MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA S.N.C.

Anestezicele generale
Sunt substanţe care induc rapid pierderea conştientei şi suprimarea senzaţiei de durere, prin acţiune asupra SNC. Introducerea lor în terapeutica a constituit un progres remarcabil în medicină, făcand posibilă efectuarea marilor intervenţii chirurgicale. Anestezicele generale se clasifică, în funcţie de calea de administrare în:

Mecanismul de actiune al anestezicelor generale Desi s-au făcut progrese mari în tehnica anesteziei, modul de acţiune al anestezicelor generale nu este complet elucidat. Ipoteza liposolubilităţii consideră ca există o corelaţie intre liposolubilitatea anestezicelor generale (majoritatea sunt liposolubile) si potenţa lor anestezică, ele acţionand asupra membranelor celulare din creier. In acest sens pledează următoarele:

a) substanţe inerte chimic, cu un grad de liposolubilitate au efect anestezic b) potenţa acţiunii anestezice depinde de afinitatea pentru lipide în prezenţa lichidelor organismului. Date recente sugerează că acţiunea anestezicelor generale se explică mai degrabă prin fixarea lor pe proteine specifice sau sinapse şi în mai mică măsură prin fixarea lor pe lipidele SN. In plus s-a constatat că efectul analgezic al anestezicelor generale (ex. protoxidul de azot) poate fi mediat prin inducerea eliberării enkefalinelor. Proprietăţile anestezicelor generale Utilizarea anestezicelor generale are următoarele obiective: » abolirea conştientei, » analgezie, » relaxare musculară. Acestea se realizează mai ales printr-o asociere de medicamente ("anestezie echilibrată") deoarece nici un anestezic general nu are toate proprietăţile necesare diverselor intervenţii chirurgicale. Teoretic, anestezicul general ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • să producă un grad de pierdere a conştientei, controlabil şi rapid reversibil; • să dea o inducţie rapidă, uşoară şi plăcută; excitaţia să fie foarte scurtă şi trezirea din narcoză să decurgă uşor; • doza terapeutică să fie mult îndepărtată de doza toxică; • să nu aibă efecte adverse asupra aparatului cardio-vascular şi asupra ficatului; • să nu fie iritant al căilor respiratorii (dacă este administrat pe cale inhalatorie) sau la locul injectării (dacă este injectat intravenos); • relaxarea musculară să fie cat mai completă, permiţand intervenţia chirurgicală în condiţii optime; • să fie uşor de manuit, neinflamabil, neexplozibil; • să nu aibă interacţiuni nedorite cu alte medicamente ce pot fi administrate înainte şi în timpul anesteziei; • să fie rapid metabolizat şi/sau excretat. Etapele anesteziei generale

Stadiul de anestezie chirurgicală (subdivizat in 4 etape în funcţie de profunzimea anesteziei) evoluează progresiv spre relaxarea musculaturii striate. dar foarte dificil în cazul anesteziilor intravenoase). III. In acest stadiu este inhibat întreg SNC. Este stadiul în care se desfasoara intervenţiile chirurgicale de amploare mare. .printr-o intensa activitate motorie involuntară. Se explică prin inhibiţia corticala şi a neuronilor din substanţa gelatinoasa a rnăduvei. I. pupile miotice. cu întreruperea transmisiei in tractul spino-talamic.Anestezia generală (narcoza) se caracterizează prin: • suprimarea conştientei.bolnavul nu mai percepe senzaţiile dureroase. necesita luarea imediata a masurilor de resuscitare. Se desfăşoară în 4 etape (uşor de identificat în cazul anesteziei cu eter. Stadiul de paralizie bulbara – este stadiul care nu trebuie atins. II. stomatologie. Stadiul de analgezie (începe din momentul administrării anestezicului pană la pierderea conştientei) . respiraţie predominent diafragmatică. abolirea reflexelor osteo. fiind rezultatul supradozării sau o complicatie a hipoxiei. cu excepţia centrilor bulbari (circulatori si repiratori). puls accelerat. IV.se caracterizează. Aceste două prime stadii constituie faza de inducţie. • menţinerea optimă a funcţiilor vitale. a sensibilităţii şi reflexelor. sunt permise intervenţii de mică chirurgie. Este periculos şi durata sa se scurtează prin medicaţia preanestezică. Se explica inhibiţia neuronilor inhibitori şi eliberarea mediatorilor excitatori.tendinoase si cutanate. Stadiul de excitatie (durează din momentul pierderii constienţei si pana începe anestezia chirurgicala-} . reflex conjunctival abolit. tendinţa la hipotensiune arteriala.

Un anestezic cu coeficient de partiţie sange/gaz = 2 va atinge o concentraţie dublă. nemodificat prin plămani. Anestezicele relativ insolubile (protoxid de azot) = coeficientul de partitie sange/gaz <1. neinflamabil. incolor. aceasta reprezintă concentraţia minimă alveolară a unui anestezic (la 1 atm.A. care determină pierderea mişcărilor la 50% din subiecţii expuşi la un stimul nociv. nu produce o relaxare musculară optimă şi de aceea se asociază cu decontracturante. Anestezicele foarte solubile (ex. enfluran. neiritant. chiar în doze subanestezice. Micşorarea coeficientului de partiţie sange-qaz al unui anestezic determină o inducţie mai rapidă a anesteziei cu acel anestezic.M. • are efect anestezic slab. revenirea din narcoză este rapidă. Se asociază frecvent cu alte anestezice generale (halotan. astfel încat coeficientul de partiţie ţesut/sange este deseori aproximativ 1. care se păstrează comprimat în tuburi de oţel. Concentraţia anestezicului inhalator în sange sau ţesuturi este rezultatul solubilităţii sale si a presiunii parţiale. Principalele anestezice inhalatorii Protoxidul de azot (N20) • este un gaz anorganic. . deoarece solubilitatea sanguină crescută. în 2-3 minute.). induce anestezia rapid. atat în faza sanguină. Majoritatea anestezicelor inhalatorii sunt solubile egal în sange şi ţesuturi. la echilibru). eter) = coeficient de partiţie sange/gaz >12.ANESTEZICE INHALATORII Potenţa acestor anestezice se exprimă prin concentraţia minimă alveolară (C. • se administrează pe cale inhalatorie în amestec cu O2 (20%) pentru a se evita hipoxia tisulară. • are un puternic efect analgezic si anxiolitic. • se întrebuinţează pentru analgezii obstetricale şi în stomatologie. cu miros slab. tiopental) şi cu opioide (pentru suplimentarea analgeziei). micşorează constant presiunea gazoasă alveolară.). gazul fiind eliminat rapid. cat şi în faza gazoasă cand presiunea parţială este aceeaşi în ambele faze (ex. Solubilitatea unui anestezic este exprimată obişnuit prin coeficientul de partiţie sange/gaz sau ţesut/ sange. liposolubil.

