PANDECTELE ROMÂNE

1/2013

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

Revista Pandectele Române este o revistă cotată în baze de date internaţionale (HeinOnline, EBSCO, ProQuest).

Pandectele Române
Copyright © Wolters Kluwer

ISSN: 2286-0576 / 1582-4756

Director General Wolters Kluwer România: Dan STOICA Senior Publisher Reviste Wolters Kluwer România: Costel POSTOLACHE Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN Secretar general de redacţie: Ruxandra APETREI Art Director: Răzvan BUCUR DTP: Marieta ILIE Vânzări reviste: Marius DUMITREL Abonamente: ZIRKON MEDIA Wolters Kluwer Orzari 86, Sector 2 Bucureşti 021554

www.wolterskluwer.ro
Revista Pandectele Române este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

FONDATOR
Constantin HAMANGIU

DIRECTOR
Prof. univ. dr. Dan Claudiu DĂNIȘOR

COLEGIUL ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. Corneliu BÎRSAN Prof. univ. dr. Dan CHIRICĂ Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU Prof. univ. dr. Ion DELEANU Prof. univ. dr. Ion DOGARU Prof. Hugues FULCHIRON Prof. Nicolas QUELOZ

COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ȘEF
Conf. univ. dr. George Liviu GÎRLEŞTEANU

MEMBRI
Lect. univ. dr. Raluca BERCEA Conf. univ. dr. Radu CATANĂ Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL Avocat, dr. Horaţiu Dan DUMITRU

Prof. univ. dr. Mihai Adrian HOTCA Conf. univ. dr. Dan LUPAŞCU Prof. univ. dr. Bianca SELEJAN-GUŢAN Conf. univ. dr. Irina SFERDIAN Prof. univ. dr. Elena Simina TĂNĂSESCU

COLABORATORI PERMANENŢI
Jurist Crina KAUFMAN Asist. univ. dr. Ioan LAZĂR Lect. univ. dr. Elena Mădălina NICA Conf. univ. dr. Sebastian RĂDULEŢU Prof. univ. dr. Ștefan SCURTU

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

c. prin comanda: #2077 Cuprins .ionescu14@rdslink.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. la data: 20-11-2013.

ionescu14@rdslink. Cerere de extindere. Armonizarea legislaţiilor naţionale cu legislaţia Uniunii Europene. republicată JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ 93 Elena Mădălina NICA Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. Dreptul la un mediu sănătos.DOSAR . cu privire la partajul succesoral 57 Ion N. 554/2004 a contenciosului administrativ. Convenţia de la Aarhus. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013. Echivalează cu o nouă poprire DOCTRINĂ 67 Cristian IONESCU Reflecţii pe marginea art. Suspendare act administrativ. STAMBULESCU Poprire. Indisponibilitate relativă.Noul Cod civil 9 Cristina ZAMȘA Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale 18 Emilia MIHAI Principiul echilibrului contractual în noul Cod civil şi în dreptul consumului 29 Roxana Gabriela ALBĂSTROIU Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european DIN ARHIVA PANDECTELOR ROMÂNE 51 Constant IONESCU Consideraţiuni în jurul maximei juridice „jura vigilantibus. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali 105 Elena Mădălina NICA Art. 682 din 27 iunie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. Responsabilitate. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. 215/2001 şi a Legii nr. 1/2013 | 5 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (1) din Legea nr.ro. Validare. Cerere de decizie prejudicială PANDECTELE ROMÂNE NR. Indisponibilitate. Consultarea publicului 119 Ştefan SCURTU Încetarea contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator. rezilierea contractului de asigurare JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ 127 Vasile PĂTULEA Contract de creditare pentru consum. Terţ care plăteşte debitorului poprit. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102 din Constituţia României. 14 alin. a Legii administraţiei publice locale nr. Efecte. c. non dormientibus prosunt”. Întinderea câmpului de aplicare. prin comanda: #2077 .

ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013. c.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013.ro. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. c.DOSAR Noul Cod civil Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

ro. la data: 20-11-2013. prin comanda: #2077 .Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink.

ro. cofinanţat din Fondul Social European. De la nature légale de l’obligation de bonne foi découle des conséquences importantes quant à la sanction de son non-observations: cette obligation n’a pas le même régime juridique de la non-observation d’une obligation contractuelle. creditor. c.5/S/61968. Din natura legală a obligaţiei de bună-credinţă decurg consecinţe importante în ceea ce priveşte sancţionarea nerespectării ei: această obligaţie nu urmează regimul neîndeplinirii unei obligaţii contractuale. l’exécution du contrat. * PANDECTELE ROMÂNE NR. c’est-à-dire d’activer en faveur du créditeur les droits stipulées dans l’article 1516. executarea contractului. principale). Cristina ZAMȘA** RÉSUME Article 1170 NCC règlemente l’obligation générale d’agir de bonne foi dans la négociation et l’exécution du contrat. la data: 20-11-2013. Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1. Trebuie făcută distincţia între nerespectarea obligaţiei de a acţiona cu bună-credinţă în executarea unui contract şi nerespectarea unei obligaţii contractuale (fundamentale. REZUMAT Articolul 1170 NCC reglementează obligaţia generală de a acţiona cu bunăcredinţă în negocierea şi executarea contractelor.Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale* lector univ. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013. adică nu activează în favoarea creditorului drepturile stipulate în articolul 1516 NCC. Cuvinte-cheie: obligaţia generală de a acţiona cu bună-credinţă. Il faut opérer une distinction entre la non-observation de l’obligation d’agir de bonne foi dans l’exécution du contrat et la non-observation d’une obligation contractuelle (fondamentale. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ** Autorul este cadru didactic la Facultatea de Drept. créditeur. proiect strategic ID 61968 (2009). Mots-clés: l’obligation générale d’agir de bonne foi. dr. principale). prin comanda: #2077 DOSAR | . Universitatea din Bucureşti. 1/2013 | 9 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink.

b) un grup de elemente intrate în sfera dreptului ca o consecinţă a faptelor psihologice amintite. 381. Paris. c) două forme de manifestare în raporturile juridice: – activitatea onestă.ionescu14@rdslink. rejeter purement et simplement la demande. Larombiere. 857. op. Fr. tome premier. cât şi debitorului”. astfel încât. cât şi pe tot parcursul executării contractului. cit. C. [3] H. Dez­ voltarea societăţii a determinat renunţarea la formalism. (3) eroare scuzabilă (art. Bucureşti. este ataşat noţiunii de echitate şi. Larombiere. ordinea şi temperanţa) şi având un conţinut etic. Astfel. a se vedea. Buna-credinţă în raporturile juridice civile. Librairie Dalloz.L. Gherasim. optează pentru o definire analitică a conceptului: „a) un grup de fapte psihologice determinante care alcătuiesc onestitatea (loialitatea. şi anume: intenţia dreaptă. Teoria impreviziunii. Gorphe. Montchrestien. În cadrul acestei obligaţii de bună-credinţă. iar noile contracte. Academiei.E. prudenţa.. 2006. însoţite de acţiuni de bună-credinţă (actio bonae fidei). Reglementarea de către vechiul Cod civil a regulii bunei-credinţe în executarea contractelor[1]. Paris. 1981. op. român). 40-41. p. De asemenea. Gherasim. Ed. tome premier. cu excluderea oricărei rele intenţii între partenerii contractuali. conform art. obligaţia de a se abţine de la orice fraudă. în cursurile și tratatele de drept civil regula bunei-credinţe nu se bucura de o mare atenţie. prin comanda: #2077 | DOSAR . 50) 10 | PANDECTELE ROMÂNE NR. D. 1885. toate acţiunile sunt de bună-credinţă[3]. adică de la orice act destinat să înşele pe alţii. 155 s.tome II. loială şi de totală încredere reciprocă la încheierea şi [1] [2] Pentru dezvoltări. Mazeaud.u. suivant la loi et l’équité ce qu’il doit accorder a chaque partie. p. cu consecinţa unei reduse puteri de apreciere şi interpretare din partea judecătorilor. au lieu de la réduire. civ. p. Hamangiu.ro.Cristina ZAMȘA I. Gherasim. Chabas. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. sinalagmatice. de probitate în raporturile de drept privat. Leons de droit civil. 1998. în general. [4] [5] L. Obligation. [6] „Buna-credinţă contractuală trebuie să se manifeste sub forma intenţiei drepte şi a loialităţii ambelor părţi. sub forma dolului şi fraudei care ar putea îmbrăca şi caracter penal. principal. 380. Paris. Codul Napoleon nu a reţinut echitate | această divizare a acţiunilor. formale şi unilaterale. Autorii de drept civil din perioada interbelică reţin două sensuri[5] ale noţiunii de bună-credinţă: – un prim sens. formalismul domina raporturile contractuale iar primele contracte civile. în sensul că „(…) le juge estime. Le principe de la bonne foi. Larombiere. – al doilea sens desemnează starea de ignorare sau de inocenţă (de eroare scuzabilă) în care se află unul dintre contractanţi. p.. J. „buna-credinţă fiind cerută atât creditorului. atât la încheierea. la data: 20-11-2013. Theorie et pratique des obligations. (D. Paris. erau în acelaşi timp şi contracte de bună-credinţă. L. et sans qu’il puisse aussi. 1885. Evoluţia conceptului în dreptul român și francez În vechiul drept roman. în cadrul cărora se înregistra o mai bună-credinţă | mare libertate de interpretare judiciară[2]. 970 C. c. s-a spus că violarea obligaţiei de bună-credinţă constă într-un „act ilicit implicând intenţia de a vătăma şi mergând până la deturnare şi escrocherie”. 381. DOcTRINĂ În general. S-a ajuns la ideea existenţei unei obligaţii de bună-credinţă care ar consta în „obligaţia de a se conduce ca om onest si conștiincios”. sous prétexte qu’elle est excessive”[4]. București. p. în primul rând. p. p. Ed. sans qu’il puisse néanmoins excéder la demande et condamner le défendeur ultra petita. cu excepţia unor teze de doctorat[6]. liceitatea şi abţinerea de la producerea prejudiciului. Mazeaud. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cit. fiind permisă aprecierea şi interpretarea lor de către instanţa de judecată. 1928. Librairie de la Cour d’appel et de l’Ordre des Avocats. D. Théorie et pratique des obligations. 1134 alin. Zamşa. după ce efectuează o trecere în revistă a principalelor definiţii. se caracterizau prin faptul că acţiunile care izvorau din ele erau de drept strict (stricto juris). Fr. autorii au menţionat. diligenţa.

514-515). p. de a fi în egală măsură o noţiune juridică. d) funcţia adaptivă sau modificatoare ori extinctivă: permite judecătorului să modifice conţinutul unei laturi a raportului obligaţional sau chiar de a-i constata desfiinţarea în situaţii de criză. Y. Simler. 1/2013 | 11 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Terre. Zamşa . român este o noţiune morală care a devenit o normă juridică de comportament în executarea contractului. Bucureşti. Contractul. Tendinţe noi în dreptul francez. p. PANDECTELE ROMÂNE NR. iniţial înrudite prin intermediul codului napoleonian. în general. A se vedea. instituind o serie de obligaţii: de colaborare. se poate vorbi despre o primă etapă de evoluţie în această materie cu prilejul semnalării expansiunii principiului bunei-credinţe. Ghestin. francez) a fost înţeleasă ca fiind o regulă sau directivă de interpretare a contractelor. Traité de droit civil. 514. 235. 1993. Celelalte funcţii sunt creaţii recente ale doctrinei şi jurisprudenţei în ideea redescoperirii importanţei principiului bunei-credinţe în materie contractuală. Ed. II. în strânsă legătură cu descoperirea funcţiilor principiului[10]. În concluzie se poate spune ca bunacredinţă este o regulă de comportament care se regăseşte în toate etapele fiinţei sau vieţii contractului şi chiar în perioada preparativelor şi negocierilor care au loc în vederea conceperii şi formării şi nu doar în momentul sau etapa executării sale” (L. b) funcţia completatoare: stabileşte norme de comportament pentru părţile contractante în executarea prestaţiilor. J.. de informare. p. un comportament neloial cu prilejul executării contractului – și care nu presupunea neapărat nerespectarea obligaţiilor principale sau fundamentale ale contractului era dificil de sancţionat... C. însemnând deducerea existenţei unor obligaţii de cooperare şi loialitate în sarcina partenerilor contractuali[9]. Această tendinţă a fost preluată și de doctrina română recentă. de informare) ale părţilor contractante. evoluţiile teoriei obligaţiilor civile în general și a conceptului de bună-credinţă în special în cele două sisteme de drept.. Pop. Obligațiile. onestitatea şi în sens mai larg loialitatea. buna-credinţă loialitate din textul art. LGDJ. [10] Semnalăm eforturile doctrinarilor francezi și belgieni de precizare a funcţiilor noţiunii de bună-credinţă: a) funcţia interpretativă: este singura funcţie recunoscută de autorii tradiţionalişti de drept civil. p. 231‑236. Paris. 434‑440. 2009.Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale executarea actelor juridice. de securitate. faţă de reglementarea austeră a regulii bunei-credinţe în materie contractuală. (1) C. care au reţinut buna-credinţă exclusiv ca o regulă de interpretare a contractelor. Universul Juridic. (1) C. Ed. a obligaţiilor. 2002. c. II. Teoria impreviziunii. 970 alin. La formation du contrat. Contractul. prin comanda: #2077 DOSAR | . deoarece determină o restricţionare a exercitării drepturilor părţii în scopul prejudicierii partenerului său. după cum s-a afirmat în doctrina franceză[8]. 2009. Pop. român și francez. p. Les obligations. J. Tratat de drept civil. 970 alin. (3) C. Vol. 1993. Paris. LGDJ. Posibila lor aplicare în noua legislaţie română În baza codului napoleonian. civ. Tratat de drept civil. sunt diferite: soluţiile moderne și diversificate oferite de noua legislaţie s-au suprapus peste o doctrină și practică judiciară mult [7] [8] [9] Idem. „La început. civ. Fr. 34‑35. Droit civil. p.). Dalloz. ea reprezintă un instrument juridic care permite judecătorilor sancţionarea comportamentului contractual al părţilor în situaţia în care este contrar calităţilor morale care formează conţinutul acestor reguli. Ghestin. – credinţa eronată şi scuzabilă protejată ca atare de lege (. Bunacredinţă loialitate prevăzută expres de art. În prezent.E. La formation du contrat.ro. care apreciază buna-credinţă ca fiind o normă de comportament în derularea raportului contractual[11]. Vol. la data: 20-11-2013. Începând cu intrarea în vigoare a noului Cod civil român. p. Traité de droit civil. c) funcţia limitativă sau moderatoare ori restrictivă: permite împiedicarea abuzului de drept în executarea contractului. Până la (re)descoperirea funcţiilor bunei-credinţe și a diverselor obligaţii (de cooperare. [11] L. 1134 alin. II.).”[7] Definiţia analitică a bunei-credinţe este în acord cu complexitatea naturii sale juridice.ionescu14@rdslink.u. de loialitate. cât şi un principiu general de drept. această calificare este considerată prea restrânsă. Lequette. 156 s. Obligaţiile. Ph. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Universul Juridic. sinceritatea. român [art. civ. cum sunt: fidelitatea. şi a contractelor în special (.

În aceeași ordine de idei. cit.. În timp ce noul Cod civil român reglementează destul de generos regula bunei-credinţe în faza încheierii și executării contractelor.. op. 1992.]. Stoffel-Munck. Stoffel-Munck. Universite de Poitiers. 43 . fidelitate. La formation du contrat. 404. cit. [15] L. 1134 alin. 372-373 („En tant qu’ exigence de moralite. Durand et Pedone-Lauriel Editeurs. fr. [16] M. p. Ramparany-Ravololomiarana. de franchise et plus largement de loyaute”). 350 nota no. LGDJ. selon la confiance etabile entre gens d’honneur et de probite. totuși. Lequette. 97 [(…) aujourd’hui plus que jamais.. op. executer loyalement c’est executer en recherchant la plus grande efficacite possible pour son cocontractant.Y. sub aspectul legii pozitive. p. art. îndatoririle de cooperare. on tune tres large acception. incert și variabil.u. sa finalite premiere (de bonne-foi – n. 365. ed. sinceritate. Ils experiment tous les sentiments honnets d’une droit conscience (. de realizare a obiectivului contractual urmărit de părţi)[17]. 970 vechiul C. op.. les calculus frauduleux. doctrinarii francezi sunt preocupaţi de stabilirea întinderii noţiunii de bună-credinţă precum și a naturii juridice a obligaţiilor decurgând din interpretarea constructivă. Riscul unei „gonflări artificiale” a noţiunii de bună-credinţă ar consta în utilizarea excesivă a acesteia.. Y. Ramparany-Ravololomiarana. a III-a. 360 s. ediţia tradusă în limba română. les procedes malhonnetes. L. 12 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Theorie et pratique des obligations…. Malaurie. 404. la ora actuală. civ. De l’obligation d’information dans les contrats. colaborare etc. LGDJ. Obligațiile.Paris A.. op. natura morală – funcţie ce ar presupune ca fiecare parte să contribuie la maximizarea utilităţii de care să beneficieze cealaltă parte în executarea contractului[16]. p. les dissimulations et les simulations perfidies. devenind un veritabil truc de câștigare a unor procese[18]. având un conţinut vag.]. bonne foi. cit. francheţe și onestitate. imprecisă[13]. completatoare a regulii bunei-credinţe [art. Malaurie. solidaritatea și fraternitatea (și diferite manifestări ale acestora. Wolters Kluwer România. a rămas neschimbat. Ph. p. L. Larombiere. 231 (la bonne foi „est synonyme de sincerite. Autorii[15] care concep buna-credinţă drept o noţiune exclusiv morală provin din epoci diferite și reţin următoarele atitudini ca fiind expresia bunei-credinţe: loialitate. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la bonne foi implique que chaque partie s’efforce de maximiser l’utilite retiree par les autres parties de l’execution du contrat. la malice (…) Ils experiment enfin non seulement une fidelite scrupuleuse dans les engajements..”[19] [12] Ph. Aynes.. J. cit. Le devoir de loyaute dans le’execution du contrat. 2009. București. 359. (3) C. care ar reprezenta îndatoriri logice. (L’obligation de bonne foi vise a maintenir un certain equilibre entre les parties a un contrat).n. op. H. LGDJ. Ramparany-Ravololomiarana. Simler. Ramparany-Ravololomiarana.ro. p. Ph. p. Collection de la Faculte de Droit et de Sciences Sociales. alţi autori atribuie bunei-credinţe o funcţie pur economică – recunoscându-i.) est la moralisation de la relation contractuelle et non la recherche de l’efficacite economique du contrat (. en lui procurant le plus haut degree de satisfaction). these. rom. conotaţia economică. Drept civil. Picod. H. 434. p. [13] [14] DOcTRINĂ Fr. 515 (Dans une analyse plus economique.. essai d’une theorie.. ceea ce contestă partizanii improbabilului solidarism contractual. [17] [18] [19] H. cit. Paris.). 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 2010 p. Ghestin. în care intră o multitudine de atitudini de factură morală[14]. c.. Ph.Cristina ZAMȘA mai puţin inspirată și constructivă decât în dreptul francez. p. Terre. Aynes.) la lot bannit des contrats les ruses et les manoeuvres astucieuses. p. Paris. Se susţine că anumite calităţi sunt – în mod artificial și facil – subsumate bunei-credinţe: prudenţa și diligenţa (care ar reprezenta criteriu de determinare a conţinutului obligaţiei).ionescu14@rdslink. Orientările se despart datorită conotaţiilor diferite care îi sunt conferite bunei-credinţe: conotaţia morală respectiv. 1989. H.. 1885. Printr-o abordare economică a teoriei contractului. prin comanda: #2077 | DOSAR . Ed. la data: 20-11-2013. Ph. Fabre-Magnan. care. civ.) Telle est la nature de la bonne foi imposee par l’article 1134 al3 du Code civil: une morale connue par tous mais une morale tout de meme”). Traité de droit civil. p. Paris. mais encore l’observation exacte de tous les devoirs de justice et d’equite naturelle. Punctul comun în analiză îl reprezintă aprecierea conform căreia buna-credinţă este o noţiune cu contururi indecise[12]. p. Le raisonnable en droit des contrats. s-a opinat că „îndatorirea de bună –credinţă nu obligă la protejarea intereselor altuia în detrimentul propriilor interese. 381-382 [Ces mots.

pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor.ro. în mod rezonabil. prin comanda: #2077 DOSAR | . (2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară. Buna-credinţă. (3) Dispoziţiile alin. îi asigură acesteia o reglementare nouă care poate fi structurată pe mai multe planuri. Buna-credinţă în negocieri. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor. în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. Buna-credinţă. 1183. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie. b. b) cu titlu de reper în definirea abuzului de drept: Art. chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă. PANDECTELE ROMÂNE NR. f. e. d. d) debitorul a încercat. negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului. Obligaţia de bună-credinţă în executarea obligaţiilor (contractuale) conform Noului Cod civil Noul Cod civil. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c) cu titlu de regulă generală în materia contractului. (3) Este contrară exigenţelor bunei-credinţe. fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei.Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale III. cu titlu de principiu fundamental al exercitării drepturilor și executării obligaţiilor civile: Art. Impreviziunea. într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă. 1271. 15. desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora.ionescu14@rdslink. dacă executarea contractului noul Cod civil | abuz de drept | a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a impreviziune împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei. între altele. fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii. c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc. conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. 1/2013 | 13 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil. contrar bunei-credinţe. (4) Partea care iniţiază. de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare. 1170. la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte. fără a oferi o definiţie generală a bunei-credinţe. (1) Părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile. precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor. (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă. d) cu valoare de regulă particulară în faza negocierii contractului: Art. (2) Cu toate acestea. g): a) de o manieră generală. (2) sunt aplicabile numai dacă: a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului. c. c. prin instituirea unei obligaţii legale de a acţiona cu bună-credinţă atât în faza încheierii (negocierii) cât și în cea a executării contractului: Art. după cum urmează (a. cât şi pe tot timpul executării sale. (2) Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. b) încetarea contractului. Abuzul de drept. e) cu rol de criteriu de măsurare a comportamentului debitorului în ipoteza adaptării prin negociere a unui contract afectat de impreviziune: Art. instanţa poate să dispună: a) adaptarea contractului. Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii. Părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. b) schimbarea împrejurărilor. 14. la data: 20-11-2013. în momentul încheierii contractului. continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. (1) Părţile au libertatea iniţierii.

108 și p. apreciindu-se că ar reprezenta o obligaţie implicită. Terre. 1300). acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe. p. Excepţia de neexecutare. principale) contractuale. Universul Juridic. c. op. Obligațiile. În literatura franceză.ro. Cu prilejul prezentării criteriului diligenţei în executarea obligaţiilor[21]. ceea ce nu echivalează cu conferirea unei eventuale naturi contractuale obligaţiei. exigenţa bunei-credinţe în executarea convenţiilor. și alţi autori francezi utilizează termenul de îndatorire (devoir). 434 s. în numărul anterior Pandectele Române nr. favoarea creditorului a oricăruia dintre drepturile menţionate în art.. p. Ph. 12/2012. fr.Cristina ZAMȘA f) cu rol de condiţie în materia invocării excepţiei de neexecutare: Art.n. (2) Executarea nu poate fi refuzată dacă. contractuală). reglementată în art. I-F. Tratat elementar de drept civil. cealaltă parte poate. Stoffel-Munck. din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi. iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei. 2012. sursă a altor obligaţii contractuale: obligaţia de loialitate. prin comanda: #2077 | DOSAR . civ. în doctrina recentă. Pop. aceasta semnifică aplicarea obligaţiei legale de bună-credinţă în materie contractuală. 149. op. buna-credinţă a reprezentantului (art. S. L’abus dans le contrat. exercitarea obligaţiilor agentului în contractul de agenţie (art. protejată de lege): buna-credinţă în materie de accesiune artificială imobiliară (art.[20].I. 135-141. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. [fostul art. 586). Consecinţa distincţiei menţionate constă în regimul sancţionator (parţial) diferit al nerespectării obligaţiei de a acţiona cu bună-credinţă și anume. 1170 NCC consfinţește că în legislaţia naţională este reglementată obligaţia generală de a acţiona cu bună-credinţă cu prilejul negocierii și executării contractului.u. în timp ce exigenţa bunei-credinţe are conotaţii morale[23]. cit. g) cu titlu de aplicaţii particulare în diverse domenii (incluzând și accepţiunea de eroare-scuzabilă. p.m. 1556. exact – regimul neîndeplinirii unei obligaţii contractuale. Simler. (1) vechiul Cod civil român] este considerată. (1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile. Y. obligaţia de coerenţă contractuală. afară de cazul în care din lege. 1134 alin. Trebuie făcută distincţia între nerespectarea obligației de a acționa cu bună-credință în faza executării contractului și nerespectarea unei obligații (fundamentale. Paris.. potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate. Ed. LGDJ. (3) C. p. obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă cu prilejul executării contractului.ionescu14@rdslink. București. 14 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Popa. Fr.a. 1516 NCC.d. 1170 arătând expres această calificare: Ele (părţile – n. însăși terminologia art. Vidu. Art. 2000. Într-o altă opinie. 970 alin. obligaţia de informare. într-o măsură corespunzătoare. obligaţia de cooperare. 2079) s. consiliere. Stoffel-Munck. (iar nu o obligaţie implicită. [22] Ph. a avea o natură legală. A se vedea studiul Despre diligența în executarea obligaţiilor. se susţine contrariul. arătam – motivat – categoriile de obligaţii care incumbă părţilor contractante.) nu pot înlătura sau limita această obligație. să refuze executarea propriei obligaţii. nu urmează – întocmai. L’abus dans le contrat. Lequette. Chiar dacă utilizăm sintagma de bună-credință contractuală. obligaţii care nu se limitează la cele stipulate expres de către părţi. la data: 20-11-2013. cit. fie că este denumită obligaţie sau îndatorire[22] Calificarea obligaţiei de bună-credinţă de a fi legală (iar nu contractuală) are consecinţe importante în privinţa sancţionării nerespectării ei: nefiind de natură contractuală. adică activarea tale quale. [20] [21] DOCTRINĂ L. atenţionare etc. [23] Ph. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 107. pentru a evita o eventuală confuzie: obligaţia contractuală trimite la registrul unei prestaţii economice și contribuie la realizarea scopului pentru care s-a contractat. Considerăm că suntem în prezenţa unei obligații legale exprese.

nu i se poate reproșa lipsa bunei-credinţe. Ph. hiar dacă prestaţiile efectuate nu sunt strict conforme stipulaţiilor contractuale. op. într-o situație mai grea.u. cit. L. în executarea contractului. în literatura juridică franceză există tendinţa unei enumerări ceva mai limitate a obligaţiilor implicite (de exemplu. I-F. potrivit pasajului precitat. op. p. cu prilejul unor șicane în exerciţiul drepturilor sale (exerciţiu abuziv). Stoffel-Munck. Nu ar fi suficientă trimiterea.. I-F. solidaritatea și fraternitatea (și diferite manifestări ale acestora. mai precis a creditorului. p. consiliere. cu referire la determinarea comportamentului părţilor aferent exigenţei de bună-credinţă. obligaţia obligația de loialitate de coerenţă contractuală. Vidu. de cooperare etc. doar loialitatea și cooperarea)[26] sau chiar foarte limitate[27]. Y. obligaţia de cooperare. dacă debitorul comite un dol în executarea contractului. 435.ro. ca o regulă generală. la rândul său.. p. indeterminabil al noţiunii de bună-credinţă și care cuprinde o serie exemplificativă de calităţi esenţial morale: loialitatea. S. Vidu. art. principală) și/sau prestaţia caracteristică a unui contract. principale) contractuale. potrivit autorului citat[24]. prin comanda: #2077 DOSAR | . Lequette.I. creditorul nu trebuie să facă nimic din ceea ce l-ar pune pe debitor. L.) este explicabilă prin conţinutul variat. sigur nu-și îndeplinește îndatorirea de loialitate [29]. 1214 alin. 108. de realizare a obiectivului contractual urmărit de părţi). Pop.. la obligaţia de bună-credinţă ori se impunea identificarea unei obligaţii decurgând din aceasta... cit.u. și p. 1184 (obligaţia de confidenţialitate). respectiv. Ramparany-Ravololomiarana. cit. fidelitatea. (1) (dolul prin reticenţă – obligaţia de informare). afirmaţie care trebuie completată cu observarea diferiteobligația legală | lor tipuri de obligaţii implicite decurgând din obligaţia de a acţiona cu obligația contractuală | bună-credinţă: obligaţia de loialitate. Popa. c. atenţionare etc. adică în mod intenţionat nu-și execută obligaţiile. op. Ph. Terre. din contră. 360 s. Y. [28] [29] PANDECTELE ROMÂNE NR. fie la una dintre obligaţiile implicite enumerate: obligația de loialitate impune a fortiori. p. L’abus dans le contrat. decât cea normală[28]. [24] [25] [26] [27] Ph. 149. 149. În temeiul noului Cod civil. la data: 20-11-2013. op. se face în funcţie de o obligaţie (fundamentală. Simler. Fr. Popa. însă cu observarea atingerii rezultatului/scopului contractului: dacă activitatea debitorului a permis atingerea scopului urmărit prin încheierea contractului. în doctrină. În privinţa debitorului. Astfel. cit. Este important a reţine distincţia semnalată dintre nerespectarea obligației de a acționa cu bunăcredință în faza executării contractului și nerespectarea unei obligații (fundamentale. Lequette.Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale antrenarea răspunderii delictuale a părţii culpabile. debitor.. op. în executarea prestațiilor: debitorul nu trebuie să facă nimic de natură a-l pune pe creditor în situația de a nu putea obține toate avantajele ce decurg din contract. Fr. op. 387-390.I. Sub-distincţia este binevenită în cazul unei legislaţii relativ sărace în privinţa reglementării exigenţei bunei-credinţe. Pop.. În această materie. că obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă (sau una din manifestările ei – loialitatea) impune acestuia executarea fidelă a prestaţiei. îndatoririle de cooperare. 1/2013 | 15 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. se face apel fie la obligaţia de bună-credinţă ca atare. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cit. calificarea părţilor contractante în creditor. obligaţia de loialitate? Sub-distincţia obligaţia de bună-credinţă și diversele obligaţii implicite (de loialitate. colaborare etc.ionescu14@rdslink. p. 435 ș. Simler. S. cit.. obligaţia de informare. cooperarea etc. astfel cum au fost acestea menţionate în literatura juridică română[25]. abținerea părților contractante de la orice comportament dolosiv ori culpabil. p. Se apreciază că nu toate obligaţiile implicite semnalate ar intra în sfera de influenţă a bunei-credinţe prudenţa și diligenţa (care ar reprezenta criteriu de determinare a conţinutului obligaţiei). H. în general. care ar reprezenta îndatoriri logice. se observă că unele dispoziţii consacră în mod expres așa-numitele obligaţii decurgând din obligaţia generală de bună-credinţă: art. se afirmă. Terre.

cit.. p. Se afirmă că debitorul. animaţi să-i pretindem debitorului „mai mult” – și bună-credinţă (pentru că este un principiu în expansiune în drept!). în ipoteza neexecutării. în timp ce obligaţia de executare a contractului cu bună-credinţă reprezintă o obligaţie legală care incumbă partenerilor contractuali. arătăm că. în baza bunei-credinţe.Cristina ZAMȘA Afirmaţiile precitate sunt foarte importante. întrucât prezumţia de bună-credinţă este în favoarea debitorului! Iată de ce nu este „bine” – dincolo de incorectitudinea tehnică. 51-80.ro. trebuie să facă totul pentru a asigura creditorului beneficiul prestaţiei. ci prin diligenţa necesară în executare. 43. Demonstraţia este. de asemenea insistam asupra observaţiei conform căreia debitorul nu poate invoca în favoarea sa buna-credinţă drept cauză exoneratoare de răspundere[30]: un debitor este pasibil de răspundere chiar dacă a fost de bună-credinţă. 1480 și art. Gherasim. prestaţia caracteristică) și nerespectarea obligaţiei (legale) de bună-credinţă. M. de rezultat sau de mijloace). op. p. [33] Ph. de principiu. adică o plată valabilă conform clauzelor contractuale sau regulilor din Codul civil. accentul se pune pe diligenţa necesară. Din spectrul obligaţiilor care-i incumbă debitorului contractual. ceea ce ar da expresie unui aspect pozitiv. prestaţia caracteristică) și care a contribuit la realizarea scopului pentru care s-a contractat: riscăm să îngreunăm situaţia creditorului. Considerăm că am descris justeţea observaţiei conform căreia trebuie făcută diferenţierea dintre neexecutarea obligaţiei contractuale principale (fundamentale. Stoffel-Munck. [30] [31] DOCTRINĂ 16 | PANDECTELE ROMÂNE NR. nu despre lipsa bunei-credinţe. fixată de lege ca atare pentru determinarea executării obligaţiei. astfel că creditorul nu are de dovedit vreun elementul subiectiv (dacă nu urmărește să invoce și să demonstreze intenţia). Faţă de afirmaţia autoarei precitate. p. cit. Din perspectivă tehnic-juridică însă. prin aplicarea criteriului diligenţei bunului-proprietar (în funcţie de felul obligaţiei. 2. 350. Din perspectivă pur declarativă. buna-credinţă neputând fi invocată pentru înlăturarea prezumţiei.. am fi în prezenţa unei neexecutări. p. inclusiv sub aspect probatoriu. 1480-1488. D. în baza exigenţei de bună-credinţă. faţă de dispoziţiile art. conform felului obligaţiei (de rezultat. op. cit. nu i se poate reproșa nimic afirmaţiei precedente și nimeni nu poate susţine contrariul. adică de neexecutare. De aceea. la data: 20-11-2013. prin comanda: #2077 | DOSAR . [32] Iar dacă nu ar asigura beneficiul prestaţiei. apare artificială diferenţierea între îndeplinirea prestaţiei și asigurarea creditorului de beneficiul prestaţiei. Orice executare are caracter relativ și circumstanţiat – conform contractului sau legii civile – iar dacă nu debitorul nu asigură și beneficiul executării. creditorul s-ar afla în poziţia dificilă de a trebui să demonstreze reaua-credinţă. op. or. 1. deși eram iniţial. 135-141. activ al bunei-credinţe[31]. de mijloace). 1548 NCC – să invocăm cu prea mare lejeritate buna-credinţă în executarea obligaţiei principale (fundamentale. 108. reîntărim considerentele conform cărora conchidem că nu (neapărat) buna-credinţă îl „obligă” pe debitor să asigure executarea prestaţiei[32] sau nu (neapărat) prin bună-credinţă se asigură executarea (și implicit beneficiul prestaţiei).. considerăm că este vorba despre o neexecutare. observaţie semnalată în doctrina franceză[33]. art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. L’abus dans le contrat. în atingerea rezultatului contractat. dacă am face deosebirea dintre neexecutare și „neasigurarea beneficiului prestaţiei” și am reţine doar aceasta din urmă. Fabre-Magnan. o primă problemă de drept este aceea a stabilirii relaţiei dintre exigenţa bunei-credinţe și atingerea rezultatului/scopului urmărit prin încheierea contractului. 1481 NCC interesează procurarea la modul obiectiv a prestaţiei contractate. întrucât. în favoarea creditorului: în caz de „neasigurare a beneficiului prestaţiei”.ionescu14@rdslink. instituind criteriul diligenţei bunului proprietar. se declanșează prezumţia de culpă. guvernează categoria apreciată în doctrina-mai ales franceză – ca reprezentând veritabila categorie de obligaţii contractuale. 1480. în cadrul art. se activează prezumţia de culpă a debitorului. p. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. o a doua problemă de drept este aceea a încadrării juridice a bunei-credinţe în situaţia unui dol în executarea contractului. c. art. întrucât ne permite sesizarea câtorva probleme de drept: 1.

substanţa însăși a drepturilor creditorului se referă la realizarea creanţei. Aynes. 405. Stoffel-Munck. obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă în faza executării contractului – reglementată în art. o obligație contractuală se execută. op. 405. eventual. Simler. în caz de nerespectare.. Lequette. a cărei utilizare neloială poate fi sancţionată de către judecător și substanţa însăși a drepturilor și obligaţiilor legal convenite. p. op. în legătură cu care nu s-ar putea susţine că ar fi contrară bunei-credinţe. op.. aceea de a-l modifica. fundamentale. acesta din urmă presupunând întrunirea unor minime calităţi morale prin modelul abstract al bunului proprietar. reaua-credinţă (care poate avea diferite manifestări. Malaurie. op. p. p.Buna-credinţă în executarea obligaţiilor contractuale Pe cale de consecinţă. nerespectarea obligaţiei de bună-credinţă are loc cu ocazia exercitării abuzive a unor drepturi ale creditorului. prin intermediul obligațiilor decurgând din ea (loialitate. Obligația legală de bună credință se respectă. este lesne a afirma că sigur nu-și îndeplinește îndatorirea de loialitate. Ph. Stoffel-Munck. nu suntem în ipoteza unei neexecutări.ionescu14@rdslink. Aynes. p. de factură morală. 108. în privința părții care utilizează o putere. în termeni tehnici și sub aspect funcțional. prin comanda: #2077 DOSAR | . care doar facilitează. întrucât. Terre.. L’abus dans le contrat. obligații ne-esențiale. 1481 leagă neexecutarea de criteriul diligenţei. căreia judecătorul nu-i poate aduce atingere[36]. cit. PANDECTELE ROMÂNE NR. cu accent pe ultimele două în baza legii civile române). Rezultă că obligația legală de bună-credință. Y. reînnoirea contractului etc. cit. c. op. L’abus dans le contrat. este absorbită – cel puţin parţial – de criteriul diligenţei bunului proprietar. Stoffel-Munck. practic nu se execută (pentru că legea o prezumă!). Ph. Malaurie. 2. cit. Ph. prin esență unilaterală: aceea de a rupe contractul sau de a nu-l reînnoi. antrenând răspunderea civilă delictuală a acestuia[39]. noţiunea de bună-credinţă. fără să recurgem dol |răspunderea debitorului contractual | – automat sau din inerţie – la art. Ph. 1480. Ph. Ph. 1170 NCC – este luată în considerare de cei mai mulţi autori în privința creditorului prestației caracteristice (obligației fundamentale) sau în termeni generali. L.ro.. la data: 20-11-2013. asupra aplicării convenţiilor de nerăspundere). În concluzie. [34] [35] [36] [37] [38] [39] Fr. Stoffel-Munck. și care are rolul de a agrava răspunderea debitorului contractual (cu consecinţe asupra întinderii reparării prejudiciului. de la indiferenţă culpabilă. 199. op. În ipoteza în care debitorul nu execută în mod intenţionat obligaţiile contractuale. Aynes. p. altele decât cele principale care au rol direct realizarea scopului contractat. 1516. L. cit. iar art. aceea de a fixa preţul[38]. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. p. 1/2013 | 17 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.. în privinţa executării unei răspundere civilă delictuală obligaţii contractuale principale. A doua problemă de drept este aceea a încadrării juridice a bunei-credinţe în situaţia unui dol în executarea contractului. Stoffel-Munck. în timp ce prerogativa contractuală se referă la drepturile creditorului accesorii dreptului de creanţă însuși (rezoluţiunea. Ph. 1516. cit. Astfel. op. art. decurgând din cea de bună-credinţă.)[37].. [34] Vorbim despre opusul bunei-credinţe. În materia de care ne ocupăm. cit. cit. L’abus dans le contrat. 435.. vom căuta să încadrăm respectiva nerespectare într-un mecanism prevăzut de noul Cod civil. 404. la culpă gravă și intenţie[35]. Ph. Malaurie. p. cooperare etc. în caz contrar vorbim despre neexecutare și de activarea drepturilor creditorului menţionate în art. L. Ph. Stoffel-Munck. Mai mult.) este vizibilă în cazul unor obligații contractuale mai puțin importante. Precizăm că în dreptul francez se face distincţia între prerogativa contractuală. 108. asigură de o manieră accesorie îndeplinirea scopului pentru care s-a contractat. A se vedea jurisprudenţa citată de Ph.

the second one. schimbarea paradigmei contractuale întemeiate pe principiul autonomiei de voinţă. lesion. The study that we propose has the ambition to show that lesion and unpredictability were used to moralising and balancing the relations between counterparties in some consumerist laws before being included in the common law. That’s why we mentioned the conceptual similarities which were analyzed only as tangents. prin comanda: #2077 | DOSAR .ro. Emilia MIHAI Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative Universitatea de Vest. Both institutions are designed to ensure harmony of the content of the contract: the first one. of its ending.Emilia MIHAI Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului prof. we identify the contractual rebalancing mechanism such as unpredictability. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. for instance in the Government Ordinance no. Principiul echilibrului contractual este noul ordonator al vieţii contractului. iar instrumentele sale conceptuale sunt leziunea ca viciu de consimţământ şi 18 | PANDECTELE ROMÂNE NR. professional. printre altele. univ. la data: 20-11-2013. unpredictability. in the regulations of Law no. the changing of the contractual paradigm based on the principle of autonomy of will. Thus we identify lesion as a way of expressing significant imbalance between benefits. 107/1999 on the sale of travel packages. creditor. c. DOCTRINĂ REZUMAT Intrarea în vigoare a noului Cod civil a însemnat. Thus. 193/ 2000 on unfair terms in contracts concluded between traders and customers. consumer. contractual balance. Timişoara ABSTRACT The coming into effect of the new Civil Code meant. Of course. Keywords: contract. The technical instruments through which these concepts become viable in the two legal spheres are different. among others. during the contract. dr. if external factors would intervene to alter its balance.ionescu14@rdslink. The principle of the contractual balance is the new coordinator of the life of the contract and its conceptual tools are lesion – as vice of consent – and unpredictability. there is no perfect identity between these notions in the common law and in the special laws of consumption. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. debtor. in the initial moment.

