CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Obstetrica şi ginecologia sunt ramuri ale ştiinţelor medicale, care se preocupă cu morfofiziologia normală şi patologică a organelor feminine în legătură cu întregul organism şi cu mediul extern, având scopul de a asigura profilaxia şi terapia stărilor patologice ale acestor organe şi mai ales în scopul de a controla procreația atât cantitativ cât şi calitativ. Ginecologia în perioada primitivă era total independentă, era o preocupare a medicilor în ceea ce priveşte patologia organelor genitale feminine. Perioada ştiinţifică iniţială începe cu şcoala de la lexandria cu trei sute de ani î.e.n., când se dezvoltă îndeosebi cunoştinţele anatomice datorită preparării mumiilor, în secolul !. şi al !l"lea e.n. se dezvoltă #coala $omană sub influenţa studiilor fiziologice ale lui Galen. Obstetrica şi ginecologia rămân separate una de alta. Perioada de stagnare se întinde de la secolul al !%"lea până la începutul secolului al &%!"lea. 'ătre anul ())) #coala suflu obstetricii şi ginecologiei prin vicenna. +n perioada renaşterii apar cărţile medicului $ossliu ,(-(./, ale c0irurgului $eif ,(-1-/ şi ale gravurului $uff ,(--1/. +n 2ranţa se dezvoltă o şcoală dinamică cu anatomiştii de %asale şi 2alope, c0irurgul bărbier Pare, apoi Guilleneace. Perioada dezvoltării şi difuzării în spaţiu a ştiinţei ginecologice. par două descoperiri epocale3 antisepsia şi anestezia care permit o dezvoltare remarcabilă în ginecologie. 4ezvoltarea ginecologiei operatoare este favorizată de preconizarea poziției operatorii declive de către 5rendelenburg.
6

rabă de la *agdad redă un mic

mbroise

Primul profesor de ginecologie și obstetrică a fost doctorul 'apsa, care a predat la #coala 'arol 4avilla ,(7-1"(761/ şi apoi la 2acultatea de 8edicină *ucureşti ,(769"(77-/. :l este primul conducător al 'linicii de la 2ilantropia ,(77."(779/. +n anul (777 se înfiinţează !nstitutul de Ginecologie la 2ilantropia, sub conducerea lui sa;i, căruia îi urmează '0iriac !onescu. 'linica Ginecologică a 2acultății de 8edicină se creează mai târziu cu profesorul 'onstantin 4aniel. Perioada modernă ,sec. &&/ se caracterizează prin sporirea rațiunilor de fiziologie ginecologică, a cercetărilor de bioc0imie şi farmacologie, în a doua <umătate a sec. && survin progrese considerabile3 descoperirea antibioticelor şi larga aplicare a antibioticoterapiei, c0imioterapiei, dezvoltarea anesteziei şi reanimării, mari progrese în endocrinologia ginecologică. Obstetricienii " ginecologi au putut înţelege că boala nu trebuie considerată localicist, ci interindependentă neuro0ormonal şi 0umoral cu întregul organism= că trebuie să caute repercursiuni la locul leziunii dominate de influențele organismului în general şi, de asemenea, să caute repercursiuni la distanţa oricărei boli ce pare localizată în sfera genitală. !niţial s"a înţeles că o afectare este o tulburare funcţională neuro0ormonală reversibilă, însă ulterior se creează leziuni ireversibile, fiind remarcată astfel importanţa profilaxiei şi a diagnosticului precoce. >"a înţeles astfel, rolul cuvântului medicului şi personalului mediu în favorizarea sau defavorizarea vindecării= rolul mediului extern ca regim de protecţie, ca regim complementar în complexul terapeutic. ?a prima vedere, aparatul reproducător al femeii este foarte diferit de cel al bărbatului, structurile lor sunt omoloage ,având aceeaşi origine embrionară/. 2iecare <oacă un rol vital în asigurarea continuităţii speciei umane și în generarea și păstrarea caracteristicilor sexuale secundare. 4atorită influențelor 0ormonale, organele genitale, pelvisul și sânii se dezvoltă până în stadiul în care este posibilă procreerea. componente principale3
@

tât sistemul

reproducător al femeii cât și al bărbatului se compun din următoarele

A Organele genitale externe= A O perec0e de glande sexuale primare ,gonadele/= A 'analele de legătura între gonade și organele externe= A Glandele sexuale anexe= +n mod normal viața începe și se dezvoltă într"o perioadă de nouă luni, în mediul protector matern. 4e aceea, sistemul de reproducere al femeii va fi descris primul, începând cu organele sexuale externe.

SISTEMUL DE REPRODUCERE AL FEMEII

>istemul reproductiv al femeii constă din organele genitale interne, localizate în cavitatea pelviană și susţinute de centura pelviană, și organele genitale externe localizate în perineu. Organele genitale interne și externe ale femeii evoluează și se maturizează sub influența 0ormonilor estrogeni și progesteroni, începând cu viața intrauterină și continuând pe parcursul copilăriei și al adolescentei. >istemul reproductiv se atrofiază odată cu vârsta și cu scăderea activităţii 0ormonilor ovarieni. O foarte bogată reţea nervoasă și vasculară stimulează și întreţine funcţionarea acestei structuri. spectul organelor externe feminine diferă mult de la femeie la femeie din moment ce forma, culoarea și mărimea lor sunt determinate de factori genetici, vârsta, rasa și numărul de copii pe care femeia i"a născut.

7

de obicei. cu diagonala mare orientată pe axa longitudinală a organismului. până la o densitate mare și grosime crescută a firului de păr la femeile de culoare. vulvovaginal sau glandele *art0olin= ⇒ 2râul labiilor mari= ⇒ Perineul= Muntele lui Venus. întâlnită la femeile orientale. :le sunt prezentate în ordinea următoare3 ⇒ 8untele lui %enus= ⇒ ?abiile mari și labiile mici= ⇒ 'litorisul= ⇒ Prepuțul clitorisului= ⇒ %estibulul= C 8eatusul urinar= C %estibulul mic parauretral sau glandele >. ?a bărbați forma este cea de romb. situat deasupra simfizei pubiene. înspre simfiza pubiană. cu vârful triung0iului orientat în <os. de forma ovală.ene= C Dimenul și intrarea în vagin sau intrarea vaginală= C %estibulul mare. subcutanat. la vârsta de (. 2uncțiile 8untelui lui %enus în sistemul de reproducere sunt3 de sexualitate și de protecție a simfizei în timpul coitului. Pentru ma<oritatea femeilor pilozitatea pubiană este de forma triung0iulară. O$G B:?: G:B!5 ?: :&5:$B: Organele genitale externe ale femeii sunt localizate în perineu. 9 ceasta conţine multe glande sebacee și este acoperit de părul pubian. 'aracteristicile fizice ale pilozităţii variază de la densitatea scăzută și grosime mică a firului de păr. înainte de prima menstruaţie. 8untele lui %enus este un ţesut adipos. 8enar0a apare. care începe să crească cu ("E ani . ?a E-F dintre femei pilozitatea începe de la baza buricului. ani.

!ntensa lor vascularizare le conferă culoarea roșie"violacee. +n momentul excitaţiei sexuale. Partea interioară a labiilor mari este moale. ?abiile mari sunt două pliuri de ţesut con<uctiv de formă alungită.substanţa care există la toate creaturile care se înmulțesc prin funcţia de () . iar aspectul asemănător cu al mucoasei vaginale. meatului urinar și intrării în cavitatea vaginală. se datorează bogatei reţele nervoase. u rol de protecţie a labiilor mici. de obicei. funcţiile lor fiind legate de excitarea sexuală. >ensibilitatea extremă a labiilor mari la atingere. care se întind de la clitoris până la frâul labiilor mari. de obicei. :le sunt aşezate în <urul labiilor mici și se termină în perineu. >paţiul dintre ele se numeşte vestibul. îmbinate anterior la nivelul muntelui lui %enus. glandul și corpul clitorisului își măresc volumul. 4atorită bogatei inervaţii și vascularizări rolul lor este cel erotic. ?a femeile sănătoase lungimea clitorisului variază în limitele a E mm G l cm. Pe partea exterioară pielea labiilor mari este mai groasă. ceasta este străbătută de numeroase glande sebacee și vase sanguine. similar celui de pe muntele lui %enus. de obicei pigmentată în culori mai înc0ise decât ţesuturile din <ur și acoperite cu păr fin. >uprafeţele laterale și anterioare ale labiilor mici sunt. Clit!risul 'litorisul este un organ erectil de formă cilindrică situat c0iar imediat dedesubtul arcului pubian= suprafaţa lui vizibilă fiind de 6x6 mm în stare neexcitată. *ogata lor reţea nervoasă le face extrem de sensibile la stimulii fizici. de 1"mm. Glandele din labiile mici au rolul de a lubrifica vulva. iar grosimea este. :xtremitatea corpului clitorisului se numeşte glandul clitorisului și este mult mai sensibilă decât restul corpului.Labiile mari. pigmentate. cu un miros caracteristic servind de feromon . înăuntrul labiilor mari. Labiile mici ?abiile mici sunt două repliuri de ţesut con<unctiv. Glandele sebacee ale clitorisului secretă substanța numită smegmă care este o substanţă grasoasă. groasă și fără păr. la diferențele de temperatură sau la durere.

deoarece clitorisul a fost văzut ca și c0eia sexualităţii feminine. care. glandele lui >.cm sub clitoris. Pe lângă acestea. în continuare este luat în considerare și meatul urinar. labiile mici se prelungesc în porţiune mediană și laterală. de obicei.ene și glandele lui *art0olin. cestea constituie partea terminală a uretrei și este localizat. săruri din săpun de baie etc. cutate. cesta conţine orificiul uretrei.. la o distanță de E. dacă asistenta nu identifică cu atenţie structura vulvei.pantaloni strâmţi fără c0iloţi/. +n porţiunea mediană acestea se reîntâlnesc dedesubtul clitorisului pentru a"i forma frenul. Vestibulul %estibulul este o zonă de formă ovoidă formată de labiile mici. :l conţine mai multe terminaţii nervoase decât omologul sau masculin3 glandul penisului. deşi nu face parte din sistemul de reproducere. :ventualele neîndemânări în cazul introducerii unui cateter în aceasta zonă sensibilă pot cauza microtraumatisme. +n porţiunea laterală ele se reunesc deasupra clitorisului pentru a"i forma prepuțul. putând fi confundată cu meatul urinar. care poate avea forme diferite. aproape ca a unei mucoase a vestibulului.reproducere mascul"femelă și care are rolul de a atrage partenerul/. Meatul urinar este un orificiu cu margini de culoare roz. este în strânsă legătură cu cele prezentate pana acum./. 'uvântul clitoris provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă c0eie. *ogata sa inervație și reţea sanguină îl fac foarte sensibil la atingere sau senzaţii de apăsare.deodorant. cu căldura sau fricțiuni . 2uncţia sa este cea de stimulare și ridicare a tensiunii sexuale. Pre"uțul clit!risului ?ângă <oncţiunea anterioară. >uprafaţa subţire și sensibilă. Hneori prepuțul acoperă clitorisul. clitoris și frâul labiilor mari. se irită deosebit de repede în contact cu substanțele c0imice . ceastă zonă seamănă cu o desc0idere. care este un acoperământ în formă de glugă al acestuia. (( .

+n numeroase culturi starea 0imenului este 0otărâtoare pentru stabilirea virginității femeii. &imenul este o membrană din ţesut con<unctiv care se întinde circular la limita dintre orificiul vaginal și vestibulul vaginului. mucus favorizează înaintarea spermatozoizilor. de o parte și de alta a orificiului vaginal. $esturile 0imenului după deflorare sau după prima naştere pe cale naturală se numesc carunculi. (E . actul sexual sau examinarea vaginală= în aceste cazuri este necesară perforarea acestuia pe cale artificială .deflorarea/ este un semn evident de virginitate. +n alte cazuri 0imenul poate fi rupt neintenţionat. Ocazional. Glan$ele lui 'art(!lin sunt două glande îmbinate la baza labiilor mari. în special în timpul coitului.E". în timpul unor activităţi de muncă fizică grea..0imenotomie/. prin utilizarea tampoanelor sterile sau prin masturbaţie. ceastă membrană obturează parţial . picături de sânge/. cesta poate fi elastic și foarte rezistent împiedicând desfăşurarea actului sexual sau se poate rupe foarte repede. ?a femeile virgine 0imenul poate fi o piedică la examinarea vaginală sau la introducerea tampoanelor igienice. ceste glande secretă o mică cantitate de mucus clar și lcalinitatea factorului pD"ului acestui vâscos.cm lungime care se desc0id în șanțul dintre 0imen și labiile mici. cu o 0emoragie minimă . împiedicând scurgerea sângelui menstrual. 'u toate acestea.4esc0iderile #lan$el!r lui S%ene sunt structuri tubulare scurte situate în partea anterioară a meatului urinar și au rolul de a produce un mucus ce serveşte la lubrificare. punerea în evidență a micii 0emoragii în timpul primului act sexual . prin exerciţii fizice prea dure.foarte rar în întregime/ orificiul vaginal. negli<ând posibilitatea existenței unui 0imen foarte rezistent care să rămână intact și în cazul unei vieţi sexuale intense. 0imenul poate să obtureze complet intrarea în vagin. 2iecare glandă este străbătută de mai multe tuburi de aproximativ (.

Fr)ul labiil!r mari :ste o plică transversală. termenii de perineu sau vulvă sunt consideraţi.ligamentul utero"ovarian/. I uterul și I vaginul. Ovarul are o formă ovoidală. Perineul formează baza corpului perineal. 2iecare ovar este în (. Organele genitale interne sunt 3 I ovarele. ?igamentele și ţesuturile care le susţin sunt prezentate odată cu organul din al cărui sistem de susținere fac parte. . uşor turtit și prezintă3 o față medială. și de o margine liberă. Perineul Perineul este o zonă de ţesut muscular subcutanat. ca având acelaşi înţeles. 4e asemenea.l!cali.emeii. spre partea infundibulară a trompei uterine. I trompele uterine. sub trompele uterine. situat între orificiul vaginal și anus. acoperită de fran<urile sau fimbriile trompei uterine= o față laterală ce vine în contact cu peretele lateral al pelvisului. O*arele+ #!na$ele . are o margine mezoovarică. printr"o plică peritoneală denumită mezoovar. Ocazional. se leagă de ligamentul lat al uterului. :xtremitatea ovariană este legată de uter prin ligamentul propriu al ovarului .are si sus/inere Ovarele sunt situate de o parte și de alta a uterului. în mod greşit. iar extremitatea tubară este orientată lateral și superior. dorsală. uşor concavă anterior situată la cormisura posterioară a labiilor mari. la nivelul căreia se află 0ilul ovarului și care.  O$G B:?: G:B!5 ?: !B5:$B: Organele genitale interne ale femeii sunt discutate în acest capitol în ordinea aşezării lor de la interior spre exterior.

E7 zile/ se maturizează unul sau două ovule care constituie produsul ovulației. în cantitatea necesară unei femei normale pentru a se dezvolta și maturiza sexual. Funcțiile .2uncţiile ovarului sunt două3 aceea de ovulație și aceea de producere de hormoni. iar după maturizarea sexuală suprafaţa acestuia devine neregulată din cauza numeroaselor rupturi cauzate de expulzia oului nefecundat. 5rompele uterine sunt două conducte lungi de ()" (E cm care se întind între ovar și uter. producător de 0ormoni steroizi sexuali . răspândindu"l printr"o foarte deasă reţea sanguină. Ovarul este. Inervația . ovarul unei fetițe sănătoase conţine foarte multe .estrogeni. Vascularizare - rtera ovariană aduce un bogat volum de sânge dinspre artera aortă. +n timpul ovulației dimensiunea acestuia se poate dubla. după maturizarea sexuală într"un ciclu menstrual obişnuit . >istemul limfatic ovarian este drenat înspre ganglionii iliaci externi și lombari. de asemenea.xEx( cm. înainte de menar0ă. Tr!m"ele uterine Localizare si susţinere. >ângele este apoi colectat de vena ovariană care se varsă în vena renală stânga și de vena ovariană dreapta care se varsă în vena cavă inferioară. prevăzută cu un orificiu prin care comunică cu cavitatea peritoneală. :le prezintă o extremitate laterală.>istemul nervos de la nivelul ovarului este alcătuit din nervi proveniți din plexul aortic și 0ipogastric. denumit ostiul uterin al trompei și o extremitate medială care prin ostiul uterin al trompei (1 . 8ai târziu. ?a naştere. imposibil de numărat precis/ ouă primordiale .greutate de aproximativ E g și măsoară .primitive/. >uprafața ovarului este netedă.mii. progesteroni și androgeni/.

fimbria ovarică. în ung0iul superior dintre corp și fundul uterului. cu fibre longitudinale la exterior și circulare la interior. Funcțiile . alcătuită din ţesut con<unctiv. sub care se află tunica adventice. denumită și parte interstițială sau intramurală= istmul trompei uterine. ampula trompei uterine. o porţiune mai strâmtă. prin care a<ung la organ vasele și nervii. Vascularizarea . care poartă numele de infundibulul trompei uterine . +n ce prive ște structura. 2ormată din peritoneul ligamentului lat. 5rompei uterine i se disting patru porţiuni3 partea uterină. 2imbriile infundului împing ovulul în trompa uterină prin contracţii musculare. 8ucoasa formează cute sau plici tubare și este alcătuită dintr"un epiteliu cilindric ciliat unistratificat.:ste alcătuită din ramuri nervoase foarte bogate care au aceeaşi sursă cu nervii din reţeaua ovarului. dintre care una mai lungă.5rompa uterină este o cale de trecere pentru ovul. precum și secreţia (- . 8işcările peristaltice sunt determinate de 0ormoni estrogeni și de activitatea prostaglandinelor. Hltimele trei porţiuni ale trompei uterine sunt cuprinse în marginea superioară a ligamentului lat al uterului care îi formează și un mezou. Inervația . a<unge la ovar. denumit mezosalpinge.se desc0ide în uter.%ascularizarea trompei uterine este dată de ramura tubară a arterei uterine și ramura tubară a mezosalpingelui. formând un arc anastomotic din care pleacă ramuri spre peretele tubar. trompa uterină prezintă la exterior o tunică seroasă. $olul precis al acestei bogate inervaţii nu se cunoaşte bine deocamdată. în formă de pâlnie. Ovulul este propagat prin trompa uterină parţial de către cili și prin mi șcările peristaltice ale tunicii musculare până în cavitatea uterină. iar pereţii săi crestaţi formează fran<urile sau fimbriile trompei uterine. tunica submucoasă.pavilionul/. cuprinsă în peretele uterului. ctivitatea perisaltică a tunicii musculare a trompelor uterine. 4upă aceasta urmează tunica musculară. ce se termină cu extremitatea laterală. căreia îi urmează o parte mai dilatată. ?a nivelul infundibulului se află ostiul abdominal.

uterul este într"un ung0i de anteversiune față de axul pelvisului.+ntre perioadele de copilărie și pubertate uterul descinde din abdomenul inferior. :l este cel mai dezvoltat organ al căii genitale feminine și este aşezat între trompele uterine și vagin. spre rect.Pentru ma<oritatea femeilor cu vezica urinară golită. uterul poate fi deviat3 retroversiune. Ureterele 4eşi nu fac parte din sistemul de reproducere ureterele sunt discutate aici din cauza proximităţii lor față de organele reproductive. situat median în cavitatea pelviană. Poziția . aproape de trompele uterine și prin fața vaselor sanguine uterine.de mucus pentru lubrificare sunt maxime pe durata ovulației. iar distanța de la orificiul extern al vaginului până la uter este de @"7 cm. iar un rect plin împinge uterul spre vezica urinară. +n abaterile de la normal. vezica urinară plină împinge uterul în spate. (6 . Poziţia uterului se sc0imbă. 4upă ce ureterele părăsesc rinic0ii ele trec c0iar prin spatele vaselor sanguine ovariene. în pelvis. etc. o poziție adecvată unei fertilităţi maxime. 8area mobilitate a uterului îi permite acestuia să ia. și în funcţie de poziţia femeii. lateroversiune. vârsta ei sau de starea de sarcină. retroflexie. 'ervixul este orientat spre osul sacru. Uterul Localizare . :ste un organ neperec0e. 8ucoasa trompei uterine secretă o substanţă nutritivă care menține în viață ovulul pe durata parcurgerii sale. între vezica urinară și rect. de asemenea. în timpul actului sexual. cu corpul uterului deasupra peretelui posterior al vezicii urinare.

ele subîmpart pelvisul într"un spaţiu anterior și unul posterior. rotunde. ?igamentele rotunde ale uterului sunt alcătuite din ţesut muscular neted și ţesut con<unctiv. ?igamentele cardinale formează porţiunea superioară a ligamentului posterior. ?igamentele late ale uterului sunt două plici peritoneale ce se întind transversal între marginile uterului și pereţii laterali ai pelvisului. după care trec prin canalul ing0inal și se termină răsfirându"se în labiile mari ale vulvei. O incizie c0irurgicală în această zonă se numeşte culdotomie. +n stare de nongraviditate acesta este un cordon flasc.Hterul este susţinut de ligamente și de muşc0ii bazinului pelvic. ligamentul lat. unde se continuă cu peritoneul parietal. iar într" o cută a foiței anterioare este cuprins ligamentul rotund al uterului. străbat deci.uretro"vezical sau pubocervical/ este o continuare a peritoneului parietal care formează pliul anterior al ligamentului lat și care se întinde de la suprafaţa posterioară a vezicii urinare. cestea plecând de la uter. Porţiunea mai densă din partea inferioară a ligamentelor late mai este cunoscută sub denumirea de transversă. 'ele două ligamente uterosacrale au forma unor coarde și sunt acele pliuri ale peritoneului care leagă partea supravaginală a cervixului de ţesutul (@ . cardinală sau ligamentele lui 8ac.enrodt. Hreterele și vasele sanguine care alimentează uterul străbat aceste ligamente prin locul unde ele sunt conectate la marginile laterale ale uterului.ligamentele late. ?igamentul neperec0e posterior sau rectovaginal este o continuare a peritoneului parietal .pliul posterior a ligamentului lat/ care se întinde de la suprafața uterului până la rect. în graviditate el devenind întins și crescut în diametru. Hn total de () ligamente stabilizează uterul în cavitatea pelviană3 patru ligamente perec0e . +n cel anterior se află vezica urinară.anterior și posterior/. la nivelul marginii sale superioare se află trompa uterină și sub ea mezosalpingele. ?igamentul neperec0e anterior .Susținerea . iar în cel posterior rectul. +mpreună cu uterul. ?igamentul posterior formează fundul de sac al uterului cunoscut sub denumirea de fundul de sac al lui 4ouglas. +n grosimea ligamentului lat. uterosacrale și cardinale/ și două neperec0e .

Puternic vascularizată. comparativ cu glandele uterine sau ale (7 . miometru și tunica seroasă sau perimetriumul. +n concluzie. zona endometrului este mucoasa uterină formată dintr"un epiteliu cilindric..con<unctiv aflat între a doua și a treia vertebră sacrală și trecând de o parte și de alta a rectului. în perioada de secreţie a ciclului menstrual este mai spongios. Glandele colului sau cervicale sunt mai largi și ramificate.-xE cm.Hterul se aseamănă ca formă cu o pară. de unde pleacă trompele uterine se numeşte fundul uterului. Structură. :xtremitatea superioară. fiind uşor turtit în sens anteroposterior. sau a lui 8ac.-x.Peretele uterului are o structură complexă formată din trei straturi3 endometru.enrodt/= Posterior . uterul este simetric. și care înveleşte suprafaţa internă a organului.rectovaginal/= Hterosacral. +n mod normal. 4imensiunile sale variază în <urul valorilor de @. după care urmează corpul care se continuă inferior cu istmul. neted și palpabil cu mâna. dimensiuni și formă . în prelungirea căruia urmează extremitatea inferioară sau colul uterin. susţinerea uterului se face de către ligamente din <urul cervixului supravaginal3  nterior= 'ardinal . de exemplu. Peretele uterin .transversal. Structura uterului. cu extremitatea mare orientată superior. moale în timpul sarcinii și dur după menopauză. ceste ligamente menţin uterul în poziţie prin păstrarea trac țiunii constante a cervixului. ?a o femeie adultă care nu a fost niciodată însărcinată el cântăreşte aproximativ 6) g. Gradul de duritate al său la palpare variază în funcţie de mai mulţi factori. fiind bogată în glande tubulare care pătrund până în miometru.

denumite plici palmate. 2ibrele musculare din miometru sunt în prelungirea celor din colul uterin și vagin și cu fibrele musculare din ligamentele ovariene. ceste fibre musculare formează un model de friză în opturi și atunci când se contractă funcţionează ca un sfincter. +ntre aceste două straturi se află un strat vascular. provenite din musculatura ligamentelor care se prind pe uter și cea tubulară. Hrmează apoi cel mai gros strat al peretelui uterin " tunica musculoasă sau miometrul. formează ligamentele late. Hterul nu posedă o tunică submucoasă. >ub acesta se află un strat de ţesut con<unctiv. purtând și denumirea de perimetrium care. 4ispoziţia radial"spiralată a fibrelor musculare permite creşterea dimensiunilor uterului în timpul sarcinii. :l previne regurgitarea sângelui menstrual pe timpul menstruaţiei. mucoasa cervicală sau a colului uterin formează numeroase cute transversale. urmând ca ciclul următor să se refacă din epiteliul fundului glandelor uterine care nu se elimină în timpul menstruaţiei. acţiunea lui în <urul orificiului colului a<ută la menţinerea sarcinii.corpului. >tratul de la suprafaţă al peretelui uterin îl formează peritoneul sau tunica seroasă. care apar mai devreme în ontogeneze. format din fibre circulare și longitudinale. cesta este alcătuit dintr" un strat de fibre radial"spiralate la interior. mai subţire la (9 . 8acroscopic. 4in cauza proprietăţii lor de a putea face o stază foarte bună a vaselor de sânge prin contracţie. rotunde și cardinale= ele au și o mică legătură cu cele din ligamentele uterosacrale. :ndometrul are o evoluţie ciclică lunară și în timpul menstruaţiei se elimină în cea mai mare parte. mai sunt cunoscute și sub denumirea de ligaturi energice. format de ramurile circulare ale arterelor uterine. leziunile provocate în această zonă alterând puterea lui de sustenație. lateral. >tructura miometrului care îi conferă acestuia elasticitate și forţă este un exemplu de adaptare la următoarele funcţii3  2uncţia de a desc0ide colul uterin prin contracţii puternice ale acestei musculaturi=  'ontracţia acestor fibre musculare și presiunea exercitată de ele asupra vaselor sanguine din zonă opresc 0emoragiile intervenite în timpul avortului sau a naşterii. și un strat spre exterior.

. de aproximativ E"E.în literatura românească de specialitate. 'olul uterin al femeilor nulipare este rotund.de lângă vagin/ este cunoscută sub denumirea de cervix sau gât . cesta se desc0ide în vagin prin orificiul extern al uterului. col/ al uterului.canalul de legătură al cavităţii uterine cu vaginul care este interior cervixului/ reprezintă orificiul intern al colului uterin. E) dâncitura . extremitatea cervixului poate fi simţită prin palpare și este asemănătoare la pipăit cu vârful nasului având o mică adâncitură în mi<loc. Başterea sc0imbă forma acestui orificiu într"o fantă trasversală care împarte cervixul în buza anterioară și buza posterioară. elastic și din fibre musculare în proporţie de aproximativ ()F și în special cele două creste longitudinale de pe fe țele sale și spre dreapta o serie de pliuri longitudinale care în totalitate constituie ceea ce se numeşte arborele vieţii. 'ea mai semnificativă proprietate a cervixului este aceea de dilatare în timpul naşterii normale. cm din care aproximativ l cm pătrunde în vagin.-". 'ervixul sau colul este format dintr"un ţesut con<unctiv suprapus peste un țesut muscular mai sărac care împreună îi conferă o structură elastică. la femeile care nu sunt gravide. ?ungimea colului uterin este de E. marc0ează locul orificiului extern.cm în diametru la exterior. cesta este un orificiu mic. 4eoarece acesta nu acoperă în întregime organul este posibil ca unele diagnostice vizând uterul sau unele te0nici c0irurgicale să poată fi efectuate fără a inciziona cavitatea abdominală. mărginit de o buză anterioară și una posterioară. 'ând femeia nu este în cursul ovulației sau nu este însărcinată. Cer*i0ul Partea cea mai <oasă a uterului . aproape conic. Orificiul care face legătura între cavitatea uterului și canalul endocervical . mai degrabă decât elastic. 8ai mulți factori contribuie la elasticitatea cervixului3 compunerea sa din ţesut con<unctiv. circular la femeile care nu au născut niciodată pe cale naturală.nivelul fundului și mai gros la nivelul corpului.

înveliş exterior al cervixului format din celule cu o configuraţie de plici palmate îi conferă o culoare roz acesteia. +n starea de nongraviditate. E( . și ţesutul lui Papanicolau. %ârful triung0iului este orientat în <os și constituie orificiul intern al canalului endocervical.scuamos și cilindric/ se întâlnesc în cadrul <oncţiunii scuamocilindrică. celulele pentru studii citologice. Joncţiunea scuamocilindrică este cea mai comună exemplificare de refacere celulară și de aceea. 4e obicei. O culoare roşu înc0is poate fi văzută însă în cazul în care femeia este în ovulație sau este însărcinată. canalul uterului este comprimat de pereţii săi musculari foarte groşi ce îl fac să fie doar o cavitate potenţială plată și cu secţiunea longitudinală în formă de triung0i. Vascularizare. acesta poate fi un semn de inflama ție locală. rterele uterine se desc0id din arterele 0ipogastrice.ectocervixul/= el mai este cunoscut și sub numele de învelişul scuamos. această <oncţiune este situată în interiorul orificiului extern al canalului endocervical. dar poate fi găsit și în endocervix la unele femei. sunt recoltate din această zonă. 4acă se poate distinge o culoare roşu aprins a acestui epiteliu.Canale +n componența uterului există două cavităţi cunoscute sub numele de canalul uterin și canalul cervical. dintre care cea mai mare este artera 0ipogastrică. 5rompele uterine se desc0id în ambele părţi ale acestei baze triung0iulare. 2iecare dintre cele două artere se divide la rândul ei în două formând alte două artere. *aza triung0iului este formată de fundul sacului. 'analul endocervical. 'ele două tipuri de epitelii . rtera aortă abdominală se desparte în două cam la nivelul ombilicului și formează cele două artere iliace. cu multiplele lui pliuri longitudinale are o suprafață constituită dintr"o mucoasă cu celule în formă de coloane. Țesutul epitelian cilindric secretă un mucus inodor și neiritant ca reacţie la activitatea 0ormonală a estrogenilor și progesteronilor. cest epiteliu cest cilindric este roşu aprins și după menar0ă acoperă exteriorul cervixului .

dar acesta are și o mobilitate proprie . %enele uterine urmăresc îndeaproape traseul arterelor și se varsă în vena iliacă interioară. Bu există vase limfatice în straturile superficiale ale endometrului.  Bervii motori. Bervul autonom tocmai descris mai sus reglează activitatea uterului. Pe măsură ce sarcina avansează și uterul se măreşte. ceste fibre nervoase. înăuntrul miometrului și imediat sub tunica peritoneală.. simpatice. Inervația – !nervația organelor genitale interne feminine este foarte bogată în nervi motori și senzitivi. la ganglionii ing0inali. EE ceasta înseamnă că. și ating uterul prin intermediul bulbului care se găsește lângă baza ligamentului uterosacral. diametrul lor crește iar traseul devine mai scurt.se poate contracta și relaxa c0iar dacă nervii care sunt în legătură cu el sunt tăiaţi/. împreună cu nervul sacru. arterele ovariene. c0iar dacă o . motoare sunt considerate răspunzătoare de vasoconstricție și contracțiile musculare. reduse ca număr. după care se alătura arterelor uterine pentru a contribui la alimentarea cu sânge a uterului.toracic -/ si 5"(). care sunt o subdiviziune a aortei. cele ale colului în ganglionii iliaci și altele. Vasele limfatice . +n timpul nongraviditatii vasele uterine de sânge au un diametru mai mic și un traseu mai sinuos. dar și funcţiei sale de a crește fătul. $amurile sistemului parasimpatic sunt probabil răspunzătoare de vasodilatație și de in0ibarea contracţiilor musculare. 'ăile aferente nervoase simpatice provin din bulbii dintre 5". mai întâi irigă cu sânge ovarele. a<ung prin ligamentele rotunde.propierea uterului de artera aortă îi conferă acestuia un bogat volum sanguin necesar dezvoltării acestuia. în ganglionii lombari. %asele limfatice ale uterului merg o parte împreună cu cele ale ovarelor. +n plus.?imfaticele uterului sunt foarte numeroase și se constituie în trei reţele3 la baza endometrului.

între pereţii vaginului și col se află fundul sau fornixul vaginului subîmpărțit în fornixul anterior. Va#inul 1sau *a#ina2 Localizare si susţinere. ea poate avea contracţii uterine care să îi permită o naştere normală. care la extremitatea superioară se inserează pe colul uterin. Peretele posterior are raporturi cu rectul.sau de mai <os. %aginul este un organ cavitar de forma unui tub turtit în sens anteroposterior. fornixul posterior este mai adânc. 4in cauza că peretele posterior al vaginului se insereaza pe col mai sus decât cel anterior. unde peritoneul este în contact cu peretele vaginal. posterior. %aginul are o lungime de @"7 cm și prezintă un perete anterior și unul posterior. păstrarea și întreţinerea sarcinii . 'ele trei funcţii ale uterului sunt vitale pentru supravieţuirea speciei.  Bervii senzitivi. în zona vulvei sau ing0inală. Peretele anterior al vaginului are legături cu fundul vezicii urinare și cu uretra. iar în partea superioară . ?a limita dintre orificiul vaginal și vestibulul vaginului se află 0imenul care înc0ide incomplet acest orificiu. și naşterea naturală. denumit vestibulul vaginului. Funcții. prin orificiul vaginal. se desc0ide în spaţiul dintre labiile mici. ?a inserţia pe colul uterin. 4in cauza acestui amplasament. dar nu pentru supravieţuirea individului. o durere care își are originea în ovare sau în uter poate fi resimţită ca o durere în uter sau în flancuri și c0iar mai <os.femeie suferă leziuni care îi pot afecta zona 5". E. drept și stâng.fornixul posterior/. apoi întâlnesc măduva spinării în zona 5"(( și 5 (E. și inferior. lateral. 2ibrele nervoase care creează senzaţia de durere la uter pornesc împreună din zona paracervicală și continuă pe deasupra bifurcației aortei. ceste trei funcţii se referă la ciclul menstrual și reîntreținerea endometrului. cu excavația rectouterină sau fundul de sac 4ouglas.

>ensibilitatea termică și cea dureroasă sunt diminuate la nivelul vaginului.formată din ţesut con<unctiv/=  tunica musculară. Inervația . artera vezicală inferioară și artera pudincă internă. vaginul aderă de marginea mediană a muşc0ilor anali ridicători.%ascularizația vaginului este asigurată de ramuri vaginale provenind din artera uterină.fibrele au dispoziţie mai ales circulară/=  tunica mucoasă.!nervația este asemănătoare cu cea a uterului din plexul 0ipogastric și nervul pelvic. +n părţile laterale. +n timpul excitaţiei sexuale. Punctul G Punctul G este o zonă din peretele vaginului anterior. dintre care cea anterioară se termină sub orificiul extern al ureterei printr"o proeminență denumită carina uretrală. în peretele anterior fiind mai gros . denumite rugae vaginalis. și câte o creastă longitudinală. acesta poate fi E1 . care dau ramuri ce formează un plex perivaginal. peretele vaginal. și la cei ing0inali pentru porţiunea inferioară. descoperit de Grafenberg. este formată dintr"un epiteliu pavimentos stratificat și prezintă pe cei doi pereţi o serie de creste transversale. artera rectală mi<locie. alcătuită din ţesut muscular neted. senzaţiile care își au originea aici se termină în zona >"E. ?imfaticile merg la ganglionii iliaci interni pentru partea superioară. Vascularizația . care trece spre vezică. este alcătuit din3  tunica adventice la exterior .2undurile de sac laterale corespund cardinalului și în această regiune vin în raport cu ureterul. iar în partea inferioară vine în raport cu bulbii vestibulari și glandele vestibulare mari. denumită columna rugarum. Structura. și >"1. ca fiind analogul glandei prostată de la aparatul genital masculin. mult mai subțire decât peretele uterin. Bervul ce asigură inervația este autonom. dedesubtul uretrei. >". +n ceea ce priveşte structura.

muşc0iul coccigian și muşc0iul sfincterului anal extern. el contribuie la înc0iderea părții posterioare a pelvisului. (97E/. în punctul G a unei secreţii care seamănă cu secreţia glandei prostatice .ra#ma "el*ian3 4iafragma pelviană este formată din muşc0iul ridicător anal. $idicătorul anal este inervat de o ramură din a patra perec0e de nervi sacrali și de o alta din nervul pudic. ușchiul cocci!ian se găseşte posterior și lateral de muşc0iul ridicător anal și își are originea pe spina isc0iatică. +ntre cei doi muşc0i. denumit rafeu ano"coccigian. E- .4roegemueller. există un spaţiu care corespunde diafragmei urogenitale. iar inserţia pe marginea laterală a coccisului și sacrului. +mpreună cu muşc0iul ridicător anal.2uncţiile vaginului sunt de organ pentru copulaţie și canal pentru trecerea fătului la naştere. diafragma urogenitală sau triung0iul. fibrele musculare se îndreaptă posterior și medial încon<urând organele genitale și rectul.stimulat până la punctul de orgasm prin introducerea în vagin. prin care trec spre exterior uretra și vaginul. Planșeul *a#inal și "erineul Bivelul pelvian și perineul se compun din diafragma pelviană. :l își are originea pe fața posterioară ung0iului pubelui până la spina isc0iatică= de aici. (97@= ?adas K0ipple și PerrL. Funcții . Perineul este câteodată definit ca și cum ar conţine toţi muşc0ii împreună cu ligamentele și tendoanele din diafragma pelviană și cea urogenitală. Dia. pe coccis și pe un rafeu fibros care se întinde de la anus la vârful coccisului. în partea anterioară. 8uşc0iul ridicător anal se inserează pe părțile laterale ale sacrului. din muşc0ii organelor genitale externe și din anus. ușchiul ridicător anal formează cu cel de partea opusă o pâlnie cu desc0idere în sus prin care trec din pelvis spre exterior organele urogenitale și rectul.

?a nivelul trigonului perineal anterior. Tri#!nul "erineal anteri!r. deasupra fasciei perineale superficiale. se găsește pe un plan superior. care pleacă de pe tuberozitățile isc0iatice și se prinde. prin ramura sa perineală. deci mai în profunzime. Perineul 4 Perineul este o regiune de formă triung0iulară situată sub diafragma pelviană. se găseşte muşc0iul transvers superficial al perineului. care pleacă de la ramurile isc0iopubiene și merge anterior spre corpii cavernoși ai clitorisului. 8uşc0ii perineului sunt inervaţi de nervul pudic. care trece de o parte și de alta a vaginului. :l este inervat de o ramură din nervul pudic. înapoia vaginului. Perineul anterior corespunde vulvei. învelit în fascia perineala profundă. înaintea anusului și înapoia vaginului. :l se împarte într"un trigon perineal anterior și altul posterior. iar cel posterior se mai numeşte și trigon anal deoarece este străbătut de canalul anal. medial. :l pleacă de pe ramurile isc0iopubiene și se întâlneşte pe un rafeu tendinos median cu cel de partea opusă. fiind străbătut de organele urogenitale. în <urul uretrei membranoase se găseşte un muşc0i sfincter extern al uretrei. la corpii cavernoși ai clitorisului. 5ot în această regiune. muşc0i cu fibre netede. între rădăcinile coapsei. ?ateral se află muşc0iul isc0iocavernos. 4e la centrul fibros al perineului pleacă anterior muşc0iul bulbocavernos. Hng0iurile triung0iului perineal sunt3 " anterior " marginea inferioară a simfizei pubiene= " lateral Gtuberozitățile isc0iatice și " posterior " vârful coccisului. de centrul fibros al perineului. >ub pielea regiunii perineale se găseşte E6 .8ușc0iul sfincter anal extern încon<oară porţiunea terminală a rectului. înăuntru găsindu"se sfincterul anal intern. despărţite de linia transversală care unește tuberozitățile isc0iatice sau ung0iurile laterale ale perineului. 5rigonul perineal anterior este denumit și urogenital. 8uşc0iul transvers profund al perineului.

2osa isc0iorectală conţine ţesut adipos. denumite abcese sau flegmoane isc0iorectale. Structura !s!as3 +n studierea structurii osoase a centurii pelviene. fasciile și ligamentele cavităţii pelviene. nervul și vasele pudice. deasupra fasciei perineale superficiale se găseşte fosa isc0iorectală. :a poate constitui sediul unor supurații. 2ascia perineală superficială se continuă cu fasciile regiunilor învecinate3 fascia coapsei. iar medial și în sus de muşc0ii sfincterului anal extern și de fața inferioară a muşc0iului ridicător anal= planșeul acesteia este format de fascia perianală superficială. spira iliacă anterioară=  promontoriul sacral=  osul sacru=  osul coccis=  simfiza pubiană= E@ . 'entura pelviană îndeplineşte trei funcţii3  cavitatea ei osoasă este un mediu protectiv pentru structurile din pelvis=  ar0itectura sa este de o importanță deosebită pentru a putea permite trecerea fătului prin canalele uterului și ale vaginului=  ea este o structură de rezistentă pentru muşc0ii. ?a nivelul trigonului perineal posterior. Tri#!nul "erineal "!steri!r. marginea sa inferioară. următoarele elemente sunt foarte importante3  creasta iliacă superioară. iar spre peretele lateral. 2osa isc0iorectală este mărginită lateral de muşc0iul obturator intern și muşc0iul fesier mare. fascia fesieră etc.fascia perineală superficială și anterior de anus prezintă o îngroșare mediană denumită centrul fibros al perineului. Oasele centurii "el*iene sistenta trebuie să fie familiarizată cu anatomia sistemului osos al centurii pelviene pentru a putea înţelege sistemul reproductiv al femeii.

cele două oase cocsale formează partea anterioară a centurii pelviene. în două eta<e3 unul superior. Osul sacru este alcătuit din trei vertebre sudate. 4edesubtul ilionului se află isc0ionul care este alcătuit dintr"un corp. fiind alcătuit dintr"un corp superior și două ramuri3 una superioară și alta inferioară. $amurile is0ionului și ale pubelui mărginesc între ele gaura obturatoare. situat superior. iar oasele sacru și coccis formează partea din spate. Pel*isul a$e*3rat si "el*isul . ilion și isc0ion. Partea superioară a primei vertebre. Promotoriul este cu )"() cm mai sus decât marginea superioară a E7 . numit pelvisul fals și altul inferior numit pelvisul adevărat. unite într"un ung0i aproape drept cu desc0idere posterioară. Hng0iul lor corespunde simfizei pubiene. și două ramuri3 una superioară și alta inferioară. promotoriul formează marginea posterioară a centurii pelviene. denumită strâmtoarea superioară a bazinului și formată anatomic de linia terminală. Hng0iul corespunde tuberozității isc0iatice. Pubele formează partea anterioara și inferioară a osului coxal. 'occisul este alcătuit din trei vertebre sudate și este articulat cu osul sacru.als Pelvisul este împărțit în două secţiuni de către o strâmtoare. Planurile "el*isului Planul strâmtorii superioare este oblic și priveşte în sus și înainte. unite aproape într"un ung0i drept cu desc0iderea anterioară. arcul subpubian=  spirele isc0iale=  tuberozitatile isc0iale= 'entura pelviană este formată din patru oase3 oasele coxale drept și stâng care la rândul lor sunt formate din osul pubian. care se sudează după pubertate= osul sacru= coccisul.

simfizei pubiene. xul care leagă centrul planului strâmtorii superioare cu centrul planului strâmtorii inferioare se numeşte axul pelvisului. Planul strâmtorii inferioare este și el oblic. iar concavității lui care priveşte în <os și înainte îi corespunde anterior simfiza pubiană. :l este reprezentat de o linie curbă paralelă cu curbura sacrului. +ntre planul oblic al strâmtorii superioare și planul orizontal se formează un ung0i de -)"@) de grade denumit ung0iul de înclinaţie al pelvisului. dar priveşte în <os și înainte și are oblicitatea mai mică. :l formează cu planul orizontal un ung0i de circa () grade. E9 .

travalii lungi şi membrane rupte= " avorturile empirice. deoarece. sunt infectate prin manevrele septice. care le sunt caracteristice= . cât şi trompele și ovarele.) .microlezionale/= " anexite cronice . colibacilul. bacilul Moc0. intervenţii obstetricale efectuate în condiții de asepsie defectuoasă. III 8 ETIOLOGIE "auze determinante3 " germeni patogeni3 streptococul. pneumococul. bacilul perfringens.macrolezionale/. virusul gripal. 4in punct de vedere anatomo"patologic. anexitele se împart în3 " anexite acute . se mai numesc şi salpingoovarite sau metroanexite. tricomonas vaginalis.CAPITOLUL II ANE5ITA II 6 DEFINI7IE nexitele sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor. odalităţi de inoculare3 " naşterile prin examene vaginale în cursul urmăririi travaliului. de cele mai multe ori inflamaţia interesează în grade diferite atât uterul. " o excepţională localizare la nivelul anexelor o pot avea3 bacilul tific. enterococul= " bacili anaerobi. virusul oreionului. stafilococul.

!nfecția se transmite prin limfaticele pelvisubperitoneale. în care femeia este predispusă mai mult ca oricând infecţiilor. c0iureta< bioptic= " raporturi sexuale. Perioada menstruală reprezintă o fază critică. amigdalită. ru<eolă/. metastatică de însămânţare a anexelor/. " calea sanguină3 este drumul urmat uneori de microbii porniți de la un focar de infecție situat la distanţe de organism .scarlatină.tulburări intestinale. sifilis. "ăile de propa!are a infecției# " calea canaliculară3 mucoasa este calea obişnuită de propagare a gonococului= " calea limfatică3 calea obişnuită de propagare a streptococului şi a germenilor anaerobi." explorările și intervenţiile ginecologice ca3 dilatația colului. " calea de contiguitate3 calea cea mai obişnuită de propagare a aportului de germeni de la nivelul apendicelui şi intestinului până la anexe. 0isterosalpingografie. >e creează aderenţe cu anexele. gripă. variolă.calea descendentă. 0isterometrie. :a favorizează atât grefarea infecţiilor noi cât şi reapariţia focarelor latente vec0i= " tulburări în funcția diferitelor organe cu răsunet asupra sferei genitale . 8ucoasa este mai puţin atinsă ceea ce explică posibilitatea vindecărilor fără sec0ele de obstrucţie tubară şi sterilitate. "auze favorizante3 " congestia utero"anexială menstruală. !nfecția cu coli bacili poate lua și calea sanguină pornind de la intestin pentru a se localiza la nivelul anexelor . abordând trompa. reumatism.sindrom enterogenital sau enterourogenital/. mai ales constipaţia/= . Procesul infecţios cuprinde pe rând peretele apendicelui sau al intestinului şi seroasa peritoneală. :a explică localizările genitale din cursul infec țiilor acute şi cronice .( . care sunt la rândul lor inoculate și cuprinse în procesul infecţios.

cu intensitatea mare a semnelor funcționale . fiind însoțită de frisoane. ce traduce fenomenele inflamatorii locale difuze. trepidaţiile= " oboseala. de obicei. luând aspectul anexitei subacute sau cronice de la început.E . bilaterale sau unilaterale. exercițiile fizice. decât o impăstare difuză în zonele anexiale. puls accelerat. 4ebutul brusc al bolii se caracterizează printr"o simptomatologie zgomotoasă. II 9 SIMPTOMATOLOGIE 4ebutul bolii poate fi brusc. >e însoţesc uneori de tenesme rectale și vaginale și de vărsături. mersul. 4urerile iradiază spre regiunea lombară şi sacrală. scensiunea termică poate să a<ungă la 1)"1( O'.electrocoagulările. Factori favorizanți din mediul e$tern# " frigul şi umezeala= " factorii traumatici . unde poate prezenta o oarecare contractură sau apărare musculară. . cu simptomatologie acută. în această fază. 5actul vaginal este foarte dureros= prin examenul vaginal nu se poate decela. bdomenul este balonat şi foarte sensibil la palpare în eta<ul inferior. excesele sexuale/= " ortostatismul prelungit. subnutriţia. Pacienta acuză dureri vii în abdomenul inferior. luând aspectul fenomenelor anatomo"patologice descrise mai sus. fenomenele inflamatorii se localizează şi se constituie în leziuni. sau insidios. +n zilele următoare." boli infecțioase acute şi cronice= " tulburări neuro0ormonale. spre coapse sau spre epigastru.în special a fenomenelor dureroase/ și generale.

: Men!metr!ra#iile. :ste Ndurerea înaltăO din cursul unor anexite. . lteori este continuă. Peri!a$a $e stare +n faza de constituire a leziunilor. tabloul clinic variază foarte mult după caz. !ntensitatea fenomenelor dureroase este variabilă. durerea spontană poate să dispară complet. de obicei predominând în una din fosele iliace. Pot fi însoţite de tenesme rectale şi cistalgii. domină tabloul clinic. >emnele generale. :ste localizată în abdomenul inferior. spre regiunea lombară sau spre vezică. +n anexitele vec0i. tact vaginal. spre regiunea sacrală şi coccis. fiind resimţită cu predominenţă în aceste regiuni. ceea ce imobilizează pacienta. exacerbate prin oboseală. Hneori.. 8enstruațiile se prelungesc. fiind exacerbată de mişcări. care pot duce la erori de diagnostic. uneori însoţite de stări subfebrile. !radiază spre membrele inferioare. a/ Semne funcţionale# :Durerea. sunt frecvente în cursul anexitelor. mers. fiind provocată numai prin exerciții obositoare sau prin contact sexual. 4urerea apare uneori intermitent sub formă de crize dureroase provocate de cel mai mic efort. de greţuri şi vărsături. funcţionale şi fizice sunt în intensitate diferită si se grupează diferit. etc. . 5raducând starea de congestie pelviană. >e manifestă prin fenomene dureroase atenuate. Hneori durerea iradiază spre epigastru sau regiunea 0epatică.4ebutul insidios al bolii " se caracterizează prin constituirea insidioasă a leziunilor locale. persistă pierderi de sânge continue sau intermitente pe întreaga perioadă a menstruaţiei.

o creştere a leucocitelor în raport cu severitatea procesului infecțios.: Leuc!reea este de obicei prezentă. endometria. se reduce la starea subfebrilă. reacția febrilă este mai puțin accentuată. globulele roşii scad. localizat de obicei în una din fosele iliace. Hneori. +n formele cu supurații prelungite. : &em!#rama3 arată în cursul anexitelor.!rmele acute palparea abdomenului ne permite să constatăm. fiind o manifestare a leziunii iniţiale care a determinat anexita3 vulvo"vaginita. I <n . c& Semnele fizice# cestea diferă după cum forma anatomo"patologică este acută sau cronică. un punct dureros. >căderea vitezei de sedimentare a 0ematiilor este un criteriu bun pentru aprecierea stingerii procesului inflamator. >tarea generală este alterată. se instalează o anemie secundară. Hneori poate fi redusă şi neevidentă. 'ând procesul inflamator este în fază acută şi aprins şi peritoneul perianexial. %& Semne !enerale# :Febra3 prezintă intensitate și caractere variabile după caz.1 . 5actul vaginal . în formele mai uşoare. :Vite. continuă sau cu remisiuni matinale. în infecţiile serioase. uneori c0iar în ambele părți. în zona respectivă putem găsi apărare musculară. leziunea iniţială fiind latentă.a $e se$imentare a 0ematiilor este crescută şi se menţine mult timp după scăderea febrei si a numărului de leucocite. lteori. cu colecţii purulente se menţine foarte ridicată. cervicita.

în zonele macrolezionale c0istice se găsesc tumori remitente sau fluctuente. . împăstată și dureroasă. uterul este mărit de volum. foarte dureroasă. ceea ce ne a<ută să precizăm dacă tumora este un 0idrosalpinx. dureros. Prin puncție vaginală se poate extrage. stfel. când aceasta este situată în sacul 4ouglas. fixă. 'ând se asociază cu fenomene de reacţie peritoneală.asociat cu palparea abdominală. 5actul vaginal ne permite să stabilim și afectarea uterului în procesul infecțios pelvian. >e poate însoţi de rezistenţă musculară în faza acută. cu mobilitate redusă şi mobilizare foarte dureroasă când este prins în aderenţe perimetrul anexial. leziuni de metrită şi perimetrită. un lic0id clar sau tulbure. fiind fixat în aceste situaţii anormale prin aderenţe sau prin retracţie inflamatorie anexitei. în formele c0istice.!rmele cr!nice palparea abdominală ne permite să decelăm uneori o tumefacție mai mult sau mai putin întinsă. :l poate suferi devieri şi deplasări prin volumul anexei afectate. ?a tactul vaginal. găsim o zonă de împăstare. sau purulent. ce ocupă una sau ambele fose iliace şi 0ipogastru. dureroase. fără a putea decela anexita. ne dă datele cele mai importante pentru stabilirea diagnosticului. 5actul rectal ne poate da date asupra formei dimensiunilor anexei. Puncția ne a<ută la identificarea germenilor prin culturi. +n formele cronice cu predominenţa leziunilor c0istice perianexiale se găsesc mase tumorale împăstate sau c0iar dure. = <n . Hterul face uneori corp cu anexa tumefiată. +n formele acute. fixe. precum și la stabilirea antibiogramei. sensibil la presiune.- . asociată cu palparea abdominală provoacă uneori o senzație de durere în zona afectată. Hneori este deviat. a extinderii leziunii şi a formei anatomo"patologice. lteori anexa este percepută ca un cordon dur. iar delimitarea lui este dificilă. prin palparea fundului de sac vaginal. care pot bomba în fundurile laterale sau posterioare.

?andau. cu mâna caldă şi cu toată palma. %alva >ims se foloseşte pentru a depărta peretele vaginal posterior.6 . . II > METODE APLICATE <N INVESTIGAREA ANE5ITELOR 6 Pal"area ab$!minal3 se face întodeauna cu blândeţe. desc0izându"se lent. :le se introduc înc0ise vertical şi apoi se orientează transversal. de sus în <os. +n caz de 0iperestezie cutanată vom preciza sediul durerii3 ovar. cervicitele. %alvele cele mai folosite sunt3 valva >ims sau valva posterioară şi valva >imon sau valva anterioară. Pacienta este aşezată în poziție ginecologică. pentru a depăşi colul şi al încadra între cele două valve. depistându"se culoarea mucoasei vaginale. pot decela leziunea cervicală care a constituit punctul de plecare al infecţiei anexiale. >e mai folosesc speculele de tipul3 'olli. se introduc paralel cu labiile mari şi odată a<unse în fundul vaginului se rotesc cu 9)P. 5relat. Pacienta va fi aşezată în decubit dorsal cu coapsele îndepărtate şi gambele flectate pe coapse şi va fi rugată se respire adânc cu gura desc0isă. %alvele.:xamenele cu speculul vaginal. apendice. leziunile profunde. scurgerile de puroi şi sânge. iar valva >imon pentru îndepărtarea peretelui anterior de col. orientându"se în sus şi în <os. uter. 8 E0amenul cu *al*ele " constă în inspectarea vaginului şi colului uterin. dezinfectate și lubrefiate.

+n formele macrolezionale se găsesc mase anexiale infiltrate sau c0istice. Dia#n!sticul $i. 2uncţia tumorilor anexiale a<ută la precizarea diagnosticului de 0idrosalpinx sau piosalpinx.iti* " este stabilit în urma efectuării tactului vaginal. asistentă şi pacientă. II ? DIAGNOSTIC Dia#n!sticul "!.9 E0amenul secre/iei *ul*!4*a#inale se efectuează pe lame. se pot confunda cu3 . dure. 5actul vaginal se face cu un deget . descriind modificările anatomice. >e face întodeauna respectând regulile de igienă şi asepsie pentru medic. care poate fi microlezională sau macrolezională. > Tactul *a#inal " este un tact combinat. (ia!nosticul diferențial al formelor acute a/ nexitele acute microlezionale. să meargă la toaletă pentru a"şi evacua conţinutul vezical şi intestinal. abdomenovaginal. c0istice. Pacienta este invitată de către asistenta medicală.indexul mâinii stângi sau drepte sau cu două degete . caracterizate prin dureri abdominalo" pelviene însotite de stare febrilă şi semne locale corespunzătoare leziunii. +n formele microlezionale se găsesc trompe îngroşate. se cercetează la microscop. prin care explorăm toate segmentele aparatului genital.@ . sensibile la palpare și ovare uşor mărite de volum. apoi este aşezată în poziţie ginecologică pentru efectuarea tactului vaginal.erențial " se pune diferit în formele microlezionale şi în formele macrolezionale ale anexitelor. în funcţie de varietatea anatomo"clinică a anexitei. '. pentru depistarea tipului de germen patogen care a produs infecţia în zona genitală respectivă.index şi medium/.

5actul vaginal negativ a<ută la precizarea diagnosticului. 4eşi tactul vaginal relevă leziuni foarte asemănătoare cu ale anexitelor. prin stază sanguină venoasă= traiectul sigmoidului= cu fenomene de iritaţie peritoneală= tumora pelvină are contur mai net ca masa anexială inflamatorie. cu alternanţe de constipaţie și diaree.7 . cu modificări anatomo"patologice. (ia!nosticul diferenţial al formelor macrolezionale# a/ " nexitele acute macrolezionale se pot confunda cu3 tumorile pelviene torsionate. cu predominanţa tulburărilor funcţionale. congestiile pelviene neinflamatorii de origine 0ormonală sau apărute sigmoiditele. b/ nexitele cronice microlezionale. la început= " sarcina extrauterină cu 0ematom peritubar. scensiunea febrei lipseşte. cu dureri pe calculi uretrali care se asociază cu fenomene urinare3 0ematurie. înaltă. ). cestea au debut brusc. punct apendicular dureros. uneori decelabile clinice. fenomenele digestive sunt mai accentuate. 5actul vaginal precizează diagnosticul= " enterocolita acută= predomină fenomenele urinare3 poliurie= " apendicita acută= apărare musculară cu sediul mai ridicat în fosa iliacă dreaptă. micile semne de ." colecistita acută= confuzia este posibilă când predomină durerea iradiată. de obicei. în cursul anexitei. stare sincopală. se pot confunda cu3 " " " poliurie= " apendicita cronică care se asociază cu fenomene digestive. antecedentele. " nevralgii pelviene prin celulita pelvină cronică cu aceeaşi origine inflamatorie.

. stările lipotimice. difuze. poate fi diferenţiat de masele anexiale inflamatorii prin aspectul irigoscopiei şi fenomenelor intestinale predominante. diagnosticul este foarte asemănător. se deosebeşte de aceasta. de obicei. mai ales prin extensia procesului inflamator. fixe. sunt cele. 4e multe ori însă. fibromul uterin se complică cu anexita= " retroversia uterină fixă se poate confunda cu o anexită aderentă de faţa posterioară a uterului= " 0ematocelul pelvin vec0i. predominanța fenomenelor digestive ne pot orienta asupra diagnosticului= " flegmonul ligamentului larg se deosebeşte de anexite prin constituirea procesului inflamator cu peretele pelvian. organizat. dau confuzii= " rinic0iul ectopic pelvian poate fi confundat cu o anexită. mai ales când este sediul unei pielonefrite şi devine dureros. mai uşor de diferenţiat. a puncţiei vaginale= " c0isturile ovariene. Pune probleme terapeutice similare. Hrografia precizează diagnosticul= " cancerul rectosigmoidian. metroragiile. în acest caz se însoţeşte de poliurie. dure şi mobile. mai ales c0isturile intraligamentare sau fixate prin aderenţe inflamatorii sau c0isturile supurate de ovar sunt adesea greu de diferenţiat= " alte tumori ovariene sau ale trompei.9 . de el depinzând atitudinea terapeutică.sarcină. 5umorile maligne. pe care puncţia vaginală îi poate preciza= " pelviperitonita. absenţa reacţiei febrile ne dau diagnosticul. 'ând pelviperitonita este datorată unui apendice cu sediul pelvian. important. fiind bine delimitate. ntecedentele. de multe ori o consecinţă a anexitei. 4iagnosticul se poate pune pe seama antecedentelor. b/ nexitele cronice macrolezionale se pot confunda cu3 " fibromul uterin= contuzia este destul de frecventă când masa tumorală anexială este aderentă la uter.

Precizarea diagnosticului este mai dificilă în anexitele cronice sau în puseele acute recidivante.vulvo"vaginite. gonococică. 4iagnosticul etiologic este uşor de determinat. Pentru depistarea naturii gonococice a infecţiei utilizăm examenul citobacteriologic al secreţiei cervicale. Boţiunea de nașteri sau avorturi complicate în antecedente. extras. pentru a stabili condițiile de debut ale bolii.Dia#n!sticul eti!l!#ic. colibacilară sau tuberculoză. uretrite/. precum şi în unele infecţii anexiale c0istice . gonoreacția . 1) . !nvestigațiile de laborator ne pot aduce precizări asupra agentului patogen. II @ EVOLU7IE +n unele cazuri. antecedente baciale. 'ând există pungi anexiale c0istice se recurge la puncţia acestora şi examenul bacteriologic al produsului pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei. un avort. în cursul unei infecţii blenoragice bine precizate sau în urma unor tulburări intestinale. culturi din secreţia cervicală. de accidente blenoragice .sero"reacţia tip *ordet"Kasserman/. îndepărtate de cauza iniţială. +n aceste cazuri interogatoriul atent trebuie să anc0eteze antecedentele pacientei. procesul inflamator poate lua un caracter extensiv de la început. de tulburări intestinale colitice sau sindrom entero"renal. când anexita apare după o naştere. 'uprinde întreg peritoneul pelvian şi se transformă în pelviperitonită.bacilare/. când circumstanţele de apariţie ale procesului inflamator sunt evidente. se orientează spre diagnosticul de anexită puerperală. când infecţia este masivă sau când puterea de apărare a organismului este scăzută. 'ulturile din secreția uterină pot servi la identificarea germenilor şi stabilirea antibiogramei în infecțiile post"partum şi post"abortum.

Persistă leziuni .macroleziuni/. 5emperatura scade. >emnele generale . +n sfârşit. 2emeile devin adevărate infirme. în imposibilitatea de a"şi desfăşura activitatea profesională și starea lor generală se alterează.febra/ şi funcţionale . sterilitate. %indecarea completă a anexitei poate fi obţinută uneori. sensibile la presiune .microleziuni/ salpingo"ovariene şi perianexiale cronice " sec0ele de anexită " ce pot determina tulburări menstruale.:xcepțional ia formă supraacută. +n aceste cazuri. mai ales dacă acestea sunt instituite precoce şi intensiv. infiltraţiile anexiale se reduc până la dispariţia completă. provocate uneori de cauze minime şi în special de oboseală. anexita evoluează spre o formă acută sau cronică. ceste forme cu evoluţie supraacută se pot întâlni în infecţiile puerperale 0iperseptice sau în infecțiile gonococice ce se dezvoltă la fetiţe pe un teren neimunizat. leziunile tubare sunt primele. ele reprezintă un scurt stadiu de trecere către infecția peritoneală.durerea/ se atenuează şi pot să dispară= totuşi persistă leziuni decelabile prin tact vaginal3 mese anexiale c0istice sau infiltrate. supurație și alterarea progresivă a stării generale. determinând peritonita generalizată. lteori vindecarea clinică pare completă. prin mi<loace moderne de tratament. masele anexiale dispar. 4e cele mai multe ori însă. nevralgii pelviene si uneori recidive ale procesului inflamator. din faza acută. cestea sunt uneori bine suportate din punct de vedere subiectiv şi pacienta îşi poate relua lucrul. durerile dispar. :a nu corespunde însă unei vindecări anatomice reale. nexitele mai pot evolua spre constituirea unui piosalpinx cronic. 1( . lteori determină dureri la cel mai mic efort si influențează starea psi0ică a pacientei. lipsit de apărare locală. se extinde spre marea cavitate peritoneală. 'ând diseminarea şi generalizarea infecției se fac pe cale sanguină ia aspectul de septicemie. cu febră. ele determină recidive frecvente ale puseului acut.

8ai frecvente sunt metroragiile .ce pot alterna cu perioade de amenoree/. II A PROGNOSTIC +n general.. 1E . favorizate de factori congestivi pelvini . nu este reţinut. >terilitatea este o urmare frecventă a anexitei. ducând la complicaţii care pot genera neplăceri în viaţa femeii. ca o urmare a leziunilor scleroase atrezice ovariene. însă depinde foarte mult de evoluţia anexitei. perianexiale ce determină perinevrite pelviene. 4acă administrarea tratamentului se face cât mai precoce anexita este vindecabilă ())F.5ulburări menstruale " pot fi insuficiențe de flux menstrual " oligo şi 0ipomenoree. fie din degenerescența scleroc0istică a ovarelor. iar în caz de neaplicare corectă. staţionare în picioare. cestea sunt o consecinţă a ovaritei scleroc0istice.. pe traiectul nervului obturator/ sau în regiunea lombară. cestea sunt mai bine influenţate de tratament. 'auza cea mai importantă este obstrucția tubară. criza intermenstruală. :a este mai frecventă în urma infecţiei gonococice. $ezultă fie din obstrucţia bilaterală a trompelor. a tipului de anexită şi a complicaţiilor acesteia. decât în urma infecțiilor post"partum sau post"abortum. la timp a tratamentului. $ecidivele procesului inflamator. sunt datorate leziunilor scleroase cicatriceale. reacutizarea bolii. Bevralgiile pelviene " sunt dureri pelvine uni sau bilaterale cu iradiere în membrul inferior ./ este întodeauna posibilă.mers îndelungat. anexita va evolua. c0iar când sec0elele sunt reprezentate de microleziuni anexiale. dismenoreea. excese sexuale etc. care determină mai ales leziuni de perisalpingită.de obicei. prognosticul este favorabil. care determină leziunile cicatriceale endotubare definitive.

se pot face infiltraţii locale în tumefacţiile inflamatorii recoltate cu penicilină E)). având activitate maximă asupra cocilor gram pozitiv. este bine să o asociem cu streptomicina . 6 Tratamentul Cn . în special a colibacilului si stafilococului.))) H. având ca scop calmarea durerii şi obligă pacienta la imobilizare. 4e aceea.))). se trece la antibioticele cu spectru larg3 cloramcetina. în pungile supurate. .penicilina şi streptomicina/ pot fi administrate și local. >e vor utiliza doze mari de 7)).)))"(. dizolvate în () cm .(gRzi/.!rmele acute / 5$ 5 8:B5H? 8:4!' ?3 Q pacientei i se recomandă repaus la pat= Q aplicarea unei pungi cu g0eaţă pe abdomen.!. efectuarea din puncţii prin extragerea puroiului. care este activă mai ales asupra acestor germeni şi care mai are avanta<ul de a fi bine tolerată.Rzi. >ulfamidele şi antibioticele . imediat la administrarea unui antibiotic. Pentru a lărgi sfera de acţiune a terapeuticii. asupra cărora penicilina este mai puţin activă. */ 5$ 5 8:B5H? 8:4!' 8:B5O> dministrarea antibioticelor trebuie să fie g0idată de antibiogramă. se va recurge la administrarea penicilinei. după evacuarea puroiului prin puncție. sau streptomicină (g.II B TRATAMENT 5erapeutica localizărilor anexiale diferă atât în formele acute cât şi în formele cronice. Pentru nu a pierde timp până la efectuarea antibiogramei sau dacă aceasta nu se poate realiza. 8a<oritatea infecţiilor genitale fiind datorate streptococului sau gonococului. 1.!. 4acă fenomenele clinice nu cedează. se va recurge totuşi.))) H.