în amestec cu N20 şi 02.5%. deoarece se descompune în prezenţa luminii.v. de obicei. Halotanul (Fluothane) ● este o hidrocarbură polihalogenată. • este metabolizat hepatic în proporţie de 2. • se administrează. Rar poate produce hepatită halotanică. • in caz de supradozaj poate determina o deprimare a centrilor respiratori şi vasomotori. bradicardie (care poate fi tratată cu atropină i. netransformat.N. dilată bronhiile. dă o analgezie slabă.v. potenţa sa anestezică fiind de 4 ori mai mare decat a eterului. simpatic cand se asociază cu anestezice inhalatorii puternice (creşte presiunea sanguină şi rezistenţa periferică vasculară). inactivează vitamina BJ2 (este contraindicat . neinflamabil. relaxare musculară mult mai bună . în 2-3 minute. este un anestezic neprimejdios pentru copii. scade secreţiile salivare şi bronsice. cu miros dulceag. induce anestezia rapid.musculară bună. apnee. neexplozibil. volatil. Sensibilizează inima la catecolamine. probabil prin mecanism imunologic. • este un anestezic general puternic. în concentraţie de 2-3% pentru inducţie şi 0. cauzand aritmii (extrasistole ventriculare – care pot fi controlate cu practolol i. relaxare. trezirea se produce relativ rapid.) şi scăderea presiunii arteriale.• produce greţuri şi vărsături postoperator. dacă e necesar se asociază cu relaxante musculare. astm bronşic. activează S. » ●se absoarbe si se elimină. urmată de tahipnee superficială. 5 mg). aproximativ 80% eliminandu-se nemodificat. Se întrebuinţează pentru anestezii de scurtă durată. • acţiunea sa anestezică generală este asemănătoare cu a halotanului. predominant pulmonar. Se conservă în flacoane brune. Are următoarele avantaje faţă de halotan: • risc scăzut de producere a aritmiilor • inducţie foarte rapidă (un minut şi jumătate) şi trezire mult mai rapidă. Enfluranul • este un eter halogenat (CHF2-O-CF2CFClH) folosit pentru anestezii de scurtă durată.5-2% pentru menţinerea anesteziei. Se prezintă ca un lichid incolor. mai ales la cei cu bronşite. parţial se metabolizează în ficat. în anemia pernicioasă).

timp necesar ca sangele cu moleculele de anestezic să ajungă la creier. deşi este un anestezic general complet. Realizează o anestezie de scurtă durată (15-20 minute) datorită redistribuţiei sale hemodinamice din creier spre alte ţesuturi mai puţin vascularizate. din cauza costului ridicat. aritmii cardiace. este însă analgezic mai eficace. • produce anestezie generală cu inducţie rapidă şi revenire lentă. introdus în practică în anul 1981. deoarece poate fi nefrotoxic după doze mari sau după administrare îndelungată (datorită fluorurii rezultate din metabolizarea sa). Instalarea rapidă a acţiunii se explică prin liposolubilitatea sa (care permite străbaterea barierei hemato. din cauza numeroaselor dezavantaje. inflamabil.• principalul său dezavantaj îl constituie deprimarea puternică a respiraţiei.encefalice) şi prin bogăţia fluxului sanguin cerebral (care asigură pătrunderea sa rapidă în creier). actualmente este foarte puţin întrebuinţat.v. Metoxifluranul • este un eter halogenat (C12CH-CF2-OCH3) . • are întrebuinţări limitate. relaxarea musculară este bună. Isofluranul • este un izomer al enfluranului (CHF2~O-CHClCF3). Eterul dietilic • este un lichid volatil. • ca şi halotanul produce deprimare cardio-vasculară si respiratorie. • este cel mai activ anestezic general inhalator avand o foarte mare liposolubilitate. produce pierderea conştientei în 10-20 secunde. . dă o relaxare musculară bună. Are utilizări limitate. neinflamabil. Tiopentalul (Nesdonal®) • este un derivat barbituric larg întrebuinţat în anesteziologie. se prezintă ca un lichid puţin volatil. Avantaje: • deprimă respiraţia mai puţin decat enfluranul (totuşi mai mult decat halotanul) • efectele cardiace sunt minime • dilată coronarele • nu produce leziuni hepatice. Anestezia se instalează lent (analgezia în 10 minute şi somnul anestezic în 20-30 minute) iar trezirea se face lent din cauza acumulării în ţesutul adipos. incolor. cu miros caracteristic de fructe. • injectat i.

5-5%. care produce rapid somn anestezic superficial.. mai ales la copii. pentru anestezii de scurtă durată sau pentru inducţia anesteziei cu halotan. Dezavantaje: • deprimă respiraţia chiar la doze mici • produce spasm laringian • diminua forţa de contracţie a inimii şi debitul cardiac. • este utilizat pentru inducţia anesteziei înaintea anestezicelor inhalaţorii sau pentru realizarea intervenţiilor de scurtă durată. analgezie intensă şi somn superficial. deoarece produce halucinaţii.v. lent soluţie 2. produce aşa numita "anestezie disociativă". se poate administra i. iar în cazul injectării accidentale arteriale produce spasm şi chiar gangrena (cand se impune injectarea imediată a unui vasodilatator . nu relaxeaxă musculatura striată. mai ales în cazul injectării rapide • este iritant: produce durere şi necroză tisulară.v. delir si tulburări de comportament în timpul trezirii (acestea pot fi combătute cu diazepam). poate da mişcări involuntare. in cazul injectării paravenoase (ceea ce necesită infiltraţie locală cu procaină şi hialuronidază). Metohexitalul (Brevitalul sodic) • este un barbituric de 2. • produce mişcări involuntare şi sughiţ.5 ori mai activ decat tiopentalul.v. este indicată pentru mici intervenţii chirurgicale. revenirea este rapidă. scade presiunea arterială. se injectează i.v. Etomidatul este un derivat de imidazol.5 g/fiolă). se injectează i.. manifestată prin desprinderea de mediu. Creşte presiunea arterială şi frecvenţa cardiacă. • • • • • • • . preparată extemporaneu. • • Ketamina este un anestezic nebarbituric cu acţiune rapida. sau i.fentolamina – şi anticoagulante. Propanididul (Epontolul) este un anestezic general nebarbituric cu acţiune ultrascurtă (2-6 minute). Se injectează i.• revenirea din anestezie se face rapid. Are întrebuinţări limitate la adulţi. • se prezintă ca pulbere (lg şi 0. Nu produce analgezie şi relaxare musculară. dar cu durată de acţiune foarte scurtă.m.

Pavulon » depolarizante . plăcute.. scopolamina) . • poate da reacţii severe de hipersensibilitate. cu o durată de 25 minute.v.Flaxedil . scopolamina.utile în cazul anestezicelor cu potentă mică (ex. prometazina) • tranchilizante (diazepam) • anticolinergice (atropină.reduc riscul vărsăturilor postanestezice • neuroleptic (Droperidol) în asociere cu un analgezic puternic (Fentanyl citrat) – ceea ce constituie neuroleptanalgezia (cele 2 . datorită metabolizării hepatice rapide. glicopirolat) MEDICATIA ASOCIATĂ NARCOZEI include: • blocantele neuro-musculare periferice: » competitive .Althesinul • conţine 2 steroizi: alfaxolona şi alfadolona • are efect anestezic prompt.Succinilcolina – se injectează i. intubaţie. reducerea fracturilor – antiemetice (antihistaminice. MEDICATIA PREANESTEZICĂ Se administrează cu 24-48 ore înaintea intervenţiei chirurgicale în următoarele scopuri: • combaterea anxietăţii • scăderea excitabilităţii neuro-vegetative a bolnavului • realizarea unei inducţii rapide.v. revenirea se face în 5-10 minute. • se injectează i.d-tubocurarina . fentanyl) . ciclobarbitalul) • opioide (morfina. combinaţia de N2O şi tiopental) • derivaţi de fenotiazină (ex. pentru relaxarea musculaturii scheletice în intervenţii chirurgicale. cu excitaţie minimă • întreţinerea analgeziei • diminuarea salivaţiei şi a secreţiilor bronşice • reducerea dozei de anestezic general şi deci a toxicităţii Protejarea faţă de unele posibile efecte adverse al anestezicelor cuprinde: • sedative hipnotice barbiturice (ex.

intr-un teritoriu restrans consecutiv introducerii lor în vecinătatea formaţiunilor nervoase. 3). Majoritatea anestezicelor locale au molecula formată dintr-un nucleu aromatic (Rl) conectat printr-o legătură esterică sau amidică cu un lanţ alifatic. ANESTEZICE LOCALE Sunt substanţe medicamentoase. nr. care conţine o grupare amino secundară sau terţiară (fig. lanţul alifatic sau gruparea amino.Innovar). Toate anestezicele locale sunt baze si formeaza cu acizii saruri clorhidrice hidrosolubile. Combinarea acestora cu N2O şi O2 reprezintă neuroleptanestezia. capabile să producă pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase. Cu excepţia cocainei. . anestezicele locale sunt compuşi de sinteză care se formează prin ataşarea diferitelor grupări chimice la nucleul aromatic. neionizate si pot sa strabata tesutul nervos. Structura chimică. bazele sunt liposolubile.medicamente pot fi incluse într-un singur preparat .

instalarea acţiunii anestezice depinzand de capacitatea lor de a difuza prin ţesutul conjunctiv şi nervos. intervine capacitatea de tampon şi pH-ul ţesutului (7. • Forma ionizată. • Majoritatea anestezicelor locale sunt aproape complet în forma ionizată (proporţia de substanţă ionizată depinde de pH-ul său şi de pH-ul soluţiei). micşorand eficacitatea). situaţi în apropierea canalelor de sodiu. cationică este cea care se fixează pe receptorii specifici şi închide canalele pentru ionii de sodiu (în porţiunea lor internă dinspre axoplasmă (fig. • Anestezicele locale se fixează direct pe receptorii specifici din membrana nervoasă. în axoplasmă.Clasificarea anestezicelor locale se face dupa stuctura chimica in: Mecanism de acţiune. se ajunge la un echilibru între cele 2 forme ale anestezicului local. nr. cu un pH scăzut. permiţand astfel o mai mare penetrare tisulară (injectarea în ţesuturile inflamate. diminua cantitatea de molecule neionizate. 4)) blocand astfel influxul .4) care modifică echilibrul dintre forma ionizată şi neionizată în favoarea bazei libere neionizate. Odată injectată soluţia de anestezic. După penetrarea fibrei nervoase.

injectate în ţesuturi pătrund în circulaţia sistemica proporţional cu efectul lor vasodilatator şi cu vascularizaţia ţesutului respectiv (adăugarea unui vasoconstrictor reduce distribuţia anestezicului în circulaţie). • Farmacocinetica Anestezicele locale se absorb bine prin mucoase. mai ales cand sunt inflamate. rinichi).ionilor de sodiu. ficat. Anestezicele locale sunt distribuite preferenţial în organele cu vascularizatie bogată (creier. . plămani.

apare mai întai senzaţia de căldură (datorita paraliziei fibrelor simpatice vasoconstrictoare). Aplicarea anestezicului pe mucoase sau tegumente (anestezia de suprafaţă (contact)).în cazul fibrelor mielinizate acţionand numai la nivelul nodurilor Ranvier). Injectarea soluţiei anestezice în ţesuturi. iar • amidele sunt metabolizate în ficat si plăman. (probabil prin deprimarea receptorilor senzitivi) cu dilataţie arteriolară şi efect spasmolitic pe muşchii netezi intestinali şi bronhici. de calea de administrare precum şi de starea ţesutului cu care vin în contact (în ceea ce priveşte vascularizaţia şi integritatea sa). Sunt excretate prin rinichi nemodificate sau ca metaboliţi. funcţia motorie. Cele mai sensibile fibre nervoase la acţiunea anestezicelor locale sunt cele cu diametrul mic (care au o suprafaţă de contact mare) si cele nemielinizate sau slab mielinizate (anestezicele locale nu pot străbate teaca de mielină . tactilă. strat cu strat (anestezie prin infiltraţie).Se metabolizează diferit: • esterii sunt hidrolizaţi în plasmă de colinesteraza plasmatică. de concentraţia şi volumul soluţiei. • acţiune anticonvulsivantă (lidocaina. apoi dispare sensibilitatea dureroasă. Acţiunea anestezicelor locale depinde de tipul anestezicului. Acţiuni farmacologice: • blocarea reversibilă a conducerii nervoase periferice mai intai în fibrele vegetative. Injectarea soluţiei anestezice in vecinătatea unei formaţiuni nervoase mari: • nervi periferici sau plexuri nervoase (anestezie prin bloc nervos: tronculară sau plexală) . • relaxarea musculaturii netedă. generale. datorită deprimării SNC. termică. 2. apoi în cele care conduc diferitele sensibilităţi si în cele din urmă în fibrele motorii somatice. Modalităţi de administrare 1. Consecutiv. 3. prezintă risc de efecte toxice. procaina în doze mici). proprioceptivă şi ultima.

evidente în supradozaj. interesează SNC (tremurături. • acţiunea anestezică locală se instalează rapid (deoarece difuzează uşor în ţesuturi) şi este de durată medie. 2% se elimină prin urină neschimbată. • In tabelul urmator este prezentata toxicitatea unor anestezice precum si dozele maxime recomandate: Xilina (lidocaina. scăderea forţei de contracţie a cordului) • alergice: urticarie. Introdusă în terapeutică în 1948 xilina a devenit anestezicul standard cu care sunt comparate celelalte anestezice locale. apoi somnolenţă. hipertensiune arterială.• injectarea în spaţiul subarahnoidian. apoi bradicardie. în LCR (rahianestezie) • injectarea în spaţiul epidural în afara dureimater (anestezie epidurală). • este metabolizată în ficat sub acţiunea enzimelor microsomiale hepatice. comă) şi aparatul cardio-vascular (tahicardie. xylocaina) • este un anestezic local de sinteză cu structură amidică. • produce o uşoară vasodilataţie necesitind asocierea cu un vasoconstrictor (adrenalina) care prelungeşte actiunea la locul injectarii. convulsii. transformandu-se în meaboliţi activi. rar şoc anafilactic. Efecte adverse: • sistemice . Utilizari: .

la dozele mici utilizate în practica stomatologică.de suprafata (solutie 2-4%) .soluţie 2% (pentru anestezia de conducere şi pentru infiltraţii.are acţiune anestezică similară ca intensitate şi durata xilinei.000). în doze mari poate produce methemoglobinemie. nu produce reacţii adverse. Bupivacaina . Mepivacaina (Carbocaina) .se foloseşte pentru infiltraţii. Procaina . acţiunea se instalează lent (15-20 minute) şi durează 45-60 minute. unguent 5% şi spray 1%.este un anestezic local utilizat în stomatologie. xilina fiind de 2 ori mai toxică decat procaina.deşi este mai toxică decat xilina. fiind mai puţin activ decat xilina şi avand o durată de acţiune puţin mai lungă.este un anestezic local de 4 ori mai activ decat xilina şi cu durată de acţiune mai lungă.pentru rahianestezie (solutie 4-5%) • antiaritmic (in tratamentul aritmiilor cardiace intravenous) – pentru deprimarea reflexelor laringiene si faringiene – pentru reducerea pruritului din icter – pentru controlul unor aspecte din status epilepticus • în stomatologie .este indicată în intervenţiile stomatologice prelungite cand este necesară o anestezie pulpară de o oră şi jumătate sau cand există riscul durerilor postoperatorii (în chirurgia endodontică si periodontică). . antiaritmică şi . rar reacţii alergice. se asociază cu adrenalina pentru prelungirea acţiunii şi reducerea hemoragiei locale. nu este eficientă ca anestezic de suprafaţă. analgezică.000 sau 1:100. rapidă determină efecte toxice generale. supradozarea sau injectarea iv.pentru infiltratii solutie 0. .este un anestezic local de profunzime cu potentă şi toxicitate mai reduse decat xilina. • Are şi acţiune biotrofică (ameliorează troficitatea tisulară şi atenuează procesul de îmbătranire). anestezie de conducere şi în stomatologie (soluţie 2%).pentru blocarea trunchiurilor nervoase (solutie 1-2%) . în asociere cu adrenalină 1:50. Prilocaina . . Ca efecte adverse xilina provoacă relativ frecvent somnolentă si ameţeli.5% .• anestezic .

Sedative-hipnotice nebarbiturice. deprimare psiho-motorie şi reducerea performanţelor. de conducere (soluţie 0. Este inclusa în soluţia Bonain. • în doze mijlocii efect hipnotic. dependentă de doză şi anume: • în doze mici au efect sedative.5-2%) sau epidurală (soluţie 2%). Hipnoticele se utilizează în tulburări de somn. Cocaina . SEDATIVE-HIPNOTICE Sunt medicamente capabile să producă deprimarea gradată a SNC. după trezire.anestezic local natural. Sedative-hipnotice barbiturice II. ceea ce explică somnolenţa reziduală. Se utilizează pentru anestezia prin infiltraţie (soluţie 1%). folosita pentru anestezia dentinei sau pulpei dentare.vasodilatatoare. spre deosebire de acesta are o durată mai mare a somnului lent. • în doze mari produc anestezie generală. Are întrebuinţări limitete deoarece produce toxicomanie. singurul care produce vasoconstricţie.se manifestă prin calmare.se utilizează pentru anestezie topică (preparatul Gingicain-spray pentru anestezia de suprafaţă a mucoasei bucale). Se va evita asocierea lor cu alcoolul (riscul potenţării efectului deprimant al acestuia) . • Efectul sedativ .constă în favorizarea instalării (în 20-30 minute) şi menţinerii unui somn asemănător celui fiziologic. Tetracaina (Dicaina) . Medicamentele sedative-hipnotice se clasifică în 2 grupe: I. dar numai: • în asociere cu tratamentul cauzal • în cure discontinui şi • cu alternarea preparatelor (pentru a preveni toleranţa şi dependenţa) . SEDATIVE-HIPNOTICE BARBITURICE • Barbituricele utilizate în terapeutică sunt derivaţi ai acidului barbituric (care este lipsit de acţiune deprimantă asupra SNC) sau . • Efectul hipnotic .

• deprimă transmisia neuro-musculară (potenţează efectul curarizantelor). însă. • dozele toxice pot produce colaps circulator (mai ales prin deprimare vaso-motorie medulară) • deprimă respiraţia la multiple nivele.ai acidului tiobarbituric (rezultat prin înlocuirea oxigenului la C2 cu sulf) (Fig. 6). • au efect redus (în doze sedative) asupra sistemului cardio vascular: • pe măsura creşterii dozei barbituricele deprimă transmisia ganglionara şi scad presiunea sanguină si frecvenţa cardiacă. dar. în cazul asocierii cu un analgezic. producand creşterea: • degradării barbituricelor. hipnotică sau narcotică. dar sărurile lor sodice sunt hidrosolubile. nr. Acţiune farmacodinamică • barbituricele deprimă intreg SNC. mai ales sistemul reticular activator şi rinencefalul. • multe barbiturice (îndeosebi fenobarbitalul) induc enzimele microsomiale hepatice care metabolizează medicamentele.Fenobarbitalul) au acţiune anticonvulsivantă. fiind eficace in epilepsie. Dormital) • Butabarbital (Butisal) • barbiturice cu acţiune lungă (peste 6 ore): • Fenobarbital (Luminal) • Mephobarbital (Mebaral) Toate (şi mai ales cele cu durata lungă de acţiune . fenitoin. digitoxin. prin relaxarea pe care o produc. teofilină. Nu au acţiune analgezică. . • Toţi derivaţii sunt insolubili în apă. Acţiunea lor depinde de doză şi de calea de administrare şi poate fi sedativă. cu instalarea toleranţei • inactivarii altor compuşi (anticoagulante. glucocorticoizi) cu potenţiale probleme (sorioase) de interacţiune medicamentoasa. După durata efectului se descriu: • barbiturice cu durată ultrascurtă (acţiunea se instalează în secunde şi durează 30 minute): • Metohexital (Brevital) • Tiopental (Penthotal) • barbiturice cu durată scurtă (aproximativ 2 ore): • Pentobarbital (Nembutal) • Secobarbital (Seconal) • Ciclobarbital • barbiturice cu acţiune intermediara (3-5 ore): • Amobarbital (Amytal. pot să-i potenţeze efectul.

nr. Mecanism de acţiune Barbituricele acţionează la nivelul sinapselor GABA-ergice. care de asemenea au acţiuni "GABA-like". Acţionează şi postsinaptic. . • Barbituricele cu acţiune lungă sunt metabolizate. avand acţiune asemănătoare acidului γ-aminobutiric (GABA . pot induce porfirie. Barbituricele sunt mai puţin selective decat benzodiazepinele. deoarece creşterea dozei barbituricelor produce o deprimare generalizată a SKC (pe langă deprimarea selectivă la sinapse). sau intensificand efectele acestuia. asemănător cu GABA. intrand în competiţie la nivelul receptorului GABA-A (fig.7).• • • • • • dozele anestezice de barbiturice pot suprima transportul tubular renal. în principal în ficat prin oxidarea radicalilor la C5. Barbituricele pot inhiba un sistem neuronal de captare pentru GABA sau pot stimula eliberarea GABA. cu antagoniştii GABA. de gradul lor de liposolubilitate şi de proporţia legarii de proteinele plasmatice (care reduce excreţia renală). Mecanismul acţiunii "GABA-like" este neclar. Farmacocinetică • Durata de acţiune a barbituricelor depinde de rata metabolizării hepatice.un neuretransmiţător inhibitor). in doze mici. cu producerea unor derivaţi mai polari cu liposolubilitate mică.

Ajunse în sange se fixează reversibil pe proteinele plasmatice. • injectabil i.v. intrarectală sau intramusculară. în status epileptic fenobarbital. fiind redistribuite la alte ţesuturi (ex. barbituricele pot cauza deprimare severă a SNC şi cardiovascular. Utilizări terapeutice limitate (datorită acţiunii neselective. realizand în sangele fetal concentraţii apropiate de cele din sangele matern. Atunci cand funcţia renală este afectată. cat şi durata acţiunii sunt foarte scurte. Timpul de înjumătăţire a concentraţiei plasmatice variază de la 1442 ore (în cazul barbituricelor cu durată de acţiune scurtă sau intermediară) la 1-6 zile (în cazul fenobarbitalului). indicelui terapeutic mic. • Atat barbituricele. atat instalarea.1-2 comprimate a 100 mg ca hipnotic. din cauza solventului(poate produce stop cardiorespirator) • Amobarbitalul sodic (Dormital+) • oral . 1-2 fiole a 200 mg (pentru controlul rapid al convulsiilor) • Niciodata i.comprimate a 100 mg sau 15 mg.• Barbituricele cu acţiune ultrascurtă sunt foarte liposolubile astfel incat. doza sedativă este de 15-30 mg. muşchi). amobarbital) • anestezie în chirurgie (tiobarbiturice cu acţiune ultrascurtă) reducerea edemului cerebral postchirurgical sau posttraumatic şi protecţia faţă de infarctul cerebral în timpul ischemiei (deoarece barbituricele scad semnificativ utilizarea cerebrala a O2). • Barbituricele se absorb bine după administrarea orală. Străbat uşor bariera placentară. iar doza hipnotica 100-200 mg. Ele străbat rapid bariera hemato-encefalică şi apoi sunt îndepărtate rapid din creier. pentobarbital. • Ciclobarbital .m. Administrare: • Fenobarbitalul • oral . Excreţia lor poate fi crescută prin alcalinizarea urinii. • hiperbilirubxnemia şi icterul nou-născuţilor (datorită proprietăţii barbituricelor de a stimula glucuroniltransferaza hepatică. dezvoltării toleranţei şi dependenţei) pentru: • inducerea somnului (cele cu acţiune scurtă) sau menţinerea somnului (cele cu acţiune lungă) • sedare în stări de anxietate. agitaţie • tratamentul de urgenţă al convulsiilor (ex. x 2/3/zi. cat şi metaboliţii lor se excreta mai ales pe cale renală.

