You are on page 1of 5

Groupama Asigurari sustine inovatia

In linie cu valorile companiei noastre si ale Grupului, inovatia este o directie importanta pentru noi. In acest spirit, am sustinut un grup de studenti extrem de talentati in cautarea unui sustinator pentru o competitie internationala. Talentul si angajamentul lor ne-au cucerit. Cateva luni mai tarziu, Laura, Ioana, Claudiu, Camil, Ion si Sorina, sase studenti romani, au castigat competitia REXUS15/16 organizata de Agentia Aerospatiala Europeana, agentie care lanseaza rachete in cosmos.

Cea mai tanara echipa din concurs - Low-Gravity, a impresionat expertii aerospatiali din Suedia, Germania si Olanda cu proiectul lor - un cub de metal care invinge gravitatia si se roteste in aer. Astfel dispozitivul lor va zbura cu racheta REXUS ce va decola de la baza Kiruna din Suedia, sub cercul polar, in luna martie a anului 2014. Suntem mandri de ei si bucurosi ca le-am fost alaturi! Mai jos regasiti un interviu cu membrii Low Gravity. 1.Materiale topite cu ajutorul unui laser pentru sudura fisurilor navelor spatiale, și asta chiar la fata locului. Cum v-a venit ideea acestui proiect? Proiectul REXUS/BEXUS avea ca scop propunerea unui experiment ce se poate realiza in miligravitatie la bordul unei rachete. Cateva articole de presa de la ESA au constituit punctul de pornire, unde se spunea ca Statia Spatiala Internationala (ISS) este lovita puternic de meteoriti care produc defectiuni semnificative. Ne-am gandit daca n-am putea suda chiar la fata locului, fara a fi nevoie de reconstructie sau de a aduce navele pe Pamant. Am corelat aceasta problema

cu studiile domnului profesor Mihai Stafe, profesor de fizica in cadrul Universitatii Politehnica București, de a carui sustinere am beneficiat foarte mult pe tot parcursul proiectului. Domnul profesor are o vasta experienta in studii despre laseri. Astfel, pornind de la nevoia pe care am identificat-o și de la studiile domnului profesor, ne-am dat seama ca ceea ce gandisem noi se poate realiza. Uitandu-ne si pe experimentele din alte lansari, am observat ca un astfel de laser, de o asemenea putere, nu s-a mai folosit niciodata intr-o racheta de acest tip. Am considerat ca e sansa noastra de a veni cu o noutate si de a fi alesi in proiect. Dupa ce am decis sa realizam experimentul cu LASER-ul, am ajuns la etapa de a alege materialele pe care puteam testa. Aliajul de titaniu a fost ales in urma recomandarii primite de la domnul David John Jarvis, șeful Departamentului de Materiale al ESA.

2. Știm ca in iunie a avut loc ultima verificare tehnica pentru dispozitivul vostru. Cum merg pregatirile pentru etapa viitoare in acest sens? Ultima verificare (Critical Design Review = CDR) a avut loc la sfarsitul lunii iunie, in Germania, la sediul DLR (Agentia Spatiala Germana) la Munchen. Aici trebuia sa prezentam designul final al proiectului, de la care nu mai avem voie sa ne abatem, iar expertii ne puteau atrage atentia asupra eventualelor probleme pe care le-am putea intampina. Daca ceva nu ar fi functionat sau nu ar fi fost bine plasat, ne-ar fi dat afara din proiect. Cu toate acestea, experimentul si ideile noastre au fost foarte bune, nu am primit critici si am fost cel mai bine apreciati din tot proiectul (in proiect mai participa alte 6 experimente ale unor echipe din Germania, Suedia, Italia etc.). Noi am prezentat acolo un prototip, prima versiune a experimentului, pe care acum o imbunatatim astfel incat sa ajungem la versiunea finala pana in septembrie. Apoi urmeaza testele efectuate atat de noi cat si de cei de la ESA: teste de vibratii, termice. In acest moment mecanica și electronica sunt aproape gata, nu mai avem decat sa punem toate piesele impreuna. In septembrie trebuie sa realizam și experimentul in laborator. Vom compara apoi rezultatele obtinute cu ceea ce obtinem in racheta. 3.Care sunt urmatorii pasi pentru voi?