diabet.) cm . respectând riguros contraindicațiile . starea generală se ameliorează şi poate fi împiedicată c0iar constituirea leziunilor dacă este efectuat precoce. durerea dispare. timp de câteva zile cu administrarea de antibiotice. în a doua zi E)) mg . iar în a treia zi ()) mg.mg.-)F. 'ortizonul asociat cu antibioticele " acţiunea lui antiinflamatorie poate împiedica constituirea maselor mari tumorale. Pentru infiltraţii în parametre de o parte şi de alta a colului se pot utiliza. iar pentru infiltraţie lombară se utilizează 6)"7) cm. dministrarea tratamentului prezintă următoarea sc0emă3 se utilizează administrarea cortizonului.*loca<ul novocainic reduce excitabilitatea sistemului nervos local. -) mg şi E. când ea poate fi făcută sau nu. etc. atenuează fenomenele inflamatorii. '/ 5$ 5 8:B5H? 'D!8!O5:$ P:H5!' 11 stimula . de asemenea. 5ratamentul cu antibiotice trebuie continuat încă o săptămană. acţiunea lui fibrolizantă înlesneşte pătrunderea antibioticului în focarele de infecții.) mgRzi/ pentru a suprarenala pusă în repaus prin administrarea tratamentului cu cortizon. >e recomandă.mg.E-F. 0ipertensiune arterială. penicilină. *loca<ele novocainice ale zonei inflamate au dat unele rezultate. după încetarea administrării cortizonului. cestea vor fi alese conform antibiogramei. soluţie ).)) mgRzi. dacă tratamentul se prelungeşte. cloramcetină..-)F sau (-)"E)) cm. clorură de potasiu administrată pe cale orală G E". >e vor lua toate măsurile necesare administrării de cortizon şi anume3 regim desodat. gRzi. 5erapia cu cortizon în infecții trebuie aplicată însă cu mare prudenţă. tuberculoză/.ulcer gastroduodenal. 4e asemenea.novocaină (F. poi doza se scade treptat la @.. când leziunea este constituită. soluţie novocaină ). +n prima zi se administrează . asocierea '5D"lui către sfârşitul tratamentului . soluţie ). +nainte de aplicarea acestei terapeutici este necesară efectuarea unui examen complet al pacientei pentru a împiedica complicațiile. >e continuă apoi administrarea concomitentă de antibiotice cu cortizon.1)". leziunile anexiale şi perimetroanexiale. se vor administra antibioticele uzuale3 streptomicină. câte E) până la .

când pacienta le tolerează/ sau prin seroterapie.clisme/. >edativele corticosubcorticale . O importanţă deosebită se va acorda evacuării regulate a tranzitului intestinal . în faza subacută. când afecţiunea trece din faza de reacţie intensă a organismului la infecție. vitamina ' forte asociată cu ser fiziologic. preparatele de corticosuprarenale sunt necesare în formele grave cu deficienţă cardiovasculară. este indicată după atenuarea fenomenelor acute.)Eg.extract t0eobaic ). nalepticele cardiovasculare. a leucocitozei.)Eg etc./.omnamicin.!munoterapia G stimulentă a mi<loacelor de apărare a organismului. începând cu ). 4/ 5$ 5 8:B5H? 'D!$H$G!' ? +n cursul infecţiilor genitale acute tratamentul c0irurgical prezintă următoarele indicaţii3 1- . omnacilin/. 0ipotoxic şi bogat în vitamine. +n faza subacută a bolii se poate aplica vaccinoterapia sub forma vaccinului polimicrobian în doze progresive. pentru a stimula mi<loacele de apărare ale organismului odată cu distrugerea germenilor. Proteinoterapia cu preparate de tipul onodinului ce nu determină reacții brutale poate fi aplicată şi în faza acută. >e vor prescrie supozitoare calmante . asociată cu antibiotice . extract belladonna ). >edativele sunt necesare în faza acută a bolii în care fenomenele dureroase sunt intense. >e vor corecta deficienţele de Db și se va întări puterea organismului prin transfuzii de sânge.E ml la intervale de două zile până la doza maximă de E ml. Pacientele vor fi supuse unui regim alimentar uşor. a fagocitozei şi a elaborării de anticorpi. 5erapeutica trebuie să aibă în vedere menținerea ec0ilibrului 0idric prin administrarea de lic0ide pe cale orală .loţiuni cu bromuri de sodiu şi barbiturice/ pentru a calma durerea şi a micşora reactivitatea sistemului nervos.

tratamentul acestora devine dificil şi de lungă durată." colecţiile purulente mari. >e va recomanda evitarea oboselii. 5rebuie impuse anumite prescripţii de igenă pacientelor cu leziuni reziduale de inflamaţii pelvine. în faza subacută şi cronică numai sub influenţa repausului la pat. *aza tratamentului este repausul absolut la pat şi relativ.!rmele ane0iale cr!nice / 5$ 5 8:B5H? 8:4!' 8:B5O> 'ând formele anexiale s"au constituit în leziuni cronice. :l trebuie respectat cu stricteţe atâta timp cât leziunile nu au progresat şi trebuie prelungit un timp după cedarea fenomenelor acute şi subacute. a staţionării prelungite în ortostatism. mai ales la femeile tinere. a mersului prelungit. în contact cu fundurile de sac vaginale. aceste intervenţii sunt posibile şi dau rezultate bune. trebuiesc epuizate toate mi<loacele terapeutice. " anexitele cu pungi supurate care nu cedează la administrarea tratamentului medicamentos. " peritonitele generalizate prin indicaţiile de urgenţă a laparotomiei cu drena<ul cavităţii peritoneale.anexitele/. care se prelungesc şi alterează starea generală a pacientei. sub protecţia antibioticelor. 8 Tratamentul Cn . care nu pot fi rezolvate prin puncții. a sportului deoarece favorizează congestiile pelviene . se rezolvă prin intervenţie c0irurgicală şi prin excizie. înainte de a ne decide pentru tratamentul c0irurgical. 5ratamentul medical trebuie impus la maximum. trebuiesc evacuate prin colpotomie şi drena< vezical cu a<utorul unui tub în formă de N5S. acesta cere perseverenţă și răbdare din partea pacientei şi este de multe ori decepționant. Putem observa uneori retrocedarea treptată a fenomenelor inflamatorii. pentru a evita reacutizarea lor. 16 .

!. după te0nica descrisă în tratamentul anexitelor acute poate da unele rezultate în formele cronice mai recente. >e dizolvă ()).("E fiole/. deoarece substanţa medicamentoasă nu poate pătrunde în focarul infecțios. pot pătrunde mai uşor la nivelul focarului inflamator. antibioticul se in<ectează după evacuarea conţinutului. favorizând rezoluţia procesului inflamator. +n aceasta se poate introduce şi sulfatizol . '/ >O8BO5:$ P! :ste recomandată în asociere cu celelalte tratamente pentru a obţine o in0ibiţie de protecţie a scoarţei cerebrale si de a înlătura reflexele nocive.!.. perioade menstruale.. zile ale menstruaţiei se administrează câte 1))))) H. 1@ . dministrarea antibioticelor în perioada menstruală. +n pungile c0istice. penicilină sau ).5ratamentele c0imioterapeutice şi administrarea antibioticelor nu dau aceleaşi rezultate ca în faza acută. +n primele E". Bovocaina se in<ectează în plină masă tumorală prin puncție vaginală. Poate da unele rezultate în cazul unor leziuni mai recente.dimineaţa şi seara/.))) H." ( g streptomicina în () cm soluţie novocaină.g streptomicină Rzi .solutie ). 5otuşi ele îşi păstrează unele indicații şi în formele cronice ale inflamațiior anexiale şi anume3 !nfiltrate locale " în asociere cu novocaina . */ !8HBO5:$ P! >ub formă de vaccin polimicrobian nu dă rezultate în formele vec0i cicatriceale. penicilină şi ( g streptomicină Rzi.-"(F/ în masele inflamatorii c0istice. Bu dă rezultate în leziunile vec0i cicatriceale.)))"E)). stinse de mai multă vreme. +n aceste cazuri stimulează procesul de apărare al organismului. socierea cu cortizon.!. penicilină şi ). împărțite în două doze de câte E))))) H. 5ratamentul trebuie repetat în timpul a E". datorită stării congestive utero"anexiale.

determinând vasodilatație. 4iatermia acţionează prin fenomene calorice şi electrice la nivelul ţesuturilor lezate. Bu trebuie aplicată înainte de două luni de la scăderea curbei termice la normal sau când leucocitoza sau viteza de sedimentare se menţin crescute. cuprinde metode multiple. luni. MIDLOACELE FIZIOTERAPEUTICE UTILIZATE <N TRATAMENTUL ANE5ITELOR SUNT. +n felul acesta se măreşte puterea de apărare a organismului. u avanta<ul unei repartiţii mai egale a căldurii în profunzime. eficacitatea lor fiind redusă . 5ratamentul local de bază în inflamațiile pelviene cronice sunt fizioterapia şi. mai ales. înlăturarea factorilor emoţionali. 5rebuie asociat cu un regim curativ de protecţie= linişte. 8etoda constă în administrarea de barbiturice şi bromuri pentru a se realiza un număr de (E G (1 0. 4/ 5$ 5 8:B5H? ?O' ? $:TO?H5!% 5ratamentul local rezolutiv care măreşte stimularea resorbţiei exudatelor şi oprirea proceselor de fibrozare. alimentaţie bogată în vitamine. dar care astăzi sunt aproape complet părăsite.defavorabile mersului bolii. re efect net analgezic. balneoterapia. *ndele scurte au indicaţii şi acțiune asemănătoare cu cea a diatermiei. '. :ste absolut contraindicat când procesul inflamator nu este complet stins fiind capabil de a reacutiza leziunile. Pericolul de 17 .ovule cu glicerină. spălături vaginale/ aplicate când procesul inflamator este stins. #edinţele se fac la două zile și pot fi prelungite timp de E G . tampoane vaginale cu glicerină. însă efectul rezolutiv este lent și nu influenţează leziunile cicatriceale.

repaus/ îşi exercită acţiunea solitară asupra organismului în întregime. >unt indicate în leziunile infiltrative scleroase. rontgenterapia trebuie evitată pentru a nu influenţa defavorabil ovogeneza. Pot fi utilizate cu folos în unele forme dureroase congestive și nu dau complicații. >e fac . tulburări 0ormonale. locală. >e obţin rezultate bune atât asupra leziunilor locale cât şi asupra tulburărilor funcționale . +n afară de acţiunea rezolutivă. crescând pericolul de malformaţii congenitale ale fătului în cazul unei eventuale sarcini. regularizează circulaţia favorizând resorbţia exudatelor şi influenţează favorabil starea generală şi anemia asociată ei. cu nevralgii pelviene. +azele infraro. iodurate de la *ălteşti. la care întrevedem posibilitatea de procreaţie. 19 . sterilitate/. *alneoterapia constituie o armă importantă de tratament a inflamaţiilor anexiale cronice.acutizare a leziunilor este mai mic prin utilizarea undelor. factorii balneo" climatici de mediu .durere. soare. >lănic"Pra0ova.ii sunt decongestionante şi analgezice. înainte de a indica cură balneoclimaterică. *alneoterapia este indicată atât în inflamațiile genitale pelviene cronice macrolezionale. cu deviații uterine. ).aer. :ste absolut contraindicată în procesele inflamatorii complet stinse. %>D. constituie o contraindicație a balneoterapiei."1 zile. cu exudate fibrinoase aderențiale. legerea stațiunii se face în raport cu forma anatomoclinică a leziunii şi cu starea generală a pacientei. cu predominenţa tulburărilor funcționale. :le pot fi aplicate şi în formele subacute sub formă de unde reci. cestea trebuie decelate cu atenţie prin datele clinice3 leucogramă. 2ormele congestice însotite de menometroragii. ?a femeile tinere. $adioterapia antiinflamatorie dă unele rezultate în tratamentul leziunilor fizioplastice neinfluenţate de alte tratamente."1 şedinţe la un interval de . astfel3 " apele clorurate sodice.

Bămolul de la mara. are acţiune rezolutivă intensă asupra inflamaţiilor cronice și influenţează atât formele macrolezionale cât şi pe cele microlezionale cu nevralgii pelviene și sterilitate. +n adoptarea conduitei conservatoare se va ţine cont de vârsta pacientei. :/ 5$ 5 8:B5H? 'D!$H$G!' ? >e recurge la tratamentul c0irurgical în inflamațiile pelviene cronice. Ocna >ibiului. cu conservarea pe cât posibil a funcţiilor aparatului genital. funcția de reproducere sau cel puțin funcția 0ormonală.5ratamentele locale cu ape clorurate sodice iodurate sau sulfuroase se fac prin băi de şezut sau băi generale. >e va ţine seama însă de faptul că. c0irurgia conservatoare nu este lipsită de inconveniente. prin irigații vaginale. >e aplică sub formă de cataplasmă sau tampoane vaginale cu nămol cald.extirparea ambelor anexe şi a uterului/. când tulburările funcţionale persistă. >ovata. dacă c0irurgia radicală . 5ratamentul c0irurgical constă în3 Aextirparea leziunilor= Acorectarea tulburărilor de statică utero"anexială= Arezecția nervului presacrat şi fenolizarea pediculului lombo"ovarian. dă tulburări de castrare. g0idată de principiul extirpării stricte a leziunii. '0irurgia de exereză trebuie să fie o c0irurgie conservatoare. când s"a epuizat toată gama tratamentelor. +n cazul leziunilor anexiale se recurge la c0irurgia de exereză. :a prezintă următoarele pericole3 -) . ?acul >ărat. fiind continuu suferinde și alterează starea generală a pacientei.

cu tulburări funcționale ce le determină. prin incitaţiile neuro"umorale consecutiv.salpingolizis. a unui ovar sau a unui fragment de ovar -( . Procenta<ul de sarcină este foarte mic în urma intervenţiilor când nu există o trompă întreagă C operații ce permit numai păstrarea secreţiei interne C salpingectomie dublă cu păstrarea ambelor ovare. Intervențiile conservatoare constau -n3 C operații ce permit conservarea fecundaţiei C salpingectomia unilaterală sau anexectomia unilaterală sau rezecţii parţiale ale ovarului.U recidivele procesului inflamator= U degenerescențele c0istice ale ovarelor sau fragmentelor de ovar rămase. ceste degenerescențe c0istice sunt o urmare a 0ipersecreției foliculo" stimulinelor. ca timp complementar al intervenției. >e pot asocia. dacă este cazul. cu intervenţii de permeabilizare a trompei rămase . implantarea trompei în uter/ C salpingectomie bilaterală cu implantarea intrauterină a unui fragment de ovar pediculat. C rezecția nervului presacrat şi fenolizarea pediculului lombo"ovarian. pentru a întrerupe calea nervoasă a incitațiilor diencefalo"0ipofizare şi pentru a diminua receptivitatea ovarului la 0ormonul 0ipofizar. trebuie luate următoarele măsuri3 C intervenţia se va face în faza de activitate foliculinică minimă . intervenţiilor pe anexe. C tratamentul cu testosteron şi alte in0ibitoare 0ipofizare imediat după intervenţie. care ar putea constitui o incitație a secreţiilor 0ipofizare foliculo"stimulentă.imediat după menstruaţie/ pentru a nu determina o scădere prea brutală a nivelului de foliculină din organism. ?a pacientele tinere se va pune accentul pe c0irurgia conservatoare G degenerescență c0istică a ovarului. salpingotomie.

Pentru alţii. pentru a evita tulburările de castrare . deoarece uterul rămas ar putea cauza 0emoragii în urma traumatismelor 0ormonale constituite.implante de foliculină/.Intervenţiile radicale constau -n# V anexectomie bilaterală " pentru unele paciente această intervenţie trebuie asociată întodeauna cu 0isterectomia. -E . numai când si uterul prezintă leziuni " fibrom uterin= V 0isterectomia totală îşi are indicaţia în cazurile când este necesară anexectomia bilaterală. uterul trebuie păstrat. dacă colul prezintă leziuni suspecte de degenerescență malignă. deoarece posedă el însuşi un rol 0ormonal= V 0isterectomie subtotală " ar fi indicată.

II E COMPLICA7II

>alpingita c0istică poate da următoarele complicații3 (. 5orsiunea anexitei " posibilă numai pentru un 0idrosalpinx fără aderenţe. :a poate fi laxă, fără ştrangulare, determinând numai o <enă circulatorie şi 0emoragii intrac0istice sau poate fi strânsă, cu ștrangulare, determinând fenomene de apoplexie şi leziuni. 'a manifestări clinice torsiunea poate fi lentă sau acută. " .orsiunea lentă se manifestă prin crize dureroase intermitente, necaracteristice, cu revenire la normal, " " .orsiunea acută se manifestă prin durere bruscă, intensă, vărsături, stare sincopală. bdomenul este balonat, sensibil. ?a tactul vaginal se palpează tumora anexială, mărită de volum, care este foarte dureroasă şi fixă. 5abloul clinic este al unui abdomen acut si indică intervenţie de urgenţă. E. $uptura pungii c0istice. Pungile anexiale purulente se pot desc0ide printr"un proces de uzură şi ulceraţie a peretelui, în organele vecine sau în peritoneu, determinând complicații serioase. 4esc0iderea pungilor anexiale în vezica urinară, determină poliurie. Poate infecta vezica şi căile urinare dacă punga nu se goleşte complet şi dacă întreţine supurație. 4esc0iderea pungilor anexiale în rect se manifestă prin scaune purulente, determinând fenomene de rectită. >e poate observa consecutiv, o ameliorare a stării generale şi locale a pacientei, însă punga se poate reinfecta. 4esc0iderea pungilor anexiale în vagin se poate manifesta prin scurgere purulentă, masivă, urmată de ameliorarea stării pacientei. Piosalpinxul se poate însă fistuliza prin vagin. 4esc0iderea în peritoneu este complicarea cea mai gravă, determinând peritonită generalizată. $upturile

-.

de 0idrosalpinx dau consecinţe mai puțin serioase, deoarece conţinutul lor este aseptic.

-1

CAPITOLUL III PROFILA5IA ANE5ITEI

Profilaxia rațională a infecțiilor genitale se bazează pe înlăturarea factorilor etio"patogenici. 'onstituie o importanţă medico"socială date fiind frecvența şi consecinţele acestor afecţiuni. >copul profilaxiei este3 a/ de a împiedica apariţia bolilor inflamatorii= b/ de a împiedica depăşirea stadiului iniţial. A Pentru a Cm"ie$ica a"ari/ia b!lil!r in,lamat!rii+ m3surile $e "r!,ila0ie trebuie s3 se a$rese.e; a/ microorganismelor= b/ macroorganismelor= c/ mediului extern. a2 M3suri luate "entru c!mbaterea micr!!r#anismel!r 1a#en/i "at!#eni2; ceste măsuri se bazează pe utilizarea asepsiei şi a antisepsiei în secții de obstetrică și ginecologie. 5erapeutica antibiotică preventivă în cazurile suspecte de contaminare şi administrarea precoce la primele semne ale bolii combate dezvoltarea infecțiilor. %accinoterapia profilactică va fi utilizată pentru combaterea virulenţei infecţiilor endogene. :ducaţia sanitară a bolnavilor, precum şi o pregătire a întregului personal sanitar sunt necesare pentru a aplica aceste principii profilactice generale. cțiunea profilactică se va axa, îndeosebi, pe combaterea modalităţilor de inoculare, care constă în3 6. 8ăsuri de igienă prin efectuarea toaletei zilnice a organelor genitale externe cu apă şi săpun, evitarea contactului organelor genitale cu obiecte
--

len<erie. b2 M3suri care se a$resea. :xplorările genitale sau intervenţiile c0irurgicale. 8ăsuri de combatere a infecţiilor post"partum= se face prin asigurarea tuturor condiţiilor de asepsie în timpul naşterii. >. 6 'ombaterea focarelor de infecţie. pansamente sterile. sifilis. 8ăsuri de combatere a infecţiilor venerice prin efectuarea buletinelor prenupţiale sistematice. prin efectuarea toaletei vulvare şi a spălaturilor vaginale. 8ăsuri de combatere a infecţiilor post"abortum= se face prin efectuarea practicilor abortive numai de către persoane competente şi în condiţii de asepsie perfectă. atât pentru mamă cât şi pentru făt. :vitarea explorărilor sau intervenţiilor ginecologice septice. ca de exemplu3 0isterometrie. asepsie din partea operatorului. în special dacă sunt de natură cronică . deoarece leziunile 0imenului sunt porţi de intrare pentru infecţii. ceste măsuri trebuiesc asigurate şi în perioada le0uziei.anexite cronice ce pot recidiva cu ocazia unor cauze favorabile " naşteri. mai ales la primul contact sexual. efectuarea corectă a toaletei anale după defecație şi tratarea oxiurilor şi mai ales o riguroasă igienă din partea ambilor parteneri. obiecte de toaletă/.contaminate . 9. respectarea şi menţinerea măsurilor de -6 .O măsură importantă pentru evitarea infecțiilor post"partum este administrarea de antibiotice în cazurile suspecte de a fi contaminate . prin depistarea şi tratarea lor. depistarea şi tratamentul obligatoriu a tuturor bolnavilor "purtători de gonococ. 8. nerespectarea condiţiilor de asepsie/./= se vor efectua numai cu instrumente sterile. 0isterosalpingografie. congestii pelviene etc. c0iureta< etc. etc. avorturi. 5actul vaginal se va efectua după spălarea mâinilor cu apă şi săpun şi apoi se aplică mănuşi sterile. ?.3 macr!!r#anismel!r. candida. tricomonas.membrane rupte de multă vreme.

prin tratament c0irurgical al rupturilor de col şi perineu. care lucrează în mediul toxic= ?. 9.3 me$iului e0tern. 6 $eglementarea muncii în raport cu posibilitățile biologice ale pacientei. -@ . c2 M3suri ce se a$resea. 0idrocarbonaţi şi vitamine= >. Perioada menstruală corespunzând unor congestii fiziologice anexiale. împiedică evoluţia spre leziuni. 'ombaterea cauzelor morfologice favorizante. care"i măresc aceste posibilităţi. diagnosticul precoce şi tratamentul instituit imediat şi intensiv. antrenamentul prin cultură fizică şi sport. prin îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecție= 9. ' Pr!. capabile de a determina localizări ale infecţiei la nivelul aparatului genital= > 'ombaterea bolilor organice generale şi ec0ilibrarea neuro"endocrină= ? 'ongestia pelviană este o cauză favorizantă a infecţiilor pelviene şi mai ales a redeşteptărilor infecţiilor latente.8. 'ombaterea bolilor infecţioase acute şi cronice. limentaţia completă și suficientă. 'ombaterea intoxicaţiilor profesionale prin măsuri de protecţie la locul de muncă al pacientei. sporturile şi muncile care favorizează infecţia pelviană= 8 'ombaterea frigului şi a umezelii. tulburări de statică generală şi al fistulelor recto"vaginale etc. care sunt de cele mai multe ori ireversibile.ila0ia $e"3Firii sta$iului inițial 4epistarea bolii în faza ei iniţială. constituie măsuri ce întăresc rezistenţa organismului faţă de agenţii patogeni. Htilizarea rațională şi <udicioasă a antibioticelor. >e vor interzice pacientelor care prezintă infecții genitale latente. bogată în proteine. se recomandă repaus absolut şi evitarea raporturilor sexuale în această perioadă.

-7 . precum şi educația sanitară.ceasta se realizează prin3 " consultaţii periodice ce înlesnesc depistarea focarelor de infecție latentă= " diagnosticul formelor incipiente ale bolii şi preîntâmpinarea lor prin educaţia sanitară a pacientelor= " tratamentul instituit precoce şi intensiv prin administrarea antibioticelor= " aplicarea măsurilor de profilaxie a infecțiilor genitale necesită o muncă organizatorică susţinută pentru a se pune în practică toate principiile de profilaxie enunţate anterior.

bine încălzite. pentru a nu readuce impurităţile pe regiunile de<a spălate. care trebuie să fie bine aerisite. mplasarea pacientelor se va face în saloane. din abundenţă. având o temperatură de (7"E)P'. căci înrăutăţirea condiţiilor fizice ale bolnavei influenţează nefavorabil procesul de vindecare al afecţiunii ginecologice. : necesar ca regimul dietetic să fie alcătuit din alimente uşor digerabile. +n perioada acută a bolii. Poziţia se va lăsa la alegerea pacientei. 5oaleta organelor genitale externe se va face cu soluţii dezinfectante călduţe şi mănuşi sterile. dar având gri<ă să fie sc0imbată frecvent pentru a evita complicaţiile 0ipostatice. în atenţia asistentei. de asemenea. >e vor administra şi lic0ide nutritive reci. 5oaleta acestor paciente se efectuează zilnic. :ste important ca prin procedee culinare. dar cu conţinut caloric înalt. este contraindicată administrarea purgativelor deoarece -9 . >pălarea suprafeţelor se va face totdeauna unidirecțional de sus în <os.CAPITOLUL IV ROLUL ASISTENTEI MEDICALE <N INGRIDIREA PACIENTEI CU ANE5ITG Pacientele îngri<ite la secţia de ginecologie sunt tratate fie pe cale c0irurgicală. Becesităţile sporite de vitamine vor satisface o parte din alimentele corespunzătoare și o parte din preparatele medicamentoase. 5ranzitul intestinal trebuie să fie. limentaţia trebuie făcută cu mare atenţie. să fie luminoase şi să aibă o bună ventilație. alimentele să fie cât mai variate şi atrăgător pregătite. fie pe cale conservatoare. >c0imbarea len<eriei de pat şi de corp se va face ori de câte ori va fi nevoie. sistenta medicală va asigura pacientei repaus absolut la pat. cu o pondere deosebită asupra organelor genitale externe.

respirația și temperatura/. tensiunea arterială. se vor putea administra și laxative. vegetative .accentuează 0iperemia organelor din bazin. uree. administrarea tratamentului. culoarea faciesului. 6) . după prescripţia medicului. %a pregăti materialul necesar pentru recoltarea sângelui pentru determinarea3 0emoleucogramei. a 0emoragiei. %>D. glicemie.cantitatea și aspectul scurgerilor. tulburările de micţiune/ şi le va nota în foaia de observație a pacientei. precum şi unele tulburări psi0ice. sistenta medicală va efectua. %a urmări felul şi localizarea durerilor. %a recolta secreţia vaginală pentru frotiuri colorate. sistenta medicală va recolta produse biologice şi patologice la indicaţia medicului. ?a îndrumarea medicului asistenta medicală va pregăti pacienta pentru examinări colposcopice. creatinină.puls. având ca scop identificarea germenilor patogeni şi determinarea sensibilităţii lor la antibiotice. citologice. sistenta medicală va supraveg0ea funcţiile vitale . biopsice și pentru explorări radiologice. :le vor fi înlocuite cu clisme evacuatoare sau supozitoare cu glicerină şi numai după atenuarea semnelor de inflamare.

>. . Dg.E)(E. >"a prezentat la policlinica teritorială pentru control. ntecedente fiziologice3 menar0ă la vârsta de (. Pacienta acuză de 1 zile dureri în abdomenul inferior pe partea dreaptă.mm. iar ca antecedente patologice3 apendicectomie la vârsta de (@ ani. pe partea dreaptă. vărsături. este căsătorită. >e prezintă la camera de gardă a 'linicii de Obstetrică G Ginecologie a N>pitalului 8unicipal OltenitaS la data de (7. în vârstă de .ani. cu iradiere în membrul inferior drept. locuieşte în 5îrgovişte. ciclul menstrual regulat E7 R 1 zile. Prezintă 0ipertermie 1)) '. imobilitate utero"anexială. continuă în abdomenul inferior. acuzând durere intensă. +n urma examenului ginecologic efectuat de către medicul de gardă i se pune diagnosticul de anexită acută dreaptă. cu iradiere în membrul inferior drept. 6( . greţuri. 4urerea provocată prin tactul vaginal este foarte vie. vânzătoare. metroragie și leucoree abundentă. Ist!ricul b!lii. unde s"a constatat că 5.)9.1 ani. ?a tuşeul vaginal se constată leucoree abundentă și tumefacţie anexială. col.W (.) R 7.CAPITOLUL V PREZENTARE DE CAZURI CLINICE CAZUL CLINIC 1 4oamna 8.

In*esti#ații "araclinice. având un somn odi0nitor. obligând uneori pacienta la oprirea efortului fizic. 6E . 4e asemenea ea nu"şi poate efectua îngri<irile igienice zilnice datorită vărsăturilor. %>D " E6 mmR0 şi -6 mmRE0 Glicemia " ). datorită prezenței greţurilor și vărsăturilor.9) mgF Hree " ).. E0amene $e lab!rat!r e. îşi poate satisface singură nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. leucocite ()))) mm. fără dificultate. D?G " 0emoglobina (1 gF. Pacienta afirmă că nu se poate alimenta şi 0idrata corect. o dată la două zile..ectuate. metroragiei.Starea actual3. doarme @"7 0Rnoapte. aceste simptome determinând greutate la mers şi efort fizic. prezintă o respirație şi circulaţie normală. opalescenţă. :ste o persoană comunicativă.E9 gF 'reatinina " ). iar durerea îi provoacă o oarecare greutate în mişcare. re un scaun normal. 4e 1 zile prezintă dureri în abdomenul inferior drept cu iradiere în membrul inferior drept. 4atorită acestor cauze se indică internarea pacientei pentru investigații și tratament. anexa dreaptă tumefiată. :cografia " evidenţiază tumefacția anexială dreaptă= 5uşeul vaginal " prezintă leucoree abundentă. :a se simte slăbită.-F. leucoreei abundente cât şi transpiraţiilor determinate de 0ipertermie. prezintă 0ipertermie.

Ca. fioleRzi= " măsurarea temperaturii " perfuzie glucoza ()F. în special a regiunii genitale= " prezintă vărsături. +n urma tratamentului temperatura a scăzut cu . +n urma tratamentului pacienta nu mai prezintă scurgeri sanguilonente după E1 ore. -)) mlRzi= " ser fiziologic -))mlRzi " administrarea de +n urma tratamentului pacienta nu mai prezintă vărsături după . perfuzie cu glucoză ()F.O în decurs de (E 0 " sc0imbarea frecventă a len<eriei de corp și de pat= " 0idratarea pacientei= " raportul ingesta"excreta= " aplicații reci pe frunte.un$amental3 Mani.est3ri $e $e"en$enț3 Pr!blema Sursa $e $i. " asistenta medicală va a<uta pacienta în timpul vărsăturilor oferindu"i o tăviță renală şi o compresă= .O' în () 0. Ne*!ia $e a bea Fi a m)nca "prezintă greţuri.ul I M S 9> $e ani Dia#n!stic.6 0./= " ser fiziologic -)) mlRzi= " spălături vaginale cu M8nO1= " emetiral E supozitoareRzi " asistenta " asigurarea condițiilor de mediu= " toaleta pe regiuni în Ne*!ia $e a "3stra E. (. vărsături vărsătură fizică 4iminuarea vărsăturilor în decurs de 17 0 " asigură igiena cavităţii bucale şi corporale= " sc0imbarea len<eriei de corp şi pat= " menţinerea raportului ingesta " excreta.v. axilar sau ing0inal. medicala va administra medicația antipiretică3 algocalmin . 6. ane0ita bilateral3 Nr crt Ne*!ia . special a regiunii genitale= 0ipertermie fizică 4iminuarea temperaturii cu . -)) mlRzi " ser fiziologic -)) mlRzi.-)) mlRzi i.icultate Obiecti*e Inter*enții "r!"rii Inter*enții $ele#ate " administrarea de glucoză ()F .. " asigurarea condiţiilor de mediu= " administrarea de antiemetice3 " emetiral E supozitoareRzi " i. "dureri în abdomenul . leucoree metroragie abundentă fizică meliorarea scurgerilor sanguilonente în decurs de E zile " sc0imbarea frecventă a len<eriei de corp și de pat= " administrarea de lic0ide îndulcite= " repaus la pat. tem"eratura c!r"ului Cn limite n!rmale " febră 1) ' O E*aluare " toaleta pe regiuni.v.Plan $e Cn#riHire. Ne*!ia $e a elimina metroragie.

pacienta are un somn agitat. :a a fost c0iuretată în urmă cu o lună şi <umătate. dureros la palpare în fosele iliace. Prezintă febră moderată .E)(. *olnava afirmă că de trei zile se deplasează cu dificultate datorită durerii. îşi poate acorda îngri<irile igienice singură. prezintă pelvialgii de trei zile care s"au intensificat progresiv. studentă.7. fost trimisă spre internare în clinica de Obstetrică"Ginecologie. Pacienta în vârstă de EE de ani.)E. Starea actual3. 61 . se poate dezbrăca și îmbrăca singură. Dg. în vârstă de EE de ani.W (E)R7) mm col.-)' și datorită febrei şi frisoanelor din cursul nopții. Pacienta afirmă că se poate alimenta şi 0idrata fără dificultate..7. abdomen suplu. +n urma examenului ginecologic efectuat de medicul de gardă i se pune diagnosticul de anexită bilaterală. iar antecedente patologice neagă că ar fi avut.CAZUL CLINIC 2 4omnişoara 5. zilnic fără dificultate= prezintă o respirație şi o circulație normală. >e prezintă la camera de gardă a 'linicii de Obstetrică G Ginecologie a N>pitalului 8unicipal OltenitaS la data de (E. este necăsătorită. . Prezintă un scaun normal.-P'. >"a prezentat la policlinică pentru control şi i s"a găsit 5. cu domiciliul în *ucureşti. durerea iradiază în membrele inferioare. acuzând pelvialgii. febră moderată . Ist!ricul b!lii.$. care iradiază în membrele inferioare. fiind însotițe în cursul nopţii de febră şi frisoane. ntecedente fiziologice3 menar0ă la vârsta de (1 ani.

In*esti#ații "araclinice. vagin congestionat= 5actul vaginal " ambele anexe inflamate.E0amenele $e lab!rat!r3 D?G " 0emoglobina ().= %>D " @) mmR0. leucocite 1)))Rmm.7 gF. ()) mmRE0. :xamenul cu valve " col înc0is. 6- . col inc0is.

evitarea curenților de aer/= " îmbrăcămintea le<eră= " aplicarea de comprese reci= Ne*!ia $e a menține (. tem"eratura c!r"ului Cn limite n!rmale " febră .-O' " frison psi0ică adecvat stării sale de boală prin alterarea stimei de sine fizică Pacienta să prezinte siguranța psi0ologică în decurs de E zile înlăturarea excitanților psi0ici= " încura<area pacientei să"și exprime nevoile. Ne*!ia $e a $!rmi si a se !$i(ni greutate din cauza durerii.. iar frisonul a dispărut după 6 ore 4iminuarea temperaturii cu 0ipertermie fizică EO' în timp de (E 0 4iminuarea frisonului " toaleta pe regiuni= " sc0imbarea len<eriei de corp și de pat= " administrarea de lic0ide . Pacienta are un somn liniștit . " adoarme cu 1. fioleRzi " metronidazol " penicilina " polidin tratamentului efectuat.' " frison " asigurarea mediului de protecție Ne*!ia $e e*ita "eric!lele " durerea " febră . " se mișcă cu dificultate3 Ne*!ia $e a se mișca E. apă/= " menținerea raportului ingesta"excreta= " reîncălzire cu paturi.Plan $e Cn#riHire. ane0ita bilateral3 Nr crt Ne*!ia .. fioleRzi " diazepam.un$amental3 Mani.7. mobilitate redusă 4iminuarea durerii în timp de fizică .est3ri $e $e"en$enț3 Pr!blema Sursa $e $i. febra s"a diminuat cu EO'. zile $eluarea mobilității " repaus la pat= " aplicarea unei pungi cu g0eață pe abdomen. intensitatea durerii s"a diminuat simțitor după E zile Pacienta este mult mai sigură pe sine dupa o zi . Ca. la nevoie " polidin E fioleRzi O +n urma " algocalmin . exerciții respiratorii= " asigură odi0na pacientei prin suprimarea surselor care îi determina disconfort= " observă și notează sc0imbările.gRzi i. și a a*ea ! bun3 "!stur3 dureri ce iradiază în membrele inferioare " febră .m +n urma tratamentului. febrei și a frisonului 66 relaxare..7.ceai.' " frison ) Inter*enții $ele#ate E*aluare " măsurarea temperaturii " administrarea de algocalmin . fioleRzi " metronidazol " oxacilina . " învață pacientul să practice te0nici de dificultate sau imposibilitate de fizică a se odi0ni Pacienta să beneficieze de somn corespunzător calitativ și cantitativ " algocalmin . sentimentele= " învață pacienta te0nici de relaxare.7.ul II T R 88 $e ani Dia#n!stic. buiote cu apă caldă.icultate Obiecti*e Inter*enții "r!"rii " asigurarea condițiilor de mediu . compot.

CAZUL CLINIC III 4oamna 4. care apare după efort fizic. în vârstă de E9 de ani. Prezintă ("E scaune la două zile. >e prezintă la camera de gardă a 'linicii de Obstetrică G Ginecologie a N>pitalului 8unicipal OltenitaS la data de )E. însoțită de colici salpingiene. +n urma efectuării examenului ginecologic de către medicul de gardă i s"a pus diagnosicul de anexită cronică.(E..9 )'.E)(. eliminând fără dificultăţi. este inginer. determinându"i o mişcare limitată atât ca durată cât şi ca intensitate. are doi copii. căsătorită. Ist!ricul b!lii3 Pacienta acuză de aproximativ trei zile durere în 0ipogastru şi fosa iliacă stânga. leucoree abundentă într"un timp scurt.%. locuieşte în *ucureşti. prezentând oboseală= îşi efectuează cu greu îngri<irile igienice datorită transpiraţiilor şi leucoreei abundente. 8ai prezintă oboseală. transpiraţii.= %>D " E) mmR0 şi .E mmRE 0. >"a prezentat la policlinică pentru control unde i s"a găsit 5 col Dg. febră . ntecedente fiziologice3 menar0ă la vârsta de (. se poate îmbrăca şi dezbrăca singură. Pacienta spune că se poate alimenta şi 0idrata singură. leucocite 9))) mm. E0amenele $e lab!rat!r3 D?G " 0emoglobina (E.gF. :a afirmă că de trei zile acuză durere în fosa iliacă stângă care apare după un efort fizic. Pacienta a fost trimisă pentru internare în clinica de Obstetrică"Ginecologie.. acuzând durere în abdomenul inferior. 6@ W (()R@) mm . Starea actual3. ciclul menstrual regulat E7R1 zile.ani. în 0ipogastru şi fosa iliacă stângă. iar antecedente patologice3 amigdalectomie la vârsta de (@ ani. >tarea generală este uşor alterată.

înseamnă foarte mult.o vorbă în plus la patul pacientului. Pe perioada petrecută cu cele trei pacienten. +n lucrarea de faţă am conceput trei planuri de îngri<ire. să prevină complicaţiile. prin evitarea frigului. am a<uns la concluzia că o clipă. individualizate şi adaptate momentului bolii. efectuarea unei igiene intime corespunzatoare. utilizarea 4!H .dispositive intrauterine/ şi menţinerea lui o perioadă îndelungată determină instalarea unui proces inflamator cronic. însă diagnosticarea şi instituirea tramentului antibiotic cât mai precoce şi cu spectru larg va reduce incidenţa complicaţiilor. acordându" le îngri<iri atât cu rol propriu cât şi delegat. nexita cronică este de obicei secundară modificărilor induse de inflamaţia acută iniţială.CAPITOLUL VI CONCLUZII $ecunoaşterea cât mai precoce a inflamaţiilor pelvine . 5otodată am învăţat pacientele cum să se autoîngri<ească. nexitele acute neindetificate şi netratate corespunzător. contactului sexual neprote<at. prin care să dai răspunsul aşteptat. mai ales dacă ţinem cont că infertilitatea creşte cu cât procesul inflamator este mai intens. 67 .anexita/ şi a tratamentului eficient al acestora este necesară pentru a împiedica afectarea inreversibilă a sistemului reproductiv. apei reci. !ncidenţa infertilităţii după primul epsisod de anexită este de (EF. ?a fel de importante sunt şi controalele regulate la medicul ginecolog care pot a<uta la depistarea precoce a bolii.