(2) desacralizează explicit principiul autonomiei de voinţă. 2012. promotor al unei viziuni moniste de reglementare a raporturilor de drept privat. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. în reglementările Legii nr. Bucureşti. sunt totuşi vizibile. identificăm mecanismul de reechilibrare contractuală de tipul impreviziunii. înainte de a-şi face loc în dreptul comun. A) Impreviziunea în noul Cod civil şi în dreptul consumului 2. Art. al încheierii lui. Astfel de convergenţe. 152-160 şi P. ne relevă interesante apropieri conceptuale faţă de dreptul român al consumului. la data: 20-11-2013. De aceea am semnalat apropierile conceptuale pe care le-am analizat doar ca tangenţe. 455-459. Obligaţii. consumator. Ambele instituţii au rostul de a asigura armonia conţinutului contractului: prima. leziune. pe larg. în recunoaşterea impreviziunii în cursul executării contractului (A). 107/1999 privind contractul de vânzare de pachete turistice. Cuvinte-cheie: contract. de pildă. profesionist. Drept civil. PANDECTELE ROMÂNE NR. în ipoteza în care ar interveni factori externi care să-i altereze echilibrul. Preliminarii Cercetarea noului Cod civil. în Ordonanţa Guvernului nr. Studiul pe care-l propunem are ambiţia de a vădi că leziunea şi impreviziunea au fost utilizate pentru moralizarea şi echilibrarea raporturilor dintre parteneri contractuali în unele legi consumeriste. pp. fondator al [1] Despre impreviziune. Desigur. 1271 alin. debitor. a doua. pe durata derulării contractului.ionescu14@rdslink. Impreviziunea în dreptul comun[1] Una dintre cele mai spectaculoase modificări de paradigmă contractuală introduse de noul Cod civil a fost admiterea unui mecanism de reechilibrare a contractului. Pop.Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului impreviziunea. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. pe parcursul executării acestuia. Ed. impreviziune. în momentul iniţial. echilibru contractual. Obligaţiile. Ed. în cele două domenii menţionate. Bucureşti. 2012. Vasilescu. Identificăm astfel leziunea ca modalitate de exprimare a dezechilibrului semnificativ dintre prestaţii. nu există identitate perfectă între tratarea noţiunilor respective în dreptul comun şi în legile speciale de dreptul consumului. creditor. ori în consacrarea leziunii ca viciu de consimţământ (B). pp. Tratat elementar de drept civil. dar şi elementele de interferenţă cu reglementările noului Cod civil. a se vedea L. Universul Juridic. Vom identifica în continuare. fără a conduce la adoptarea deplin unitară a semnificaţiei unor termeni juridici ori la o tratare identică a conţinutului unor noţiuni comune. 1/2013 | 19 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c. După cum. de pildă. specificul abordării consumeriste. Hamangiu. Instrumentele tehnice prin care aceste noţiuni devin viabile în cele două sfere juridice diferă. prin comanda: #2077 DOSAR | . 1.

în organizarea legală impreviziune | dreptul consumului | a contractului de credit pentru consum (b). 107/1999. axiomatizată şi silogistică. Acest act normativ a transpus în dreptul intern Directiva nr. din cauze exterioare voinţei părţilor. Of. la data: 20-11-2013. 90/314/CEE a Consiliului privind pachetele de călătorii.1. c. Reţinem aşadar că noul Cod civil a abandonat viziunea civilistă tradiţională. 107/1999. publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. dacă alege să rezilieze contractul. dezarmat chiar. în mod rezonabil. 15 al Ordonanţei Guvernului nr. Impreviziunea în dreptul consumului Consumerismul a constituit un veritabil vârf de lance utilizat de noile doctrine ale moralismului contractual. în cazul în care agenţia de turism este „nevoită să modifice una dintre prevederile esenţiale ale contractului”. potrivit căreia un contract poate fi revizuit atunci când. ca ordonator al dinamicii raporturilor contractuale. 158/59 din 23 iunie 1990. dintre opţiunile ce-i sunt oferite de acelaşi text al actului normativ citat[3]. echilibrul prestaţiilor este grav deteriorat. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Dreptul contract de vânzare de pachete consumului este însă furnizor de surprize. Injusteţea obligării debitorului la executarea obligaţiei într-un asemenea context poate genera intervenţia instanţei pentru refacerea echilibrului contractual: fie prin adaptarea contractului. din moment ce. nr. Dezechilibrul ontologic dintre părţile contractului de consum reclama recursul la instrumente prin care să fie reinstaurată armonia. Of. potrivit căreia principiul autonomiei de voinţă determină în mod ineluctabil inviolabilitatea contractului ca lege a părţilor. ori acceptă noile condiţii ale contractului.ionescu14@rdslink. astfel încât consecinţele noilor împrejurări să fie suportate echitabil de părţi. republicată în M.ro. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 448 din 16 iunie 2008. seria L nr. originare din dreptul roman: omnis conventio intelligitur rebus sic stantibus. prin comanda: #2077 | DOSAR . [2] Reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. prevăzut de către debitor. El nu s-a sfiit să de servicii turistice pună sub umbrela protectoare a teoriei impreviziunii nici pe profesionist. la un anumit moment şi în anumite condiţii. în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării. pentru prima dată coerent în spaţiul juridic român. teoriei impreviziunii. publicată în M. vacanţe şi circuite. pentru spargerea monopolului autonomiei de voinţă. al căror impact nu putea fi. în desfăşurarea lui. Legea dă expresie astfel. a) Incidenţa teoriei impreviziunii în reglementarea contractului de vânzare de pachete de servicii turistice[2] 3. Impreviziunea a fost unul dintre acestea. are obligaţia să informeze turistul cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării. în raporturile sale cu omnipotentul bancher. fără plată de penalităţi. Vom întâlni aşadar utilizarea teoriei impreviziunii în scopul protejării partenerului mai slab. 431 din 31 august 1999. [3] Consumatorul este obligat să comunice agenţiei de turism. fie prin încetarea contractului. atunci când afectarea intereselor acestuia – din cauze străine şi neimputabile – risca să altereze echilibrul contractului de vânzare de pachete de servicii turistice (a). Argumente pentru incidenţa impreviziunii în executarea contractului de vânzare de pachete de servicii turistice Potrivit art. un principiu de solidaritate şi de asistenţă reciprocă între părţile contractului. A adoptat în schimb.Emilia MIHAI vechiului drept comun. DOCTRINĂ 20 | PANDECTELE ROMÂNE NR. recunoscând că nu tot ceea ce este contractual este şi just. un contract poate deveni „excesiv de oneros”. în condiţiile în care acestea sunt purtătoare de voinţe prezumate egale şi intangibile. astfel încât acesta să poată lua decizia pe care o apreciază potrivită. din cauza intervenţiei unor evenimente externe. nr. 3.

ionescu14@rdslink. prin aparenta inadecvare juridică a acestuia. rezonabil imprevizibile şi neasumate de profesionist. executarea obligaţiilor de către debitor devenind excesiv de oneroasă. cel român. mijloacele de transport utilizate de vânzător. În al doilea rând. [7] Aceasta este definită de art. căci. [4] Legiuitorul comunitar adăugase şi că modificarea trebuie să fie „considerabilă” (art. Mai puţin opacă este sursa comunitară. pp. prin comanda: #2077 DOSAR | . Lecţii de dreptul consumului. ci numai una cu impact asupra unei componente fundamentale a înţelegerii părţilor. Am arătat deja cu altă ocazie[5]că. chiar dacă modificarea lor nu implică diferenţe valorice.ro. 2007. c. acest element lipseşte din ordonanţa analizată numai datorită unei inadvertenţe. Debitorul s-ar putea vedea nevoit să mărească preţul. 4 par. la data: 20-11-2013. Este firesc. în siajul lui. din cauza unor evenimente exterioare. au consacrat implicit teoria impreviziunii. circumstanţe care îl împiedică pe furnizorul de servicii turistice să-şi execute obligaţiile şi justifică anularea călătoriei. exact spaţiul în care este incidentă teoria impreviziunii: al dezechilibrelor economice[8]. 170-174. Deşi. Mihai. nu în beneficiul consumatorului. în opinia noastră. economice. Acestea pot privi: destinaţia călătoriei. 18 lit. de altfel. care ne furnizează un exemplu: „cum ar fi preţul”. modificarea trebuie să vizeze un element esenţial al contractului. Să nu uităm că turismul este în mod deosebit vulnerabil faţă de evenimentele politice. Cu alte cuvinte. Legea nu evocă însă explicit această situaţie şi nici nu conţine vreun indiciu cu ajutorul căruia să putem determina factorii constrângători şi intensitatea împovărării căreia trebuie să-i facă faţă profesionistul – operator de servicii turistice –. costurile pachetelor turistice pe care acesta este ţinut să le asigure ar deveni insuportabile. financiare ale lumii contemporane[6]. PANDECTELE ROMÂNE NR. Formularea primei condiţii este remarcabilă prin improprietatea termenului utilizat. [8] Mecanismele de protecţie a intereselor debitorului de servicii turistice vizează şi alte elemente „esenţiale”. Mirton. corespunde în consecinţă unei vădite necesităţi de justiţie contractuală. 1/2013 | 21 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în afara preţului. [5] [6] A se vedea E.Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului Legea permite aşadar modificarea unilaterală a contractului de către debitorul obligaţiilor de furnizare a serviciilor turistice. pentru a putea aprecia că a fost nevoit să modifice termenii contractului. Afirmaţia noastră are în vedere ipoteza în care. de pildă. nu orice presiune exterioară justifică intervenţia mecanismelor regulatorii prevăzute de lege. legiuitorul comunitar şi. sub rezerva îndeplinirii a două condiţii: – dacă este „nevoit”. Implicarea în contractul de consum a unor clauze rebus sic stantibus. în concret. şi ale căror consecinţe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse”. Ed. ruta. ci al profesionistului. În opinia noastră. asemenea evenimente nu îndeplinesc în principiu condiţiile forţei majore[7]. ele dezechilibrează contractul. când un debitor ar fi „nevoit” să modifice în mod unilateral un contract? Probabil. Timişoara.. Această ipoteză vine să confirme analiza de mai sus: numai o constrângere economică majoră. l-au determinat pe consumator să contracteze. dar care nu mai sunt acoperite de impreviziune. obiectivele turistice ce ar urma să fie vizitate etc. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. esenţiale pentru contract sunt şi elementele care. ca un operator de servicii turistice să mărească preţul unei călătorii în Sinai. Dat fiind că ne aflăm în fluctuantul domeniu al ordinii publice economice de protecţie specifice dreptului consumului. numai când i-ar fi deosebit de greu – la limita neputinţei chiar – să-şi execute obligaţiile convenite cu debitorul. generată de orice tip de factori externi. condiţiile de cazare. ca urmare a creşterii costurilor necesare asigurării securităţii turiştilor. independente de voinţa celui care le invocă. Legea română nu precizează însă criteriile în temeiul cărora se poate determina importanţa elementului modificat în economia contractului. susceptibilă să afecteze semnificativ echilibrul contractului. 5 al directivei). – dacă modificarea vizează un element „esenţial” al contractului[4]. b) al ordonanţei ca acele „circumstanţe anormale şi imprevizibile. Acesta este. poate îndreptăţi pe operatorul de turism să ofere consumatorului o variantă modificată de contract în ceea ce priveşte preţul.

din coroborarea art. de cea mai adecvată şi mai lipsită de echivoc redactare. Mai grav ni se pare că nici cel intern nu este preocupat de proprietatea termenilor. care pun în chestiune imuabilitatea principiului autonomiei de voinţă. 22 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Aşadar. Acestuia i se oferă. consumatorul poate opta între rezilierea acestuia fără plata de penalităţi şi acceptarea noilor condiţii (art. deci alte dezechilibre. consumatorul poate obţine şi o dezdăunare. 107/1999 nu beneficiază. 16 din ordonanţă. 16 rezultă că vânzătorul de pachete turistice are la dispoziţie. deoarece ar presupune consacrarea legală a consumator | dezdăunare dreptului operatorului de a încheia contracte fără intenţia reală de a se angaja. conform art. la data: 20-11-2013. deşi. mecanismului juridic vizat. următoarele alternative: DOCTRINĂ – în ipoteza modificării esenţiale a contractului. ci chiar şi posibilitatea „anulării”[9] călătoriei turistice. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cu atât mai mult legea consumeristă. în condiţiile în care actul a fost valabil încheiat.ionescu14@rdslink. ne sugerează unele observaţii. ori în ipoteza desfiinţării unilaterale a contractului de către operator. legea. a)]. din păcate. în tentativa sa de a rearmoniza contractul. formularea legală nu corespunde. b)]. în ipoteza dezechilibrării prestaţiilor sub impactul unor factori externi. 15 şi art. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Cum o asemenea interpretare profesionist | reziliere | nu poate fi primită. 18 al ordonanţei. 18). modificându-l sau revocându-l. cu rambursarea imediată a diferenţei de preţ [lit. Aceasta din urmă este evocată şi în art. Prin intermediul lor. Fără a intra în detalii care depăşesc limitele [9] Evident. În consecinţă. cu respectarea condiţiilor de validitate. Fiecare din cele două prerogative ar crea însă asimetrii inadmisibile în privinţa turistului. operatorul de turism poate interveni unilateral în economia contractului.ro. nu poate omite protecţia datorată consumatorului. propus de agenţia de turism [lit. legea recunoaşte profesionistului două prerogative speciale. nu numai soluţia modificării unilaterale a termenilor contractului. Cât priveşte aşa-zisul drept de a rezilia contractul. c. turistul. Aplicabilitatea uneia sau alteia dintre soluţii nu este opţională. revocarea unilaterală a contractului nu se va putea produce decât dacă presiunea evenimentelor exterioare este de natură să distrugă utilitatea contractului pentru debitor. Legiuitorul comunitar a fost însă întotdeauna indiferent faţă de utilizarea unei terminologii juridice corecte. 15). are dreptul: – să accepte la acelaşi preţ un alt pachet de servicii turistice de calitate echivalentă sau superioară. prin comanda: #2077 | DOSAR . Mecanismul de reechilibrare a contractului de vânzare de pachete turistice creat prin intermediul impreviziunii Deşi Ordonanţa Guvernului nr. că este o facultate a sa. nu poate fi vorba de incidenţa instituţiei nulităţii actului juridic Suntem în prezenţa desfiinţării contractului prin voinţa unei părţi. – să i se ramburseze imediat toate sumele achitate în temeiul contractului. în scopul refacerii echilibrului contractual. în lipsa unor precizări suplimentare referitoare la condiţiile anulării. totuşi. din punctul nostru de vedere. în contrapondere. prevederea legală este susceptibilă să creeze impresia că anularea poate fi decisă de vânzător în mod discreţionar. În toate aceste situaţii. pentru prejudiciul ce i s-a cauzat prin neexecutarea contractului iniţial (art. pe care-i preia tale quale din legea europeană. trebuie admis că desfiinţarea.2. – în cazul în care consumatorul alege să rezilieze contractul. Opţiunile oferite de astă dată consumatorului. – să accepte un pachet de servicii de calitate inferioară.Emilia MIHAI 3.

a) şi b). Pe fond. în planul calificării juridice. deoarece termenul utilizat a fost withdraw. prin care s-a transpus în legislaţia naţională Directiva nr. nu a rezilierii[10]. c. 389 din 11 iunie 2010. nr. 1609 noul C. ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi. care ne oferă. Credem că suntem în prezenţa rezoluţiunii. dacă turistul creditor acceptă substituţia. [10] Întrucât inadecvarea juridică a noţiunii de reziliere era vădită şi în varianta franceză a Directivei nr. Soluţia. să se restituie sumele plătite şi care au rămas fără cauză. a se vedea A. concomitent. Ordonanţa Guvernului nr. Les obligations. 107/1999. modificări unilaterale ale contractului. [11] [12] Cu privire la clasificarea novaţiilor. versiunea engleză a fost cea mai spectaculoasă.Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului acestui studiu. p. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008. p. în ipoteza în care consumatorul refuză noile condiţii contractuale pe care i le propune operatorul de servicii turistice... la data: 20-11-2013. Publicată în M. Prin art. consumatorului i se recunoaşte şi dreptul la substituirea contractului vechi cu unul nou. urmând. iar surprizele nu au întârziat să apară (a se vedea É. 545. doctrina franceză s-a aplecat şi asupra variantelor directivei în alte limbi. în versiunea italiană s-a utilizat termenul recedere. ca urmare a neexecutării obligaţiei uneia din părţi. 198 şi urm. Or. Zurucktreten (care trimite la Rucktrittsrecht). 16 lit. pentru viitor.ro. Autoarea citată consideră că directiva comunitară a preluat şi adaptat într-un mod original o instituţie a dreptului englez. c)]. ca modalitate extrajudiciară de desfiinţare a contractului. b) Protecţia consumatorului de credite prin aplicarea teoriei impreviziunii 3. care înseamnă „revenire la cuvântul său”. pp. amintim că rezilierea înseamnă desfacerea.). Droit civil. cit. aprobată prin Legea nr. fiind îndeplinite condiţiile art. prin comanda: #2077 DOSAR | . a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu. 2006. ne pare apropiată de rezoluţia unilaterală. instituie un mecanism care presupune retroactivitate – rambursarea imediată către consumator a tuturor sumelor vărsate de el în virtutea contractului [art. Mihai. 1/2013 | 23 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. termenul utilizat în versiunea germană. iar rezoluţiunea reprezintă desfiinţarea. nr. Droit européen de la consummation et uniformisation du droit des contrats. 288/2010[14]. 888 din 30 decembrie 2010. PANDECTELE ROMÂNE NR. a unui contract sinalagmatic cu execuţie succesivă în timp. Supraîndatorarea şi impreviziunea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. care permite debitorului să refuze executarea unui contract. Ed. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. A se vedea E. Rezilierea exclude retroactivitatea. 90/314/CEE. rezolvarea problemei de calificare a instituţiei juridice analizate. nu îmbrăţişăm acest punct de vedere.3. se nasc în sarcina lui obligaţii noi. Bénabent. Montchrestien. Ed. Paris. 177. dar fără a fi necesare formalităţile prevăzute de acesta. op. cuprinse în noul pachet de servicii turistice. Având în vedere că operaţiunea prevăzută de lege implică transformarea obiectului obligaţiei. înseamnă că suntem în prezenţa unei novaţii obiective[12]. Paris. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori[13]. Poillot. îi corespunde prerogativa cumpărătorului de a nu le accepta şi de a părăsi legătura contractuală. Astfel. [13] [14] Publicată în M. mult mai aproape de noi. le achitase. Of. VIII-è éd. soluţia este perfect echilibrată: prerogativei vânzătorului de a opera. 2001. în anumite condiţii. beneficiind de restituirea tuturor sumelor pe care. Dată fiind viziunea noului Cod civil asupra rezoluţiunii. înseamnă „dreptul de a renunţa la angajament”. adică „a se retrage dintr-un acord înainte ca acesta să fi fost acceptat”.ionescu14@rdslink. dacă ruptura este acceptată de creditor. civ. operând în realitate o veritabilă novaţie[11] a obligaţiilor operatorului de turism: vechile obligaţii ale acestuia se sting odată cu desfiinţarea contractului iniţial şi. 1552). deci restituirea prestaţiilor deja efectuate. 16 lit. cu efect retroactiv. oferit de debitor. eventual. reglementată de noul Cod civil (art. Of. anume „ruptura anticipată a contractului” (anticipatory breach of contract).

R. dintre situaţiile avute în vedere de lege. Contractul de credit pentru consum în viziunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.ro. riscată fiind însăşi existenţa consumatorului. Mihai. deces. la data: 20-11-2013. ca urmare a supraîndatorării consumatorului. 2002. în toate celelalte. decât o lege specială. pentru prima dată în dreptul intern. Ed. 38 alin. Din păcate. Acesta nu mai poate restitui împrumutul potrivit ritmului stabilit contractual. dar nu mai mult de 12 luni[17]. Cu toate acestea.[20] În consecinţă. deşi acesta va fi sancţionat. [19] Chiar dacă noţiunea de „profesionist” avută în vedere de cod nu se suprapune perfect pe noţiunea de „profesionist” din dreptul consumului. imprevizibile la momentul încheierii contractului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Admitem.. civ. este iluzoriu faţă de nevoile reale ale contract de credit | acestuia. Legea înţelege prin reducere drastică a salariului o reducere de minimum 15 % din valoarea acestuia. consumatorul. Rzepecki. trebuie semnalată interferenţa dintre dreptul comun şi dreptul consumului: în opinia noastră nimic nu se opune aplicabilităţii în relaţiile dintre bancher şi consumator a dispoziţiilor de principiu privind impreviziunea. rata dobânzii penalizatoare nu va putea depăşi cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii convenite contractual. criza actuală a demonstrat. [18] A se vedea E. Ele sunt generate de bănci.ionescu14@rdslink. Or. concepută anume pentru protejarea unei categorii determinate de debitori – consumatorii de credite bancare – în raport cu survenirea unor evenimente similare în cursul derulării contractelor respective. prin art. nu putem să nu remarcăm că legiuitorul. dar şi în altele similare (cum ar fi o boală gravă a sa [15] [16] [17] DOCTRINĂ Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. intervenite pe parcursul executării contractelor. seria L nr. totuşi. 40. în R. A se vedea N.D. aplicabile când ratele creditului sunt achitate la termen. cu cât este un nonsens ca legea generală să fie mai protectoare faţă de debitorii aflaţi în situaţii limită din cauze ce nu le sunt imputabile. a utilizat teoria dreptul consumului impreviziunii pentru a încerca să răspundă rostului esenţial al dreptului consumului şi al ordinii publice economice de protecţie pe care acesta o slujeşte: protecţia părţii mai slabe în raporturile sale contractuale cu omnipotentul profesionist. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. încercând să palieze dezavantajul nemeritat în care se găseşte împrumutatul. şi una din cele mai dramatice situaţii care se pot produce în cursul fiinţării contractului de credit: neîndeplinirea obligaţiilor de plată la termen a ratelor. nr. aflat în oricare din împrejurările indicate de legea specială. dobândă penalizatoare | într-o manieră incompletă şi insuficient apropriată. civ. 133 din 22 mai 2008. [20] Cu atât mai mult. (3)]. În acelaşi timp. Aix-en-Provence. legea nu are în vedere decât dificultăţile conjuncturale pe care le poate întâmpina consumatorul.A. valabil încheiat. iar. cel mai adesea dificultăţile sunt structurale. p. 38. În acelaşi text [art. În consecinţă. Dobânda penalizatoare „de protecţie” se percepe până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor. c. având în vedere şi dispoziţiile art. deoarece obligaţiile asumate de debitor devin excesiv de oneroase. Droit de la consommation et théorie générale du contrat. 87/102/CEE a Consiliului[15]. din cauze ce nu-i sunt imputabile. se percepe o dobândă cu funcţie de penalizare contrazice însăşi ideea de protejare a debitorului”. prin comanda: #2077 | DOSAR . dar însuşi faptul că. conţinute în art. reducere drastică a salariului[16]. Este vorba de împrejurări – limitativ indicate de text – în care s-ar putea afla el sau soţul/soţia: şomaj. reglementează. Contractul. 3 noul C. se dezechilibrează pe parcursul derulării lui. În acel studiu arătam: „Nu numai că. 5/2012. care generalizează aplicarea acestui act normativ şi în raporturile dintre profesionişti şi toate celelalte subiecte de drept[19]. 24 | PANDECTELE ROMÂNE NR. cum am mai precizat într-un studiu[18]. 1271 noul C. modul de rambursare a creditului de către consumator. cauza care a provocat dezechilibrul contractual se poate desfăşura pe durate mult mai mari în timp. că sprijinul oferit de lege consumatorului aflat în dificultate sau chiar în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile de rambursare. când profită de vulnerabilitatea consumatorilor în faţa publicităţii ofertelor de credit nesustenabile. din pricini care nu implică reaua sa voinţă.Emilia MIHAI privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei nr. 50/2010. Presses Universitaires d’Aix-Marseilles. Este punctul în care legea consumeristă intervine în contract. decesul este un eveniment care nu poate înceta. legea abordează.

Mai mult. dezvoltată de canoniştii Evului Mediu occidental[23]. într-o concepţie pur obiectivă. de son côté. încât una din părţi care nu are intenţia să facă o donaţie celeilalte să nu poate fi obligată să-i dea decât echivalentul a ceea ce cealaltă. În acest răstimp. aspectele din această secţiune au fost prezentate în E. astfel încât pierderile şi beneficiile ce ar rezulta din schimbarea împrejurărilor să fie distribuite în mod echitabil între părţi[21]. prezervarea justiţiei absolute. l’équité qui consiste dans l’égalité est blessée. Fin-Langer. Într-adevăr. L. c. Ideea echităţii în contracte. Codul civil român preluase. din moment ce acordul există şi este valabil exprimat. [24] Mult mai târziu. prin comanda: #2077 DOSAR | . 414. până la maximum 2 ani. Ed. civ. creditorul nu poate pretinde nicio sumă de bani debitorului. sau s-a obligat să-i dea.). instanţa ar putea fi învestită cu reechilibrarea contractului. L’équilibre contractuel. contractul ar fi anulabil în temeiul unui viciu de consimţământ. minorului. cit. contractul este un acord al voinţelor şi nu un schimb între patrimonii. et le contrat est inique” (Œvres de Pothier. echitatea care constă în egalitate este rănită şi contractul este inechitabil”. În plus. deosebit de atent la conservarea securităţii juridice. cf. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. indiferent de conţinutul său şi de raportul valoric dintre prestaţii.V. Scurtă biografie a leziunii în dreptul comun al contractelor Noţiunea de leziune s-a cristalizat.. Mirton. que l’une des parties qui n’a pas l’intention de faire une donation à l’autre. Leziunea. indiferent de natura prestaţiei. pp. PANDECTELE ROMÂNE NR. [22] În parte. ar putea declanşa negocieri pentru „adaptarea rezonabilă şi echitabilă a contractului”. 1/2013 | 25 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. este un nonsens. în sensul de echivalenţă a prestaţiilor. lui a donné. Mihai. în anumite condiţii.ionescu14@rdslink. fr. B) Leziunea în noul Cod civil şi în dreptul consumului[22] 4. Vechiul Cod civil român nu includea însă printre viciile de consimţământ enumerate la art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 13). Lecţii de dreptul consumului. op. civ. impunea echivalenţa perfectă între schimburile contractuale. Epoca s-a caracterizat prin acţiunea Bisericii Catolice îndreptată spre corijarea exceselor dreptului roman. nr. Ulterior. 2002. de partea sa. Timişoara. 107-150. Traducerea textului: „regula echităţii trebuie să domnească în toate contractele. Pothier scria: „c’est une règle de l’équité qui doit régner dans tous les contrats. a fost recepţionată şi în doctrina laică[24]. ne peut être obligée à lui donner que l’équivalent de ce que l’autre. Codul napoleonian a consacrat dogma autonomiei de voinţă şi nu a admis leziunea printre cauzele apte să anihileze un contract. Or. legea specială prevede o procedură întreagă de rezolvare a situaţiilor de supraîndatorare. cu niciun titlu. T. sumele datorate de consumator să nu producă dobânzi. potrivit teoriei voluntariste. care l-ar împiedica să-şi respecte obligaţiile contractuale la termenele convenite. Numai în ipoteza în care libertatea de a contracta ar fi afectată. ou s’est obligée de lui donner. Ed. în funcţie de situaţia debitorului şi de nevoile creditorului. 1244/1-1244/3 C.Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului ori a unui membru apropiat al familiei). ca o consecinţă a teoriei „preţului just”. implicată în recunoaşterea dreptului la acţiunea în resciziune doar. i-a dat. ca deficit de echilibru economic în interiorul contractului.. p. p. dar insensibil la fundamentele morale ale relaţiilor interumane în plan juridic (a se vedea L. În ipoteza în care demersul său ar rămâne fără rezultat. şi o anume ambiguitate în tratarea leziunii: deşi era considerată exclusiv ca dezechilibru valoric între prestaţii. Traité de l’usure. 10). dar s-a lovit de pragmatismul principiului securităţii schimburilor.ro. extrem de protectoare pentru debitori (prin comparaţie cu legislaţia română). 55. În consecinţă. Paris. 953 şi leziunea[25]. pe durata termenului de graţie. ca ruptură a justiţiei comutative. 1109 C. judecătorul poate decide ca. 2007. contractul este nu numai valabil. p. În concepţia acestora. ci şi just. odată cu prevederile celui francez. [21] În legislaţia franceză există posibilitatea acordării pe cale judiciară a unui termen de graţie debitorului aflat în dificultate (art. conserva totuşi o finalitate proteguitoare a consimţământului. Fin-Langer. Termenul este stabilit. resciziunea pentru leziune a fost privită ca sancţiune firească pentru orice depăşire a justului preţ. Dacă este obligată să dea mai mult. înţeleasă ca justiţie comutativă. la data: 20-11-2013. [23] [25] Similar art. Si on l’oblige à donner plus.

profitând de starea de nevoie. (3) noul C. leziune | în afara oricărui dubiu. potrivit căreia leziunea implică.ionescu14@rdslink. Obligaţii. chiar dacă are şi o componentă obiectivă. este imorală. din punctul nostru de vedere. seria L. un contractant ar profita de ignoranţa sau starea de constrângere în care s-ar afla celălalt. există leziune „atunci când una dintre părţi. 26 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 7/1971. de îndeplinirea căreia este condiţionată aplicarea sancţiunilor legale. 1973. de lipsa de experienţă. fie nu are cunoştinţele necesare. la data încheierii contractului. şi leziunea. Bucureşti. care nu s-a sfiit să enumere printre viciile de consimţământ. [27] Este dincolo de orice îndoială că legiuitorul a voit să facă din leziune un viciu de consimţământ distinct. nu ar fi valabilă”. dol. din această pricină. convenţia respectivă trebuie considerată ca fiind întemeiată pe o cauză imorală şi. este superfluu. 39 alin. Bucureşti. Hamangiu. Potrivit acestui text. p. leziunea nu era admisă ca o cauză de anulare a actului juridic încheiat de majori. pornind de la constatarea că. În consecinţă. alături de eroare. o astfel de discuţie excede temei acestui studiu. Această directivă a fost modificată prin Directiva nr. (1) o generalizează drept cauză de anulabilitate a contractelor consimţite de majori[26]. Deşi în doctrină sunt voci care contestă că leziunea constituie un viciu de consimţământ[28]. Academiei Republicii Socialiste România. c. care au susţinut posibilitatea sancţionării leziunii între majori. p. în dreptul român. Leziunea în contractul de consum Directiva nr. în oricare din aceste situaţii integritatea consimţământului său fiind pusă în chestiune. implică. stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Analiza profesorului A. lipsă de experienţă. Drept civil. 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului. trebuie să semnalăm că în această abordare a legiuitorului se identifică fără dificultate o veche tendinţă a jurisprudenţei româneşti şi a doctrinei. 95/29 din 21 aprilie 1993. Ed. publicată în Revista Română de Drept nr. prin paragraful 2 al art. 73/1969 a Tribunalului Suprem. să discutăm despre natura compozită a leziunii. p. contrar regulilor de convieţuire socială. se referă la leziune în raporturile contractuale ale minorilor. 2012. profesorul Aurelian Ionaşcu argumenta: „Aceasta nu înseamnă însă că. 1221 alin. constrângere etc. Definiţia pe care i-o consacră art. A doua componentă. 43. această prevedere legală depăşind însă sfera de interes a studiului nostru. atitudinea psihică a celeilalte părţi. [28] [29] A se vedea P. 93/13/CEE a Consiliului referitoare la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii[30]. nevoie. pe calea ocolită a cauzei imorale. 304/64 din 22 noiembrie 2011. a exclus din spaţiul său de incidenţă clauzele [26] Art. care profită de aceste slăbiciuni pentru a obţine avantaje economice disproporţionate. n-am putea admite concepţia subiectivă despre leziune. nr. pe lângă elementul obiectiv al disproporţiei vădite de valoare dintre cele două prestaţii. 1221 alin. decât valoarea propriei prestaţii”[27]. constând în existenţa unui dezechilibru valoric. folosind noţiunea de cauză imorală. ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi. (2) din Legea de organizare judecătorească. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. şi elementul subiectiv al exploatării de către partea lezantă a situaţiei speciale în care s-a aflat partea lezată la încheierea actului juridic (ignoranţă. precum violenţa economică sau eroarea. spre a obţine avantaje disproporţionate faţă de prestaţia pe care ar primi-o acesta din urmă. violenţă. 1206. subiectivitatea ambelor părţi ale contractului: clauzele abuzive una din ele este fie în stare de nevoie. A. Ionaşcu viza decizia nr.ro. Oricum. în compunerea prevăzută de art. Ionaşcu. DOCTRINĂ 5. publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 4. în sensul că am putea identifica în structura sa alte vicii de consimţământ. la data: 20-11-2013. totodată. seria L nr. De altfel. Principiul asigurării respectării legalităţii socialiste şi a regulilor de convieţuire socială în domeniul actelor juridice prin lărgirea conţinutului noţiunii de cauză.)”[29].Emilia MIHAI Viziunea s-a schimbat însă radical în noul Cod civil. în „Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român”. fie lipsită de experienţă. prin comanda: #2077 | DOSAR . civ. în care se îmbrăţişase teza potrivit căreia „în cazul în care. punctul nostru de vedere este că nu i se poate contesta această natură. Ed. în al său art. Astfel. 353. Vasilescu. [30] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 114.

cum. PANDECTELE ROMÂNE NR. uneori constrâns de împrejurări să încheie anumite acte. slab din punct de vedere economic. incapabil să se orienteze cu suficient discernământ în hăţişul ofertelor. op. diferă instrumentele juridice utilizate pentru refacerea echilibrului contractual: ficţiunea inexistenţei clauzei abuzive pentru consumator sau interpretarea contra proferentem a clauzei abuzive. legiuitorul român a omis această prevedere. în acest context. de slăbiciunile consumatorului. susceptibilă să atragă sancţiunile specifice..ro. Desigur. 193/2000 a fost vehiculul care a introdus în sistemul dreptului român leziunea ca temei al ineficacităţii unor contracte. prin înfrângerea cerinţelor bunei-credinţe. – prezumţia inegalităţii dintre părţi fundamentează. în anumite forme prestabilite. pe de o parte. Dincolo de aceste deosebiri mijeşte însă o abordare comună: grija pentru viaţa. un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. pe de o parte. trebuie întreprinsă pentru a putea surprinde conexiunile dintre clauze. şi serviciile sau bunurile de furnizat în contraprestaţie. Însăşi premisa de la care pleacă legea consumeristă. acest dezechilibru nu a fost circumscris numai la dezechilibrul juridic. între care mecanismele de eradicare a clauzelor abuzive. 4 al legii române. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori[31]. într-un cuvânt. c. continuitatea contractului. A se vedea E. de cantitatea şi calitatea informaţiilor sale. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. în Legea nr. înainte de recunoaşterea sa în dreptul comun. nr. Or. precum se ştie. În Legea nr. 193/2000 a consacrat leziunea ca posibilă formă de distorsionare a echilibrului contractual în contractele de consum. Mihai. Este abuzivă. a securităţii juridice şi a păcii sociale. a inferiorităţii consumatorului. anularea. cit. Of. dimpreună cu un raport contractual echitabil şi echilibrat. trebuie să evidenţieze totodată şi reauacredinţă a profesionistului: acesta abuzează de forţa sa economică. pentru asigurarea. În consecinţă. 142-145. Consumatorul este întotdeauna un personaj neinformat.Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului generatoare de dezechilibru contractual semnificativ. prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract. Reţinem pentru analiză şi următoarele aspecte: – în viziunea legii. nu este decât expresia disproporţiei de forţe dintre părţi. prin comanda: #2077 DOSAR | . pp. reducerea obligaţiilor ori adaptarea contractului. [31] [32] Publicată în M. cu propriile sale instrumente pentru a (re) instaura justiţia contractuală. a exclus adică acordurile lezionare. în ipoteza vizată de noi dezechilibrul fiind de natură economică. pricinuit de inadecvarea „între preţ şi remuneraţie. Aşadar. astfel încât dezechilibrul să fie „semnificativ” şi să afecteze însăşi utilitatea contractului. potrivit legii. – analiza globală şi circumstanţiată a întregului contract care. anume absenţa negocierii directe între părţi. pe de altă parte”. aceeaşi care a fost consacrată de noul Cod civil: stipulaţia generează un dezechilibru semnificativ între prestaţiile părţilor. inserarea clauzei în contract este consecinţa exploatării de către profesionist a stării de constrângere. la data: 20-11-2013. din actul normativ european a fost preluat literal criteriul „dezechilibrului semnificativ” între prestaţii şi cum. acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care. 193/2000[32]. absenţa în sine a echivalenţei prestaţiilor nu este sinonimă cu absenţa echilibrului contractual. 560 din 10 noiembrie 2000. este necesar ca inegalitatea prestaţiilor să fie gravă. ci a implicat şi dezechilibrul valoric dintre prestaţii.ionescu14@rdslink. a lipsei de experienţă ori a lipsei de cunoştinţe. 1/2013 | 27 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în noul Cod civil. ipoteza de lucru de la care am plecat s-a confirmat: Legea nr. prin care directiva a fost transpusă în ordinea juridică internă. creează în detrimentul consumatorului. constatăm că toate aceste trăsături configurează instituţia leziunii în varianta sa subiectivă. înseamnă că putem avansa ipoteza că Legea nr. întregul drept al consumului. Dreptul consumului vine. pe de altă parte. potrivit art.

prin aceasta. În coordonatele interne ale ordinii juridice. instaurarea justiţiei contractuale. c. în spaţiul sistemelor naţionale de drept. Totodată. incidentă fiind impreviziunea. în contextul subiectiv definit de lege. concesiile făcute leziunii ca viciu de consimţământ. Utilul şi justul au fost noţiunile care au întemeiat noua paradigmă contractuală. Nu e mai puţin adevărat că. după cum aceeaşi utilitate subzistă şi pentru garantarea securităţii şi libertăţii juridice. echilibrului şi fraternităţii contractuale. mai puţin vizibile. 4. în condiţiile în care dreptul comun a preluat şi dezvoltat noţiuni pe care până de curând dreptul consumului şi le revendica exclusiv pentru sine. Cele două instituţii constituie reperele esenţiale care marchează temporal intervenţia noii ideologii în teoria contractului: un contract se poate naşte diform. 5. dincolo de interesele deosebite care le animă în cursul încheierii şi executării unui contract. de tip consumerist. dar similare. atât la momentul încheierii sale. având „misiunea” de a bulversa teoria autonomiei de voinţă. la data: 20-11-2013. în viziunea noului Cod civil. cât şi ulterior. şi atunci este incidentă leziunea. legiuitorul urmăreşte refacerea noul Cod civil echilibrului contractual şi.ro. ci să-şi continue existenţa. DOCTRINĂ 28 | PANDECTELE ROMÂNE NR.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 | DOSAR . chiar dacă la naştere a fost armonios. trebuie să observăm că preocuparea programatică a noului Cod civil pentru echilibrul contractului. a fost anticipată în legislaţia. ori recunoaşterea dreptului la revocarea unilaterală a consimţământului. se poate repune în chestiune autonomia dreptului consumului sau. Donchişotismul său a fost acompaniat. concomitent cu naşterea şi dezvoltarea sa. un contract poate deveni diform în cursul executării sale. abordarea leziunii şi a impreviziunii sunt complementare. Întreaga Europă. chiar în interiorul dreptului comun. de mutaţii ideologice. Părţile.Emilia MIHAI Concluzii: 1. a actualităţii sale. pe parcursul executării sale. dacă intervin unele evenimente exterioare şi neimputabile părţilor. Din această ambiţie s-au născut obligaţia de informare precontractuală. şi în celălalt. Dreptul consumului a fost adeseori văzut ca un intrus în ordinea juridică. Revenind la obiectul studiului nostru. sunt confraţi pe tărâmul interacţiunilor sociale. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. este util pentru fiecare dintre părţi ca raportul contractual să nu fie anihilat. a fost martora tendinţei de reinventare a teoriei generale a contractelor. dreptul consumului nu a fost un cavaler singuratic. prin consacrarea principiilor egalităţii. de informare precontractuală | Şi într-un caz. Şi totuşi. din păcate prea adesea ignorată. servind unei logici proprii: reinstaurarea egalităţii între partenerii contractuali în termenii aristotelici ai justiţiei distributive. este obligatoriu să constatăm că. când prestaţiile părţilor sunt ab initio grav dezechilibrate. alături de cele ale securităţii şi libertăţii. care alterează dreptul consumului | obligaţia echilibrul prestaţiilor părţilor. În mod vizibil el atenta la coerenţa edificiului conceptual clasic al contractelor. recursul la impreviziune. 3. 2. cel puţin. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

le Code civil français. mais aussi: l’égalité des droits entre les époux. En réglementant la possibilité de réaliser des conventions matrimoniales. même pendant le mariage. le principe de mutabilité. la liberalisation de droit de la famille. le régime de la séparation des biens ou le régime de la communauté conventionnelle. Les limites imposés par les nouvelles réglementations au principe de l’autonomie de la volonté.ionescu14@rdslink. les solutions consacrés dans le système de droit français (la source commune du nouveau Code civil et du Code de Québec). la pluralité des régimes matrimoniaux. prin comanda: #2077 DOSAR | . le nouveau Code civil offre aux époux la possibilité de choisir le régime matrimonial compatible a leur style de vivre. les époux ont la liberté de changer le régime choisi initialement. Mots-cléfs: le Nouveaux Cod civil. en mettent en évidence les différences et les similarités existantes entre le Code civil de Québec et le nouveau Code civil roumain. basé sur le principe de mutabilité des régimes matrimoniaux. le principe de l’égalité des époux. ayant la possibilité d’opter entre le régime de la communauté légale. l'armonisation legislative. la liberté du choix du régime matrimonial. pour conclure que la similarité du nouveau Code est plus grande par rapport à sa source qu’à la législation du province de Québec.ro. De même. * Autoarea este doctor în drept al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european doctor Roxana Gabriela ALBĂSTROIU* RÉSUMÉ On a analysé le nouveau Code civil de la perspective du désir d’harmonisation de la législation nationale avec celle internationale. c. les principes générales qui les gouvernent. la data: 20-11-2013. à partir de leur source commune. la dévolution successorale et l’autorité parentale. en réaffirmant par la manière de réglementation des régimes matrimoniaux. sont représentés par le régime primaire impératif. comme réponse à la question doctrinale «est-ce qu’il y a une harmonisation du droit national avec le droit européen ou avec le droit canadien»? Les normes prévues dans le nouveau Code civil suivent. de certaines points de vue. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. PANDECTELE ROMÂNE NR. le principe de la mutabilité du régime matrimonial et le principe du caractère accessoire du régime matrimonial par rapport au mariage. 1/2013 | 29 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Universitatea din Craiova. qui se manifeste par la liberté de la formation des conventions matrimoniales. des limites prévues expressément par la loi.

prin comanda: #2077 | DOSAR . la data: 20-11-2013. soţii au libertatea de a schimba regimul matrimonial ales iniţial. este uşor de înţeles dorinţa de modernizare a sistemului juridic naţional. Reglementând posibilitatea de a realiza convenţii matrimoniale. DOCTRINĂ 1. întrucât de ceva timp se vorbeşte la nivel legislativ de tendinţa de recodificare resimţită pe plan internaţional.[1] Date fiind aceste proiecte pentru elaborarea codurilor europene precum şi recenta aderare a României la Uniunea Europeană. [1] S. limite prevăzute expres de lege. principiul egalităţii soţilor. 2008. Codifier le droit civil européen. având posibilitatea să opteze între regimul comunităţii legale. punând în evidenţă diferenţele şi similarităţile existente între Codul civil din Quebec şi Noul Cod civil român. Limitele impuse de noile reglementări principiului autonomiei de voinţă. afirmând prin reglementarea regimurilor matrimoniale. de evoluţia succesorală şi autoritatea parentală. din anumite puncte de vedere. liberalizarea dreptului familiei. libertatea alegerii regimului matrimonial. Cuvinte-cheie: Noul Cod civil. bazat pe principiul mutabilităţii regimurilor matrimoniale. Belgique. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. p. 30 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 39. fiind percepută dorinţa de revitalizare a codurilor la nivel intern în multe alte state. Éd. pluralitatea regimurilor matrimoniale. concluzionând că similarităţile noului Cod sunt mai multe prin raportare la sursa sa decât la legislaţia provinciei Quebec. Această dorinţă de armonizare legislativă este resimţită la nivel european prin numeroasele proiecte de codificare a dreptului contractelor. prin încercarea de codificare a dreptului privat la nivel Uniunii Europene. soluţiile consacrate în sistemul de drept francez (sursa comună a Noului Cod civil şi a Codului din Quebec). Nadaud. principiul mutabilităţii. dar şi pe plan internaţional. sunt reprezentate de regimul primar imperativ. răspunzând totodată la întrebarea din doctrină dacă „există o armonizare a dreptului naţional cu dreptul european sau cu dreptul canadian?”.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU REZUMAT Am analizat Noul Cod civil din perspectiva armonizării legislaţiei naţionale cu cea internaţională. chiar în timpul căsătoriei. armonizare legislativă. Larcier.ro. La fel. Subiectul codificării nu este unul tocmai nou nici la nivel naţional. apariţia principiilor Unidroit etc. c. dar şi egalitatea de drepturi între soţi. şi. Ralierea normelor de dreptul familiei la legislaţia internaţională Subiectul codificării dreptului este unul mult dezbătut nu numai în ţara noastră. principiul mutabilităţii regimului matrimonial şi principiul caracterului accesoriu al regimului matrimonial în raport de căsătorie. regimul separaţiei bunurilor sau regimul comunităţii convenţionale. principiile generale care le guvernează.ionescu14@rdslink. Normele prevăzute de Noul Cod civil urmează. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dreptului comercial. care se manifestă prin libertatea de a forma convenţii matrimoniale. Noul Cod civil oferă soţilor posibilitatea de a alege regimul matrimonial compatibil cu stilul lor de viaţă. dreptului obligaţiilor.

prin procedura dreptului constant anumite coduri. Codificarea ori recodificarea dreptului familiei a reprezentat întotdeauna un subiect extrem de sensibil. ruperea dreptul familiei | acestei materii de marea familie a dreptului privat şi consacrarea. L'enfant. la data: 20-11-2013. Acesta este şi cazul Franţei.18. PUF.ionescu14@rdslink. 70 de ani de proiecte de Cod civil. ia naştere Codul ajutorului social şi al familiei. 1/2013 | 31 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în 1953. La famille.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european se pare din ce în ce mai dorită şi la nivel intern. în 1956 prin decret. au continuat să evolueze atât substanţial cât şi formal odată cu schimbările survenite la nivel de conştiinţa colectivă. c. prin comanda: #2077 DOSAR | . Cu toate acestea. p. dreptul familiei. fiind dispus în Cartea I. Din punct de vedere formal. prin ordonanţă[5]. având o traiectorie sinuoasă. regăsite la nivelul Codului civil. Factori de Noul Cod civil | natură ideologică. Codurile. p. urmând modelul Codului lui Napoleon. 1956. niciunul din aceste coduri nu s-a dorit a fi mai mult [2] [3] [4] [5] A. în planul alcătuirii lor resimţindu-se adesea liniile pe care politicul. întrucât dispoziţiile de dreptul familiei sunt recodificate în cadrul Codului civil.S. dată fiind materia cuprinsă în regulile de drept avute în vedere. ne apare în cadrul Codului civil de la 1864. 99-1071 din 16 decembrie 1999 ce abilitează Guvernul să recodifice. armonizarea legislaţiei interne cu normele europene. abrogând actele normative anterioare. abordat iniţial de legislatorul român. doctrina nu s-a aplecat într-un mod definitiv. articolele de specialitate ne descriu o perioadă de „70 de ani de proiecte de cod”[2]. astfel ca realitatea juridică „descrisă” de cod să fie transpunerea cât mai precisă a realităţii sociale. Intrarea în vigoare a noului Cod civil conduce la abrogarea actului normativ anterior menţionat. ocupând Cartea a II-a. Ratificarea convenţiilor şi tratatelor internaţionale. Importanţa pe care o prezintă actele internaţionale în materie este covârşitoare. dar şi negat cu vehemenţă. Despre persoane. alături de normele generale de dreptul familiei. trecându-se de la modelul de codificare monist. unde. rezultat prezent în multe alte sisteme[3] de drept. Despre familie. Spre exemplu ţările din fosta U. 20 eme edition. 1/2007. expresie a sistematizării şi raţionalizării dreptului. Droit civil. 2000-1249 pentru aplicarea Legii nr.ro.S. Astfel. în cadrul sistemului nostru de drept a fost extrem de dinamic. critic sau măcar descriptiv asupra acestui subiect ce necesită o abordare cu totul specială. ia naştere Codul familiei şi asigurărilor sociale ce modifică. le couple. economicul sau religiosul le-au trasat. Sub forma sa codificată. dar cu toate acestea. Paris. Considerat extrem de stabil. am putea spune. economică şi politică au determinat. în majoritatea sistemelor din vestul Europei. J. Noul Cod civil „propune” ralierea normelor de drept (interesul lucrării fiind canalizat pe normele de dreptul familiei) la legislaţia internaţională.R.[4] În 2000. sub forma codificare unui cod independent – Codul familiei – cod ce a normat raporturile de familie mai bine de jumătate de secol. destinatarii acestei norme. Codul familiei şi al natalităţii de la 1939. în special. 73-81. ideologică. Carbonnier. la dualitatea drept civil – dreptul familiei. dată fiind complexitatea şi anvergura pe care le prezintă. dreptul familiei a cunoscut totuşi de-a lungul timpului reformări multiple. Capriel. la rândul său. Tome 2. determinată de o multitudine de factori ce şi-au adus aportul în manieră conjunctă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. relaţiile surprinse de norma de drept şi. Revista Română de Drept Privat nr. Codificarea dreptului familiei are ca finalitate formală o mişcare. introducerea a numeroase elemente de noutate pentru a realiza o uniformizare a dreptului la nivel unional este unul din obiectivele urmărite de adoptarea noului Cod civil. PANDECTELE ROMÂNE NR. Decizia nr.

32 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Saarbrucken. Ghiţă. spre exemplu.ionescu14@rdslink.L. Dalloz. Ed. 143. Codificarea capătă ea însăşi „gustul modernităţii” în cadrul procesului de armonizare a regulilor de drept intern cu cele din dreptul internaţional indiferent de materia în care aceasta se manifestă. fiind bine cunoscut că pluralismul reprezintă unul din mecanismele Statului de drept democratic. Terminologie. În acest context. Fr. 3eme volume. fundamentale ale dreptului familiei. Le Code civil 1804-2004.1.J.. cuprinde dispoziţii referitoare. Acestea din urmă sunt reprezentate atât de influenţele dreptului canadian ori francez cât şi de încercarea de raliere a normelor naţionale la tendinţele legislative europene. cât şi elementele de modernitate. 685. Codifier le droit de la famille?. op. Livre du Bicentenaire. 6. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dorinţa de a realiza „un corp autonom”[7] de norme ale dreptului familiei a existat. la persoanele în vârstă. Leçons de droit civil.[10] În acest sens. Încercarea de „resuscitare” a legislaţiei naţionale este simţită. La famille. În tot acest timp. în această manieră. Dekeuwer-Défossez. p. 1999.”[8] Astfel. în special. 801. Paris. La codification ou la democratisation du droit. ori la persoanele cu handicap. Putem admite că Noul Cod civil încearcă să ofere o perspectivă pluralistă asupra ceea ce poate însemnă viaţa de familie. PUF. fapt ce reprezintă o utopie exhaustivă. regulile de bază. a posibilităţii de alegere şi schimbare a regimului matrimonial. p. pot alege indivizibilitatea celor două planuri. Les relations de famille dans l'Union Europeenne.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU de o reglementare a regulilor de politică familială. Codul ajutorului social şi al familiei. Editions Universitaires Europeennes. Armonizarea dreptului familiei – repere normative internaţionale Recunoscându-i existenţa şi valoarea perenă. rămâne de analizat reacţia pe care societatea noastră o va avea în urma acestor implanturi suferite de sistemul juridic[9]. 141-143. Jurisprudence. Legislation. [7] [8] [9] S. la data: 20-11-2013. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. [6] DOCTRINĂ Fr. fapt care determină reintegrarea normelor de dreptul familiei în cadrul noului Cod civil. sau. c. tome 1. p. coord. H. 1. asistăm la o democratizare a normelor din sistemul juridic în acest domeniu. p. Paris. [10] O. 2004. în acest sens soţii pot face o departajare reală a ceea ce înseamnă raporturile patrimoniale şi relaţiile personale. în vigoare şi azi.. 48/2001.. cele referitoare la organizarea. un cod în care regăsim atât principiile tradiţionale ale dreptului nostru. L. de organizare a ajutorului administrativ şi financiar al familiilor aflate în dificultate. Revue francais de droit constitutionnel nr.ro. Prin reglementarea convenţiei matrimoniale. Lamouroux. un cuplu poate determina modalitatea optimă de a gestiona raporturile patrimoniale fără a interpune problemele legate de interesul pecuniar cu cele sentimentale. documentele internaţionale şi regionale consacră şi protejează familia privită ca fundament al tuturor celorlalte valori umane. „Redactarea unui Cod al familiei presupune a extrage şi izola din Codul civil a tuturor dispoziţiilor pe care le considerăm a determina familia. Paris. Dekeuwer-Défossez. Desigur că. cit. dimpotrivă. pp. structura şi definirea familiei au fost normate în cadrul Codului civil francez[6]. Montchrestien. Mazeaud. şi. însă o altă parte a doctrinei a privit codificarea de sine stătătoare a dreptului familiei ca reprezentând „o izolare a familiei de întregul societăţii”. prin comanda: #2077 | DOSAR . Realizarea în manieră nenaturală a acestei disocieri este relevantă în cazul sistemului de drept român. operă colectivă. Codul civil nu poate cunoaşte sciziunea între normele ce determină drepturile individului şi normele ce presupun organizarea familiei. cel puţin prin adoptarea noului Cod civil. 2012. Leveneur.

iar pentru o reală aplicabilitate a egalităţii în drepturi. În ceea ce priveşte familia. impune dreptul la ocrotire a acesteia de către organele competente. egalitatea în drepturi. Cu începere de la vârsta nubilă. PANDECTELE ROMÂNE NR. familiale şi private (art.în art. 2. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei. putem observa ca legiuitorul a dorit fundamentarea căsătoriei – indiferent că vorbim de încheiere. astfel că. 25: „1.” . cuprinzând hrana. de boală.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 DOSAR | .[13] Din textul Declaraţiei putem extrage principii de dreptul familiei aplicate la nivel naţional şi prezente şi în legislaţia noastră: principiul ocrotirii vieţii intime. se bucură de aceeaşi ocrotire socială. precum şi serviciile sociale necesare. (2). au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie. indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei. 16 alin. Art. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.[12] De asemenea. Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european Declaraţia Universală a Drepturilor Omului consacră necesitatea protecţiei căsătoriei şi familiei atât din partea societăţii cât şi a Statului. al protecţiei conferite de către Stat vieţii de familie. în edificarea mondială. pe egalitatea în drepturi şi pe nediscriminare. impunând ca simple condiţii de fond la încheierea căsătoriei şi crearea familiei. îndatorirea părinţilor de a asigura [11] [12] [13] Ibidem. c. Această necesitate derivă din considerentele pe care Declaraţia se bazează: recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei şi a drepturilor lor.ro. dreptul individului de a beneficia de libertatea de exprimare a fost proclamat ca reprezentând cea mai mare aspiraţie a fiinţei umane[11]. 3.art. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. îmbrăcămintea. 26 Constituţia României). bătrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa. Toţi copiii. Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului. art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Trebuie observat că se acordă o protecţie deosebită persoanelor în dificultate.” Aşadar. (1) şi (2). Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. al justiţiei şi al păcii. bărbatul şi femeia fără nici o restricţie în privinţa rasei. văduvie. (3) constatându-se importanţa pe care familia o are în societate şi în stat. la data: 20-11-2013. egale şi inalienabile ce constituie fundamentul libertăţii. reglementându-se dreptul la ocrotire specială. ignoranţa şi încălcarea drepturilor omului au avut adesea ca rezultat acte de barbarie ce revoltă conştiinţa umană. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale. de invaliditate. are dreptul la asigurare în caz de şomaj. desfăşurare ori desfacere – pe liberul consimţământ al părţilor. principiul autonomiei de voinţă în întemeierea familiei. bunăstării proprii şi a familiei. 16 alin. 16: „1. locuinţa. 25 din Declaraţie prevede Declaraţia Universală drepturile administrative şi financiare pe care familia le are pentru a Drepturilor Omului | asigurarea unui nivel de viaţă compatibil cu desfăşurarea acestor căsătoria | familia raporturi. 1/2013 | 33 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. vârsta nubilă a viitorilor soţi. precum şi diferenţa de sex. 2. legiuitorul ţine să prevadă expres egalitatea în drepturi între copii din căsătorie şi cei din afara acesteia. în art. îngrijirea medicală. cetăţeniei sau religiei. 25 alin. Art. Declaraţia dispune: . În acelaşi sens.

78. 52763/99.ro. Aşa cum în doctrină s-a afirmat. educaţia şi instruirea copiilor le regăsim normate şi în art. Cauza Deak c. Hotărâre Strasbourg. – sunt numeroase[18]. 51-54. Canada – provincia Quebec. 48 Constituţie). 19055/05.L. Bordeaux. c. p. realităţilor vii şi în continuă schimbare. pentru regimurile matrimoniale există două instrumente principale: Convenţia de la Haga (17 iulie 1905) referitoare la conflictele de legi în privinţa efectelor căsătoriei privind drepturile şi obligaţiile soţilor în raporturile lor personale şi în privinţa patrimoniilor lor. 24. la data: 20-11-2013. 1. 169. PUF.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU creşterea. art. sunt promovate soluţii noi. României. art. Tratatul de la Lisabona. 1). Astfel.M. 49 să dispună măsuri de protecţie specială pentru copii şi tineri. Secţia I. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 287/2009 privind Codul civil. 1992. 16 martie 2011. 1-3. p.R. convenţii. Édition Confluences. ordonat după domeniu şi sistematizat într-o formă proprie.”[16] În plan internaţional. sunt revizuite instituţii devenite clasice. 10. 21 janvier 1804. Secţiunea a 2-a Motivul emiterii actului normativ. 47. 32-35. Paris. Aceste principii cu rang constituţional sunt regăsite mai departe. 23. art. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.”[15] Aşadar. sunt puse în valoare principii recunoscute în plan internaţional. 8. J. la egalitatea în drepturi şi la îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea.ionescu14@rdslink. „instrument modern de reglementare a aspectelor fundamentale ale existenţei individuale şi sociale. (nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 referitor la competenţa. 258. legea aplicabilă. 71 NCC. 2004. art. 1188/05. Hotărârea Covezzi şi Morselli c. prin comanda: #2077 | DOSAR . etc. art. 261. Franţa. a codifica dreptul înseamnă. 260. art.pdf Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „a da legii posibilitatea să se exprime”[14]. are avantajul filosofic de a face înălţător obiectivul meditaţiilor sale asupra principiilor din care el însuşi îşi trage seva. Cele două convenţii vizează doar cuplurile căsătorite şi au fost ratificate doar de trei state membre ale UE[17]. iar jurisprudenţa creată în jurul acestor dispoziţii este destul de vastă şi impunătoare. pentru ca art. Halpérin. Propunerea Consiliului 2011/0059 (CSM) referitoare la competenţa. art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. sociale şi culturale. Portalis. art. Cererea nr. pentru ca dreptul la viaţă privată să îl regăsim normat în art. Collection Voix de la Cité. Dispoziţiile referitoare la nivelul de trai prevăzute în Declaraţia drepturilor omului le regăsim la nivelul Legii fundamentale în art. 23. 263 din noul Cod civil. 9. României şi Marii Britanii. Italia. Hotărâre Strasbourg. dar care nu au fost încă implementate în spaţiul românesc. Actele internaţionale ce consacră şi protejează familia şi căsătoria – fie că sunt tratate. Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice. precum şi prevederile din instrumente de drept european şi internaţionale. în întregul sistem juridic românesc.cdep. Codificarea prezintă imensul avantaj de a conferii o deosebită coerenţă sistemului juridic ce normează societatea civilă. 7. educaţia şi instruirea copiilor (art. [19] CEDO. [17] [18] http://www. Pactul internaţional referitor la drepturile economice. recunoaşterea şi executarea deciziilor în materie matrimonială şi în materia responsabilităţii părinteşti. de fapt. p. L’impossible Code Civil. la recunoaşterea şi executarea deciziilor în materie de regimuri matrimoniale.ro/afaceri_europene/afeur/2011/fi_902. Consiliul Europei. 3 iunie 2008. Numeroase hotărâri[19] CEDO s-au impus pentru a susţine [14] [15] DOCTRINĂ J. art. Cererea nr. noul Cod civil valorifică experienţa reformelor recente în domeniul dreptului civil realizate de alte state (Italia. Cauza R. Discours préliminaire sur le projet de Code civil. Olanda. 9 mai 2003. Secţia III.E. c. precum şi numeroase acte derivate ale Uniunii Europene: Regulamentul (CE) nr. [16] Expunere de motive la Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 6. Spania). principiile referitoare la protecţia familiei şi a căsătoriei. 9. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 34 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Secţia III. art. respectiv Convenţia de la Haga (14 martie 1978) cu privire la legea aplicabilă regimurilor proprietăţii matrimoniale. Pentru a răspunde imperativelor unui prezent dinamic. declaraţii. furnizând atât interpretului cât şi utilizatorului de drept cheia către ordinea astfel stabilită: „Această reuniune a întregului sistem de norme al unei naţiuni..

în (coord. E. că „orice intervenţie în spiritul interesului superior are ca punct de referinţă condiţia actuală a unui copil determinat şi are ca ţintă ameliorarea climatului protectiv general. Baias. doar previzibile azi. În acest sens. Comentariu pe articole. 16 decembrie 2003. 30/1994. prin comanda: #2077 DOSAR | . http://jurisprudentacedo. Ed. (1) din Convenţie. precum şi dreptul persoanei la un mediu înconjurător sănătos”[21] lărgind astfel sfera de aplicare. [20] [21] CEDO. Beck.ro.”[22] De asemenea. Irlandei. 76. 274/2004. Bucureşti. Constantinovici. s-a constatat că „fixarea reşedinţei copiilor la tatăl lor a intervenit după ce aceştia locuiau deja de trei ani cu mama lor. personală. Noul Cod civil. este normat în art. în baza legislaţiei actuale. Pe scurt.A. principiul interesului superior al copilului.A. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 263 NCC. Macovei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancţionează Statul pentru lipsa ocrotirii familiei în cauza Airey c. Ed. nepublicată. şi cel mai prezente sunt cea franceză şi cea canadiană. şi nu o intervenţie implicită în urma oricărui divorţ. C. Trebuie reţinut că. deşi aceasta este practicată curent în astfel de situaţii şi ar fi putut să deceleze situaţia educaţională a copiilor. fără a discuta despre interesul viaţă privată | principiul real al copiilor. 1/2013 | 35 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. p. 14 coroborat cu art. Florian. astfel cum a susţinut guvernul. cuantificabile cu riscuri neglijabile de alterare cauzate de factorul subiectiv. Alături de principiile prevăzute la nivel european. 64927/01.) F. Judecătorul nu a enunţat însă decât nişte afirmaţii generale privind secta religioasă din care face parte reclamanta şi nu a indicat niciun element concret şi obiectiv care să determine modul în care religia ar fi influenţat educaţia copiilor. Hotărârea Palau-Martinez contra Franţa.com.ionescu14@rdslink. constatându-se situaţia precară sau neprielnică dezvoltării în care se găseşte copilul. cu beneficii incerte. http://jurisprudentacedo. Cu alte cuvinte. cu date şi elemente de fapt concrete. secţia II. 2012. Bucureşti. Chelaru. în elaborarea noului Cod civil sunt resimţite influenţele legislaţiilor naţionale cu tradiţie în codificare. [22] E. I.H. ceea ce implică existenţa unei ingerinţe în dreptul la viaţă familială al acestora. Hotărârea Airey c.”[20] Articolul 8 din Convenţie referitor interesului superior al copilului | Curtea la protecţia conferită vieţii de familie este ratificat de Europeană a Drepturilor Omului ţara noastră prin Legea nr. 9 noiembrie 1979. Irlandei[23]. Baias. În plus.) F. Macovei. PANDECTELE ROMÂNE NR. care să ia locul evoluţiei posibile actuale înscrise pe o traiectorie non-ascendentă.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european aplicabilitatea principiului protecţiei copilului şi a combaterii discriminării: astfel. 2012. R. reţinând că noţiunea de viaţă privată cuprinde dreptul persoanei la viaţă privată intimă. pentru prima dată în cadrul legislaţiei noastre. Franţa s-a constatat violarea art. comparaţia făcându-se între un timp prezent. Noul Cod civil. judecătorul a respins şi cererea de anchetă socială. Beck. şi un timp viitor. inclusiv prin mutaţii ordonate la nivelul titularilor autorităţii părinteşti. R. E. 8 alin. 259. considerăm necesară analiza elementelor implantate din dreptul extern (din sursele specificate) precum şi a impactului pe care legislaţia naţională l-a resimţit prin adoptarea acestor elemente de noutate.H. pentru a susţine aplicabilitatea principiului protecţiei conferite de societate familiei. Constantinovici. I. În doctrină s-a susţinut că „CEDO a interpretat prevederile art. în cauza Palau-Martinez c. Chelaru. În cauză. C. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. se urmăreşte îmbunătăţirea standardului său de viaţă. [23] CEDO. Comentariu pe articole.com. judecătorul s-a pronunţat in abstracto pe baza unor consideraţii generale. la nivelul legislaţiei anterioare noului Cod în cadrul Legii nr. la data: 20-11-2013. Chelaru. prevăzut firav. p. Aşadar şi în doctrina recentă se susţine. E. Curtea a considerat că instanţa internă a operat o diferenţă de tratament între părinţii copiilor pe baza religiei acestora. în (coord.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dat fiind faptul că reprezintă rezultatul unei combinaţii între cele două metode de codificare: codificareainovaţie şi codificarea-compilaţie. Chiar dacă timpul de elaborare a fost cu mult mai scurt decât cel necesitat în crearea modelului său (a Codului din Quebec). [26] Ibidem. J. 36 | PANDECTELE ROMÂNE NR. În sfârşit. Noul Cod civil din ţara noastră a sărit oarecum peste o parte din aceste etape de elaborare a legislaţiei civile. Influenţa Codului civil din Quebec în elaborarea noului Cod civil După cum s-a afirmat în doctrină. c. competitiv. acest lucru nu a constituit în mod particular un avantaj. Baudouin. 1993. o complexitate deosebită. Dalloz. bunurilor şi succesiunilor. se tranșează asupra subiectelor ce au constituit motiv de dispută în doctrină. p. din punct de vedere istoric.[25] reformele privind celelalte materii. Astfel că. P. 39. prin comanda: #2077 | DOSAR . operă colectivă Le Code civil 1804-2004. noutăţi ce necesită o lungă perioadă pentru a putea fi percepute şi acceptate de societate. Noul cod civil nu s-a concretizat decât după multiple consultări. timpul de elaborare al noilor Coduri fiind cu mult mai mare. dat fiind faptul că. LQ 1980. întâmpinând numeroase piedici. cea referitoare la dreptul familiei. sunt integrate interpretările jurisprudenţiale. 547. noul Cod civil | până la definitivarea Codului. legislatorul instituie Codul civil din Quebec. O scurtă privire asupra elaborării Codului civil din Quebec. p. În 1987. în 1978. a se vedea Loi instituant un nouveau Code civil et portant reforme du droit de la famille. sunt clarificate ambiguităţile. Admitem că această metodă mixtă a fost preluată şi în elaborarea Noului Cod civil român. un Cod nou. reformele anterioare fiind integrate. Le Code civil Français et les Codes civils Québécois. totuşi. Doi ani mai târziu. 2004. Jobin. considerat unul din codurile ce au revoluţionat prin modalitatea sa de formare.-L. au fost făcute în timp. Biroul de reformare a Codului civil depune un raport extrem de vast referitor la schimbările de ansamblu ale codului. Livre du Bicentenaire. dat fiind volumul mare de informaţie şi modificările aduse de noile reglementări. negocieri şi compromisuri. p. DOCTRINĂ [24] [25] R. la data: 20-11-2013. 267. inovaţia prin codificare este redată de: - integrarea unor concepte şi instituţii noi care definesc mutaţiile profunde pe care societatea noastră le-a cunoscut de-a lungul timpului. Guvernul depunea Ansamblul Naţional în faţa Ansamblului Naţional proiectul de lege ce cuprindea întregul Cod civil din Quebec. la prima vedere mai puţin importante.ionescu14@rdslink. reformarea Codului civil constituie. legislatorul făcea un nou pas: Ansamblul Naţional adopta alte trei Cărţi ale noului Cod civil: în materia dreptului persoanelor.-G. alcătuit dintr-o singură Carte. Paris. Cabrillac.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU 2. Parcurgând un drum sinuos. legislatorul Codul civil din Quebec | a considerat necesar să întârzie intrarea în vigoare a acestor Cărţi. avea deja un model elaborat. - regulile de drept prezente în vechea legislaţie sunt reluate într-o formă actualizată: lacunele legislative se încearcă a fi combătută. Legea a fost adoptată în decembrie 1991 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.ro. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Astfel. din punct de vedere temporal. din dorinţa de a garanta coerenţa noilor reglementări. fiind abordată o perspectivă nouă a raporturilor interumane în cadrul societăţii şi o mai bună adecvare la realităţile prezente. S-a afirmat că această cronologie oficială este una pe jumătate reală. începând chiar din anii 1960[26]. ne reliefează. Recueil Dalloz. în 1990. o „aventură rară”[24]. Le nouveau Code civil du Quebec.

precum şi aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. art. termenilor utilizaţi şi stilului abordat în redactarea acestuia. material. - Codul civil din Quebec reprezintă „traducerea realităţilor actuale ale societăţii pe care o normează. Dalloz.. şi principiile generale pe care Codul a fost constituit. tome I. În încercarea de a evidenţia cât mai fidel influenţa pe care Codul civil din Quebec a avut-o în elaborarea Codului nostru civil. 2. considerăm a fi în acelaşi sens ca în cazul modelului său. etc. În doctrina[27] din Quebec.M. Comentariu al Ministrului de Justiţie. în acelaşi timp. prin intermediul unor norme suple care ţin cont de diversitatea situaţiilor umane şi sociale în aceeaşi măsură ca şi de dezvoltarea ştiinţifică şi socială”[28]. 1993.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european În ceea ce priveşte prezenţa elementelor din codificarea compilaţie. în Titlul Preliminar al noului Cod civil român. Astfel. le resimţim prin: - revitalizarea terminologiei.1. Acest obiectiv de modernizare se manifestă în special din nevoia de a integra în dreptul nostru instituţii şi concepte regăsite la nivelul sistemului juridic european. 1/2013 | 37 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în Bernard Beignier (coord. Le Code civil du Québec. el se constituie într-un modelator al raporturilor interumane. în scopul de a facilita schimburile de bunuri şi servicii dintre aceste state. - Codul civil din Quebec se interpretează într-o manieră literală. p. fundamentul de constituire a noului Cod îl regăsim în marile sisteme de drept civil [27] [28] M. Cu toate acestea. în acelaşi sens.ionescu14@rdslink. - regruparea dispoziţiilor legislative dispersate (prezente în legi speciale ori la nivelul altor coduri). structurii. Alături de metodele utilizate în elaborarea noului Cod civil. precum şi de dorinţa de adaptare a codului la valorile şi tendinţele societăţii actuale. Les publications du Québec. biologic şi. cât şi a surselor. rasă. considerăm necesar ca analiza să fie făcută atât asupra fondului.). social”. 1996. mai ales. acestea fiind prezentate chiar în Expunerea de motive a Legii privind Codul civil: „Codul civil este o oglindă a unui sistem social. 170. c. Acelaşi obiectiv se pare că a constituit motivul reformării şi în cazul Codului civil din Quebec: voinţa de integrare în dreptul quebecan a mecanismelor existente în sistemele juridice învecinate. care prevede în special nondiscriminarea pe motiv de sex. (3) NCC dispune că „Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii”. art. 5 dispun aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Le nouveau Code civil du Québec de 1994. oferind individului aflat în relaţie cu sine însuşi şi cu alţi indivizi principii după care îşi poate conduce viaţa. 4 şi art. 9 alin. aceleaşi obiective sunt determinate şi în cazul noului Cod civil din ţara noastră. observăm ca fiind astfel de principii: - armonizarea dispoziţiilor codului cu Charta din Quebec a drepturilor şi libertăţilor persoanei. La codification. la data: 20-11-2013. sub toate aspectele ei – spiritual. Normele pe care le conţine răspund unor nevoi concrete şi. vârstă. religie. Blouin. prin comanda: #2077 DOSAR | . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Surse Unul din obiectivele majore pentru reformarea Codului civil a fost reprezentat de necesitatea de modernizare a sistemului juridic naţional. tind să vină în întâmpinarea dinamicii vieţii sociale. dar cu aplicarea spiritului regăsit la nivelul dispoziţiilor sale. PANDECTELE ROMÂNE NR.ro.

Glen. Capitolul III – Interpretarea şi efectele legii civile. Spre exemplu. p. Cartea a V-a – Despre obligaţii. Trebuie subliniată. Acest testament lucru nu l-a împiedicat pe legislatorul canadian să recurgă la obiectivul de armonizare a dreptului quebecan prin utilizarea ca sursă a Common Law-ului. Codul civil din Quebec. elveţian şi brazilian. german. Cartea a VI-a – Despre prescripţia extinctivă. faţă de Codul civil de la 1864. Codul civil francez. observăm că legislatorul român plasează donaţiile în Cartea a IV-a. Cartea a III-a – Despre bunuri. Cartea a II-a – Despre familie. printre altele. în măsură ce va fi realizată o analiză pe fond a instituţiilor şi conceptelor existente la nivelul noului Cod civil. se va putea observa în ce măsură elementele de noutate le depăşesc cantitativ pe cele deja existente în dreptul românesc. cel francez şi cel etiopian. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. evitând să grupeze în aceeaşi carte materii care nu au între ele decât o vagă legătură conceptuală. toate sursele străine sunt franceze. Astfel.ro. sursele dreptului privat[32]. Le droit comparé et l'interprétation du code civil du Québec. la data: 20-11-2013.P. în Journnées Maximilien Caron 1992. sursa primordială este reprezentată de Codul civil francez. 2. Cartea a VII-a – Dispoziţii de drept internaţional privat. cunoaştem din Expunerea din motive. 213 din 2 aprilie 2009. a actelor şi a faptelor juridice. precum şi din Hotărârea nr. capitole şi secţiuni. De asemenea. Montréal. fiecare din cele două Coduri prevede un Titlu preliminar în care sunt prevăzute.ionescu14@rdslink. Spre exemplu. Chiar dacă este grupat în şapte Cărţi – spre deosebire de Codul din Quebec. c. spaniol. 38 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Interprétation et application. care cuprinde zece Cărţi – noul Cod civil păstrează aceeaşi rigoare analitică precum modelul său. pe care îl regăsim extrem de prezent în materii precum ipoteca ori privilegiile. 176. [31] [32] Publicată în Monitorul Oficial nr. precum şi în materie de probe.2. prin comanda: #2077 | DOSAR . În cazul noului Cod civil român. ca liberalitate alături de testament. din contră. titluri. H. Codul civil din Quebec prezintă în Dispoziţiile preliminare 2 alineate. în timp ce în Cartea Despre persoane Common Law | procentul este de 33% surse franceze utilizate. Ed. Structură Din punct de vedere structural. noul Cod civil separă materiile astfel: Cartea I – Despre persoane. predomină principiile şi ideile tradiţionale. Astfel. Capitolul II – Aplicarea legii civile. fără numerotare. iar în cazul obligaţiilor de 30%[30]. totuşi şi una din diferenţele structurale ale noului Cod civil faţă de Codul din Quebec. spre deosebire de legislatorul canadian care a separat [29] [30] DOCTRINĂ Ibidem. 1993. fiecare dintre ele este divizat în Cărţi. cele două Coduri – Codul civil din Quebec şi noul Cod civil – prezintă o foarte mare similitudine a formei planului. în cazul succesiunilor există donații | surse franceze în proporţie de 82%. ca şi în cazul Codului civil român ce a avut drept model de-a lungul timpului legislaţia franceză[29]. Le nouveau Code civil. Dintre acestea. Titlul preliminar cuprinde 4 Capitole (art. neavând însă o reprezentare clară a procentelor în care aceste materiale au fost utilizate. Evident că. în cadrul cărora se dispune asupra izvoarelor şi aplicării generale a Codului.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU ce domină sfera sa de influenţă. Cartea a IV-a – Despre moştenire şi liberalităţi. decăderea şi calculul termenelor. În Noul Cod civil. 277 din 11 martie 2009 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege privind Codului civil[31] că au constituit modele în elaborarea noului Cod: Codul civil român de la 1864. care cuprindea doar trei cărţi. Capitolul IV – Publicitatea drepturilor. în Cartea referitoare la familie. sau. Thémis. Codul civil italian. 1-25): Capitolul I – Dispoziţii generale. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

putem observa că respectă stilul pur civilist. - în Codul civil din Quebec regăsim reglementat un patrimoniu familial (art. în dreptul nostru singurul care poate oficia valabil căsătoria este ofiţerul de stare civilă (art. Similitudinile şi diferenţele pe care vom încerca să le surprindem sunt referitoare la materia dreptului familiei. în timp ce legislatorul român prevede în art. 393 CCQ). deoarece regimurile matrimoniale. dispoziţiile referitoare la procreerea umană asistată medical sunt inspirate în ambele coduri de Legea franceză nr. c. atunci când există. căsătoria religioasă putând fi celebrată numai după încheierea căsătoriei civile [art. 432 CCQ). PANDECTELE ROMÂNE NR.ionescu14@rdslink.ro. (2) CCQ]. pornind de la dispoziţiile generale către cele particulare. inegalitatea dintre soţi este din ce în ce mai prezentă prin alegerea acestora a regimului matrimonial al separaţiei de bunuri în cadrul [33] [34] [35] Codul civil din Québec. viitorii soţi îşi pot alege liber regimul matrimonial dorit (art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. L. 282 NCC. 57. să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. 414-426 CCQ) – anumite bunuri sunt consacrate ca fiind comune: reşedinţa de familie. în timp ce în sistemul din Quebec regimul legal este reprezentat de regimul comunităţii de achiziţii (art. exprimă o idee unitară. L. ministrul cultelor are competenţa de a celebra căsătorie[35] [art. 366 alin. 279 NCC). - dacă în dreptul canadian. dată fiind şi existenţa surselor comune (Codul civil francez). mobilele ce mobilează şi decorează locuinţa. 64. c. reprezintă parte componentă a acestei materii. 312 NCC şi art. 1/2013 | 39 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. - în dreptul canadian. 538-541 CCQ). Fond În ceea ce priveşte fondul noului Cod civil. un soţ să-şi păstreze numele de dinaintea căsătoriei. 432 CCQ). Diferenţe între noul Cod civil şi Codul civil din Quebec privind materia dreptului familiei: - regimul matrimonial legal în sistemul nostru de drept este cel al comunităţii de bunuri (art. 441-447 NCC şi art. 1991.3. c.Q. pentru a le plasa în cadrul contractelor numite. între care soţii pot opta (să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei. 329 NCC).Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european donaţiile de testamente. Sistemul de drept din Quebec nu a adoptat în totalitate principiul secularizării căsătoriei. Similitudini între noul Cod civil şi Codul civil din Quebec[33] privind materia dreptului familiei: - - - - pluralitatea regimurilor matrimoniale. simplă. 2. (3) NCC]. patru posibilităţi de alegere a numelui în timpul căsătoriei. Legea privind aplicarea reformei Codului civil. 259 alin. este incontestabilă influenţa pe care Codul din Quebec a avut-o la elaborarea sa. soţii pot modifica în timpul căsătoriei regimul matrimonial ales (art.Q. În final. 94-653 referitoare la respectul pentru corpul uman (art. indiferent de regimul matrimonial ales şi care este împărţit în cote egale în cadrul partajului (divorţ ori deces). Această din urmă opţiune reprezintă şi noutatea pe care noul Cod civil o aduce în materie. prin comanda: #2077 DOSAR | . între contractul de vânzare cumpărare şi contractul de locaţiune. analizând structura internă a articolelor. la data: 20-11-2013. iar celălalt să ia numele lor reunite[34]). 1992. iar alineatele. a căror codificare o analizăm. automobilele utilizate. în Cartea destinată obligaţiilor. regimul pensiilor – în dorinţa de a garanta o egalitate între soţi. fiecare dintre soţi îşi păstrează numele în timpul căsătoriei (art. 369 NCC şi 438 CCQ).

AllBeck. indiferent de regimul matrimonial ales de soţi. după modelul francez. Din maniera în care regimul matrimonial a fost reglementat. în dreptul din Quebec. ori de câte ori se depărtează de normele juridice ale Provinciei Quebec. regulile referitoare la instanţa competentă. vol. noul Cod civil dispune în art. făcând parte din ordinea publică. sistemul nostru de drept nepermiţând nicio modificare asupra regimului matrimonial legal al comunităţii de bunuri prevăzut de Cod. este bine cunoscut că acel regim se constituie sub forma unui statut fundamental.) nu este tratat în Codul civil din Quebec. către care Codul nostru civil tinde. aşa cum s-a dorit în momentul în care a fost ales ca regim legal. 373-381 NCC. aceasta este acordată în momentul divorţului. în cazul partajului. În sistemele juridice în care regăsim un singur regim matrimonial. păstrarea principiilor călăuzitoare. fiind departe de a simplifica raporturile dintre soţi. - divorţul (cauze. Divergenţele descoperite între cele două coduri. Noi deziderate în liberalizarea raporturilor de dreptul familiei Din momentul ralierii opiniei politico-sociale la ideologiile impuse de fosta URSS sistemul nostru de drept a cunoscut multiple modificări în materia dreptului familiei. unic. p. DOCTRINĂ 3. contribuind la sporirea patrimoniului acestuia (art. Hamangiu. Ed. chiar cu pericolul de a îngrădii drepturile individului. 3. pe de o parte. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. etc. tradiţionale ale dreptului românesc. Băicoianu. S-a arătat în acest sens[36] că în realitate acesta este un regim extrem de complicat ce [36] C. obligatoriu şi imutabil. Tratat de drept civil. Bucureşti 1998. 427-430 CCQ).ro. nu pot reprezenta decât. că prestaţia compensează pe cât posibil un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. concretizate în raporturile patrimoniale dintre soţi prin reglementarea unui singur regim matrimonial. în sistemul nostru juridic. în mod excepţional soţului care a adus un aport. c. au fost desprinse de-a lungul timpului şi caracteristicile prin care acesta este particularizat: legal. 40 | PANDECTELE ROMÂNE NR. reprezentată de legislaţia franceză – în special Codul civil francez. dreptul român în vechea reglementare a Codului familiei. 321-324 NCC) – care vizează reşedinţa soţilor şi include mobilele ce mobilează şi decorează locuinţa – dar care are un regim special în exclusivitate pe perioada căsătoriei.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU căruia odată cu consacrarea timpului de către unul dintre soţi creşterii şi educării minorilor apar posibile dezechilibre financiare. Al. Analiza succintă a câtorva dintre asemănările şi deosebirile dintre noul Cod civil şi Codul civil din Quebec ne reliefează cu atât mai mult sursa comună utilizată. în bunuri sau servicii. iar textele de lege privitoare la organizarea familiei sunt imperative. acela al comunităţii de bunuri. este stric. încercarea de adaptare a noilor concepte şi instituţii la societatea actuală. imperativ în materia raporturilor patrimoniale. 215. dată fiind competenţa ce este atribuită Parlamentului federal. Rosseti-Bălănescu. şi pe de altă parte. în numeroase puncte. prin comanda: #2077 | DOSAR . redus la existenţa normelor prin care statul înţelege să protejeze strict familia. în timp ce noul Cod civil din ţara noastră reglementează aceste reguli în Capitolul VII – art. În acest sens. respectându-se natura juridică a imobilului. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. I. consortului său. 390-395. în dreptul nostru regăsim reglementată locuinţa de familie (art. Doctrina nu a întârziat să reacţioneze prezentând şi criticând inconvenienţele multiple şi destul de complexe pe care regimul comunităţii de bunuri le determină. - în ceea ce priveşte prestaţia compensatorie. la data: 20-11-2013.

moment în care bunurile comune trebuie împărţite între soţi sau moştenitorii lor. 2000. libertate matrimonială | lucru rezultat şi din maniera de reglementare a modalităţilor comunitate de bunuri | în care soţii îşi organizează şi desfăşoară activităţile la nivel de principiul libertăţii familie. Pe cale de consecinţă. pe lângă doctrinarii ce au criticat acest regim matrimonial au existat şi susţinători ai comunităţii de bunuri. Ed. în funcţie de necesităţile cuplului. în Dreptul nr. Cabrillac. Montchrestien. s-a conturat tot mai vehement ideea că dificultăţile generate de această modalitate de organizare a patrimoniului soţilor pot fi estompate prin adoptarea unei legislaţii ce permite liberalizarea raporturilor pecuniare dintre soţi[38]. autorităţii părinteşti ori devoluţiunii succesorale. Famille et codification. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 30 Codul familiei). limitele între care soţii se pot bucura de libertatea convenţiilor matrimoniale sunt prevăzute expres în art. 329 NCC). Cu toate acestea. Regimul matrimonial în sistemul nostru de drept. p. în Dreptul nr. 332 alin. astfel că. C. (2) NCC care prevede că „o convenţie matrimonială nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi. 312-328 NCC). 2006. [37] [38] Al. Această libertate nu înseamnă numai a alege un regim dintre cele existente. considerându-l „rigid. Paris. Consideraţii în legătură cu regimul matrimonial actual. De altfel. 9/2004. prin exprimarea liberă a consimţământului la căsătorie. Éd. se consideră că aceştia au optat pentru regimul matrimonial legal (art. în Dreptul nr.” Trebuie să amintim că reglementarea de la nivelul Codului familiei dispunea expres imposibilitatea de a încheia convenţii matrimoniale care ar pune în pericol comunitatea de bunuri.ionescu14@rdslink. căsătoria este o instituţie protejată de lege şi căreia statul îi acordă o deosebită importanţă. Bussat. V. 7/1999. Revista de Ştiinţe Juridice. Chiar dacă.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european dă naştere unor grave dificultăţi în momentul lichidării comunităţii. Universul Juridic. Bucureşti. a modifica şi adapta acest regim. [39] M. doctrina şi jurisprudenţa prin argumentele şi exemplele aduse au evidenţiat problemele pe care aplicarea acestui regim le ridică. 6e édition. patrimoniul lor. profesie. Chauviere. Introducerea principiului libertăţii convenţiilor matrimoniale permite alegerea unui regim matrimonial potrivit nevoilor fiecărui cuplu. orice convenţie contrară era considerată nulă (art. Les régimes matrimoniaux. Necesitatea de a se reveni la libertatea convenţiilor matrimoniale. „Această opinie a fost întemeiată în principal pe ideea că raporturile juridice patrimoniale dintre soţi sunt rezultatul exercitării de către persoana fizică a dreptului subiectiv fundamental de a se căsători. prin comanda: #2077 DOSAR | .ro. Ed. 70-78. 2007. 96. dacă la încheierea actului juridic al căsătoriei este esenţial acordul de voinţă al soţilor. Bacaci. 94. p. 40-49. 1/2013 | 41 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ci mai mult. adaptându-l după vârsta soţilor. cu respectarea limitelor impuse de legiuitor. tot astfel şi regimul raporturilor patrimoniale ar trebui să fie expresia tot a libertăţii de voinţă a acestora. p. 7/1999. Droit civil. Th. Mission de recherche Droit et Justice. Paris. p.”[39] Libertatea matrimonială poate fi tradusă prin posibilitatea de a alege regimul matrimonial – caracterul de diversitate – dar şi prin posibilitatea de a-l modifica de-a lungul mariajului – caracterul de flexibilitate. 40-49. [40] [41] M. p. Urmând concepţia tradiţionalistă a lui Dumoulin. lucru ce denotă că aceştia nu se bucură de o libertate convenţiilor matrimoniale nelimitată. legislatorul român a dispus ca în cazul în care viitorii soţi nu au întocmit o convenţie matrimonială. dacă au sau nu copii naturali ori dintr-o altă căsătorie[41]. ori ordinii publice şi bunelor moravuri[40]. 1/2006. Roşu. la data: 20-11-2013. convenţiile încheiate de ei neputând contravenii regulilor imperative stabilite în regimul primar (art. Bodoaşcă. constrângător şi lipsit de alternativă”[37]. R. PANDECTELE ROMÂNE NR. În timp. p. Soreaţă. sau după cum acesta este primul mariaj sau nu. Opinii referitoare la nulitatea actelor juridice prin care sunt nesocotite unele dispoziţii legale privind regimul juridic matrimonial. c. nr. Le perimetre du familial dans la production des normes. 59.

sondajele de opinie realizate în urma reformei din 1965. c. 339-360 NCC) – în cazul sistemului nostru legislativ. Éd. Vuibert. [44] 42 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 2007. iar pe de altă parte. une forme de liberté garanti par le Nouveau Code Civil. 2eme édition. Doctrina şi jurisprudenţa franceză au avut deja timpul necesar în vederea stabilirii anumitor criterii de alegere a acestor regimuri. dacă există sau nu copii minori[42]. Corpart. cu respectarea condiţiilor legii. dreptul familiei ori după cum este vorba de un al doilea mariaj. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. R. Autonomia de voinţă şi liberul consimţământ al soţilor este prezent în reglementarea actuală într-o formă bivalentă: pe de o parte prin consimţământul dat la încheierea căsătoriei. Philippe Malaurie susţine că „niciunul din regimurile matrimoniale nu este mai bun ca altul. iar pe convenţii matrimoniale | de altă parte. de asemenea ei pot modifica această convenţie şi implicit regimul matrimonial pe parcursul căsătoriei. În baza acestui principiu. culture and citizenship”. diversitatea acestei opţiuni reprezintă corolarul expresiei de libertate de alegere. prin care au fost introduse regimurile convenţionale. p. Acest lucru. în ţara noastră. R. însă a adopta un regim potrivit unui cuplu este o posibilitate net superioară obligaţiei de a adapta cuplul la regim. În Franţa. în sistemul legislativ respectiv avem parte de o pluralitate de regimuri matrimoniale: alături de regimul matrimonial legal (art. la data: 20-11-2013. au posibilitatea de a amenaja acest regim în funcţie de soți | situaţia lor reală. patrimonială ori profesională. 360-366 NCC).Roxana Gabriela ALBĂSTROIU De foarte multe ori alegerea regimului matrimonial este aleatorie. În încercarea de armonizare a legislaţiei din ţara noastră cu normele europene. arată că numai 2% din persoanele care se căsătoresc cunosc regimul matrimonial ales. în fapt. după vârsta soţilor. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. rezultatele nu ar fi cu nimic deosebite. iar 64% se opresc la regimul legal al comunităţii din necunoaştere[44]. La convention matrimoniale. p. în vederea asigurării cunoaşterii de către indivizi a noilor reglementări. o liberalizare a raporturilor patrimoniale ce aproape 50 de ani au fost constrânse de o legislaţie mult prea rigidă. Paris. şi bine înţeles şi relaţiile patrimoniale ce se stabilesc între fiecare dintre soţi şi terţe persoane. Albăstroiu. în garantarea interesului familiei şi fără a leza interesele terţilor[43]. [42] [43] DOCTRINĂ I. viitorii soţi sunt liberi. să-şi determine regimul matrimonial ce se pliază necesităţilor lor. prin consimţământul exprimat în vederea organizării relaţiilor pecuniare în cadrul vieţii de familie. 2010. Considerăm astfel această democratizare a relaţiilor de familie. Caracterul de diversitate în raporturile de dreptul familiei vizează posibilitatea conferită soţilor de a alege un regim matrimonial. Les régimes matrimoniaux. 59. p. Idem. Piteşti. în timp ce 34% ignoră această posibilitate de alegere.ro. pe de o parte. acest fapt însemnând că. Avem tendinţa de a opina că în cazul realizării unui sondaj similar. o libertate nealterată. totul depinde de circumstanţe.ionescu14@rdslink. prin acordarea de consultanţă şi organizarea de cursuri şi conferinţe pentru a-l familiariza pe destinatarul normei cu drepturile pe care aceasta i le conferă. acest fapt fiind cauzat de ignoranţă ori pasivitate. nu poate reprezenta decât un sistem de alarmă pentru autorităţile în cauză. 366-369 NCC) şi regimul separaţiei de bunuri (art. regimul comunităţii de bunuri – sunt reglementate şi regimuri matrimoniale convenţionale – regimul comunităţii convenţionale (art. noul Cod civil reglementează posibilitatea soţilor de a încheia convenţii matrimoniale prin care să îşi organizeze relaţiile patrimoniale dintre ei. Duminică. dar una de care majoritatea indivizilor din societatea actuală este incapabilă să se bucure. 701. prin comanda: #2077 | DOSAR . The international conference „European Union’s history. 61.

din punct de vedere profesional. prin comanda: #2077 DOSAR | . aceste regimuri sunt adesea alese de persoanele care se recăsătoresc. J. dacă niciuna din părţi nu deţine un patrimoniu impresionant şi constată că nici nu există posibilitatea de a îl mări semnificabil. Malaurie. Ph. 4e édition. în încercarea de a nu confunda viaţa sentimentală cu cea materială. art. Ed. M. 1/2013 | 43 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. lucru ce ar fi evident prin alegerea unui regim separatist. Droit des régimes matrimoniaux. . A. un alt criteriu în favoarea regimului legal este spiritul comunitar al acestuia. . Paris. L. de altfel. p. de aceea majoritatea persoanelor sunt dispuse să pună semnul egal între noţiunea de „comunitate de viaţă” şi „comunitate de interes”[47]. H. sau care au deja un copil natural ori din altă căsătorie. [45] A. 641. . Paris.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european luând în calcul elemente de ordin psihologic. întru cât proba acestora este destul de dificil de susţinut.ionescu14@rdslink. • Criterii de alegere în favoarea regimurilor convenţionale: - un prim criteriu ar putea fi reprezentat de influenţele familiale. 1981. din punct de vedere familial. convenţia matrimonială fiind o tradiţie în anumite familii. op. deoarece bunurile dobândite înainte de căsătorie sunt bunuri proprii. Defrenois. neputinţă generată de ignoranţă sau efectiv din pasivitate. p. Pillebout. Paris. Laurens-Lamboley. Ed. Cu toate acestea. un al doilea criteriu ar fi de ordin psihologic. 90. Defrenois. 87. regimurile convenţionale fiind adesea alese de cupluri independente. . Ed. Litec Juris Classeur.H. 85. M. acest lucru se întâmplă adesea în cazul în care unul dintre soţi deţine un patrimoniu impresionant mai ales în ceea ce priveşte bunurile mobile. Adesea spiritul de comunitate este confundat cu însăşi noţiunea de căsătorie. ci rămân la el din neputinţa de a alege un altul. cit. nu consideră că mai este necesară întocmirea unui contract de căsătorie. sau din contră putând fi făcută în ideea protejării bunurilor de familie şi asigurării unei transmisiuni prudente din generaţie în generaţie. [46] [47] [48] PANDECTELE ROMÂNE NR. nu consideră necesar încheierea unui astfel de contract. în cazul în care soţii exercită profesii incompatibile sau ce prezintă un grad ridicat de risc financiar preferă tipul de regim separatist. Les régimes matrimoniaux. familial ori profesional stabilind astfel avantaje şi dezavantaje aduse de fiecare regim matrimonial în parte[45].ro.F. Lamboley.. În acelaşi timp se încearcă evitarea inegalităţilor între patrimoniile soţilor. s-a arătat[46] că alegerea în aceste cazuri a unui regim separatist este mai avantajoasă atât din punct de vedere al venitului (veniturile rezultate din bunuri proprii sunt aduse în comunitate. 2004. 2006. Laurens-Lamboley. 32646. Lamboley. Aynes. c. Les illusions de la separation de biens. p. un alt criteriu este situaţia patrimonială a viitorilor soţi. • Criterii de alegere în favoarea regimului legal: - cel mai des părţile unei convenţii matrimoniale nu aleg acest regim. Acest tip de argument a fost susţinut îndelung de mişcările feministe după cel de-al doilea Război Mondial[48]. cât şi în materie de probă (întrucât în regimurile separatiste nu se beneficiază de prezumţia de comunitate). Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013. dacă una dintre parţi a moştenit un bun. p. în timp ce în regimul separaţiei de bunuri rămân proprii soţului proprietar). .

1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. dreptului muncii (aflat la confluenţa dintre public şi privat) sau cel comercial. Hamangiu. 1998. Ed. p. 3. p. Universitatea din Bucureşti. precum şi raporturile în care ei intră cu terţii în calitatea lor de soţi”[51]. Rosetti-Bălănescu.ro. Pluralitatea regimurilor matrimoniale Dreptul regimurilor matrimoniale desemnează ansamblul normelor juridice care reglementează atât raporturile patrimoniale dintre soţi. P. regimul matrimonial fiind un „ansamblu de reguli care ocârmuiesc chestiunile de ordin pecuniar ce se nasc din unirea soţilor prin căsătorie”[50]. 118. Ed. un statut special în cadrul raporturilor dintre ei. Litec.). în domeniul patrimonial. indiferent dacă aceştia sunt persoane străine complet de căsătorie sau persoane cu anumite legături juridice cu aceasta (copii. cit. Importanţa cunoaşterii şi perceperii noilor reglementări în materia dreptului familiei ţine însăşi de accesibilitatea dreptului. 3. Desprindem astfel o accepţiune lato senso a acestei noţiuni. Astfel. Regimurile matrimoniale. considerăm necesar să lămurim definirea noilor noţiuni utilizate în materie. c. 96. dar şi în relaţiile lor cu terţii”[52]. Trebuie însă menţionat că nu toate aceste relaţii pecuniare ce iau naştere între membrii unei familii fac obiectul dreptului familiei. Băicoianu. Curs de drept civil.1. p. 2003. Partea generală. O altă parte a doctrinei conferă însă un înţeles extins acestei noţiuni. III. Albu. op. Dată fiind recenta intrare în vigoare a noului Cod civil. 1990. Eliescu. 1. ci. Astfel. 1948. 44 | PANDECTELE ROMÂNE NR. cât şi raporturile patrimoniale care se stabilesc între aceştia şi terţele persoane (în special creditori). p. Vasilescu. Într-o primă categorie pot fi subsumate reglementări specifice din materia succesiunilor şi a liberalităţilor (făcând parte din dreptul privat). Al. [49] [50] [51] [52] [53] DOCTRINĂ M. Aceeaşi concepţie extinsă este regăsită şi în doctrina franceză unde André Colomer defineşte regimul matrimonial ca fiind „un ansamblu coerent de reguli mai mult sau mai puţin numeroase şi complexe. Ioan Albu defineşte regimul matrimonial ca fiind „ansamblul regulilor care cârmuiesc raporturile dintre soţi privitoare la bunurile lor. 2. Bucureşti.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU Evident aceste criterii ar putea avea o aplicabilitate sporită şi în cadrul societăţii noastre. I. I. Rosetti. Bucureşti. pot reprezenta chiar instituţii ce se pot insera şi în dreptul public.. nu a existat timpul necesar coagulării unor astfel de studii şi în ţara noastră. iar într-o a doua categorie putem plasa reglementări din sfera dreptului fiscal. De-a lungul timpului au existat numeroase modalităţi în care au fost definite regimurile matrimoniale. administrativ sau chiar penal[53]. afini etc. din contră. percepându-l doar ca ansamblu de reguli care guvernează raporturile patrimoniale dintre soţi privind repartiţia între aceştia a drepturilor şi a obligaţiilor din cadrul căsătoriei. Ed. Eliescu defineşte regimul matrimonial ca fiind „statutul care reglementează interesele patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei”[49]. C. Dreptul familiei. Regimuri matrimoniale. 1975. Din aceste definiţii putem extrage un înţeles stricto sensu al noţiunii de regim matrimonial. Hamangiu. a căror finalitate este aceea de a conferi soţilor. Chiar luând în calcul analiza extinsă a noţiunii de regim matrimonial.ionescu14@rdslink. putem observa că dreptului patrimonial al familiei este cu mult mai vast decât aceste raporturi. În acelaşi sens este şi definiţia dată de C. Drept civil român. M. vol. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Paris. Colomer. Régimes matrimoniaux. A. incluzând şi raporturile pecuniare dintre soţi şi terţi. All. dar şi să observăm tendinţa de contractualizare şi dejudiciarizare a dreptului familiei cunoscută de această materie în contemporaneitate. prin comanda: #2077 | DOSAR . părinţii soţilor. p. Facultatea de Drept. la data: 20-11-2013.

I. deoarece acest regim nu trebuie investit cu o oarecare preeminenţă faţă de regimurile matrimoniale convenţionale. Doctrina[54] actuală stabileşte o clasificare a regimurilor matrimoniale în funcţie de: - izvorul lor: legale şi convenţionale. Expresia „regim legal” utilizată în opoziţie cu expresia „regimuri convenţionale” determină ansamblul dispoziţiilor aplicabile soţilor care nu au semnat o convenţie matrimonială[55]. op. precum: egalitatea în drepturi între soţi.S. [55] P. 102. în dreptul francez. Tratat de dreptul familiei. libertatea alegerii regimului matrimonial. M. cit. care se va aplica întotdeauna în cazul în care soţii nu şi-au exprimat opţiunea pentru un alt regim (art. Utilizarea expresiei de regim legal nu trebuie să producă efecte în determinarea viitorilor soţi către o opţiune sau alta. stabilit de legislator ca fiind cel al comunităţii de bunuri (art. 118. cit. 329 NCC).. Albu. Normele prevăzute la nivelul noului Cod civil. apare o a treia entitate alcătuită din bunurile comune ale soţilor.ro. individualizarea acestora într-o materie independentă relevând importanţa acordată modului în care soţii îşi organizează raporturile pecuniare. Noul Cod civil introduce în sistemul nostru de drept pluralitatea regimurilor matrimoniale. de comunitate (alături de patrimoniile distincte ale celor doi soţi. principiul mutabilităţii regimului matrimonial şi principiul accesorialităţii regimului matrimonial în raport cu căsătoria. - posibilitatea modificării lor: mutabile (pot fi schimbate în timpul căsătoriei prin modificarea convenţiei matrimoniale) ori imutabile (nu pot fi schimbate în timpul căsătoriei). p. Academiei. Regimuri matrimoniale. 1964. Avem astfel regimul separaţiei de bunuri în vedere o adevărată contractualizare a dreptului familiei. Sinuozitatea pe care dreptul familiei a cunoscut-o în sistemul de drept francez a fost cu atât mai accentuată în sistemul nostru juridic.R. Această disociere este din ce în ce mai puternic resimţită în majoritatea pluralitatea regimurilor matrimoniale | ţărilor din vestul Europei.ionescu14@rdslink. date fiind evoluţia economică regimul comunităţii convenţionale | şi dinamismul social tot mai crescut. Căsătoria în dreptul R. 360-365 NCC). Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. PANDECTELE ROMÂNE NR. Ed. Filipescu.... la data: 20-11-2013. regimurile matrimoniale sunt studiate ca o disciplină de sine stătătoare. principiile de care acestea sunt guvernate în general.I. 366-368 NCC) şi regimul separaţiei de bunuri (art. Dreptul familiei. 406. poate îngloba întreaga masă de bunuri. Trebuie subliniat faptul că [54] I. Bucureşti. - structura lor: de separaţie (operează o repartizare bipartită a activului şi pasivului. astfel că ne confruntăm cu patrimonii separate pentru fiecare dintre soţi). p. 47. Vasilescu. fără a interpune dreptul familiei. Filipescu. cit. care în funcţie de dimensiunea pe care ajunge să o atingă. având ca model Codul din Quebec.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european De asemenea. prin comanda: #2077 DOSAR | . op. Fiecare sistem de drept trebuie să reglementeze un regim legal unic. Eliescu.P. p. în care relaţiile patrimoniale par a deţine locul suprem în cadrul studiilor referitoare la familie. nu putem omite faptul că. urmează sub anumite aspecte soluţiile pe care le-a consacrat sistemul de drept francez. 339-359 NCC). Alături de regimul matrimonial legal. A. 1/2013 | 45 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. p. reafirmând prin maniera de reglementare a regimurilor matrimoniale. ajungându-se la o comunitate universală) şi eclectice (în care se îmbină separaţia de bunuri din timpul mariajului cu principiul comunitar manifestat la desfacerea acestuia). noul Cod normează alte două regimuri convenţionale între care soţii deţin libertatea a opta: regimul comunităţii convenţionale (art. op.

nr. cit. Malaurie. c. p. Se consideră că regimurile matrimoniale reprezintă „harta economică a oricărei uniuni maritale”[56]. Revista de Ştiinţe Juridice. A. alături de normarea pluralităţii regimurilor matrimoniale este reglementat şi principiul mutabilităţii [56] [57] DOCTRINĂ Ph. Bine înţeles că. Indiferent de multitudinea de regimuri matrimoniale pe care un anumit sistem de drept le poate constitui şi indiferent care ar fi regimul matrimonial concret aplicabil soţilor. Ed. Soreaţă. Aceste reguli generale formează „constituţia regimurilor matrimoniale”[57]. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Trebuie să evităm şi confuzia ce poate fi făcută între regimul legal şi regimul primar. Colomer. de asemenea. prin comanda: #2077 | DOSAR .ionescu14@rdslink. 2005. De asemenea. Particularităţi privind drepturile soţilor asupra bunurilor comune potrivit Proiectului de Cod civil. 1. [58] M. p. 46 | PANDECTELE ROMÂNE NR. chiar dacă la prima vedere par a se exclude. op. la data: 20-11-2013. Consimţământul liber exprimat de soţi la încheierea căsătoriei nu implică neapărat ca raporturile juridice cărora le dă naştere actul încheiat să fie guvernate de acelaşi principiu al libertăţii de voinţă..2/2005. Existenţa unei pluralităţi de regimuri matrimoniale impune sistemului juridic naţional crearea unui „statut imperativ de bază”. O interpretare atât de extinsă poate fi periculoasă. în cea mai mare parte a sa. Nu este uşor să determinăm un punct de echilibru între constrângerile inerente oricărei uniuni maritale şi independenţa membrilor acesteia. op. L. cit. „Libertatea de a consimţi la încheierea căsătoriei trebuie înţeleasă ca libertate deplină în ceea ce priveşte dobândirea acestui statut şi nu ca libertatea de a dispune cu privire la conţinutul şi regimul juridic al raporturilor care iau naştere prin încheierea căsătoriei. indiferent de regimul matrimonial ales de aceştia. nu trebuie confundat cu regimul primar imperativ ce constituie numitorul comun al tuturor acestor regimuri.. mai ales când raporturile trebuie normate cu respectarea principiilor libertăţii şi egalităţii. Necesitatea determinării reglementărilor ce formează acest regim este dată de însăşi dorinţa de cunoaştere a regulilor ce stabilesc unde începe şi unde se termină interdependenţa soţilor în cadrul unui mariaj. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. alături de drepturile şi obligaţiile prevăzute de acest regim primar imperativ este necesar să analizăm şi relaţiile personale dintre soţi în fiecare dintre cele două ipostaze – interdependenţă şi independenţă – care.ro. nu fac decât să fundamenteze scheletul pe care se dezvoltă întregul drept al familiei. Statutul de persoană căsătorită implică deopotrivă drepturi şi obligaţii.”[58] În concretizarea caracterului de diversitate a raporturilor de dreptul familiei. Droit civil – Régimes matrimoniaux. dacă soţii nu derogă de la el prin încheierea unei convenţii matrimoniale. Bucureşti. raporturi de natură personală şi raporturi de natură patrimonială. şi. 1.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU regimurile matrimoniale legale nu sunt normate prin norme juridice imperative sau de ordine publică. De altfel. afectând însăşi stabilitatea şi securitatea raporturilor de familie. 73. 34. regimul primar imperativ ce reglementează. trebuie să luăm în considerare faptul că încheierea căsătoriei dă naştere la două categorii de raporturi juridice între soţi. drepturile şi obligaţiile soţilor de la care nu se poate deroga. Universul Juridic. ci au dispoziţii supletive pe care soţii le pot modifica prin convenţie matrimonială. Chiar dacă regimul legal (ce reprezintă o varietate a regimurilor matrimoniale) este fundamentat prin lege. Aynés. p. există un set de reguli aplicabile în toate cazurile. regimul matrimonial legal este cel care se aplică în subsidiar. dar acestea nu trebuie prevăzute în exclusivitate prin norme juridice imperative. în ce situaţii fiecare dintre cei doi dispun de autonomie în alegerile pe care le fac.

în M. p. principiul mutabilităţii frauda interesele terţilor limitate este cel care ia locul principiului imutabilităţii. este impus principiul imutabilităţii regimului matrimonial. 101eme Congres des Notaires de France sans Frontieres.ionescu14@rdslink.Noul Cod civil român – lucrare juridică adaptată „peisajului” legislativ european regimurilor. Astfel Codul civil francez de la 1804. intrată în vigoare la data de 01/01/2007. dar cu o strictă supraveghere din partea autorităţilor principiul mutabilităţii regimului matrimonial | Convenţia de la Haga din 1978 | competente. 97. în prezent putem vorbi despre flexibilitatea convenţiilor matrimoniale în adevăratul sens al cuvântului. p. 83. În 2006. art. în mod special creditorilor ce puteau fi uşor fraudaţi[59]. prin comanda: #2077 DOSAR | .[63] [59] Colectiv. Goré. Les familles sans frontieres en Europe – Mithe ou realite?. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Nantes. PANDECTELE ROMÂNE NR. În articolul 6 al Convenţiei se reglementează dreptul soţilor ce au încheiat un contract de căsătorie în care este prezent un element de extraneitate de a schimba regimul matrimonial. în interesul familiei să modifice sau chiar să schimbe regimul matrimonial. [60] [61] [62] [63] Convenţia pentru Legea aplicabilă regimurilor matrimoniale. Dalloz. soţii pot adapta situaţia lor matrimonială evoluţiei statutului profesional sau patrimonial. Paris. fie el legal sau convenţional. Haga. prin reforma regimurilor matrimoniale. Astfel. de asemenea. Principiul mutabilităţii regimului matrimonial În numeroase ţări cu o vedere tradiţionalistă. schimbarea fiind făcută în exclusivitate pe cale judiciară.). Acest principiu se fundamentează pe mai multe considerente: de cele mai multe ori. p. 44. 1/2013 | 47 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în această manieră de schimbare a regimului matrimonial în timpul căsătoriei[61]. Droit patrimonial de la famille. 3. 1998. art. după doi ani de aplicare a unui regim matrimonial. Paris. 1397 din Codul civil francez este modificat prin legea privitoare la protecţia juridică a majorului[62] care prevede că. convenţia matrimonială ori contractul de căsătorie reprezenta un pact de familie care nu putea fi modificat după bunul plac al soţilor. c.2. judecătorii francezi încercând pe cât posibil garantarea unei anumite stabilităţi situaţiei patrimoniale a soţilor. La determination du regim matrimonial. Legea 2006/728 din data de 23/06/2006. reglementa în art. Convenţia de la Haga[60] din 1978 a fost cea care a început lungul şir al reformelor privind posibilitatea de modificare a convenţiilor şi. până în zilele noastre. Idem. 14 martie 1978. Grimaldi (coord.ro. act supus omologării tribunalului. M. noul Cod civil recunoscând soţilor posibilitatea de a schimba în timpul căsătoriei regimul matrimonial ales iniţial. printr-un act notarial. la data: 20-11-2013. în vederea protejării intereselor terţilor care trebuie să cunoască situaţia bunurilor cât şi puterile pe care fiecare dintre soţi le deţine în administrarea acestora. modificarea regimului matrimonial. ca finalitate a modificării convenţiei era interzisă pentru a conferii protecţie terţilor. astfel că. soţii au posibilitatea ca. În virtutea acestui principiu. o multitudine de reforme au fost aduse acestor reglementări. 1-4 mai 2005. 1395 „convenţiile matrimoniale nu pot fi modificate după celebrarea căsătoriei”. De la acea dată. Cele mai prezente sunt schimbările parţiale ori temporare ale regimului matrimonial. nefiind limitaţi decât de respectarea intereselor familiei şi de interdicţia de a frauda interesele terţilor. 101.

Astfel. în art. 2000. Spre această finalitate. în condiţiile legii. Secţiunea a 5-a. adoptând. 370 NCC). 319 alin.[67] legislatorul dispune şi măsurile pentru garantarea protecţiei intereselor terţilor în astfel de situaţii. 369. alin. pronunţându-se separaţia de bunuri. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. regimul matrimonial poate fi modificat. în acelaşi timp.”[66] Această schimbare sau modificare a regimului matrimonial este una convenţională. Bucureşti.”[64] Philippe Malaurie este cel care admite că „este superioară posibilitatea alegerii unui regim dintre mai multe regimuri matrimoniale decât impunerea unuia singur”[65]. la cererea unuia dintre soţi. atunci când celălalt soţ încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. apărute în decursul desfăşurării căsniciei.Roxana Gabriela ALBĂSTROIU Acest principiu al mutabilităţii se impune în zilele noastre din ce în ce mai pronunţat date fiind instabilitatea financiară a familiei şi chiar a condiţiilor individuale a membrilor acesteia. Crăciunescu. Laurent. închis. Considerăm că prin aceasta. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. fiind posibilă şi modificarea judiciară (art. care. Printre altele. Regimuri matrimoniale. dar fără a se impune regulile familiei tradiţionaliste care nu mai sunt aplicabile într-o societate de tipul celei în care trăim. Capitolul VI.M.” De asemenea. Ph. Art. noul Cod civil. ori de câte ori doresc. All Beck. legislatorul reuşeşte să ridice interdicţiile şi să deschidă un model anterior. În cadrul acestei secţiuni destinate modificării regimului matrimonial. la data: 20-11-2013. noul Cod civil.. prezent în legislaţiile occidentale. Cartea a II-a Despre familie. rigid. (1). A. 48 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în art. şi acest principiu al mutabilităţii. Aceasta se bazează pe autoritatea judiciară responsabilă de punere în aplicare a protecţiei ordinii publice prin asigurarea respectării intereselor ce trebuie protejate. Titlul II. consideră că regimul separaţiei de bunuri nu este o modalitate de încurajare a uniunii maritale. op. (2) NCC se prevede că: „În timpul căsătoriei. p. în timpul căsătoriei. [64] [65] [66] [67] C. relaţiile patrimoniale ale soţilor trebuie organizate în exclusivitate în interesul superior al familiei. „Este o libertate necesară acordată soţilor. Malaurie. fără a renunţa la limitarea libertăţii contractuale a cuplului. excluzându-l ca posibilitate. cit. Ed. cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale. 221. DOCTRINĂ Prin conferirea posibilităţii de a modifica regimul matrimonial pe cale convenţională. prin modificarea convenţiei matrimoniale ori a contractului de căsătorie. considerăm că legislatorul român a urmat îndeaproape modelul Codului civil din Quebec. să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice. 438 dispune că soţii pot schimba regimul matrimonial. prin comanda: #2077 | DOSAR . judecătorul găseşte echilibrul între libertate şi imperativitate. care pot astfel să-şi adapteze regimul matrimonial unei situaţii patrimoniale noi. chiar dacă. soţii pot. p. de asemenea. 16. Noul Cod civil reglementează a regimurile matrimoniale convenţionale.ionescu14@rdslink. c. se dispune că „după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.

c.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 . la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink.DIN ARHIVA PANDECTELOR Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013.

de sinteză. an. an I No. îl voiu întreprinde în prezentul studiu. 187—192. în ce priveşte acest drept de creanţă civil. 273—283. 530—538. c. 6—7. PANDECTELE ROMÂNE NR. HamanGIU PARTEA IV-A DOCTRINĂ. pp. „Bucovina”.ro. non dormientibus prosunt” PA N D E C T E L E RO M Â N E DE JURISPRUDENŢĂ. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. examinând rând pe rând organismele juridice a căror structură perimată. al cărui examen. în cari soluţia juridică nu poate interveni decât numai graţie unor atari consideraţii de pură morală şi echitate.: „Fundamentul Juridic al Obligaţiunilor Naturale". 1/2013 | 51 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Partea a IV-a. [2] „Pandectele Române” an. pe cari interpretarea instanţelor de judecată le dă de câtăva vreme unor probleme din domeniul dreptului civil[2]. id. desuetă. DOCTRINĂ CONSIDERAŢIUNI ÎN JURUL MAXIMEI JURIDICE[1] „JURA VIGILANTIBUS. 84—88: „despre responsabilitatea civilă”.. DOCTRINĂ ŞI LEGISLAŢIUNE REPERTORIU LUNAR Anul 1928 D I R E C T O R : C. RECENZII. întâlnim o serie de ipoteze şi de împrejurări. CU PRIVIRE LA PARTAJUL SUCCESORAL Într'o serie de studii anterioare am încercat să pun în lumină înrâurirea consideraţiunilor morale de echitate şi drept natural asupra soluţiunilor. Caetul 2. pp. de deasupra îngrădirilor rigide şi stricte ale rânduelilor legilor scrise. p. Una din aceste instituţii de drept civil.Consideraţiuni în jurul maximei juridice „Jura vigilantibus. id. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . deja anunţat. II. No. la data: 20-11-2013. în marginile de care dispun. pp.ionescu14@rdslink. — fundamentală. NON DORMIENTIBUS PROSUNT". 20 din 29 Mai 1927.: 18 din 15 Mai 1927. „Curierul Judiciar” No. 6.. după credinţa mea — este dreptul de creanţă. I. a cărui menire ar fi să sistematizeze aceste consideraţiuni. V. anul VII. 17-19. REVISTA REVISTELOR DE DREPT I. pp. în fiecare din cărţile fundamentale ale condicei civile. În acest sens preconizăm un studiu aprofundat de ansamblu. pg. No. [1] Publicat în Pandectele Române. 305—311 . căci. No. VI. 3. 1928. nu mai corespunde contingenţelor actuale.

regim în care întâlnim trei procedee: cesiunea de creanţă. dela început. pe deasupra consimţământului acestuia. terţiul subrogat nu este nici el pus în locul creditorului anterior. donaţie. vechiul datornic intervine pe lângă noul creditor spre a se angaja faţă de acesta. fr. nici plăţii cu subrogaţiune. cesiunea unui drept de creanţă necesită două operaţiuni distincte: 1) o convenţie de cedare (vânzare. civ.Constant IONESCU Ne va preocupa. Astfel privit.) între cedant şi cesionar. dealtfel. 52 | PANDECTELE ROMÂNE NR. novaţiunea prin schimbarea cre­ ditorului. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (art. ca un drept mobiliar incorporal şi independent de legăturile cari au putut exista între creditor şi debitor. izvoarele cari i-au dat naştere. într'un act autentic. Aceste formalităţi constituesc o analogie a transcripţiei în materie de mutări de drepturi imobiliare. Din aceste trei procedee. făcută debitorului cedat. aşa cum. In sistemul codului nostru civil. ca şi în materie de transcripţie imobiliară. significarea cesiunei. iar în plata cu subrogaţiune. neaplicându-se însă nici novaţiunii prin schimbarea creditorului. ele neconstituind la drept vorbind procedee de transmitere reală a unei creanţe: căci nu este vorba de un transport realizat pur şi simplu între raporturile dintre creditor (vechiul titular al dreptului) şi cesionar (care devine nou titular). Adagiul «Jura vigilantibus. non dormientibus prosunt»[3]) se traduce. dreptul de creanţă apare ca un drept mobiliar independent chiar în raporturile dintre creditor şi debitor.) cari deasemenea vorbesc de cesiune de creanţă. 1833 c. şi cele ale art. amândouă fiind mijloace de a aduce operaţiunea la cuno­ ştinţa terţiilor. abstracţie totală făcând în ce privesc sursele sale. întocmai cum este dreptul de proprietate literară şi artistică. 1690 civ. iar consideraţiunile amintite. cele două din urmă se disting în mod izbitor de cesiunea de creanţă propriu zisă. exclusiv dreptul de creanţă deja născut. Formalităţile. într'o oarecare măsură. 311 col. către timpurile noastre.ro. apare evident când este vorba să comparăm dispoziţiunile art. a proclama ca esenţială. cari n'au putut avea în vedere sistemul publicaţiilor în materie imobiliară decât foarte de departe. lege care va fi în vigoare în momentul împlinirii acestor formalităţi. care este tot atât de puţin necesar. p. a fost şi concepţia redactorilor codului Napoleon. 2214 civ. vor fi supuse legii domiciliului debitorului cedat. între cedant şi cesionar. care reproduce aidoma textele codului Napoleon asupra chestiunii. La lumina acestei concepţii vom examina mai întâiu regimul transportului de creanţe. No. Câtă vreme cesiunea de creanţă constitue un adevărat procedeu independent de transmitere. c. II. „Curierul Judiciar". Este de observat că. considerată stinsă. fosta creanţă fiind. fr. Legea care va cârmui prima operaţiune (convenţia de cedare) va fi aceea pe care părţile contractante au înţeles s'o aibă în vedere. doctrina şi instanţele judecătoreşti înclină a hotărî. la data: 20-11-2013. în anumite împrejurări particulare. de morală şi echitate. drepturile creditorului asupra debitorului. Interesul acestor distincţii prealabile.) cari privesc exclusiv cesiunea de creanţă. adresată debitorului cedat. în vederea opozabilităţii faţă de terţi: fie notificarea cesiunii. rom. ca naturală prin excelenţă. 1393 c. pe limba juridică modernă astfel: cei cari îşi neglijează propriile lor drepturi şi [3] V. civ. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . 1393. în momentul când el a luat fiinţă. român (art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Astfel în novaţiunea prin schimbarea creditorului. în veacul trecut se consideră de către doctrină acceptarea debitorului cedat. 20/29 Mai 1927. plata cu subrogaţiune. fie acceptarea ei de către debitor. tind să restrângă. ca formalitatea cea mai naturală. Câtă vreme. 2) împlinirea unor formalităţi vizate de art. complementare actului de cesiune.ionescu14@rdslink. etc.

în cari întâlnim aplicaţiunea acestei maxime romane. 583. civ. 580). este cea prevăzută de art. Cari sunt însă actele vizate prin acest text? Intră în cuprinsul acestui articol şi actele cari echivalează cu o împărţeală? Vom examina pe rând. fr. 8. afară bine înţeles de împrejurarea când co-moştenitorii. non dormientibus prosunt” interese. 12. în ce măsură o face? Art. întreaga solicitudine pentru le bon pere de famille (formulă creată de codul civil. În cazul când. la data: 20-11-2013. 975 c. în sensul susţinerilor noastre: Dreptul 1915. I. nu şi într'una voluntară. pe cât cunosc. 1/2013 | 53 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. din moment ce creditorul va izbuti să dovedească două fapte: întâiu. facultatea de a interveni în împărţeală. Pandectele Române. nu se poate concepe să nu fie îndatoraţi să învedereze prejudiţiul suferit prin efectuarea împărţelii pe deasupra capului lor. civ. actul de împărţeală poate fi sfărâmat. (art. Când creditorii au făcut opoziţie. nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită.). Cass. (V.Consideraţiuni în jurul maximei juridice „Jura vigilantibus. care nu va putea fi legal săvârşită. a unei instanţe franceze (Curtea Douai. conform rânduelilor dreptului comun. 53. civ. p. care-şi îndeplineşte cu vigilenţă îndatoririle). nici prejudiţiul: cu alte cuvinte că împărţeala nu le este opozabilă în mod absolut. în afară de prezenţa creditorilor cari au făcut opo­ ziţie. 23. consideră că. dacă îi prejudiciază. Făcând opoziţie. apoi că ea s'a făcut în frauda drepturilor sale. În ipoteza în care acest texte de lege ar fi inexistent. care îşi rezervă. să co-existe alături de el. c. p. fiind chiar vestiţi de către co-moştenitori de data când se va efectua împărţeala. PANDECTELE ROMÂNE NR. 785 c. care. graţie exerciţiului acestei acţiuni. din contra. Creditorul ar avea deasemenea. I. 2. pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală. Soluţia acestei Curţi pare extremă. în lipsa şi cu toată opoziţia făcută de ei. fie juridică. 54. 785 c. căci oricât creditorii vor fi dispensaţi. Cum rămân deci aceste două procedee de drept comun. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. după explicaţiile date până acum. această împărţeală. cum li se vor salvgarda drepturile lor?). 302 1923. II No. S. ca prototip al omului îngrijit. Una din situaţiunile cele mai interesante. Căci aceasta ar însemnă să fie dispensaţi de a stabili interesul. 2) creditorii n'au făcut opoziţie (şi în atare situaţie. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor. fie prin bună învoială. sau dacă le lasă să subziste.ionescu14@rdslink. recurgând la manopere dolosive. ci doar prejudiciul. O singură hotărîre. 785 priveşte orice împărţeală. civ. Dacă n'ar există art. ei nu vor mai fi obligaţi a dovedi frauda. este limpede că actul nu le este opozabil. din moment ce creditorii au formulat opoziţiune. pas d'action». 785 creditorii ar avea la îndemână acţiunea pauliană. care presupune1 şi fraudă şi prejudiciu. ră­ mâne definitivă. la lumina art. nu sunt în măsură să fie protejaţi de lege. că împărţeala îl prejudiciază.ro. Ipoteza în care creditorii au făcut opoziţie la împărţeală. cele două situaţiuni: 1) creditorii au exercitat dreptul lor de opoziţie la împărţeală. pot dar să intervină cu spesele lor. 1924. de dovada concertului fraudulos între copărtaş (această fraudă sau prezumţie de fraudă neconstituind fundamentul juridic al acţiunii lor). referitoare la drepturile creditorilor unui copărtaş: «creditorii unuia din compărţitori. cu toată această opoziţie împărţeala s'a operat pe deasupra creditorilor. ei nu sunt ţinuţi să dovedească nici frauda.însă numai într'o împărţeală judiciară. drepturile creditorilor compărţitorilor s'ar spijini pe textul acţiunii pauliene (art. afară numai de s'a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seamă de opoziţiunea lor». care le va îngrădi acţiunea în justiţie: «pas d'intérêt. această fraudă fiind opera tuturor co-moştenitorilor. odată terminată. 882 c. ar fi determinat pe creditori să consimtă la o atare desăvârşire a partajului.).? Textul acesta suprimă oare acţiunea pauliană şi intervenţiunea.

opoziţia la aplicarea si­ giliilor. aux quels aucune notification n'a été faite. Dacă ma­ noperele dolosive vin din partea unui comoştenitor şi sunt exercitate — într'o împărţeală voluntară — contra unuia dintre ceilalţi co-moştenitori care ar avea creditori. O împărţeală săvârşită în absenţa creditorilor. pentru cauză de dol. art. iniţiativa creditorului care. civil. pot socotim noi. a reacţionării manifeste. civ.). ch. este opozabilă [4] V. 54 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în atare ipoteză sunt îndrituiţi să recurgă la acţiunea în anulare a împărţelii. din moment ce comoştenitorii au înştiinţat pe creditorul oponent de începerea operaţiunii. conform dreptului comun. Creditorii. cu păstrarea tuturor rânduelilor prevăzute de texte. din 1 III. orice manifestare de voinţă a creditorului. stabileşte această distincţie. 974 c. 882 fr. urmează a fi considerate drept opoziţiuni: bunăoară. No. c. întrucât co-moştenitroii procedând astfel. Cass. II. ci numai de împlinirea condiţiunii ca opoziţiunea să fie ajunsă. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . 9024 „…en tout cas. prelungire etc.Constant IONESCU departe de a fi fost favorabilă drepturilor acestora din urmă. de a face toate diligenţele necesare. în această primă ipoteză. un comandament. dăunătoare lor. pe baza art. la cunoştinţa tuturor copărtaşilor[4]). civ. atât de frequent întâlnită în practica vieţii curente: 1. în cauză. În caz de intervenţie. 974 c. „Pandecte frangaises": Succession. să intenteze această acţiune conform dreptului comun. au înlăturat orice prezumţie de fraudă. 785 c. conformă cu principiile juridice (art. S. el urmează a fi ţinut în cunoştinţă de fiecare operaţiune şi de fiecare termen. înfine. ne peuvent plus se prevaloir du moment qu'ils ont ensuite admis la présence du créancier au partage”. formală.ro. acesta are obligaţia personală de a fi vigilent. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. sub orice mod. orice act. în această pri­ vinţă Dalloz. în numele debitorului lor dăunat. civ. les copartageants.ionescu14@rdslink. a creditorilor: care este forma acestei reacţionări? În absenţa unor indicaţiuni formale ale textelor de lege. din contra. Creditorii n'au făcut opoziţie. O ultimă ipoteză. conf. nu este însă nevoie de o notificare scrisă anume. în ce priveşte aducerea împărţelii la cunoştinţa lor prealabilă? O singură înştiinţare despre data efectuării împărţelii este suficientă. Câteva consecinţe imediate ale acestei ipoteze. întrucât nu ar putea fi vorba de drepturi sau acţiuni strict personale debitorului. tinzând să-i ateste intenţiunea de a fi de faţă la operaţiunea împărţelii. civ. fr. În lipsa hotărîirilor instanțelor noastre. rămânând acestora sarcina să ia cunoştinţă despre termenele succesive ale diverselor operaţiuni de desăvârşire a împărţelii. în ipoteza neexercitării acţiunii în anulare de către co-moştenitorul lezat. annote. art. civ. 882. Nouv. art. fiind identic cu art. art. acţiune distinctă de acţiunea pauliană. 409. în desfăşurarea lor succesivă operaţiunilor de împărţeală? În cazul când s'a făcut opoziţie la împărţeală. ori din contra. 98. s'ar fi dovedit. tot astfel ca şi fiecare din co-moştenitori. Rămâne o ultimă chestiune de examinat. O atare manifestare de voinţă urmează a fi adusă la cunoştinţa fiecăruia dintre copărţaşi. conf. 785 c. conf. non dormientibus prosunt» şi aceasta chiar în ipoteza unei împărţeli complicate cu diverse incidente procedurale (întrerupere. în înţelesul art. român). la data: 20-11-2013. spre a fi ope­ rantă faţă de toţi. Iată o aplicaţie vădită a maximei: «jura vigilantibus. corespunzător. se poate prezenta: cari sunt îndatoririle co-moştenitorilor faţă de creditori. 121 sq. 785 —odată pentru totdeauna — co-moştenitorii sunt ţinuţi a încunoştinţa pe creditorul oponent deasemeni odată pentru totdeauna. 1. No. întrucât după procedura civilă intervenientul este adevărată parte în proces. 98. atari înştiinţări sunt necesare ori de câte ori vor continua. solicită împărţeala în numele debitorului său (ce are calitatea de co-moştenitori) V. un sequestru ori o urmărire imobiliară. aceşti creditori. c. 785.

de fraudă şi manopere dolosive flagrante. D. 1. 520). S. după schimbarea ultimelor consimţăminte. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . adică după efectuarea distribuirii loturilor. Uneori. 3. 24 5. deşi au pierdut acţiunea pauliană propriu zisă. 121).Consideraţiuni în jurul maximei juridice „Jura vigilantibus. oricât ar fi fost de prejudiţiabilă intereselor lor. civ. deci şi aplicarea consecinţelor sistemului creat de art. com. la data: 20-11-2013. 5.ro. 55. 726. non dormientibus prosunt” acestora în mod definitiv. îşi trage raţiunea din necesitatea socială a proteguirii legăturilor familiare şi a securităţii însă şi a copărtaşilor şi a dreptului lor de proprietate care a trecut. francez). fr. Curte Limoges. 1. Faptul grav al privării creditorilor de un drept înscris formal în condica civilă (acţiunea pauliană). 196. consideraţiunile indicate mai sus. este de remarcat că jurisprudenţa tinde să restrângă din ce în ce această noţiune. se pot prezenta totuş ipoteze în cari o atare acţiune să fie legal exercitată (deşi nu sub această etichetă proprie). dar şi în caz de rea credinţă. S. a participat la vreo împărţeală. când este vorba de efectul declarativ al operaţiunii. 887 n'a fost admisă de legiuitorul civil român) pentru violenţă sau manopere dolosive. 90. 70. (Cass. Cele două consecinţe de mai sus privesc o operaţiune de partaj definitiv săvârşită. 27). 69. înaintea intereselor creditorilor. prezintă toate elementele caracteristice ale unei acţiuni pauliane. instanţele refuză aplicarea acelui articol.art. 1/2013 | 55 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 2. S. În ce priveşte partajul. când este vorba de reguli privitoare la garanţie şi la resciziunea împărţelei (sfărâmarea pentru leziune de mai mult de 1/4. Req. Totuş în ciuda acestor texte. urmând ca creditorii să poată exercită nu acţiunea pauliană. nici nu s'ar gândi. care are de scop anularea actelor făcute de un falit în perioada suspectă a înce­ tării plăţilor (art. 69. S. pot totuşi exercita această din urmă acţiune — specială. jurisprudenţa dă o definiţie mult mai largă. 95. 1. 94 2. ca o prezumţie legală din chiar perioada suspectă a încetării plăţilor. Cu toată suprimarea acţiunii pauliene când nu s'a făcut opoziţie. În atare situaţie — fraus omilia corrumpit — instanţele acordă exerciţiul acţiunii pauliane (Curtea Amiens 17. aceasta se consideră definitiv încheiată în momentul omologării sale de către instanţele judecătoreşti). iarăş. 22. deşi nu s'a exercitat dreptul de opoziţie (Cass. II. încât creditorii n'au putut avea timpul material să intervină în operaţiune. 11. distinctă. 785. Să ne gândim la acţiunea indicată de Codul comercial. 294). 395. Cass. când ar fi să aplice . instanţele de judecată au restrâns. 3. împărţeala le rămâne opozabilă. fr. Alteori. Câtă vreme. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. civ. 90. 786 c. 446 şi 447 c. fr. Req. 93. o ipoteză foarte frequentă. în concepţia legiuitorului. ci acţiunea în simulaţiune. fr. categoric. 785. în contradicţie expresă cu dispoziţiile art. 2. 95.ionescu14@rdslink. ea rezultând. în care totuş justiţia acordă exerciţiul acţiunii pauliane. Iată o nouă atenuare a rigorilor legei. poate fi vorba de o împărţeală realizată prin frauda colectivă a tuturor copărtaşilor. 54. c. cari constituesc dreptul comun în această privinţă (acţiunea pauliană). câtă vreme creditorii n'au făcut opoziţie. (In cazul unei împărţeli făcute prin judecată. considerând drept partaje unele acte la cari. pe cât posibil. PANDECTELE ROMÂNE NR... în care frauda nu trebuie dovedită. nu numai în caz de prejudiţiu manifest. 785 nu-şi găseşte aplicarea. prevăzută de codul Napoleon prin art. 786. împărţeala s'a efectuat cu atâta grabă şi discreţie. făcută de instanţele de judecată (Cass. 17. 14. deci în atare caz art. care reduce la neant drepturi- le creditorilor unuia din aceşti copărţaşi. S. O atare acţiune. iar ori decâte ori este vorba de acte cari nu fac să înceteze în mod total devălmăşia. creditorii cari n'au recurs la opoziţia din art. 1. prevăzut de art. Alteori actele succesive ale împărţelii au fost pur şi simplu simulate. Ceva mai mult chiar. corespunzător art.' V. 28. În ipoteza că falitul. în această epocă. 975 c. 70.

(Cass.. Am văzut că în ce priveşte. Căci opoziţia prevăzută de acest din urmă articol prezintă o gravitate excepţională pentru codevăl- 56 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 95.. 95. nu sunt considerate drept partaje în acest sens: aşa bunăoară o cesiune de drepturi succesorale făcută de un comoştenitor altor comoştenitori. Orice constituire de drepturi reale dezmembrate va fi fost făcută asupra acelui bun de către copărtaş. care (afară de cazul numirii unui administrator de către justiţie) este îndrituit a lichida moştenirea atât în interesul creditorilor. 96. deci s'a aplicat în acest caz dispoziţiile art. plăteşte pe aceşti creditori în modul următor: 1) dacă aceştia au făcut. 785. nu este în jurisprudenţă considerată drept o opoziţiune. (Cass. 1.). 502. Tot astfel. fr. În dreptul francez întâlnim hotărîri în acest sens: Cass. 47). copărtaşului în lotul căruia a căzut prin tragere la sorţi. creditorii sunt plătiţi. În ipoteza când comoştenitorii ar cunoaşte existenţa creditorilor unuia dintre ei precum şi suma datorită. un comoştenitor. rămân totuş diferenţieri fundamentale. id. Am văzut că jurisprudenţa în general nu admite la efectul declarativ. 786 c. Oricât am fi de tentaţi să aplicăm această situaţie în cazul art. civ. 883. Totuşi. 11. la data: 20-11-2013. întâlnim situaţii. chiar dela începutul devălmăşiei. 11. ibid. 883 civ. în mâinile sale. aceasta înseamnă că un bun imobil cuprins în massa indiviziunii este considerat că a aparţinut. sunt reziliate ca fiind constituiri săvârşite asupra lucrului altuia. 8. 75. deşi fiecare din cumpărările anterioare nu constituiau operaţiuni de împărţeală în sensul art.ionescu14@rdslink. 7. şi rămânând în devălmăşie cu aceştia (fără primul vânzător) a fost socotit că a pus capăt definitiv vechei indiviziuni iniţiale. este drept (excepţiunea este de esenţă într'o regulă) cari acte cari nu pun capăt în mod total indiviziunii. aceste constituiri făcute de alţi. rând pe rând. jurisprudenţa nu cere anumite forme pentru facerea opoziţiunii. S. în imobilele indiviziunii succesorale. 785. 3. fr. legal şi definitiv alcătuită. 1. 1. 12. cari zădărnicesc putinţa unei analogii. care pune capăt indiviziunii. operaţiunea prezintă caracterele unei împărţeli. O inscripţie ipotecară. S. 75. După acest articol. 215. atâta vreme cât mai rămâne disponibil din activul succesiunii. 17. 358). drepturile fiecăruia din ceilalţi trei comoştenitori. de exemplu. rare. Chestiunea apare interesantă din punct de vedere civil. Instanţele judecătoreşti admit că simpla cunoştinţă a eredelui beneficiar despre creditorii succesorali. această cunoaştere nu echivalează cu o opoziţiune făcută de creditori. 91. c. beneficiază de efectul declarativ al împărţelii. cu totă analogia de situaţiuni care s'ar părea că rezultă din dispoziţiile art. 97 1. Şi aceasta. 8. S. Unul din aceştia cumpără.ro. 26. Orice alte acte cari n'ar avea acest efect. 12. Iată o moştenire rămasă la patru moştenitori. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1. 786 (fr. el nu poate distribui sumele decât prin contribuţie. id. S. 94 S. 1.Constant IONESCU Art. civ. decât împărţeala care pune capăt în mod definitiv şi total devălmăşiei. stipulează efectul declarativ al împărţelii: cum ştim. luată de un creditor asupra părţii ce ar fi revenit debitorului său. 1449 cu nota profesorului Labbé.. cu toată această manifestare expresă a voinţei creditorului ca împărţeala să nu se desăvârşească fără el. art. 92. opoziţie la plata separată a vreunuia dintre ei. fiecare cum se prezintă. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. cumpărând partea unuia din ceilalţi. cătă vreme. fr. se consideră bine. S. printr'un raţionament nu lipsit de ingeniozitate. 21. 329). eredele beneficiar. 2) când nu s'a făcut opoziţie. spre a-i substitui o alta nouă. echivalează cu o opoziţie din partea acestor creditori. La sfârşitul acestor achiziţionări. care ar întrece partea succesorală a acelui copărtaş. (808 civ. fără a merge totuşi la o libertate deplină a acestor forme. cât şi în acel al său propriu. cu caracter distinct de cea dintâiu. 90. 10. fr. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . 719 c. copărtaşi asupra unui imobil neatribuit în lotul lor. 5.

ro. c. la No. de partaj fraudulos. S. cu atenuările realizate de jurisprudenţă.ionescu14@rdslink. în mod indirect. CONSTANT IONESCU Doctor în drept şi Laureat din Paris Avocat PARTEA I JURISPRUDENŢA CURŢII DE CASAŢIE CAS. 18 Oct. în situaţia când creditorii n'au făcut opoziţie la împărţeală: 1) suprimarea acţiunii pauliane. RESPONSABILITATE. firma Fraţii E. 401). INDISPONIBILITATE. Fraţii Bochory a cerut Tribunalului PANDECTELE ROMÂNE NR. O altă situaţie în care deasemeni cunoştinţa codevălmaşilor despre existenţa creditorilor nu echivalează cu o opoziţie din partea acestora. EFECTE. civ. Rezum deci trăsăturile caracteristice ale art. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . Berg şi pe Horace C. loveşte de indisponibilitate în­ treaga creanţă. 9245 din 17 Octomvrie 1919. 3. poprirea odată efectuată în mâinile unui terţiu. 2. fiind de principiu că indisponibilitatea creanţii poprite este relativă iar nu absolută. 9285 din aceiaşi zi. M. ECHIVALEAZĂ CU O NOUĂ POPRIRE. Efecte. 1927 POPRIRE. fără ca legea să stabilească procedura de ansamblu a operaţiunii plăţii.780. fără prezenţa lor. 719 c. 1/2013 | 57 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. de partaj la care a luat parte un falit în perioada suspectă a încetării plăţilor. (Soc. 95. II. 7. 98. TERŢ CARE PLĂTEŞTE DEBITORULUI POPRIT.. CURTEA: (După divergenţă). Renner cu Firma Fraţii Bochory). Dacă însă terţiul conservă în patrimoniul său suma până la concurenţa căreia s'a efectuat poprirea şi plăteşte restul. Având în vedere că din decizia supusă recursului şi din lucrările din dosar rezultă că. la data: 20-11-2013. că prin petiţiunea înreg. I. acestor creditori că nu vor proceda la împărţire. 3) latitudine quasiabsolută din partea jurisprudenţei. 2 şi 3 de casare. INDISPONIBILITATE RELATIVĂ. având cunoştinţă de existenţa creditorilor. în acest caz el e răspunzător în baza art. VALIDARE. iar nu şi faţă de aceea cari ar înfiinţa popriri după această dată. în ce priveşte forma acestor opoziţiuni. Terţ care plăteşte debitorului poprit maşi. Această răspundere nu poate avea loc decât faţă de creditorii popritori cari au intervenit în momentul plăţii. ultimelor operaţiuni de împărţeală. Indisponibilitate. determinând. (Curtea Montpellier. în următoarea cuprindere: (a se vedea textul motivelor în notă). 998 la repararea prejudiciului eventual al creditorului popritor. 785. (1) şi (2) După principiile de drept ce guvernează materia poprirei. se regulează modul de plată a creditorilor unei succesiuni. contra lor. o acţiune pauliană cu prezumţie de fraudă. asupra motivelor 1. este următoarea: moştenitorii. Wilson spre a fi obligaţi la plata sumei de lei 95. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 2) îngăduirea facerii opoziţiei până la terminarea tuturor. Gebr.. în caz de partaj făcut în mare grabă şi clandestinitate. prin petiţia înreg.Poprire. CERERE DE EXTINDERE. Bochory a chemat în judecată firma comercială A. care restrânge acest riguros efect. Câtă vreme în sistemul art. Validare. făgăduesc. la No. rămase în divergenţă.

şi făcută posterior achitării datoriei. prin decizia No. cerută prin acţiunea intentată. cea de a doua cerere a firmei creditoare nu constitue o a doua poprire ci numai o extindere a celei dintâiu. notarul nu putea să comunice terţilor popriţi că pot plăti debitorilor ceeace trecea peste suma de 100. atacată la rându-i cu recursul de faţă de către firmele poprite Fraţii Renner şi Ignatz Farcaş. 1142/922. II-a Comercială înfiinţarea unei popriri în mâinile firmelor «Fraţii Renner. I-a. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. fără a le periclita bunul mers al comerţului lor. I. 976.780 lei. numai atunci terţii popriţi puteau plăti valabil datoria lor. la 31 Octomvrie 1919 firma Fraţii Bochory a făcut un supliment de acţiune cerând ca debitorii săi firma A. recurentele au achitat întreaga datorie către creditorii lor din America.000 lei. la 29 Martie 1923 firma Bochory depunând sentinţa Tribunalului Ilfov cu No. cu procente şi speze. I.426 lei. Berg şi Horace Wilson să fie obligaţi a-i plăti suma de lei 880. Că notarul judecătoriei ocolului Cluj procedând la executarea ordonanţei de poprire de mai sus şi nearătând în procesul său verbal din 18 Octomvrie 1919. care asigură în întregime pretenţiunile creditoarei. valoarea primei popriri.000 lei. Că instanţa de fond a înlăturat această susţinere şi a validat poprirea pentru întreaga sumă de 976.426 lei. conform legii. 6445 din aceiaşi zi.ro. că. pe orice sumă ce acest ar avea de dat Firmei A. Având în vedere că înaintea instanţei de fond recurentele au cerut ca validarea să fie admisă numai pentru suma de 10. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . jumătate din creanţă.780. apoi. 4096 din 5 Maiu 1923 şi executată. 1288 din 23 Maiu 1925. că. 5988/919. cerere care a şi fost admisă prin ordonanţa prezidenţială cu No. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. distinctă. Tribunalul a validat poprirea asupra întregii sume prin sentinţa cu No. Wilson din New-York. la data: 20-11-2013. până la ce sumă se face poprirea. confirmată în apel de Curtea din Bucureşti S.000 lei şi că peste această sumă pot plăti toate datoriile ce au către debitorii popriţi.000 lei.000 lei.426.426 lei echivalează cu a doua poprire. argumentând că poprirea are de efect de a lovi de indisponibilitate totală întreaga creanţă ce se află în mâinile terţilor popriţi. acestei popriri şi în afară de suma de mai sus. că întrucât Tribunalul prin jurnalul din Octomvrie 1919 nu a limitat poprirea. Că. pentru asigurarea şi despăgubirea petiţionarei de suma de 95. că. în urma acestei cereri preşedintele Tribunalului.426 Iei. ci până la concurenţa sumei de 95. de a restrânge această poprire numai până la maximum sumei de 100. în urma cererii făcută de firma creditoare. notarul judecătoriei ocolului s'a prezentat la 18 Noemvrie 1918 la terţii popriţi comunicându-le că poprirea a fost efectuată numai până la suma de 100. suma de 48. Ignatz Farcas» şi alţii. Că. până la suma de mai sus. că. din Cluj. prin care firma Berg şi H. alăturând odată cu cererea şi recipisa Cassei de Depuneri constatatoare că a depus. STAMBULESCU Ilfov S. cererea a fost admisă prin ordonanţa prezidenţială cu No. c. rămasă definitivă şi învestită cu formula executorie.780 lei. că. ci a precizat numai şi a indicat suma până la concurenţa căreia să se înfiinţeze poprirea. Berg şi H.Ion N. adică în total lei 976.ionescu14@rdslink. că.637 pentru alte noui capete de cerere peste aceea de lei 95. făcută cu caracter conservator. a comunicat judecătoriei ocolului Cluj că trebuie să se specifice în procesul verbal de poprire că poprirea nu este înfiinţată în mod nelimitat. prin care s'a dispus efectuarea popririi pe cale de comisie rogatorie prin judecătoria ocolului Cluj. deoarece posterior. cu procente şi cheltueli de judecată. 16/926. iar cererea de a se poprii şi de a se extinde poprirea până la suma de 976. întrucât dânşii datorează debitorilor popriţi sume de mai multe milioane cari nu pot fi în întregime imobilizate. prin adresa cu No. când ei ar fi consemnat în prealabil valoarea creanţei în baza căreia s'a făcut poprirea. care lovise de indis- 58 | PANDECTELE ROMÂNE NR. cu procente şi speze. Wilson fuseseră condamnaţi să plătească suma de 976. a cerut Tribunalului «să poprească şi să întindă poprirea deja făcută».

ionescu14@rdslink. şi că au plătit sumele ce mai datorau creditorilor lor — debitorii popriţi —anterior înfiinţării celei de a doua popriri din 1923. c. acest caracter al ei nu are nici un efect în speţă. dacă ei nu ar fi fost achitaţi. civ. recurenţii nu au a răspunde decât de acoperirea creanţei de 95. proc. II-a Comercială cu No. aşa că recursul urmează să fie admis. Că. pentru suma de 95. instanţa de fond decizând contrariu a comis exces de putere şi a violat legea. 976. ci de două popriri. fără cauţie conform aliniatului a. aşa că deşi indisponibilitatea este relativă. astfel fiind. cum în mod greşit a decis instanţa de fond. căci indisponibilitatea rezultând din prima poprire fiind relativă. au conservat în întregime şi ţinut la dispoziţia creditorului popritor suma corespunzătoare creanţei în virtutea căreia s'a efectuat prima poprire. iar cauza trimisă la aceiaşi Curte de Apel spre a fi din nou judecată în conformitate cu art. indiferent de qunatumul creanţei în virtutea căreia s'a făcut poprirea faţă de acela al sumei ce terţiul poprit datorează debitorului poprit. principiu ce rezultă şi din desbaterile parlamentare ce au avut loc asupra materiei popririi la ocaziunea revizuirei codului de procedură civilă în 1900. 52 din legea Curţii de Casaţie. dacă terţiul poprit conservă în patrimoniul său suma până la concurenţa căreia s'a efectuat poprirea şi plăteşte restul datoriei către creditorul său. Indisponibilitate. 2 şi 3 de casare sunt fondate din acest punct de vedere. Că. ei nu puteau fi ţinuţi a răspunde decât în măsura şi până la concurenţa sumei ce ar mai fi avut de plătit debitorilor popriţi în momentul înfiinţării celei de a doua poprire. la data: 20-11-2013. că. în 1923 aceiaşi firmă a cerut înfiinţarea poprirei pentru o altă sumă. 455 al.780 lei. cu procente şi speze. motivele 1. Considerând însă că această răspundere a terţiului care a plătit ceeace excedea creanţa care a provocat poprirea nu poate avea loc decât faţă de creditorul popritor. nu poate fi vorba în speţă de o singură poprire. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . pentru o sumă mult mai mare în bază de sentinţă definitivă învestită cu titlu executoriu şi constituind o măsură de executare. la repararea prejudiciului eventual suferit de creditorul popritor prin această plată. 1142/922. fără a mai fi necesar de a se discuta şi celelalte motive de casare. 455 cod. Că. — debitorul poprit. Efecte. nu putea profita celei de a doua poprire.Poprire. Considerând. şi anume una din 1919 cu caracter conservator pentru o anume sumă şi întemeiată pe o acţiune intentată şi pe o cauţiune depusă. iar nu şi faţă de popririle ce s'ar înfiinţa posterior plăţii. 1/2013 | 59 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Că în asemenea condiţiuni. Terţ care plăteşte debitorului poprit ponibilitate întreaga creanţă. al art. civ. în acest sens că nici terţiul poprit nu mai poate face o plată valabilă în mâinile creditorului său. cod proc. şi nici debitorul urmărit nu mai poate dispune de creanţa lui. iar cealaltă. iar pentru acoperirea creanţei în baza căreia s'a făcut cea de a doua poprire. în speţă. Validare. dar. Considerând că din decizia supusă recursului rezultă că este necontestat de către creditorul popritor că terţii popriţi recurenţii. 998 c. indisponibilitatea creanţei fiind relativă iar nu absolută. că este constant că firma Bochory a cerut şi i s'a admis în 1919 poprirea în baza acţiunei ce intentase cu depunerea cauţiunei cerută de art. Considerând că după principiile de drept ce guvernă materia popririi.— în asemenea caz terţiul este ţinut în baza art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.780 lei.ro. faţă cu principiile mai sus expuse. pentru care s'a efectuat prima poprire. civ. în baza sentinţei definitive a Tribunalului Ilfov S. Considerând că astfel fiind. deci două cereri deosebite cu obiect şi cauză diferite. poprirea odată efectuată în mâinile celui de al treilea are de efect de a lovi de indisponibilitate întreaga creanţă poprită. din 1923. Având în vedere şi cererea recurentelor de a li se acorda cheltueli de judeca- PANDECTELE ROMÂNE NR. sau de creditorii popritori cari au intervenit până în momentul plăţii. pronunţând astfel o deciziune casabilă.426 lei.

ionescu14@rdslink.05%. Pentru aceste motive. obţine dela Trib. le condamnă să plătească integral şi suma creanţei celei de a doua poprire. 6445/919 înfiinţarea unei popriri în mâinile firmelor recurente pe orice sume de bani. în numele legii. Ilfov S. din 28 Martie 1923. prin aceea că deşi firma creditoare făcuse două popriri la intervale şi pentru sume deosebite. pentru intimaţi. în baza art. 998 cod. Berg şi Horace Wilson până la concurenţa sumei de lei 95. apreciind. M. pentru recurenţi şi G. iar nu absolută. iar pe baza indisponibilităţii creiate de prima poprire să fie complet achitată de suma creanţei pentru care făcuse prima poprire. va trebui. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . Curtea le fixează la suma de patru mii lei. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.20 % ceeace li' s'a încredinţat şi efectuat prin procesul verbal din 4 Iulie 1925. deoarece notarul prin mijlocirea căruia s'a făcut această poprire. constantă în fapt. Curtea. civ. Raportor: Al. Casează sus zisa deciziune socotindu-se ca şi cum n'ar fi fost şi fără putere.000 lei. au cerut printr'o a doua petiţie de poprire. sub orice titlu ar datoră d-lor A. In adevăr. civ. II-a Com. I. şi 1099 din c. Ashanasovici şi Constant. ca Tribunalul să extindă prima poprire până la concurenţa sumei de lei 976. şi firma Ignatz Farcaş în contra deciziei cu No. c. Preşedinţia d-lui Oscar Niculescu. STAMBULESCU tă pe cari. că posterior obţinând titlu executoriu contra zişilor debitori pentru suma de lei 976. 16/926 a Curţii de Apel din Bucureşti S.000 lei care reprezenta ½ din suma reclamată prin acţiune. «Violarea art.20 % cu procente şi speze. M. între altele. neavând act scris. şi le-a pus în vedere să efectueze orice plată peste această sumă. 455. şi că nu mai răspunde faţă de creditorul popritor pentru suma cuprinsă în a doua poprire deoarece făcuse plata mai înainte de înfiinţarea ei. la creanţa pentru care se făcuse. la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Primul argument al Curţii tras din efectul popririi de-a izbi de indisponibilitate totală creanţa poprită.780.Ion N. este exact numai în sensul că dacă terţiul reţine suma pentru care s'a făcut poprirea şi achită creditorului său restul.ro. Decizia mai constată că recurentele au declarat: că pe baza primei popriri din 1919 au reţinut 100. căci indisponibilitatea creiată de prima poprire este relativă. (1) Iată textul motivelor de recurs: 1. Bochory cu prima cerere de poprire din 17/4 Octomvrie 1919. din decizia atacată şi din cele două petiţii de popriri se constată în fapt că firma Fraţii E. Trimite cauza în judecata Curţii de Apel din Bucureşti. a limitat poprirea la suma de 100.426. preşedinte. admite recursul făcut de Societatea Gebrüder Renner & Co. Curtea pentru a nesocoti apărarea recurentelor invoacă: a) Principiul că poprirea are de efect. Avocaţi: Wl. Dumitrescu şi Sommer. era. când în tot cazul creditorului nu i s'ar fi putut acorda decât cel mult să concureze cu ambele sale creanţe asupra sumei ce s'a declarat că se mai deţine. plătind restul debitorilor popriţi. totuş decizia atacată neţinând seamă de această plată. valabilă. să repare prejudiciul ce ar cauza creditorului popritor 60 | PANDECTELE ROMÂNE NR. civ. prin ordonanţa cu No. de a izbi de indisponibilitate întreaga creanţă ce se află în mâinile terţilor popriţi care nu mai pot face nici o plată: b) Că terţii popriţi pentru a ridica poprirea trebuie să consemneze suma poprită şi să ceară Tribunalului desfiinţarea popririi şi că numai uzând de acest procedeu popririle ulterioare nu ar mai fi lovite de indisponibilitate. conform art. Procuror General I. şi deşi recurentele au declarat că la data secundei popriri plătiseră debitorilor excedentul cauzei primei popriri şi care plată fiind anterioară celei de a doua popriri. consilier. Peretz. întemeiată pe baza acţiunei de fond şi a unei cauţini de 48. Georgescu. Stambulescu. 456 şi 459 pr. 1099 c. civ.426. I-a.000 lei.

şi în special din cuprinsul art. 2. care rezultă din cele două petiţii de poprire din dosar.05% şi că a doua poprire s'a încuviinţat mai târziu. prin aceia că deciziunea atacată într'un prim considerent.ro. şi nici chiar nu s'a pretins că declaraţiunile lor n'ar fi sincere. de terţul poprit. In adevăr. fără nici un temeiu de drept. 1169 şi 1091 cod civ. deşi decizia constată în fapt că recurentele au declarat că cea de a doua poprire intervenind posterior plăţilor deja făcute devine fără efect. creanţa fiind stinsă prin plată.ionescu14@rdslink. civ. constată că au fost două popriri. dar faţă de toate celelalte popriri ce ar interveni ulterior plata este valabilă.426. şi deşi singurul efect ce. Terţ care plăteşte debitorului poprit în cazul când acesta ar trebui să suporte concurenţa altor popriri ulterioare.Poprire.426. la data: 20-11-2013. Aceiaşi decizie însă. civ. M. eroare grosieră de fapt. 3. în alt considerent. Efecte. Exact acelaş lucru se constată şi din cele două cereri de poprire: prima înregistrată la 17/4 Octomvrie 1919 şi a doua la 23 Martie 1923. Or. decizia atacată. şi a condamnat pe recurent. 460 şi 464 pr. 6445/919 până la concurenţa sumei de 95. 464 pr. întemeinduse pe alt titlu. civ. căci prima poprire nu a avut efectul unei novaţiuni legale în favoarea primului creditor.20. In adevăr. privitoare la urmărirea bunurilor mişcătoare ale datornicului care sunt în mâna celui de al treilea. din întreg ansamblu articolelor de sub secţia V-a din proc. căci numai avea nimic în mâinile lor spre a fi izbit de indisponibilitate. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. şi nu s'a făcut nici un fel de dovadă. să ia parte împreună cu creanţa arătată în prima poprire. Cel de al douilea argument al Curţii contrazice dispoziţiunile art. Bochory care avea deja calitatea de PANDECTELE ROMÂNE NR. prin aceea că s'a validat poprirea în întinderea sumei de lei 976. 1/2013 | 61 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în contra evidenţei. «Violarea art. tăgădueşte evidenţa şi declară: «Că în speţă nu poate fi vorba de o a doua poprire înfiinţată de alt creditor sau de acelaş. la plata sumei de 976. la epoca popririi. că aceasta din urmă datorează debitorului poprit. în urma poprirei. «Contrazicere.780. din contra debitorul poprit conservă creanţa poprită până la data validării când se operează transfertul în patrimoniul său. potrivit căruia plata făcută de debitor creditorului său. pentru care a cerut execuţiunea silită pe calea popririi. căci numai în acest caz există o creanţă care se poate transfera către creditorul popritor în achitarea creanţei. şi în acest caz să achite integral creanţa pentru care a făcut poprirea.20 %. iar printr'un al doilea considerent contrazice prima sa constatare şi afirmă. 460 pr. făcând astfel să opereze transfertul unei creanţe stinsă prin plată. 1099 cod.20%». conform art. că ar exista numai o singură poprire. civilă. într'o parte a considerentelor sale. Validare. sumele sau efectele popririi. arătată în procesul verbal din 4 iulie 1923. aşa că plata făcută în mâinile sale. c. constată în fapt că firma Fraţii Bochory au făcut două popriri arătând anume: că prima s'a încuviinţat prin ordonanţa no. ar mai fi putut produce. nu este valabilă numai faţă de creditorul popritor şi pentru suma arătată în poprire. ar fi fost numai ca şi creanţa pentru care se încuviinţase această de a doua poprire. denaturare de acte. Indisponibilitate. deşi recurentele au declarat că la epoca acestei popriri nu mai datorau nimic.426. la distribuţia sumei de 100. totuş decizia atacată a validat această din urmă poprire pentru întreaga sumă de 976. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . rezultă că transfertul judiciar al sumelor sau efectelor datorite datornicului de către un al treilea se operează numai dacă creditorul popritor dovedeşte cu răspunsul terţului poprit sau prin alte mijloace.000 lei pe care recurentele declarase că o mai avea la epoca ultimei popriri. după ce a obţinut titlu executoriu şi a fost adusă la îndeplinire cu procesul verbal de poprire din 4 Iulie 1923. civ. ci de aceiaşi firmă Fraţii E. este valabilă şi opozabilă tuturor popririlor tardive».

prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . nu este valabi- 62 | PANDECTELE ROMÂNE NR. este posibil a admite ca o doua poprire. extinsese această poprire. la care moment terţiul poprit declară. anume dacă chiar. oricât de mică ar fi creanţa sau pretenţia primului popritor.ionescu14@rdslink. nu se putea admite că a doua poprire. la data: 20-11-2013. n'ar fi o poprire distinctă de cea dintâiu cerută de acelaş creditor pentru o sumă mai mică. Inalta Curte. fiecare cu cuantumul său. adică cerută pentru o sumă mai mare. sau acţiunea şi suplimentul de acţiune în daune.ro. că în favoarea opiniei celor ce admit indisponibilitatea absolută a întregei sumi. ca să se poată susţine că dacă instanţa de fond decisese că era în speţă una şi'aceeaş po­ prire. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c. în materia de procedură civilă. admisă pe temeiul acţiunei şi al garanţiei depusă. putea constitui cu cea dintâiu. în complect de diverginţă. creditorului său în urma unui sechestru sau opoziţie. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. A doua chestiune era mult mai delicată. până la concurenţa unei sume mult mai mari. care scapă controlului instanţei de casare. Şi această chestie nu puteâ fi considerată ca o simplă chestie de fapt. Una din chestiile ce se prezentau. examinând problema. că erau două popriri. b) Şi că din cauza unei prime popriri. STAMBULESCU creditoare sechestrantă. că în speţă erau două popriri deosebite. a decis în mod foarte juridic. uzând de dreptul ce-l avea din poprire a cerut extinderea acestei popriri». căci nici un text expres de lege. constituia o nouă poprire. bazate pe acelaş fapt generator de drept. se mai adăugă. ar fi acelaş. ca dificultate de soluţionare a speţei. Este adevărat. (2) Înalta Curte Secţia a II-a a avut să dea. În afară de aceasta. şi cu temeiul său de drept: prima bazată pe acţiunea în daune şi cauţiune. după câţiva ani. Se invoacă anume dispoziţia articolului 1090 codul civil care hotărăşte că plata făcută de debitor. că el liberase creditorului său tot ceeace prisosise peste prima poprire. nu hotărăşte dacă întreaga sumă aflată în mâinile terţiului poprit devine indisponibilă. nu putea în nimic schimba soluţia în drept a existenţii a două popriri efectuate la intervale de câţiva ani. adică acţiunea. adică oricât de mică ar fi suma. apoi după câţiva ani. printr'o nouă cerere. plata făcută în mâna debitorului n'ar fi valabilă nici faţă de orice alte creanţe pentru care s'ar face popriri ulterioare plăţii». oricât de mare ar fi suma datorită de terţiu. Chestiunea de a se şti dacă această extindere de poprire. sau principiu formal de drept. soluţia unor chestiuni foarte delicate. până la concurenţa căreia s'a făcut poprirea. sau făcea corp cu cea dintâiu. eră aceea de a se şti. dacă o poprire făcută în mâinile unui terţiu. iar cea de-a doua pe titlul judecătoresc definitiv. ce se găsea în mâinile terţiului poprit în momentul poprirei. căci materialitatea faptelor făcea să reiasă până la evidenţă. Procedând astfel Curtea denaturează actele şi faptele constante şi necontrazise din dosar şi contrazice propriile sale constatări pentru a ajunge la concluziunile ilegale că: a) O poprire ulterioară de extindere. până la concurenţa unei cifre. şi conform realităţii faptelor. era uşor de rezolvat. se invoacă oarecare texte de lege. în proporţie cu suma pentru care s'a operat poprirea. adică după ce se obţinuse hotărîre definitivă în procesul de fond. una şi aceeaş poprire. căci aci faptele serveau de temei discuţiei în drept. debitor şi el la rândul său popritorului. după ce printr'o primă cerere poprise sumele datorite. ar fi la mijloc o chestie de fapt. făcea corp cu cea dintâ- iu. cererea de daune. circumstanţa că acelaş popritor. acţiunile. Cât despre circumstanţa că faptul generator iniţial al acţiunilor.Ion N. imobilizează totalitatea sumei datorită de terţiul poprit creditorului său. şi deci nu mai deţinea în mâinile sale nici o sumă a debitorului popritorului. căci oricât s'ar argumenta că a doua poprire avea acelaş fapt generator ca temeiu juridic.

care să soluţioneze o asemenea situaţie. ceeace este cu totul altceva. iar nu timpul când s'a făcut poprirea. ceeace dovedeşte nesiguranţa principiilor de drept. adică egală sau cât mai apropiată de suma poprită. In fine trebuie cercetată şi situaţia terţiului poprit. explică de ce în doctrină s'a ajuns a se propune o serie nesfârşită de soluţii. a determina dacă o plată făcută după poprire e valabilă. Terţ care plăteşte debitorului poprit lă în privinţa creditorilor sechestranţi şi oponenţi. din cauza concurenţei ce va suferi conform articolului 462 din codul de procedură. să devină indisponibilă în mâna terţiului poprit. căci aşa hotărăşte un articol precis din codul de procedură civilă. interese ce trebuesc consfinţite. spre a nu fi imobilizată o sumă de milioane de exemplu. afară de un text formal de lege: care ar obligă pe terţiu să reţină întreaga sumă până la definitiva hotărîre de validare. căci la caz de noui popriri. trebuie luat în considerare dreptul creditorului popritor. în mâinile căruia s'a făcut poprirea: căci el rămâne răspunzător faţă de primul popritor. iar jurisprudenţa a variat şi variază chiar şi în Franţa. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . că nici un text formal de lege. aceştia pot.ionescu14@rdslink. debitorele însă în acest caz. de a imobiliza în mâinile terţiului poprit. plata făcută de terţul poprit ulterior poprirei nu e opozabilă popritorilor. că dacă intervine alt creditor cu poprire. suma întreagă ce deţine. până ce hotărîrea sa de validare rămâne definitivă. oricât de mare ar fi.ro. după principiile de drept comun terţiul e liber a plăti orice prisoseşte peste suma până la concurenţa căreia există poprirea. Dificultatea problemei provine din cauza multiplelor interese ce pune în joc o poprire. Acest text însă nu are nici o importanţă în ipoteza noastră. Ministrul Justiţiei care e autorul modificărilor aduse vechiului cod de procedură civilă. pe baza căreia s'a făcut poprirea. articolul 462. nu poate opune creditorului popritor compensaţia. să fie considerată ca indisponibilă. Indisponibilitate. faţă de texte insuficiente de lege. în vederea dreptului lor. primul popritor nu are nici un privilegiu asupra sumei poprită. când nu mai se operă în favoarea sa transfertul juriciar. dacă liberează toată sau o parte din suma ce prisoseşte. în această materie. Apoi trebuie ţinute în seamă drepturile debitorului poprit. nici vreun principiu de drept. anume că după dispoziţiile precise ale articolului 462 procedura civilă şi explicaţiile date de d-nul Disesscu. Aceste rivalităţi de drepturi. fiind răspunzător numai. şi intervin noui creditori popritori. căci nici el nu desleagă chestia indisponibilităţei sumei aflată în mâinile terţiului poprit. Acest text de lege are însă de scop numai. are recurs contra creditorelui. Aşa. pentru o creanţă de câteva mii de lei. la data: 20-11-2013. care hotărăşte că debitorul devenit şi el creditor. 1/2013 | 63 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în prim loc. căci zicea d-nul Dissescu: privilegiul îl dă natura creanţei. Există însă un principiu de drept cert în legislaţia noastră. care are interes ca toată suma aflată în mâinile terţiului poprit. oricât ar fi de importantă faţă de creanţa. el suportă concursul lor. Alta este însă chestiunea dacă o nouă poprire intervine ulterior după ce terţiul poprit a liberat restul sumei creditorului său. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. care are interes. nu consacră măsura. când. ci aceea a imposibilităţii de a se opune o compesaţie faţă de un' creditor.Poprire. până la concurenţa cărei sume numai s'a făcut prima poprire. faţă de primul popritor. în măsura legitimităţii dreptului lor. Efecte. PANDECTELE ROMÂNE NR. să nu-l despăgubească pe el. şi cu drept cuvânt decide că dacă suma eră poprită de unul sau mai mulţi creditori. Validare. Rămâne deci bine stabilit. ca o sumă cât mai mică. Se mai invoacă dispoziţia articolului 1152 tot din codul civil. c. să-l silească a plăti din nou. care anterior poprise această sumă.

a textelor şi principiilor de drept mai sus enunţate. fiind cert că primul creditor popritor nu are nici un privilegiu asupra sumei poprită. a-l despăgubi de această pierdere. pe care nu ar fi suferit-o dacă terţiul nu ar fi fost imprudent. Înalta Curte Secţia II-a a făcut o foarte judicioasă aplicare şi interpretare. ci dacă survin alţi creditori popritori. STAMBULESCU Procuror general la Curtea de Casaţie 64 | PANDECTELE ROMÂNE NR. văzând câţi creditori popritori sunt. după un amănunţit examen. deşi nu are nici un privilegiu asupra sumei poprită. în sensul că o poprire pentru o sumă oricât de mică. alţi creditori popritori. STAMBULESCU Urmează deci. ca consecinţă. imobilizată în aşteptarea unor noui creditori popritori posibili. Această situaţie n'a fost examinată. asupra sumei poprită de acel creditor. în limita vigilenţii lor. după o primă diverginţă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. primul popritor. în afară că nu se sprijină pe nici un principiu de drept. In al doilea loc. întrucât ideea indisponibilităţii absolute. nu poate fi justificată. Aceasta ar fi o soluţie extremă. şi ce sume s'au poprit. poate şti definitiv ce sume se cuvine popritorilor. ca şi ale debitorului cât şi ale terţiului poprit. deci îşi poate vedea micşorată suma. Aceşti creditori vor avea dreptul a concura cu primul popritor. ei nu au nici un gest motiv de a face răspunzător pe terţiul poprit. el este îndreptăţit după principiile dreptului comun a cere terţiului poprit. care şi-ar vedea imobilizată o sumă considerabilă. din creanţa de el poprită. adică că primul popritor nu are nici un privilegiu. sau o parte prea mare din suma datorită. că dacă intervin. are încă aplicaţia frecventă în dreptul nostru. ION N. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . sau chiar pentru o pretinsă creanţă. când numai. în cazul că terţiul poprit a liberat restul creanţei. şi neechitabilă. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. de paguba ce i-a ocazionat. adică la un moment când restul creanţei fusese achitat de terţiul poprit.Ion N. sufere concurenţa acestora. Deaci rezultă ca consecinţă că primul creditor popritor. şi ca atare greu de justificat. precum şi de principiile de drept comun. în special interesul debitorului.ro. e liber el să plătească creditorului său după prima poprire restul datoriei sale? Sau trebuie să reţină în mâinile sale întreaga sumă până la definitiva hotărîre de validare a poprirei. Ce face însă terţiul poprit. el are a suporta concurenţa acestor creditori proporţional cu creanţele lor. pentru o creanţa minimă. care ţine seamă în acelaş timp şi de principiile de drept stabilite în articole formate de legiuitor. Iată de ce dând această soluţie. şi de drepturile legitime ale creditorilor popritori . el. înainte ca hotărîrea de validare să devină definitivă. nu poate fi îndreptăţită sau întemeiată pe nici un principiu de drept. c. Dealtfel la o aşa soluţie se opune violent interesul transacţiilor şi al circulaţiei bunurilor. în materia de poprire. liberând restul sumei poprită de el. In privinţa celorlalţi creditori popritori. şi ce rest rămâne creditorului său. liberând totalitatea. căci aşa dispune articolul 462 procedura civilă. afară de cazul de fraudă. în caz de poprire pe bază de acţiune şi cauţiune. Pornind dela acest unic principiu precis de drept. Aceasta este în definitiv.ionescu14@rdslink. este în drept însă. şi deci nici soluţionată de legiuitor. oricât de mare ar fi ea. singura soluţie. înainte de hotărîrea definitivă de validare. la care va avea dreptul. căci în definitiv vechiul adagiu latin: «prior jura vigilantibus». Soluţia indisponibilităţii absolute. a fi despăgubit de terţiul poprit. să imobilizeze în mâinile terţiului poprit întreaga sumă datorită. urmează să căutăm soluţia problemei pusă. dacă ei au intervenit prea târziu. deci având a suferi o micşorare a dreptului său. la data: 20-11-2013.

DOCTRINĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 .ro. la data: 20-11-2013. c.

prin comanda: #2077 . la data: 20-11-2013.ro. c.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

Guvern. republicată Reflecţii pe marginea art. asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. c. republicată prof. miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru. Guvernul. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Cuvinte-cheie: Constituţie. 102 of the Romanian Constitution. the principle of separation of powers. dr. 1/2013 | 67 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale. The author addresses the role of government in light of the principle of separation of powers.ionescu14@rdslink. Keywords: Constitution. REZUMAT Acest articol este o analiză a art. Rolul şi structura ARTICOLUL 102 (1) Guvernul. la data: 20-11-2013. and the relationship between government and civil society. 102 din Constituţia României. that regulate the rol and the structure of government. Concepţia Adunării Constituante privind raporturile între Parlament şi Guvern PANDECTELE ROMÂNE NR.ro. univ. 102 din Constituţie care reglementează rolul şi structura Guvernului. Cristian IONESCU ABSTRACT This article is an analysis of art. Repere teoretice generale privind rolul constituţional al Guvernului şi raporturile sale cu celelalte organe ale statului în lumina principiului separaţiei puterilor în stat § 2. 102 din Constituţia României. formarea Guvernului. the concept of program governance. separaţia puterilor în stat. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. Autorul abordează rolul Guvernului din perspectiva principiului separaţiei puterilor în stat. SUMAR: § 1. governance.Reflecţii pe marginea art. conceptul de program de guvernare şi relaţia dintre Guvern şi societatea civilă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Formarea instituţiei Guvernului şi evoluţia acestuia în sistemul constituţional românesc § 3.

1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. multe dintre ele fiind fundamentate de renumiţi gânditori din Evul Mediu şi nu numai. întrucât astfel s-ar obliga pe sine. iar altcineva să le aplice. Forme de organizare a puterii legislative. Adept al monarhiei absolutiste. căreia îi corespunde natural monarhia absolută[3].ro. Filosofia Renaşterii. Lescuyer. 1. remarcabil ilustrată de Groţius. P. Cât priveşte puterea executivă sau „instrumentală”. că într-un stat cineva trebuie să facă legile. Bucureşti. la data: 20-11-2013. ceea ce este de neconceput. 3. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. p. 1978. Acesta este motivul pentru care rolul şi funcţiile unor instituţii de bază pentru exercitarea puterii. vol. 331. A se vedea M. Principiul separaţiei puterilor nu s-a născut o dată cu Montesquieu.P. 1945.ionescu14@rdslink. Repere teoretice generale privind rolul constituţional al Guvernului şi raporturile sale cu celelalte organe ale statului în lumina principiului separaţiei puterilor în stat Nu este un secret pentru nimeni că fenomenele şi realităţile politice contemporane sunt analizate şi prin prisma unor teorii şi analize clasice. În concepţia acestora. Marsilio da Padova poate fi unul dintre pionierii democraţiei constituţionale moderne. 458. precum şi a celei executive au o vechime considerabilă. Rolul constituţional al Guvernului României în lumina Constituţiei din 1991. § 6. sub controlul său. Histoire des idees politiques. cum este Parlamentul şi Guvernul pot fi analizate şi din perspectiva unor cercetări politice şi filozofice vechi. cum este Tommaso Campanella. Prelot. aceasta este subordonată puterii legislative şi trebuie încredinţată unui singur om de către cetăţeni (principe electiv). 249.. revizuită Conceptul de program de guvernare Raporturile Guvernului cu organismele sociale interesate şi cu societatea civilă Componenţa Guvernului. Delimitări terminologice COMENTARIU: § 1. aceştia fiind conştienţi că nu o pot exercita împotriva propriilor interese. Ed. Aceeaşi concepţie este susţinută şi de Şcoala dreptului natural. diferite acte de guvernare[2]. iar Tommaso Campanella un exponent al teoriei concentrării întregii puteri în mâinile unei singure instituţii. aceste comentarii îşi păstrează pe deplin actualitatea şi astăzi. Puterea legislativă aparţine cetăţenilor sau unei părţi a acestora. Cugetarea. Paris. J. p. Paris. susţinând puterea absolută a monarhului. Wolf şi Puffendorf. desfăşoară însă o activitate specializată. Touchard. § 5. Alţi autori. 1992. Statul trebuie să deţină puterea absolută (imperium absolutum). Aceeaşi cerinţă a departajării şi specializării activităţilor statale o întâlnim şi la Thomas Hobbes.F. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Marsilio da Padova arată. aceasta fiind. Dalloz. Organismele care îl ajută pe şeful statului să guverneze. Monarhul atribuie însă unui corp de dregători sarcina de a îndeplini. p. [1] [2] [3] DOcTRINĂ A se vedea P. 68 | PANDECTELE ROMÂNE NR. singura temelie a unei bune magistraturi[1]. G. în orice stat trebuie să existe o putere legislativă şi o putere executivă. fundamentează regimul confuziei puterilor şi arată că în statul său ideal („Cetatea Soarelui”) puterea legislativă nu este separată de celelalte două puteri. în concepţia lui Campanella. Cu alte cuvinte.U. El nu este obligat să respecte legile civile.Cristian IONESCU § 4. Histoire des idees politiques. de pildă. În lucrarea sa „Defensor pacis”. cum o denumeşte Marsilio da Padova. Negulescu. § 7. c. În linii generale. Hobbes arată că suveranul nu răspunde faţă de nimeni. vol.

puterea executivă şi cea legislativă nu trebuie să fie reunite de aceeaşi persoană[6]. unice a monarhului şi delegarea de către acesta a unor funcţii ale puterii unor corpuri intermediare între Coroană şi supuşi. 217-261. 1909. Justificarea separării celor trei puteri în concepţia lui Locke constă în faptul că datorită fragilităţii caracterului oamenilor. 1883. Laya. 104-167. la data: 20-11-2013. ci suveran al puterii este poporul. PANDECTELE ROMÂNE NR. Nu este mai puţin adevărat că autorii menţionaţi au subliniat cerinţa unei guvernări eficiente.Reflecţii pe marginea art. ameliorării raporturilor între stat şi cetăţean. Elements de droit constitutionnel francais et compare. în felul acesta. dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legi. însă. Touchard. dreptul la insurecţie al celor oprimaţi[5]. p. ci şi libertatea politică. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. această cerinţă. puterea executivă şi puterea federativă. Revoluţiile burgheze din Anglia (din 1640 şi din 1688) şi lupta împotriva despotismului monarhic pe tot parcursul secolului al XVII-lea au dus la o schimbare radicală a gândirii politice. Luând ca reper cutuma constituţională engleză şi cerinţele noii clase sociale de a i se garanta nu numai libertatea în sens filozofic (libertatea fiecărui individ ca persoană socială). publicată în 1690. Paris. Paris. Paris. p. În lucrarea Al doilea tratat despre cârmuire. Droit Anglais. care se reunesc în adunări şi o exercită împreună[7]. Suveranitatea poporului este fundamentul organizării democratice a statului modern. Între acestea. puterea legislativă este remisă mai multor persoane. civiles et judiciares de l’Angleterre. Puterea nu mai aparţinea regelui. rezultat şi al întăririi considerabile a burgheziei[4]. Ca atare. Esenţa John Locke ideologică a principiului separaţiei este şi inversarea titularului puterii. constând în specializarea organismelor abilitate să exercite în numele Regelui autoritatea statului. 1850. Niciunul dintre autori nu a raportat. vol.ionescu14@rdslink. ar avea în acelaşi timp în mâinile lor puterea de a le executa. Locke susţine că puterea absolută ar putea fi diminuată prin separarea unor funcţii ale Coroanei şi exercitarea lor de către organisme distincte. Locke distinge în stat trei puteri: puterea legislativă. ei au ajuns la concluzia separării puterilor. Locke arată că singurul remediu împotriva tiraniei este limitarea puterii monarhului şi. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . tentaţia acestora de a acapara puterea este prea mare. 377. unde Binele public este înfăptuit aşa cum trebuie să fie. p. pp. în ultimă instanţă. pp. Cel mai remarcabil gânditor al noului curent în filozofia politică a fost filozoful englez John Locke. Sirey. Histoire du droit et des institutions politiques. Glasson. 1/2013 | 69 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 376. 394. în toate republicile bine organizate. [5] [6] [7] A se vedea pe larg J. Al. întrucât adoptă norme general obligatorii. 102 din Constituţia României. Motivaţia principală a principiului regimuri politice | separaţiei a fost astfel lupta împotriva tiraniei regelui absolutist şi suveranitatea poporului | deschiderea unei căi de acces la putere pentru burghezie. Esmein. op. Potrivit concepţiei lui Locke. [4] A se vedea pe larg transformările politice petrecute în această perioadă în Anglia: E. Puterea executivă are un caracter limitat şi este încredinţată monarhului. vol.ro. 5. cit. Teoreticienii legaţi de interesele burgheziei au transpus în scrierile lor elementele primare ale clasificării regimurilor politice făcute de Aristotel şi Herodot. puterea supremă este puterea legislativă. c. Idem. adaugă Locke. A. republicată Nota comună a tuturor acestor teorii este susţinerea fără reţinere a puterii absolute.. 1.

[10] [11] [12] 70 | PANDECTELE ROMÂNE NR. întrucât şi una şi cealaltă presupun intervenţia forţei publice. Locke nu este singular. la rândul ei. În concepţia lui Montesquieu nici democraţia. 195-196. Despre spiritul legilor. de separarea celor trei puteri. deoarece se naşte teama că acelaşi monarh sau acelaşi senat să nu întocmească legi tiranice. Ed. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin libertate se înţelege dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile. Era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repartiţie a funcţiilor[8].ro. op. nu există libertate. pe care să le aplice în mod tiranic”[11]. p. întrucât de modul în care acestea sunt separate şi se exercită. cit. altminteri. p. prin natura lor. Idem. libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi de a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei”[9]. puterea executivă trebuie „să ia parte la legiferare prin dreptul său de veto. Montesquieu este interesat. Locke consideră că ele pot fi exercitate de aceeaşi persoană. Leon Duguit arăta că „pentru a se asigura acţiunea guvernamentală. În epoca în care şi-a expus concepţiile politice privind un nou model de guvernare. 1. adică într-o societate în care există legi. îndeosebi. 194. la data: 20-11-2013. dar experienţa de totdeauna ne învaţă că orice om care deţine o putere este înclinat să abuzeze de ea şi că el merge mai departe aşa. 193. este inutil de a o [8] [9] DOcTRINĂ L. Montesquieu. 1926. o pondere reciprocă trebuia să se instituie între diferitele organe. Colaborarea rezidă în special în intervenţia sau „participarea” unei puteri la înfăptuirea celeilalte. Analizând concepţia lui Locke privind separaţia puterilor. 196. nici aristocraţia nu sunt state libere. LeÇons de droit public general. Paris. Ca o condiţie însă: legea să nu fie tiranică. vol. În schimb. până ce dă de graniţe”[10]. care ar fi provocat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. puterea legislativă. aşa cum spune şi Montesquieu. Bucureşti. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . se realizează sau nu libertatea politică. dreptul de a ţine în loc puterea executivă. 204. ale cărei concluzii au stat la baza progresului ştiinţei politice din veacul următor. Nu era vorba despre o separare a puterilor care le-ar fi izolat. şi alţi autori au supus sistemul de guvernare englez şi economia Angliei unei analize atente. c.ionescu14@rdslink. Remediul pentru o asemenea situaţie este contraponderea la puterea tiranică. Între cele trei puteri. trebuie să existe însă o colaborare. Duguit. p. 1964. pp. De asemenea. p.Cristian IONESCU În ceea ce priveşte celelalte două puteri. Idem. Ştiinţifică. Libertatea politică există „decât atunci când nu se abuzează de putere. Această soluţie dată de Montesquieu a revoluţionat gândirea şi practica politică a statelor lumii şi a fundamentat de fapt esenţa separaţiei celor trei puteri în stat.. deşi nu ar trebui „să aibă. Montesquieu conchide că „într-un stat. deşi ele sunt separate. căci activitatea executivă fiind limitată prin natura ei. ea va fi curând deposedată de prerogativele sale”[12]. „Atunci când în mâinile aceloraşi persoane sau ale aceluiaşi corp de dregători se află întrunite puterea legiuitoare şi puterea executivă. Într-un context social-politic în care prindea contur tot mai mult ideea potrivit căreia instituţiile politice şi sociale nu se justifică decât în măsura în care ele protejează interesele şi garantează drepturile individului. Montesquieu. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Cu alte cuvinte.

Ed. Ionescu. adică la inacţiune”[14]. pe reprezentanţii acesteia. procesul de guvernare. PANDECTELE ROMÂNE NR. În schema teoretică a principiului separaţiei celor trei puteri specializate în stat (legislativă. acestea se exercită de autorităţi independente. „Datorită mersului necesar al lucrurilor. 102 din Constituţia României. Montesquieu | totodată. poporul ştie foarte clar cum trebuie aleasă sau numită o anumită autoritate. să sancţioneze această încercare[16]. executive sau judecătoreşti) şi. va sancţiona autoritatea respectivă fie prin insurecţie. Muraru. A se vedea I. ar bloca. nu îşi subordonează pe cealaltă şi nu poate să-şi asume prerogativele ce revin celeilalte. Ibidem. p. A se vedea în acest sens C. p. datorită principiului reprezentării. cărora le revin porţiuni aproximativ egale de putere. are dreptul „şi trebuie să aibă împuternicirea de a examina în ce chip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcut ea”[13]. fie.[17] În felul acesta. Un avantaj al separaţiei puterilor constă în faptul că indică în mod exact: a) modul de organizare al autorităţilor care vor exercita una din cele trei puteri. fiecare putere are o posibilitate legală şi materială de a supraveghea cealaltă putere şi. 202. principiul astfel conceput ar produce haos şi dezordine politică. aplicat în condiţii practice de guvernare. judecătorească). prin refuzul de a alege la următoarele alegeri. Drept constituţional şi instituţii politice. Potrivit separaţia puterilor | principiului separaţiei puterilor. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Dacă poporul va ajunge la concluzia că o autoritate este alcătuită cu încălcarea normelor rezultate din principiul separaţiei. Remediul unui asemenea impas este colaborarea puterilor. fiecare putere (autoritate publică) deţine şi exercită o serie de atribuţii proprii prin care realizează de fapt activităţi specifice (legislative. că îşi depăşeşte atribuţiile. practic. ele sunt silite să funcţioneze. republicată îngrădi”. În plus. Idem. vol. 9. 2/1995. niciuna dintre cele trei puteri nu principiul reprezentării prevalează asupra celeilalte. Principalele forme de interferenţă ale instituţiilor de guvernare în statul de drept. fie prin adăugarea unor puteri suplimentare de natura celor care i-au fost conferite. Actami.Reflecţii pe marginea art. 204. Montesquieu a intuit că separaţia puterilor aplicată în mod absolut şi absurd. ar ajunge la „un punct mort. În cadrul competenţelor ce le sunt conferite.ro. 1995. c) mecanismul de interferenţă a acestora. cum funcţionează aceasta şi ce atribuţii are. 2. dacă observă încercări ale acesteia de a-şi asuma puteri suplimentare faţă de o altă putere. vor fi nevoite să funcţioneze de comun acord”[15]. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . b) modul lor de funcţionare. că nu îşi îndeplineşte atribuţiile. 1/2013 | 71 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în „Studii de drept românesc” nr. Bucureşti. între cele trei puteri nu există nicio legătură. executivă. p.ionescu14@rdslink. fie prin preluarea unor prerogative ce aparţin altei puteri. doar de dragul înfrânării. întrucât oricare dintre cele trei puteri ar avea înclinaţia să [13] [14] [15] [16] [17] Idem. contrabalansează raporturile reciproce dintre ele. c. Dacă concepem principiul separaţiei puterilor în mod abstract şi rigid. Dacă cele trei puteri nu ar coopera şi s-ar înfrâna neproductiv şi ineficient una pe alta. la data: 20-11-2013.

în care preşedintele republicii numeşte Guvernul. exprimată prin proceduri constituţionale democratice utilizate periodic. acordă votul de învestitură Guvernului al cărui program şi listă a membrilor îi sunt prezentate spre dezbatere şi acceptare de către candidatul pentru funcţia de prim-ministru. Astfel numit. au ca obiectiv unic BINELE cetăţeanului. Procurorii se află sub autoritatea Ministerului justiţiei. În comentariul nostru ne vom referi la modelul de interferenţă între Parlament şi Guvern. Prin corecţia operată. cealaltă fiind preşedintele de republică sau. monarhul. Guvernul este legat prin proceduri constituţionale şi de Preşedintele României. Între Guvern şi organismele componente ale autorităţii judecătoreşti există legăturile instituţionale specifice statului de drept. Mecanismul de conducere este conceput pe doi piloni ideologici: organismele de guvernare se formează prin voinţa cetăţenilor. Guvernul în întregul său şi fiecare dintre membrii săi sunt responsabili în faţa forului legislativ. acesta are caracter reprezentativ. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. însă. cele trei puteri colaborează iar colaborarea poate fi rigidă sau suplă. Puterea statală. sau mai degrabă autoritatea statală delegată de corpul electoral se află în slujba cetăţeanului şi se exercită în mod specializat.[18] Echilibrarea şi colaborarea puterilor prezintă o importanţă mult mai mare decât separarea acestora. În acest angrenaj instituţional. dar are o legitimitate directă conferită de Parlament. că Guvernul şi membrii acestuia au o autonomie instituţională faţă de Preşedintele României în ce priveşte înfăptuirea rolului lor constituţional. dar ei îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii. Guvernul beneficiază de reprezentativitate indirectă. Guvernul este una din cele două verigi de bază ale puterii executive. 103 alin. Legătura dintre Parlament şi Guvern este mult mai strânsă în regimurile parlamentare. [18] DOcTRINĂ A se vedea pentru detalii G. Fiind numit pe baza votului de încredere al Parlamentului. specific regimurilor parlamentare şi semiprezidenţiale. Parlamentul ca organ suprem reprezentativ al poporului. Trebuie remarcat. Chiar şi în regimurile politice prezidenţiale. Numirea sa de către Preşedintele României nu îl situează în raporturi de subordonare faţă de Preşedintele României. Ministerul justiţiei este unul din cei 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.Cristian IONESCU se manifeste în chip tiranic. Renaşterea teoriei separaţiei puterilor în stat în România. al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Sigur. 3-4/1991. Vrabie. şi fiecare. exercitat. dar şi coordonare. la data: 20-11-2013. numit de Preşedintele României după consultarea parlamentară prevăzută în art. care este garantul independenţei justiţiei.ionescu14@rdslink. care practic prin semnarea decretului de numire a fiecărui membru al Guvernului îşi duce la îndeplinire o obligaţie constituţională. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . c. în interiorul Ministerului Public. deoarece preşedintele este ales prin vot universal direct iar numirea membrilor Administraţiei prezidenţiale se face cu avizul Senatului. în „Studii de drept românesc” nr. Constituţia din 1991 a optat pentru un regim semiprezidenţial cu puternice influenţe parlamentare. În democraţiile constituţionale. Toate instituţiile statului formează împreună un sistem între care există raporturi instituţionale ce presupun competenţe determinate şi o anumită autonomie. 72 | PANDECTELE ROMÂNE NR. (1) din Constituţie. În acest angrenaj perfect armonios. Guvernul se formează ca expresie directă a voinţei Adunărilor reprezentative. însă. cele două instituţii conlucrând practic în procesul de guvernare. şi toate împreună. deşi colaborează cu acesta. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. după caz.ro.

102 din Constituţia României. când acesta primeşte titulatura de Rege –. Bucureşti. prezidat cu titulatura [19] [20] [21] A se vedea A. PANDECTELE ROMÂNE NR. extras din „Revista de drept public”. 1/2013 | 73 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. De altfel. cel de Guvern. Ed.Reflecţii pe marginea art. organism având deopotrivă competenţe administrative şi judecătoreşti. Formarea instituţiei Guvernului şi evoluţia acestuia în sistemul constituţional românesc Noţiunea modernă de administraţie publică în România este legată de transformările politice şi sociale ale celor două Principate româneşti de la începutul secolului al XIX-lea. de fapt. Ed. în cele două Principate se semnează şi intră în vigoare Regulamentele Organice care introduc în viaţa de stat principii constituţionale moderne aplicabile în administraţia publică[19]. chiar instituţional. între organismele cu atribuţii de administrare a treburilor publice. Statutul menţionează şi termenul de Guvern. vol. Miniştrii formau în sesiune întrunită Consiliul de Miniştri. actele emise de Domnitor erau contrasemnate de miniştrii care urmau să le pună în aplicare. fiind. Constituţia din 1866 utilizează termenul de Guvern în art. 1935. vol. precum şi cel de Consiliu de Miniştri. 14 al Convenţiei rezultă rolul miniştrilor de a pregăti regulamentele necesare pentru executarea legilor. Bucureşti. Convenţia de la Paris din Guvern | 1858 a menţinut sistemul numirii şi revocării miniştrilor de către Regulamente Organice | Domnitor şi a folosit în art. În acest climat politic intern şi internaţional. Miniştrii erau numiţi direct de către Domnitor şi răspundeau numai în faţa acestuia. I. Teodorescu. 14). În limbajul oficial. dar în mai multe texte se referă la miniştrii. II. 46-49. pp.ionescu14@rdslink. Studiu juridico-politic asupra Regulamentelor Organice. 23. 106-107. Odată cu ele şi în temeiul lor se formează şi instituţia Guvernului care va înlocui vechiul Divan. premierul fiind denumit preşedinte al Consiliului de Miniştri. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Institutul de arte grafice. republicată § 2. 2001. Constituţia a conferit puterea executivă şefului statului – denumit Domnitor până în 1881. ca organism cu funcţii de exercitare a administraţiei publice în situaţii determinate. de provenienţă europeană. Constituţia din 1866 introduce definitiv regimul parlamentar. Iorgovan. 3-4.ro. în modul stabilit prin Constituţiune. Domnitorul îi şi putea revoca din funcţie. s-a folosit frecvent termenul de Guvern sau Consiliu de Miniştri. 1943. Mai târziu. actele sale trebuind să fie contrasemnate de ministrul competent pentru aplicarea lor. Marvan. dar acesta o exercită prin miniştrii pe care îi numeşte şi îi revocă în mod direct. Tratat de drept administrativ. 92 din Constituţia din 1923 prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui. între altele. Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris a instituit o „Adunare de Miniştri” având ca atribuţie. Din cuprinsul art. Teoriile moderne privind administraţia publică au avut de înfruntat nu numai tradiţii şi cutume învechite. pp. Regele nu deţinea prerogative reale de guvernare. Tratat de drept administrativ. produsul acestora. Regulamentele Organice au instituit în fiecare Principat câte un Sfat administrativ care a precedat viitorul Consiliu de Miniştri[20]. 30. Domnitorul guverna cu concursul miniştrilor pe care avea şi dreptul să îi numească (art. Art. Negulescu. au înlocuit treptat tradiţiile şi cutumele organizării administrative anterioare. la data: 20-11-2013. c. Fiecare minister capătă o organizare internă modernă[21]. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. A se vedea P. să întocmească proiecte de legi. All Beck. Noile concepţii şi teorii privind raporturile instituţionale între stat şi cei administraţi. nr. în care Guvernul are un rol deosebit de important în conducerea statului. pp. dar şi rezistenţa formală a puterilor străine influente politic şi militar în Principate şi care se opuneau modernizării lor administrative. 11 chiar termenul de Consiliu de Miniştri Consiliul de Miniştri iar în art. A. 112-114.

din unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi din miniştri. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 74 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Dezvoltarea constituţională a României. Tratat de drept administrativ român. Constituţia din 1923 nu a prevăzut atribuţiile Guvernului. Librăriei Socec & Co. Denumirea de „conducător al statului” nu are o semnificaţie aparte „fiind doar o adaptare lingvistică a formulării utilizate în Decretul Regal pentru învestirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului”... Constituţia din 1991 a consacrat denumirea de Guvern şi i-a încredinţat rolul şi funcţiile unui organism al puterii executive. stabilit prin cutumă. Of. precum şi cu organisme ale autorităţii judecătoreşti. În perioada ce a urmat abdicării forţate a Regelui Carol al II-lea şi formării noului Guvern condus de generalul Ion Antonescu. Constituţia din 1965 a optat pentru denumirea de Consiliu de Miniştri. [25] M. 1928. [24] Pentru evoluţia reglementărilor privind instituţia Guvernului şi a ministerelor în ţara noastră până la 1989 a se vedea A. C. Ed. ai cărui membri erau numiţi de către Rege prin decret regal dintre demnitarii statului. Guvernul era definit în art. 341-348. Titlul de „Conducător al Statului” este înfiinţat prin Decizia nr. în componenţa căruia intrau şi alte persoane[22]. Bucureşti. Generalul şi-a păstrat calitatea de preşedinte al Consiliului de Miniştri. Constituţia din 1948 a utilizat ca şi constituţiile anterioare atât denumirea de Guvern (art. Consiliul de Coroană va fi instituţionalizat prin Decret-lege la 31 martie 1938[23] ca organ consultativ. 210 din 10 septembrie 1940. Constituţia utilizează în art. şi că acesta o exercită prin Guvernul său. 40 pct. rolul constituţional de a exercita puterea executivă. la data: 20-11-2013. prelaţi şi personalităţi de vază ale ţării. 44 pct. În ceea ce priveşte compunerea Guvernului. 257-258. 66 alin. În plus. s-au produs o serie de modificări în ceea ce priveşte componenţa acestui organism. însă.Cristian IONESCU de „preşedinte al Consiliului de Miniştri”.ro. care împreună alcătuiesc Consiliul de Miniştri. [22] [23] DOCTRINĂ M. 66) cât şi cea de Consiliu de Miniştri. Văraru. Ionescu. (3) denumirea de prim-ministru. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pp. 2000. situaţie în care acesta forma Consiliul de Coroană. (2) din Constituţie precizează că acesta este compus din Preşedintele Consiliului de Miniştri (Primul-ministru). Primul-ministru a preluat în calitate de Conducător al Statului o serie de prerogative ce reveneau Regelui. 12. op. 66 din Constituţie preia textul art. nr. Constituţia din 1938 a prevăzut că Regelui i se încredinţează puterea executivă. Iorgovan. art. 93 din Constituţia din 1923 referitor la Consiliul de Miniştri[24]. 628. 24 competenţa Marii Adunări Naţionale de a forma Guvernul. Bucureşti. Regele avea dreptul. dar a prevăzut în art. art. c. militari. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . de a prezida unele şedinţe ale Consiliului de Miniştri. Adunarea Constituantă a optat pentru o organizare a puterii executive potrivit modelului dualist – Preşedintele României şi Guvernul – fiecare dintre cele două organisme având o sferă proprie de atribuţii dar şi competenţe care nu pot fi exercitate decât împreună.ionescu14@rdslink. art. stabilindu-i. pp. p. cit. Art. 65 din Constituţie este prevăzută componenţa Guvernului: miniştrii şi subsecretari de stat. 4681 din 9 septembrie 1940[25]. în art. 2. Fiecare dintre cele două organisme executive are relaţii instituţionale cu Parlamentul. Acte şi documente. 66 din Constituţie ca organ suprem executiv şi administrativ al republicii. 44 alin. 1741-1991. Constituţia din 1952 a preferat să utilizeze în mai multe texte denumirea de Consiliu de Miniştri. dar este învestit prin Decret Regal cu depline puteri pentru conducerea statului. de persoana însărcinată de Rege cu formarea Guvernului. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”.

să fie garantul independenţei naţionale. procedură prin care acesta capătă o legitimitate formală. duc la concluzia că cea mai importantă trăsătură a regimului semiprezidenţial este răspunderea politică a Guvernului faţă de Parlament. competenţa de: – numire în funcţia de prim-ministru a unui deputat sau senator desemnat de partidul sau formaţiunea politică majoritară în Adunarea Deputaţilor. dacă nu s-ar realiza această majoritate. 1/2013 | 75 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Prima teză privind instituţia Preşedintelui României propunea ca acesta să reprezinte statul român în relaţiile internaţionale şi. republicată § 3. 102 din Constituţia României. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013. Sigur. – prezentare anuală în faţa Parlamentului. alegerea directă a Preşedintelui de către corpul electoral ca trăsătură a regimului semiprezidenţial ar prezenta o importanţă fundamentală.Reflecţii pe marginea art. nu ar trebui exclusă puternica fragmentare a vieţii politice din primii ani ce au urmat schimbării regimului politic în 1989. asigurarea ordinii publice. Opţiunea pentru regimul semiprezidenţial are explicaţiile sale care ţin de temerea legislatorilor constituanţi de a nu oferi preşedintelui de republică care beneficia deja de o largă legitimare electorală.ro. pentru că votul direct semnifică încrederea deplină în cel ales. sau a unui alt parlamentar. Din raţiunile unei astfel de reţineri. instituţională egală cu cea a Parlamentului.ionescu14@rdslink. a mesajelor cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. c. ceea ce înseamnă. Supuse tot unei analize separate. la cererea primului-ministru. deşi tradiţiile constituţionale româneşti ar fi fost un temei pentru consacrarea unui regim parlamentar. Numărul mare al partidelor cu reprezentare parlamentară nu ar fi permis alegerea cu uşurinţă a preşedintelui de republică. Chiar şi constituţiile socialiste statuaseră raporturi între Guvern şi Parlament specifice regimurilor politice parlamentare. la propunerea primului-ministru. PANDECTELE ROMÂNE NR. al integrităţii teritoriului şi al respectării tratatelor internaţionale. dar în urma consultării grupurilor parlamentare. Tezele proiectului de Constituţie au prevăzut că Preşedintele României este ales prin vot universal direct şi că are între atribuţiile principale. implicarea reală a preşedintelui de republică în luarea celor mai importante decizii statale. coroborate cu celelalte proceduri constituţionale prin care se înfăptuiesc alte raporturi între cele două organisme. precum şi în alte cazuri. se poate pune problema ce este mai important pentru definirea sistemului semiprezidenţial: desemnarea preşedintelui de republică prin vot universal direct. totodată. – revocare sau numire a celorlalţi membrii ai Guvernului. posibilitatea să-şi asume ulterior un rol excesiv în conducerea statului. îndreptăţirea de a pretinde Adunarea Constituantă | învestirea sa cu prerogative reale. – prezidare a şedinţelor Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă a ţării. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . de fapt. sau acordarea votului de încredere de către forul legislativ pentru formarea Guvernului şi răspunderea politică a acestuia faţă de organismul care i-a acceptat programul de guvernare? Analizată separat. acordarea votului de încredere pentru numirea şi funcţionarea Guvernului de către Parlament şi răspunderea politică a Guvernului în faţa forului legislativ. deoarece niciunul dintre ele nu ar fi putut avea o majoritate necesară pentru un astfel de tip de desemnare. de substanţă în conducerea Parlament | Guvern statului şi în reprezentarea acestuia pe plan intern şi extern. Concepţia Adunării Constituante privind raporturile între Parlament şi Guvern Adunarea Constituantă a optat pentru un regim politic semiprezidenţial.

Cristian IONESCU

Cu privire la Guvern, tezele proiectului de Constituţie au prevăzut că Guvernul asigură la nivel naţional, sub controlul Parlamentului şi în condiţiile prevăzute în Constituţie, stabilirea şi realizarea politicii interne şi externe, potrivit programului său de guvernare. Potrivit tezelor, primul-ministru numit de preşedintele republicii supunea în termen de 5 zile de la numire, Adunării Deputaţilor componenţa şi programul Guvernului şi cerea acesteia votul de încredere. În fine, tezele au prevăzut şi răspunderea Guvernului şi a fiecăruia dintre membrii acestuia în faţa Parlamentului pentru modul de îndeplinire a atribuţiilor. În plus, Adunarea Deputaţilor putea angaja răspunderea Guvernului printr-o moţiune de cenzură, iar primul-ministru putea solicita aceleiaşi Camere adoptarea unei moţiuni de încredere cu privire la politica Guvernului, prin care angajează răspunderea acestuia asupra unui program şi a unei declaraţii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. Evocarea succintă a acestor teze ale proiectului de Constituţie, care, în linii generale, se regăsesc şi în textul Constituţiei, permite concluzia că Adunarea Constituantă şi-a propus să statueze raporturi între Guvern şi Parlament potrivit modelului clasic de regim parlamentar, în care Guvernul este expresia voinţei suverane a Parlamentului şi răspunde politic pentru întreaga sa activitate în faţa Parlamentului. Potrivit acestui model, Guvernul se formează în baza votului de încredere dat de Parlament în urma acceptării de către acesta a programului de guvernare. Guvernul nu este liber să desfăşoare orice activitate, să stabilească liniile directoare ale politicii interne şi externe a ţării, dacă acestea nu izvorăsc din programul de guvernare dezbătut şi acceptat de Parlament. Rolul precumpănitor al Parlamentului în raporturile acestuia cu Guvernul rezultă şi din faptul că organizarea Guvernului se înfăptuieşte potrivit voinţei legislative a membrilor Parlamentului. DOCTRINĂ Este relevant sub acest aspect un fragment din alocuţiunea preşedintelui Comisiei pentru redactarea proiectului de Constituţie pe marginea textelor privind Guvernul: „Guvernul, ca instituţie centrală a administraţiei publice, în raporturile sale cu Preşedintele României şi, respectiv cu Parlamentul, în concepţia tezelor noastre, are o poziţie asemănătoare cu cea a guvernului din republicile parlamentare, în sensul clasic al termenului. Această poziţie rezultă din faptul că acest organ, deci guvernul, este învestit de către Parlament, că el răspunde politic numai în faţa Parlamentului, Preşedintele României, cum s-a discutat deja, nefiind implicat în guvernarea şi administrarea curentă a ţării, nici direct ca organ de aprobare a actelor guvernamentale, nici indirect în calitate de cenzor al activităţii guvernului. Este aici diferenţa esenţială faţă de sistemul prezidenţial din Franţa, de exemplu, unde principalele acte guvernamentale sunt aprobate de preşedintele republicii, ceea ce conduce la ideea după care acolo guvernul, în principal, are rolul de a asigura legătura dintre preşedintele republicii şi parlament. Repetăm, spre deosebire de sistemul francez, guvernul, aşa cum este prefigurat în tezele ce le prezentăm, răspunde exclusiv în faţa Parlamentului şi are deplina autonomie în realizarea politicii sale, bineînţeles sub control parlamentar”[26]. Constituţia reglementează instituţia Guvernului pe două paliere juridice, unul aparţinând dreptului constituţional şi altul dreptului administrativ. Astfel, Guvernului îi este încredinţată funcţia de asigurare a realizării politicii interne şi externe a ţării, dar şi prerogativa de a exercita
[26] Geneza Constituţiei României. 1991. Lucrările Adunării Constituante, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998, p. 524.

76 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

Reflecţii pe marginea art. 102 din Constituţia României, republicată

conducerea generală a administraţiei publice. Potrivit primului rol, Guvernul este iniţiator şi promotor al unor decizii politice, menite să satisfacă cerinţele impuse de politica internă şi externă a statului. În cea de a doua calitate, Guvernul apare ca administrator al treburilor publice la nivel central şi local şi conducător al serviciilor publice[27]. Deşi este numit de Preşedintele României, Guvernul este mai mult legat de Parlament. Sunt două texte constituţionale importante şi pe deplin relevante pentru această afirmaţie: art. 102 alin. (1) potrivit căruia programul de guvernare este acceptat de Parlament şi art. 109 alin. (1) care stabileşte caracterul răspunderii Guvernului şi organismul în faţa căruia acesta răspunde. Este vorba de o răspundere politică pentru întreaga sa activitate în faţa Parlamentului. Sigur că sunt şi alte texte constituţionale care exprimă legăturile profunde şi de substanţă între Guvern şi Parlament. Legăturile constituţionale existente între Guvern şi Parlament au trei izvoare de drept şi anume: Constituţia, legi votate de Parlament şi regulamentele parlamentare. În categoria legilor includem şi normele cu putere de lege ordinară şi organică cuprinse Constituţie | în ordonanţele de abilitare sau ordonanţele de urgenţă. Norme izvor de drept | procedurale referitoare la competenţe ale Guvernului în raporturile modele de guvernare acestuia cu forul legislativ, pot fi cuprinse şi în hotărâri de guvern emise în executarea legilor. Constituţia ca principal izvor de drept privind atribuţiile Guvernului şi raporturile acestuia cu Parlamentul conţine dispoziţii relevante şi în multe alte texte, care nu fac, însă, obiectul acestor comentarii. Înţelegerea rolului Guvernului şi a locului acestuia în sistemul general de guvernare depinde nu numai de interpretarea dispoziţiilor constituţionale relevante în materie, cuprinse în Constituţia în vigoare, ci şi de raporturile asumate de statul român faţă de Uniunea Europeană sau de alte organizaţii internaţionale cu influenţă politică considerabilă. Atragem atenţia asupra faptul că în practica raporturilor de guvernare şi în funcţie de majoritatea parlamentară care îl susţine, sau de sprijinul ori influenţa pe care o are asupra sa Preşedintele României, Guvernul deţine sau îşi formează un „spaţiu de manevră” în raporturile sale instituţionale cu Parlamentul. Dincolo de acest spaţiu, şi de limitele constituţionale în care are dreptul să-şi exercite prerogativele, Guvernul poate deveni excesiv nu numai faţă de Parlament şi faţă de preşedintele republicii, ori faţă de organismele sociale pe care le atrage într-un parteneriat de cooperare, ci şi faţă de cetăţeni. Nu este mai puţin adevărat, că un guvern poate deveni un instrument de manevră în mâinile unui preşedinte de republică situat în afara cadrului limitativ al Constituţiei, dar sprijinit de o majoritate parlamentară puternică şi stabilă. Constituţia nu are rolul să ofere celor ce o aplică modele de guvernare. Constituţia consacră anumite raporturi instituţionale între instituţiile fundamentale ale statului şi, în acest cadru, ne referim la Parlament, Guvern şi Preşedintele României. Depinde de modul în care este aplicată, ca procesul de guvernare să fie mai mult sau mai puţin democratic. Pentru excesul de putere din partea Parlamentului sau a Guvernului nu este responsabilă Adunarea Constituantă. Ea poate fi eventual culpabilizată pentru lipsa de claritate a unor dispoziţii sau pentru lacune de
[27]

A se vedea şi E. Diti Tarangul, Tratat de drept administrativ român, Tipografia Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1946, pp. 128-129.

PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 | 77 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

DOCTRINĂ |

Cristian IONESCU

reglementare. Pentru modul eronat în care este aplicată Constituţia, sunt vinovaţi numai cei în cauză. § 4. Rolul constituţional al Guvernului României în lumina Constituţiei din 1991, revizuită Înainte de a preciza care este rolul constituţional al Guvernului şi în ce constă acesta, se impune un scurt comentariu asupra locului şi statutului Guvernului în cadrul puterii executive. Raţiunea de a fi a Guvernului şi constantă atribuţie originară a acestuia, este punerea în executare imediată şi eficientă a legilor votate de Parlament şi promulgate de şeful statului. Pentru acest motiv se spune că Guvernul a preluat puterea instrumentală ce revenea în mod legitim Monarhului în perioada Evului Mediu. Începând cu epoca modernă când membrii Guvernului au fost recrutaţi, ca regulă generală, din cadrul Parlamentului şi au reprezentat diferite partide politice, Guvernul a depus în faţa Adunărilor reprezentative un program de guvernare care conţinea direcţiile generale, sursele şi instrumentele dezvoltării politice a statului pentru o anumită perioadă. Pentru înfăptuirea programului de guvernare acceptat de o majoritate parlamentară susţinătoare a Guvernului, acesta transmitea forului legislativ proiecte de lege transformate apoi prin votul parlamentarilor în legi. Elaborarea proiectelor de lege şi susţinerea acestora în Parlament a devenit a doua raţiune de a fi a Guvernului. În prima sa ipostază, Guvernul apărea ca organ executiv al voinţei legislative a Parlamentului, ca administrator al deciziilor politice ale acestuia. În a doua ipoteză, Guvernul apărea ca iniţiator de decizii politice ce urmau să fie validate de forul legislativ. Guvernul întrunea astfel calitatea de organ executiv, concomitent cu cea de organism înzestrat cu voinţă politică. După cum se vede, cele două funcţii mari ale oricărui guvern în regimurile parlamentare şi semiprezidenţiale se unesc într-un cerc perfect, care nu se desface niciodată. Dincolo de acest cerc, dar organic legat de ele, sunt hotărârile pe care Guvernul le adoptă pentru executarea legilor votate de Parlament. Cu aceste două funcţii clasice, Guvernul apare ca organ de vârf al puterii executive, alături de şeful statului, dar diferit de acesta. În lumina acestor scurte precizări trebuie subliniat că Adunarea Constituantă a consfinţit un model de organizare la vârf a puterii executive, în care Preşedintele României se intersectează, colaborează cu Guvernul, dar nu şi-l subordonează. Constituţia a fixat celor două organisme executive, sfere proprii de activitate. Relevant sub acest aspect, art. 102 alin. (1) din Constituţie prevede că „Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”. Cât priveşte rolul Preşedintelui României, acesta este prefigurat în art. 80 din Constituţie. Din compararea celor două texte, rezultă că Preşedintele şi Guvernul au roluri constituţionale diferite. Cine realizează politica internă şi externă a unei ţări, are şi rolul hotărâtor în configurarea acestei politici. Este dreptul şi, totodată, obligaţia oricărui guvern, să-şi stabilească în programul de guvernare obiective de natură politică pe care le va converti în proiecte de lege şi în acţiuni şi fapte administrative. Transformate în legi cu sprijinul majorităţii parlamentare, proiectele de lege respective vor contribui la înfăptuirea intereselor publice, a obiectivelor politice asumate de Guvern.

DOCTRINĂ

78 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

Legea nr. Guvernul nu poate fi. 91 alin. Guvernul este îndreptăţit să desfăşoare. ci doar în domeniul strict al asigurării unei astfel de activităţi. (2) din Constituţie]. Cum realizarea politicii interne a statului cuprinde sau se referă la toate sectoarele de activitate care au legătură cu aceasta. republicată Formularea cuprinsă în art.Reflecţii pe marginea art. 2 din legea menţionată. 102 din Constituţia României. (4) din Constituţie]. însă. putere de comandă. Nu există nicio contradicţie între prerogativa Preşedintelui României de a reprezenta statul român în raporturile internaţionale şi cea a Guvernului de a asigura realizarea politicii externe a ţării. tratate la nivel guvernamental. dacă această atribuţie este prevăzută expres în lege. inclusiv a primului-ministru şi a ministrului de externe. alte atribuţii pot fi stabilite oricând de Parlament. (1) din Constituţie nu putea fi decât de maximă generalitate. în condiţiile prevăzute în legi speciale. Guvernul poate încheia şi semna tratate la nivel guvernamental şi poate ratifica tratate prin ordonanţe de urgenţă. Vom observa că în Constituţie nu există o referire expresă la competenţa Parlamentului PANDECTELE ROMÂNE NR. Nu era de aşteptat ca Adunarea Constituantă să detalieze rolul Guvernului în realizarea politicii interne şi externe. c. (1) din Constituţie]. de pildă. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Parlamentul poate stabili oricând noi modalităţi legale de înfăptuire a rolului constituţional al acestuia. în funcţie de cerinţele de moment care pot să apară. 91 alin. autoritatea sa se răsfrânge la nivel naţional. negocierea tratatelor internaţionale. În domeniul politicii externe. se înţelege că activitatea Guvernului are un caracter central. sunt prevăzute o serie de atribuţii principale ale acestuia. Termenul de „asigurare a realizării politicii externe” poate fi interpretat şi în sensul că numai Guvernul are această competenţă. Fireşte. Potrivit art. precum şi pentru înfiinţarea. 590/2003 conţine şi alte dispoziţii privind competenţa Guvernului. sau de concepţia politică a forului legislativ privind rolul legal al Guvernului. termenul de „asigurare” nu semnifică o exclusivitate a Guvernului în materie de realizare a politicii externe.ro. propunerea făcută Preşedintelui pentru acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României. Astfel în Legea nr. fireşte. ca şi cea externă cuprinde domenii extrem de diverse şi se concretizează într-un număr nedefinit de acte politice şi juridice. potrivit sferei lor de competenţă constituţională şi legală. Atribuţiile Guvernului privind realizarea politicii externe vizează. să realizeze acţiuni de politică externă. Politica internă a unui stat. Guvernul. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. precum şi în fapte. respectiv tratate la nivel departamental. să iniţieze. Potrivit Legii nr. Concretizarea în atribuţii a rolului Guvernului este o sarcină pe care şi-a asumat-o Parlamentul. Atribuţii în această privinţă revin şi Parlamentului şi Preşedintelui României. dar şi să angajeze statul român. politici externe | Guvern garantarea în domeniul său de competenţă a aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene. care urmează să fie încheiate de Preşedintele României şi supuse de acesta Parlamentului spre ratificare [art. desfiinţarea sau schimbarea rangului negocierea tratatelor internaţionale | misiunilor diplomatice [art. 148 alin. 590/2003 privind tratatele.ionescu14@rdslink. 102 alin. singurul organism cu rol activ în stabilirea şi înfăptuirea politicii interne a ţării. precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu [art. precum şi ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale pot încheia tratate la nivel de stat. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . 1/2013 | 79 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013. toate însumând voinţă şi autoritate statală. În fond.

care exercită conducerea generală a administraţiei publice[28]. 309. Drept constituţional şi instituţii politice. II. Bucureşti. să ne limităm doar la competenţele Guvernului de a întocmi proiecte de lege şi de a adopta hotărâri. Bucureşti. p. apare cu o limpezime şi o claritate de definiţie. la adoptarea. 80 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 2002. Guvernul rămâne în orice ipostază a sa o autoritate publică aparţinând puterii executive[29]. dar este evident că forul legislativ în calitate de reprezentant suprem al Naţiunii este implicat într-o formă sau alta în acest domeniu. potrivit opiniei citate. În literatura de specialitate s-a spus că primul alineat al art. A se vedea în acest sens şi T. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . nu se poate susţine un astfel de demers. cu grad mare de generalitate pentru rolul Guvernului ca organ de vârf al puterii executive şi ca organ politic dintr-o dublă perspectivă: prin legitimitatea politică conferită de Parlament şi formalizată suplimentar de preşedintele republicii prin actul de numire şi prin obiectivele propuse în programul de guvernare pentru a căror realizare răspunde politic în faţa Parlamentului. Lumina Lex. Ne referim. de pildă. Tratat elementar. Ed. 102 alin. chiar dacă Adunarea Constituantă reglementează într-un capitol distinct (Capitolul V din Titlul III) al Constituţiei. ci şi din punct de vedere al activităţii sale. Cele două ipostaze în care apare Guvernul. în situaţii extraordinare. 102 alin. a unor ordonanţe de urgenţă. aşa cum acesta este prefigurat în art. Faţă de cele arătate. (1) din Constituţie. dar au naturi şi forme de realizare diferite. 1998. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. DOCTRINĂ Lectura atentă a art. (1) din Constituţie arată că Guvernul are un dublu rol constituţional. Deşi în doctrina occidentală sunt făcute încercări de delimitare a puterii executive. vol. nu pot fi de natură să modifice poziţia acestuia ca organism al puterii executive. la data: 20-11-2013. Iată deci că sfera actelor şi faptelor pe care le înfăptuieşte Guvernul în temeiul art. Lumina Lex. 61. [28] [29] M. pentru a-i configura rolul constituţional de realizare a politicii interne şi externe a ţării.Cristian IONESCU în domeniul elaborării sau realizării politicii interne. Actele emise de Guvern în realizarea politicii interne însumează suveranitate naţională. 102 alin. rezultă calitatea Guvernului de organism de vârf al puterii executive cu o competenţă generală şi de organism politic. pe baza programului său de guvernare acceptat de Parlament şi de autoritate publică centrală a puterii executive. (1) din Constituţie şi pentru care este responsabil este complexă şi variată. Adunarea Constituantă a găsit formularea optimă. 102 din Constituţie consfinţeşte rolul Guvernului de factor politic în realizarea politicii interne şi externe a ţării. Rolul constituţional al Guvernului. nu numai din punct de vedere al procedurilor de învestire a sa. Preda. la sesizarea de către Guvern a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea unor legi adoptate de Parlament. de administraţie. însă. Nu există nicio diferenţă între cele două formulări. la cooperarea cu organisme internaţionale pentru apărarea sau satisfacerea unor interese ale statului român etc. Sunt şi alte numeroase acte şi acţiuni întreprinse de Guvern în realizarea acestui rol. Ar fi o eroare. cu competenţă materială generală. „Administraţia publică”.ro.ionescu14@rdslink. sau că acesta constă în două mari direcţii de activitate. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Drăganu. Autorităţile administraţiei publice. Administraţia publică este o componentă specială a puterii executive. considerăm că cel puţin în stadiul actual al reglementărilor constituţionale şi al raporturilor instituţionale între autorităţile executive şi Parlament. Sistemul constituţional român. p. Ed. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Cele două mari categorii de activitate realizate de Guvern dau conţinut puterii executive deţinute de acesta. c. negocierea unor tratate sau acorduri internaţionale.

