ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ, AN DE STUDII II, AN UNIVERSITAR 2013-2014, SEMESTRUL I

ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA PREZENTARE GENERALĂ A TEMELOR DE CURS 1. TRADIŢIA CLASICĂ ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA (NEOCLASICISMUL) Premise: - Franţa: teoria de arhitectură a lui Claude Perrault / proiectul lui Claude Perrault pentru finalizarea aripii de est a palatului Louvre („Colonada Louvre-ului”); - Palladianism-ul britanic: Collen Campbell şi publicaţiile de arhitectură / realizările lui Richard Boyle (lord Burlington şi a discipolului său William Kent); Perspective novatoare: teoria de arhitectură în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea - Reconsiderarea surselor medievale târzii: Batty Langley Gothic Architecture, improved by Rules and Proportions (1747); noi interpretări teoretice ale antichităţii greceşti: Carlo Lodoli (Venezia), Marc Antoine Laugier (Franţa); realizări emblematice: Jacques-Germain Soufflot – reconstrucţia bisericii medievale S-te Geneviève, Paris (începută în 1757); Arhitectură şi arheologie: - Primele publicaţii de popularizare / cunoaştere în Occident a monumentelor arhitecturii antice greceşti: Richard Pococke (1745), Julien David Le Roy (1758), James Stuart & Nicholas Revett (1762-1816); - Rolul Grand Tour în formarea arhitecţilor şi implicarea Society of Dilettanti în cercetările (arheologice) privitoare la arta şi arhitectura antichităţii; - Disputa între adepţii modelelor antichităţii greceşti şi a adepţilor celor aparţinând antichităţii romane: o Johann Joachim Winckelmann (1717-1768), Geschichte der Kunst der Alterthums (Istoria artei antichităţii), 1764; o Giovanni Battista Piranesi (1720-1778), Prima parte di architettura e prospettive inventate (1743), Antichità romane de’tempi della Repubblica, e de’primi imperatori (1748), Della magnificenza ed architettura de’ Romani (1761), Parere su l’architettura (1765) etc.; Arhitectura şi urbanismul în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Urbanismul şi edilitatea urbană: - Planul capitalei Franceze a lui Pierre Patte şi concursul pentru amenajarea unei pieţe regale (Place Louis XV) în Paris, 1748 – proiect realizat începând cu 1755 de arhitectul curţii regale franceze Ange-Jacques Gabriel (piaţă redenumită ulterior Place de la Concorde); - Reconstrucţia Lisabonei după proiectul inginerului Eugenio dos Santos (1758); - Preocupări urbanistice şi edilitare în Anglia: John Gwynn şi propunerea sa: London and Westminster improved (1766); Arhitectura - Diversificarea tipurilor de clădiri / programe de arhitectură: neoclasicismul reflectat în programul teatrului / clădirilor de învăţământ (şcoala pariziană de chirurgie) / clădirilor cu funcţie administrativă (William Chambers); 2. ARHITECŢII VIZIONARI: STUDII DE CAZ – ÉTIENNE-LOUIS BOULLÉE ŞI CLAUDE-NICOLAS LEDOUX Formaţi în spiritul tradiţiei clasice, în proiectele lor, ambii arhitecţi au fost preocupaţi în primul rând de experimentele expresive. Debarasându-se de rigiditatea normelor de proporţionare şi de abundenţa decorativă, prin proiectele lor, cei doi au pus în discuţie, din perspective similare, principiile fundamentale ale arhitecturii inspirate de modelele clasice.

1

-L. Muzeul Monumentelor Franceze (1795) depozitar al geniului artistic al naţiunii franceze). oglindit în realizările patronate de Napoleon la Paris (coloana din Place Vendôme. transformarea bisericii S-te Geneviève în Pantheon (templu închinat marilor personalităţi ale naţiunii franceze). .-N. Durand (ambii implicaţi în învăţământul tehnic din capitala franceză). Arcul de Triumf de la Tuileries (Arcul Caruselului).).Précis des leçons d'architecture données à l'École royale polytechnique (1802-1805). ARHITECTURA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Revoluţia Franceză (1789) şi repercusiunile în arhitectură: construcţii existente sau construcţii noi. în apropiere de Londra (c.Aspectele de natură tehnică: Jean-Baptiste Rondelet – Traité théorique et pratique de l'art de bâtir (1805-1816). 4. sau exploatarea pitorescului în opere variate care mizează pe frumosul subiectiv (opunându-se astfel obiectivării estetice pe care o propuneau reinterpretările moştenirii clasice). ca de altfel şi în artele plastice. AN DE STUDII II. dar și în orașele din teritoriile nou cucerite (Milano). Twickenham. improved by Rules and Proportions (1747). ROMANTISMUL ÎN ARHITECTURĂ Caracteristicile generale ale curentului (din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până în prima jumătate a secolului al XIX-lea): reconsiderarea trecutului medieval dar şi a tradiţiei clasice. În practică: Horace Walpole – reşedinţa proprie de la Strawberry Hill. TEORIA DE ARHITECTURĂ LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA Evoluţiile şi experienţele arhitecturale de pe parcursul secolului al XVIII-lea sintetizate în scrierile teoretice (din multe puncte de vedere complementare) ale arhitecţilor Jean-Baptiste Rondelet şi J. romantismul nu a închegat un stil sau un sistem de forme unitar. 5.Aspectele de natură formală (prezentate sub forma unei posibile metode / reţete de proiectare): J. De aici şi imposibilitatea de a delimita un „stil romantic“ practicat de un grup de artişti consecvent romantici. - .ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ. . AN UNIVERSITAR 2013-2014. În arhitectură. Durand . proiecte rămase pe hârtie sau şantiere în derulare – devin prin asocierea unor noi semnificaţii oglindiri ale noii ordini: proiectul pentru Palatul Adunării Naţionale de la Paris (1792). Activitatea arhitecţilor oficiali ai curţii: Charles Percier şi Pierre Fontaine REVIVAL-UL ŞI PLURALISMUL STILISTICE: CAZUL NEOGOTICULUI ENGLEZ Persistenţa arhitecturii gotice în Anglia până în secolul al XVIII-lea şi primele tentative de reinterpretare: În teorie: Batty Langley . 2 7. A fost o stare de spirit care a declanşat un nou mod de a gândi.-L. SEMESTRUL I 3. a vernacularului.-N. publicate la începutul secolului al XIX-lea. uneori contradictorii.Gothic Architecture. Arcul de Triumf din Place de l’Étoile etc. 1750). Romantismul a fost mai degrabă exprimarea simultană a mai multor puncte de vedere (estetice). Nu poate fi desemnată nici o operă paradigmatică care să reunească aspiraţiile romantice. - EPOCA NAPOLEONIANĂ Paralelismul declarat cu perioada de glorie a Romei imperiale. 6.

Charles Fourier şi Jean-Baptiste André Godin. împreună cu arhitectul Charles Barry). inițiatoare ale unor căutări stilistice noi. W. SEMESTRUL I Maturizarea experimentelor revival-ului gotic în opera teoretică şi practică a lui A. Oraşul post-liberal (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) – intervenţiile de modernizare ale importantelor centre urbane occidentale: importantele operațiuni de restructurare a Parisului în timpul prefectului Georges-Eugène Haussmann și a împăratului Napoleon III. 3 - 9. biserica St. Trinkhalle din Baden-Baden (1837-40)). Dezbaterile privitoare la policromia arhitecturii antice greceşti: J. a căror formă teoretică a fost dată două decenii mai târziu de Heinrich Hübsch (exemplele bisericilor parohiale din suburbiile berlineze proiectate de Schinkel). 1840-1860. etc. A Parallel Between the Noble Edifices of the Fourteenth and Fifteenth Centuries and Similar Buildings of the Present Day. noul plan de extindere al Barcelonei (capitala Cataloniei) realizat de inginerul Ildefonso Cerdá. - - . Teoretizarea Rundbogenstil-ului („stilul arcului în plin cintru”) în eseul lui Heinrich Hübsch – In welchem Style sollen wir bauen? („În ce stil ar trebui să construim?”). Hittorf. I. majoritatea pe Ludwigstrasse). München sub patronajul lui Ludwig I de Bavaria: transformările urbanistice (Ludwigstrasse și extensia orașului spre vest) şi operele arhitecţilor curţii regale Leo von Klenze şi Friedrich von Gärtner (instituții publice și culturale. rezultat din arcul în plin cintru. Realizările Rundbogenstil ale arhitectului Heinrich Hübsch din Baden (Technische Hochschule din Karlsruhe (1833-36). - - - - 10. Cyriakus din Bulach de lână Karlsruhe (1834-37). „ÎN CE STIL SĂ CONSTRUIM?” – CĂUTAREA UNUI NOU STIL ÎN GERMANIA PRIMEI JUMĂTĂŢI A SECOLULUI AL XIX-LEA Experimentele bazate pe repertoriul arhitectural medieval timpuriu (bizantin şi romanic) ale lui Karl Friedrich Schinkel. 8. restructurarea Vienei – demolarea fortificațiilor și construirea Ringstrasse. concentrate în partea de vest a nucleului istoric al orașului. Shewing the Present Decay of Taste (1836) o Una dintre cele mai importante demonstraţii de adaptare a vocabularului gotic în arhitectura instituţiilor publice (laice): Parlamentul din Londra (c. Experimentele lui Robert Owen. bizantine.ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ. AN DE STUDII II. REVIVAL-UL ŞI PLURALISMUL STILISTICE: EVUL MEDIU ŞI IDEALUL CLASIC ÎN SPAŢIUL CULTURAL GERMAN ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Opera lui Karl Friedrich Schinkel în Prusia – experimentele bazate atât pe reinterpretarea surselor medievale târzii cât şi ale surselor clasiciste. Muzeele müncheneze (Gliptoteca şi Propileele)). N. schimbările contextului politic şi cultural etc. Opera lui Leo von Klenze în Bavaria – idealizarea modelelor arhitecturale ale clasicismului antic grecesc şi asocierea unor funcţii şi semnificaţii noi (Walhalla de lângă Regensburg. 1828 – direcție eclectică care îmbina elemente de vocabular diverse – paleocreștine. AN UNIVERSITAR 2013-2014. Pugin: o Critica oraşului şi a arhitecturii contemporane în Contrasts: Or. ORAŞUL SECOLULUI AL XIX-LEA Oraşul liberal (prima jumătate a secolului al XIX-lea): transformările declanşate de Revoluţia industrială. romanice sau renascentiste – având ca laitmotiv arcul în plin cintru sau (mai rar) arcul segmentar.

F. mai degrabă. 1818-1826 și Brunel Clifton Bridge.-G. AN UNIVERSITAR 2013-2014. concursurile lunare şi rolul central al titularului disciplinei „teoria arhitecturii” în impunerea temelor și a liniei urmate în formarea arhitecților. clădirea Operei din Paris – „palat” al burgheziei franceze realizată după proiectul lui Charles Garnier etc. fostul asistent al lui J. Ca şi în cazurile neoclasicismului şi romantismului. bazată pe criterii ştiinţifice. Labrouste. AN DE STUDII II. galeriile comerciale (cazul galeriei „d’Orleans”. într-o perioadă în care istoria arhitecturii începea să-și capete autonomia ca disciplină) şi utilizarea modelelor acestuia pentru crearea unor opere originale. ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE ARHITECTURĂ Începuturile învăţământului de arhitectură în Franţa lui Ludovic al XIV-lea prin înfiinţarea sub patronaj regal și cu concursul direct al ministrului Jean-Baptiste Colbert a Academiei Regale de Arhitectură de la Paris (1671) – instituţie a cărei curiculă a fost focalizată pe studiul aspectelor formale ale arhitecturii. 1777-79) până la experimentele îndrăznețe ale lui Thomas Telford și I. 12. c. H. care să răspundă cerinţelor estetice. Soufflot pe șantierul bisericii S-te Geneviève din Paris). o atitudine. lângă Bristol. Metalul şi sticla în arhitectură – grădinile de iarnă (sere urbane. - - - 13. schiţele. funcţionale şi semnificative ale momentului. imaginate ca parcuri închise). Brunel (podurile suspendate realizate de Telford – Menai Bridge. mai apoi. eclectismul nu poate fi definit ca „stil” ci. SEMESTRUL I 11. Rondelet. - - - 4 . de stat. 1838-1851).-B. Crearea primelor şcoli tehnice în Franţa în secolul al XVIII-lea: École des Ponts et Chaussés (1747 și reorganizată în1775 cu concursul arhitectului Jean-Rodolphe Perronet) şi a École Polytechnique (fondată în 1795 și organizată de J. Ţelul final al pregătirii în prestigioasa instituţie pariziană: Grand Prix de Rome. Rolul geometriei descriptive (Gaspard Monge) şi al introducerii sistemului metric (începând cu 1795 în Franța) în unificarea manierelor de reprezentare folosite în proiectarea de arhitectură. ca un curent de gândire. Exploatarea expresivităţii structurilor metalice (studiu de caz: biblioteca S-te Genevève. care a generat forme de expresie variate (instituţiile reprezentative construite după jumătatea secolului al XIX-lea pe Ringul vienez. - ECLECTISMUL ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Reconsiderarea trecutului arhitectural în ansamblu (dintr-o perspectivă care se erijează pe o cunoaştere aprofundată.). Interferenţele dintre experimentele arhitecţilor şi inginerilor – arhitectura podurilor metalice: cele mai timpurii experimente britanice (podul de fontă atribuit lui John Wilkinson (?) în colaborare cu T. etc. constând într-o perioadă de cinci ani pe care studentul o petrecea la Roma ca penssionaire al Académie Française (studiu de caz: perioada romană a arhitectului Henri Labrouste). ARHITECTURA ŞI INGINERIA: NOILE MATERIALE ŞI FORMA ARHITECTURALĂ (1750-1851) Industrializarea şi progresele ştiinţifice – noi materiale şi tehnici de construcţie. consolidând dogma şi impunând gustul „oficial” în arhitectura comandată de suveran şi. Pritschard – Coalbrookdale Bridge.ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ. K. realizate de Percier și Fontaine la Grand Palais în Paris. 1836). Organizarea învăţământului de arhitectură în Franţa până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (École des Beaux-Arts): externalizarea activităţii de proiectare în ateliere independente.

Barry. Cambridge Massachusetts. AN UNIVERSITAR 2013-2014. (1980) 2003 5 . Louis Sullivan etc. Cambridge University Press. History of Modern Architecture. A History of Architecture. Electa. Dintr-o perspectivă diferită.). - - BIBLIOGRAFIE BENEVOLO. Oxford University Press. 1785-1796. The MIT Press. 1817-1826 etc.ARHITECTURA OCCIDENTALĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ. trasată după planul lui William Penn în 1682. SEMESTRUL I 14. (1849) și The Stones of Venice (1851-1853). capitală a confederației statelor independente din zona de est a SUA. Thames & Hudson. organizată de Henry Cole și Prințul Albert. „Grid-ul” ca bază a planificării urbane și a sistematizării teritoriului american la sfârșitul secolului al XVIII-lea și planul lui Pierre Charles L’Enfant pentru capitala Washington (1791). Oxford University Press. American Architecture. realizat sub coordonarea lui Joseph Paxton). Richmond.) și ale lui Benjamin Latrobe (din 1803 numit de către președintele Jefferson. unde încerca săși impună propriile idei în timpul reformei din 1864-1865. 2005 WATKIN. Viollet-le-Duc critica ruperea de realitate a formării arhitecților (Entretiens sur l'architecture (în 2 volume. a producției în serie a bunurilor și a diminuării crescânde a rolului artistului / artizanului în concepția și execuția obiectelor artistice: (John Ruskin (The Seven Lamps of Architecture'. Meridiane. EVOLUŢIA ARHITECTURII ŞI URBANISMULUI ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII Începuturile dezvoltării planificării așezărilor și arhitecturii pe coasta de est a continentului Nord-american. ed. strălucit ilustrate de expoziția universală organizată la Paris în 1889 cu ocazia centenarului Revoluției Franceze (studii de caz: Galeria mașinilor și Turnul Eiffel) - - 15. Nicolae. European Architecture 1780-1890. Spiro. I. Surveyor of the Public Buildings of the United States). Ecourile neoclasicismului european în operele lui Thomas Jefferson (Virginia State capitol. Dimensiunile progresului tehnic de pe parcursul secolului al XIX-lea. Bucureşti. AN DE STUDII II. Milano. David. Critica industrializării. P. ARHITECTURA. sub influența (diluată din multe puncte de vedere) modelelor europene din zonele de proveniență ale imigranților (studiu de caz: planul orașului Philadelphia. Dezvoltarea urbană americană pe parcursul secolului al XIX-lea (studiu de caz: New York – planul de extindere al vechii colonii. realizat în 1811). 2000 HANDLIN. Premise teoretice ale arhitecturii secolului XX. Henry Hobson Richardson. 1863-1872)). din a doua jumătate a secolului al XVII-lea și până la declararea independenței în 1776. Modern Architectural Theory. Harry Francis. 1995 LASCU. MĂRGINEANU CÂRSTOIU. 2004 KOSTOF. până la sfârșitul secolului al XVIII-lea când era inaugurat Washington-ul). Arhitectura ca artă. University of Virginia. Charlottesville. Leonardo. (ed. Reconstrucția orașului Chicago după incendiul din 1871 și activitatea reprezentanților „Școlii de la Chicago” – c. vol. desfășurată sub patronaj regal la Londra în amplul pavilion „Crystal Palace” (1851). INGINERIA ŞI CRIZA ESTETICĂ: EXPERIMENTELE INOVATOARE ŞI FORMA ARHITECTURALĂ (1851-1890) Expoziţiile universale – oglindire a progresului tehnic / industrial al civilizaţiei occidentale (studiu de caz prima manifestare de acest gen. A Hitorical Survey. principalele reproșuri fiind aduse învățământului de la École des Beaux-Arts. Monica. MIDDLETON.. The Tradition of Modern Architecture. (1977) 1980 BERGDOLL. London (1985). 1987 MALLGRAVE. de la François Blondel la Camillo Boito. William Morris și fundamentele mișcării „Arts & Crafts”). Architecture in the Nineteenth Century. Settings and Rituals. David. 1673-1968. 1879-1893 – William Le Baron Jenney. Robin.