcula perioada %M. Valoarea lui % C se obţine din următorul raport:
  Inchiderea curenta - Minimul pretului minim in %C perioade   Maximul pretului maxim in %C perioade - Minimul pretului minim in %C perioade  * 100   

De exemplu, pentru a calcula %C cu perioada de 10 zile se va determina, în primul rând, maximul celor mai mari preţuri de tranzacţionare şi minimul celor mai mici preţuri de tranzacţionare din ultimele 10 zile. Să presupunem că în timpul celor 10 zile de tranzacţionare cel mai mare preţ maxim a fost 46 şi cel mai mic preţ minim a fost 38, cu o plaja de variaţie de 8. Dacă închiderea curentă a fost 41, %C se calculează după formula:

 41 − 38  %C =   * 100 = 37,5  46 − 38  Această valoare de 37,5% arată că valoarea de închidere din ziua curentă este la un nivel de 37,5% din plaja la care s-a tranzacţionat în ultimele 10 zile. Dacă închiderea

47

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

curentă ar fi fost 42, %C ar fi fost 50%, ceea ce înseamnă 50% din plaja la care s-a tranzacţionat în ultimele 10 zile. Se calculează apoi o medie mobilă a valorilor folosind o perioada specificată de către %M, medie care capătă chiar denumirea de %M. Oscilatorul stocastic variază întotdeauna între 0% şi 100%. O valoare de 0% arată că închiderea din ziua curenta a avut cel mai mic nivel din cele specificate în x zile de tranzacţionare. O valoare de 100% arată că închiderea curentă a avut cea mai mare valoare din ultimele x zile de tranzacţionare. Există mai multe metode de interpretare a acestui indicator, în funcţie de semnalele date de el, se pot elabora anumite planuri de acţiune, ca de exemplu: •
cumpără când oscilatorul (%C ori %M) scade sub un anumit nivel (de exemplu 20)

şi apoi creşte deasupra acestui nivel şi vinde când oscilatorul creşte deasupra unui anumit nivel (de exemplu 80) şi apoi scade sub acest nivel; •
cumpără când %C creşte deasupra %M şi vinde când %C scade sub linia %M (în

acest caz se urmăresc divergenţele: când cursul atinge noi maxime în timp ce oscilatorul înregistrează minime, înseamnă că preţul va scădea);

Sursa: NYSE Bulletin

Fig. 2.4. Evoluţia titlurilor firmei AVON Products şi graficul realizat conform metodei oscilatorului stochastic

Săgeţile orientate în sus reprezintă semnale de cumpărare şi au fost trasate în momentul în care %C creşte deasupra lui %M , iar săgeţile orientate în jos reprezintă semnale de vânzare şi sunt reprezentate pe grafic atunci când indicatorul %C scade sub linia indicatorului %M (fig.2.4.).

48

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Un oscilator este prin definiţie un instrument de măsură a vitezei de evoluţie a pieţei. Pe orice trend, ascendent sau descendent, preţurile evoluează cu o viteză mai mare, mai mică sau constantă. O diminuare a vitezei de evoluţie a preţurilor - preţurile cresc sau scad mai încet – reprezintă un semnal că trendul actual s-ar putea modifica. Majoritatea indicatorilor prezentaţi anterior îşi găsesc o exprimare grafică, de aceea se poate afirma că analiza tehnică se bazează foarte mult pe utilizarea şi analiza graficelor, acestea reprezintă instrumentul fundamental al specialiştilor în analiza tehnică.

2.3. INTERPRETAREA INDICATORILOR ŞI ANALIZA GRAFICĂ A EVOLUŢIEI PIEŢELOR DE CAPITAL
Aşa cum s-a arătat până acum, în analiza tehnică se folosesc o serie de indicatori care arată şi estimează evoluţia generală a unui titlu sau a pieţei. [CC2,99] Pentru ca un indicator să fie eficient în prognozarea evoluţiilor viitoare, el ar trebui: • • • să ofere un semnal corect; să emită semnalul cu o perioadă de anticipare suficientă, astfel încât să justifice acţiunea de vânzare / cumpărare; să fie valabil o anumită perioadă de timp. Indicatorii actuali de pe piaţă nu oferă în mod consecvent semnale corecte, cu alte cuvinte uneori este posibil ca ei să anunţe o creştere a pieţei, dar piaţa să aibă ulterior o evoluţie negativă. Chiar în condiţiile în care un indicator generează un semnal corect, este posibil ca în momentul în care el este interpretat, piaţa deja a evoluat. Revenind la caracteristicile indicatorilor, se pune întrebarea dacă evoluţia semnalată a durat suficient
timp pentru a se acţiona pe piaţă.

Se poate întâmpla, ca între indicator şi piaţă să existe perioade de anticipare nepotrivite, de exemplu, este posibil ca piaţa să evolueze înaintea indicatorului şi, în consecinţă, acesta se dovedeşte inoperant. Dacă cele două serii de timp sunt studiate prin metode statistice şi matematice şi se va constata că ele tind să evolueze simultan, atunci indicatorul îşi pierde calitatea sa de anticipare.[CC2,99], [PI94] Pentru investitorul neiniţiat, indicatorii de presiune utilizaţi în analiza tehnică, precum şi larga varietate de grafice sunt considerate, de cele mai multe ori, construcţii matematice foarte complexe, puţin înţelese. Realitatea este că, majoritatea lor nu au un substrat matematic şi nici o complexitate atât de mare. De exemplu, nu există nici o evidenţă palpabilă care să arate că cei care tranzacţionează aşa-zisele "odd-lot"-uri obţin

49

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

rezultate inferioare, respectiv superioare celor implicaţi în tranzacţiile cu "round-lot"-uri. Mai mult, deseori, performanţele obţinute de managerii fondurilor mutuale se dovedesc mai slabe chiar decât cele ale unui indice al pieţei neadministrat, astfel încât pare mai raţional să se urmeze o strategie total opusă de cea pe care o aplică aceştia la un moment dat. Analiza tehnică se bazează foarte mult, în prognozarea evoluţiilor pieţei şi a titlurilor precum şi fundamentarea deciziilor de investiţii, pe analiza grafică a evoluţiei indicatorilor. În continuare vor fi prezentaţi o serie de indicatori şi elementele predictive care le furnizează.

2.3.1. Media mobilă
Media mobilă (moving average - MM) este un indicator de moment ce se

calculează după următoarea formulă:
1 N ∑ A (t- j+1) N j=1 unde: N - numărul de perioade anterioare incluse în calcul; F(t +1) =

A t-j+1-valoarea acţiunii la momentul (t-j+1); F t+1- valoarea previzionată la momentul (t+1) Graficul acestei funcţii este foarte important pentru analiza tehnică, atunci când se calculează o medie mobilă, se face o analiză matematică a preţurilor medii a unei acţiuni peste o perioadă predeterminată de timp, o dată cu modificarea preţului acţiunii are loc şi o evoluţie ascendentă sau descendentă a mediei mobile. Media mobilă se poate calcula prin cinci metode: simplă (aritmetică), exponenţială, triunghiulară, variabilă şi ponderată. Ea se poate aplica la cursul de închidere, cursul de deschidere, cursul maxim, cursul minim, la volumul tranzacţiilor sau chiar la altă medie mobilă. Singura diferenţă constă în ponderile acordate fiecărei date din serie, astfel: • • • • media aritmetică acordă aceeaşi pondere tuturor datelor din serie, media exponenţială şi media ponderată acordă o mai mare importanţă celor mai recente valori din serie, la calculul mediei mobilă triunghiulară sunt importante datele din mijlocul seriei, iar media mobilă variabilă se calculează în funcţie de volatilitate preţurilor.

50

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Utilizată pentru un titlu anume, media mobilă simplă nu serveşte numai pentru determinarea tendinţei pe termen lung a variaţiilor de curs bursier, ci este, adesea, considerată ca instrument de previziune şi, mai precis, un instrument care poate indica momentul oportun pentru o acţiune de vânzare sau de cumpărare a unui titlu. În figura 2.5. se prezintă graficul evoluţiei unei serii de cursuri de deschidere ale unui titlu mobiliar, ajustate cu o medie mobilă de 200 de zile, s-a desenat DJIA (19701995) (Dow Jones Industrial Average) şi media mobilă cu decalaj de 200 zile. Săgeţile orientate în sus sunt semnale de cumpărare, iar cele orientate în jos sunt semnale de vânzare.

Sursa : NYSE Bulletin

Fig.2.5.

Evoluţia indicelui DOW-Jones Industrial pe o perioada de 20 de ani

Se poate estima o modificare a tendinţei atunci când curba mediilor mobile este încă în creştere, iar curba cursurilor bursiere are deja o evoluţie descendentă. În momentul intersecţiilor, modificarea de tendinţă nu este semnificativă decât în măsura în care curba mediilor mobile se aplatizează. Acest lucru este un semnal care indică sfârşitul fazei de creştere şi furnizează o indicaţie de vânzare. Realizând raţionamentul invers, în care tendinţa pe termen lung este descrescătoare, semnalul este susceptibil de interpretare ca o indicaţie de cumpărare. Atunci când graficul cursurilor bursiere prezintă o pantă pozitivă şi superioară celei a mediilor mobile, există o cerere de titluri nesatisfăcută, care conduce 1a creşterea cotei titlului mobiliar respectiv şi invers, dacă panta cursurilor este negativă şi inferioară mediilor mobile, piaţa prezintă o ofertă excedentară dintr-un titlu, care conduce la scăderea preţului acestuia. Atunci când cele două curbe se intersectează, piaţa este în echilibru.

51

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Elementul critic în calcularea mediei mobile îl reprezintă perioada luată ca decalaj. Cea mai folosită medie mobilă este cea cu perioada de decalaj de 39 de săptămâni (200 zile). [BGM97]

2.3.2. Graficul prin bare
Această metodă este în mod particular utilizată pentru a reprezenta variaţiile de curs într-un interval de timp dat: zilnic, săptămânal, lunar sau alte perioade mai mari.[PI94][CC2,99] Graficul se reprezintă într-un sistem de axe gradate aritmetic, în care abcisa reprezintă unitatea de timp aleasă, iar ordonata reprezintă diferitele niveluri ale cursurilor unui titlu. Tabelul 2.1
Ziua Luni Marţi Miercuri Joi Vineri Curs max Curs min
curs 4200

Evoluţia cursurilor unei acţiuni într-o lună
1 2 3 4

Săptămâna

4200 4191 4159 4021 3325 4200 3325

3100 3100 3100 3149 3147 3149 3100

3133 3180 3240 3400 3300 3400 3133

3748 3300 3300 3388 3460 3748 3300

3800

3400

3100

1

2

3

4

Fig. 2.6

Graficul prin bare

Se trasează pe grafic cursul cel mai mare şi cel mai mic dintr-o săptămână (tabelul 2.1) acestea se unesc printr-o dreaptă verticală. Se trasează apoi cursul de închidere la sfârşitul perioadei (cursul de vineri) printr-un segment de dreaptă orizontal, îndreptat spre

52

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

dreapta şi cursul de deschidere de la începutul perioadei (luni), printr-o dreaptă orizontală îndreptată spre stângă. Interpretarea graficului prin bare se bazează pe două concepte importante: nivelul de rezistenţă şi nivelul de sprijin (fig.2.6).
Nivelul de rezistenţă reprezintă zona dintr-o tendinţă ascendentă pe termen lung,

denumită şi zonă de consolidare, pe parcursul căreia cursurile bursiere se plafonează. Fenomenul se explică prin faptul că procesul de creştere a cursurilor este generat de un excedent al cererii în raport cu oferta titlului mobiliar analizat. Se constată, astfel, apropierea unui moment în care investitorii aşteaptă realizarea de profituri. Oferta este totuşi compensată prin implicarea de noi investitori, atraşi de cursurile ridicate înregistrate anterior. Se constată astfel o glisare laterală a cursurilor între limite destul de mici, care constituie nivelul de rezistenţă. Dacă, la începutul unei asemenea perioade, cursurile depăşesc acest nivel de rezistenţă, trebuie să ne aşteptam la o nouă creştere, care, la rândul său, va fi stabilizată la un moment dat.
Nivelul de sprijin reprezintă o perioadă de stabilitate în cazul unei scăderi a

cursurilor bursiere pe o perioadă îndelungată. Evoluţia negativă a cursurilor e determinată de un excedent al ofertei de titluri, această evoluţie poate fi încetinită prin intervenţia investitorilor – cumpărători, care estimează că nivelul cel mai de jos posibil a fost atins. Similar cazului precedent, se creează o glisare laterală a cursurilor, şi se formează astfel nivelul de sprijin.
Curs

Fig.2.7 Nivelurile de rezistenţă şi sprijin la graficul prin bare

Timp

O consecinţă importantă a analizei grafice constă in faptul că, atunci când nivelul de rezistenţă este depăşit, se poate estima că fenomenul va continua până la următoarea stabilizare a cursurilor, la un nou nivel de sprijin. Analiştii caută mai întâi să determine evoluţia globală, cu ajutorul ”liniei de tendinţă’’. Deoarece această evoluţie poate fi comparată cu mişcarea mareelor, analiştii aleg valorile celor două niveluri, atunci când curba cursurilor urmează îndeaproape tendinţa estimată.

53

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

a

b

Fig. 2.8 Determinarea liniei de tendinţă în graficul prin bare

În figura 2.8.a se poate observa cum nivelul de jos al valului atinge un nivel superior. Se poate astfel trasa o linie de tendinţa ascendentă. Totuşi, un grad mai mare de certitudine se obţine atunci când cursurile se îndepărtează semnificativ de aceasta dreaptă, după ce punctul superior a fost depăşit. Raţionamentul invers este prezentat în figura 2.8.b.

2.3.3. Graficul de tip japonez „candlesticks”
În anii 1600 japonezii au inventat o metodă de analiză tehnică pentru a analiza contractele de orez. Această tehnică a fost numită “analiza candlestick”. Steven Nison a popularizat graficul prin candlestick în restul lumii şi a devenit cel mai cunoscut expert în interpretarea acestui tip de grafic.[CC2,99] Metoda de reprezentare grafică prin candlesticks (sfeşnice) este oarecum similară celei prin bare. Reprezentarea grafică prin metoda candlesticks permite evidenţierea evoluţiei de ansamblu a unei zile bursiere (de creştere sau scădere), prin compararea cursului de închidere cu cel de deschidere.(fig .2.9)

Fig. 2.9. Elementele reprezentării grafice prin „candelstick”

Plecând de la concepţiile orientale despre cele două tipuri de energie (Yin, negativă şi Yang pozitivă), analiştii japonezi realizează o similitudine între comportamentul bursier al unei zile şi infuziile de energie corespunzătoare. Astfel, un curs de închidere superior

54

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

celui de deschidere corespunde unei zile cu energie negativă (zi Yin sau zi negativa), iar un curs de închidere inferior unuia de deschidere corespunde unei zile de energie pozitivă (zi Yang sau zi pozitivă). Axioma metodei rezidă în interpretarea că o piaţa este economic pozitivă dacă se înregistrează evoluţii ascendente ale cursurilor titlurilor (sau ale indicelui general). Graficul corespunzător va fi format din mai multe desene standard, care au însă elemente comune . un dreptunghi vertical (corpul), ale cărui limite sunt date de cursurile de închidere şi de deschidere ale zilei respective. bare verticale pe linia mediană a dreptunghiului, dar în afara acestuia, denumite umbre, ce reprezintă cursurile extreme ale zilei respective (situate în afara intervalului deschidere–închidere). culoarea corpului reprezentă evoluţia bursieră a zilei: pozitivă (dreptunghi alb) sau negativă (dreptunghi negru). Acest tip de figură (candlestick) permite o mai bună analiză a evoluţiei bursiere pe parcursul unei zile, atât pentru un anumit titlu mobiliar, cât şi pentru piaţa în ansamblul său. În funcţie de valorile pe care le iau cele patru tipuri de cursuri dintr-o zi se pot determina mai multe configuraţii de bază care se pot clasifica în trei mari categorii: configuraţii de creştere, de scădere sau neutre. Pentru exemplificare se va folosi graficul candlestick al firmei CORN LTD. În figura 2.10 se poate observa că trendul de creştere este însoţit de linii goale (preţ de închidere mai mare decât preţul de deschidere), iar trendul descrescător este însoţit de linii umplute (preţul de deschidere este mai mare decât preţul de închidere)

Sursa:NYSE Bulletin

Fig. 2.10 Evoluţia cursurilor acţiunilor firmei Corn Ltd reprezentată cu ajutorul graficului candelstick

55

Capitolul 2

ANALIZA TEHNICĂ A PIEŢEI DE CAPITAL

Liniile „bearish înghiţitoare” apar în punctele A şi B ( şi preţul se micşorează substanţial). Liniile „bullish înghiţitoare” apar în punctele 1,2,3 şi preţul urcă în mod substanţial. Graficele indică o evoluţie precisă a preţurilor într-o anumită perioadă de timp. Din studiul graficelor, un investitor poate să-şi facă o imagine despre volatilitatea pieţei - un element important în evaluarea riscului unei tranzacţii. Graficele pot fi folosite şi ca instrumente de management financiar, ele ajută la stabilirea punctelor limită şi stop, ele reflectă comportamentul pieţei, comportament care poate fi subiectul unor repetări în viitor generând aşa-numita sezonalitate a preţurilor Există o serie de aplicaţii pe calculator, unele chiar adevărate sisteme expert, care sunt folosite de investitori pentru a-şi construi propria prognoză privind evoluţia preţurilor. În prognoza pieţei s-au făcut paşi însemnaţi cu rezultate foarte bune, în special, în prognoza pe perioadă scurtă.

56

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful