You are on page 1of 7

UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂTII ROMÂNĂ-GERMANĂ

CLASIFICAREA LIMBILOR
Disciplina: TEORIA LIMBII ȘI LINGVISTICĂ GENERALĂ Seminar I Temă: Clasificarea limbilor

Lucrare realizată de Candrea Teodora

1

prin gruparea lor după diferite criterii. În epoca mai nouă o serie de factori. precum cel de „rădăcină” sau „tulpină” în descrierea structurii cuvintelor. intrarea în circuitul ştiinţific european a limbii sanscrite.Introducere Compararea limbilor şi clasificarea lor au preocupat pe învăţaţi la început în mod sporadic şi întâmplător.in ultimile deceniii ale secolului al XVII-lea și promele decenii ale secolului al XIX-lea. „limbă-mamă” .Dacă facem abstracție de tentativele anterioare nașterii lingvisticii științifice.cînd mentalitatea romantică dominantă impunea concepte și reprezentări „organice” . Aceasta se explică prin aceea că numărul limbilor studiate era.care a încercat să introducă o ordine oarecare. contactul lumii europene cu popoarele din regiunile exotice şi. Aceste criterii de clasificare atestă originea lor in etapa începuturilor lingvisticii moderne.Aceste criterii sunt : Criteriul tipologic . 2 . au determinat creşterea treptată a preocupărilor pentru compararea şi clasificarea limbilor. Criteriul genealogic și Criteriul socio-lingvistic. Marele număr al limbilor și diversitatea lor excepțională au intrigat întotdeauna spiritul uman. restrâns. iar cazurile în care una şi aceeaşi persoană se îndeletnicea cu cercetarea mai multor limbi erau extrem de rare. în mod special. chiar cu numai câteva secole în urmă. printre care trebuie să amintim în primul rând triumful limbilor naţionale în statele europene. „trunchi” . intensificarea relaţiilor internaţionale. „ramură” etc.sau cele de „înrudire” . „limbi-surori” . se conturează cele dintâi clasificări ale limbilor bazate pe criterii ferme și valabile. în idenificarea relațiilor genealogice dintre limbi.constatăm că.

La jumătatea secolului al XIX-lea. slavo-lituana. 3 . slavo-germană (în nordul Europei). Schleicher a contribuit în mod substanţial la precizarea criteriilor pentru determinarea înrudirii. malayo-polineziene sau amerindiene). le vom menționa în cele ce urmează doar pe cele mai cunosccute (aproximativ o sută) vorbite de cel puțin cîteva zeci de mii de vorbitori și grupate în cadrul principalelor familii de limbi.Clasificarea genealogică include atât limbi vorbite si cultivate în epoca moderna și în actualitate. sistematizarea cunostintelor despre diversele limbi cunoscute (numărul estimat al limbilor și dialectelor cunoscute în istorie este de ordinul a opt-zece mii) și realizarea unui tablou satisfăcător și cuprinzător. în cazul unor familii de limbi (cum sunt cele negro-africane. Combinate în cadrul principiului înrudirii lingvistice. A. ariana şi italo-celtica s-au separat din nou. Limba bază indo-europeană s-ar fi scindat mai înâi în două ramuri: 1. care apoi s-a scindat în ariană (asiatică).Clasificarea genealogica a limbilor Principalele familii de limbi Inventarea metodei comparativ-istorice a furnizat oamenilor de știința și un set de criterii de clasificare care a permis. cât și limbi dispărute. ulterior. complementarității și deschiderii.1.Mai trebuie cunoscut și faptul că.pentru prima dată în istorie. Dintre miile de limbi înregistrate. cunoștințele științifice sunt încă insuficiente. El a formulat aşa-numita teorie a arborelui genealogic-Stambaumtheorie-pentru a explica exact felul în care au evoluat limbile indo-europene. ario-greco-italo-celtică. care ulterior a evoluat în germană şi slavo-lituaniană şi 2. simplității. aceste criteria satisfac cerințele obiectivității.reclamate de orice clasificare științifică. raporturile de înrudire stabilite de specialist având uneori un caracter îndoielnic. Doar cîteva zeci dintre limbile existente au putut accede la stadiul de limbă de cultură sau de limbă comună a unui stat ori au jucat un rol semnificativ pentru destinul istoric al unei comuntăți oarecare. greacă-albaneză şi italo-celtică. atestate documentar sau (parțial) reconstruite.

Există grupuri de limbi legate printr-un grad mai mare sau mai mic de înrudire. spaniola este vorbită pe teritoriul unde s-a constituit. vecinătatea teritorială nu are nici ea legătură cu înrudirea. Există un număr restrâns de familii de limbi care se grupează după criteriul înrudirii dintre ele: 4 . în timp ce un număr foarte mare de oameni (peste 60 de milioane) o vorbesc în America de Sud şi Centrală. limba engleză. Noţiunea de înrudire nu se confundă nici cu legăturile etnice dintre popoare. în Spania. nici cu rasa. astăzi. De exemplu. De exemplu. Sunt astfel două categorii de limbi: limbi înrudite şi limbi neînrudite. De asemenea. numai de vreo 30 de milioane de oameni. este răspândită pe tot Globul la populaţii aparţinând unor grupuri etnice diferite. Trăsăturile biologice sau mediul geografic nu influenţează determinarea naturii limbi.

Printre ele probabil că se numără: limba dacă și limba tracă. de circa 3500 de ani. Limbile slave. Caracteristici: sistemul sunetelor este de o mare sobrietate. Limbile romanice: descendentele limbii latine. Limbile baltice: probabil înrudite cu limbile slave. în epoca pre-modernă. în vastul spațiu al blocului euro-asiatic. nu există grupuri complicate de consoane și nici consoane duble. Limbile traco-ilire: singura rămasă este limba albaneză. Limbile indo-europene sunt vorbite aproximativ de 1 miliard şi jumătate de oameni (cam jumătate din populaţia globului). un accent de înălțime. ce se sprijină numai pe opoziția dintre silabele lungi și cele scurte. numeroase limbi vorbite de popoare și grupui entice diverse. reuşind să dezvăluie trăsăturile lor caracteristice pe o perioadă foarte lungă. flexiunea nominală și verbală este foarte bogată. Ele s-au bucurat de atenţia deosebită a specialiştilor. Familia limbilor indo-europene: această familie a cuprins inițial. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii:             Limbile anatoliene: dispărute. o dată cu marile colonizări pornite din Europa în epoca modernă. între care și limba română. Limbile toharice: dispărute. un ritm cantitativ. Limbile celtice. care le-au supus unor studii amănunţite. Limbile germanice. Limbile traco-frigiene: singura rămasă este limba armeană. Limbile italice: între care limba latină. 5 . Limbile indo-iraniene. un vocalism monoton. Limba greacă și alte limbi înrudite care au dispărut. unele dintre limbile aparținând acestei familii au dobândit o raspândire planetară.care se poate pune în principiu. o mare facilitate de formare a compușilor și a derivaților. pe orice silaba a cuvântului și care in consecință contribuie la jocul opozițiilor gramaticale.1.

Familia dravidiană vorbită în partea de sud şi sud-est a Indiei (ocupau întreaga Indie înainte de venirea triburilor de origine indo-europeană). Limbile gaelice. Familia limbilor australiene După aprecierile specialiştilor.berberă. 4.în Australia existau aproximativ 1 milion de aborigeni. Familia ibero-caucaziană este formată din limbile caucaziene şi bască.ciadă.egiptenă.dar aparţinând aceleaşi familii.mongole şi tunguse. Limbile semito-hamitice sunt reprezentate prin ramurile: semită. inclusiv Noua Anglie şi Timor) această familie este cunoscută lacunar de către specialişti.grupul mexican şi centro-american şi grupul sudamerican-antilez.Familia semito-hamitică ocupă un domeniu vast fiind vorbită în Peninsula Arabică şi ţările care o înconjoară la nord.fiind împărţită în ramura de vest. ea numărând circa 1. 5.înainte de venirea coloniştilor europeni. nici între ele. dar cercetările recente au arătat că acestea nu sunt înrudite nici cu alte limbi. Astăzi mai sunt atestate 6 .răspândite pe vastul teritoriu African de la sud de Sahara. 8. Este alcătuită din cca 73 de limbi cu cca 200 milioane de vorbitori. Limbile ameridiene sunt împărţite în trei mari grupuri: grupul nord-american. 5 milioane de vorbitori (în marea insulă Papua-Noua Guinee şi în arhipelagurile învecinate din pacific.3 miliarde de vorbitori. Familia chino-tibetană cuprinde ramura tai-chineză şi tibeto-birmană. Familia uralo-altaică cuprind ramura uraliană(scindată la rândul ei în limbile fino-ugrice şi samoede) şi ramura altaică în care intră limbile turcice. precum şi în tot nordul Africii.care vorbeau una din cele peste 250 de limbi diferite. 2. Unii lingvişti au încercat să încadreze în această categorie coreeana şi japoneza. 7. unii dintre ei bilingvi.kuşită. de sud şi de est. Familia negro-africană alcătuieste un grup de câteva sute de idiomuri. Familia ameridiană este cuprinsă din totalitatea limbilor vorbite de către autohtonii din cele două Americi înainte de venirea şi colonizarea europenilor şi de urmaşii lor actuali. Din această familie chineza este cea mai importantă. 10. 3. 6. 11. Familia limbilor papua numărând peste 750 de limbi grupate în 60 de ramuri şi vorbite împreună de aprox.

în medie.doar circa 200 de limbi întrebuinţate fiecare.tiwi.kardutjara.walbiri şi worora. 7 . Cele mai cunoscute ar fi limbile mabuiag.de câteva sute de vorbitori.