ceea ce impune administrarea după mese şi asocierea cu mucilagii. – indicaţii asemănătoare: stări de hiperexcitabilitate. manifestată prin comă. • administrare orală: cloral hidratul .1-2 comprimate a 200 mg ca hipnotic.sirop. DERIVAŢI DE PIPERIDINĂ au structură şi proprietăţi farmacologice asemănătoare barbituricelor. convulsii şi hiperpirexie. Abuzul cronic de glutetimidă poate duce la psihoze. Tratamentul implica supravegherea continuă a pacientului. In caz de supradozaj (o doză de 5-10 ori mai mare ca doza hipnotică) se poate produce intoxicaţia acută.soluţie (doza hipnotica 5002000 mg/zi). • oprirea bruscă a administrării barbituricelor la epileptici poate declanşa status epileptic (de aceea va fi evitată oprirea brutală a tratamentului). dializă peritoneală şi hemodializă.• oral . iar la bătrani stare de excitaţie paradoxală.tricloretanolul. dependenţă. 2. Efecte adverse • constau în somnolentă reziduală. alergie. a temperaturii corpului şi a funcţiei renale. • abuzul de barbiturice poate favoriza apariţia dependentei.este un sedativ-hipnotic. efectul hipnotic se instalează în 30 minute şi durează aproape 6 ore şi este rezultatul formării unui metabolit activ . triclofos (Hipnogal+) . Noxyron) . are utilizări limitate din cauza riscului de toleranţă si dependenţa. hipotensiune cu colaps cardio-vascular şi insuficienţă renală. menţinerea respiraţiei. deprimare respiratorie severă. erupţii cutanate. • GLUTETIMIDA (Doriden. afectare hepatică. sindromul de abstinenţă este mai evident in cazul barbituricelor cu eliminare rapidă. al cărui efect se instalează rapid el durează 6-7 ore. renală şi cardiacă. porfirie. diminuarea reflexelor (deşi reflexele tendinoase profunde sunt de obicei intacte). . SEDATIVE-HIPNOTICE NEBARBITURICE Fac parte din clase chimice diferite: 1. insomnii mai ales la copii şi bătrani – iritaţia mucoaselor (triclofosul mai puţin) . ALDEHIDE • reprezentate de cloralhidrat şi triclofos • se caracterizează prin: – proprietăţi farmacologice comune: sedative (în doze mici) hipnotice (în doze mari). creşterea eliminării medicamentului prin forţarea diurezei cu manitol sau alcalinizante.

• Spre deosebire de alte sedative-hipnotice. tulburări digestive. Produce dependenţă.este un anxiolitic. nu influenţează latenţa somnului. comprimate în insomnia bătranilor. • FLURAZEPAMUL (Durapam) . în plus. nu influenţează somnul paradoxal. Are un t1/2 de aproximativ 24 ore şi astfel acţiunea sa sedativă poate persista şi ziua următoare. intensifică somnul paradoxal. fie pentru menţinerea lui (nitrazepam. Dezvoltă dependentă.are acţiune hipnotică de scurtă durată. BENZODIAZEPINE (vezi şi anxiolitice) • Constituie medicaţia sedativă-hipnotică de elecţie.este asemănătoare glutetimidei. Se administrează oral. • TRIAZOLAMUL (Halcion) .produce efecte hipnotice dupa 20-40 minute de la administrarea unei doze orale (de 1-2 mg) . 5. • MEPROBAMATUL . . sindromul de abstinenţă se manifestă prin anxietate. Produce somn cu durată medie. Produce dependenţă. fără să influenţeze faza cu unde lente. Se administrează ca şi aceasta. Se administrează oral comprimate. care intensifică somnul paradoxal. benzodiazepinele nu sunt deprimante neuronale generale. cu cea mai largă utilizare fie pentru inducerea somnului (flurazepam.creşte durata somnului. Se administrează oral.• METIPRILONA (Noludar) . în insomnie condiţionată de anxietate. • In prezent nu este precizat dacă proprietăţile lor antianxioase sunt distincte de efectele lor sedative-hipnotice. halucinaţii. iar sindromul de abstinenţă este asemănător cu cel al barbituricelor. 3. Se administrează oral. are şi proprietăţi anticonvulsivante. flurazepam. intensificat de acţiunea anxiolitică. CHINAZOLONE • METAQUALONA este prototipul acestor sedative-hipnotice. Poate cauza anxietate în timpul zilei şi insomnie rebound. anxiolitice şi anestezice locale. 4. triazolam). de lungă durată.este utilizat pentru tratamentul oral de scurtă durată al insomniei. dar reduce somnul paradoxal. insomnie. comprimate. • NITRAZEPAMUL (Mogadon) . capsule. flunitrazepam). seara. antihistaminice. CARBAMATI • ETINAMATUL (Valamid) . • TEMAZEPAMUL .produce somn profund. cu o durată de 6-8 ore. Efectele adverse sunt reduse: parestezii. oral. 2-4 comprimate.

cat. fiind utile atat în psihozele acute. atat reversibile (simiptome parkinsoniene.reprezentate de: . Imbunatatesc dispoziţia si comportamentul. denumite si antipsihotice. TRANCHILIZANTELE MAJORE (NEUROLEPTICE) Aceste medicamente. sunt prescrise pentru tratamentul simptomeleor psihice.• TRANCHILIZANTE • Tranchilizantele sunt medicamente care diminua activitatea mintală şi tonusul psihic. • Acţiunea farmacodinamică . Sunt de două categorii: tranchilizante majore şi tranchilizante minore. cat şi în cele cronice. Sunt reprezentate de: FENOTIAZINEL • Sunt derivaţi de fenotiazină. akatizie). Pot să cauzeze simptome extrapiramidale. şi ireversibile (diskinezie tardivă). 8). obţinuţi prin substituiri în poziţiile 10 (R1) şi 2 (R2) (fig. nr. cat şi periferice si anume: • efecte asupra SNC .include atat efecte centrale. fara să producă sedare excesivă.

trifluperazina. ginecomactie) . levomepromazin caracterizate) –caracterizate prin efecte de intensitate moderata si prin predominanţa efectului sedativ. utile în prezenţa hipotensiunii arteriale (au efecte vegetative minime). – influenţarea activitatii endocrine (prin deprimarea hipotalamusului): creşterea secreţiei de prolactină (cu galactoree. Diferitele neuroleptice fenotiazinice se deosebesc între ele prin intensitatea acestor efecte ele putand fi: • neuroleptice sedative (ex. vedere înceţoşată. ameliorează comportamentul. uscăciunea gurii. de diminuare a agitaţiei şi anxietăţii. produc frecvent tulburări extrapiramidale. tioridazina) Mecanismul acţiunii . efectele asupra funcţiilor intelectuale sunt mici. reducerea mişcarilor fizice şi potenţial de efecte adverse neurologice. . se explică prin antagonizarea neuro-transmisiei dopaminergice în sistemul limbic.– efect antipsihotic: diminua progresiv manifestările psihotice (halucinaţii. clorpromazina. • neuroleptice incisive (ex. flufenazina) . – efect antivomitiv .blochează competitiv receptorii dopaminergici D2 şi D1 din creier. • efecte periferice: – efecte α-blocante adrenercice (clorpromazina) – efecte anticolinergice (constipaţie. rar retenţie urinara) – efect antihistaminic – anestezic local (clorpromazina) – efect diuretic prin inhibiţia secreţiei homonului antidiuretic (clorpromazina) – hipotensiune ortostatica . – efecte extrapiramidale .prin inhibiţia centrilor termo-regulatori.consecutiv deprimării zonei chemoreceptoare declanşatoare a vomei din bulb – hjpotermie . se explică prin acţiune antidopaminergică în ganglionii bazali.prin acţiune centrală şi prin inhibiţia mecanismului de captare a norepinefrinei – intensificarea efectelor barbituricelor.survin mai ales după administrarea cronică.foarte active (în doze mici) ca antipsihotice. produc hipotensiune ortostatică. narcoticelor si alcoolului etilic. autism). • neuroleptice cu potentă medie (ex. nigrostriat şi hipotalamic – efecte neuroleptice: indiferenţă afectivă. scăderea secreţiei de STH si deprimirea funcţiei corticosuprarenalei în condiţii de stress. delir.

Se distribuie tisular. icter prin colestază • tulburări vegetative DERIVAŢII DE BUTIROFENONĂ HALOPERIDOLUL • este prototipul acestor derivaţi • are acţiune antipsihotică intensă şi antivomitivă determină frecvent simptome extrapiramidale semnificative • se administrează oral (tablete. urmată de conjugarea cu acid glucuronic. • Se metabolizează în microzomii hepatici prin hidroxilare.Farmacocinetica • Toate fenotiazinele se absorb bine după administrarea orală şi parenterală.tendinţa de a mişca incontinuu picioarele – reacţii distonice acute (la începutul tratamentului): grimase faciale. torticolis – dischinezie tardivă (în cazul tratamentului cronic): mişcări faciale involuntare (sugere. Administrare • Clorpromazina (Clordelazin+ drajeuri a 50 mg): oral 25-50 mg de 3 ori/zi ca antivomitiv şi 200-800 mg/zi ca antipsihotic. O cale metabolică importantă este formarea sulfoxizilor. poate persista şi după oprirea tratamentului • hipotensiune ortostatică cu sincopă şi tahicardie reflexă • reacţii alergice. fiind eliberate lent în circulaţie. sirop) sau injectabil i. stări paranoide. Utilizări terapeutice . . schizofrenie şi psihoze asociate cu alcoolism cronic • greţuri şi vărsături de diverse etiologii • controlul sughiţului rebel • pregătirea şi potenţarea anesteziei. Efecte adverse: • tulburări extrapiramidale: – sindrom parkinsonian cu rigiditate şi tremor în repaus – acatizie . Se fixează în proporţie mare pe proteinele plasmatice şi intră în circulaţia fetală. pigmentarea tegumentelor. • Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină şi fecale. plescăitul buzelor). agranulocitoză.în: • tulburări psihotice: manie. fotosesibilizare.m. ceea ce explică t 1/2 lung al acestor compuşi. • O proporţie însemnată intră în circuitul entero-hepatic.

• In plus. sulpirida). ANTIANXIOASE) • Aceste medicamente îndepărtează emoţiile şi anxietatea. Sunt reprezentate de: . DERIVAŢII TIOXANTENICI • sunt similari chimic şi farmacologic derivaţilor de fenotiazina. • sunt utilizaţi în clinică clorprotixenul şi tiotixenul Recent s-au realizat medicamente cu acţiune antipsihotică mai selectivă şi cu efecte adverse de tip extrapiramidal mai reduse (ex.DROPERIDOLUL • se asociază deseori cu un analgezic puternic (fentanyl) pentru a produce neuroleptanalgezia. au proprietăţi sedativ-hipnotice şi miorelaxante. fiind utile în tratamentul anxietăţii sau nevrozei. precum şi tendinţa de obişnuinţă şi dependinţă fizică. • In general prezintă o incidenţă mai mică -a efectelor adverse decat antipsihoticele. TRANCHILIZANTE MINORE (ANXIOLITICE.

atenuand starea de anxietate. • In stransă legătură cu aceşti receptori sunt receptorii BZD. • Primul compus sintetizat a fost clordiazepoxidul (fig. dintre care 2 atomi de azot în poziţiile 1 şi 4). probabil prin deprimarea controlului facilitator al substanţei reticulare asupra măduvei motorii • potenţează alte deprimante ale SNC (alcoolul) cu care nu se asociază Mecanismul acţiunii • Benzodiazepinele acţionează în SNC. de anxietate şi stress. eliberat de neuroni în fanta sinaptică se fixează de receptorii GABA şi reduce excitabilitatea neuronilor prin creşterea permeabilităţii lor la ionii de clor. Acţiune farmacodinamică Benzodiazepinele au următoarele efecte: • influenţează comportamentul.utilizate în clinică pentru efectele anxiolitice. • GABA este un inhibitor major în SNC. unde facilitează transmisia GABA-ergică. probabil prin creşterea afinităţii GABA pentru receptorii săi. 9). • favorizează instalarea somnului • previn sau opresc crizele de epilepsie (deprimă difuzarea subcorticală a descărcărilor convulsivante). • benzodiazepine antagonisti (ex. • relaxează musculatura striată. hipnotice. • In funcţie de comportarea faţă de receptori. Flumazenil) – utilizate în tratamentul intoxicaţiilor cu benzodiazepine (blochează selectiv acţiunea acestora) . funcţia sa inhibitorie fiind legată de funcţia fiziologică de somn. anticonvulsivante. benzodiazepinele sunt de 3 tipuri: • benzodiazepine agonisti . la nivelul cărora BZD potenţează acţiunea inhibitorie a GABA prin creşterea permeabilităţii la clor şi diminuarea excitabilităţii. nr. asupra sistemului limbic.BENZODIAZEPINELE • Aceşti compuşi au în structura lor un nucleu benzodiazepinic (= nucleu benzenic condensat cu un heterociclu cu 7 atomi.

