Familia

1. Definirea familiei: Familie este unul dintre cele mai răspândite tipuri de grupuri sociale. Orice individ, dacă este întrebat,ar putea spune ce este o familie,pentru că fiecare om a avut de-a face în decursul vieţii sale cu familii,fie că este vorba de familii în care s-a nascut,de propria lui familie sau de familiile din comunitatea în care trăieşte.

2. Perspective disciplinare Definirea familiei are două categorii de perspective: una sociologică şi alta juridică. Din perspectivă sociologică, familia poate fi definite ca un grup social constituit pe baza relaţiilor de căsătorie,consanguinitate şi rudenie, membrii grupului împărtăşind sentimente,aspiraţii şi valori comune. Din această perspectivă,familia este un grup primar in care predomină relaţiile directe,informale,nemediate. Din perspectivă juridical,familia este un grup de persone între care s-a instituit un set de drepturi şi obligaţii,reglementat prin norme legale, Aceste norme se referă la modul de încheiere a căsătoriei,stabilirea paternităţii,drepturile şi obligaţiile soţilor,relaţiile dintre părinţi şi copii,modul de transmitere a moştenirii. Din perspectivă juridică,familia este un grup formal,reglementat prin legi şi alte acte normative. Din punct de vedere juridic,cuplul consensual nu este o familie,deoarece raporturile dintre parteneri nu sunt sancţionate prin căsătorie legală. Perspectivele sociologică şi juridical se completează reciproc ; în unele situaţii, perspectiva sociologică poate conduce la modificarea perspective juridice şi,implicit,la schimbarea reglementărilor legale privind familia. 3. Relaţii în familie Familia este un ansamblu de relaţii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze. Relaţiile din cadrul familiei pot fi reduse la câteva categorii principale:

Căsătoria are ca scop întemeierea unei familii.este monogama (cu excepţia unor ţări islamice).căsătoria se întemeiază pe reciprocitatea afectivă dintre parteneri. In decursul istoriei. de presancţionare a căsătoriei. In poliandrie.conjugală sau de procreare.surori în raporturile cu colateralii lor sau de nepoţi în raporturile cu părinţii părinţilor lor. 4. Descendenţii îndeplinesc rolul de copii în relaţiile cu părinţii lor şi rolul de fraţi.reglementate prin căsătorie sau prin consens. descendenţa se stabileşte pe linie paternă. Ȋn mod tradiţional. Relaţii de rudenie dintre membrii cumplului familial şi alte persone (părinţii din familia de origine. Definită ca ansamblu de relaţii sociale regulamentate. familia a cunoscut o mare diversitate de forme. Ȋn realitate. Aceasta poate avea două aspecte: unul legal( sancţionarea uniunii conjugale printr-o decizie luată de persoane autorizate) şi unul religios( sancţionarea uniunii conjugale de către un cleric).poliandric şi monogamic. are un caracter solemn şi se bazează pe egalitatea în drepturi a soţilor. familia este un complex de roluri şi statusuri sociale. Relaţii dintre descendenţi( dintre copii aceluiaşi cuplu). Monogamia este convieţuirea în cuplu şi se întemeiează pe relaţiile socio-afective dintre doi parteneri. în încheierea căsătoriei intervin şi aspect economice. un bărbat are mai multe soţii.- Relaţii dintre soţi(parteneri). Analiza sociologică distinge între familia de origine (familia în care s-a născut un individ şi în care a fost socializat) şi familia proprie.motivaţiile căsătoriei sunt mai numeroase şi se articulează într-o multitudine de complexe specifice. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile şi statusurile de soţ şi soţie. o femeie are mai mulţi soţi. In cazul poligamiei. căsătoria era precedată de logodnă( o formă de reglementare socială comunitară. Aceiaşi parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenţii lor rolul de părinţi. de .socri. Pe lângă motivaţiile afective. Ȋn mod obişnuit. Căsătoria Principalul mecanism de constituire a familiei este căsătoria.culturale. ea are la bază liberul consimţământ al partenerilor.clasiale. descendenţa este stabilită pe linie maternă.conform aşteptărilor sociale generale. Relaţii dintre părinţi şi copii. Cercetările etnologice şi antropologice au pus în evidenţă existenta familiei de tip poligamic.cumnaţi).

