UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI ŞCOALA DOCTORALĂ DE PSIHOLOGIE

Rezumatul tezei de doctorat ROLUL STIMEI DE SINE ÎN COMBATEREA ABSENTEISMULUI ŞCOLAR

Coordonator ştiinţific : prof. univ. dr. RUXANDRA RĂŞCANU Doctorand : ŞANDOR (RAŢĂ) NADIA DINUCA

BUCUREŞTI 2011

Cuprins
INTRODUCERE PARTEA I DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ŞI CUNOAŞTERII DE SINE 1. Dezvoltarea personalităţii 1.1. Etapele de dezvoltare a conştientizării propriei persoane 1.2. Dezvoltarea Eu-lui ca oglindă a cunoaşterii de sine 1.3. Modele şi influenţe în cunoaşterea de sine 1.4. Adaptabilitatea socială ca abilitate personală 1.5. Adolescenţa şi particularităţile cunoaşterii de sine 2. Stima de sine 2.1. Definirea stimei de sine 2.2. Stima de sine, tipologii şi componente 2.3. Apariţia şi evoluţia stimei de sine 2.4. Fenomenologia manifestării stimei de sine 2.5. Stima de sine la adolescenţi 3. Comportamentul, ilustrare a adaptabilităţii 3.1. Comportamente dezirabile vs comportamente indezirabile la adolescenţi 3.2. Devianţa şcolară 3.3. Tulburările de comportament la copii şi adolescenţi 3.4. Absenteismul, cauze şi efecte 3.4.1. Relaţia absenteism – stima de sine 3.4.2. Prevenirea absenteismului şcolar 4. Metode şi tehnici de ameliorare a tulburărilor stimei de sine 4.1. Tehnici educative utilizate de managerul clasei 4.2. Voluntariatul, metodă de implicare comunitară 4.3. Consilierea şcolară 4.4. Psihoterapia PARTEA II CERCETAREA PRIVIND ROLUL STIMEI DE SINE ÎN COMBATEREA ABSENTEISMULUI LA ADOLESCENŢI 106 5 6 10 14 19 24 29 32 33 37 43 47 52 56 58 61 64 68 75 80 86 87 94 96 102 3

5. Designul cercetării 5.1. Domeniul, tema şi problema cercetării experimentale 5.2. Metodologia cercetării experimentale 5.2.1. Obiectivele cercetării experimentale 5.2.2. Ipotezele de lucru 5.2.3. Metode care au stat la baza cercetării 5.2.4. Instrumente şi probe folosite în cercetarea experimentală 5.2.5. Locul şi durata cercetării 5.2.6. Diversitatea eşantionului studiat 6. Desfăşurarea cercetării experimentale 6.1. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale 6.2. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale 7. Concluziile cercetării 7.1. Concluzii generale 7.2. Contribuţiile personale 8. Direcţii viitoare de cercetare Bibliografie Lista tabelelor şi figurilor ANEXE

107 109 110 111 112 113 116 119 120 130 138 216 225 246 255 261 266 275 281

conturânduşi respectul de sine prin respectul resimţit din partea celorlalţi.Argument Eul şi personalitatea se formează şi evoluează concomitent. de a evita tot ceea ce i se pare solicitant. ci le dobândeşte de-a lungul vieţii şi nu este deloc întâmplător faptul că omul devine personalitate atunci când conştiinţa de sine se cristalizează. caută în permanenţă să se evidenţieze şi să amprenteze trecerea sa cu acţiuni sau atitudini memorabile. Adolescenţa care presupune o adaptarea seismică. iar cealaltă ca exteriorizare comportamentală se influenţează reciproc. la o conduită zgomotoasă sau „sete de a trăi”. sau ce factori care se constituie în cauze ale absenteismului au repercusiuni asupra stimei de sine. Tocmai aceste relaţii şi modul în care pot fi influenţate constituie tema studiului prezent. deci când Eul se definitivează. Adolescentul mereu nemulţumit de sine şi de propriile realizări. la persistenţa infantilismului. Legătura absenteismului cu stima/respectul de sine. oferă o plajă de interpretări foarte complexe şi diferite. una definitorie pentru personalitate. Alte studii au indicat faptul că şi elevii cu stimă de sine crescută recurg la chiul şi absenteism. încercând să surprindă şi să justifice în mod ştiinţific influenţele reciproce între cele două. sau nu se pot confrunta cu colegii. întrucât omul nu se naşte nici cu Eu şi nici cu personalitate. de la perioade de regres la învăţătură şi o dispariţie a oricărei plăceri. întrucât simt că nu pot face faţă cerinţelor şcolii. adoptând deseori conduita de absenteism din mediul educativ/academic. Această perioadă este marcată cel mai adesea de tendinţe de a se refugia din faţa responsabilităţilor. Relaţiile dintre absenteism şi stima de sine sunt deosebit de complexe şi necesită o atenţie deosebită în mediul educaţional. la sine şi la ceilalţi. Unele studii susţin că elevii cu stimă de sine scăzută sunt mai tentaţi să absenteze. Studiul prezent încearcă să surprindă în ce măsură aceste două dimensiuni. este perioada vieţii în care cele mai multe trăsături de personalitate se definitivează. cât şi dimensiunea personalităţii sunt deopotrivă importante pentru viitorul tânărului şi integrarea lui socioprofesională. de la retragerea în sine. Comportamentul adolescentului este oscilant. . dacă nu cumva acest nivel scăzut al stimei de sine nu l-a făcut să fie uşor de manipulat şi atras spre un grup cu comportamente deviante sau antisociale. pentru că atât conduita deviantă.

cea mai completă şi complexă definire s-a remarcat a fi cea a lui G. dintre toate judecăţile pe care individul le formulează în viaţă. cu modificările biologice care le presupune. subliniind apariţia şi dezvoltarea Eului ca nucleu al personalităţii şi interdependenţa între personalitate şi eu. Zlate. James (1998). Adaptarea socială este prezentată comparativ cu inadaptarea socială. Hubert. Albu (2008). 2008) Acest capitol trece în revistă ciclurile vieţii cu caracteristicile lor. fiind atinse dimensiunile adaptării şi inadaptării la nivelul vârstei şcolare. . De asemenea sunt prezentate etapele de dezvoltare a conştientizării propriei persoane. de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieţii şi de a avea succes. Această definiţie conturează stima de sine ca o apreciere subiectivă a propriei persoane. Stima de sine CAPITOLUL 2 se focalizează pe definirea stimei de sine ca valoare umană schimbătoare şi sensibilă. comportament caracteristic. sau R. Fromm) CAPITOLUL 1. Cel mai important produs al efortului său este propria personalitate”(E. ceea ce şi este de fapt. care prezintă stima de sine ca încrederea individului în capacitatea proprie de a gândi. cel mai uzitat în ultimul timp fiind cel al definiţiilor multidimensional-globale oferite de G. nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea referitoare la el însuşi. conduită. despre care specialiştii susţin că. în baza faptului că adolescenţa aduce adevărate transformări seismice în întreaga structură a personalităţii. CAPITOLUL 2.PARTEA I Dezvoltarea personalităţii şi cunoaşterii de sine „Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască. să devină ceea ce îi permite potenţialul. Allport. care au fost analizate şi comparate pentru identificarea caracteristicilor care stau la baza personalităţii: adaptare. (cf. ale cunoaşterii de sine şi a modalităţilor de adaptare socială ca abilitate personală.B. Dezvoltarea personalităţii În CAPITOLUL 1 s-a urmărit definirea personalităţii după mai multe criterii. trecând prin opinia lui W. determinare bio-socio-culturală. Cattel. ca şi cu fenomenele psihologice legate de comportamente caracteristice. În finalul acestui capitol este prezentată în detaliu etapa de vârstă a adolescenţei. sau W. Pornind de la definirea dată de Rosenberg (1979). ce constituie una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii şi care este o judecată despre sine.

fiind indicate sursele de evaluare şi judecăţile care stau la baza procesului de autoevaluare. imaginea de sine. iubirea de sine şi concepţia despre sine Fig. .Încadrată ca dimensiune a personalităţii. autodeprecierea şi infatuarea. în cadrul acestui capitol s-a dedicat un spaţiu larg pentru prezentarea stimei de sine la adolescenţi. iar ea la rândul ei formându-se pe încrederea în sine. a legăturii ei cu celelalte dimensiuni ale personalităţii. Sunt prezentate de asemenea diferite clasificări ale stimei de sine. stima de sine şi încrederea în sine reflectă caracteristicile acestei vârste. Adolescenţa fiind percepută de mulţi ca o perioadă de criză. Datorită temei centrale legată de adolescenţă. Andre şi F. după C. 1. această dimensiune a personalităţii este definită din punct de vedere procesual. cu experienţa de viaţă. la nivel cognitiv stabilindu-se că este autoperceperea şi autoevaluarea în funcţie de relaţia cu persoanele semnificative. Încadrarea şi componentele stimei de sine Prin prezentarea etapelor formării stimei de sine în ontogeneză. după Owens (1993) care a evidenţiat 3 dimensiuni ale stimei de sine: stima de sine normală. Lelord (2003) care au identificat 4 categorii: stimă de sine înaltă stabilă şi stimă de sine înaltă scăzută. stima de sine este încadrată în cunoaşterea de sine ca element definitoriu pentru imaginea de sine. precum şi stimă de sine scăzută stabilă şi stimă de sine scăzută instabilă.

precum şi a cauzelor diverse care îl pot genera. Krueger şi Vohs.CAPITOLUL 3. absenteismul. în acest capitol s-a rezervat un spaţiu pentru analiza comportamentelor care se înscriu în devianţa şcolară (fuga de la şcoală. prin care trăsăturile interne ale individului găsesc punctele comune (adaptarea) la contextul social. care perturbă activitatea sau starea de echilibru relaţional în care se află un grup sau o organizaţie. prin intermediul satisfacţiei interioare generată de performanţele şcolare (W. 1998). În opoziţie cu el este comportamentul indezirabil. delegare de responsabilităţi. atitudine defensivă). este prezentat pe larg absenteismul atât din punct de vedere al interpretării lui ca şi atitudine (nesupunere. Modalităţile în care aceste tipuri de comportament se regăsesc la adolescenţi ca şi tipurile de conduită adoptată în diferite medii sociale. vandalismul. abandonul şcolar. Încă nu este foarte cert faptul dacă . în cadrul acestui capitol. Campbell. apare inadaptarea. ilustrare a adaptabilităţii În CAPITOLUL 3. adică inadecvat contextului şi normelor grupului. În acelaşi scop spre partea finală a capitolului sunt prezentate opiniilor specialiştilor. Tot acest capitol cuprinde şi o comparare a comportamentelor clasificate ca dezirabile şi indezirabile. fiind cel manifestat de adolescenţi în mediul educativ. pentru că tulburările de comportament ce pot apărea la adolescenţi sunt variate şi ele trebuie să îngrijoreze pe cei din jur. 2003). evitare). de acest studiu. formă de delicvenţă. Comportamentul adaptativ este considerat ca asiguratorul echilibrului între individ şi mediul. James. conduitele violente. Comportamentul. societăţii. Comportamentul dezirabil este acel comportament care corespunde dorinţei celor din jur. normelor. toxicomania. Comportamentul vizat. sunt prezentate în debut câteva definiţii ale acestuia ca răspuns adaptativ la mediul social. sau a unor afecţiuni ale psihicului cum ar fi furia şi depresia (Appleman. dorinţa de a fi cu partenerul sau cu un grup. 2007). căutarea singurătăţii. copiatul şi suicidul). care se manifestă prin tulburări de relaţionare şi încălcarea regulilor colectivităţii în care individul trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. care este dedicat comportamentului. absenteism generalizat. regulilor grupului. sunt prezentate pentru a fundamenta tendinţele comportamentale ale elevilor regăsiţi la această vârstă. Atunci când adaptarea este greoaie sau eşuează. cât şi a formelor lui de manifestare (absenteism selectiv. Pentru a asigura o fundamentare teoretică adecvată studiului. sau a unor stări afective specifice adolescenţei (Baumeister. despre relaţiile dintre stima de sine şi absenteism.

părinţi) CAPITOLUL 4. şi tehnici care pot fi utilizate cu întreaga clasă. 2. în context şcolar descriind metode. prin acţiuni de voluntariat. sau cu grupuri mai restrânse de elevi. precum şi metode şi tehnici specifice psihoterapiei.absenteismul determină scăderea stimei de sine. colectiv de elevi. directori. care sunt în strânsă legătură cu cauzele ce generează aceste tulburări. Fig. Metode şi tehnici de ameliorare a tulburărilor stimei de sine CAPITOLUL 4 prezintă câteva metode de ameliorare a tulburărilor stimei de sine la adolescenţi. Pentru a oferi un cadru cât mai amplu din punct de vedere al tuturor posibilităţilor de prevenire sau ameliorare a tulburărilor stimei de sine. sau o stimă de sine scăzută duce la absenteism. precum şi rolul celor care pot interveni în această direcţie (diriginte. de aceea acest studiu îşi propune să vadă direcţia acestor influenţe. consilier. sunt prezentate metode şi tehnici specifice consilierii şcolare. Relaţia absenteism – stima de sine Capitolul se încheie cu câteva sugestii care pot conduce la prevenirea fenomenului de absenteism. care au devenit activităţi opţionale la nivelul liceului. fie ea individuală sau în grup. . Tot în cadrul acestui capitol este prezentată o metodă nouă. de influenţare a stimei de sine. indirectă. deci pot fi aplicate de diriginte sau de consilier.

este un model aparte care poate evidenţia o influenţare globală a personalităţii adolescenţilor. fie prin conduite deviante şi de aceea am considerat important să monitorizăm cum experienţele concrete produc modificări în polaritatea sau nivelul stimei de sine. O mare controversă prezentă în literatura de specialitate este legată de nivelul de dezvoltare intelectuală şi stima de sine. aduc în atenţie atât adolescenţi cu dezvoltare intelectuală în limitele normalităţii. dar au şi un nivel de dezvoltare diferit. este o temă mai puţin studiată. cât şi copii şi adolescenţi cu dizabilităţi intelectuale. conduite care în perioada adolescenţei formează o conduită definitorie pentru integrarea socio-profesională a viitorului adult. Stima de sine fiind o atitudine faţă de propria persoană. respectiv educativ. monitorizate ca efect asupra stimei de sine. care se poate uşor încadra şi în sfera cercetărilor socio-psihologice. şi strict dependent de experienţele personale. . concordante cu normele şi regulile sociale. respectiv a elevilor la contextul social. poate fi depistată sau influenţată direct a fost în atenţia mai multor studii psihologice. abordarea ei din perspectiva influenţării indirecte prin implicarea subiecţilor în diferite experienţe de viaţă inedite la vârsta adolescenţei. Activităţile indirecte. cât şi oglinda imaginii sale de sine (atitudinea şi comportamentul celorlalţi).PARTEA II Partea a doua reuneşte etapele majore ale unei cercetări psiho-pedagogice longitudinale cu caracter constatativ-ameliorativ. ceea ce permite extinderea observaţiilor ştiinţifice legate de reflexia internă la adolescenţi care nu numai provin din medii diferite. Acestea sunt motivele pentru care am considerat că abordarea psiho-pedasociologică a stimei de sine. Cunoscând faptul că nivelul stimei de sine este flexibil. ca absenteismul. deci şi a conduitelor deviante cum ar fi absenteismul. a fost nevoie a se stabili relaţiile între cele două dimensiuni. se poate exprima comportamental fie prin conduite cu caracter pozitiv. ca şi componentă autoreflexivă cu caracter fluctuant a personalităţii. prin experimentarea unor trăiri care pot influenţa atât individul. Pentru a identifica şi stabili care este rolul stimei de sine în combaterea unor conduite deviante. Argument Modalităţile în care nivelul stimei de sine. datorită obiectivelor care vizează deopotrivă dezvoltarea psihicului şi personalităţii prin intermediul metodelor pedagogice şi adaptarea individului.

Cercetarea privind rolul stimei de sine în combaterea absenteismului la adolescenţi CAPITOLUL 5 prezintă în prima sa parte etapa constatativă a cercetării în care s-a depistat nivelul stimei de sine la vârsta adolescenţei pentru elevii liceelor reprezentative pentru un judeţ. În a treia parte a studiului s-au analizat şi interpretat observaţiile făcute asupra modificărilor identificate la nivelul stimei de sine şi a absenteismului încercând ca acestea să fie condensate în cadrul unor concluzii punctuale. – Identificarea cauzelor care stau la baza intenţiilor şi tendinţelor de abordare a conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism. Urmărind această coordonată esenţială.2.CAPITOLUL 5. . bazată pe un experiment care a constat în implementarea unui program de acţiuni educative cu caracter extracurricular. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii cu vârste cuprinse între 14-19 ani. O1. tema şi problema cercetării experimentale Cercetarea se înscrie în domeniul studiilor cu caracter psiho-peda-sociologic. Domeniul. Obiectivele şi concluziile etapei constatative Demersul investigativ corespunzător etapei constatative urmăreşte unul din cele două obiective generale propuse în faza de programare a cercetării: O1.3. având ca temă centrală stabilirea relaţiei dintre stima de sine şi comportamentele deviante ale adolescenţilor şi fiind focalizată pe modalităţile de influenţare indirectă a stimei de sine pentru eficientizarea rolului ei în combaterea absenteismului la adolescenţi.1. Identificarea relaţiilor semnificative dintre nivelul stimei de sine şi absenteism ca devianţă comportamentală. O1. pentru a contura direcţiile concrete de cercetare din cadrul acestei etape. cu o repartiţie pe sexe de 60% fete şi 40% băieţi. O1. şi vârste cuprinse între 16 şi 19 ani. Pe cadrul acestui eşantion s-a evaluat nivelul stimei de sine prin intermediul unor instrumente validate şi omologate în ţara noastră. În a doua parte a acestui capitol este prezentată etapa ameliorativă. În etapa constatativă pentru îndeplinirea obiectivelor propuse s-a investigat un eşantion din populaţia ţintă care are următoarele caracteristici: N=110. s-au stabilit obiectivele specifice corespunzătoare.

3.Tabelul 1. – Identificarea relaţiei de testelor condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei Analiza de sine şi conduita documentelor deviantă exprimată şcolare prin absenteism O1. Structura demersului investigativ realizat în etapa constatativă Obiectiv general al etapei Obiective specifice Metode de cercetare Instrumente de investigare Metode statisticomatematice momen te O1. – Identificarea nivelului de autoevaluare şi Metoda autoapreciere la testelor adolescenţi O1. Hoffmann) Testul de maturitate emoţională Friedman Chestionar de opinii despre cauzele absenteismului Documente şcolare testul de semnificaţie a diferenţei dintre două medii regresia multiliniară. – Identificarea cauzelor care stau la Ancheta pe baza intenţiilor şi bază de tendinţelor de chestionar abordare a conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism O1. – Identificarea Ancheta pe nivelului de bază de autoevaluare şi chestionar autoapreciere la adolescenţi Metoda O1. – Identificarea Ancheta pe nivelului de bază de autoevaluare şi chestionar autoapreciere la adolescenţi Metoda O1.2. – Identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul Analiza stimei de sine şi documentelor conduita deviantă şcolare exprimată prin absenteism O1.2. W. Investigarea beneficiarilor tehnica de analiză ANOVA a) Faza de investigare a eşantionului lărgit de adolescenţi a fost orientată pentru realizarea obiectivelor care prevedeau identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere .3. O1. Senger.3.2.1. Identificarea relaţiilor semnificative dintre nivelul stimei de sine şi absenteism ca devianţă comportamentală. – Identificarea testelor relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi Analiza conduita deviantă documentelor exprimată prin şcolare absenteism Investigarea eşantionul Chestionarul Stima de sine (SES) Chestionarul încrederii în sine analiza frecvenţelor Identificarea criterială a subiecţilor Chestionarul de autoapreciere a analiza imaginii de corelaţională sine Chestionarul de autoapreciere „Cum faceţi faţă propriilor slăbiciuni?” (G.

b) Faza de identificare criterială a subiecţilor (îndeplinirea simultană a criteriilor: tulburări ale stimei de sine şi manifestarea conduitei de chiul şi absenteism) a generat selectarea unui lot experimental de 30 de elevi (din aceeaşi instituţie) şi alţi 30 de subiecţi din aceeaşi instituţie (Grup Şcolar Constantin Brâncuşi) care să constituie lotul de control. maturitatea emoţională indică o proporţie echilibrată între sensibilitatea emoţională (46%) şi echilibrarea emoţională (52%) la adolescenţi. dar şi faptul că performanţa rolului poate mult influenţa această dimensiune globală a personalităţii. el relaţiile cele mai semnificative au fost identificate între absenteism şi imaginea de sine. demersul fiind orientat pentru realizarea următoarelor obiective: identificarea cauzelor care stau la baza intenţiilor şi tendinţelor de abordare a conduitei evazive cu exprimare în chiul şi absenteism (Obiectivul 1. respectiv 12-15 ore/săptămână. tipul dominant de autoapreciere la adolescenţi este cel care indică o deficienţă accentuată în a face faţă neajunsurilor.2. cumulată cu nerecunoaşterea vulnerabilităţilor şi un simţ al realităţii diminuat. iar aspiraţiile şi ţelurile fiind supradimensionate. ceea ce indică o reală criză în acest segment de vârstă. aducând în atenţie faptul că o preocupare foarte mare la această vârstă este legată de imaginea corporală )altă dimensiune a imaginii de sine. ei fiind dominaţi de amintiri negative în impulsurile comportamentale. aproape imposibil de realizat (tipul A regăsit la 54% din subiecţi). au un nivel scăzut al stimei de sine în proporţie de 38% conturată dominant pe o încredere în sine diminuată (33% din N = 110). unde p < 0.la adolescenţi (Obiectivul 1.3.) .) şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism (Obiectivul 1. absenteismul crescut. ceea ce indică un fond timic foarte vulnerabil.01 iar tăria semnificaţiei indica un r = 414 această observaţiei ridicând problemă cât de mult influenţează conduita deviantă o stimă de sine scăzută. faptul că peste 60% din eşantion (N = 110) înregistrează deformări ale imaginii de sine. la nivelul eşantionului (N = 110). indică doar o contribuţie parţială a dimensiunii stima de sine în tulburările imaginii de sine la adolescenţi.2. ceea ce indică faptul că această conduită este adoptată de mulţi adolescenţi. a fost identificat la 46% din eşantion (N = 110).) rezultând următoarele date relevante: adolescenţii cu vârste cuprinse între 16-19 ani.1.). identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii voluntari (Obiectivul 1.

influenţa din partea colegilor – invocată de către 30% dintre părinţi. la lotul de .) rezultând următoarele date relevante: analiza loturilor selectate indica următoarele particularităţi preexperimentale: Tabel 2.şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism (Obiectivul 1. adolescenţii voluntari înregistrau în faza preexperimentală un nivel scăzut al stimei de sine în proporţie de 37% conturată dominant pe o încredere în sine diminuată (33%). În funcţie de aceste tipuri de cauze s-au înregistrat următoarele opinii: părinţii consideră ca vinovată pentru devianţa comportamentală a adolescentului în mod dominant instituţia şcolară (77%). cât şi scopurile. iar în opiniile subiecţilor doar 53% exteriorizează cauzele ceilalţi 47% asumând atât cauzele. Compararea lotului experimental cu lotul de control Criteriul feminin Repartiţia pe sexe masculin scăzută Nivelul stimei de sine moderată crescută absent 40% absent 20% Nivelul de absenteism absent rar absent 0% Lotul experimental nr 18 12 11 13 6 10 14 4 2 Lotul de control nr 17 13 13 11 6 15 12 1 2 % 60% 40% 37% 43% 20% 33% 47% 13% 7% % 57% 43% 43% 37% 20% 50% 40% 3% 7% analiza cauzelor a generat gruparea acestora în două categorii: cauze exterioare (E) care se referă la nemulţumiri în ceea ce priveşte demersul didactic şi cauze interiorizate /asumate (A) care se referă la atitudinile şi emoţiile fiecărui subiect faţă de învăţătură. cauzele cele mai des invocate atât e părinţi cât şi de adolescenţi se pot clasifica în: volumul crescut de cunoştinţe şi nivelul lor prezentat de profesor. dar doar de 13% dintre subiecţi.3. conţinut de manuale. afectarea imaginii şi statutului în grup este invocată de 26% dintre subiecţi şi de aproape 17% dintre părinţi. precum şi sarcinile şcolare ce trebuie rezolvate individual (materia şi temele) – invocat de 43% dintre subiecţi şi e către 33% din părinţi.

cu o dominanţă a încrederii de sine scăzută de 44%.01).) rezultând următoarele date relevante: în urma evaluării stimei de sine la beneficiarii apţi de investigare s-a constatat că 62% din ei înregistrau un nivel scăzut al stimei de sine. Indiferent de nivelul de dezvoltare intelectual stima de sine şi încrederea în sine sunt influenţate de anumite cauze externe sau interne ale adolescentului. la adolescenţii voluntari. pentru beneficiari relaţiile între absenteism şi stima de sine nu au fost semnificative. cu uşoare reformulări la nivelul itemilor.) şi identificarea relaţiei de condiţionare reciprocă dintre nivelul stimei de sine şi conduita deviantă exprimată prin absenteism (Obiectivul 1.358.2.3. Aceste constatări justifică intervenţia asupra subiecţilor prin implicarea lor într-un program de voluntariat care are ca finalitate influenţarea dimensiunilor personalităţii. p < 0. . cele mai semnificative relaţii au fost identificate între absenteism şi stima de sine (r = -. ca şi între absenteism şi încrederea în sine (r = -. p < 0. c) Faza de investigare a beneficiarilor acţiunilor de voluntariat s-a desfăşurat după investigarea lotului experimental. Grupul beneficiarilor. 20% deficienţe grave asociate şi 80% deficienţe intelectuale uşoare şi moderate (aceştia fiind apţi pentru evaluarea dimensiunilor personalităţii).01).261. p < 0. aplicându-se doar Chestionarul Rosenberg (pentru stima de sine) şi Chestionarul încrederii în sine.control se înregistra în faza preexperimentală un procent de 43% de subiecţi cu stima de sine scăzută. În concluzie există tulburări ale dimensiunilor personalităţii la vârsta adolescenţei.01) pentru întregul lotul. care concordă cu conduitele deviante adoptate în mediul şcolar. însă s-au identificat puternice relaţii între absenteism şi încrederea în sine (r = . ceea ce semnifică o mobilitate a nivelului acestora şi o flexibilitate la metodele psihopedagogice utilizate în educaţia la această vârstă.600. iar 39% înregistrau absenteism mare. constituit din 30 subiecţi a completat lotul experimental şi a avut următoarele particularităţi: 33% fete şi 67% băieţi. Această fază a fost orientată pentru realizarea următoarelor obiective: identificarea nivelului de autoevaluare şi autoapreciere la adolescenţii voluntari (Obiectivul 1.629. iar ca particularitate s-a identificat cele mai semnificative relaţii între absenteism şi stima de sine la subiecţii cu vârste de 17-18 ani (r = -. p < 0.01). 20% şcolari sub 13 ani şi 80% subiecţi aflaţi la vârsta adolescenţei.

♦ identificarea modalităţilor de asigurare a cadourilor de Crăciun. ♦ promovarea activităţilor în cadrul comunităţii. a2. ♦ parteneriat în dans pentru concurs.Metodologia cercetării experimentale Etapa experimentală. Obiectivele programului: echilibrarea stimei de sine şi încrederii în sine a participanţilor la program adoptarea unei conduite dezirabile în cadru şcolar şi social Metode şi tehnici de manipulare a variabilelor a1. program de mobilizare a grupului pentru organizarea activităţilor grupului ca modalitate de intervenţie prin care se valorizează creativitatea fiecărui voluntar: ♦ iniţiative pentru propunerea temelor activităţilor ♦ iniţiativa de a promova acţiuni de sprijinire a familiilor dezavantajate din comunitate ♦ întocmirea repertoriului de cântece şi colinde. asumarea rolului individual de voluntar în cadrul activităţilor din cadrul Acţiunii Comunitare prin introducerea unor situaţii şi acţiuni care presupun cooperarea şi sprijinirea beneficiarilor ♦ pregătirea ornamentelor şi împodobirea bradului de Crăciun. ♦ supravegherea copiilor cu care colaborează concret. . premiilor la concurs ♦ compunerea unui model coregrafic pentru dans. a constat în implementarea unui program de stimulare a dimensiunilor personalităţii care a cuprins următoarele modalităţi de intervenţie: Denumirea programului: Programul de Acţiune Comunitară Durata programului: 13 luni Perioada de desfăşurare: decembrie 2009 – decembrie 2011 Grup – ţintă: elevi voluntari din cadrul unui grup şcolar. a3. intervenţia asupra contextului ca modalitate de valorizare generală a grupului ♦ desfăşurarea activităţilor în locaţii diferite. elevi beneficiari ai unui centru pentru educaţie incluzivă Scopul programului: dezvoltarea personalităţii şi echilibrarea comportamentului subiecţilor prin activităţi de socializare realizate în parteneriat între voluntari şi beneficiari.

Identificarea eficienţei activităţilor de voluntariat pentru creşterea stimei de sine şi prevenirea şi ameliorarea conduitei de absenteism. se vor observa modificări la nivel comportamental în rândul beneficiarilor. conduitele deviante (absenteismul) se diminuează până la extincţie. Urmărind aceste obiective. O2. IS4 – Dacă adolescenţii voluntari desfăşoară activităţi cu adolescenţi ce prezintă dizabilităţi intelectuale se vor observa modificări şi al nivelului stimei de sine a beneficiarilor.. . în cadrul activităţilor de parteneriat.Obiectivele şi ipotezele etapei experimentale Demersul investigativ corespunzător etapei ameliorative urmăreşte realizarea celui de-al doilea obiectiv general: O2. Din ipoteza generală au fost particularizate o serie de ipoteze de lucru sau specifice focalizate pe realizarea obiectivelor propuse în urma concluziilor evidenţiate de etapa constatativă.3. O2. – Identificarea relaţiei dintre modificările stimei de sine şi modificările comportamentale în urma activităţilor de voluntariat. tendinţele de conduită deviantă se diminuează prin creşterea încrederii şi stimei de sine atât la voluntari. s-au stabilit obiectivele specifice corespunzătoare. pentru a contura direcţiile concrete de cercetare din cadrul acestei etape: O2.1. IS5 – Dacă adolescenţii şi copiii cu dizabilităţi intelectuale beneficiază de atenţia cuvenită din partea voluntarilor. în etapa ameliorativă. O2. care a constat în implementarea experimentului.4. cât şi la beneficiari. Aceste ipoteze au vizat următoarele aspecte: IS1 – Dacă adolescenţii cu stimă de sine aflată la graniţele (superioară şi inferioară) normalităţii sunt implicaţi în activităţi de voluntariat în instituţii de copii cu dizabilităţi. aceasta se va modifica în urma implicării în activităţile de voluntariat. – Identificarea modificărilor stimei de sine în urma activităţilor de voluntariat. IS2 – Dacă există o relaţionare reciprocă între nivelul/dimensiunea stimei de sine şi conduitele deviante. – Identificarea modificărilor în conduita deviantă în urma activităţilor de voluntariat.2. – Identificarea gradului de impact al activităţilor de colaborare asupra voluntarilor şi beneficiarilor din perspectiva modificărilor încrederii şi stimei de sine. s-au propus spre testare următoarea ipoteză generală: IG – Dacă un grup de adolescenţi se implică în activităţi de voluntariat la nivelul comunităţii. se produc modificări înspre o echilibrare a nivelului încrederii şi stimei de sine. IS3 – Dacă stima de sine se înscrie în nivelul normalităţii. Pentru realizarea obiectivului general. colaborând cu persoane cu nevoi speciale.

ceea ce indică o modificare de atitudini spre toleranţă. acceptarea greşelilor şi repararea lor.1.). datorită dimensiunilor pe care le încorporează alături de încrederea în sine. din punct de vedere statistic procentajul celor cu stimă de sine scăzută dispărând. în timp ce procentajul voluntarilor cu încrederea în sine scăzută se diminuează numai de la 33% la 13%. acest tip de autoapreciere susţinând modificările stimei de sine. . pornind de la ipoteza că dacă adolescenţii cu stimă de sine aflată la graniţele (superioară şi inferioară) normalităţii sunt implicaţi în activităţi de voluntariat în instituţii de copii cu dizabilităţi. se produc modificări înspre o echilibrare a nivelului încrederii şi stimei de sine (Ipoteza specifică 1) • activităţile de voluntariat. acest procent reducându-se postexperiment la 7% care înregistrau valori la limita de echilibrare. Faptul că în faza preexperimentală tipul A a fost depistat ca reprezentativ pentru aproape 40% din subiecţi a corelat cu faptul că peste 40% din subiecţi înregistrau o stimă de sine scăzută. au condus la modificări în dimensiunile stimei de sine. • analiza valorilor extreme ale stimei de sine scăzute indicau un procent de 30% din subiecţi în pericol de depreciere. • bazându-se pe procesul de autoapreciere care în faza preexperimentală s-a dovedit a fi dominant cel de tip A. cât şi cu tipul C. În faza postexperimentală tipul C a devenit dominant pentru mai mult de 50% din lot. desfăşurate cu copii cu dizabilităţi intelectuale. stima de sine a evidenţiat relaţii puternice şi stabile atât cu tipul de autoapreciere A. ceea ce indică un grad de influenţare mai slab la această extremitate. empatie. în timp ce valorile extrem crescute ale stimei de sine indicau 20% din subiecţi la pragul de infatuare. ceea ce indică faptul că stima de sine are o flexibilitate şi o sensibilitate la influenţare mai mare.Concluziile etapei experimentale Realizarea obiectivelor propuse pentru etapa ameliorativă au facilitat testarea următoarelor ipoteze de lucru realizându-se următoarele conexiuni: a) S-a urmărit identificarea modificărilor stimei de sine în urma activităţilor de voluntariat (Obiectivul 2. transferul fiind făcut spre stima de sine echilibrată de la 43% la 63% din lotul de voluntari. procentaj care s-a modificat la 10% în faza postexperimentală. vulnerabilitate şi supraaprecierea expectaţiilor şi aspiraţiilor. întrucât acest tip de autoapreciere se bazează pe impulsivitate.

aceste concluzii confirmă ipoteza referitoare la modificările ce pot interveni în cadrul dimensiunilor personalităţii (stima de sine cu componenta ei încrederea în sine) în urma implicării în cadrul activităţilor de voluntariat. ca în cazul lotului experimental (unde modificările au fost de peste 20 puncte procentuale la fiecare nivel).870 la r = . ceea ce a permis stabilirea unor proporţii la nivelul lotului experimental astfel:absenteismul mare s-a diminuat de la . crescut (20%). • absenteismul.) pornind de la ipoteza că existenţa unei relaţionări reciproce între nivelul/dimensiunea stimei de sine şi conduitele deviante. raportat la orarul săptămânal. chiar dacă tăria semnificaţiei slăbeşte puţin (de la r = . • • b) S-a propus identificarea modificărilor în conduita deviantă în urma activităţilor de voluntariat (Obiectivul 2.796. iar cei cu stimă de sine crescută de la 20% au ajuns la 23%. chiul (2-3 ore) şi prezenţa totală. cât şi postexperimentală. indică caracteristica de fluctuanţă a nivelului. ceea ce susţine ideea că la vârsta adolescenţei încrederea în sine este definitorie pentru stima de sine. va determina modificări de comportament în urma implicării în activităţile de voluntariat (Ipoteza specifică 2).2. 3.Modificări ale tipurilor de autoapreciere • stabilind relaţiile existente între stima de sine şi încrederea în sine ca dimensiune dominantă a respectului. dar nu şi o schimbare radicală în urma unei intervenţii sistematice. ceea ce a permis realizarea obiectivului ce-şi propunea să surprindă modificări la nivelul stimei şi încrederii în sine.Fig. s-au făcut comparaţii cu rezultatele obţinute de subiecţii lotului de control evidenţiind faptul că la aceştia stima de sine scăzută a scăzut de la 43% la 37% din subiecţi. a fost convenţional clasificat în 4 categorii: mare (40%). pentru a evidenţia faptul că modificările stimei de sine s-au datorat dominant acţiunii de voluntariat.01). Aceste modificări mult prea sensibile. înregistrate după un an de zile. acestea sunt puternic semnificative atât în perioada preexperimentală. în timp ce subiecţii cu stimă de sine moderată de la 37% au crescut ca proporţie la 40% (creştere slab semnificativă). p < 0.

p < 0.380 . implicit a avut o contribuţie importantă şi în diminuarea absenteismului.409.395.358 la r = -. precum şi între absenteism şi încrederea în sine există corelaţii semnificative (r = -. în timp ce chiulul a înregistrat o creştere 13% la 50%.261 la r = -. însă în aceeaşi măsură a crescut şi prezenţa totală de la 7% la 23%.01. p < 0. pentru acelaşi prag de semnificaţie p < 0. Aceste modificări indică faptul că voluntariatul a produs modificări şi la nivelul conduitei deviante numită absenteism.389. • întrucât dominanta conturării stimei de sine în adolescenţă s-a stabilit a fi încrederea în sine. observându-se că la sfârşitul experimentului tăria semnificaţiei între cele două a crescut mult mai mult decât în cazul stimei de sine. absenteismul.01. absenteismul se diminuează până la extincţie (Ipoteza specifică 3). c) S-a intenţionat stabilirea relaţiei dintre modificările stimei de sine şi modificările comportamentale în urma activităţilor de voluntariat (Obiectivul 2.01) modificările după perioada experimentală sunt foarte puţin semnificative. p < 0.01. • pentru a stabili care au fost cauzele reale ale diminuării absenteismului s-a apelat la stabilirea corelaţiilor dintre stima de sine şi această conduită identificându-se întărirea semnificaţiei legăturii între cele două de la r = -. absenteismul crescut s-a redus de la 47% la 27%. ajungând de la r = -. .). ceea ce situează încrederea în sine ca dimensiunea personalităţii care stă la baza devierilor de conduită ca un nucleu al motivaţiei comportamentale. pornind de la ipoteza că dacă stima de sine se înscrie în nivelul normalităţii. • comparând cu evoluţia acestor dimensiuni şi relaţii înregistrate la lotul de control s-a evidenţiat că şi la acest grup de subiecţi între absenteism şi stima de sine.33% la 0% (extincţie). amândouă înregistrând uşoare scăderi.3. • aceste concluzii confirmă ipoteza care presupunea că existenţa unei relaţii între stima şi respectiv încrederea în sine cu absenteismul va determina în urma voluntariatului modificări şi la nivelul conduitei deviante. dar fără a coborî sub o valoare a tăriei semnificaţiei de 330. deci dacă voluntariatul a avut influenţă în modificări la nivelul stimei de sine. s-a recurs la stabilirea corelaţiilor dintre absenteism şi această dimensiune. Această concluzie generală indică şi realizarea obiectivului care îşi propunea identificarea modificărilor de conduită în urma activităţilor de voluntariat. respectiv r = .

ca şi o modificare mai puternică în relaţia cu încrederea în sine (de la r = -.424 la r = -. ale putând avea multe alte cauze. crescând tăria semnificaţiei de la r = -.575. creşteri la echilibrarea emoţională de la 47% la 57% şi chiar o dublare valorică a procentajului maturităţii emoţionale instalate (de la 3% la 6%). Aceste constatări indică faptul că emotivitatea scade mult mai mult atunci când • . Tabel 3. dar nu a dispărut în totalitate.381 la r = -. modificările spre scădere resimţindu-se după 6 luni de la debutul experimentului.01). p < 0. datorită faptului că stima de sine şi încrederea în sine nu constituie suportul de bază pentru toate cauzele acestei conduite. analizând din punct de vedere strict al absenţelor şi evoluţiei numărului acestora se poate aprecia că în prima parte a experimentului 44% din cei care înregistrau un absenteism mare au menţinut aproximativ neschimbat numărul de absenţe.• din analiza anterioară s-a constatat că absenteismul nu a ajuns la extincţie totală. Toate aceste modificări semnalate nu pot fi legate exclusiv de activităţile de voluntariat desfăşurate. printre care cea mai importantă este înaintarea cu un an în vârstă a subiecţilor.521. p < 0. el s-a diminuat foarte mult. Evoluţia numărului de absenţe la subiecţii lotului experimental • fete preexpe debut 6 luni final 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 13 12 6 6 7 10 2 2 19 6 8 2 0 14 12 4 6 20 7 8 2 2 21 15 13 6 3 22 12 10 6 4 8 6 2 2 23 2 3 0 0 24 14 15 3 3 15 15 3 3 25 7 6 2 2 26 12 13 7 14 0 3 0 0 27 14 12 0 0 28 0 1 0 0 29 7 6 2 3 12 7 3 6 30 Stimă de sine scăzută Stima de sine echilibrată Stima de sine crescută băieţi preexperiment debut 6 luni final 6 7 3 3 12 2 6 4 13 12 7 7 8 7 8 3 0 2 0 0 6 6 3 6 12 7 3 3 14 14 3 3 13 12 2 6 12 6 2 7 15 16 5 6 14 14 6 3 Stimă de sine scăzută Stima de sine echilibrată Stima de sine crescută • maturitatea emoţională (exprimată prin indicele de emotivitate) a înregistrat pe parcursul experimentului modificări semnificative înregistrându-se scăderi la nivelul sensibilităţii emoţionale de la 50% la 37%. deci scăderile s-au înregistrat după conştientizarea importanţei activităţilor şi după stabilirea relaţiilor afective între voluntari şi beneficiari. Ceea ce trebuie semnalat este faptul că după faza de debut a experimentului 57% din lotul experimental a înregistrat o creştere a numărului de absenţe.01 în cazul stimei de sine. relaţiile între indicele de emotivitate şi stima de sine cu componenta ei încrederea în sine sunt puternic semnificative şi au suferit modificări pe parcursul etapei experimentale.

precum şi evidenţierea că între stima de sine.471** -. care solicită atitudini similare faţă de sine şi faţă de ceilalţi (stima de sine fiind puternic influenţată de opiniile celorlalţi).157 -. Tabel 4.126 . • fluctuaţiile stimei de sine şi comportamentului care o exprimă au la bază o tipologie de autoapreciere specifică vârstei. Aceste concluzii nu confirmă în totalitate ipoteza conform căreia stima de sine echilibrată generează extincţia absenteismului.128 . se poate aprecia că stima de sine echilibrată nu poate determina extincţia conduitei deviante. semnificaţia relaţiei echilibrându-se în faza postexperimentală (scăzând absenteismul. atunci şi relaţia slabeşte ca intensitate.252** . la fel cum nu putem confirma că pe perioada experimentului nu au existat fluctuaţii ale stimei de sine.909** -. încrederea în sine şi absenteism există o relaţie puternică.838** -.104 .505** -.593** . Deşi confirmarea ipotezei nu a fost validată.210* 319** -. Corelaţii între tipurile de autoapreciere şi dimensiunile personalităţii Tip de Stima de sine Încrederea în sine Imaginea de sine Absenteism autoapreciere preexperim postexper preexperim postexper preexperim postexper preexperim postexper corelaţii A B C -.încrederea în sine creşte. încrederea în sine şi imaginea de sine). cât şi a conduitei deviante. sau dacă răspunsurile la chestionar în faza postexperimentală caracterizează o stare emoţională momentană care a generat autoaprecierea în funcţie de contextul situaţional general. tipologie care influenţează toate dimensiunile personalităţii şi care a suportat modificări şi ea în urma experimentului. mai ales că ea s-a echilibrat în relaţia cu stima de sine. la fel cum nici încrederea în sine echilibrată nu poate face acest lucru. iar între cele trei dimensiuni există relaţii de determinare reciprocă. totuşi obiectivul propus a fost realizat întrucât s-au stabilit şi demonstrat relaţiile dintre . întrucât nu se poate aprecia exact o echilibrare a acestei dimensiuni.139 . dar nu în exclusiv de cauză-efect.480** -. • evoluţia numărului de absenţe.521** -. a avut un impact puternic de echilibrare atât a stimei de sine.197 .533** -.483** -. Relaţiile stabilite între dimensiunile personalităţii şi modificările resimţite la nivelul acestor relaţii au evidenţiat faptul că întreaga structură cognitivă şi emoţională a subiecţilor în decursul anului în care au fost implicaţi în activităţi de voluntariat.191* Legătura dintre absenteism şi tipul de autoapreciere C indică faptul că voluntariatul.601** -.038 .562** -.385** .793** -.