Acum lucram la finalizarea pregatirilor pentru urmatoarea verificare tehnica ce va avea loc la venirea mentorului nostru de la ESA, domnul Koen deBeule. Ne vom concentra apoi pe studiul care trebuie pregatit pentru Congresul Astronautic International ce va avea loc in China in perioada 23-27 septembrie si la care am fost acceptati sa prezentam. Inainte de plecarea in China trebuie sa trimitem experimentul in Germania pentru a fi integrat impreuna cu celalalte module ale rachetei. In martie 2014 vom lansa experimentul din Kiruna, Suedia. Cum toti suntem inca studenti, vrem sa avem si rezultate bune la facultate si sa imbinam utilul cu placutul (de aceea suntem implicati si in acest proiect). Dupa lansare, urmeaza cercetarea și interpretarea rezultatelor obtinute – o munca pe termen lung. Nu putem sti ce oportunitati se ivesc in viitor, ce usi se deschid…. Deocamdata am aplicat la o alta conferinta in Pasadena, California, unde speram ca vom fi acceptati. 4.Care sunt costurile proiectului? Cum le acoperiti? Costurile proiectului nu sunt foarte ridicate in comparatie cu amploarea lui. Noi am estimat un cost total de 10.000 euro incluzand toate materialele necasare experimentului (laser, driver, motoare, baterii, etc.) dar si costurile privind deplasarile membrilor echipei la intalnirile cu expertii si pentru lansare. ESA acopera costul pentru 4 persoane, pentru restul trebuie sa gasim noi finantare. Pana acum am reusit sa gasim sponsorizari pentru cele 3 deplasari esentiale (unde toti membrii echipei au trebuit sa participe) si pentru toate materialele si dispozitivele necesare proiectului. Desigur, aproximativ jumatate din suma totala este necesara pentru lansare, fonduri pe care inca nu le avem. Avem ajutorul si suportul celor doua universitati (Durham University, UK si Universitatea Politehnica Bucuresti), al unor companii prestigioase care sustin cercetarea (Groupama, PwC Romania, Microchip), dar si al unor persoane private. Suntem in primul rand recunoscatori companiei Groupama pentru ca ne-au fost alaturi si apreciem deschiderea și sustinerea pe care ne-au aratat-o. Urmatorul pas este sa gasim sponsorizare pentru 2-3 studenti pentru a putea participa la conferinta din Beijing.

5.Ce inseamna ESA si intalnirea cu expertii lor pentru voi? ESA (Agentia Spatiala Europeana) este o organizatie cu un rol extrem de important in explorarea spatiului cosmic – o putem numi NASA de Europa. Pentru noi, intalnirea cu expertii de acolo, aceiași experti care au ajutat la construirea și integrarea modulului Columbus la bordul Statiei Spatiale Internationale, este un prilej incredibil sa observam și sa invatam. Cel mai important lucru pentru noi este șansa de a cunoaște oameni pentru care lucruri pe care le credeam aproape imposibile devin posibile, oameni care sunt pioneri ai spatiului și care considera ca a impartași un pic din experienta lor cu studentii tineri este o responsabilitate. La inceput am fost putin speriati, dar pe masura ce experimentul a evoluat, am invatat sa lucram in aceeași echipa cu cercetatori bine pregatiti și serioși, calitati pe care incercam sa le deprindem și noi. 6.Formarea unei echipe atat de bine sudata e un proces complex. Cum s-a ajuns la aceasta formula? Ne-am cunoscut anul trecut cand am participat la concursul NASA Lunabotics Mining Competition. Apoi am continuat sa lucram impreuna deoarece avem aceeasi pasiune pentru inovatie și știinta. Cel mai important este ca suntem și prieteni foarte buni. Toti membrii echipei sunt oameni rabdatori, muncitori și, cel mai important, nimeni nu lucreaza pentru el ci pentru a atinge același scop comun: reușita experimentului. Suntem optimiști și ne distram muncind. De multe ori si noi suntem surprinsi de faptul ca avem aceleasi reactii, interese si idei, in aceleasi situatii, la momente diferite de timp, fara a sti unii de ceilalti. Suntem atat de asemanatori dar totusi foarte diferiti si reusim sa ne completam perfect.

7.Care v-au fost modelele, sursele de inspiratie? Modele noastre sunt variate și incep de la oamenii de langa noi, care au o viziune extraordinara despre șansele pe care le are omul in fata spatiului cosmic, oameni cu o imaginatie curajoasa, dar și cu o capacitate incredibila de a se dedica muncii ce vine cu o asemena viziune. Acești oameni ne sunt profesori, mentori, parinti, oameni pe care i-am intalnit intamplator, oameni care ne-au ajutat. Daca ar fi sa ne gandim la inginerii sau oamenii de știinta care ne-au inspirat, probabil vam spune ca Henri Coanda, Nikola Tesla sau Albert Einstein sunt printre preferatii noștri, lista putand sa continue, de altfel.