Logodna poate îmbraca şi o formă religioasă. aceste familii reunesc mai multe nuclee familiale şi mai multe generaţii) şi familii nucleare ( formate din soţi şi copii acestora).deosebim familiile complete (formate din soţ. Familiile monoparentale pot fi rezultatul naşterilor în afara căsătorie (familii ale unor fete-mame) sau al descompletării familiei (prin divorţ ori prin decesul unui partener). uneori numărul acestora poate fi de câteva zeci. un tată se ocupă îndeaproape de educarea copiilor. alta refuză să facă menajul . 5.tată. deosebim familii cu structuri autoritare şi familii cu structuri egalitare. soţie şi copii) şi familii incomplete (monoparentale).frate.reţeaua acostor statusuri şi roluri e mult mai larga. Ȋn ceea ce priveşte structura rolurilor în cadrul familiei. Structura grupului familial poate fi percepută şi din perspectiva raporturilor de autoritate (adică a dreptului unei persoane de a influenţa alte persoane pe baza statusului pe care îl deţine).copil. Ȋn familiile tradiţionale. b) Calitativ ( diviziunea rolurilor în cadrul familiei şi modul de exercitare a autorităţii) . Acest angajament este garantat de părinţii viitorilor soţi şi de alte rude sau membri ai comunităţii. deosebim familii extinse ( cu un număr mare de membri.altul foarte autoritar .bunic. Structura statusurilor şi rolurilor din cadrul familiei cuprinde următoarele situaţii : soţ.soţie. o soţie şi o mama poate fi o foarte bună gospodină.obicei fără implicaţii juridice).altul consideră că nu e demn de un bărbat să se preocupe de aceste aspecte .soră. Caracterizarea structurii familiei poate fi făcută în raport cu două criterii : a) Cantitativ ( componenţa numerică şi reţeaua de statusuri şi roluri familiale). Structura şi funcţiile familiei Familia este un grup social primar ce prezintă o anumită structură. Rolurile familiale pot fi exercitate într-o multitudine de forme: un soţ poate fi foarte tandru. un copil poate fi ascultător.bunică. Ȋn raport cu modul de exercitare a autorităţii în cadrul familiei. Logodna este un angajament ferm luat de viitorii parteneri că se vor căsători. altul recalcitrant.mama. . Din punct de vedere numeric.

ei continuau să-şi păstreze o autoritate relative importantă asupra copiilor şi nepoţilor. uzual.Sabran deosebeşte: funcţii fizice(cu subtipurile: funcţie de reproducere. în studiile de sociologie a familiei este larg acceptată şi utilizată clasificarea profesorului Henri H. Stahl. 6. J. prin care se asigură socializarea copiilor. G. funcţii pedagogico-educative şi morale.prin care se asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului. necesităţile igienico-sanitare ale copiilor şi dezvoltarea biologică normală a membrilor familiei.tatăl) este principalul deţinător de autoritate. 7.economică şi socializatoare. Funcţiile familiei Funcţiile familiei au fost clasificate în diverse moduri.Ȋn cazul familiilor autoritare. Deşi autoritatea părinţilor scădea pe măsura ce îmbătrâneau şi deveneau dependent de copii.reproductivă. în care sunt puse în evidenţă următoarele tipuri şi subtipuri: a) Funcţii interne.economică şi de protectie) şi funcţii culturale (cu subtipurile: funcţia de educaţie şi de asigurare a bunăstării membrilor familiei).securitate şi protecţie : funcţii biologice şi sanitare. care se referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste şi respect între membrii familiei.prin care se asigură membrilor familiei un climat de afecţiune. care constau în organizarea gospodăriei şi acumularea de resurse necesare funcţionării menajului pe baza unui buget comun.Murdock distinge patru funcţii: sexuală. Această poziţie de autoritate a bărbatului (“capul familiei”) este legitimate. de tradiţie.alegerea partenerului. S-a constatat că posibilităţile de exercitare egalitară a autorităţii cresc pe măsura creşterii nivelului de instructie al partenerilor. funcţii de solidaritate familială.etc). . Dinamica structurilor familiale Familiile din societăţile europene se caracterizează în prezent printr-o distribuţie relativ echilibrată a raporturilor de autoritate.P. Ȋn România. funcţii economice. procrearea copiilor. Tot ca o tendinţă comună este şi relative diminuare a autorităţii părinţilor asupra copiilor (s-a micşorat mult influenţa părinţilor asupra copiilor în ceea ce priveşte alegerea carierei şcolare şi profesionale. bărbatul (soţul.

componenta productivă era foarte importantă. de profesionalizare a descendenţilor şi de generare şi gestionare a unui buget comun. Ȋn societăţile tradiţionale. Familia asigura şi profesionalizarea descendenţilor . cognitivă. asigura majoritatea celor necesare traiului. afecţiune). Funcţia biologica este o dimensiune esenţială a familiei. Acest patrimoniu este folosit în comun de membrii familiei şi este transferat copiilor.b) Funcţii externe. Funcţia economică a familiei are mai multe componente : de producţie. copilul îşi însuşeşte normele şi valorile sociale şi devine apt să relaţioneze cu ceilalţi membri ai societăţii. Afectivitatea este una dintre principalele trăsături prin care familia se deosebeşte de alte tipuri de grupuri sociale. care se identifica cu familia. formarea lor profesională este asigurată în principal de instituţiile educaţionale exterioare familiei. obiecte. Rămâne încă importantă component economică referitoare la generarea şi gestionarea unui buget comun. părinţi şi copii. In cadrul familiei. Chiar dacă unii copii îmbrăţişează profesiile părinţilor. Mai ales în familiile de ţărani. Ȋn mod obişnuit. gospodăria. In familie se realizează socializarea de bază şi primară. Socializarea în familie are mai multe componente : normativă. in mod obişnuit copiii reproduceau profesiile părinţilor. o dorinţă.ci şi un loc de acumulare a unui patrimoniu. hrană. mobilitatea socială şi profesională fiind foarte redusă. Familia nu este numai un loc de consum. Sexualitatea este asociată cu dragostea. Eşecurile socializării în familie au consecinţe negative la nivelul . creativă şi psihologică. necesităţile sexuale ale indivizilor sunt satisfăcute în cadrul cuplurilor familiale. şi dintre descendenţi.prin care se asigură relaţionarea familiei cu exteriorul. Deşi a crescut independenţa economică a soţiilor. învaţă că trebuie să împartă resursele limitate (locuinţă. Patrimoniul poate fi un mijloc de supravieţuire a persoanelor în vârstă care nu dispun de resurse financiare necesare asigurării unor condiţii de trai decente. dorinţe şi obiceiuri de care celălalt trebuie să ţină seama. Afectivitatea este caracteristică şi relaţiilor dintre copii şi părinţi. Socializarea în cadrul familiei este esenţială pentru integrarea socială a copiilor. învaţă cum aşteaptă societatea ca el să se poarte. administrarea unui buget comun în cadrul aceluiaşi menaj rămâne o trăsătură definitorie pentru majoritatea familiilor. Copilul învaţă că indivizii au interese. învaţă cum să acţioneze pentru a-şi satisface un scop. cel puţin din perspectiva normelor şi valorilor sociale larg acceptate social.

comunităţilor şi al societăţii. violenţei domestic sau în condiţiile delicvenţei juvenile. în timp ce altele prezintă carenţe funcţionale importante( nu reuşesc să realizeze anumite funcţii sau le realizează discordant în raport cu societatea). Unele familii pot fi caracterizate ca bogate functional. pot conduce la disoluţia cuplului familial. . Disfuncţiile din cadrul familiei devin evidente în condiţiile separării partenerilor (separare în fapt sau divorţ). Carenţele în funcţie de solidaritate afectivă atrag disfuncţii în satisfacerea necesităţilor sexuale şi. în timp. Carenţele în realizarea funcţiei economice pot avea efecte negative asupra condiţiilor de viaţă ale membrilor familiei. mijloace de comunicare în masă).abandonului familial. familia trebuie să îndeplinească toate funcţiile care îi sunt proprii. Există însă şi situaţii în care socializarea în familie se face în discordanţă cu normele şi valorile sociale generale. Funcţia socializatoare a familiei a început să fie tot mai mult preluată de alte instituţii sociale (şcoală. instituţii culturale.iar copiii socializaţi în acest mod vor fi neintegraţi şi în conflict permanent cu societatea. In chip firesc.

pagina 157 .Editura Polirom. Capitolul 7.Iaşi.Concepte fundamentale şi studii de caz .2003.“Sociologie generală” .Bibliografie : Ioan Mihăilescu .