UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Programul de studii: ECONOMIA COMERŢULUI,TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

Protecția consumatorului Etichetarea produselor alimentare

Braşov, 2013
1

Cuprins
Introducere ............................................................................................................................................. 3 Cap 1. Aspecte teoretice privind etichetarea ............................................................................................. 4 1.1 Ce este eticheta și istoricul etichetei ............................................................................................... 4 1.2 Scopul etichetării ............................................................................................................................. 6 1.3 Informații ce trebuie să conțină eticheta .......................................................................................... 7 1.4 Tipuri de etichete ........................................................................................................................... 14 1.5 Minciuni despre infomațiile de pe etichete .................................................................................... 16 Cap 2.Materiale din care sunt confecționate etichetele ........................................................................... 21 Cap 3.Legislația în vigoare ...................................................................................................................... 26 3.1 Legislația în România privind etichetarea alimentelor .................................................................. 26 3.2 Legislația în Uniunea Europeană privind etichetarea ecologică .................................................... 26 3.3 Legislația România în privind etichetarea ecologică ..................................................................... 27 Cap 4. Studiu de caz – Etichetarea ecologică .......................................................................................... 27 4.1 Eticheta ecologică .......................................................................................................................... 27 4.2 Eticheta ecologică în Europa - scurt istoric .................................................................................. 27 4.3 Scopul ecoetichetării ...................................................................................................................... 29 4.4 Avantajele folosirii ecoetichetării .................................................................................................. 29 4.5 Comparerea etichetei eco din România cu cea din Germania ....................................................... 31 4.5.1 Etichetarea ecologică în România ........................................................................................... 31 4.5.2 Etichetarea ecologică în Germania ......................................................................................... 32 Concluzii .............................................................................................................................................. 33 Bibliografie .......................................................................................................................................... 34 Anexe ................................................................................................................................................... 35
2

Introducere Cunoaşterea caracteristicilor produselor alimentare, precum data de expirare, ingredientele folosite, producătorul, cantitatea netă, originea materiilor prime folosite sau a faptului dacă s -au administrat hormoni de creştere sau antibiotice, dacă este sau nu un produs natural, dacă este sau nu un produs modificat genetic, este esenţială în alegerea produselor de către consumatori. Consumatorul are dreptul să fie informat corect pentru a face o alegere care să fie în interesul lui, fie şi de moment. Numai beneficiind de toată informaţia, el poate alege acel produs care corespunde cu nevoia lui, cu exigenţa lui sau cu posibilitatea lui financiară. Aderarea la Uniunea Europeană a României impune standarde stricte privind protecția mediului. Una din măsurile pe care țara noastră a trebuit să le adopte a fost și cea care se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordări etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul întregului ciclu de viață, astfel încât resursele mediului înconjurător să se profite o perioadă cât mai îndelungată. Eticheta ecologică este o acțiune voluntară, promovearea produselor ecologice contribuie la utilizarea eficentă a resurselor protejând mediul, prin furnizarea către consumatori a unor infornații corecte, exacte despre produse. Autoritatea competentă care acordă eticheta ecologică este Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA). În mai multe țări din UE (de exemplu, în Germania și Belgia), se utilizează etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetării ambalajelor decurge, în acest caz, din obligaț ia pe care o au persoanele care răspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora după folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje și reziduurile de ambalaje. În UE există mai multe sisteme naționale de etichetare ecologică marca ecologică “Blue Angel”, ”Der Grune Punkt”,”Environmental Choice”, “Eco-Mark”,majoritarea acestor sisteme sunt utilizate în nordul UE (Germania, Olanda și țările Scandinave).

3

amfore şi alte produse ceramice.O funcţie importantă a acesteia era aceea de a decora şi a orna respectivele obiecte ţinând cont că trebuiau prezentate consumatorului într-o formă.” Odată cu evoluția tehnologică în industria alimentară și etichetele trebuie să fie cât mai complete pentru că consumatorul se informează și are pretenția când cumpăra un produs să fie informat despre produsul respectiv. produse metalice etc. de regulă înscrise pe ambalaj şi care oferă consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare. În antichitate. reprezintă ”orice material scris. datorită preocupării alchimiştilor de a diferenţia diferitele produse chimice. De-a lungul istoriei. numele şi adresa producătorului etc. diferite alte obiecte. regiunilor. în practica farmaceutică. eticheta a reprezentat mai ales un semn distinctiv al producătorului şi a îmbrăcat diferite forme. ideogramele şi monogramele. cât şi în exteriorul lor. imprimat.distribuitori şi consumatori. lit. 2. etc. de creştere economică şi socială. au însemnat şi importante schimburi comerciale. Originea etichetei se regăseşte. litografiat sau ilustrat. perioadele de înflorire.) dar nu era ceva sigur. (ele fiind semne distinctive folosite de producători) deoarece erau folosite un număr mare de semne (“sigillum”) pentru identificarea 4 . a din H. Eticheta. Eticheta reprezintă totalitatea informaţiilor care insoţesc un produs.Cap 1.). conform art. specifice fiind pictogramele. atât în interiorul ţărilor. lista ingredientelor. Aspecte teoretice privind etichetarea 1.1 Ce este eticheta și istoricul etichetei Practica activităţilor comerciale a impus utilizarea unui instrument esenţial pentru asigurarea unei comunicări rapide şi precise a informaţiilor despre mărfuri. probabil.G. Putem adăuga că în acea perioadă au apărut şi mărcile. care conține informațiile despre produs și care însoțește produsul la vânzare. continentelor. 106/2002. imagine şi culoare cât mai atractive. E lesne de înţeles că forma vaselor folosite în acea perioadă putea insinua conţinutul lor (amfore. din acest motiv fiind necesare informaţii externe. care făceau corp comun cu obiectul pe care se aplicau (cărămizi.Acest instrument este eticheta. între producători. nr. folosită ca purtător al informaţiilor referitoare la mărfuri.

iar eticheta a inceput să individualizeze produse similare realizate de producători diferiţi. În prezent. Prima categorie de mărci era utilizată pentru atestarea respectării regulilor de fabricaţie a produselor în cadrul corporaţiei. În perioada contemporană. Ca urmare firească a dezvoltării civilizaţiei umane.produselor (vinuri. stabileşte domeniile de utilizare. numărul de calorii. Pe lângă mărcile producătorilor. numele producătorului (prin numirea sa sau prin aplicarea marcii). Dezvoltarea meşteşuguril or a determinat şi extinderea folosirii mărcilor. evidențiază legalitatea fabricării produsului. prezintă posibilitatea de menţinere sau intreţinere a calitaţilor sale. cumpăratorul poate afla o mulțime de informaţii despre produs. a clasei de calitate a produsului. a produselor realizate de un anumit meşteşugar. produse ceramice. iar când mărfurile au început să fie ambalate se indică şi cantitatea de produs cuprinsă în ambalaj. unele restricţii în folosirea produsului. cu ajutorul acesteia. care indicau numele producătorului şi denumirea localităţii de unde provenea produsul. evidențiază componentele valorice. precizează sortimentul. diversificarea sortimentului de mărfuri. numele producătorului (mai târziu şi marca acestuia). brânzeturi. Simpla exemplificare este grăitoare: ajută la identificarea produsului. evoluţia ambalajului şi nevoia de reclamă pe de o parte. indică greutatea produsului (masa acestuia) pe unitatea de ambalaj.). a creşterii nevoii pentru informări cât mai exacte. etc. În această perioadă s-au conturat funcţiile mărcii şi regimul ei juridic. permite cunoaşterea termenului de garanţie. Perioada renascentistă a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale. grupa de sortimente. a condiţiilor de păstrare pentru menținerea calității și îndeplinirea funcţiilor. eticheta a devenit purtătoarea unor informaţii legate de desfăşurarea operaţiunilor comerciale: denumirea produsului. permite depistarea principalelor caracteristici de calitate. conţinutul său informativ îmbogăţindu-se şi apărând astfel etichetarea modernă. apar mărci ale comercianţilor şi distribuitorilor de produse. fără a depune eforturi. la mărfurile din sticlă și ceramică. Acest lucru se poate observa la produsele textile. iar pe de altă parte apariţia hârtiei ca ambalaj și a mijloacelor ieftine de imprimare grafică au dat un impuls perfecţionării etichetei. cât mai oneste. însă domeniul în 5 . separându-se două categorii de mărci: marca corporativă (“signum collegi”) şi marca individuală(“signum privati”). în interiorul unei corporaţii. În perioada capitalismului timpuriu. Creşterea gradului de prelucrare a produselor. etc. la produsele chimice. iar a doua categorie pentru individualizarea. locul de origine. eticheta a devenit tot mai importantă în derularea operaţiunilor comerciale. precizează materiile prime.în evoluţia etichetei se manifestă o tendinţă de specializare.

înţelege sau nu. de proiectare. 1. Există pe piaţa românească sortimente de caşcaval care indică această informaţie sub forma: GR min. astfel încat decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor. Prin utilizarea unor tehnici speciale de captare a interesului cumpărătorului asupra elementelor constitutive ale etichetei.rasfoiesc. corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor. astfel încât produsul să fie remarcat. consideră că este suficient ca informaţia să fie trecută pe etichetă.Alt element indispensabil în actualitate îl reprezintă codul de bare ce înmagazinează informaţiile codificate despre produs. care s-a transformat ea însăşi într-un produs şi pentru obţinerea căreia sunt necesare activităţi de cercetare a opiniei consumatorului. confundând consumatorii cu organele de control.php 6 . 45% din S. producătorul le pune în evidenţă. normele de etichetare a alimentelor vin în sprijinul literei b) din Art 3 al O.G.U.care s-a manifestat puternic eticheta specializată este cel al produselor destinate consumului uman. de lansare pe piaţă. dreptul de a fi informat înainte de a cumpăra: “de a fi informaţi complet. dar le este indiferent dacă consumatorul.2 Scopul etichetării Scopul etichetării1 alimentelor este de a furniza consumatorilor toate informaţiile necesare. cu exigenţa lor. Consumatorul nu este expert în controlul alimentelor şi nici nu 1 http://www.Astfel. de realizare.. verificabile şi uşor de comparat. alegând acel produs care corespunde cel mai bine cu nevoia lor. eticheta trebuie să informeze consumatorii asupra riscurilor la care aceștia ar putea fi expuşi. 58/2000 care defineşte. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Asociaţia de Protecţie a Consumatorilor a constatat că un număr mare de producători de alimente nu cunosc care este scopul etichetării alimentelor. 45% din subsţanta uscată.. Se pare că aceşti producători. sau cu interesul lor de moment. pentru ca aceştia să poată efectua în cunoştinţă de cauză o alegere corectă.”. în loc să menţioneze Grăsime min. într-o manieră statică sau dinamică. individualizat şi dorit de consumator. ceea ce este foarte necesar în gestiunea informatizată a depozitelor de mărfuri şi a marilor magazine. cel căruia îi este destinat produsul.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR-ALIMENT79.. în cadrul drepturilor de bază ale consumatorilor. Firmele producătoare de mărfuri alimentare acordă o atenţie crescândă etichetei. Exemplu concret: caşcavalul trebuie să specifice pe etichetă conţinutul minim de grăsime din totalul de substanță uscată.G. 21/1992 (ordonanţa-cadru privind protecţia consumatorilor) completată şi modificată prin O. De asemenea. cu posibilitatea lor financiară.

De altfel. etc. atunci când acestea necesită indicaţii speciale. c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente. h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului.” sau “ a se consuma până la data de. atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor.3 Informații ce trebuie să conțină eticheta Informaţiile pe care trebuie să le conţină etichetele produselor alimentare sunt următoarele: a) denumirea sub care este vândut alimentul.este nevoie să fie expert.” în funcţie de mărimea datei durabilităţii iar în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate. În continuarevom detalia câteva dintre aceste elemente: 7 . k) o menţiune care să permită identificarea lotului (seria lotului.. d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate. APC România sugerează consumatorilor să aibă aceeaşi atitudine: să rămână indiferenţi față de alimentele ale căror producători sunt la rândul lor indiferenţi dacă consumatorii cunosc sau nu caracteristicile alimentelor respective. i) instrucţiuni de utilizare. În plus. Dacă aceasta este atitudinea producătorilor către consumatori. l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse. al ambalatorului sau al distribuitorului pentru produsele din România şi UE. e) data durabilităţii minimale exprimată sub forma “ a se consuma de preferinţă înainte de. b) lista cuprinzând ingredientele. în cazul produselor din import (altele decât cele din UE) se înscriu şi numele şi sediul impotatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România..”. data limită de consum (termen de valabilitate) şi se exprimă sub forma “expiră la data de.. dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului.). 1. data îmbutelierii.. j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1. legislaţia interzice notările prin codificare. folosindu -se astfel de unul din cele 5 drepturi fundamentale ale consumatorului. f) condiţiile de depozitare sau de folosire.. să analizeze etichetele înainte de a cumpăra şi să facă o alegere care să corespundă cel mai bine cu interesul lor. îi sfătuieşte pe consumatori să fie foarte atenţi la ceea ce cumpără.2% în volum.. g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului. data fabricaţiei. şi anume dreptul de a alege. Informaţia inscripționată trebuie să fie de aşa natură menționată încât să fie uşor de înţeles de către oricine.

în Uniunea Europeană. cafea măcinată. Pentru ca denumirea de marcă sau cea comercială să rămână cât mai adânc în memoria consumatorilor. iaurt se numeşte numai acel iaurt care conţine la vânzare fermenţii lactici (tulpinile de fermentare a laptelui). alune prăjite ambalate în atmosferă protectoare. producătorii preferând să poziţioneze la mare cinste numele comercial sau de marcă al produsului. numele indulcitorilor. Saccharin sau Aspartam se află sub semnul obligaţiei de a include menţiunea “cu îndulcitori” alături de denumirea produsului. băutură răcoritoare cu îndulcitori. Există pe piaţa românească produse care nu satisfac această cerință: se menţionează “ fără zahăr”.1. Produsele care conţin îndulcitori artificiali. Denumirea produsului trebuie să includă / să fie însoţită sau să facă referiri la: . De asemenea.starea fizică a alimentului sau la tratamentele specifice la care acesta a fost supus (refrigerare. se menţionează. lucru interzis prin prevederile legale. băutură răcoritoare carbogazoasă. precum Cyclamate. consumatorul îşi face o impresie imediată asupra naturii acestuia. Pe piaţa românească se comercializează. congelare. De exemplu. Citind denumirea produsului. de informaţii referitoare la utilizare. de asemenea. de asemenea. însă nu se menţionează nicăieri pe etichetă că aceste substanţe sunt îndulcitori.informaţii descriptive şi. unt se numeşte numai acel unt care conţine cel puţin 80% grăsime animală din substanţa uscată. Exemple de denumiri de produse: lapte pasteurizat. dar care de fapt reprezintă un iaurt tratat UHT (sterilizat total la 120 grade Celsius . afumare. 8 . etc. genul. dar de fapt.) .Ultra High Temperature) şi care nu mai conţine fermenţii activi şi nu mai conferă proprietăţile iaurtului natural.menţiunea "tratat prin ionizare" sau "tratat cu radiații ionizante" dacă este cazul. se foloseşte metoda de a include această denumire în denumirea produsului. menţiunea "ambalat în atmosferă protectoare" dacă s-a utilizat pentru conservare un gaz avizat sanitar. Consumatorul obişnuit nu cunoaşte ce sunt aceste substanţe. nu totdeauna denumirea produsului menţionată pe etichetă corespunde cu denumirea reală a acestuia. dacă este necesar. . pui congelat. într-un colţ al ambalajului. APC consideră oportună informarea consumatorilor că. produse care poarta denumiri de produse tradiţionale sau care pretind ca sunt fabricate conform metodelor tradiţionale. însă există pe piaţa românească anumite produse lactate care pretind a se numi iaurt. nu sunt. De menţionat că adesea denumirea produsului este menţionată cu litere mici. de asemenea.Denumirea produsului Se referă la natura. sortul şi starea alimentului.

Alte cerinţe: . "gen" nu pot fi folosiţi alături de denumirea specifică.Marca de fabrică. Alte observaţii: . şi care reprezintă data limită de consum. După această dată. neafectând sănătatea. Este important pentru consumatori să citească pe etichetă de fiecare dată când cumpără un produs. Data este precedată de menţiunea clară "A se consuma de preferinţă înainte de / până la sfarşitul…". Se pot menţiona doar ziua şi luna. folosind sistemul ZZLLAA) şi într-o formă necodificată. se compune din formularea clară a zilei.Denumirea iaurtului tratat UHT trebuie să fie suficient de clară pentru a "permite cumpăratorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat”. Data de durabilitate minimală se marchează în aceeaşi formulă. În ambele situaţii. în funcţie de durabilitate. .Termenii "mod". 2. b) data durabilităţii minimale. pâinea se usucă etc). dacă este cazul. producătorul nu mai garantează sănătatea consumatorului. Produsele mai pot fi consumate o vreme. menţiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de condiţiile de păstrare şi conservare. băuturile răcoritoare etc. pentru produsele mai puţin perisabile. "tip". produsele din ciocolată. Data de expirare Se folosesc 2 termeni: a) termenul de valabilitate. deoarece consumul unui aliment alterat nu justifică ulterioarele consecinţe. chiar dacă produsul a fost păstrat în condiţii corespunzătoare. data de expirare. luna şi anul sau doar anul. se poate indica doar ziua şi luna sau ziua. După caz. dar nu mai pot fi comercializate.Produsul nu poate include în denumirea sa menţiunea "fabricat după metode tradiţionale" dacă nu îndeplineşte această condiţie. întrucât producătorul nu mai garantează calităţile fizico-chimice şi pe cele gustative (dioxidul de carbon din băuturile răcoritoare se pierde. pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate şi cele din carne. cum ar fi produsele de panificaţie. Termenul de valabilitate. conservele. şi care reprezintă data limită de comercializare. lunii şi anului (în aceasta ordine. . luna şi anul. Data este precedată de menţiunea clară "Expiră la data de…". Ea va contacta firmele producătoare pentru ca această 9 . marca comercială sau alte denumiri nu pot înlocui denumirea produsului. Asociaţia de Protecţia Consumatorului din România condamnă faptul că adesea data de expirare nu poate fi citită şi înţeleasă deoarece cifrele sunt şterse sau nu se înţelege dacă data inscripţionată se referă la data de expirare sau la cea de fabricare.

centilitrul. minerale. de umezire. conservanţii. Aditivii alimentari. de îngroşare. Alimentele a căror etichetă specifică şi ziua în data de durabilitate minimală sau termenul de valabilitate. stabilizatori. Aditivii alimentari ce trebuie specificaţi sunt: acidifianţii. 5. mililitrul şi gramul sau kilogramul. cuvinte sau care sunt incluse în denumirea produselor (aromele. pentru celelalte produse. 6. cantitatea nu este relevantă) Din păcate.problemă să se rezolve şi informează consumatorii să nu rişte cumpărând produse a căror data de expirare nu poate fi inţeleasă. gelifianţii. pentru produsele lichide. Cantitatea din anumite ingrediente accentuate la etichetare Pentru a fi mai atrăgătoare. de întărire. corectorii de aciditate. amelioratorii de făină. vitaminele şi mineralele adăugate trebuie de asemenea să fie incluse în lista ingredientelor.Există nenumărate exemple de alimente pe piaţă care nu menţionează aditivii. agenţii de afânare. antispumanţii. Lotul Toate alimentele trebuie să poarte o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. de glazurare. de încărcare. Lista ingredientelor Toate ingredientele trebuie să fie menţionate pe etichetă în ordinea descrescătoare a cantităţii lor. sărurile de topire. exprimate în procente. şi în unităţi de masă. antiaglomeranţii. producătorii accentuează prin desene sau texte anumite ingrediente (vitamine. a acelor ingrediente accentuate la etichetare prin desene. sunt exceptate de la indicarea lotului. 4. 3. gazele de expandare. întrucât la acestea. ci doar categoria de aditivi. proteine. antioxidanţii. Se utilizează după caz litrul. De exemplu: acidifiant: acid citric sau E330. alături de alte cazuri similare. potenţiatorii de aromă. numai o parte din produse satisfac această prevedere. îndulcitori. conservanţi. Legislația obligă specificarea cantitătii. Aditivii alimentari se înscriu în lista ingredientelor cu denumirea categoriei din care fac parte (coloranţi. îndulcitorii. cum ar fi condimentele sau sarea fac exceptie. Cantitatea netă Înscrierea cantităţii nete se face în unităţi de volum. coloranţii. 10 . emulsificatorii. amidonul modificat. etc) urmată de denumirea chimică sau codul numeric CE. stabilizatorii. fructe).

procentul de grăsime şi o menţiune specială în cazul adaosului de sare . exprimat în procente şi temperatura de păstrare.La oţet . specia de animal (există însă şi excepţii) şi tratamentele utilizate. . În cazul în care conţine mai mult de 0.7. nu se găseşte pe toate produsele.trebuie să cunoaştem cantitatea de acid exprimată în grame acid acetic la litru. tonic. Este dreptul consumatorului să cunoască dacă uleiul sau grăsimea sunt hidrogenate sau nu. saccharin . dintre care vom menționa următoarele pe care le considerăm a fi foarte importante la alegerea produsului: .Alimentele congelate . .trebuie să poarte menţiunile "Produs congelat" şi "A nu se recongela după decongelare". substanţa uscată. . din greutatea totala. menţiunea hidrogenat / hidrogenată. nici această prevedere nu este de multe ori respectată.Brânzeturile .Pentru produsele din carne . cyclamate.Pentru băuturile alcoolice . .Untul .trebuie să poarte o menţiune specială în acest sens.trebuie să poarte menţiunea "cu îndulcitori".tipul de margarină dupa procentul de grăsime. . precum aspartam. . iar aceasta menţiune trebuie să însoţească denumirea produsului. Menţiunile suplimentare pe grupe de produse Există menţiuni suplimentare de etichetare pentru diferitele grupe de produse.trebuie să cunoaştem procentul de cacao.Produsele care conţin îndulcitori artificiali.trebuie menţionate. iar pentru cele hidrogenate.Iaurtul şi smântâna . Această menţiune este necesară deoarece există persoane cu intoleranţă la fenilalanina cărora le provoacă daune serioase sistemului nervos central.5% sare trebuie să fie specificat pe etichetă “sărată”. . lucru care. energizant. Pentru cazurile când uleiurile şi grăsimile sunt folosite ca ingrediente pentru alte produse trebuie specificată originea acestora (vegetală sau animală). 11 . .Laptele trebuie să includă procentul de grăsime şi procedeul de tratamentul termic .menţiunea conţine fenilalanina este obligatorie. printre altele.procentul de grăsime raportat la substanţa uscată şi procedeul de tratament termic . fortifiant etc.consumatorul trebuie să cunoască conţinutul în ou raportat la produsul finit.Pentru produsele din ouă .sunt absolut interzise menţiunile precum: reconfortant. În cazul în care se adaugă aspartam .Alimentele pentru sugari şi pentru copiii de vârstă mică (1-3ani) . Din păcate.Margarina .procentul de grăsime . din păcate.Pentru produsele din ciocolată .

12 . . spumante. aromatizate şi produse similare obţinute din fructe. nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente mai mari de 5 litri. altele decat strugurii.Băuturi nealcoolice. respectiv "amidon modificat".următoarele 5 cifre reprezintă furnizorul.Atunci când un ingredient conține gluten. sucuri de fructe.Porţiile individuale de îngheţată nepreambalată. Există alimente care sunt scutite de indicarea unor informații aflate pe ambalaj:  Alimentele scutite de indicarea datei durabilităţii minimale: . vinuri spumoase. . .Sarea de bucătărie. se completează prin indicarea originii acestuia. . . .Produsele zaharoase alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat sau colorat.Fructele şi legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate.urmatoarele 5 cifre reprezintă producătorul. . Codul de bare Pe etichetă se găsește și codul de bare.Vinuri. sub cod sunt 13 cifre: . Această menţiune este necesară deoarece există persoane cu intoleranţă la gluten. . .Guma de mestecat..Băuturile conţinând 10% sau mai mult în volum de alcool. .Zahărul şi mierea de albine. cu excepţia celei iodate. . destinate consumului colectiv. denumirile "amidon".ultima cifră reprezintă cifra de control. Această excepţie nu se aplică şi seminţelor de germinaţie.primele 2 cifre reprezintă țara de proveniență (exemplu: România 59). patiserie şi cofetărie care se consumă în 24 ore. .Oţetul de fermentaţie. produsele de panificaţie. .Pâinea. licoroase.

.Alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau 5 mililitri. eticheta băuturii răcoritoare Orange Crush a fost în întregime schimbată în momentul în care etichetele folosite de concurenţi începuseră să conţină imaginea unor fructe proaspete. untul. enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării. Informaţia inscripţionată trebuie să fie de aşa natură menţionată încât să fie uşor de înţeles de către oricine. informaţiile de pe etichetă nu trebuie să fie acoperite sau separate prin alte indicaţii sau desene. Sunt exceptate condimentele şi plantele aromatice. pentru a sugera prospeţimea. . 13 .Oţetul de fermentaţie care provine în mod exclusiv dintr-un singur produs de bază şi care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient. Toate menţiunile etichetei trebuie să fie redactate în limba română. Orange Crush a creat o etichetă folosind. a caror denumire face să apară aceasta caracteristică. fiind necesară înnoirea lor. laptele şi smântâna fermentată.Alimentele vândute cu bucata la care numerotarea se poate face cu uşurinţă din exteriorul produsului. Unii autori împart etichetele în: etichete de identificare. . altele decât cea proaspătă sau topită. etichetele se demodează. simboluri noi şi culori mai vii. cu scopul de a obţine creşterea vânzărilor. Cu timpul. se indică numărul pe etichetă.Produsele constituite dintr-un singur ingredient. în caz contrar. dacă denumirea acestuia este identică cu cea a ingredientului şi permite identificarea clară a naturii ingredientului. Înscrisurile de pe etichetă nu trebuie să prezinte modificări (ştersături. .Alimentele care pot înregistra pierderi de volum sau de masă.Alimentele care sunt vândute la număr sau sunt vândute în prezenţa cumpărătorului. sau de sare în cazul brânzeturilor. . . . Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt următoarele: . lizibil şi inteligibil.Pentru următoarele alimente nu este obligatorie indicarea cantităţii nete: . etichete de clasificare. înlocuiri sau adăugări) care pot induce în eroare consumatorul.Apele carbogazoase. Este interzisă reetichetarea alimentelor. De exemplu. aşezate în mod. În plus.Brânza.Fructele şi legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. în masura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate. etichete de prezentare şi etichete de promovare.

uneori chiar în cadrul etichetei. Mai mult decât atât. atât pentru produsele destinate copiilor. 14 . firme din diverse ţări ale lumii. caută modalităţi cât mai expresive de declarare a valorii nutritive. Ele se pot referi chiar şi la produsul gata de consum. vitamine şi substanţe minerale pe zi sau pe meniu. pentru produsele dietetice. informaţiile prevăzute fiind uşor de receptat. mai există 2 tipuri de etichete: etichetele ecologice și cele nutriționale. eticheta nutriţională este acceptată ca o necesitate socială şi tinde să devină un instrument de marketing valoros aflat la îndemâna producătorilor şi comercianţilor de alimente. lipide) şi valoarea energetică conferită de acestea produsului etichetat. Mulţi dintre aceştia au reuşit să găsească compoziţii grafice sugestive ale etichetei. Meritul de a realiza şi de a patenta o etichetă nutriţională (în 1972) revine unei mari societăţi de comerţ cu alimente dinOlanda (firma Albert Heijn) care. sociali. altor segmente de consumatori cu metabolism sensibil. uşor de comparat. Valorile cantităţilor în care se găsesc nutrienţii trebuie să se refere la cele prezente în aliment în momentul cumpărării. individualizată în ceea ce s-a numit eticheta nutriţională. Atunci când produsul este destinat unui anumit segment de consumatori. Dincolo de dispoziţiile legale obligatorii. conţinutul informaţional a fost în permanenţă îmbogăţit. cu condiţia furnizării unor suficiente informaţii privitoare la modul de preparare. printr-o reprezentare grafică originală. inclusiv din ţara noastră. unele firme au facut un pas înainte în sensul menţionării. a reuşit să exprime şi să comunice consumatorilor gradul de satisfacere al necesarului zilnic în substanţe chimice cu valoare biologică. În prezent. este posibil că valoarea nutritivă să se exprime prin intermediul gradului de satisfacere zilnică a necesarului fiziologic al grupei. alături de valoarea energetică şi principalii nutrienţi. glucide. S-a pornit de la cele trei elemente energetice (proteine. a cantităţilor recomandate de proteine. În perioada anilor ’70. cât şi pentru alimentele de consum curent şi generalizat.4 Tipuri de etichete Pe lângă etichetele clasice care conțin informațiile prezentate anterior. vizibile.1. În evoluţia etichetei nutriţionale. consumatorul a descoperit un nou element. acest lucru fiind determinat de diverşi factori educaţionali. economici. alteori constituind o etichetă separată de produs. nominalizat în normele de nutriție.

astfel încât să poată fi înscris în catalogul “ Blue Angel“ şi să poată obţine marca deprodus ecologic. implicit. Olanda. Franţa şi Marea Britanie. Primul sistem de marcare ecologică. naţionale şi internaţionale pot contribui la creşterea convingerii în importanţa etichetei nutriţionale. trecând prin aprovizionarea cu materii prime şi energie şi. prin etapele producţiei. printre care Danemarca. Acest sistem este patronat de Agenţia Federală a Mediului (German Federal Environment Agency . Suedia. a fost introdus în Germania. denumit” Blue Angel“. la ameliorarea alimentaţiei şi. Sistemul german de mar care ecologică a fost preluat ulterior de o serie de ţări.Etichetarea nutriţională oferă întreprinderilor o oportunitate mărită de a vinde şi de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect. în fiecare dintre etapele acestui ciclu şi anume din momentul concepţiei – proiectării. Etichetele ecologice reprezintă simboluri care se acordă acelor produse care au un impact scăzut asupra mediului înconjurător deoarece îndeplinesc o serie de criterii ecologice definite anterior prin analiza ciclului lor de viaţă. mass-media şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. etapă în care trebuie asigurată reutilizarea sau reintegrarea lor în natură. ca răspuns la intensificarea preocupărilor ecologice ale consumatorilor. denumit “Environmental Choise“ iar în anul 1989 a fost introdus în Japonia un sistem de marcare ecologică a produselor. a stării de sănătate a populaţiei. iar etichetarea nutriţională le poate oferi posibilitatea alegerii hranei şi asumarea propriilor decizii în acest sens. Analiza ciclului de viaţă a produselor are ca scop evidenţierea impactului produselor asupra mediului. Finlanda şi Islan da) sistem coordonat de un Consiliu (Nordic Council). în continuare. Tot în anul 1989 a fost stabilit un sistem de marcare ecologică a produselor comun pentru ţările europene nordice (Norvegia. încă din anul 1978. În anul 1988 a fost introdus un sistem de marcare ecologică a produselor în Canada. distribuţiei. care decide dacă un produs îndeplineşte criteriile de performanţă ecologică stabilite. Tot mai multe persoane au devenit conştiente de importanţa actului alimentar.FEA). utilizării şi postutilizării. 15 . Datorită acestui aspect. coordonat de Oficiul Eco-Mark.

distribuitorilor sau a altor părţi interesate. În plus. pe care îi poţi întreba cum şi-au crescut animalele. locali.tipul III. acordate de către o terţă parte (organism guvernamental sau neguvernamental). acordate pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a producătorilor.Tipuri de etichete ecologice: . care grăbesc creşterea în acelaşi mod ca şi hormonii. verificarea acestor alimente nu a fost făcută un organism abilitat şi independent. Chiar dacă unele ţări interzic utilizarea hormonilor în fermele de creştere a animalelor. producătorii acestor produse din carne folosesc de regulă antibiotice.tipul I.org/adevaruri/10-minciuni-privind-etichetarea-alimentelor/24288 16 . care stabileşte criteriile de evaluare.tipul II. această afirmaţie apare evidenţiată în reclamele la carnea de pui. Sau. Fără hormoni de creştere Înşelăciunea: De obicei. Pentru a achiziţiona produsul bun: varianta preferabilă este aceea de a cumpăra carne şi lactate organice. 1. . . şi produse ecologice de pui. Agenţiile de reglementare numesc acest aspect “creşterea eficienţei hranei”. Cele mai înşelătoare aspecte de marketing de pe piaţă sunt următoarele: 1. astfel că va trebui să credem pe cuvânt producătorul. totuşi nu ni se spune nimic despre hrana cu care sunt crescute aceste animale. de curcan sau chiar de porc. bazate pe indici predeterminaţi. în foarte multe cazuri. şi uneori o găsim şi pe etichetele produselor lactate. care include informaţii cuantificabile despre produs. hrană care de obicei vine din import. nimeni nu ar vrea să se simtă păcălit atunci când ajunge la casa de marcat dintr-un supermarket.5 Minciuni despre infomațiile de pe etichete2 Având în vedere că situaţia economică pune presiune din ce în ce mai mare pe buzunarele noastre. Chiar dacă avem tendinţa să ne bucurăm atunci când găsim această etichetă pe produsele din carne de vită sau pe cele lactate. aceea de a achiziţiona de la producătorii mici. 2 http://gandeste. importatorilor. care nu conţin nici antibiotice şi nici hormoni. totuşi.

definiţia lor nu face nicio referire la modul în care animalele au fost crescute sau dacă acestea au fost hrănite cu hormoni sau antibiotice. cereale şi nuci în stare brută. un produs poate fi cât de “natural” vrea producătorul şi poate conţine organisme modificate genetic şî îndulcitori artificiali. Natural Înşelăciunea: Impactul acestei etichete asupra cumpărătorilor este. cumpărătorii îşi imaginează instantaneu văcuţe fericite. Totuşi. decât pentru produsele de carne. foarte bun. neprocesată. pur şi simplu se pot achiziţiona mai multe fructe. Mai mult. Hrănite cu iarbă Înşelăciunea: Atunci când văd această etichetă. Pentru a achiziţiona produsul bun: Din nou. Ca variantă alternativă. toată lumea putea folosi termenul de “hrănite cu iarbă” pe produsele alimentare. Însă. În mod normal. Agenţiile de reglementare au definit ca fiind “natural” orice produs “care nu conţine niciun ingredient artificial sau colorant adăugat şi este procesat minim (un proces care nu alterează fundamental produsul brut)”. nu există nicio definiţie oficială pentru “natural”. Teoretic. fiind stabilit că această menţiune este valabilă numai dacă animalul a mâncat doar iarbă şi nicio cantitate de porumb sau soia şi a avut acces continuu la păscut. Pentru a achiziţiona produsul bun: Dacă pe produsele achiziţionate găsiţi cuvintele “hrănite cu iarbă” însoţite de o menţiune care spune că “au fost verificate de organismele de reglementare”. Din păcate. Cu cât sunt mai multe ingrediente implicate. pe tot parcursul vieţii. produsele organice reprezintă cea mai bună protecţie. precum siropul de porumb cu un conţinut ridicat de fructoză. de regulă.2. 3. înainte ca această regulă să prindă contur. Pentru a folosi această menţiune nu este necesară niciun fel de inspecţie din partea autorităţilor. Verificarea din partea agenţiilor de reglementare se 17 . atunci sunt mai multe şanse să nu cazi în plasă. pe o pajişte verde. “hrănite cu iarbă” este un termen reglementat de instituţii. fiind imediat convinşi că produsul respectiv este alegerea cea mai bună pentru o alimentaţie sănătoasă. organismele de reglementare permit tuturor să folosească această terminologie. cu condiţia ca producătorul de carne să furnizeze documentaţia necesară care să susţină ceea ce se spune pe eticheta produsului. cu atât sunt mai mari şansele de a face o alegere proastă.

chiar şi atunci când le propui să mergi să te convingi cu ochii tăi dacă ceea ce spune e adevărat. 4. Pentru a achiziţiona produsul bun: Conform reglementărilor organice. Date nutriţionale Înşelăciunea: Organismele de reglementare permit producătorilor alimentari să folosească date medii pentru numărarea caloriilor. medicamente care funcţionează în mod identic ca şi antibioticele. a conţinutului sării şi a gramelor de grăsime din produsele lor. Iar din perspectiva sănătăţii unui animal. 18 . uneori cantităţile fiind greşite cu până la 20%. 5. Producătorii păcălesc uneori legea folosind fraze precum “crescut fără antibiotice” sau “nu au fost administrate antibiotice”. unii producători de carne folosesc aceste menţiuni în timp ce îşi tratează animalele cu anti-microbieni. care îţi pot detalia ceea ce mănâncă animalele lor zilnic şi care sunt deschişi. “fără antibiotice” este un termen fără sens şi este de fapt ilegal să fie utilizat pe ambalaje. dar crescătorii mici păstrează antibioticele pentru momentele rare în care animalele lor se îmbolnăvesc. atunci te-ai îngrăşa cu 13 kilograme în fiecare an. Dacă fiecare produs consumat ar avea 100 de calorii în plus. alimentul care are doar 500 de calorii ar putea avea de fapt până la 600 de calorii.referă la vizite efective la crescătorii. Fără antibiotice Înşelăciunea: La fel ca în cazul expresiei “fără hormoni adăugaţi”. Din acest motiv. Mai mult. fabricanţii menţionează cantităţi complet eronate. şi mai înseamnă că altă persoană în afară de crescător a văzut că animalele mănâncă iarbă. orice animal tratat cu antibiotice trebuie eliminat din producţia organică (poate fi în continuare vândut ca un produs crescut convenţional). dar sunt definite diferit de organismele de reglementare. aşa cum ar trebui utilizate. Aşadar. Cei care realizează operaţiuni masive de hrănire a animalelor pot folosi în exces antibioticele pentru a îngrăşa puii şi porcii mai repede. O altă opţiune: cumpăraţi carne de la producători locali. “fără antibiotice” nu este întotdeauna un lucru bun. astfel că achiziţionarea produselor lactate şi de carne organice este singura modalitate de a le evita pe cele dăunătoare.

6. Însă. Dacă nu există uleiuri parţial hidrogenate. în ciuda faptului că grupurile de lobby îi împing să facă acest lucru de zeci de ani. Şi evitaţi orice produs care are listat pe etichetă “uleiuri parţial hidrogenate”. Fără gluten Înşelăciunea: Produsele fără gluten devin una din categoriile care ocupă cel mai repede rafturile magazinelor. Alimentele fără etichete privind “datele nutriţionale”. Agenţiile de reglementare nu au creat niciodată o definiţie clară a acestui aspect. 7.pentru a evita trans-grăsimile.Pentru a achiziţiona produsul bun: Produsele ambalate sunt de evitat. Aceştia spun că “de fapt nu există fără gluten din cauza contaminării încrucişate”. Glutenul se poate ascunde în spatele etichetelor vagi care spun “arome artificiale”. iar această scăpare este foarte bine speculată de 19 . Atunci când cumpăraţi produse ambalate. unele produse ar putea fi fără gluten. secară şi orz”. prezintă şanse mult mai mari de a fi sănătoase. cum ar fi fructele sau legumele. nu pe cea nutriţională. Multi-cereale Înşelăciunea: Dacă o cereală este bună. referindu-se la unităţile de procesare a alimentelor care fac şi produse pe bază de grâu şi produse pe care le numesc “fără gluten”. “multi-cerealele” ar trebui să fie şi mai bune. spre disperarea persoanelor care suferă de boala celiacă sau de cei cu sensibilitate la gluten. Deşi. achiziţionarea unor alimente bazându-vă doar pe o etichetă care spune “fără gluten” nu înseamnă neapărat că evitaţi astfel glutenul. ceea ce poate reprezenta o problemă. aşa că achiziţionaţi produse certificate dacă într-adevăr vreţi să evitaţi glutenul. atunci conţinutul de trans-grăsimi este de fapt zero. cu excepţia cazului în care toate aceste multi-cereale sunt doar versiuni multiple ale cerealelor rafinate nesănătoase. Pentru a achiziţiona produsul bun: Momentan există două organizaţii care certifică alimentele “fără gluten din grâu. Iată spre ce ne îndreptăm atunci când căutăm în raft pâinea cu multi-cereale.citiţi eticheta cu ingrediente. Organismele de reglementare nu a indicat niciodată în mod explicit faptul că orice produs etichetat cu “multi-cereale” trebuie să conţină versiunea integrală a tuturor cerealelor care sunt folosite. specialiştii spun că nu toate alimentele sunt fără gluten provenit din secară sau orz.

în cereale sau alte produse coapte. în ciuda recesiunii economice. aceste produse certificate conţin acelaşi nivel de pesticide ca şi toate celelalte produse non-organice de pe piaţă. ceramică atunci când gătiţi sau ambalaţi mâncarea. Fără BPA Înşelăciunea: “Fără BPA” apare pe un număr tot mai mare de recipiente alimentare din plastic. precum Roundupşiatrazină. În mod natural. 20 . Pentru a achiziţiona produsul bun: “Multi-cerealele” nu sunt întotdeauna rele. şi de unele tipuri de cancer). Fără pesticide Înşelăciunea: Produsele organice cresc continuu în popularitate. Unele dintre aceste alimente chiar conţin anumite certificări din partea unor terţe părţi independente care atestă faptul că produsele au fost testate şi sunt “fără reziduuri de pesticide”. inox. cresc riscul de dezvoltare a bolilor. Unele companii folosesc într-adevăr cereale integrale în pâinea cu multi-cereale. 8. de boli cardiace. Pentru a achiziţiona produsul bun: Singura modalitate de a ne proteja familia şi pe noi înşine de efectele nocive ale pesticidelor sintetice este să cumpărăm produse organice certificate care au fost crescute fără a utiliza aceste substanţe. Aşa că aceştia încearcă să păcălească cumpărătorii cum că produsele “fără pesticide” sau “fără reziduuri de pesticide” sunt la fel de bune ca şi cele organice. sperând să atragă cumpărătorii şi să-i convingă că ambalajul produselor nu conţine o substanţă chimică toxică (legată de probleme de reproducere.producătorii de pâine şi nu numai. producătorii alimentari mari vor o parte din profit. cum ar fi Parkinson şi cancer. şi provoacă apariţia defectelor la naştere.Însă. Trebuie să citiţi lista cu ingrediente şi să aveţi grijă ca după orice cereală listată să existe cuvântul “integral”. Pentru a achiziţiona produsul bun: Cumpăraţi produsele ambalate în sticlă sau carton aseptic şi folosiţi recipiente de sticlă. două dintre cele răspândite pesticide folosite în agricultură: interferează cu hormonii. articole utilizate în bucătărie şi conserve de ambalare (aproape toate conservele conţin o căptuşeală de plastic realizată din BPA). Un motiv principal pentru această tendinţă este numărul mare de dovezi referitoare la efectele nocive asupra corpului uman a pesticidelor. însă nu vor să plătească pentru costurile suplimentare ale certificării organice. 9.

Este uşor de prelucrat şi are o largă răspândire în domeniul produselor alimentare. se spală şi se sterilizează cu uşurinţă. Continuă să fie destul de grea. iar rezistenţa sticlei creşte constant. Una dintre funcţiile îndeplinite de către ambalaj este şi aceea de promovare a produselor şi de informare. fiind de fapt o carte de prezentare a conţinutului lor. există perspective ca sticla să devină mai uşoară în următorii ani.Materiale din care sunt confecționate etichetele Nu putem vorbi despre materialele din care se confecţionează eticheta fără a face mai întâi o scurtă trecere în revistă a materialelor folosite pentru ambalarea produselor alimentare. butelia de 33 dl de la 250g la 170 g. butelia de sticlă de 1litru a scăzut în greutate de la 730g la 380g. este fragilă şi rezistă destul de greu la diferenţe mari de temperatură.  Sticla – este inertă din punct de vedere chimic. Etichetele în acest caz sunt fie pe suport de hârtie. fie sunt direct litografiate pe ambalajul metalic al conservelor.Cap 2. în mod cert cu 10 -20% şi poate chiar cu 30-50%. acestea sunt:  Aluminiul–este uşor şi se pretează foarte bine la imprimare. Ca rezultat al cercetărilor intense. impermeabilă. igienică. inodoră. lipite în jurul cutiilor. 21 . transparentă. deoarece multe dintre acestea se constituie în însaşi eticheta propriu zisă. iar în cazul produselor vândute în sistemul de autoservire ambalajul constituie singura legătură între client şi produs fiind numit deseori “ vânzătorul mut al produselor. În ceea ce priveşte materialele de ambalat propriu-zise.

multiplicarea şi combinarea confecţiilor de ambalaje. stabilitate la culoare. Ca dezavantaje. pentru ambalarea sub vid sau în atmosferă modificată (la cafea. etichetă ce poate fi de hârtie sau dintr-o folie translucidă foarte fină.  Materialele celulozice – hârtia şi cartonul se află pe primul loc în ierarhia materialelor de ambalare.materiale complexe pe bază de carton şi hârtie . inscripţionată iar câteodată inscripţia marcii se face chiar în pereţii sticlei (în fotografiile de mai sus se poate aprecia că inscipţia este încrustată sub gâtul sticlei). unele materiale plastice degajă. 22 . Sunt destul de ieftine. deoarece pare exclus ca acesta să poata îndeplini toa te exigenţele de ordin tehnic.carton plat şi carton ondulat. Apariţia lor a revoluţionat industria de ambalaje a produselor alimentare. În funcţie de natura materialului suport. sudabilitate ș.  Materialele plastice –sunt uşoare şi impermeabile. rezistenţăla acţiunea produselor agresive. peşte). De pildă. vapori corozivi şi încă nu s-au rezolvat problemele de sterilizare ale acestora.a. caracterizat prin impermeabilitate la vapori de apă. în sensul că înregistrează cel mai mare consum anual. fructe uscate.materiale complexe pe bază de materiale plastice .  Filmul celulozic / polietilena. de mare eficacitate şi cu un consum specific tot mai mic de material de ambalaj pe unitatea de masă a produsului comercializat. prezintă transparenţă. posibilităţi de sudură la cald. se utilizează la ambalarea produselor higroscopice. obţinându-se noi astfel de materiale. etanşeitate.ele tind să devină un înlocuitor al sticlei. proces care continuă şi în prezent.Etichetarea în cazul ambalajelor de sticlă se poate face prin simpla lipire a etichetei de sticlă. flexibilitate şi rigiditate. a pastelor făinoase.Ambalajele din materiale celulozice pot fi de 3 tipuri: hârtie pentru ambalaje. protecţie împotriva luminii. rezistentă mecanică. Preocupări evidente sunt îndreptate către crearea materialelor complexe de ambalaj. care se cer unui ambalaj corespunzător. rezistenţă la temperaturi înalte. foliile complexe se clasifică în: . la ardere. comercial şi mai ales psihologic. materialele complexe pe baza de pelicule celulozice răspund unor cerinţe de calitate legate de transparenţă. Utilizarea unui singur tip de material tinde să devină ceva excepţional. impermeabilitate la grăsimi.materiale complexe pe bază de aluminiu Cerinţele de calitate pentru foliile complexe sunt: impermeabilitate faţă de vaporii de apă şi fată de gaze.

 Materialele complexe pe bază de carton. paralelipipedice destinate lichidelor alimentare sterilizate UHT (sistemul de ambalare de tip TetraPak).  Materialele complexe pe bază de materiale plastice de tip polietilenă / poliamidă se utilizează la ambalarea produselor lichide. rezistente la temperatură înaltă (135ºC). Complexul carton / polietilenă este folosit pe scara largă la ambalarea produselor alimentare. a mezelurilor. impermeabilitate fată de grăsimi şi capacitate de termosudare. 23 . ca de exemplu Aluthen HP (poliester/aluminiu/ polipropilena). Combithen HPA (poliamida/polipropilena). rezistenţă la frecare. ce se caracterizează prin existenţa în principal a cartonului acoperit cu ceruri sau cu materiale plastice. iar cele de tip poliester / polietilenă pentru ambalarea produselor sub vid. Procedeele moderne de sterilizare la temperatura înaltă şi timp redus au condus la necesitatea realizării unor materiale complexe. iar cartonul casurat cu polietilenă asociat cu folie de aluminiu este materia primă ce serveşte la confecţionarea formelor tetraedrice. au ca parametri calitativi impermeabilitatea faţă de vaporii de apă. Acestea conţin polipropilena şi poliamidă sau poliester cu sau fără inserţie de folie de aluminiu. a produselor lichide sau solide sensibile la oxidare. a celor congelate.

gaze. barieră faţă de oxigen (în scopul asigurării unei durate mai mari de conservare). Un asemenea material este Scotchban-. siguranţa. Fără îndoială. În domeniul produselor zaharoase. De aceea. comoditatea şi costul. S-au creat noi materiale celulozice care răspund celor mai severe cerinţe ale ecologiştilor. îngheţatei s. Pornind de la constatarea că un singur material de ambalaj nu poate răspunde tuturor cerinţelor unui produs sau altul. permeabilitate la vapori de apă.Cerinţele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească aceste complexe sunt: termosudabilitate. care satisface exigentele consumatorilor. cu proprietăţi de înaltă barieră faţă de apă şi grăsimi. pe piaţa ambalajelor s -au afirmat o serie de materiale substitutive. grăsimi). produselor de caramelaj. umiditate. iar consumatorii zilelor noastre sunt foarte sensibili faţă de mediu. care a conceput ambalaje pentru produse alimentare fluide şi lichide (vin. firma Nicholaus Rosenberg a realizat materiale moderne pentru ambalarea produselor de cofetărie (Extruphan: peliculă de celuloză + pelicula etanşă PE). microorganisme) prezintă dezavantaje în ceea ce priveşte reciclarea. a ciocolatei. după 1990. În SUA. obţinându-se materiale cu proprietăţi barieră pentru gaze. bere precum şi frişcă. batoanelor de ciocolată. obţinându-se ambalaje complexe. Este cazul companiei suedeze Tetra-Pak. prezentand o totală compatibilitate cu produsul ce se ambalează şi în acelaşi timp este biodegradabilă.a. exemplele de mai sus demonstrează că materialele pentru ambalaje sunt alese nu numai în funcţie de gradul de satisfacere a cerinţelor consumatorilor privind calitatea. care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu. Plecând exclusiv de la plante cu creştere anuală s-a creat hârtia de ambalaj ECO . Substratul de material plastic este reciclabil complet şi chiar prin incinerare nu poluează mediul. Impregnarea cu Scothban se realizează pe o singură faţă a materialulu i suport (pentru îngheţată. substanţe volatile.ECO. a napolitanelor.ul. tot mai mulţi producători de ambalaje au ajuns la concluzia că acestea trebuie asociate. budinci). s-a pus la punct tehnologia depunerii sticlei pe materiale plastice. Materialele complexe. arome. 24 . ci şi in funcţie de efectul lor asupra mediului. capabile să suporte procesul de sterilizare. Numele comercial al materialului este „ceramis” şi are multe aplicaţii în domeniul alimentar (îndeosebi pentru produse zaharoase). radiaţii ultraviolete. creme. (folie de aluminiu+ hârtie+adeziv pentru etanşarea la rece) etc. care nu modifică reciclabilitatea hârtiei şi cartonului şi nici biodegradabilitatea. biscuiţi) sau pe ambele feţe (material recomandat pentru produse alimentare cu concentraţie ridicată de uleiuri. îngheţatei (adeziv Quickseal pentru etanşarea la rece + hârtie). ca şi cele „barieră” (faţă de vaporii de apă.

prin conţinutul sticlei iar în partea din faţă apar mesajele clasice .aşa cum este cazul ouălor.etichete translucide – se aplică pe un ambalaj transparent.Alt suport al etichetării îl poate constitui însuşi produsul. şi a cărei reguli au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.etichete aromate –sunt etichete cu diferite arome . PE) iar mesajul pare serigrafiat pe ambalaj.etichete reflectorizante – se fabrică dintr-un material compus din microsfere ce reflectă lumina ce bate direct pe ele. . Această etichetă este obligatorie pentru toate ouăle din categoria A de calitate. Mai sunt numite şi etichete tactile .hologramele – la ora actuală hologramele au devenit destul de comune . Evoluţia în design-ului etichetelor a dus la soluţii inovatoare.etichete termosensibile – este compusă dintr-un gel şi microorganisme alimentare şi se colorează şi devine opacă atunci când produsul nu se mai poate consuma.etichete inteligente – se mai numeşte şi RFID (Informaţii pe Radiofrecvenţă) şi constă într-un microcip cu antenă a cărui informaţie se poate citi cu ajutorul undelor radio.PP. .împiedicând astfel citirea codului de bare. Rolul lor este de a evita 25 . Astfel au apărut noi tipuri de etichete cum ar fi: . Se folosesc pentru hainele de siguranţă sau penru anunţurile puse pe şosele . Sunt utile deoarece semnalează când se întrerupe lanţul de frig în drumul pe care îl parcurg produsele de la producător până la consumatorul final. Este o normă care se întânleşte în multe ţări.etichete în limbajul braille –sunt imprimate cu texte în limbajul braille şi sunt necesare pentru identificarea produselor toxice.etichetă invizibilă – eticheta se include intr-un ambalaj cu pereţii foarte subţiri peste o peliculă transparentă (PET. o etichetă transparentă ce permite să se vadă inscripţiile din spatele ei.

pentru toate produsele pe care le au la vânzare.furturile. Etichetarea corectă a fost un adevarat câmp de bătălie între apărătorii consumatorilor şi marile corporaţii. În plus. Apariţia organismelor modificate genetic a adus discuţii aprinse. sub o formă lizibilă şi uşor de înţeles. Studiile efectuate arată că etichetele moderne ale produselor alimentare produc confuzie în cazul multor consumatori. precum şi a relevanţei acestora pentru necesităţile consumatorilor din Uniunea Europeană. cum ar fi alergiile.1 Legislația în România privind etichetarea alimentelor Comisia Europeană a adoptat pe 30. Consumatorii din ziua de azi sunt bombardaţi cu informaţii privind produsele alimentare pe care le cumpără. Scopul proiectului este de a moderniza şi a aduce îmbunătăţiri normelor UE privind etichetarea produselor alimentare. Legislația în vigoare 3. Datorită dezvoltării economice şi a interesului pentru consumator. pentru a permite realizarea cumpărăturilor într-un mod sigur. care poate fi înlocuit şi cu iconiţe standardizate care să indice prezenta alergenilor în produsele respective.01.2 Legislația în Uniunea Europeană privind etichetarea ecologică În Uniunea Europeană etichetarea este obligatorie a produselor de consum. iar la ora actuală se foloseşte pentru cărţi. 3. modul în care aceste informaţii sunt prezentate devine din ce în ce mai variat şi mai complex. în timp ce calitatea etichetelor produselor alimentare variază considerabil de la un produs la altul şi de la un stat membru la altul. care sunt copleşiţi de cantitatea de informaţii prezentate şi nu le pot identifica pe cele esenţiale. cu scopul de a facilita o alegere a produselor bazată pe informare. încă de la sfârşitul secolului XXI. Marile lanţuri de magazine şi-au propus însă să le folosească peste câţiva ani. 26 . astfel încât să se evite problemele de sanătate. a aparut Tabelul cu Informaţii Nutriţionale. haine si alte articole scumpe. astfel încât etichetele acestor produse să ofere consumatorilor informaţiile necesare esenţiale.2008 o propunere privind sporirea clarităţii etichetelor produselor alimentare. Cap 3. mulţi fiind de părere că orice consumator trebuie să ştie bine la ce risc se expune consumând astfel de alimente.

să le identifice ușor. atunci i se acordă etichetă ecologică europeană. Studiu de caz – Etichetarea ecologică 4. 4. aplicat pe produs. în Uniunea Europeană sunt multe produse alimentare ecologice. 3. aceasta stabilind criteriile de acordare astfel consumatorii vor fi siguri că un produs care are această etichetă răspunde criteriilor ecologice și de performanță definite conform legislației în vigoare și este în permanență controlat. într-o broșură sau în alt 27 . ambalaj.1 Eticheta ecologică Etichetarea ecologica este o schemă facultativă. Astfel. acestea având un impact mult mai redus asupra mediului datorită criteriilor ecologice pe care le îndeplinesc de -a lungul ciclului lor de viaţă. nu doar de fabricant. Dacă produsul îndeplinește cerințele.scurt istoric Eticheta ecologică europeană reprezintă un simbol grafic însoțit de un scurt text descriptiv. Cap 4.2 Eticheta ecologică în Europa . una dintre măsurile pe care țara noastră a trebuit să le adopte se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice.inclusiv cumpăratorii publici și privați .3 Legislația România în privind etichetarea ecologică Aderarea României la Uniunea Europeana impune o serie de standarde privind protecția mediului. Hotărârea guvernamentală cu privire la marcarea ecologică este aplicabilă la data aderării României la Uniunea Europeană privind sistenul revizuit de acordare a etichetei ecologice. concepută să încurajeze operatorii economici să comercializeze bunuri/servicii cu un impact redus asupra mediului și consumatorii europeni . Pentru fiecare grup de produse pentru care se acordă etichetă există o legislație specifică. Operatorul economic care dorește să obțină etichetă ecologică europeană pentru unul sau mai multe din produsele sale trebuie să solicite acest lucru autorității competente.De asemenea. dar și de autoritatea competentă. În România există un cadru legislativ specific privind stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice și a condițiilor de utilizare a acestora. Etichetarea ecologică operează pe baza unor criterii. pe grupe de produse/servicii (criterii ecologice și criterii de performanță).

În ultimii 10 ani. creată de Comisia Europeană în 1992. 28 . Istoricul etichetei ecologice     o primă etichetă ecologică a fost creată în 1978 în Germania şi anume Blaue Engel. În acelaşi an a fost creată în Japonia eticheta ecologică ECOMARK. importatorii. de distribuție. Eticheta ecologică europeană identifică performanța de mediu generală a produselor/serviciilor bazată pe analiza ciclului de viață. marca AFNOR. chiar și în timpul eliminării. Producătorii. Ameliorarea calității mediului depinde de comportamentul responsabil al consumatorilor. Eticheta ecologică europeană are urmatoarele obiective:  încurajarea industriei de a proiecta și a realiza produse care să aibă un impact minim asupra mediului în timpul fazelor de producție. Suedia şi Finlanda. eticheta ecologică europeana a devenit un simbol de dimensiune europeană pentru produse/servicii. în 1988 este lansată în Canada eticheta ecologică Environmental Choice.document informativ care însoțește produsul și care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului. o variantă a lebedei care simbolizează Consiliul Nordic.  În 1991 este lansată în Franţa eticheta NF-Environnement . În Norvegia. Eticheta ecologică are un nordic logo comun. este o schemă unică de certificare pentru a ajuta consumatorii să distingă produsele/serviciile verzi. Simbolul etichetei ecologice europene este o floare cu petale sub forma de steluțe. după folosire. activitatea de etichetare ecologică este deja organizată. de consum și utilizare.  să furnizeze consumatorilor cele mai bune informații asupra impactului asupra mediului al produselor/serviciilor. Eticheta ecologică europeană (Floarea Europeana). Zece ani mai târziu. care nu afectează mediul. prestatorii de servicii și comercianții sunt cei care trebuie să ofere produse/servicii cu impact minim asupra mediului și au rolul de a informa clienții asupra importanței alegerii acestora.

în conformitate cu legislaţia în vigoare. toxice pentru reproducere sau mutagene. băuturilor.4 Avantajele folosirii ecoetichetării Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje pentru producător.3 Scopul ecoetichetării Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului. Printre acestea se numără consumul redus de energie. 4. Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia: a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice. cancerigene.4. cât si al comunității locale și naționale. În țările europene. criteriile esențiale de acordare a etichetei ecologice se referă la reducerea potențialului agenților de răcire și de expandare de distrugere a stratului de ozon. o serie de avantaje. recompensează serviciile de cazare şi turiştii care respectă mediul (atunci când este folosită pentru servicii de cazareturistică). stimulează consumatorii şi producătorii. cu eticheta ecologică. grupurile de produse etichetate ecologic și care garantează absența substanțelor chimice toxice vor avea un mare succes. toxice. În plus. lipsa/reducerea riscului apariției unor reacții alergice la folosirea produsului și folosirea de materiale reciclabile pentru realizarea lui.    promovează produsele cu impact minim asupra mediului şi sănătăţii umane pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. firmele își pot spori imaginea de marcă. etichetarea ecologica fiind o acţiune voluntară. precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare. Produsele care poartă etichetă ecologică prezintă. d) ţinteşte către o societate durabilă. comparativ cu cele tradiționale. 29 . În plus. dar și calitatea produselor. Producătorul are posibilitatea de a viza piețe care în alte condiții sunt inaccesibile și își creează și o imagine bună atât î n rândul angajaților. Astfel. c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat. dăunătoare mediului. produselor farmaceutice. Această tendință se observă în prezent în Italia la detergenții cu etichetă ecologică comunitara și ăn Franța pentru vopselele etichetate. consumatorii vor deveni din ce în ce mai conștienți de riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea lor utilizarea de substanțe periculoase prezente în produsele de consum curent. b) produselor alimentare.

aceasta fiind cel mai bun mijloc de a răspunde întrebărilor din ce în ce mai multe ale consumatorilor. are un caracter selectiv .  Intareste imaginea firmei Eticheta ecologică europeană contribuie la consolidarea poziției firmei în fața clienților. reduce costurile (consumul de energie şi apă).criteriile de ecoetichetare garantează o selectivitate a produselor.nu pune bariere în calea comerţului.oferă produselor un avantaj competitiv pe piaţă şi permite dezvoltarea pieţei de desfacere a acestor produse la nivel european. capabil să îmbunătățească imaginea de marcă. Avantajele etichetei ecologice europene pentru operatorii economici  Sporește încrederea clienților Dacă obiectivul operatorului economic este acela de a crește fidelitatea clienților și încrederea pentru produsele sale. are un caracter dinamic şi evolutiv. oferindu-le o informare mult mai fiabilă asupra produselor. are un caracter voluntar . 30 . fondată pe baze științifice. în ceea ce privește angajamentul luat în lupta pentru protecția mediului.Ecoetichetarea       are o dimensiune europeană .  Îmbunătățește imaginea de marcă Eticheta ecologică reprezintă un "alt semn de calitate" pentru produse. eticheta ecologică europeană este un real suport. îmbunătăţeşte imaginea producătorului şi a hotelierilor (hotelierii beneficiază de publicitate gratuită dacă au aplicată etichetaecologic pe serviciile lor hoteliere). atribuit pe o perioadă determinată.

galben și albastru. Schema etichetei ecologice din România cuprinde două rubrici:  Ribrica 1: cuprinde simbolul etichetei ecologice. 31 .1 Etichetarea ecologică în România Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului. pe parcursul întregului lor ciclu de viață.5 Comparerea etichetei eco din România cu cea din Germania 4. în comparație cu alte produse aparținând aceluiași grup de produse. colorate alternativ în roșu. în centru fiind scrise inițialele „RO”.  rubrica 2: cuprinde textul descriptiv .5. și frunze colorate în verde. fondul trebuie să aibe obligatoriul culoarea albă. Acesta este o floare pe fond alb cu 6 petale. sub formă de cercuri.care va fi scris integral cu negru cu font Times New Roman 12.Produsele care pot primi ecoeticheta 4.

generate după modele matematice calculate după formule speciale. dar și pe produse care consumă benzină sau gaz.2 Etichetarea ecologică în Germania Îngerul Albastru a fost lansat în Germania prin Agenția Federală de Mediu. De exemplu.Eticheta ecologică este realizată de către Imprimeria Națională și prezintă următoarele elemente de securizare:   este autocolantă. Utilizând eticheta ecologică. generate de un soft. Îngerul Albastru oferă industriei. Îngerul Albastru furnizează în mare măsură ceea ce consumatorii doresc. Beneficiile Îngerului Albastru pentru consumatori sunt evidente: ele acordă îndrumare practică pentru a-i ajuta considerabil în selectarea și decizia a ceea ce să cumpere. Îngerul Albastru apare mai des pe produsele de hârtie. de peste 4000 de produse.5. conține modele grafice constituite din curbe aparent întâmplătoare. 32 . Juriul de atribuire a etichetei ecologice și Institutul de Asigurare a Calității și Etichetare ecologică. 4. ajută consumatorii să economisească bani pentru ca să cumpere bunuri de calitate excepțională și cu durată lungă de viață.   cerneală specială de mare securitate. Povestea de success a Îngerului Albastru continuă de aproape 25 de ani. Îngerul Albastru poate fi folosit ca instrument de marketing modern în comunicare și astfel dă produsului un avantaj competitiv. Produsul etichetat ecologic este reevaluat la fiecare 2-3 ani. ei pot crește considerabil potențialul pieței competitive pentru produsele și serviciile lor. Sistemul de etichetare ecologică include 80 de categorii de produse. autodistrugere la rupere. lacuri și vopsele. comerțului și firmelor de meșteșuguri posibilitatea să–și documenteze competența de mediu întrun mod simplu și ieftin pentru toți.

practic. Concluzii Pentru final. Primirea ţărilor candidate ca membre cu drepturi depline în UE. Cele care le oferă toate informţtiile asupra produsului. printre care şi România. dorim să recomandăm consumatorilor să cumpere numai acele produse alimentare care corespund cu exigenţele. a Uniunii. pe întregul drum pe care îl parcurg. iar cele din Finlanda până în Malta.Asemănări și deosebiri privind etichetea eco din România și cea din Germania Asemănări Termenul de acordare a etichetei eco Sistemul de taxare Produsele etichetate eco Deosebiri Imaginea Anul apariției etichetelor ecologice Categorii de produse etichetate Uniunea Europeană intenţionează ca pe viitor să lipească etichete ecologice şi pe produsele alimentare. Astfel. înseamnă. în orice moment. mai ales. consumatorii vor putea şti dacă prin achiziţionarea unui produs încurajează poluarea planetei sau nu. de la fermă până la farfurie. comisarul 33 . pot fi eliminate de pe piaţă aceste produse. Astfel. dacă s-au administrat hormoni de creştere sau antibiotice. adică Irlanda. Se doreşte ca alimentele şi ingredientele să fie permanent monitorizate. Mărfurile din România vor circula liber până în colţul opus al Uniunii. dacă este sau nu un produs modificat genetic. David Miliband. sub aspect numeric. Sunt interesaţi de asemeni dacă produsul este natural sau nu. Prin noua strategie. Ideea aparţine ministrului Mediului din Marea Britanie. nevoile şi interesele lor. UE vrea să ţină sub microscop toate alimentele din spaţiul Uniunii. şi să se ştie cu precizie riscul asupra sănătăţii consumatorilor. David Byrne. aproape dublarea. am constatat că bucureştenii doresc să cunoască mai multe detalii despre alimente pentru a şti sa își administreze mai bine banii. de la plug până la furculiţă. că în urma unui sondaj de opinie realizat recent. Fiind informat se poate face o alegere corectă. Se vrea a se ştii totul despre tot. Rugăm consumatorii să nu mai cumpere produsele care nu satisfac prevederile legale ale etichetării alimentelor. Etichetele vor conţine gradul de poluare pe care l-a provocat mediului precum şi modul de realizare a respectivului produs. Una dintre consecinţe va fi şi creşterea substanţială a comerţului. APC România va continua să informeze consumatorii şi producătorii de alimente asupra acestei probleme şi să coopereze cu OPC Bucureşti până la soluţionarea problemei.

european pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorilor.ro/actualitate/utile/invatam-citesti-corect-etichetele http://prodieta.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0012_ro .rasfoiesc. Şi alimentele din ţara noastră trebuie să fie sigure.com/doc/17134108/ETICHETA-ECOLOGICA www.protectia-consumatorilor.manager. a afirmat că Uniunea Europeană vrea ca cetăţenii săi să se bucure de cele mai sigure alimente.ro/etichete-ecologice-recunoscute-in-spatiul-comunitar/ http://europa. românii.ro/despre. precum consumatorii-colegi ai noştri din ţările UE.ro www.html http://www.htm http://agroromania. Bibliografie            http://www.ecomagazin.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR ALIMENT79.php http://www.click.ro/articole/agricultura-ecologica/romania-are-doar-cinci-licentepentru-etichetare-ecologica--316.org/adevaruri/10-minciuni-privind-etichetarea-alimentelor/24288 http://www. trebuie să beneficiem de aceeaşi sigurantă şi calitate a alimentelor.php 34 . Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România consideră că şi noi.ro/eticheta-alimentelor-etichetarea-corecta-a-alimentelor-edulcoranti/ http://gandeste.scribd.eticheta-ecologica.anpc.php http://www.ro/legislatie.

Anexe Tipuri de ecoetichete existente în lume: INDIA -Ecomark COREEA Greener DE SUD –Cleaner and ZIMBABWE-Enviroment 2000 AUSTRALIA-Environmental Choice CANADA-Environmental Choice 35 .

NOUA Choice ZEELANDA- Environmental CANADA-Global Ecolabelling Network FILIPINE-Green Choice HONG KONG-Green Label ISRAEL.Green Label 36 .

Green Seal BRAZILIA-Qualidade Ambiental 37 .Green Label THAILANDA.Green Msrk SUA.Green Label TAIWAN.SINGAPORE.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful