Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE

3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 1/ 32


BAZELE PROIECTĂRII SUDURILOR
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE SUPUSE LA SOLICITĂRI STATICE
3.4.1. CLASIFICAREA ŞI GEOMETRIA ÎMBINĂRILOR SUDATE
Din punct de vedere constructiv, principalele tipuri de îmbinări sudate sunt:
- îmbinări sudate prin cusături cap la cap;
- îmbinări sudate prin cusături de colţ.

Îmbinări sudate cap la cap
Aceste tipuri de îmbinări reprezintă forma ideală de îmbinare prin sudură întrucât menţine
constantă secţiunea construcţiei. Transmiterea tensiunilor în aceste îmbinări se face continuu, fără
schimbarea direcţiei fluxului de forţe.
Unui cordon de sudură cap la cap (fig.3.1) i se definesc următoarele mărimi geometrice:
Fig.3.1.
a – calibrul sudurii,
α - unghiul rostului,
n – lăţimea rostului,
p – rădăcina rostului.
În calcule, dimensiunile sudurilor cap la cap se
consideră:
- calibrul sudurii se ia egal cu grosimea tablelor: a = s,
- lungimea de calcul a cordonului se ia egală cu
lungimea tablelor micşorată cu dublul calibrului sudurii: l = ls – 2 a.
În cazul când la capetele cordonului de sudură sunt
ataşate plăci prelungitoare, pe care se începe şi se termină
cordonul, atunci lungimea de calcul se ia egală cu lungimea
cordonului: l = ls.


Îmbinările cap la cap realizate la table cu grosimi mai mici de 5 mm, nu comportă de obicei
prelucrarea marginilor acestora.
În figura 3.2, se prezintă geometria îmbinărilor cap la cap fără prelucrarea marginilor. În figura 3.3.
se simbolizează acest cordon.
În figura 3.4, se prezintă cazul îmbinării cap la cap la care sudura este nepătrunsă. În
simbolizarea acestor cordoane se indică şi calibrul îmbinării.

Fig.3.2. Fig.3.3. Fig.3.4

Fig.3.5 Fig.3.6
Îmbinările cap la cap ale tablelor cu grosimi cuprinse între 5…20 mm sunt realizate cu marginile
tablelor prelucrate în V. Dimensiunile rostului sunt date în figura 3.5, iar simbolizarea cordonului în figura
3.6.
Dacă unghiul rostului α < 60° se reduce rezistenţa admisibilă a sudurii cu 20…30%.
Îmbinările cap la cap ale tablelor cu grosimi mai mari de 15 mm, pot fi realizate cu prelucrarea în
X a marginilor.
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 2/ 32


În figura 3.7, se arată modul de realizare a îmbinării cap la cap cu prelucrarea în X a rostului şi
geometria acestuia, iar în figura 3.8, se simbolizează acest cordon.

Fig.3.7 Fig.3.8
Îmbinările cap la cap ale tablelor cu grosimi mai mari de 20 mm, pot fi realizate cu prelucrarea în
U a marginilor. Prelucrarea rostului în U se foloseşte atunci când îmbinarea nu poate fi realizată prin
sudare pe ambele feţe. Geometria acestei îmbinări este arătată în figura 3.9, iar simbolizarea cordonului
în figura 3.10.

Fig.3.9 Fig.3.10
Alegerea cordoanelor cu prelucrarea în V, X sau U este dictată de considerente de rezistenţă,
etanşeitate şi economicitate a tehnologiei de sudare. Rezistenţa cea mai bună o asigură cordonul în X.
Însă, rădăcina acestui cordon este greu de realizat iar distribuţia în compoziţie a materialului depus pe
grosimea tablei este neuniformă. Cordoanele în U asigură economicitatea cea mai ridicată a tehnologiei
de sudare şi totodată, execuţia acestora este comodă.
Pentru îmbinarea cap la cap a pieselor cu grosimi variabile se recomandă următoarea arhitectură:
- pentru raportul grosimilor tablelor , 2
s
s
2
1
> se recomandă ca geometria tablelor să fie realizată
conform figurii 3.11.
Tabla de grosime s
1
se prelucrează cu o înclinare 1:5

Fig.3.11 Fig.3.12
Pentru raportul grosimilor tablelor , 2
s
s
2
1
< cordonul de sudură se realizează ca în figura 3.12. În
acest caz, cordonul de sudură se realizează astfel încât variaţia de grosime a îmbinării să fie cât mai
lină.
La asemenea cordoane, calibrul sudurii se ia, în calcule, egal cu grosimea cea mai mică a celor
două table îmbinate: a = s
2
.

Îmbinări sudate de colţ
Aceste îmbinări prezintă avantajul unei tehnologii uşoare de realizare a cordonului, întrucât în
majoritatea cazurilor nu mai necesită prelucrarea suplimentară a rostului pieselor îmbinate.
Suprafaţa liberă a cordonului de colţ poate fi plană, convexă sau concavă. Dimensiunile cusăturii
de colţ sunt:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 3/ 32


- calibrul sudurii – a – este în acest caz, înălţimea triunghiului dreptunghic isoscel înscris în
secţiunea transversală a cordonului (fig.3.13);

Fig.3.13.
- lungimea de calcul a cordonului este: a l l
s
′ ⋅ − = 2 .
În funcţie de dimensiunile unghiului α, la utilizarea acestui tip de cusătură, trebuie să se ţină
seama de următoarele.
Dacă: - α < 45…70° - se consideră că sudura nu poate transmite eforturi;
- α = 60…80° - rezistenţa sudurii se diminuează cu 25%.
Îmbinările sudate prin cusături de colţ se pot clasifica astfel:
- îmbinări în T;
- îmbinări prin suprapunere;
- îmbinări în găuri.

Îmbinările în T se pot executa cu marginile prelucrate sau neprelucrate.
Geometria îmbinării în T, cu margini neprelucrate, este prezentată în figura 3.14. În cazul în
care s
1
< s
2
, calibrul maxim se alege: a = 0,7 s
1
.
În figura 3.15, se prezintă modul de simbolizare al îmbinării în T, fără prelucrarea marginilor.
Îmbinările în T, cu margini prelucrate se pot realiza în două variante:
- cu prelucrarea unilaterală a marginilor (fig.3.16).

Fig.3.14 Fig.3.15

În cazul când
2 1
s s < , se consideră calibru l de calcul c s a − =
1
,
- cu prelucrarea bilaterală a marginilor (fig.3.17).
În această variantă, pentru
2 1
s s < , se consideră
1
a s = .

Fig. 3.16 Fig. 3.17 Fig. 3.18


Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 4/ 32


În figura 3.18, este prezentată simbolizarea unui cordon de colţ cu prelucrarea bilaterală a
marginilor.
Îmbinările de colţ prin suprapunere pot fi realizate prin asamblarea a două elemente folosind
cordoane laterale sau cordoane frontale.

Fig. 3.19
Cordoanele laterale de colţ realizate prin suprapunere (fig. 3.19), trebuie să respecte condiţia:
1
y
x
=
iar cordoanele frontale (fig. 3.20), trebuie să satisfacă condiţiile:
- pentru solicitări statice:

1
y
x
=

- pentru solicitări dinamice:

5 , 1
y
x
=


Fig. 3.21 Fig. 3.22
Îmbinările de colţ în găuri: se execută de obicei în cazul în care lungimea cordoanelor de pe
conturul îmbinării prin suprapunere nu asigură rezistenţă necesară.
Dimensiunile găurilor trebuie să respecte următoarele condiţii (Fig. 3.21):
- s d ⋅ < 2 sau d < 25 mm;
- s e ⋅ > 5
;

- s l ⋅ <10
;

Unde: d – diametrul găurii;
e – distanţa dintre găuri;
l – lungimea găurii;
n – numărul găurilor.
În calcul, lungimea cordonului de sudură pentru o gaură se ia:

( ) a d l l − + ⋅ = π 2
1
(3.1)
Fig.3.20
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 5/ 32


Pe desen, cusătura de sudură de colţ în găuri se simbolizează ca în figura 3.22.
Cordoanele de sudură întrerupte sunt folosite cu scopul asamblării provizorii a construcţiei sudate
sau pentru asamblări prin sudură de mică rezistenţă.

Fig.3.23

La aceste cordoane (Fig.3.23) se recomandă ca:
s e ⋅ <15 , pentru solicitări la compresiune ale
construcţiei,
s e ⋅ < 30 , pentru solicitări la întindere ale construcţiei;
(unde: s este grosimea minimă a elementelor îmbinate.)
Cordoanele întrerupte sunt mai puţin rezistente la solicitări variabile şi la şocuri. De asemenea, la
aceste cordoane apare pericolul propagării coroziunii între elementele asamblate. Pentru aceste motive
se preferă cordoane de sudură subţiri şi continue, decât codoane groase şi întrerupte.

3.4.2. TENSIUNI ADMISIBILE ÎN SUDURĂ
Tensiunile admisibile care limitează tensiunile echivalente care apar în cordoanele de sudură, se
pot alege din tabele sau se calculează cu relaţia:
a as
K σ ϕ σ ⋅ ⋅ = (3.3)
unde:
a
σ este tensiunea admisibilă a materialului de bază;
ϕ - factorul de calitate care depinde de felul cordonului şi de natura solicitării.
Pentru cordoanele de sudură cap la cap, coeficientul ϕ ia următoarele valori:
- pentru solicitarea la compresiune: ϕ 1 =
- pentru solicitarea la întindere: 8 , 0 = ϕ
- pentru solicitarea la încovoiere: 85 , 0 = ϕ
- pentru solicitarea la forfecare: 65 , 0 = ϕ
Pentru cordoanele de sudură de colţ, coeficientul ϕ se ia egal cu 0,65, indiferent de felul
solicitării.
K este coeficientul de concentrare care ţine seama de concentrarea tensiunilor şi este funcţie de
coeficientul de asimetrie a ciclului de solicitare:
min
max
R
σ
σ
=
Pentru cordoanele de sudură realizate cap la cap:
- când R > 0: K = 1
- când R < 0:
3
1
1
R
K

=
Pentru sudura de colţ, indiferent de felul solicitării, se consideră:
3 3
4
1
R
K

=
Pentru cusăturile executate pe o singură parte, la care nu se resudează rădăcina:

as as
σ σ ⋅ = 7 , 0
'
(3.4)
Când sudura se realizează pe şantier, rezistenţa admisibilă se reduce cu 5%...15%:

as as
σ σ ⋅ = ) 85 , 0 ... 95 , 0 (
'
(3.5)



Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 6/ 32


3.4.3. ÎMBINĂRI REALIZATE PRIN CORDOANE CAP LA CAP
3.4.3.1. Determinarea tensiunilor echivalente
Tensiunea echivalentă calculată în condiţiile unei solicitări compuse, în scopul limitării ei în raport
cu tensiunea admisibilă, pentru o solicitare monoaxială, se determină apelând la ipoteza IV de rezistenţă.
Expresiile tensiunilor echivalente sunt date în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. .
Tensiunea echivalentă Felul solicitării

σ σ =
e
Solicitare monoaxială

3 τ σ =
e

Solicitare la forfecare
pură

2 2
3τ σ σ + =
e

Solicitare prin tensiuni
normale şi tangenţiale

\ 2
2 1
2
2
2
1
σ σ σ σ σ − + =
e

Solicitărea biaxială
(
1
σ şi
2
σ sunt tensiuni
normale principale)

2 2 2
3τ σ σ σ σ σ + − + =
y x y x e

Cazul stării plane de
tensiuni

3 2 3 1 2 1
2
3
2
2
2
1
σ σ σ σ σ σ σ σ σ σ − − − + + =
e

Cazul stării spaţiale de
tensiuni

3.4.3.2. Calculul îmbinărilor sudate cap la cap
a. Solicitare la întindere sau compresiune
- Cordon perpendicular pe direcţia de solicitare (Fig.3.25):

Fig.3.25
Sub acţiunea solicitării de întindere sau compresiune în cordonul de sudură apare tensiunea:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 7/ 32


a as
s s
K
a a l
F
A
F
σ ϕ σ σ ⋅ ⋅ = ≤

= =
) 2 (
(3.6)
Pentru solicitări statice : K = 1
Coeficientul ϕ poate lua valorile: 8 , 0 = ϕ pentru întindere sau 1 = ϕ pentru compresiune.
- Cordon înclinat faţă de direcţia de solicitare (Fig.3.26):


Fig.3.26
Cordonul se execută înclinat pentru a se mări capacitatea portantă a îmbinării. Există un unghi α
optim la care tensiunile din cordon şi materialul de bază sunt egale, realizându-se o îmbinare de egală
rezistenţă.
Pentru determinarea tensiunilor echivalente, se reduce forţa F în centrul cordonului şi se
descompune în N – forţă normală şi T – forţă tangenţială.
Forţa N produce tensiuni de întindere sau compresiune:

( )a a b
F
a a
b
F
A
N
s
N
α
α
α
α
σ
cos 2
cos
2
cos
cos
2
⋅ −

=
|
¹
|

\
|


= = (3.6)

Forţa T solicită cordonul la forfecare:
( )a a b
F
a a
b
F
A
T
s
T
α
α α
α
α
τ
cos 2
cos sin
2
cos
sin
⋅ −
⋅ ⋅
=
|
¹
|

\
|


= = . (3.7)
Tensiunea echivalentă rezultă:

( ) ( )
α
α
α
α α
α
α
τ σ σ
2
2
2 2 2 2
3 1
. cos . 2
cos
sin 3 cos
cos 2
cos
3 tg
a a b
F
a a b
F
T N e
+


= ⋅ +
⋅ −

= + = (3.8)
dar
a as e
K σ ϕ σ σ ⋅ ⋅ = ≤ (3.9)
Geometria construcţiei de egală rezistenţă implică determinarea unghiului α la care forţa maximă
portantă a cordonului de sudură este egală cu forţa maximă la care rezistă platbanda. Forţa maximă
portantă a cordonului rezultă din relaţiile (3.8) şi (3.9):
( )
α α α
α σ ϕ
2 2
max
sin 3 cos cos
cos 2
⋅ + ⋅
⋅ − ⋅
=
a a b
F
a
(3.10)
Forţa maximă din platbandă este:
a
s b F σ ⋅ ⋅ =
max

Adoptând s = a şi neglijând 2a.cosα în raport cu b, se obţine:
ϕ α α α = ⋅ + ⋅
2 2
sin 3 cos cos , relaţie care se reduce la:
0 cos 3 cos 2
2 2 4
= + ⋅ − ⋅ ϕ α α , ecuaţie care rezolvată conduce la:
4
8 9 3
cos
2
ϕ
α
− ±
= (3.11)
Pentru solicitarea la compresiune:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 8/ 32


, 1 = ϕ
2
2
cos = α rezultă
0
45 = α
Pentru solicitarea la tracţiune:
, 8 , 0 = ϕ
2
1
cos ≅ α rezultă
0
60 = α
Din considerente economice, de croire a materialului tablelor de îmbinat, construcţia de egală
rezistenţă solicitată la întindere sau compresiune se realizează cu unghiul optim al cordonului
0
45 = α .

b. Solicitare la încovoiere
- Cazul momentului încovoietor în planul tablelor (Fig.3.27)

Fig.3.27
Tensiunea din cordon este
s
M
W
M
1
1
= σ unde
( )
6
2
2
a l a
W
s
s

= astfel că:
( )
a as
s
M
K
a l a
M
σ ϕ σ σ ⋅ ⋅ = ≤

=
2
1
2
6
1
unde 1 = K şi 85 , 0 = ϕ (3.12)

- Cazul momentului încovoietor într-un plan perpendicular pe planul tablelor (Fig.3.28):

Fig.3.28
Este de preferat ca momentul M
2
să comprime rădăcina cordonului şi să întindă suprafaţa lui
liberă, ca în fig.3.28. Tensiunea normală din cordon va fi:
( ) ( )
2
2
2
2
2
2
2
6
6
2
2
a a l
M
a a l
M
W
M
s s
M

=
⋅ −
= = σ (3.13)
- Cazul solicitării cu momente încovoietoare în planul tablelor şi într-un plan perpendicular pe
planul tablelor (Fig.3.29):

Fig.3.29

Punctul cel mai solicitat este punctul 1, în care tensiunile normale rezultate se însumează, astfel:
( )
a as
s s
M M M
K
a
M
a l
M
a a l
σ ϕ σ σ σ σ . .
2
.
2
6
2 1
2 1
= ≤
(
¸
(

¸

+
− −
= + = unde 1 = K şi 85 , 0 = ϕ (3.14)
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 9/ 32


c. Solicitare la forfecare (Fig. 3.30)

Fig.3.30
Cordonul de sudură va fi solicitat la tensiuni de forfecare:
( ) a l a
T
A
T
s s
T
2 −
= = τ
La cordoanele de sudură se limitează numai tensiunile echivalente normale, care în acest caz
sunt:
( )
a as
s
T e
K
a l a
T
σ ϕ σ τ σ ⋅ ⋅ = ≤

⋅ = ⋅ =
2 .
3 3 unde K=1 şi 65 , 0 = ϕ (3.15)

d. Solicitare compusă: întindere, încovoiere, forfecare (Fig. 3.31)

Fig.3.31
În îmbinare apar următoarele tensiuni:
- de întindere:
s
F
A
F
= σ
- de încovoiere:
s
M
W
M
= σ
- de forfecare:
s
T
A
T
= τ
În punctul 1, tensiunile
F
σ şi
M
σ se însumează:
( )
2
2 2 2
3 3
e F M T as a
K σ σ τ σ σ τ σ ϕ σ = + = + + ≤ = ⋅ ⋅ (3.16)
Necunoscând ϕ pentru solicitarea compusă, acesta se introduce sub radical:
a
T
T
M
M
F
F
σ
ϕ
τ
ϕ
σ
ϕ
σ

|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
+
2 2
3 (3.17)
În condiţiile solicitării compuse se ponderează fiecare tensiune cu factorul de calitate al
respectivei solicitări, iar tensiunea obţinută se limitează în raport cu rezistenţa admisibilă a
materialului de bază, astfel:
a
T M F
σ
τ σ σ
≤ |
¹
|

\
|
+ |
¹
|

\
|
+
2 2
65 , 0
3
85 , 0 8 , 0
(3.18)




Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 10/ 32


3.4.4. ÎMBINĂRI DE COLŢ
3.4.4.1. Recomandări ale Institutului Internaţional de Sudură (IIS)
Pentru calculul tensiunii echivalente în îmbinările de colţ se folosesc indicaţiile I.I.S.
Din condiţiile de exploatare s-a constatat că, cordonul de sudură se distruge în planul bisector ∆
(median) al tablelor. Tensiunile din fig.3.32 au semnificaţia:

Fig.3.32

σ - tensiunea normală la planul median;

1
τ - tensiunea tangenţială din planul median,
perpendiculară pe direcţia cordonului;
2
τ - tensiunea tangenţială din planul median, în lungul
cordonului.


Aceste tensiuni nu pot fi determinate direct în funcţie de solicitarea exterioară, ele vor fi
determinate prin intermediul altor tensiuni din planul de separaţie al sudurii (planul bisector al tablelor) cu
materialul de bază (planul ∆

) – Fig.3.33. Suprafaţa acestui plan se consideră egală cu a planului ∆
rabătut pe una din tablele construcţiei.

Fig.3.33 Fig.3.34

În fig. 3.34, sunt prezentate tensiunile din planele ∆ şi ∆

, în care:
n – tensinea normală, perpendiculară pe planul de separaţie (∆

);
t
1
– tensiunea tangenţială din planul de separaţie, perpendiculară pe direcţia sudurii
t
2
– tensiunea tangenţială din planul de separaţie, în lungul sudurii.
Din figura 3.34 rezultă:

;
2
1
t n +
= σ ;
2
1
1
n t −
= τ
2 2
t τ = (3.19)
Tensiunea echivalentă din îmbinare, se scrie:
( )
2
2
2
1
2
τ τ α σ σ + ⋅ + =
e
(3.20)
Coeficientul α este indicat la valori diferite în literatura de specialitate. Mai folosită este valoarea
= α 1,8 cu care se va lucra în calculele următoare:
( )
a as e
K σ ϕ σ τ τ σ σ ⋅ ⋅ = ≤ + ⋅ + =
2
2
2
1
2
8 , 1 (3.21)

3.4.4.2. Îmbinări de colţ sudate prin suprapunere

a. Solicitate la tracţiune sau compresiune

- Cordoane laterale egale (Fig.3.35)

Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 11/ 32



Fig.3.35
În planul de separaţie tensiunile vor fi:
2 1
; 0; 0
F
t t n
a l
= = =



În planul median al sudurii tensiunile vor fi:

= =
al
F
t
2 2
τ ; 0 ; 0
1
= = τ σ (3.22)
Tensiunea echivalentă, ţinând seama de relaţia 3.21, devine:
2
2 2
1, 8 1, 34 1, 34
e as a
F
K
al
σ τ τ σ φ σ = ⋅ = ⋅ = ⋅ ≤ = ⋅ ⋅

(3.23)
unde l = l
s
- 2a.
Cordoane frontale normale pe direcţia forţei de solicitare (Fig.3.36).

Fig.3.36
Forţa care solicită cordonul provoacă numai tensiuni de tipul t
1
:
1 2
; 0; 0
F
t n t
a l
= = =



Relaţiile (3.19) în acest caz devin:
;
2 2
1


=
+
=
al
F t n
σ ;
2 2
1
1


=

=
al
F n t
τ 0
2 2
= = t τ (3.24)
Tensiunea echivalentă, devine:
as s
al
F
al
F
σ τ σ σ ≤ = +

= + =


18 , 1 8 , 1 1
2
8 , 1
2
1
2
(3.25)
- Cordoane frontale înclinate faţă de direcţia de solicitare (Fig.3.37).

Fig.3.37
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 12/ 32


Forţa F se reduce la centrul cordonului şi se descompune după două direcţii, una în lungul
cordonului T şi alta perpendiculară pe direcţia lui N:
N = F cosα ; T = F sinα (3.26)
În cordon apar tensiunile t
1
şi t
2
:
al
F
al
N
t
2
cos
2
1
α ⋅
= =
cifra 2 de la numitor arată existenţa a două cordoane de sudură, respectiv construcţia este simetrică,
realizată din două platbenzi sudate pe un guseu.
al
F
al
T
t


=

=
2
sin
2
2
α
; n = 0
Tensiunile din planul median al cordonului devin:
;
2 2
cos .
2
1
l a
F t n
⋅ ⋅
=
+
=
α
σ ;
. . 2 2
cos .
2
1
1
l a
F n t α
τ =

=
l a
F
t
. . 2
sin .
2 2
α
τ = = (3.27)
Tensiunea echivalentă devine:
( )
as e
al
F
al
F
σ α α α
α α
τ τ σ σ ≤ ⋅ + =
|
|
¹
|

\
|
+ + = + + =
2 2 2
2 2
2
2
2
1
2
sin 8 , 1 cos . 4 , 1
2
sin
2
cos
8 , 1
2
cos
2
8 , 1
(3.28)
- Un cordon frontal şi două cordoane laterale egale (Fig.3.38)
În funcţie de lungimile l
1
şi l
2
ale cordoanelor se disting trei cazuri:
1)
1 2
l 1,5 l ⋅ >


Fig.3.38
În acest caz cordonul frontal nu preia tensiuni. Forţa F este preluată integral de cele patru
cordoane laterale. Tensiunea echivalentă va fi:
as e
l a
F
σ σ ≤
⋅ ⋅
=
2 2
4
34 , 1 (3.29)
2)
1 2 1
l 1,5 < l < l 0,5 ⋅ ⋅
Cordonul frontal preia numai o parte (K
1
) din forţa (F) ce solicită asamblarea:
1 2
1
1 2 cos
K
α
=
+ ⋅
unde α este unghiul de înclinare al cordonului frontal.
Tensiunile echivalente în cordonul frontal
1 e
σ şi în cordoanele laterale
2 e
σ sunt:
as e
l a
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅

=
1 1
1
1
2
18 , 1 (3.30)
( )
as e
l a
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅
⋅ −
=
2 2
1
2
4
1
34 , 1 (3.31)
3)
1 2
l 1,5 l ⋅ <

Preluarea forţei F în acest caz este inversă ca în cazul 2, cordoanele laterale preluând fracţiunea
K
1
din forţa de solicitare F, iar cordoanele frontale fracţiunea
(1-K
1
), astfel că tensiunile echivalente din cordoane devin:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 13/ 32


( )
as e
l a
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅
⋅ −
=
1 1
1
1
2
1
18 , 1 (3.32)
as e
l a
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅

=
2 2
1
2
4
34 , 1 (3.33)
- Cordoane frontale şi laterale egale (Fig.3.39).
Se studiază numai cazul când l
2
< 1,5.l
1
. Cordonul C
1
se consideră că nu preia tensiune. Forţa de
solicitare F se distribuie pe celelalte cordoane astfel: cordoanele C
2
şi C
4
preiau 1/3 din forţa F
(fracţiunea K
1
), iar cordonul C
3
preia 2/3 din F (fracţiunea 1-K
1
).

as e
s
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅

=
2 2
1
2
4
34 , 1 ;
( )
as e
l s
F K
σ σ ≤
⋅ ⋅

=
1 1
1
1
2
1
18 , 1 (3.34)

Fig.3.39
- Sudarea asimetrică prin cordoane laterale a profilurilor (Fig.3.40).
Se repartizează forţa F pe cele douş cordoane de sudură sub forma forţelor F
1
şi F
2
.
Scriind ecuaţia de momente faţă de axa x-x, se obţine:
( ) e b F e F − = ⋅
2 1
(3.36)
2
2 1
F
F F = + (3.37)
Rezolvând sistemul format de ecuaţiile (3.36) şi (3.37) rezultă:
;
2
1
F
b
e b
F ⋅

=
2
2
F
b
e
F ⋅ = (3.38)
Tensiunile (t
2
)
1
şi (t
2
)
2
care apar datorită forţei de solicitare F
1
respectiv F
2
, sunt:
( )
1 1
1
1 2
l a
F
t

= ; ( )
2 2
2
2 2
l a
F
t

= (3.39)
Înlocuind expresiile forţelor F
1
şi F
2
din (3.38) în relaţiile (3.39), se obţine:
( ) ( )
1 2
1 1
1 2
2
1
τ = ⋅

=
l a
F
b
e b
t ; ( ) ( )
2 2
2 2
2 2
2
1
τ = ⋅ ⋅ =
l a
F
b
e
t
În acest caz tensiunile echivalente devin:
( ) ( )
as e
l a
F
b
e b
σ τ τ σ ≤ ⋅

⋅ = ⋅ = =
1 1
1 2
2
1 2 1
67 , 0 34 , 1 8 , 1 (3.40)
( ) ( )
as e
l a
F
b
e
σ τ τ σ ≤ ⋅ ⋅ = ⋅ = =
2 2
2 2
2
2 2 2
67 , 0 34 , 1 8 , 1 (3.41)
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 14/ 32



Fig.3.40
Cordoanele de sudură în acest caz sunt solicitate la forfecare. Prin urmare, din relaţiile (3.40) şi
(3.41) se pot determina dimensiunile minime ale cordoanelor, considerând
a as
σ σ ⋅ = 65 , 0 :
a e
l a
F
b
e b
σ σ ⋅ ≤



⋅ = 65 , 0 67 , 0
1 1
1
(3.42)
a e
l a
F
b
e
σ σ ⋅ ≤

⋅ ⋅ = 65 , 0 67 , 0
2 2
2
(3.43)
Îmbinarea devine raţională atunci când tensiunile din cordoanele 1 şi 2, sunt egale şi de valori
maxime:
a as e e
σ σ σ σ ⋅ = = = 65 , 0
2 1
(3.44)
Înlocuind valorile lui
1 e
σ şi
2 e
σ în relaţia (3.42) se obţine:
( )
as
l a
F
b
e
l ba
F e b
σ . 65 , 0 67 , 0
.
67 , 0
2 2 1 1
= ⋅ ⋅ =

⋅ (3.45)
Din relaţiile (3.43) rezultă dimensiunile optime ale cordoanelor de sudură. Se poate aproxima 0,67
cu 0,65 şi rezultă:
a
F
e
e b
l a
σ


= ⋅
2 1
;
a
F
b
e
l a
σ
⋅ = ⋅
2 2
(3.46)
Alegând calibrele de sudare a
1
şi a
2
, rezultă lungimile optime ale cordoanelor l
1
şi l
2
.

- Sudarea unei singure pladbande pe un guseu prin cordoane frontale egale (Fig.3.41)

Fig.3.41
Calculul cordoanelor se face reducând forţa F la centrul secţiunii cordoanelor. Se obţine în acest
punct o forţă F şi un moment M:
2
s
F M ⋅ =
Tensiunile care apar în acest caz vor fi:
l a
F
t
⋅ ⋅
=
2
1
;
W
M
n = (3.47)
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 15/ 32


W fiind modulul de rezistenţă al secţiunii cordoanelor:
( )
( ) a b
b l a l a b l a b l b l
a
b
b l a b l
W
2 6
6 12 6
2
12 12
2
3 3 2 2 3
3 3
+
⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅
=
+


+ ⋅
=
Termenul l a ⋅ ⋅
3
8 se neglijează, astfel că rezultă:
( )
( )
a b l
a b
a b a b l
W ⋅ ⋅ =
+
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
2 6
2 6
(3.49)
Din relaţiile (3.48) şi (3.49) rezultă:
a b l
s F
W
s F
n
⋅ ⋅ ⋅

=


=
2 2
(3.49)
Înlocuind în relaţiile (3.19) pe t
1
(relaţia 3.46) şi n (relaţia 3.49), se obţine:
;
2 2 2
1
1
|
¹
|

\
|
+
⋅ ⋅
=
+
= l
b
s
l a
F t n
σ
|
¹
|

\
|

⋅ ⋅
=

=
b
s
l
l a
F n t
2 2 2
1
1
τ (3.50)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cusăturii devine:
8 , 2 6 , 1 8 , 2
2 2
8 , 1
2 2
8 , 1
2
2
2 2
2
1
2
+ −
⋅ ⋅
=
|
¹
|

\
|
− +
|
¹
|

\
|
+
⋅ ⋅
= + =
b
s
b
s
l a
F
b
s
l l
b
s
l a
F
e
τ σ σ
Pentru grosimea tablelor s, mult mai mică decât lungimea de suprapunere b, se neglijează în
calculul de predimensionare termenii s
2
/b
2
si s/b obţinându-se:
as e
l a
F
l a
F
σ σ ≤ ⋅ =
⋅ ⋅
=
.
6 , 0
2 2
8 , 2 (3.51)
Alegând calibrul de sudare a = 0,6.s, relaţia (3.51) devine:
as e
l s
F
σ σ ≤ =
.
(3.52)
- Sudarea unei singure pladbande pe un guseu prin cordoane laterale egale (Fig.3.42)

Fig.3.42
Ca şi în cazul anterioar, pentru calculul tensiunilor ce solicită cordonul de sudură, se reduce forţa
F la centrul secţiunii cordoanelor la o forţă F şi un moment încovoietor
2
s
F M ⋅ = .
Tensiunea tangenţială t
2
va fi:
l a
F
t
⋅ ⋅
=
2
2

Tensiunea normală n de smulgere a cordonului de sudură, are expresia:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 16/ 32


2 2
2
3
6
2
2
l a
s F
l a
s
F
W
M
n
⋅ ⋅
⋅ ⋅
=



= =
Tensiunea tangenţială t
1
= 0.
Înlocuind expresiile tensiunilor t
2
şi n în relaţia (3.19), se obţine:
;
2 2
3
2
2
1
l a
s F t n
⋅ ⋅
⋅ ⋅
=
+
= σ ;
2 2
3
2
2
1
1
l a
s F n t
⋅ ⋅
⋅ ⋅
=

= τ
l a
F
t
⋅ ⋅
= =
2
2 2
τ (3.53)
Tensiunea echivalentă din cordonul de sudură va avea expresia:
( )
as e
l
s
l a
F
l
s
l a
F
σ τ τ σ σ ≤ +
⋅ ⋅
= + |
¹
|

\
|



⋅ ⋅
= + + = 8 , 1 6 , 12
2
8 , 1
2
3
8 , 2
2
8 , 1
2
2
2
2
2
2
1
2
(3.54)
Îmbinarea fiind solicitată la forfecare,
a as
σ σ 65 , 0 =
Construcţia poate fi realizată de egală rezistenţă, adică, cordoanele să reziste la aceeaşi forţă
maximă ca şi platbanda dacă:
s b
l s
l a
a
a
⋅ ⋅ =
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
σ
σ
8 , 1 / 6 , 12
3 , 1
2 2
(3.55)
În calcule aproximative, considerând s mult mai mic decât b, se neglijează termenul ce conţine
s
2
/l
2
, asfel relaţia (3.55) devine:
s b l a ⋅ = ⋅ (3.56)
De obicei, s a ⋅ = 7 , 0 şi atunci b
b
l ⋅ = = 4 , 1
7 , 0
(3.57)
Sudarea unei singure pladbande pe un guseu prin cordoane laterale şi frontale (Fig.3.43)

Fig.3.43
Se analizează cazul când l
2
< 1,5
.
l
1
.
Când l
2
> 1,5
.
l
1
, problema nu este posibil a fi rezolvată numai analitic. Cordonul C
1
în această
situaţie se consideră că nu este solicitat, cordoanele C
2
şi C
4
preiau 1/3 din F, iar cordonul C
3
preia 2/3
din forţa de solicitare. Cel mai solicitat este cordonul C
3
. El este supus la tensiuni de tipul:
1
1
3 / 2
l s
F
t


= ;
W
M
n = (3.58)
Reducând forţa F la centrul secţiunii cordoanelor, se obţine o forţă F şi un moment încovoietor
2
s F
M

= . Modulul de rezistenţă al secţiunii este:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 17/ 32


( ) ( )
( ) ( )
2
3
2
2 2
2
3
2 1
3
2 1
2
3
2 1
3
2 1
6
8 12 6 2
5 , 0
12
2 2
12
l
a l a l a l a l l l
l
a l a l l l
W

⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ − − ⋅
=

− ⋅ −


=
Deorece a este mult mai mic decât 1, termenii ce conţin puterile 2 şi 3 ale lui a, se neglijează. Se
obţine astfel:
( )
3
3
2 1 2
l l l a
W
+ ⋅ ⋅
= (3.59)
Din relaţiile (3.58) şi (3.59) rezultă:
( )
2 1 2
3 2
3
l l l a
s F
n
+ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= ;
1
1
3
2
l a
F
t
⋅ ⋅

= (3.60)
Tensiunile din planul median al sudurii vor rezulta:
( )
(
¸
(

¸


+
+ ⋅ ⋅


=
1 2 1 2
3
2
3 2
3
2 l l l l
a
a
F
σ ;
( )
(
¸
(

¸

+ ⋅ ⋅


⋅ ⋅
=
2 1 2 1
1
3 2
3
3
2
2 l l l
s
l a
F
τ ; 0
2
= τ (3.61)
Tensiunea echivalentă rezultă:
( ) ( )
2
2 1 2 1
2
1 2 1 2
2
1
2
3 2
3
3
2
8 , 1
3
2
3 2
3
2
8 , 1
(
¸
(

¸

+ ⋅ ⋅



+
(
¸
(

¸

+
+ ⋅ ⋅


= + =
l l l
s
l l l l l
s
a
F
e
τ σ σ
( )
( )
a as e
l
l l l l
s
l l l
s
a
F
σ σ σ 65 , 0
1
2 , 1
3
6 , 1 3
3 , 6
2
2
1
2 1 2 1
2
2 1
2
2
2
= ≤ ⋅ +
+ ⋅ ⋅
+ + ⋅ ⋅


= (3.62)
- Sudarea unui profil de un guseu prin cordoane laterale (Fig.3.44)

Fig.3.44
Punctele cele mai solicitate sunt 1 şi 2.
Forţa ce solicită asamblarea F se repartizează pe cele două cordoane sub forma a două forţe de
calcul F
c1
şi F
c2.
Scriind ecuaţiile de echilibru static se obţine:
( ) e b F e F
c c
− ⋅ = ⋅
2 1
(3.63)
1 2 c c
F F F + = (3.64)
Rezolvând sistemul format de ecuaţiile (3.63) şi (3.64), rezultă:
( )
b
e
F F
b
e b
F F
c c
⋅ =

⋅ =
2 1
; (3.65)
Reducând forţa F în centrul secţiunii cordoanelor, se obţine un moment încovoietor care are
expresia e F M ⋅ = .
Sub acţiunea forţei F, apar tensiuni de tipul:
( )
1 1
1
1 2
l a
F
b
e b
l a
F
t
c



=

= ( )
2 2
2
2 2
l a
F
b
e
l a
F
t
c

⋅ =

= (3.66)
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 18/ 32


( )
( ) ( )
3
2
3
1
1
1
3
2
3
1 1
1
6
5 , 0
12 12
.
l l a
l e F
l
l a l a
e F
W
M
n
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=


+

= = ; ( )
( ) ( )
3
2
3
1
2
2
2
6
l l a
l e F
W
M
n
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= = (3.68)
In punctul 1:
( )
( )
3
2
3
1
1
1
2
6
l l a
l e F
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= σ ; ( )
( )
3
2
3
1
1
1 1
2
6
l l a
l e F
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= τ ; ( )
l a
F
b
e b



=
1 2
τ (3.69)
In punctul 2:
( )
( )
;
2
6
3
2
3
1
2
2
l l a
l e F
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= σ ( )
( )
3
2
3
1
2
2 1
2
6
l l a
l e F
+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= τ ; ( )
2
2 2
l a
F
b
e

⋅ = τ (3.70)
Tensiunea echivalentă în punctul 1, are expresia:
( )
( )
as e
l a
F
b
e b
l l a
l e F
σ σ ≤
|
|
¹
|

\
|



+
(
¸
(

¸

+ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=
2
1
2
3
2
3
1
1
1
8 , 1
2
6
8 , 2 (3.71)
iar în punctul 2, tensiunea echivalentă este:
( )
( )
as e
l a
F
b
e
l l a
l e F
σ σ ≤
|
|
¹
|

\
|

⋅ +
(
¸
(

¸

+ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=
2
2
2
3
2
3
1
2
2
8 , 1
2
6
8 , 2 (3.72)

b. Solicitarea la încovoiere
- Platbandă sudată prin cordoane frontale egale pe un guseu (Fig.3.45).

Fig.3.45

Reducem forţa F în centrul secţiunii
cordoanelor la o forţă F şi un moment M:

h F M ⋅ = (3.73)
În acest caz, tensiunile din planul de separaţie a sudurilor
cu materialul de bază, datorate forţei F sunt:


( )
l a
F
t
. . 2
2
=

(3.74)
Momentul M se consideră a fi creiat de forţele de calcul F
c
, asfel că: M = F
c
.b
(3.75)
Din relaţiile (3.73) şi (3.75) rezultă că : F
b
h
F
c
⋅ = (3.76)
Tensiunea produsă de forţa F
c
în planul de separaţie va fi: ( )
l a
F
b
h
l a
F
t
c

⋅ =

=

2
(3.77)
Cordonul cel mai solicitat este cel din apropierea forţei F, unde tensiunile (t
2
)

si (t
2
)

se adună,
astfel:
|
¹
|

\
|
+

=

+

=
b
h l
l a
F
t t t
2
2 2 2
(3.78)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cordonului este dată de relaţia:
as e
b
h
l a
F
σ τ σ ≤
|
¹
|

\
|
+

= ⋅ = 5 , 0 34 , 1 8 , 1
2
(3.79)


Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 19/ 32


- Pladbandă sudată prin cordoane laterale egale de un guseu (Fig.3.46)

Fig. 3.46

Forţa F se reduce la centrul de simetrie a ansamblului la
o forţă F care conduce la tensiuni tangenţiale t1 şi la un
moment M. Se consideră, ca şi în cazul precedent, că
momentul M este creeat de o forţă de calcul:

b
h F
b
M
F
c

= = (3.80)
Tensiunile care apar în planul de separaţie al cordonului cu platbanda, sunt:
al
F
t
2
1
= ;
l a
F
b
h
l a
F
t
c

⋅ =

=
2
(3.81)
Tensiunile din planul median al cordonului, relaţiile (3.19), devin:
;
2 2 ⋅ ⋅ ⋅
=
l a
F
σ ;
2 2
1
⋅ ⋅ ⋅
=
l a
F
τ
l a
F
b
h

⋅ =
2
τ (3.82)
Tensiunea echivalentă din sudură, va fi:

as e
b
h
l a
F
σ σ ≤ ⋅ +

=
2
2
8 , 1 35 , 0 (3.83)

- Pladbandă sudată prin cordoane laterale şi frontale de un guseu (Fig.3.47)

Fig. 3.47


Reducând forţa F, care solicită îmbinarea, în centrul
secţiunii cordoanelor, se obţine o forţă F şi un moment
M. Se consideră că M este preluat de cordonul de
dimensiuni (l1.a1) sub forma unui moment M1, iar de
cordonul de dimensiuni (l2.a2), de un moment M2.

2 1
M M M + = (3.84)
La fel pentru forţa F: cordonul (
1 1
a l ⋅ ) preia o forţă F
1
, iar cordonul (
2 2
a l ⋅ ), o forţă F
2
în aşa fel
încât să fie respectată condiţia:
F F F = +
2 1
2 2 (3.85)
Experimental s-a demonstrat că momentul M
1
şi momentul M
2
sunt proporţionale cu produsul ( l b a ⋅ ⋅ ):
2 2 2 1 1 1 2 2 2
2
1 1 1
1
c b a c b a
M
c b a
M
c b a
M
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
(3.86)
În relaţiile de mai sus, se notează:
1 1 1 1
c b a ⋅ ⋅ = ∆ şi
2 2 2 2
c b a ⋅ ⋅ = ∆ (3.87)
Atunci, momentele M
1
şi M
2
se pot scrie:
2 1
1
1
∆ + ∆

⋅ = M M şi
2 1
2
2
∆ + ∆

⋅ = M M (3.88)
Dar momentul M
1
creează forţele de calcul F
c1
, la fel M
2
creează forţele F
c2
:
1 1 1
b F M
c
⋅ = şi
2 2 2
b F M
c
⋅ = (3.89)
Din relaţiile (3.89) se obţin forţele F
c1
şi F
c2
şi ţinând seama de relaţiile (3.88), (3.87) şi că
h F M ⋅ = , se poate scrie:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 20/ 32


h F
l a
b
M
F
c

∆ + ∆
= =
2 1
1 1
1
1
1
; h F
l a
b
M
F
c

∆ + ∆
= =
2 1
2 2
2
2
2
(3.90)
Similar, forţa F se repartizează pe cele două tipuri de cordoane proporţional cu ariile cordoanelor:
( )
2 2 1 1 2 2
2
1 1
1
2 l a l a
F
l a
F
l a
F
+
= = (3.91)
Din relaţiile (3.91), se determină forţele F
1
şi F
2
:
( )
2 2 1 1
1 1
1
2 l a l a
l a
F F
⋅ + ⋅

⋅ = şi
( )
2 2 1 1
2 2
2
2 l a l a
l a
F F
⋅ + ⋅

⋅ = (3.92)
Dintre cordoanele frontale, cel mai solicitat este cordonul din apropierea forţei F pentru că, în
acest cordon, forţa F
1
se însumează cu F
c1
.
Ca urmare, în acest cordon vor apare tensiunile:
( )
( )
2 2 1 1 1 1
1
2
2 l a l a
F
l a
F
t
+
= =

; ( )
2 1 1 1
1
2
.
∆ + ∆
= =

h F
l a
F
t
c
(3.93)
Însumând relaţiile (3.93), se obţin tensiunile tangenţiale din lungul cordonului;
2 2 2
t t t ′ ′ + ′ =
2 2
t = τ (3.94)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cordonului este:
( )
as e
b l a b l a
h
l a l a
F σ τ σ ≤
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
+
⋅ + ⋅
⋅ ⋅ = ⋅ =
2 2 2 1 1 1 2 2 1 1
2
2
1
34 , 1 8 , 1 (3.96)

Cordoanele laterale sunt, la fel, solicitate la tensiunile t
1
şi t
2
datorate forţelor F
2
respectiv F
c2
:
( )
2 2 1 1 2 2
2
1
2 l a l a
F
l a
F
t
⋅ + ⋅
=

= ;
2 1 2 2
2
2
∆ + ∆

=

=
h F
l a
F
t
c
(3.97)
Ţinând seama de relaţiile (3.19), se obţin tensiunile din planul median al cordonului:
( )
2 2 1 1
2 l a l a
F
⋅ + ⋅ ⋅
= σ ;
( )
2 2 1 1
1
2 2 l a l a
F
⋅ + ⋅ ⋅
= τ ;
2 1
2
∆ + ∆

=
h F
τ (3.98)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cordonului este:
( )
( )
as e
b l a b l a
h
l a l a
F σ σ ≤
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ +
⋅ + ⋅
⋅ =
2
2 2 2 1 1 1
2
2 2 1 1
8 , 1
1
35 , 0 (3.99)

3.4.4.3. Îmbinări de colţ în T

a. Solicitarea la tracţiune sau compresiune
- cordoane frontale între table cap la cap sudate cu platbandă intermediară:
- cordoane de îmbinare a unui corp paralelipipedic pe un perete.
Cordoanele care realizează îmbinarea în T se consideră simetrice (Fig.3.48). Datorită forţei F,
apar tensiuni de tip n, de smulgere a cordonului de sudură.

1 2
; 0; 0
2
F
n t t
a l
= = =
⋅ ⋅
(3.100)

Fig.3.48
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 21/ 32


l a
F
⋅ ⋅
=
2 2
σ ;
l a
F
⋅ ⋅
=
2 2
1
τ ; 0
2
= τ (3.101)
Tensiunea echivalentă, în secţiunea mediană a cordonului este:
as e
l a
F
l a
F
σ σ ≤

⋅ =
⋅ ⋅
= 59 , 0 8 , 2
2 2
(3.102)

b. Solicitarea la încovoiere
- asamblarea unui corp paralelipipedic pe un perete prin cordoane paralele cu direcţia
forţei de încovoiere (Fig.3.49).




Fig.3.49
În planul de separaţie al cordonului de sudură cu peretele apar tensiuni de
tipul:
l a
F
t
⋅ ⋅
=
2
2

2 2
3
6
2 l a
h F
l a
h F
W
M
n

⋅ ⋅
=
⋅ ⋅

= = (3.103)
Tensiunea normală n, are distribuţia reprezentată în Fig.3.103. În punctul
cel mai solicitat, de la extremitatea cordonului, tensiunile în planul median
al cordonului de sudură sunt:
2
2
3
l a
h F
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= σ ;
2
1
2
3
l a
h F
⋅ ⋅
⋅ ⋅
= τ ;
l a
F
⋅ ⋅
=
2
2
τ (3.104)

Tensiunea echivalentă are expresia:
as e
l
h
l a
F
l
h
l
h
l a
F
σ σ ≤ + ⋅
⋅ ⋅
= +
|
|
¹
|

\
|

+
|
|
¹
|

\
|

⋅ ⋅
= 8 , 1 4 , 50
2
1
2 3
8 , 1
2 3
2
2
2
2 2
(3.105)
- asamblarea unui corp paralelipipedic pe un perete prin cordoane perpendiculare pe
direcţia forţei de încovoiere (Fig.3.50).
Forţa F dă naştere în cordoanele de sudură la tensiuni de tip n şi t
1
:
l a
F
t
⋅ ⋅
=
2
1
(3.106)
Prin reducerea forţei F la centrul secţiunii cordoanelor, apare un cuplu M, care provoacă forţele
de calcul F
c1
. Aceste forţe sunt egale şi de semne contrare. Cordonul superior are tendinţa să fie smuls
de pe perete. Forţa F
c1
are expresia:
b
h F
b
M
F
c

=
1
(3.107)

Fig.3.50
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 22/ 32


Această forţă produce tensiunea:
l b a
h F
l a
F
n
c
⋅ ⋅

=

=
1
(3.108)
În planul de rupere al cordonului de sudură vor acţiona tensiunile:
|
¹
|

\
|
+
⋅ ⋅
=
b
h
l a
F
2
1
2
σ ;
|
¹
|

\
|

⋅ ⋅
=
b
h
l a
F
2
1
2
1
τ ; 0
2
= τ (3.109)
Tensiunea echivalentă în planul de rupere al cordonului de sudură va fi:
as e
b
h
b
h
l a
F
σ σ ≤ + ⋅ − ⋅

= 7 , 0 8 , 0 8 , 2
2
2
2
(3.110)
- asamblarea unui corp paralelipipedic pe un perete prin cordoane paralele şi
perpendiculare pe direcţia forţei de încovoiere (Fig.3.51).

Fig.3.51

Forţa F se reduce la centrul secţiunii cordoanelor de sudură la o
forţă F şi un moment încovoietor M. Se consideră că forţa F este preluată
numai de cordoanele paralele cu direcţia sa, de lungime l2, iar momentul M
este preluat de întreaga secţiune a cordoanelor de sudură. Punctele cele mai
solicitate sunt 1 şi 2. În ele apar tensiuni tangenţiale de tip t2 şi tensiuni
normale de tip n:
2
2
2 l a
F
t
⋅ ⋅
= (3.111)

( )
1 2 2
3
3
l l l a
h F
W
M
n
⋅ + ⋅

= = (3.112)
unde: W =
( )( )
( )
3
3
2
12
2 2
12 1 2 2
2
3
2 1
3
2 1
l l l a
l
a l a l l l
⋅ + ⋅
=
⋅ − ⋅ −


(3.113)
Tensiunile din planul median al sudurii sunt:
( )
1 2 2
3 2
3
l l l a
h F
⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= σ ;
( )
1 2 2
1
3 2
3
l l l a
h F
⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= τ ;
2
2
2 l a
F
⋅ ⋅
= τ (3.114)
Tensiunea echivalentă din planul median al cusăturii este:
( )
as e
l l
h
l a
F
l l
h
l l
h
l a
F
σ σ ≤ +
⋅ +

⋅ ⋅
= +
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

⋅ +
|
|
¹
|

\
|
⋅ +

⋅ ⋅
= 1
3
4 , 50
2
1
3
2 3
8 , 1
3
2 3
2
2
1 2
2
2
2
1 2
2
1 2 2
(3.115)

- asamblarea unui profil de un perete (Fig.3.52)
Se consideră un profil I sudat perpendicular pe un perete prin cordoane paralele şi perpendiculare
pe direcţia forţei de încovoiere F. Forţa F se reduce în centrul secţiunii cordoanelor la o forţă F şi un
moment încovoietor M.
unde:
( )
b
b l l a
b
b
l a
l a l a
W

⋅ ⋅ + ⋅
=
|
¹
|

\
|
⋅ +

+

⋅ =
3
3
2
2 12 12
2
2
1
3
2
2
1
3
1
3
2
(3.118)
Tensiunea n din relaţia (3.117) devine:
( )
2
1
3
2
3
3
b l l a
b h F
n
⋅ ⋅ + ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= (3.119)
Punctele cele mai solicitate ale asamblării sunt punctele 1 ale cordoanului perpendicular pe
direcţia forţei de încovoiere, supuse numai tensiunii n, sau punctele 2 de la extremitatea cordonului
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 23/ 32


paralel cu direcţia forţei, supuse la tensiuni n şi t
2
. Pentru punctul 1, tensiunile din secţiunea mediană a
cordonului sunt:
2
1
n
= =τ σ ; 0
2
= τ (3.120)
( ) ( )
as e
b l l a
b h F
b l l a
b h F
σ σ ≤
⋅ ⋅ + ⋅
⋅ ⋅
⋅ = ⋅
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
=
2
1
3
2
2
1
3
2
3
54 , 3 8 , 2
3 2
3
(3.121)

Fig.3.52

Forţa F este preluată de cordoanele paralele cu direcţia
ei şi în aceste cordoane de lungime l2 apar tensiuni de tipul t2:
2
2
2 l a
F
t
⋅ ⋅
= (3.116)
Momentul M este preluat de întreaga secţiune a
cordoanelor de sudură, creând tensiuni normale de tip n:
n =
W
M
(3.117)


c. Solicitarea la torsiune a construcţiei
- bară circulară sau ţeavă sudată continuu pe contur (Fig.3.53)
Se vor analiza două moduri de rezolvare a acestei probleme:
1) Sub acţiunea momentului de răsucire M
r
, în planul de separaţie al sudurii cu materialul de bază
iau naştere tensiuni tangenţiale în lungul cordonului de tipul t
2
:

Fig.3.53
( )
( )
( ) ] 2 [
2 16
2
32
2
4 4 4 4
2
D a D
M a D
a
D
D a D
M
W
M
t
r r
p
r
− ⋅ + ⋅
⋅ + ⋅
=
+
⋅ − ⋅ + ⋅
= =
π π π
(3.122)
În secţiunea mediană a cordonului de sudură apar numai tensiuni tangenţiale
2 2
t = τ . Tensiunea
echivalentă în cordonul de sudură va avea expresia:
( )
( )
( )
( )
as
r r
e
D a D
M a D
D a D
M a D
σ
π
τ σ ≤
− ⋅ +
⋅ ⋅ +
⋅ =
− ⋅ + ⋅
⋅ ⋅ + ⋅
⋅ = ⋅ =
4 4 4 4
2
2
. 2
4 , 21
] 2 [
2 6 , 1
8 , 1 8 , 1 (3.123)
2) Cel de al doilea mod de rezolvare apelează la relaţiile rezultate din calculul tuburilor cu pereţi
subţiri, când tensiunea tangenţială are expresia:
A a
M
t
r
⋅ ⋅
=
2
2
(3.124)
în care A este aria secţiunii circulare limitată de diametrul mediu al cordonului de sudură A=
( )
4
2
a D + π
,
astfel că :
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 24/ 32


t
2
=
( )
2
. 2
a D a
M
r
+ ⋅ ⋅ π
=
2
τ (3.125)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cordonului de sudură va fi:
( )
as
r
e
a D a
M
σ
π
τ σ ≤
+ ⋅ ⋅
⋅ = ⋅ =
2
2
68 , 2 8 , 1 (3.126)
- bară sau ţeavă dreptunghiulară sudată discontinuu pe contur (Fig.3.54)
Cordonul cu dimensiunile a
1
, l
1,
preia momentul M
r1
, iar cordonul a
2
, l
2
preia momentul M
r2
.
Momentele M
r1
şi M
r2
sunt proporţionale cu produsele ( l b a ⋅ ⋅ ):

2 2 2 1 1 1 2 2 2
2
1 1 1
1
l b a l b a
M
l b a
M
l b a
M
r r r
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅


Fig.3.54
2 2 2 1 1 1
1 1 1
1
l b a l b a
l b a
M M
r r
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= (3.127)

2 2 2 1 1 1
2 2 2
2
l b a l b a
l b a
M M
r r
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= (3.128)

Aceste momente dau naştere forţelor de calcul Fc1 şi Fc2:

1 1 r c
M b F = ⋅ şi
2 2 r c
M b F = ⋅ (3.129)

Din relaţiile (3.127), (3.128) şi (3.129) rezultă forţele Fc1 şi Fc2:

2 2 2 1 1 1
1 1
1
l b a l b a
l a
M F
r c
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅

= şi
2 2 2 1 1 1
2 2
2
l b a l b a
l a
M F
r c
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅

=
(3.130)
Forţele F
c1
şi F
c2
produc, în planul de separaţie, tensiunile:
( )
2 2 2 1 1 1 1 1
1
1 2
l b a l b a
M
l a
F
t
r c
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=

= (3.131)
( )
2 2 2 1 1 1 2 2
2
2 2
l b a l b a
M
l a
F
t
r c
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=

= (3.132)
Se observă că (t
2
)
1
este egal cu (t
2
)
2
şi din ipoteza distribuirii uniforme a tensiunilor tangenţiale
rezultă:
( ) ( )
1 2 1 2
t = τ ; ( ) ( )
2 2 2 2
t = τ ; t
1
= 0 ; 0 = σ ; 0
1
= τ . (3.133)
as
r
e
l b a l b a
M
σ τ σ ≤
+
= ⋅ =
2 2 2 1 1 1
2
34 , 1 8 , 1 (3.134)
- bară sau ţeavă dreptunghiulară sudată continuu pe contur (Fig.3.55).

Fig.3.55



Aplicând relaţiile din teoria tuburilor cu pereţi subţiri, tensiunile tangenţiale din
planul de separaţie şi din planul median al sudurii, sunt:
( ) ( )
2
2 1
2
2 2
τ =
+ ⋅ + ⋅ ⋅
=
⋅ ⋅
=
a l a l a
M
A a
M
t
r r
(3.135)
( ) ( )
as
r
e
a l a l a
M
σ τ σ ≤
+ ⋅ + ⋅
⋅ = ⋅ =
2 1
2
67 , 0 8 , 1 (3.136)

Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 25/ 32


3.4.5. ALTE TIPURI DE ÎMBINĂRI
3.4.5.1. Noduri ale construcţiilor din profile sudate
a. Noduri realizate direct între elementele asamblate
- Îmbinarea unei pladbande cu un profil T (Fig.3.56)

Fig.3.56
Se reduce forţa F la centrul secţiunii cordoanelor şi proiectând-o pe direcţia normală şi în lungul
cordonului, rezultă forţele N şi T. Forţa N solicită îmbinarea la întindere, iar forţa T o solicită la forfecare.
α sin ⋅ = F N ; α cos ⋅ = F T (3.137)
Ca urmare a solicitărilor cu forţele N şi T apar tensiuni normale şi tangenţiale:
b a
F
b
a
F
l a
F
A
N
N


=


=


= =
α
α
α α
σ
2
sin
sin
sin sin
(3.138)
b a
F
l a
F
A
T
T

⋅ ⋅
=


= =
α α α
τ
cos sin cos
(3.139)
Tensiunea echivalentă, conform relaţiei (3.17) este:
a
T
T
N
N
e
σ
ϕ
τ
ϕ
σ
σ ≤
|
|
¹
|

\
|
⋅ +
|
|
¹
|

\
|
=
2 2
3 (3.140)
Înlocuind se obţine:
a e
b a
F
b a
F
σ α α
α α α α
σ ≤ ⋅ + ⋅


= |
¹
|

\
|
⋅ + |
¹
|

\
|


=
2 2
2 2
cos 7 sin 57 , 1
sin
65 , 0
cos
3
8 , 0
sin
.
sin
(3.141)
În condiţiile când lungimea cordonului 1 este prea mică pentru a rezista solicitărilor din nod, atunci
construcţiei i se adaugă unguseu suplimentar (fig.3.57).
Forţele N şi T au punctul de aplicaţie în mijlocul pladbenzii şi se găsesc faţă de mijlocul
cordonului, la distanţa e. Tensiunile care apar sunt:
l a
F
l a
N
N


=

=
α
σ
sin
;
l a
F
l a
T
T


=

=
α
τ
cos
(3.142)


Fig.3.57
Totodată apare şi o tensiune datorată încovoierii produsă de forţa
N:
( )
α
α
σ
sin
sin 3 6
6
2 2 2
]
⋅ ⋅
− ⋅
=

⋅ ⋅
=


= =
l a
b l N
l a
e N
l a
e N
W
M
M

( )
2
sin 3
l a
b l F
M

− ⋅ ⋅ ⋅
=
α
σ (3.144)
unde: e=
α sin 2 2
1


b


M
σ este tensiunea de încovoiere care apare la capetele îmbinării, la distanţa maximă de axa
neutră. În punctul 1,
N
σ este coliniar şi de acelaţi sens cu
M
σ .
Tensiunea echivalentă în acest punct, conform relaţiei (3.17) devine:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 26/ 32


a
T
T
M
M
N
N
e
l
b
l a
F
σ α α
ϕ
τ
ϕ
σ
ϕ
σ
σ ≤ ⋅ + |
¹
|

\
|
⋅ − ⋅

=
|
|
¹
|

\
|
⋅ +
|
|
¹
|

\
|
+ =
2
2
2 2
cos 7 5 , 3 sin 75 , 4 3 (3.145)

- îmbinarea a două profile L (Fig.3.58)
Îmbinarea celor două profile L în nod, este realizată prin cordoane diferite:
- cordonul de dimensiuni (
1 1
l a ⋅ ) este realizat prin sudură cap la cap;
- cordonul de dimensiuni (
2 2
l a ⋅ ) este realizat prin sudură de colţ.


Fig.3.58
Este necesară distribuirea forţei F pe cele două cordoane: în cordonul (
1 1
l a ⋅ ), se dezvoltă o
tensiune
s
σ iar în cordonul (
2 2
l a ⋅ ) se dezvoltă o tensiune
s
τ , astfel că forţa F se poate scrie:
s s
l a l a F τ σ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ =
2 2 1 1
2
Se presupune că:
MB s
σ σ . 8 , 0 = şi
MB s
σ τ . 65 , 0 = unde
MB
σ este tensiunea din materialul de
bază, astfel că înlocuind se obţine:
MB MB
l a l a F σ σ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ =
2 2 1 1
3 , 1 8 , 0
În această situaţie se limitează tensiunea normală din materialul de bază:
a MB
l a l a
F
σ σ ≤
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=
2 2 1 1
3 , 1 8 , 0
(3.146)

- Îmbinarea a două profile T (Fig.3.59)

Fig.3.59
În acest caz, forţa care solicită îmbinarea, similar celor de mai sus, se scrie:
MB MB s s
l a l a l a l a F σ σ τ σ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ =
2 2 1 1 2 2 1 1
6 , 2 8 , 0 4
De aici rezultă:
a MB
l a l a
F
σ σ ≤
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
=
2 2 1 1
6 , 2 8 , 0
(3.147)



Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 27/ 32


b. Noduri realizate prin intermediul guseelor
Grinzi cu secţiune I, U, L. În Fig.3.60, se prezintă exemple de noduri realizate prin intermediul
guseelor între profile cu secţiunea I, U şi L.

Fig.3.60
Sub aspectul solicitării nodului, este de preferat ca forţele dintr-un nod să fie concurente în
punctul O. Acest punct trebuie să se găsească la intersecţia axelor centrelor de greutate ale profilelor
asamblate. În caz contrar, nodul este supus unor momente încovoietoare parazite.
În cele ce urmează, se analizează cazul când punctul de intersecţie al forţelor este diferit de
punctul de intersecţie a axelor centrelor profilelor (Fig.3.61).
În Fig.3.62, O
1
este punctul de intersecţie al axelor profilelor, iar O
2
este punctul de aplicaţie al
rezultantei forţelor ce solicită nodul.

Fig.3.61 Fig.3.62

Reducând forţele în punctul O
1
, se va obţine o forţă orizontală H, o forţă verticală V şi un moment
încovoietor M
î
:
2 1
e V e H M
î
⋅ − ⋅ = (3.148)
Momentul M
î
creează în cordoanele de sudură forţele de calcul F
c
:
1 2
. .
i
c
M H e V e
F
b b

= = (3.149)
Punctul cel mai solicitat al cordoanelor de colţ ce îmbină guseul cu profilele, este punctul 1,
deoarece sub acţiunea forţei H, în acest punct ia naştere o tensiune
'
2
t , sub acţiunea forţei V, o tensiune
t
1
, iar sub acţiunea forţei F
c
, o tensiune
' '
2
t .
;
'
2


=
l a
H
t ; .
2 2
2 1 ' '
2
b
e V e H
l a l a
F
t
c
⋅ − ⋅

=


=
∑ ∑



=
l a
V
t
1
(3.150)
Tensiunile care apar în planul median al cordonului de sudură sunt:
;
2

⋅ ⋅
=
l a
V
σ

⋅ ⋅
=
l a
V
2
1
τ ; ( )
(
¸
(

¸

⋅ − ⋅ ⋅ +

= + =

2 1
' '
2
'
2 2
2 1
e V e H
b
H
l a
t t τ (3.151)
Tensiunea echivalentă este:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 28/ 32


( )
( )
as
e
Ve He
b
H V
al
Ve He
b
H
V V
al
σ
σ
<
(
¸
(

¸

− + + =
=
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
(
¸
(

¸

− + + + =


2
2 1
2
2
2 1
2 2
2
8 , 1 4 , 1
1
2
2
8 , 1
2
1

(3.152)
Când centrele O
1
şi O
2
se suprapun, atunci e
1
= e
2
=0. În acest caz tensiunea echivalentă
e
σ devine:
as e
H V
l a
σ σ ≤ ⋅ + ⋅

=

2 2
8 , 1 4 , 1
1
(3.153)

3.4.5.2. Îmbinări sudate la construcţiile din ţevi
Avantajele folosirii ţevilor în îmbinările sudate sunt următoarele:
- ţevile au moment static şi de inerţie mai mari decât ale celorlalte profile de aceeaşi rezistenţă;
- ţevile au o greutate mai mică faţă de alte profile laminate cu aceeaşi rigiditate.
a. Îmbinarea ţevilor cap la cap
Datorită dificultăţilor tăierii exacte a ţevilor de diametre mari, sudarea ţevilor se face prin elemente
intermediare.
- Îmbinarea cap la cap cu garnitură inelară interioară
Procedeul nu se aplică la ţevile ce transportă fluide pentru că manşonul interior micşorează
secţiunea ţevii în zona cusăturii.


Fig.3.63

În figura 3.63, calibrul sudurii este egal cu grosimea peretelui
ţevii: a = t
Presupunem ţeava supusă la întindere sub acţiunea
forţei F. Ca urmare, tensiunea care va apare, va fi:
as
t D
F
σ
π
σ ≤ =
. .
(3.154)

- Îmbinarea cap la cap prin intermediul unei table frontale
Acest procedeu are avantajul că permite asamblarea unor ţevi de diametre diferite.
La rândul său, procedeul are două variante de asamblare.

Fig.3.64 Fig.3.65
1. Cazul îmbinării ţevilor prin teşirea marginilor (Fig.3.64). În acest caz tensiunea care apare
va fi:
as
t D
F
σ
π
σ ≤
⋅ ⋅
=
min min
(3.155)
2. Cazul îmbinării ţevilor prin cordoane de colţ (Fig.3.65). Tensiunile vor fi:
( ) a a D
F
n
⋅ + ⋅
=
π
;
( )
;
2 a a D
F
⋅ + ⋅ ⋅
=
π
σ
( ) a a D
F
⋅ + ⋅ ⋅
=
π
τ
2
1
(3.156)
(3.157)
Tensiunea echivalentă în secţiunea mediană a cordonului este:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 29/ 32


( )
( )
as e
a a D
F
a a D
F
σ
π
τ σ σ ≤
⋅ +
⋅ =
⋅ + ⋅ ⋅
⋅ = ⋅ + = 375 , 0
2
8 , 2 8 , 1
2
1
2
(3.158)

- Îmbinarea cap la cap cu ajutorul manşoanelor (Fig.3.66)
Manşonul este realizat din două jumătăţi şi asamblat printr-o cusătură longitudinală.
Manşonul este sudat de ţevi prin cordoane de colţ. Acest procedeu se practică la conductele pentru
transportul fluidelor.

Fig.3.66
Tensiunea echivalentă este analoagă cu cea obţinută în cazul 2 precedent, dată de relaţia
(3.158).
- Îmbinarea directă cap la cap a două ţevi după o direcţie înclinată (Fig.3.67).
Sub acţiunea forţei F de solicitare a construcţiei, în cordonul eliptic se dezvoltă forţele: N –
normală şi T – tangenţială. Sub acţiunea acestor forţe apar tensiunile:
A
F
N
α
σ
cos ⋅
= ;
A
F
T
α
τ
sin ⋅
= (3.159)
Aria secţiunii eliptice a cordonului este: ( ) s b a A ⋅ + ⋅ = π (3.160)
unde: a =
α cos 2⋅
D
; b =
2
D
,
respectiv semiaxa mare (a) și semiaxa mică (b) ale cordonului eliptic
astfel A =
|
¹
|

\
|
+
⋅ ⋅
1
cos
1
2 α
π a D
(3.161)

Fig.3.67
Înlocuind relaţia (3.161) în relaţia (3.159), obţinem:
( ) 1 sec
cos 2
+ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
=
α π
α
σ
s D
F
N
;
( ) 1 sec .
sin 2
+ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
=
α π
α
τ
s D
F
T
(3.162)
Tensiunea echivalentă din secţiunea mediană a cordonului rezultă:
( )
as e
s D
F
σ
α α
α π
σ ≤ |
¹
|

\
|
⋅ + |
¹
|

\
|

+ ⋅ ⋅ ⋅

=
2 2
65 , 0
sin
3
8 , 0
cos
1 sec
2
(3.163)
Îmbinarea poate fi realizată de egală rezistenţă şi ca atare poate fi determinat unghiul α , în
condiţiile când:
( )
2 2
65 , 0
sin
3
8 , 0
cos
1 sec
2
|
¹
|

\
|
+ |
¹
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅

=
⋅ ⋅
=
α α
α π π
σ v
s D
F
s D
F
(3.164)
Astfel:
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 30/ 32


1
65 , 0
sin
3
8 , 0
cos
1 sec
2
2 2
= |
¹
|

\
|
⋅ + |
¹
|

\
|
+
α α
α
(3.165)
Relaţia este satisfăcută pentru
0
50 = α .
-Îmbinarea ţevilor cap la cap cu ajutorul nervurilor (Fig.3.68 şi 3.69).

Fig.3.68

Fig.3.69
Acest tip de îmbinare este o soluţie de compromis. Ea nu se recomandă la solicitări importante.
Îmbinarea are dezavantajul că dă naştere unor concentrări mari de tensiune la capetele nervurilor.
c. Îmbinarea ţevilor în noduri
- Îmbinarea directă a ţevilor în noduri (Fig.3.70, 3.71, 3.72)

Fig.3.70 Fig.3.71 Fig.3.72
Condiţii geometrice ce trebuiesc respectate:
- diagonalele trebuie să formeze cu tălpile unghiurile α sau γ > 30
0
;
- ;
4
D
d ≥
-
4
D
e < ;
- diagonalele şi montanţii trebuie să aibă capetele prelucrate după forma cilindrică
a tălpii;
- teşirea ţevilor pentru pătrunderea sudurii se recomandă a se face cu
0
50 = δ , pe
cel puţin o treime din perimetru şi cu
0
30 = ε pe două treimi din perimetru (Fig.3.72).
Calculul îmbinărilor directe (Fig.3.73), constă în următoarele:

Fig.3.73
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 31/ 32


Elipsa de intersecţie dintre cele două ţevi are axele 2c şi 2b. Tensiunea echivalentă care apare în
cordon va fi:
a as
l a
F
σ σ σ ⋅ = < = 65 , 0
.
(3.166)
unde:
2 2
3 c b c b l + + + = este perimetrul cordonului, iar b şi c, sunt semiaxele elipsei curbe de
intersecţie între diagonală şi talpă.
;
sin 2 α ⋅
=
d
b
2
2
3
3
2
d
d D
c
d
D
| |

|
\ ¹
= ⋅
| |

|
\ ¹
(3.167)
- Îmbinarea ţevilor în noduri cu ajutorul guseelor
Acest procedeu are trei posibilităţi de realizare:
1. Cu capătul ţevii crestat;
2. Cu capătul ţevii crestat şi fasonat;
3. Cu capătul ţevii aplatisat.

1. Îmbinarea cu capătul ţevii crestat (Fig.3.74)


Fig.3.74

În îmbinare apar tensiuni tangenţiale:
2 2
4. .
F
t
a l
τ = = (3.168)
Tensiunea echivalentă este dată de relaţia:
as e
al
F
al
F
σ τ σ ≤ = = = 33 , 0
4
34 , 1 8 , 1
2
2
(3.169)
Pentru optimizarea geometrică a construcţiei se impune condiţia ca l să aibă o astfel de valoare
încât asamblarea prin sudură, precum şi ţeava diagonalei să reziste la aceeaşi forţă maximă. Forţa
maximă la care poate rezista diagonala este:
a
t d F σ π ⋅ ⋅ ⋅ =
max
(3.170)
Relaţia 3.169 se poate scrie:
a
al
F
σ ⋅ ≤ ⋅ 65 , 0 33 , 0
Rezultă forţa maximă la care pot rezista cordoanele de sudură:
a a
l a l a F σ σ ⋅ ⋅ ⋅ ≅ ⋅ ⋅ ⋅ = 2
33 , 0
65 , 0
max
(3.171)
Egalând relaţiile (3.170) şi (3.171) se obţine:
a a
l a t d σ σ π ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ 2 (3.172)
Din această relaţie rezultă:
a
t d
l

⋅ ⋅
=
2
π
şi pentru t a ⋅ = 7 , 0 , rezultă:
d l ⋅ = 3 , 2 (3.173)
2. Îmbinarea cu capătul ţevii crestat şi fasonat (Fig.3.75)

Fig.3.75
Curs de Inginer Sudor Internaţional/European IWE/EWE
3.4 Elemente de bază ale calculului îmbinarilor sudate


M3/Construcţii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.4 E.Constantin M 3 32/ 32


În acest caz lungimea l a cordonului de sudură, conform figurii 3.75, se ia mai mică decât în cazul
precedent, de obicei:
( ) d l ⋅ = 3 , 2 ... 7 , 1 (3.174)
3.Îmbinarea cu capătul ţevii aplatisat (fig.3.76)

Fig. 3.76
Se consideră că, cordoanele laterale preiau 2/3 din forţa F, iar cel frontal preia 1/3 din F.
Tensiunile din cordoanele frontale se scriu:
a D
F
a
D
F
t
⋅ ⋅
⋅ =
⋅ ⋅

=
π
π
3
2
2
3
1
1
(3.175)
a D
F
⋅ ⋅
⋅ =
π
σ
2 3
2
;
a D
F
⋅ ⋅
⋅ =
π
τ
2 3
2
1
(3.176)
Tensiunea echivalentă este:
as e
a D
F
a D
F
σ
π π
σ ≤
⋅ ⋅
⋅ =
⋅ ⋅
= 8 , 0
2 3
8 , 2 2
(3.177)
Pentru cordoanele laterale, tensiunile devin:
2
1 1
2
3
1
2
3
2
τ =

⋅ =
⋅ ⋅
=
l a
F
l a
F
t (3.178)
as e
l a
F
σ σ ≤

⋅ =
1
3
8 , 1
(3.179)
Relaţia (3.179) se mai poate scrie:
a e
l a
F
σ σ ⋅ ≤

⋅ = 65 , 0 45 , 0
1
(3.180)
În construcţia de egală rezistenţă trebuie determinat l
1
astfel încât cordoanele laterale să suporte
3
2
din forţa maximă pe care o poate prelua ţeava:
t D
F
l a
F
⋅ ⋅
⋅ =


π
3
2
65 , 0 45 , 0
1
(3.181)
Se adoptă: a = t. În acest caz relaţia (3.181) devine:
t D l t ⋅ ⋅ ⋅
=
⋅ π 3
3 , 1 45 , 0
1
(3.182)
Se obţine: D l ⋅ = 6 , 0
1
(3.183)