• beneficiarii (N = 30). care dacă la început era scăzută pentru 44% din grup. modificările intervenite au scăzut acest procent la 11%.796** 1 -. şi dacă adolescenţii şi copiii cu dizabilităţi intelectuale beneficiază de atenţia cuvenită din partea voluntarilor. d) S-a intenţionat identificarea gradului de impact al activităţilor de colaborare asupra voluntarilor şi beneficiarilor din perspectiva modificărilor încrederii şi stimei de sine (Obiectivul 2. la finalul experimentului acest procent a scăzut la 17%.2.870** 1 Încredere în sine -.). dintre care 18 adolescenţi au putut fi evaluaţi.363 .746(**) 1 . Tabel 5. Corelaţii între dimensiunile personalităţii la voluntari şi beneficiari voluntari PREEXPERIMENTAL Stima de sine Încredere în sine Pearson Correlation Pearson Correlation Încredere în sine Absenteism beneficiari PREEXPERIMENTAL Stima de sine Încredere în sine Pearson Correlation Pearson Correlation Încredere în sine Absenteism . au înregistrat la început un nivel scăzut al stimei de sine într-o proporţie de 62% din grup. se vor observa modificări la nivel comportamental în rândul beneficiarilor (Ipoteza specifică 5).358** -.600** Absenteism POSTEXPERIMENTAL Stima de sine Încredere în sine Pearson Correlation Pearson Correlation POSTEXPERIMENTAL Stima de sine Încredere în sine Pearson Correlation Pearson Correlation .426** .389** -.242 . sau către o echilibrare a respectului de sine ceea ce indică o schimbare care s-a putu datora în mare parte programului desfăşurat de voluntari în instituţie. indicând aceeaşi disponibilitate spre influenţări pozitive. • pentru a stabili care este asemănarea între voluntari şi beneficiari din punctul de vedere al relaţiei dintre stima de sine şi încrederea în sine. • modificări evidente au fost şi la nivelul încrederii în sine.01.808(**) 1 Încredere în sine . ca şi la stima de sine. iar la finalul experimentului.modificările stimei de sine şi modificările comportamentale în urma activităţilor de voluntariat. s-a apelat la compararea relaţiilor stabilite între aceste dimensiuni rezultând faptul că stima de sine corelează puternic semnificativ cu încrederea în sine şi la voluntari şi la beneficiari pentru un p < 0. toată valoarea schimbată mutându-se pe nivelul mediu.409** . pornind de la ipotezele care presupuneau că dacă adolescenţii voluntari desfăşoară activităţi cu adolescenţi ce prezintă dizabilităţi intelectuale se vor observa modificări şi al nivelului stimei de sine a beneficiarilor (Ipoteza specifică 4).261** Absenteism .

cauzele nu au fost stabilite la beneficiari ca la voluntari. Sinteza rezultatelor cercetării Cercetarea s-a desfăşurat în două etape distinctive care s-au focalizat pe identificarea relaţiilor dintre stima de sine şi absenteism ca şi conduită deviantă. metoda testelor). cât şi al beneficiarilor. ce au fost prelucrate în cadrul programului computerizat SPSS 12. indiferent de dezvoltarea . Etapa constatativă a evidenţiat că la adolescenţi între stima de sine şi celelalte dimensiuni investigate. întrucât programul şcolii frecventate de aceştia permite un control mai exact al acestei conduite. utilizând instrumente de care au permis colectarea datelor calitative şi cantitative (ancheta pe bază de chestionar. CAPITOLUL 6.). p < 0. la beneficiari cele mai semnificative legături sunt între absenteism şi încrederea în sine (r = 600. Dar verificând relaţiile ce se stabilesc între conduita deviantă şi dimensiunile personalităţii. cea de-a doua spre extincţie.• din punct de vedere al absenteismului. regresia multiliniară. În continuare prezentăm sintetic rezultatele obţinute în cadrul cercetării. toate coroborând pentru dezvoltarea unei personalităţi echilibrate. de aceea nu s-a recurs la monitorizarea absenţelor. activităţile de voluntariat au generat creşterea sau echilibrarea stimei şi încrederii în sine. utilizându-se metode statistico-matematice variate (analiza corelaţională. ca şi la nivelul comportamentului acestora. raportate la obiectivele urmărite. prima spre echilibrare. Confirmarea ipotezelor indică atingerea obiectivului de identificare a gradului de impact al voluntariatului atât asupra voluntarilor. există puternice legături. Aceste constatări confirmă ipotezele care presupuneau că activităţile de voluntariat vor determina modificări la nivelul stimei şi încrederii în sine ale beneficiarilor. Orice tulburare la nivelul uneia din aceste dimensiuni. determină fluctuaţii şi schimbări. sau decalajele de dezvoltare şi maturare a lor.01). Prima etapă a constat în investigarea unui eşantion de elevi cu vârste cuprinse între 14-19 ani. În concluzie. tehnica de analiză ANOVA etc. testul de semnificaţie a diferenţei dintre două medii. Concluzii şi consideraţii finale În CAPITOLUL 6 sunt sintetizate principalele concluzii privind fundamentarea • teoretică şi intervenţia empirică realizată. şcolarizaţi. inclusiv în cele deviante privind absenteismul şi la beneficiari. conduita deviantă nerelaţionând cu stima de sine în mod semnificativ. precum şi pe modalităţile de influenţare ale acestora. ceea ce a condus implicit şi la modificări comportamentale.

respectul din partea profesorilor.01) atât pentru voluntari.680) la voluntari de sex feminin şi cu stima de sine la voluntarii de sex masculin (r = .545). întrucât legătura lor este puternic semnificativă (r = . indicând un procentaj de aproximativ 40% dintre adolescenţi că ar suferi astfel de tulburări care prin efectul dominoului afectează atât comportamentul.absenteismul înregistrează o corelaţie puternică cu imaginea de sine (r = . În această idee. p < 0.870. în ordinea tăriei legăturii: . cât şi pentru beneficiari (r = . precum şi cel din partea prietenilor şi colegilor. .Influenţele stabilite între dimensiunile personalităţii la adolescenţi Urmărind să stabilească relaţiile cele mai semnificative între dimensiunile personalităţii şi conduita deviantă numită absenteism. 4.600) toate pentru un prag de semnificaţie p < 0. etapa ameliorativă a introdus o serie de metode de influenţare a stimei de sine acţionând simultan şi asupra încrederii în sine.01. Fig. p < 0. pentru a se putea vedea dacă toate acestea determină modificări la nivelul comportamentului deviant în mod implicit. Această etapă a evidenţiat o serie de influenţe care dau o polaritate periodică stimei de sine: respectul din partea părinţilor.01).808. cât şi atitudinile despre sine. Influenţarea dimensiunilor personalităţii s-a făcut prin intermediul unor activităţi în care adolescenţii au devenit . pe când la beneficiari cea mai puternică legătură o are cu încrederea în sine (r = .polaritatea şi nivelul stimei de sine sunt determinate de încrederea de sine la vârsta adolescenţei.intelectuală a adolescentului. s-au identificat următoarele legături. dar şi indirect asupra tipului autoapreciere şi a maturităţii emoţionale.

apelându-se la comparaţiile cu cei din jur pe baza recunoaşterii imperfecţiunilor personale. întrucât la debutul experimentului 37% din subiecţii voluntari înregistrau stima de sine scăzută. sprijinire şi socializare a elevilor cu deficienţe intelectuale de diferite grade. nu din perspectiva dezavantajării personale (tendinţă specifică vârstei). voluntarii având noi repere de raportare la celelalte persoane din comunitate şi prin comparaţie cu persoanele beneficiare ei au făcut raportarea la ceilalţi pe alte principii. se consideră că această dimensiune . această siguranţă crescând pe parcursul perioadei de cooperare între cele două grupuri. Aprofundarea acestei constatări a evidenţiat o sensibilitate mai mare în echilibrarea stimei de sine la subiecţii de sex feminin (postexperimental 72% înregistrau o stimă de sine echilibrată şi 0% stimă de sine scăzută). respectiv a beneficiarilor. Respectul din partea beneficiarilor este atras şi de siguranţa cu care acţionează voluntarii. presupune deopotrivă discreţie. diferite de cele respectate până atunci şi anume. ceea ce generează respect din partea beneficiarilor. Noul tip de autoapreciere adoptat de peste 50% din subiecţii voluntari (tipul C). echilibrând dimensiunea acesteia. prin reconfigurarea cogniţiilor despre propria persoană. Astfel a fost evidenţiată o strânsă relaţie între acţiunile voluntare şi tipul de autoapreciere. ci din perspectiva celui mai avantajat. echilibrarea în limitele unei normalităţi s-a făcut la 50% dintre ei.voluntari. restul trecând la extrema opusă spre infatuare. Din acest punct de vedere se poate aprecia că influenţele asupra stimei de sine prin activităţile de voluntariat au la bază şi elementele distinctive ale personalităţii individuale ale subiecţilor. cooperare. preluând o serie de sarcini bazate pe colaborare. Subiecţii de sex masculin deşi la debutul experimentului 42% înregistrau o stimă de sine scăzută. creându-se în acest fel o echilibrare a stimei şi încrederii în sine în limitele normalităţii şi moderaţiei în toate aspectele vieţii la peste 50% din subiecţi. la vârsta adolescenţei. În finalul etapei ameliorative s-a evidenţiat că activităţile de voluntariat au influenţat pozitiv stima de sine a adolescenţilor. Întrucât s-a constatat că încrederea de sine a voluntarilor s-a modificat în sens pozitiv la 20% din subiecţii care înregistrau un nivel scăzut al ei la debutul experimentului. care la rândul său produce modificări în percepţia sinelui şi implicit ale respectului de sine. acceptării greşelilor proprii şi motivării pentru autodepăşire. Această etapă a reliefat şi în ce mod activităţile de voluntariat au influenţat tipul de autoapreciere. toleranţă şi înţelegere pentru slăbiciunile altora. pentru ca la final procentul să se reducă la 0%. Deci încă o dovadă susţinută ştiinţific că activităţile de voluntariat au influenţat stima de sine.

Fig. în 1920. stima de sine stă la baza adaptării sociale. modificările spre normalitate şi echilibru au fost posibile la ambele grupuri cu remarca că procentual tot deficienţii au rămas mai mulţi ca având o încredere în sine scăzută.Thorndike. ca „inteligenţă socială” adică „abilitatea de a înţelege şi lucra cu femei şi bărbaţi.Influenţele stabilite între dimensiunile personalităţii în urma activităţilor de voluntariat Pentru a putea stabili dacă modificările stimei şi încrederii în sine sunt generate de atitudinile şi conduitele specifice acţiunii de voluntariat. acolo unde ea înregistra un trend negativ. Acest tip de inteligenţă. la baza lor fiind un alt gen de inteligenţă decât cea academică. La nivelul încrederii în sine.indică siguranţa în acţiune. Prin stimularea respectului din partea beneficiarilor s-a observat că stima de sine a adolescenţilor şi-a modificat polaritatea. cât şi încrederea în sine sunt influenţabile la adolescenţi. indiferent de dezvoltarea intelectuală. acest lucru dovedind că debilitatea mintală ridică anumite bariere în modificări. cauzele generatoare fiind diferite între grupuri. 5. băieţi şi fete – de a te comporta cu înţelepciune în relaţiile umane”. s-au comparat valorile schimbărilor între cele două subgrupe ale lotului experimental. stima de sine se echilibrează mai rapid la adolescenţi.L. Altfel spus. iar cu cât această adaptare se extinde ca percepţie şi interrelaţionare cu diversitatea socială. definită pe E. care alături de atitudinile faţă de ceilalţi atrag respectul beneficiarilor. dimensiune care era mult mai afectată la beneficiari decât la voluntari. a fost mai târziu divizată în . Aceste observaţii au permis constatarea că atât stima de sine. cea a voluntarilor şi cea a beneficiarilor şi sa observat că stima de sine scăzută la voluntari s-a modificat spre echilibrare în procent total în timp ce la beneficiari încă au mai fost înregistraţi la final 11% cu respectul de sine scăzut.

cum lucrează. asigurând astfel atingerea obiectivelor propuse la debutul studiului.” (D. se poate concluziona că între stima de sine şi comportament există o legătură foarte strânsă. cât şi la beneficiari. Având în vedere că rezultatele înregistrate de lotul de control au evidenţiat că aceste modificări au aparţinut dominant experimentului. oferind adolescenţilor un tablou mai larg al vieţii sociale în care urmează să se integreze.inteligenta inter. în măsura în care este afectată inteligenţa academică (cu specificaţia că referirea se face la deficienţa uşoară şi moderată). Goleman. cât şi conduita deviantă pot fi influenţate de acţiunile de voluntariat. întrucât această formă de intelect nu este afectată la deficienţii mintali. devierile de la normalitate înregistrându-se în măsură egală în ambele dimensiuni. respectiv încrederea în sine există legături de condiţionare reciprocă. ci mai degrabă să ai abilitatea de a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. pp. conduc la o reglare a conduitei. Stabilit fiind faptul că între absenteism şi stima de sine. Astfel o stimă de sine bazată pe încrederea de sine echilibrate între limitele normalităţii. creând timpi de relaxare şi activitate practică diferită de monotonia curriculară. Prin inteligenta interpersonală se înţelege acea abilitatea de a îi înţelege pe alţii (ce îi motivează. conformă cu regulile şi normele socio-morale pe care le are comunitatea în acel moment. modificările înregistrate la nivelul stimei şi încrederii în sine au generat şi modificări la nivelul conduitei deviante. Influenţe ale voluntariatului asupra stimei de sine exprimată prin comportamente sociale . despre care Sternberb afirma că „a fi inteligent nu înseamnă neapărat să ai inteligenţă academică. 2001. cea socială îi poate apropia mai mult pe beneficiari de voluntari. dar acestea pot fi influenţate la vârsta adolescenţei prin activităţi ce se bazează pe implicare în viaţa comunităţii. Fig. 6. dând posibilitatea valorizării individuale a fiecărui participant. acestea oferind alternative de organizare a activităţilor educative. Toate aceste argumente vin să confirme ipotezele care presupuneau că atât dimensiunile personalităţii.18-23) Acest tip de inteligenţă. Dar influenţa absenteismului în vederea diminuării lui se poate aprecia că vine şi din perspectiva activităţilor întreprinse ca voluntari.şi intra-personală. atât la voluntari. cum poţi coopera mai bine cu ei).

80% din lotul experimental. Deci formarea stimei de sine şi exprimarea ei prin reacţii comportamentale este determinată social. seamănă foarte mult cu adolescenţa considerată o vârstă a crizelor. de concepţiile. în cadrul căreia mai mult de o treime din populaţia adolescentă înregistrează o stimă de sine scăzută. care de multe ori are anumite devieri care necesită de multe ori intervenţii pentru a fi ameliorate sau prevenite. depinde foarte mult de cel care ţine oglinda. (38% eşantionul lărgit. Determinarea istorică este dată de momentul prin care trece societatea şi valorile promovate de aceasta ca şi din punct al istoriei individuale a fiecărui subiect (adolescent). Numai atunci când adolescentul va fi în stare să se privească într-o oglindă ţinută şi acceptată de el. 90% lotul de control) pe care . Contribuţii personale Schimbările permanente ce au loc în societate. 37% lotul experimental şi 43% lotul de control. modelele expuse şi analizate de mass-media). Metaforic exprimată concluzia anterioară. Această constatare comparată cu numărul mare de absenţe (90% din eşantionul lărgit. cea socială este generată de nivelul de modelele sociale (opinii şi acţiuni unanim acceptate) acţionale cu care se confruntă sau pe care le alege aspiraţional adolescentul (valoarea educaţiei pe piaţa muncii. căutărilor. îşi pune puternic amprenta asupra tinerei generaţii. indică un prim reper inedit al studiului.Studiul a evidenţiat indirect şi anumite aspecte referitoare la stima de sine şi relaţia ei cu absenteismul care pot contura următoarea concluzie: devierile extreme ale nivelului stimei de sine (autodeprecierea şi infatuarea) pot genera devieri comportamentale pe fondul unor modele sociale care influenţează individul la vârsta adolescenţei. respectarea nucleului social – familia. care promovează pentru perioade relativ scurte de timp modele contrariante. Tocmai surprinderea acestei societăţi ce pare a traversa o adolescenţă agitată. O societate agitată. la finele primului deceniu din al treilea mileniu. nehotărârilor. va găsi acel echilibru al sinelui unanim acceptat de toţi ceilalţi. când este în perioada fixării aspiraţiilor şi a căutării de modele şi direcţii de realizare profesională. Confirmarea ipotezelor cercetării şi atingerea tuturor obiectivelor fixate indică faptul că studiul a reuşit să aducă unele indicii care să evidenţieze relaţiile dintre stima de sine şi conduita specifică vârstei adolescenţei. care sunt transmise la copil de la vârste fragede şi domină mult timp autoevaluarea şi autoaprecierea acestuia. prejudecăţile şi convingerile acesteia. imaginea în oglindă a adolescentului. în căutare de valori. iar cea culturală este generată de mediul restrâns al familiei. cultural şi istoric.

familiei. interiorizate defazat (mult mai lent) decât tumultul schimbărilor sociale. Capacitatea de decizie a adolescentului a fost educată sistematic. care are anumite conotaţii în diferite medii sociale) şi indecizia sa de a se schimba (un subiect care nu doreşte să se schimbe. Astfel s-au eliminat din start două probleme cu care se confruntă adolescentul. La diminuarea absenteismului. fără ca acesta să resimtă intervenţia şi să nu se simtă invadat de intenţiile greu de înţeles ale psihologului. Acest aspect.îl înregistrează adolescenţii la nivelul învăţământului liceal. psihoterapie). Studiul prezent indică şi argumentează că tulburările aflate la nivelul stimei de sine şi a comportamentului au cauze dominant externe. Metodele indirecte. Astfel este adus în atenţia psihologilor că nu numai stima de sine scăzută generează comportamente deviante. De asemenea este semnalat faptul că între adolescenţi a apărut competiţia în ceea ce priveşte puterea şi influenţa părinţilor. care acţionează direct asupra acestei dimensiuni a personalităţii care implicit influenţează comportamentul. legătură influenţată puternic de caracteristicile socio-istorice ale momentului. promovate de experiment. ca şi caracteristici ale acestei vârste: solicitarea ajutorului specializat (prejudecata de a solicita ajutor unui psiholog. nu solicită ajutor). ele se condiţionează. considerăm că a contribuit mult şi alternarea activităţile instructiv-educative desfăşurate în cadrul şcolii. proporţiile date la cele două dimensiuni în acest studiu nu sunt concordante pentru a stabili o relaţie de cauzalitate-efect între ele. fiind tot un model favorizat de feedback-ul social primit de adolescenţi. pe care s-a bazat şi acţiunea de voluntariat. la cabinet. a generat ideea că există o legătură între absenteism şi stima de sine. cu alte tipuri de activităţi din cadrul voluntariatului. O altă contribuţie a acestui studiu este utilizarea metodelor de influenţare a stimei de sine şi comportamentului. au fost cele de educare şi stimulare a capacităţii de luare a deciziilor. relaţiilor. Deşi majoritatea lucrărilor de specialitate subliniază legătura strânsă între stima de sine scăzută şi devierile comportamentale. stima de sine şi conduita. s-au evidenţiat în cadrul studiului metodele indirecte. al nevoii de alternare a activităţilor din cadrul instituţii . ci şi stima de sine mult prea crescută (infatuarea) are în acest moment social o mai accentuată relaţie cauzalitate-efect. care sunt favorizate de activităţile de voluntariat. Fiind puternic dependente una de cealaltă. metode de grup (consilierea de către diriginte. Dacă există metode individuale de influenţare a stimei de sine (consiliere. psihoterapia). un răspuns care îi dezorientează. se generează şi se echilibrează reciproc.

asistent maternal. Astfel studiul prezent evidenţiază acea parte a educaţiei. prin trăirea alături de beneficiar a unei emoţii puternice cauzată de lucruri şi fapte atât de simple. cea a educaţiei venite dinspre comunitate spre tânăra generaţie. etc. de experimentul care a favorizat evidenţierea mai multor laturi ale personalităţii adolescentului. cea atitudinală. faţă de ideea de a cere şi a primi sprijin. cum ar fi grija faţă de sănătatea copiilor cu dizabilităţi. familie). valorizând acele potenţialităţi pe care şcoala nu le vizează de cele mai multe ori. dar şi de a solicita ajutor când simte că este nevoie şi ar putea primi sprijin pentru rezolvarea unor probleme. deci prin raportare diferită la diversitatea umană care îl înconjoară. deci diversitatea comunităţii. Aceste influenţe atitudinale colaterale s-au dorit a avea un anumit impact asupra voluntarilor. iar pe de altă parte a favorizat trăiri emoţionale diferite. voluntarul a învăţat că mulţumirea de sine nu este întotdeauna legată de perfecţionism. acela de a consolida o educaţie civică de bază (cea de a oferi ajutor când cineva solicită). care este puţin abordată în cercetările ştiinţifice.şcolare. Studiul prezent a evidenţiat faptul că aviditatea de atenţie se rezumă. ci lărgind contextul social. adică respingerea şi abandonarea unor astfel de copii. Din perspectiva trăirilor emoţionale s-a mizat mai mult pe contagiunea bucuriei beneficiarului spre voluntar. la adolescenţi. în care anumite persoane au nevoie de sprijin. iar evidenţierea lor în mediul comunitar este o problemă greu de trecut . Cunoscut fiind faptul că adolescentul nu este întotdeauna mulţumit de sine şi de ceea ce a realizat. anumite familii au alte preocupări (nu numai cele legate de starea materială). De asemenea aceste contexte sociale îi fac să cunoască alte profesii: asistent social. profesori de psihopedagogie specială. cât şi de beneficiari au permis pe de o parte alegerea acelui tip de activitate în care adolescentul se putea simţi valorizat. Experimentul a condus implicit şi la o altă influenţă colaterală. sau chiar şi polul opus al grijii. este un aspect demonstrat de acest studiu. asistent personal pentru o persoană cu handicap. Intrând în contact cu beneficiarii. Experienţele de viaţă trăite atât de voluntari. numai la mediile restrânse (clasă. abordarea cu mai mult curaj al activităţilor care valorizează adolescentul în mediul comunităţii. O altă situaţie inedită subliniată de studiul prezent a fost cea legată de evidenţierea adolescenţilor din perspectiva expunerii în comunitate. Astfel s-a evidenţiat că şi empatia poate fi dezvoltată la vârsta adolescenţei prin raportare nu numai la cei din anturaj. voluntarii la vârsta adolescenţei au ocazia să cunoască diversitatea umană care îi înconjoară. grup de prieteni.

dar a evoluţiei emoţionale mai lentă. De aceea ar fi foarte important de stabilit. Această temă de cercetare ar putea crea puntea de legătură între intervenţia psihologică (consiliere. părinţii rămân uimiţi la un moment dat că nu sunt respectaţi de proprii copii. analizat şi evaluat din punct de vedere social. cu cea mai mare întindere şi este segmentată în interior chiar în trei părţi definitorii. ele sunt mai mult sau mai puţin . care este componenta dominantă a stimei de sine în funcţie pe perioadele adolescenţei şi cum poate fi influenţată acea dimensiune pentru a preveni tulburările şi/sau perturbările ce pot afecta dezvoltarea şi conturarea personalităţii echilibrate. Profesorii se aşteaptă ca elevii să-i respecte. psihoterapie. iar stima de sine pune de multe ori polaritatea comportamentului. În opinie proprie respectul este un amestec de ataşament şi teamă faţă de cineva. Personalitatea în ansamblul ei se manifestă prin comportamente. Multe persoane. sunt contribuţii importante care pot completa literatura de specialitate şi concluziile studiilor referitoare la stima de sine şi legătura ei cu comportamentul. Direcţii viitoare de cercetare Studiul prezent şi-a propus în principal identificarea rolului pe care îl are stima de sine asupra unei conduite deviante cu mare frecvenţă în viaţa adolescenţilor (absenteismul). Ineditul abordării relaţiilor ce se pot stabili între absenteism şi stima de sine la adolescenţi a scos la lumină o serie de problematici neabordate până în prezent la nivel de studii ştiinţifice. CAPITOLUL 7. deci alături de beneficiari. toţi uitând că respectul nu se învaţă prin cuvinte. Toate aceste elemente care au completat tabloul psihologic holistic al adolescentului. Respectul şi modalităţile de cultivare a lui ar fi un alt subiect de mare interes pentru un nou studiu. Analizând după aceste repere comportamentele. se câştigă în interacţiune. iar cele care se încadrează în aceste valori sunt considerate ca în limitele normalităţii. generate de studiul prezent. etc) şi adolescent. etapa devenirii individului. Expunerea în comunitate (fie comunitatea şcolară. Adolescenţa este perioada de vârstă.pentru unii din ei. ca linii generale. dar mai ales mulţi copii se întreabă ce este respectul. Aceste observaţii susţin ideea că adolescenţa este şi va rămâne mult timp o vârstă a dorinţei de maturizare prematură. aceste decalaje dând amprenta instabilităţii comportamentale. fie comunitatea locală) ca voluntari. Comportamentele. conduitele care nu se încadrează în valorile sociale sunt considerate deviante. a trezit în rândul adolescenţilor emoţii contrariante.

care este inacceptabilă în mediul şcolar. o altă temă ce s-ar impune unei cercetări ştiinţifice este cea care să stabilească în ce măsură stima/respectul de sine poate suferi dezechilibre la vârsta adultă având cauze externe/impuse social. pentru rezolvarea unor probleme ce pot deveni factori destabilizatori ai întregii personalităţi şi ai întregii vieţi (solicitarea sprijinului de la specialişti. copiat. Pentru a asigura continuitate ideilor evidenţiate de studiul prezent despre stima de sine. cu conştientizarea regulilor impuse de acest tip de activităţi. slab controlate de individ (acceptarea unor job-uri sub pregătire. după conduitele frecvent întâlnite în familie. acceptarea unor job-uri penibile. Un astfel de studiu poate viza: voluntariatul şi implicarea în viaţa persoanelor care necesită sprijin la un moment dat. fie precizări şi completări ale unor concepte asupra cărora există mai multe puncte de vedere din partea specialiştilor. Întrucât ca modalitate de intervenţie psihologică indirectă a fost evidenţiat voluntariatul. care să faciliteze ameliorarea tulburărilor ce apar pe perioada adolescenţei. De asemenea voluntariatul poate fi exploatat ca temă de cercetare. aceasta fiind: importanţa solicitării şi acceptării sprijinului în cadrul comunităţii. acceptarea unor compromisuri pentru a păstra serviciul). Absenteismul este un comportament neadecvat în mediul şcolar. Legat de capacitatea decizională a adolescenţilor ar putea fi legată o altă temă importantă ca studiu ştiinţific. Un astfel de studiu ar putea evidenţia şi alte cauze ale acestei devianţe. derogând responsabilitatea faţă de familie) este considerat normal şi chiar necesar în acest moment social. Toate aceste posibile teme ar putea completa studiul prezent şi în acelaşi timp literatura de specialitate. penalizat.conforme cu regulile sociale. De aceea ar trebui analizat într-un studiu ştiinţific în ce măsură absenteismul este un comportament imitat. cu scopul de a stabili influenţele relaţiilor interpersonale din cadrul voluntariatului asupra preluării şi acceptării unor valori sociale nou apărute. dar absenteismul la adulţi. cu referire la absenţele din cadrul familiei (plecarea la muncă în străinătate. dar acceptabilă în mediul social. o temă inedită prea puţin analizată ca impact în studiile psiho-sociologice. solicitarea ajutorului comunităţii în rezolvarea unor probleme. Oricare ar fi contribuţia unor astfel de studii (teoretică sau demonstrativă) ea ar contura direcţii de intervenţie pentru psihologii şcolari. acceptarea schimbării. acceptarea ideii că este nevoie de ajutor extern în soluţionarea unor probleme). aducând fie argumente demonstrate ştiinţific. . aprofundarea acestei teme ar fi benefică pentru valorizarea la maxim a acestei tehnici de modelare a personalităţii.

Editura Aramis.net/ldexplained.. (1996). Cluj – Napoca Branden N. Bucureşti Atkinson R. ClujNapoca Băban Adriana. Bucureşti Branden N.G.. Bucureşti Băran–Pescaru.htm Bontaş I. nr. (2003).F. Cercetarea pedagogică. Psihologia socială.M. Iacob. (2008).(1991). Iaşi Adler A. (2004). 4 (1).Editura Didactică şi Pedagogică. or Healthier Lifestyles?. Iaşi Allport G.. Lelord F. Psihologia comunicării. Voicu M.. Interpersonal Success. (2001). Editura Tehnică.. Cognitive Therapy and Research... Bucureşti Bistriceanu. volum 57 Baumeister R. E.. Familia azi. Sociologia familiei... Cluj-Napoca Bogod. Scientific American. nr. Editura Colosseum. vol. (1996). Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele. Psihologia organizaţiilor şcolare şi managementul educaţional. L. Psinet S. Stres şi personalitate. Bucureşti Andre C. Cei şase stâlpi ai respectului de sine. Exploding the Self-Esteem Myth. Siegel J. Cunoaşterea omului. Editura Polirom. The psychology of self-esteem: a revolutionary approach to selfunderstanding that launched a new era in modern psychology. J.. Top 5 Emotional Difficulties of People with Learning Disabilities. Happiness. (2005). Bucureşti Blalock. Th. Luminiţa. suport al unei activităţi diferenţiate. Editura Aramis... (2003). şi Tărău. Tice D.. în Scientific American. Editura Tehnică.. (2002). Fişa de caracterizare a personalităţii elevilor. (2002). Consiliere educaţională..Bibliografie Abric. I..4 Cole E.M. (2003). R. C.C. pages 1–44 Baumeister R.F.. A. Structura şi dezvoltatea personalitaţii. 1 Boboc. (2004). Self presentional motivations and personality differences in self esteem. Joiner Jr. Editura Presa Universitara Clujeana. ASCR. şi alţii (2002). A. V. (1989). şi alţii. Cluj-Napoca Bălan A. January Băban Adriana. E. Editura Fundaţiei „România de mâine”. Bucureşti... Rădulescu S. Violent Pride. Bucureşti Banciu D. 24. No. Iaşi Cosmovici A.. Psihologie educaţională: http:/ /psi_educ. ediţia a II-a.ldpride. Baumeister R. Psychological Science in the Public Interest. A. Iacob. (2000).F. Disciplinarea pozitivă. Psihologia dezvoltării. I.. A. Comunicare interpersonală. O perspectivă sociopedagogică.. (Electronic) Disponibil la adresa : http://www. (1997).doc . Institutul European.Consiliere educaţională. Psihologie şcolară. Pedagogie... teorii şi metode. Adolescenţii şi familia. (2001)... Editura Polirom. Effective Consultation in School Psychology. şi alţii (2003). Editura Polirom.. (2003). Editura Polirom. (2000)... Bucureşti Botiş.(2005).. Editura Didactică şi Pedagogică. S.Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Interaction of cognitive avoidance coping and stress în predicting depression/anxiety. Bucureşti Birch A. Does High Self-Esteem Cause Better Performance. Cercetarea calitativă a socialului. 284. Iaşi Crăciun M. Editura Trei... (2003). A.Luminiţa..F. pages 96–101 Baumeister R. Bucureşti Bocoş M. (2002). C. EŞP. L. 4. Hutton D. (1998). Journal of personality .. Hogrefe & Huber Publication Cosmovici. (2005). (1998).. (2001). Introducere în psihologie. San Francisco Brege E. Suporturi teoretice şi metodologice. Iaşi Albu G. Bucureşti Agabrian M. Editura Iri. Editura ALL. (2004). (2004). Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. în Învăţământul primar.

Editura Polirom. Psihoterapiile. Iaşi Hobfoll. Editura All . In Michael Kernis. Gandirea pozitiva. (2002).. Psychological Bulletin. nr.. Iaşi ... Editura Ştiinţă şi Tehnică. (Ed. (2004). Anxiety. Editura ASCR. (2003).. Lungu O.. (2000). E.Cristophe A.. 12. (2002).H. Psihologie educaţională. (2000). Cucoş C. Iaşi Iancu S. Editura Polirom. Anghel I. Psihoterapia anxietatii. Body image. D..E.. Fundamentele psihologiei. Using the Implicit Association Test to measure selfesteem and self-concept.Universitatea Spiru Haret Derevenco P. Editura Miron. (2003). (2004).. Horwood Academic Publischers. Buss D. Editura Obile Jacob. Bucureşti Greenwald A. Bucuresti Holdevici I. (2000). 79. (2001).. (2007).G. Blue Cross and Blue Shield of Minnesota. The Evolution of Self-Esteem... 10221038 Hartwell E. Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie. Golu. (2000). Editura Asiris. Editura Fundaţiei România de mâine. Bucureşti Dryden W. Personalitatea – metode de abordare. Bucureşti Iacob L. Editura Miron. (1998). Editura Dacia.. Editura Polirom... Iaşi Crocker J. Bucureşti Golu P. Farnham S. Cum să ne afirmăm. Psihologie. Iaşi Cungi C. Fundamentele psihologiei sociale. and coping. (2006). (2003). Bucureşti Golu M. 328-333 Hârnăveanu C. (1999). Editura Curtea Veche. stres. Iaşi Dafinoiu I. (2003). Self Esteem: Issues and Answers: A Sourcebook of Current Perspectives.A. 2.. (1997)... Inteligenţa emoţională. R. Park L. Editura Polirom. Editura Orizonturi. Bucureşti Eliade S. Psihoterapie integrativă. Turda Fabiano G. (2008). The costly pursuit of self-esteem. Psihologia şcolarului. Boncu Ş. Journal of emotional and Behavioral Disorder Gheorghiu Florina. Psychology Press:New York. Iaşi Dafinoiu I. Pekrun... Iaşi David E.D. Bucuresti Holdevici I.. Ghid de terapie raţional . 130(3).emotivă şi comportamentală. Braşov Goleman. (2001).. manual pentru clasa a X-a. Bucuresti Holdevici I. Bucureşti Golu P. Editura Polirom. Pelham Jr. Bucuresti Huber W. Psihologia grupurilor umane – note de curs.. 392–414. Stressul în sanatate si boala. Paris Constantin T. Improving the Effectiveness of Behavioral classroom Intervention for Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Case Study.... vol. Sălăstru D. Braşov Gheorghiu Florina. Editura Asiris. Editura Polirom. (2001).A.Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala. 1992 Holdevici I. L’estime de soi. (2000) ABC – ul consilierii elevului. (2000). Journal of Personality and Social Psychology. Editura Didactică şi Pedagogică. Evaluarea Psihologică a personalului.. Editura Polirom. Editura Stiinta si Tehnica.. Balan A. Editura Hiperborea. Integrarea în şi prin comunitate a copiilor cu dizabilităţi. (1999). Pedagogie. Cunoaşterea psihologică a persoanei. Timiditatea şi terapia ei.). (1997).. Inc Hill S.E... A. Editura Polirom. (2008). (2006). St. R. (2001). (1998).. şi DiGiuseppe R.. I. (1999). Editura Ştiinţă şi Tehnică. editia a III-a.. Modalităţi de intervenţie personalizată în cadrul învăţământului integrat. Editura Dual Tech..M. Elemente de psihoterapie. E.. (2002). International Journal. ClujNapoca Dimitriu. (1992). Comunicare şi învăţare.. Cluj-Napoca Dumitriu Gh.

. Iasi Păun E. Editura Didactică şi Pedagogică.(coord). (2000). Potolea D. (2003) Devianţa şcolară. (1978). Sinele şi cunoaşterea lui. Managementul şi gestiunea clasei. Psihiatrie. (2001).). Elevi buni.. (2004).. Editura Polirom. Zanna (Eds. Educaţia în familie. T. Bucureşti.A Jigău M. (2000 ). Editura Medicală. Bucureşti Răşcanu. Tehnici de sfătuire/consiliere. Morgan L. sub redacţia V. (2002). M. Psihologia comportamentului deviant. Iaşi Neculau A. Tratat de pedagogie şcolară.. Capitolul Socioterapie. (2005). 93-116).. Scoala abordare sociopedagogica... Ed. Bucureşti Lemeni.. Editura Medicală. Editura Polirom. (2004) Abilităţi de comunicare. (1993). (1992). Allyn and Bacon. excluşi. Editura ASCR . Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Predescu. Bucureşti . Editura Polirom.. Editura Arves.W.S. Valori. Pedagogie . Iaşi Neculau A. Bucureşti Joiţa E.).C. P.R. (2002). 2001. Consilierea carierei. Iaşi Planchard E.M.. Şi alţii. Editura Universităţii din Bucureşti.. Noi tendinţe în psihologia personalităţii. Psihopedagogie.. Iaşi Ionescu M. (2003). Ruxandra. Iaşi Neculau A.. Bucureşti Opre A.. Managementul clasei de elevi. (2006). dezvoltare personala si transpersonala. Miclea.. Bucuresti Mruk C. aprilie. Minoritari. P. E.L. Editura ALL.. Cozma. De Visscher. Bucureşti Jinga I. Casa Cărţii de Ştiinţă. On the nature of implicit self-esteem: The case of the name letter effect. Orientare experientiala in psihoterapie. Editura Didactică şi Pedagogică. 1989... Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ. Manual de pedagogie. marginali. Bucureşti Iucu R. Răşcanu.. (2001). Editura Sper.Iftene.. Editura Polirom. & M. S. Editura Polirom. NJ: Lawrence Erlbaum Kulcsar T. şi Ferreol G. (1994). (2006). Gabriela. Editura Polirom. Negreanu.S.. (2000). Ministerul Educaţiei şi Cercetării. (2006).. Editura Aramis.E. Needham Heights. (2007). B.. Istrate E. (2001). în vol. I. Vasile D. Bucureşti Nuţă A. 1994.Napoca Mitrofan Iolanda. (2003). vol. F. Dinamica grupurilor. Bucuresti Mitrofan Iolanda. Bucureşti Oancea C. Editura Polirom. and practice: Toward a positive psychology of self-esteem (3rd ed. Iaşi Neculau A. Editura Polirom. Iaşi Ivey A. Iaşi Nicola I. şi alţii. (2003). Editura Cartea Universitară. In S.).S. (2004). (1999) Psihiatria copilului şi adolescentului. Spencer. Pelham. Cluj.fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. (coord. atitudini şi comportamente sociale. Introducere în orientarea în carieră. Bucureşti Iosifescu Ş. Spiru Haret. Pedagogie şcolară contemporană. Editura Sper. Iaşi Iucu R.B. (2000). U. Consiliere şi orientare. Editura Polirom. (2002). Manual de psihologie socială. (1999). elevi slabi – cine-i de vina? în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei. Ruxandra. Ivey M. Editura Sper. Terapii de familie. (2001). Fein. Bucureşti Klein M. Timişoara Ilut P. New York: Springer Neamţu C.. theory. Cluj-Napoca Păun E. Counseling and psychoterapy – A multicultural Perspective. Hillsdale. Editura A. Pedagogie şi elemente de psihologie şcolarǎ.. Bucureşti Koole S. Editura Sigma. Repere şi practici actuale. Cluj Ilie M. Editura Polirom.. Motivated social perception: The Ontario Symposium (p. (1997). Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei. Self-Esteem research. Iaşi Iluţ P.

. depresie. A III-a. p. Bucuresti Răşcanu Ruxandra. Freeman A.ian. 1-2 Răşcanu. E. (2003). Gregg A.Editura Universitatii. Ruxandra. tranziţii. (2002)... Ph. Implications for Child Psychopatology and Therapy. coautor Zlate M.W. Bucuresti. Ruxandra. „Humanitas”. Editura Polirom.Iaşi Răşcanu.. Ollendick Th. ed. Ruxandra... (1997).. 23. Ruxandra. 2001. Psihologie si comunicare (partea a II-a ). 1999. (2003). Ţinică. Kendall. groups. D. Psihologia vârstelor-ciclurile vieţii. Psihologie aplicata. Psihologia la răspântia mileniilor.. partea I. T. Editura Academiei Române. Violenţa juvenilă şcolară.Bucuresti Răşcanu. Sage handbook of social psychology (pp. Sociologia educaţiei familiale. interviu în cotidianul „Lumina de Duminică”.H. Autoevaluarea şi evaluarea didactică. Editura Eurodidact. Self-esteem and self-regulation: Toward optimal studies of self-esteem. Hogg & J. Editura „Ars Docendi”. Pintilie. Echilibrul sufletesc în societatea de consum. Editura Universitatii din Bucureşti.Verza E. (2000). (2002).. S. Ruxandra. Psihologie şi comunicare.. 2001. Editura Presa Universitară Clujeană. tomul 45. Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri. Cooper (Eds.. (2001).com Răşcanu Ruxandra. Cognitive Behavioral Therapy. Handbook of Psychotherapies with Children and Families. Cognitive Therapy With Children and Adolescents. Şchiopu Ursula. 110–138).A..C. 2004. 1999. Think Good – Feel Good. London: Sage Publications Sălăgean. Editura Gheorghe Alexandru. Vincent R. (2002). în: Revista de Psihologie. Psychological Inquiry. 14(1). Editura Actami. Bucureşti Răşcanu.M.. Bucureşti Southam-Gerow M. Pedagogie şi psihologie. Emotion Regulation and Understanting. Dattilio F. (1990). Albatros.Napoca Simos G. Bucureşti Răşcanu.A. (2004) Ora educativă – modele de proiecte didactice în sprijinul profesorului diriginte. Bad Attitude: Confronting the Views That Hinder Student's Learning. D.. (2011). Iaşi Stoica M. Editura Universitatii din Bucuresti. Brunner Routlege Stallard P. The Guilford Press.2011 Reinecke M. Clinical Psychology Review.Răşcanu. Ruxandra. Metode si tehnici de asistenţă socială. Portraits of the self. Presa Universitară Clujeană. (2003)... Elemente de psihologia comunicarii. John Wiley & Sons Stan C. 1995. Răşcanu. (1989). Editura Fundaţiei.. Cluj . Cluj-Napoca Stănciulescu. (2002). (2001). 19-41 Rodewalt. Editura Polirom. 2000. (2010)...W. Verza E. (2002). Adolescenţa – personalitate şi limbaj.. Cluj-Napoca Rudică.). Maturizarea personalităţii. Introducere în Psihodiagnoza clinică. (2006).google. Kluwer Academic Plenum Publisher Sedikides C.. Ruxandra. coord. (2007). Bucureşti Şchiopu Ursula. Ruxandra. American Educator Russ S. Bucureşti. Introducere în psihologie aplicată. Anxietate.P. 22. M. In M. Editura Universităţii Bucureşti. Bucureşti. A Cognitive Behaviour Therapy Workbook for children and Young People. Ed. 2003. Bucureşti Răşcanu. Editura Didactică şi Pedagogică. 189-222 . Ruxandra. Iaşi Ruggiero. F. Editura Junimea. 66–70 Roşan A. Tragakis. A. Bucureşti Răşcanu. editia a II-a.

Editura Didactică şi Pedagogică. Inc.2 Twenge J.gov. (2008). 2000. (1992). Psihopedagogia personalităţii.eric. AskERIC Lesson Plan. Counseling Children. Psihologia personalitatii si legenda personala. M.. Bucureşti Tomşa G. Bucureşti Vrabie D. Elena... (1998) www. Bucureşti www. (2005). Atitudinea elevului faţă de aprecierea şcolară. (2008).edu. criminal behavior and limited economic prospects during adulthood.com.. Ed.wordpress. Examinating Ideas about Body Image. (2001). Eul şi personalitatea. Editura Credis.com Society for the Study of School Psychology (SSSP) *** Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică (2004) Ani de liceu – studiu privind atitudinea elevilor de liceu faţă de şcoală . 42. Rudolph L. California Tomşa G. Consilierea şi orientarea în şcoală. (1996).. Editura Pro Humanitate.. Bucureşti Zlate M.self-science. no.E. Belmont. Verza. Bucuresti Trzesniewski K. Psihologia vârstelor.L. Evaluarea în actul educaţional – terapeutic. Assertive.. Bucureşti Zlate M.. Bucureşti Tomsa..ed. Pro Humanitate. Editura ProHumanitate. (2000). Entitled — and More Miserable Than Ever Before. Free Press Verza E. (2000) www. vol.B. în Developement Psychology. F. Playing Game with Memory. (2007).psihologia.. I. R. Psihopedagogie preşcolară şi şcolară.Stoica M. Editura Argument. Bucureşti Thompson C.elsevier.. Editura Trei. (2000). (1975). Fundamentele psihologiei.exploratorium. (2001) www. Wadsworth.. Generation Me: Why Today's Young Americans Are More Confident.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Vlad. supliment al Revistei de pedagogie. Self-Science Emotional Intelligence Lesson Archive.. şi alţii. Low Self-esteem during adolescence predicts poor health. (2006). Stima de sine – Psihologie www.