Drept Penal general I - Complicitatea 1 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc

1. Noțiunea și caracterizarea complicității
Potrivit unui concept general admis, consacrat şi în Codul penal în vigoare, complicitatea este o formă de participaţie penală care constă din fapta persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, inclusiv prin promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei, sau de a favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită1. Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, este caracterul său de contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii. Complicele nu determină, nici nu realizează în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci îi înlesneşte autorului această realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvâr-şească mai uşor, mai repede sau mai sigur fapta incriminată, în raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare ca o participaţie secundară, accesorie. Fiind o contribuţie la săvârşirea faptei, complicitatea se inserează însă în antecedenţa cauzală a acesteia, alături de celelalte contribuţii, atrăgând calitatea de participant a complicelui.

2. Complicele ca subiect active al infracțiunii
Complice poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale pentru a fi subiect activ al infracţiunii. Nu este necesară îndeplinirea unor condiţii speciale, existenţa anumitor calităţi, complice putând fi orice persoană, inclusiv în cazul infracţiunilor proprii. La săvârşirea unei infracţiuni îşi pot da contribuţia unul sau mai mulţi complici, în funcţie de complexitatea faptei prevăzute de legea penală, fie că este vorba de infracţiuni cu autor unic, fie că sunt infracţiuni cu pluralitate naturală sau constituită de subiecţi activi. Fiecare complice îşi aduce, în acest caz, propria sa contribuţie prin ajutorul dat la săvârşirea infracţiunii.

1

art. 26 din Codul Penal

Este condiţia de bază a complicităţii. Aceste acte de sprijinire pot fi acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală (complicitate materială) sau acte de înlesnire ori ajutor în vederea realizării laturii subiective a faptei (complicitate morală). complicitatea nu este de conceput fără săvârşirea în mod nemijlocit de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală. sprijinul dat la săvârşirea acesteia nu poate constitui complicitate.Drept Penal general I . c) contri-buţia complicelui să fie efectivă. 4. . Săvârşirea de către complice a unor acte de sprijinire a săvârşirii faptei Complicitatea presupune săvârşirea de către complice a unor acte de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor. Fapta săvârşită trebuie să corespundă laturii obiective a unei infracţiuni consumate sau cel puţin a unei tentative pedepsibile. Conţinutul obiectiv al complicităţii Sub raportul laturii obiective. Dacă fapta constituie contravenţie. pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei condiţii principale: a) să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o faptă prevăzută de legea penală. b) să se fi efectuat de către com-plice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte. Săvârşirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală Ca formă de participaţie accesorie.Complicitatea 2 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 3. 5. adică să fi folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii respective.

fiind considerat ca impropriu sau de prisos. d) complicitate anterioară şi complicitate concomitentă. contribuţia astfel dată rămâne o simplă tentativă de complicitate. f) complicitate prin acţiune şi complicitate prin inacţiune. . fără semnificaţie juridică penală. în oricare dintre modurile arătate. 7. e) com-plicitate nemijlocită şi complicitate mijlocită. deşi l-a dat. cu momentul şi cu modul în care este dat acest sprijin. Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate. Caracterul efectiv al contribuţiei complicelui Contribuţia complicelui.Drept Penal general I . deoarece orice contribuţie materială îndeplineşte întotdeauna şi rolul de contribuţie morală. contribuţia materială a complicelui trebuie să fie considerată efectivă chiar dacă nu a fost folosită la săvârşirea faptei. să fi folosit efectiv la realizarea faptei prevăzute de legea penală. Dacă ajutorul nu este dat fiindcă complicele este împiedicat să-l dea sau. Modalităţile complicităţii Complicitatea este susceptibilă de numeroase variaţiuni în raport cu natura sprijinului acordat de complice.Complicitatea 3 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 6. c) complicitate materială şi complicitate morală. Aceste modalităţi sunt: a) complicitatea prin înlesnire sau ajutor dat la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. acest ajutor nu este folosit. întărind hotărârea autorului de a săvârşi fapta. b) complicitatea prin promisiune de tăinuire sau de favorizare a infractorului. trebuie să fie efectivă.

în culegerea de informaţii asupra locului unde se află obiectul material al infracţiunii etc. adică în fapte care. Complicitatea prin promisiune de tăinuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului În ceea ce priveşte complicitatea prin pro-misiunea de tăinuire sau de favorizare. chiar dacă. Legea prevede deci. deschiderea unei uşi prin care autorul sau ceilalţi complici concomitenţi să poată fugi de la locul faptei etc. Înlesnirea presupune efectuarea de acte care netezesc drumul sau pregătesc realizarea acţiun ii şi care constau în producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor ori în darea de bani în acest scop. constituie infracţiuni de-sine-stătătoare. din transformarea ori din înlesnirea valorificării unui bun provenit din săvârşirea faptei. cum ar fi asigurarea pazei. respectiv tăinuirea2 şi favorizarea infractorului3. ca modalitate a complicităţii. în această modalitate. 264 din Codul Penal . 221 din Codul Penal art. strecurarea unei arme în mâna făptuitorului. atunci când sunt săvârşite fără o înţelegere stabi-lită înainte ori în timpul săvârşirii faptei. Acest sprijin constă fie în tăinuirea bunurilor. sprijinul promis autorului de a tăinui bunurile ar putea consta din primirea în patrimoniul complicelui ori din dobândirea de către acesta. în orice mod. că va tăinui bunurile provenite din această săvârşire sau că va favoriza pe infractor. complicitatea se realizează în două moduri specifice şi anume. promisiunea nu este îndeplinită. pro-misiunea unui sprijin de care autorul are nevoie după executarea faptei. Este vorba de acte de complicitate care au loc înainte de a se trece la executarea faptei. fie în favorizarea infracto-rului. constituind aşa-numita complicitate anterioară. fie prin ajutor dat la săvârşirea faptei. legea însăşi prevede că este com-plicitate şi fapta persoanei care promite. sprijinul promis autorului de a-l favoriza ar 2 3 art. Complicitatea prin înlesnire sau ajutare la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. La rândul său. deci tară o promisiune anterioară. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. Având în vedere conţinutul acestor infracţiuni. Spre deosebire de aceasta. 9.Complicitatea 4 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 8. fie prin înlesnire. Actele de ajutor la executare constituie aşa-numita complicitate concomitentă.Drept Penal general I . după săvârşirea faptei. ajutorul dat la săvârşirea faptei implică acte de sprijinire a executării acesteia. efectuate concomitent cu executarea.

complicitatea materială dată fiind întotdeauna efectivă. crearea de condiţii favorabile pentru realizarea faptei. determinarea altor persoane ca ele să sprijine. îndeplinind indirect şi rolul de complicitate morală. darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop. cum ar fi procurarea sau adaptarea mijloacelor necesare săvârşirii faptei. Complicitatea morală constă din efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe latura ei psihică. deoarece pe baza acestei promisiuni autorul a trecut mai sigur şi mai hotărât la săvârşirea faptei.Drept Penal general I . cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta. în calitate de complici. Interesul distincţiei rezidă. Complicitate materială şi complicitate morală Complicitatea materială constă efectuarea de diferite acte de sprijin material la săvârşirea infracţiunii. făcută anterior sau chiar în timpul executării faptei. săvârşirea faptei (instigarea la complici-tate). promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor. prin înlăturarea unor obstacole materiale sau orice acte de înlesnire materială. pe lângă buna cunoaştere a contribuţiei complicelui. în stabilirea caracterului efectiv al acesteia. chiar dacă aceasta promisiune nu este ţinută.Complicitatea 5 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc putea consta în orice ajutor dat acestuia pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală. De aceea legea a considerat. 10. . că este complicitate simpla promisiune de tăinuire sau de favorizare. Legea a considerat deci ca act de complicitate promisiunea de tăinuire sau de favorizare. judecata ori executarea pedepsei la care a fost condamnat autorul sau în ajutorul pentru a-şi asigura folosul ori produsul infracţiunii. ajutorul dat instigatorului în activitatea de determinare a instigatului să săvârşească fapta (complicitatea la instigare) etc. punerea la dispoziţie de sume de bani în acest scop. cu deplin temei. Este o complicitate morală şi de aceea îndeplinirea sau neîndeplinirea ulterioară a promisiunii nu schimbă condiţia juridică a complicelui. ştiind că bunurile obţinute prin infracţiune vor fi tăinuite sau că el va fi ajutat să scape de pedeapsă ori să valorifice folosul sau produsul infracţiunii.

Aşa cum o arată şi denumirile folosite. Dimpotrivă. în fond. prezintă interes teoretic şi practic. Complicitatea la instigare constă în sprijinul acordat de complice instigatorului în acţiunea acestuia de determinare a autorului la săvârşirea faptei (de exemplu procurând bani sau daruri cu ajutorul cărora instigatorul determină pe cel instigat să săvârşească fapta). . laolaltă cu celelalte contribuţii. la complicitatea anterioară contribuţia este dată înainte de săvârşirea faptei şi constă. 12. Există com-plicitate nemijlocită atunci când sprijinul este acordat de complice direct autorului şi complicitate mijlocită atunci când sprijinul este dat prin inter-mediul altui participant care poate fi instigatorul sau un alt complice. bazată pe criteriul momentului în care este dată contribuţia complicelui în raport cu executarea faptei. în acte de înlesnire a executării faptei. Complicitatea la complicitate constă în sprijinul dat de complice unui alt complice pentru ca acesta să poată sprijini eficient săvârşirea de către autor a faptei (de exemplu pune la dispoziţia celuilalt complice un autovehicul cu care acesta transportă pe autor la locul săvârşirii faptei. decât acte preparatorii săvârşite de altă persoană decât autorul şi care devin acte de complicitate atunci când autorul a trecut la săvârşirea faptei.Drept Penal general I .Complicitatea 6 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 11. Atât complicitatea nemijlocită. Complicitatea mijlocită se poate realiza astfel în trei modalităţi diferite şi anume. realizând cel puţin o tentativă pedepsibilă. Instigarea la complicitate consta în determinarea unei persoane de a sprijini săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicitatea nemijlocită şi complicitatea mijlocită Această distincţie se face după modul direct sau indirect în care este dată contribuţia complicelui la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. ca o complicitate la instigare. Complicitatea anterioară şi complicitatea concomitentă Această distincţie între modalităţile complicităţii. în cazul complicităţii concomitente contribuţia este dată concomitent cu săvârşirea faptei şi constă din acte de ajutor la această executare. prin acte de com-plicitate de orice fel. aşa cum s-a arătat. Actele de complicitate anterioară nu sunt. complicitatea la complicitate şi instigare la complicitate. cât şi cea mijlocită se integrează în antecedenţa cauzală a rezultatului faptei.

promisiunea de nedenunţare făcută anterior sau în timpul săvârşirii faptei constituie complicitate la acea infracţiune. Este vorba de situaţia în care se află o persoană care. fiind de faţă la săvârşirea unei infracţiuni. Interesul distincţiei între aceste modalităţi de complicitate rezidă. având cunoştinţă că se va săvârşi o infracţiune. 4 art. pe care cel care rămâne inactiv să o încalce. în literatura de specialitate.Drept Penal general I . art. în faptul că atrage atenţia asupra valorii cauzale a contribuţiei prin omisiune la săvârşirea infracţiunii. 170. neîndeplinire care constituie o înlesnire sau un ajutor dat cu intenţie la săvârşirea faptei ilicite (de exemplu portarul de la întreprindere omite intenţionat să închidă sau să controleze poarta. modul cum se exteriorizează sprijinul dat de complice. Această concepţie nu poate fi admisă. nu aduce acest fapt la cunoştinţa autorităţilor sau care. iar pe de altă parte în necesitatea de a deosebi complicitatea prin inacţiune de aşa-numita complicitate negativă. S-a susţinut. 262 din Codul Penal . înlesnind astfel o sustragere din patrimoniul unităţii). nu a intervenit pentru a împiedica consumarea acesteia. deoarece în cazul nedenunţării sau al neintervenţiei nu există o obligaţie legală generală de denunţare sau împiedicare. Numai în mod excepţional în dreptul nostru a fost incriminată nedenunţarea unor infracţiuni4 în aceste cazuri nedenunţarea constituind infracţiune.Complicitatea 7 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 13. Complicitate prin acţiune (comisivă) şi complicitate prin inacţiune (omisivă) Această distincţie are în vedere aspectul dinamic al contribuţiei complicelui. pe de o parte. Complicitatea prin acţiune constă în efectuarea de acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. că o astfel de atitudine negativă ar constitui de fapt o complicitate negativă sau o complicitate prin adeziune tacită. p e când complicitatea prin inacţiune constă în neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le îndeplinească.

Drept Penal general I . Partea generala. Bucuresti. nici dacă. Ed. fie din culpă sau tară vinovăţie. All. Manual de Drept penal. autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. cele două persoane vor fi coautori ai acelei fapte. în care caz va exista participaţie improprie. în momentul săvârşirii faptei.Complicitatea 8 Barti Zoltan – Drept – Anul II – Miercurea Ciuc 14. în care caz va exista participaţie proprie. Bibliografie  Bulai Costica. Conţinutul subiectiv al complicităţii Din punct de vedere subiectiv. Dacă prin actele sale săvârşite din culpă. împrejurare de care trebuie să se ţină seama la individualizarea pedepsei. o persoana contribuie la săvârşirea tot din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală. fiindcă nu poate exista complicitate din culpă. Este deci necesar şi suficient ca complicele să acţioneze cu intenţie. 1997  Codul Penal al României republicată . pentru existenţa complicităţii. Desigur.2008 . complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenţie directă sau indirectă la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. aceasta poate avea loc fie cu intenţie. în ceea ce priveşte însă săvârşirea de către autor a faptei. existenţa unei înţelegeri prealabile între autor şi complice relevă premeditarea în săvârşirea faptei. Nu interesează. dacă între autor şi complice a existat sau nu o înţelegere prealabilă.