probabil mediatori endogeni naturali ai răspunsurilor anxiogene. atingand concentraţia plasmatică maximă într-o oră. la cei care manuiesc maşini de precizie.• benzodiazepine "agonişti inverşi" . probabil datorită circulaţiei entero-hepatice. el realizează un al 2-lea. deprimarea performanţelor psiho-motorii – creşterea paradoxală a anxietăţii.5 zile. • Toate se leagă puternic de proteinele plasmatice. – injectabil i. blochează efectele agoniştilor benzodiazepinici. de obicei 2/3 din doză seara la culcare. temazepam). sedare (efecte aditive deprimante cand se asociază cu alte inhibitoare ale SNC). • Napotonul şi oxazepamul se absorb lent din tractul gastrointestinal. . iar atunci cand sunt administrate singure produc anxietate şi convulsii. iar 1/3 în timpul zilei. Utilizările terapeutice includ: • tratamentul anxietăţii • premedicaţia anestezică • epilepsia (diazepamul în status epilepticus) • afecţiuni medicale cu manifestări psihosomatice sau psihovegetative • alcoolismul acut • tratamentul "terorii" nocturne (pavor nocturn) Administrare • Diazepamul – oral (comprimate de 2 şi 10 mg) în doze fracţionate. lent. după doze mari – stări confuzionale la bătrani • Sunt contraindicate în miastenia gravă. se administrează cu prudenţă la şoferi. cu multă prudenţă sau i. – Pot să producă următoarele efecte adverse: – ataxie. iar cel de eliminare de 1.m.v. dispeceri. T ½ de distribuţie este de 2. Farmacocinetica • Diazepamul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Sunt excretate pe cale renală ca derivaţi glucurono-conjugaţi sau ca metaboliţi oxidaţi. • Majoritatea sunt transformate în metaboliţi activi în microsomii hepatici (excepţie: oxazepam.5 ore."peak" la 6-12 ore după o doză orală.

receptorii serotoninei. Se clasifică in 3 grupe: STIMULANTELE PSIHO-MOTORII • Constituie un grup de medicamente care stimulează atat activitatea psihică. nevroză. • MEPROBAMATUL . cat şi cea motorie şi îndepărtează oboseala.are acţiune antianxioasă şi miorelaxantă. anticonvulsivante şi miorelaxante). Acţiunea lor este rezultatul excitării scoarţei cerebrale direct sau prin intermediul sistemului reticulat ascendent activator. • Se administrează oral în stări de anxietate cronică. • acţiunea. fără să aibă acţiuni hipnotice.este un anxiolitic dotat cu efecte antihistaminice. Produce aceleaşi efecte adverse ca şi hidroxizinul. Excitantele SNC stimulează activitatea diferitelor formaţiuni ale SNC fie direct. pentru sedare preoperaţorie.ALTE TRANCHILIZANTE • HIDROXIZINUL . pe cale orală.C. distonii neuro-vegetative. în cazul folosirii cronice.N. fie printr-un mecanism reflex. EXCITANTELE S. poate produce somnolenţă. antiemetice şi antispastice. . comparabilă cu a diazepamului este rezultatul interacţiunii cu. Se recomandă in stări de anxietate şi agitaţie. stări confuzionale. în stări de anxietate. comprimate.m. • Poate să producă diminuarea performanţelor psiho-motorii şi obişnuinţă. Poate fi utilizat pe cale orală (drajeuri) sau injectabil i. BUSPIRONA (Bu-Spar®) • este un anxiolitic "anxioselectiv" (ameliorează anxietatea.

susţine efectul intelectual • stimulează respiraţia deprimată (ex. teofilină şi teobromină. în intoxicaţia alcoolică acuta) • creşte forţa de contractie a inimii şi consumul de oxigen miocardic. ulcerul gastric. persoanele cu insomnie. • Abuzul de cafea (o ceaşcă de cafea tare conţine 100 mg cafeina) provoacă un grad de tolerantă cu fenomene uşoare de dependenţă. • creşte diureza prin creşterea circulaţiei renale si inhibiţia reabsorbţiel tubulare a Na+ • stimulează secreţia gastrică de HCl. manifestată prin iritabilitate. dispnee.XANTINELE • sunt alcaloizi naturali cu structură metilxantinică. dar de intensitate diferită.7-trimetilxantina) constituie prototipul xantinelor avand următoarele efecte: • intensifică procesele corticale. psihice şi senzoriale. legate de funcţiile motrice. insomnie. • Utilizarea cronică a cafeinei produce intoxicaţie cronica manifestată prin hiperexcitabilitate. preparatul Cofedol = asociere de cafeina şi ergotamină) • Supradozajul poate genera o intoxicaţie acută. hipertensiune arterială. • Contraindicatiile cafeinei includ: cardiopatia ischemica. . sunt reprezentaţi de cafeina. • produce vasodilatie arteriolara cu scăderea rezistentei periferice si vasoconstricţie în teritoriul cerebral. pepsină şi gastrină • produce bronhodilataţie. contractă musculatura striată • Utilizările terapeutice . convulsii generalizate. cafeina natriu benzoică 100-500 mg o dată – tratamentul migrenei {oral.3. • au aceleaşi efecte farmacologice. tahicardie. acufene.c. aritmii. CAFEINA (1. aritmiile cardiace.sunt limitate: – tratamentul intoxicaţiei acute cu alcool (se injectează s.