The Dorsey Press. Tocmai de aceea. Chicago. P. În fine. Dictionnaire constitutionnel. 1988. potrivit căreia. dă ordine. Astfel. totodată. (1) din Constituţie. Guvernul exercită un control de tutelă asupra consiliilor locale şi judeţene. Idem.U. dar legate tematic între ele. p. termenul de administraţie publică capătă trei conotaţii diferite. Iorgovan. 451. având un rol ierarhic asupra tuturor celorlalte autorităţi care i se subordonează. serviciu public social. În aceeaşi definiţie se precizează că administraţia publică este un termen mai cuprinzător decât cel de administraţie publică | conducere publică. op. Potrivit art.M. noţiunea de administraţie publică a căpătat un statut constituţional. Tocmai de aceea se impune circumscrierea cu exactitate a termenului de administraţie publică. impune o serie de precizări terminologice.. 249.ionescu14@rdslink. p. modifică actele organismelor subordonate. legată de termenul de serviciu public. stabileşte metodologii de lucru etc. precum şi asupra primarilor. republicată În exercitarea conducerii generale a administraţiei publice. Paris. Ca şi termenul de politică internă.F. într-un al treilea sens. 116 alin. cit. Într-o definiţie de dicţionar. înţelegerea corectă a acestui termen prin raportare la rolul Guvernului în conducerea generală a administraţiei publice. Y. I. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. Guvernul se manifestă din plin ca organ administrativ. Raporturile Guvernului cu autorităţile administrative autonome (fie cele prevăzute expres de Constituţie. 9. într-o exprimare generală. în sensul art. Guvernul numeşte/revocă. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Administraţia publică este. p.. The Dorsey Dictionary of American Government and Politics. ci încorporează întreg cadru politic. Guvernul îşi poate înfiinţa şi organiza în subordinea sa organe administrative de specialitate. instrucţiuni. (1) din Constituţie. termenul general de administraţie este considerat în mod constant legat de puterea executivă şi plasat în raport cu acesta într-o situaţie de strictă subordonare[34]. Duhamel. fie cele care se înfiinţează prin lege organică) sunt raporturi de colaborare. În calitatea sa de responsabil pentru exercitarea conducerii generale a administraţiei publice. Astfel de organisme se pot organiza şi ca autorităţi administrative autonome. 1992. aprobă/anulează. O. vol. p. 1/2013 | 81 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.Reflecţii pe marginea art. Mény. administraţia publică ar consta în organizarea şi conducerea poporului şi a altor resurse pentru atingerea obiectivelor guvernării. 363. 102 din Constituţia României. deoarece nu se limitează doar autorităţi administrative autonome | la conducere. prin administraţie publică se înţelege funcţia executivă într-un sistem de organisme (government). prin administraţie publică se înţelege [30] [31] [32] [33] [34] În acelaşi sens A.ro. într-un prim sens. administraţia publică ar însemna arta şi ştiinţa conducerii. la data: 20-11-2013. Prin esenţa sa. 102 alin. cel de administraţie publică este prefigurat cu maximă generalitate în Constituţie. Într-un alt sens. PANDECTELE ROMÂNE NR. Idem. J. aplicate la sectorul public[31]. cultural şi legal care influenţează conducerea instituţiilor publice[32]. Prin includerea sa în Legea fundamentală. Termenul de administraţie publică este asociat şi noţiunii de proces guvernare (governance)[33]. începând cu ministerele şi terminând cu prefecţii pe care îi şi numeşte şi revocă din funcţie[30]. Raliindu-ne unei opinii exprimate în doctrina de specialitate. Shafritz.

Este sarcina forului legislativ de a crea. Administraţia publică locală din România. Guvernul are de îndeplinit îndeosebi sarcini având un pronunţat caracter politic. cadrul legal de realizare a acestui drept. 14. Guvernul se situează în raporturi directe. op.ionescu14@rdslink. consiliile locale şi cele judeţene.ro. Dacă am face abstracţie de cuprinderea acestei instituţii în noţiunea de administraţie publică. 1999. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. de gestionar al resurselor financiare. (1) din Constituţie. nu în acest ordine constituţională | sens ar trebui interpretată noţiunea de administraţie publică. trebuie să aibă un unic centru de comandă. de organism din care se transmit deciziile de putere şi. nu poate fi încălcat dreptul constituţional al Guvernului de a exercita acest drept sub controlul Parlamentului şi în limitele prevăzute în Constituţie. c. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ .Cristian IONESCU ansamblul de organe care înfăptuiesc. prefectul. Se cuvine menţionat cel puţin încă un aspect şi anume. din punctul de vedere al art. 102 alin. Prin definiţie. [35] [36] DOCTRINĂ C. Manda. dacă drept administrativ | o raportăm la art. Bucureşti. cit. precum şi instituţii subordonate acestora[36]. vol. C. organe centrale de specialitate autonome. organism prezidat de Preşedintele României şi care astfel nu intră în sfera de subordonare a Guvernului. p. deoarece Guvernul control ierarhic superior nu îşi subordonează ierarhic instituţia Preşedintelui României. A.. Şi aici trebuie să facem abstracţie de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. 82 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Lumina Lex. materiale şi umane ale ţării. Guvernul. instituţii subordonate ministerelor. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. în conducerea generală a administraţiei publice. în acest cadru. din iniţiativa Guvernului. sau din cea a parlamentarilor. ci şi să raportăm noţiunea respectivă la Capitolul V din Titlul III al Constituţiei consacrat. „Administraţiei publice”. trebuie să facem nu numai abstracţie de locul Preşedintelui României în acest angrenaj structural. p. (1) din constituţie. conduc şi execută treburile publice[35]. strânse şi imediate cu cetăţeanul. I. ministerele şi alte organe subordonate direct Guvernului. extinsă la întreg teritoriul naţional. relevant. La rândul său. în accepţiunea formal-organică noţiunea de administraţie publică evocă următoarele autorităţi publice: Preşedintele României. Iorgovan. Această poziţionare a Guvernului îi pune în evidenţă calitatea sa de administrator al treburilor publice. 71. exclusiv. că sintagma „conducerea generală a administraţiei publice” este de ordine constituţională. aşa cum s-a observat corect în doctrina de specialitate. la data: 20-11-2013. Ca atare. Aşa cum s-a subliniat în doctrina dreptului administrativ. vom raporta această noţiune. organe locale de specialitate subordonate ministerelor şi conduse de prefect. Termenul de „conducere generală a administraţiei publice” urmează a fi raportat la controlul ierarhic superior deţinut de Guvern. (1) din Constituţie. 102 alin. Manda. Pentru a aduce cât mai mult noţiunea de administraţie publică sub incidenţa art. Ed. am putea utiliza această noţiune în incidenţa textului constituţional citat. Guvernul şi ministerele au obligaţia de a emite acte juridice de aplicabilitate generală impuse de conducerea serviciilor publice subordonate. trebuie să existe un Guvern unic. Evident. pentru că. 102 alin. competenţa de exercitare a conducerii generale a administraţiei publice revine Guvernului. la acel ansamblu de autorităţi publice centrale şi locale care potrivit Constituţiei intră în sfera de putere executivă a Guvernului. cu o competenţă exclusivă şi pe deplin acoperitoare a structurilor administrative subordonate. România fiind un stat unitar. Dacă în realizarea politicii interne şi externe a ţării.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. un rol legal care constă în asigurarea funcţionării echilibrate şi a dezvoltării sistemului naţional economic şi social. adoptarea de hotărâri pentru aplicarea acestora. (5) din Legea nr. 1 alin. Putem conchide că Adunarea Constituantă a încredinţat Guvernului un rol politic ca organ de vârf al puterii executive.. (2) din Legea nr. I. alături de Preşedintele României şi un rol administrativ. înseamnă iniţierea de proiecte legislative. 102 alin. PANDECTELE ROMÂNE NR. 363. unul dintre principiile statornicite de Adunarea Constituantă priveşte descentralizarea. la data: 20-11-2013. Guvernul deţine prin voinţa legislativă a Parlamentului. Constituţia se referă la programul de guvernare. concretizate şi realizabile prin programul de guvernare şi. prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului. 1/2013 | 83 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (1) din Constituţie şi care formează baza elaborării şi înfăptuirii politicii interne şi externe a ţării pentru mandatul viitorului Guvern. p. prin programe determinate.ro. sectoriale pentru care îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului. b) funcţia de reglementare. republicată Nu poate fi. este documentul pregătit de candidatul la funcţia de prim-ministru numit de Preşedintele României în perspectiva solicitării votului de încredere. Guvernul trebuie să conducă. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. ceea ce în planul juridicului. Programul de guvernare va cuprinde orientări generale ale activităţii viitorului Guvern pentru un mandat de patru ani. Conceptul de program de guvernare În mai multe texte. însă. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. Programul de guvernare la care face trimitere art. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. dar şi la un program asupra conţinutului căruia Guvernul poate decide să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului. pentru realizarea programului de guvernare Guvernul exercită următoarele funcţii: a) funcţia de strategie. vol. Deci. cit. Dimpotrivă. c) funcţia de administrare a proprietăţii statului. c. În afara rolului constituţional. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. inclusiv cea locală. pentru a-şi putea realiza obiectivele politice ale guvernării ţării[37]. eventual. Potrivit art. întreaga administraţie publică. pe care o regăsim nu numai la nivelul administraţiei publice locale. precum şi în racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale. Încheiem cu o concluzie la care ne raliem întrutotul şi anume că raţiunea fundamentală a Guvernului constă în asigurarea realizării liniilor politice interne şi externe ale ţării. b) asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării. Rolul politic este construit pe două paliere şi anume: a) Guvernul stabileşte liniile directoare şi obiectivele generale ale politicii interne şi externe a ţării. 1 alin. Iorgovan. § 5. 102 din Constituţia României. adevărat într-o formă generală.Reflecţii pe marginea art. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . încorporate în programul de guvernare acceptat de Parlament.ionescu14@rdslink. [37] A. exprimată în art. op. vorba de conducere hipercentralizată. vegherea ca toate autorităţile administraţiei publice să acţioneze cu operativitate şi profesionalism în respectarea Constituţiei şi a legii. Rolul administrativ constă în exercitarea conducerii generale a administraţiei publice.

Parlamentul nu ar mai fi avut nici un motiv pentru a controla Guvernul.ionescu14@rdslink. Guvernul ar trebui să prezinte în faţa Camerelor legislative reunite un bilanţ privind îndeplinirea programului de guvernare (pe obiective concrete). ar fi însemnat că şi-l însuşeşte. la data: 20-11-2013. Considerăm că această procedură ar fi de natură să dea substanţă responsabilităţii politice a Guvernului. conţinutul programului de guvernare va reflecta programul şi ideologia partidului sau a partidelor parlamentare care au contribuit la elaborarea acestuia şi care se angajează să sprijine prin puterea lor de vot echipa Guvernului care va fi învestit. Altfel spus. Dacă Constituţia ar fi folosit termenul de aprobare în locul celui de acceptare. modul în care programul de guvernare se derulează. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Sunt două documente separate. c. măcar în linii generale. Pus în faţa solicitării încrederii. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. cooperarea între autorităţi publice este de la sine înţeleasă şi apare ca o reflecţie funcţională a echilibrului şi colaborării celor trei puteri în stat. e) funcţia de autoritate de stat. Aşadar. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. aşa cum acesta a fost acceptat la începutul legislaturii. Evident. reprezentarea pe plan intern şi extern. Guvernul este liber să-şi modifice programul de guvernare. Parlamentul va dezbate programul prezentat de candidatul pentru funcţia de prim-ministru şi îl va accepta sau respinge. cum are şi latitudinea de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului pentru un program. sau pentru mijloacele la care va recurge pentru aceasta. ordinii publice şi siguranţei naţionale. ori sectorial. Nu există în statul modern o autoritate publică care şi-ar putea îndeplini funcţiile constituţionale sau. atunci acesta are vocaţia de a intra în raporturi instituţionale şi funcţionale cu orice autoritate publică centrală şi locală. evident cu obiective determinate. Dacă teoretic programul se păstrează identic pe parcursul mandatului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărării. Ideea sau termenul de acceptare folosit în art. Între programul de guvernare dezbătut de Parlament în vederea acordării rolului de învestitură şi lista membrilor Guvernului propuşi de candidatul pentru funcţia de prim-ministru nu este nicio legătură. metodele de înfăptuire a obiectivelor propuse de noul Guvern. programul de guvernare va ţine seama sau va porni de la resursele existente şi va prefigura căile. 102 alin. § 6. membrii Guvernului pot fi schimbaţi (remaniaţi) de Preşedintele României la propunerea primului-ministru.ro.Cristian IONESCU d) funcţia de reprezentare. DOCTRINĂ 84 | PANDECTELE ROMÂNE NR. după caz. Fără doar şi poate. Parlamentul îşi exprimă încrederea în noul Guvern. Raporturile Guvernului cu organismele sociale interesate şi cu societatea civilă Dacă Guvernul este iniţiator de politică internă şi externă. pentru a evalua eficienţa Guvernului şi a fiecărui minister în parte. Pe parcursul celor patru ani de mandat. indiferent în ce domenii ale vieţii sociale s-ar situa aceste raporturi. în numele statului român. (1) din Constituţie semnifică faptul că Parlamentul nu aprobă programul ci doar îl acceptă. Considerăm că Parlamentul este dator să cunoască. credem că cel puţin în ultima sesiune parlamentară a fiecărei legislaturi. legale fără a intra în raporturi cu alte autorităţi publice. De aceea. Dacă ar fi fost aşa. dar îşi rezervă dreptul de a-l sancţiona pentru neîndeplinirea programului. prin care se asigură.

pentru care ar trebui să militeze. astfel. profesional. această colaborare merită a fi de natură constituţională? Cu alte cuvinte. Guvernului şi a sferei de atribuţii ale organismelor ca atare. statuată în art. Guvernul nu a respectat-o. fără a mai fi necesară o dispoziţie constituţională în acest scop. 102 din Constituţia României. 102 alin. de pildă. aşa cum statuează prima proces de guvernare teză din art. vom ajunge la concluzia că împotriva ordonanţei de urgenţă sau a proiectului de lege. organizaţiile sociale interesate sunt situate într-o poziţie de aşteptare. Din lectura art. aceasta ridică câteva probleme de ordin constituţional care merită comentate. însă. dacă Guvernul emite o ordonanţă de urgenţă sau îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui proiect de lege într-un domeniu în care sunt incidente interese susţinute sau promovate de anumite organisme sociale fără. dispoziţiile cuprinse în art. de a analiza natura colaborării ca atare între Guvern şi organismele sociale respective. republicată Constituţia este obligată să reglementeze aceste raporturi. (3) din Constituţie. 114 alin. că textul elaborat şi votat de Adunarea Constituantă induce ideea Parlament | unei obligaţii constituţionale a Guvernului de a colabora cu organismele Guvern | respective „în îndeplinirea atribuţiilor sale”. 102 alin. cooperarea existentă între Guvern şi organisme sociale interesate. 102 alin. (2) din Constituţie au un rol determinant în procesul de guvernare? În ceea ce ne priveşte. se poate ridica o obiecţie de neconstituţionalitate extrinsecă.ionescu14@rdslink. se impune precizarea că o astfel de colaborare se desfăşoară cu respectarea limitelor de competenţă atribuite de Constituţie şi Parlament. însă. Potrivit textului constituţional. care de fapt are scopul de a conferi oricărei entităţi care se afirmă în spaţiul public. considerat acceptat în condiţiile art. În ceea ce priveşte. (2) din Constituţie ca o obligaţie constituţională a Guvernului – şi am greşi dacă nu am califica astfel. 102 alin. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Guvernul ar fi colaborat oricum cu organismele la care face trimitere art. considerăm că nu se impunea reglementarea constituţională a raporturilor respective. Ce se întâmplă. 102 alin. (2) din Constituţie este ideea de reprezentativitate. sfera de competenţă ce revine anumitor autorităţi. a le consulta? Dacă înţelegem prima teză a art. Prima dintre ele vizează chiar natura acestor raporturi. Prin natura ei.ro. pe care. în Titlul III din Constituţie este prevăzut special un capitol consacrat raporturilor între Parlament şi Guvern. c. însă. însă. Ca organ central al puterii executive şi titular unic al dreptului constituţional de a exercita conducerea generală a administraţiei publice. (2) din Constituţie. în speţa evocată. 102 alin.Reflecţii pe marginea art. (2). (2) din Constituţie rezultă că iniţiativa colaborării o are întotdeauna Guvernul. fixând. care le erodează eficienţa şi activismul social şi. Acesta este motivul pentru care. de pildă. această obligaţie –. fiind suficientă o simplă menţiune despre această legătură în legea organică privind organizarea Guvernului. 1/2013 | 85 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. fără a nega importanţa şi utilitatea raporturilor de colaborare între Guvern şi organismele sociale interesate. 102 alin. fără să se subroge în drepturile de competenţă ce revin altora. eventual. la data: 20-11-2013. O altă problemă de ordin constituţional pe care o ridică art. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Se observă limpede că textul constituţional nu conţine nici un PANDECTELE ROMÂNE NR. pentru a se cunoaşte liniile de demarcaţie funcţională între ele şi limita până la care acestea pot să desfăşoare acţiuni specifice. însă. legitimitate. Înainte. Vom observa. (2) din Constituţie.

86 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Dicţionar de sociologie. Vlăsceanu (coord. Este vorba de art. fiind separat de orice organizaţie ecleziastică. doar acele organisme sociale care ar putea oferi acestuia informaţii. vom observa că asociere liberă „organismul social” la care se referă Constituţia în art. şi prin instrumente şi metode sociale. economice şi social-umane consacrate în Constituţie şi este recunoscută ori acceptabilă pentru stat. parlamentele. să fie reprezentative la nivel naţional şi să aibă suficientă notorietate. a căror activitate corespunde valorilor naţionale. Adăugăm că prin extensie terminologică. în condiţiile legii. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . pentru a putea fi identificat cu uşurinţă. Din acest punct de vedere. Constituţia se referă expres la câteva dintre organismele sociale care prezintă interes pentru Guvern în aplicarea art. sindicate şi patronate. Prin urmare. 102 alin. ca reprezentând interese ale unor grupuri socio-profesionale largi. pentru a fi inclus pe o listă de aşteptare? Textul constituţional are totuşi forţa de blocare a unei astfel de interpretări. Este de dorit ca aceste organisme care promovează şi susţin logistic astfel de interese sociale. instanţele judecătoreşti.d. patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor. expertiză în analiza unor fenomene şi procese sociale. 1993. inclusiv propuneri cu caracter legislativ sau chiar amendamente pentru diferite proiecte de acte normative. Fără a mai dezvolta acest subiect. Ed. la data: 20-11-2013. 40 alin. Zamfir. Nu pot avea această calitate partidele politice pentru că acestea urmăresc în exclusivitate scopuri politice. Este suficient ca un organism social să se considere interesat de a colabora cu Guvernul. politice. partidele politice. curţile de conturi. De asemenea.m. 102 alin. sunt organizaţii. DOCTRINĂ [38] [39] C. (2) al Legii fundamentale.a. Art. instituţiile de cercetare. 9 din Constituţie care precizează că „sindicatele. sprijin. (2) este o organizaţie în sens sociologic. 102 alin. deoarece Adunarea Constituantă a fost prevăzătoare şi a statuat că scopul cooperării îl constituie îndeplinirea de către Guvern a atribuţiilor sale. Idem. tribunalele constituţionale ş. 102 alin. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale. pentru a nu intra într-o tematică sociologică. art. (2) din Constituţie. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. s-ar socoti calificate pentru o cooperare cu Guvernul. p. c. L. (2) din Constituţie utilizează termenul de organism social. şi în alte forme de asociere. este adevărat.ionescu14@rdslink. care este lipsit de valenţe juridice relevante. realizabile. pentru că statul român are caracter laic. 413. Babel.ro. precum şi cultele religioase.).Cristian IONESCU termen de calificare a organismelor sociale pentru colaborarea cu Guvernul. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. vom spune că în înţelesul art. (2) din Constituţie ar trebui incluse acele organisme sociale înfiinţate şi organizate legal. economice şi sociale ale membrilor lor”. sociologii consideră că întreprinderile economice. 102 alin. modalităţi prin care se pot înfiinţa organisme sociale în înţelesul art. (1) din Constituţie garantează asocierea liberă nu numai în partide. armata. Bucureşti. Prin ce se deosebeşte noţiunea de organism social de cea de organizaţie socială? Sunt sinonimi cei doi termeni? Dacă definim pur şi simplu organizaţia ca un grup de oameni care reprezentativitate | îşi organizează şi coordonează activitatea în vederea realizării unor Constituţie | finalităţi relativ clar formulate ca obiective[38]. spitalele sunt exemple de organizaţii[39]. şcolile.

Muraru. şi nici dacă vor conduce anumite departamente. c. Guvernul poate consulta anumite organisme sociale pentru evaluarea preliminară a impactului pe care l-ar avea noi reglementări normative (art. A fost o opţiune rezonabilă a legislatorilor constituanţi care nu au dorit să lege viitoarele structuri ale guvernelor şi. 24/2000. de voinţa unei Constituante care nu avea o experienţă constituţională şi democratică consolidată şi nici posibilitatea de previzionare clară a modului în care va evolua societatea românească din punct de vedere economic şi social. inclusiv a mijloacelor de informare în masă în general (M. E. § 7.ro. Cum o prerogativă constituţională a Guvernului constă în iniţierea proiectelor de lege. În această opţiune includem şi omisiunea Adunării Constituante de a defini rangul miniştrilor şi raporturile între aceştia. Textul menţionează modul de alcătuire a Guvernului şi anume primul-ministru. republicată)[41]. în vederea adoptării/aprobării. p. avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice. evident. nr. Comentarii şi explicaţii. miniştrii şi alţi membri. Ed. a proiectelor de acte normative. [41] PANDECTELE ROMÂNE NR. chiar dacă unele dintre ele pot fi declarate potrivit legii de utilitate publică[40]. Adunarea Constituantă nu venea în 1991 pe un teren gol nici în ceea ce priveşte structura pe ministere a Guvernului aflat în funcţie în momentul aprobării Constituţiei. Iorgovan. apoi a organizaţiilor patronale. a diferitelor grupuri de presiune.S. 561 din 10 mai 2009. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative].ionescu14@rdslink. 319 din 14 mai 2009 şi Legea nr. republicată. chiar tehnic profesional al domeniilor de cooperare şi. republicată Mai trebuie spus că este esenţialmente necesar ca toate aceste organisme sociale să fie înfiinţate şi să funcţioneze ca persoane juridice de drept privat. nr. Tănăsescu. la data: 20-11-2013. textul constituţional nu oferă nici un indiciu în ceea ce priveşte rangul ministerial. la nivelul Guvernului. Constituţia României revizuită. raporturile cu primul-ministru şi cu ceilalţi membri ai Cabinetului. All Beck. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1/2013 | 87 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Bucureşti. publicată în M. luând în considerare interesul social promovat de organismele respective [art.Reflecţii pe marginea art. Of. 102 din Constituţia României. Delimitări terminologice Constituţia prevede în art. 70 din 3 februarie 2003. 6 alin. componenţa lor. Constantinescu. deoarece vor reflecta particularităţile intereselor specifice ale acestora şi caracterul special. (3) că Guvernul este alcătuit din prim-ministru. în primul rând a organizaţiilor sindicale. 52 din 21 ianuarie 2003. publicată în M. 24/2000. Tot astfel. Cu privire la aceştia din urmă. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. a fundaţiilor şi asociaţiilor organizate ca persoane de drept privat fără scop patrimonial. precum şi a altor documente. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . dacă şi când se dorea. Adunarea Constituantă a votat un enunţ lapidar. 7 din Regulamentul privind procedurile. A se vedea pentru detalii art. 7 din Legea nr. 102 alin. I. oricând putând fi nuanţat în funcţie de complexitatea programului de guvernare propus de candidatul pentru funcţia de prim-ministru şi acceptat de Parlament. (1) din Legea nr. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. ce urmau să fie stabiliţi prin lege organică. a diferitelor organizaţii profesionale. 2004. se înţelege că acesta va coopera cu anumite organisme sociale de profil pentru a-şi fundamenta temeinic proiectele. 160). nici denumirea funcţiilor ministeriale şi rangul acestora. rolul şi funcţiile constituţionale şi legale ale Guvernului. Formele concrete de cooperare a Guvernului cu organisme sociale interesate sunt tot atât de variate pe cât sunt organismele respective. implicit. A. Componenţa Guvernului. Of. pentru elaborarea. [40] Într-un comentariu al Constituţiei se arată că buna funcţionare a serviciilor de interes naţional dirijate de membrii Guvernului nu este de conceput decât prin cooptarea la actul de guvernare şi de administrare a ţării a organismelor civile interesate.

Legea nr. În cadrul aparatului de lucru al Guvernului pot fi numiţi de către primul-ministru secretari de stat şi consilieri de stat. parte din Guvern. 10 din 31 decembrie 1989 a prevăzut că viitoarea componenţă a Guvernului se va aproba de Consiliul Frontului Salvării Naţionale la propunerea primului-ministru şi că acesta va fi numit de acelaşi Consiliu. 90/2001 prevede. dar pentru ca aceştia să aibă calitatea de membri ai Guvernului trebuie să fie prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere. inclusiv rangurile funcţiilor rămâneau la latitudinea primului-ministru şi a Consiliului Salvării Naţionale.ionescu14@rdslink. Guvernul era compus din primul-ministru. 37/1990 era în vigoare. acest lucru este posibil cu prilejul solicitării votului de încredere. ca instituţie nu a fost dizolvat. dar nici nu putea să-şi desfăşoare în continuare activitatea potrivit reglementărilor anterioare. Prima: candidatul pentru funcţia de prim-ministru are latitudinea să includă pe lista membrilor Guvernului pe care o transmite Parlamentului cu solicitarea votului de încredere.ro. că din Guvern pot face: un viceprim-ministru. 90/2001. precum şi miniştrii-delegaţi. dar aceştia nu au nicio calitate în Guvern. 90/2001 prevede că ministerele (denumirea şi numărul acestora) şi miniştrii se aprobă de către Parlament prin DOCTRINĂ 88 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în acest context. iar componenţa Guvernului se aproba la propunerea primului-ministru prin hotărârea celor două Camere legislative reunite. totodată. În aceste condiţii Decretul-lege nr. 37 din 7 decembrie 1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României. Biroul executiv era o structură funcţională cu rol de rezolvare operativă a problemelor curente şi urmărire a aducerii la îndeplinire a măsurilor luate de Guvern. Legea nr. ci îndeplinesc funcţiile încredinţate în aparatul de lucru al acestuia. cu excepţia funcţiei de viceprim-ministru. Guvernul îşi putea înfiinţa un birou executiv în compunerea căruia intrau. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. deoarece potrivit Legii nr. miniştrii de stat şi miniştrii finanţelor. Primul-ministru era numit de Preşedintele României. În fine. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (3) din lege prevedea şi secretari de stat. 102 alin. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . de interne. care nu făceau. în afara primului-ministru. miniştrii de stat. structura pe ministere a Guvernului şi compunerea acestuia. 2 alin. Guvernul. miniştrii de stat. justiţie şi cel al apărării naţionale. însă. (1)]. miniştrii şi lăsa libertate Parlamentului să stabilească prin lege organică şi alte categorii. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor – stabileşte următoarea componenţă a Guvernului: primul-ministru şi miniştrii. A doua: completarea listei membrilor Guvernului cu alte funcţii ministeriale nu este posibilă pe parcursul mandatului. Aceasta este compunerea obligatorie a oricărui Guvern şi corespunde primei teze a art. oricare dintre funcţiile precizate mai sus şi numărul acestora. Legea în vigoare – Legea nr. În momentul adoptării Constituţiei. 36 din Legea nr. Această procedură implică un vot al Parlamentului asupra noii liste a membrilor Guvernului. Art. 6 alin. aşa cum s-a întâmplat cu celelalte autorităţi publice. Singura posibilitate de schimbare a structurii Guvernului implică iniţiativa primului-ministru de a cere această schimbare Parlamentului. cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru. Potrivit noii legi. Următoarea reglementare în materie a fost adoptată prin Legea nr. că la 22 decembrie 1989. Două observaţii se impun. iar Constituţia se referea doar la primulministru.Cristian IONESCU Trebuie să amintim. Art. c. la data: 20-11-2013. După cum se poate observa. (3) din Constituţie. miniştrii şi secretari de stat [art. iar aceasta stabilise anterior patru categorii de membri ai Guvernului.

(2) şi art. Legea nr. Decizia Curţii Constituţionale nr. Legea nr. Ministerele care se află în coordonarea fiecărui ministru de stat se stabilesc de primul-ministru. s-a făcut o dezbatere specială în legătură cu termenul de „ministru de stat” ca membru al Guvernului. funcţie care nu a fost utilizată de Constituţie. adică miniştrii-delegaţi. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . de vreme ce chiar textul constituţional respectiv precizează că alţi membrii. publicată în M. 88 din 3 martie 2004. (3) din Constituţie cu cele ale art. rezultă că de la principiul egalităţii de funcţii ministeriale statuat în Constituţie poate să apară în practică o derogare. funcţia de ministru de stat. ci doar în legea organică a Guvernului. publicată în M. (4) din Legea nr. 226 din 15 martie 2004. nr. care provine din voinţa legislativă ordinară. 37 alin. includerea în sfera lor şi a funcţiei de „ministru de stat”. Aceeaşi situaţie o găsim în privinţa viceprim-ministrului. Cu acest prilej. 90/2001 prevede în art. 53 alin. PANDECTELE ROMÂNE NR. ca de altfel şi cea de „membrii ai Guvernului”. (3) a permis Parlamentului să aprobe un regim juridic special pentru alţi membri ai Guvernului. urmând ca aceştia să fie prevăzuţi ca atare printr-o lege organică. Eroarea Curţii constă în faptul că prin definiţie termenul de ministru utilizat în art. 102 alin. în situaţia în care într-un guvern oarecare a fost înfiinţată potrivit legii. Of. scop în care conlucrează cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc. 102 din Constituţia României. însă. Constituţia permite o atare derogare.Reflecţii pe marginea art. dar ministrul în cauză nu conduce un minister ca atare. Aceasta nu împiedică ca ministrul de stat să coordoneze mai multe ministere. 102 alin. nr. deoarece aceştia coordonează. deoarece în teza finală a art. Din coroborarea prevederilor art. 1/2013 | 89 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. „ministru fără portofoliu”[43] etc. realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate. 102 alin. 90/2001 conferă miniştrilor de stat o poziţie preponderentă în cadrul Guvernului. miniştrii de stat pot fi stabiliţi prin lege organică. 89 din 3 martie 2004. c. 226 din 15 martie 2004. (3) din Constituţie nu poate fi generic. 37 alin. folosite în art. Există o diferenţă esenţială între categoria de ministru. pe care Constituţia nu i-a nominalizat. (3) din Constituţie sunt utilizate în mod generic şi permit. 102 alin. la data: 20-11-2013. în condiţiile în care art. republicată acordarea votului de încredere asupra programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului la învestitură. că noţiunea de „miniştrii”. (3) din Constituţie se referea doar la miniştrii dar şi la posibilitatea ca prin lege organică să se stabilească şi funcţii ministeriale de alt rang. (2) că primul-ministru poate solicita Parlamentului ca unii dintre miniştri să aibă şi calitatea de ministru de stat pentru coordonarea activităţii unor ministere. Într-o altă decizie. aşadar. Of. ministru de stat are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniştrilor şi anume dacă deţin sau nu portofolii ministeriale[42]. 90/2001. care este de ordine şi voinţă constituantă şi categoria de ministru de stat sau ministru-delegat.ro. 102 alin. Curtea a considerat. „ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru”. eronat. Atât în literatura de specialitate – inclusiv în cea care a avut ca obiect comentariul textelor constituţionale – cât şi în practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale.ionescu14@rdslink. sub conducerea nemijlocită a primului-ministru. Curtea Constituţională a considerat corect că utilizarea de către primul-ministru | principiul legiuitorul ordinar a categoriilor de „miniştrii de stat” sau de egalităţii de funcţii ministeriale | „miniştrii-delegaţi cu însărcinări pe lângă primul-ministru”. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. [42] [43] Decizia Curţii Constituţionale nr.

prin comanda: #2077 .Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c.ro. la data: 20-11-2013.

ro. la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c.JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 .

la data: 20-11-2013.ro.ionescu14@rdslink. c.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

nr. 67/2004 for the election of local authorities. a Legii administraţiei publice locale nr. principle of loyalty. 215/2001 and Law no. 215/2001 şi a Legii nr.Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. reference norm. people’s sovereignty. Our purpose is to refer only to one of these aspects. 473 din 11 iulie 2012. such as revealed in the first recital of the decision. c. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. The critical presentation of the reasoning of the Court will allow us to signal. semi-direct democracy. la data: 20-11-2013. 1/2013 | 93 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 35/2008 for the election of the Chamber of Deputies and of the Senate and the amendment and completion of Law no. 682/2012. This aspect consists in the fact that the Constitutional Court elevated the will of the electorate expressed in a consultative referendum to the rank of reference norm for the a priori constitutionality control of the law. 682/2012 on the objection of unconstitutionality of the Law on amending and supplementing Law no. the Local Public Administration Law no. Of. [1] Publicată în M. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 393/2004 on the Statute of local elected officials.ro. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali [1] ABSTRACT This approach is not a thorough analysis of all the aspects of the complex Decision of the Constitutional Court no. among others. 682 din 27 iunie 2012 Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. We will also draw attention to the fact that the Constitutional Court invoked the principle of loyalty in a different manner than it did in another decision regarding the electoral matter. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . Keywords: consultative referendum.ionescu14@rdslink. PANDECTELE ROMÂNE NR. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. this poor understanding results from a previous decision to which the Court refers in the Decision no. Moreover. the poor understanding the Court has on the notion of national sovereignty referred to in article 2 paragraph (1) of the Constitution and also on the type of democracy established by the same provisions of article 2 paragraph (1) of the supreme law. 682 din 27 iunie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr.

Chiar dacă voinţa exprimată la referendum ar trebui transpusă prin modificarea Constituţiei. Se apreciază că este neconstituţională o lege care. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. democraţie semidirectă. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . 2. În opinia autorilor sesizării. printre multe altele. c. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi a modificării şi completării Legii nr. rezultă dintr-o decizie anterioară a Curţii referitoare la Decizia nr. 215/2001 şi a Legii nr. „pe lângă faptul că modifică substanţial modul de alocare a mandatelor. principiul loialităţii. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. următoarele: 1. de asemenea. (1) din Constituţie şi. legea criticată „încalcă voinţa cetăţenilor români exprimată în referendumul din 22 noiembrie 2009”. „totuşi trebuie avută în vedere atunci când se doreşte modificarea legilor electorale”.Elena Mădălina NICA REZUMAT Acest articol nu este o analiză a tuturor aspectelor a deciziei Curţii Constituţionale nr. această înţelegere eronată. Criticile de neconstituţionalitate sunt. la data: 20-11-2013. Mai mult. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Atragem de asemenea atenţia asupra faptului că Curtea Constituţională a invocat principiul loialităţii într-o manieră diferită decât aceea în care a făcut-o într-o altă decizie privind materia electorală. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. referendum la care majoritatea participanţilor la vot au fost în favoarea trecerii la un Parlament unicameral şi a reducerii numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane. asupra tipului de democraţie stabilită prin aceeaşi prevedere din art.ro. aduce şi un plus de parlamentari faţă de numărul în vigoare la data organizării referendumului. 67/2004 pentru alegerea autorităţior locale. care specifică în mod expres faptul că numărul deputaţilor şi al senatorilor se sta- JuRIspRuDeNŢĂ 94 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în esenţă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 682/2012. asupra înţelegerii eronate pe care o are Curtea asupra noţiunii de suveranitate naţională prevăzută de articolul 2 alin. (3) din Constituţie. – Extras – Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 2 alin. Modificările aduse legii electorale privitoare la alegerile parlamentare încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.2. ignorând art. normă de referinţă. Scopul nostru este analiza numai a unuia dintre aceste aspecte: Curtea Consituţională a ridicat voinţa electoratului exprimată în cadrul referendumului consultativ la rangul de normă de referinţă pentru controlul de constituţionalitate. a Legii administraţiei publice locale nr.1. 1. Criticile aduse raţionamentului Curţii ne permite să atragem atenţia. 1. 682/2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de modificare şi completare a Legii nr.ionescu14@rdslink. (1) a legii supreme. potrivit cărora suveranitatea naţională se exercită prin organele reprezentative ale statului român şi prin referendum. suveranitatea poporului. 62 alin. Cuvinte-cheie: referendum consultativ.

În ceea ce priveşte reglementarea criticată.ionescu14@rdslink. 419 din 26 martie 2009. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. legea aduce un plus de parlamentari faţă de numărul în vigoare la data organizării referendumului. respectiv Legea nr. iar. reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale.]”. aceasta modifică legea electorală..1. precum şi prin referendum”. opţiunea poporului în sensul reducerii numărului de parlamentari nu a format obiectul niciunei reglementări legislative. 2 din Constituţie prevede în acest sens că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român. întrucât nu respectă voinţa cetăţenilor români exprimată la referendumul din 22 noiembrie 2009 în sensul trecerii la un Parlament unicameral şi al reducerii numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane. 714 din 22 octombrie 2009. după consultarea Parlamentului. 62 alin. manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere. potrivit căreia. prin care a chemat poporul român să îşi exprime voinţa cu privire la două probleme de interes naţional: trecerea la un Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane. a scăzut în număr considerabil. care nu respectă voinţa poporului exprimată la referendum. care. precum şi prin referendum”. Preşedintele României. 1. nemijlocit. în raport cu populaţia ţării. Curtea Constituţională a statuat.. prin procedeul alegerii organelor reprezentative. 2 potrivit cărora suveranitatea naţională se exercită prin organele reprezentative ale statului român şi prin referendum. prin modul de atribuire a mandatelor. în raport cu populaţia ţării”. periodice şi corecte. (3).. 682 din 27 iunie 2012 bileşte prin legea electorală. Of. 2 – Suveranitatea şi ale art. c.) Examinând obiecţia de neconstituţionalitate. care specifică în mod expres faptul că numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală. Or. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum naţional. suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român.4. periodice şi corecte. forma de exercitare fiind cea indirectă. Art. a emis Decretul nr. constituite prin alegeri libere. publicat în M. însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct. 1/2013 | 95 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Or. ale art. Curtea constată că.Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. poate determina o creştere a numărului de parlamentari. publicată în M. 1.ro. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . în cadrul democraţiei reprezentative. Cu privire la acest text din Legea fundamentală. Autorii sesizării susţin că legea ce face obiectul sesizării încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. ignorând art. Curtea constată că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă. nr. În opinia acestora. indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009. la data de 22 octombrie 2009. la nivel individual. 1 alin. conform ultimului recensământ. 1. (. prin reglementarea tipului de scrutin.. 61 – Rolul şi structura (Parlamentului).3. potrivit cărora „România este stat de drept [. 1. populaţia României a scăzut în număr considerabil. PANDECTELE ROMÂNE NR. întrucât consacră o soluţie legislativă contrară voinţei poporului exprimate la referendumul naţional din data de 22 noiembrie 2009. 35/2008. 1. Legea criticată încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. Până la momentul adoptării legii criticate în prezenta cauză. la data: 20-11-2013. nr. (3) din Constituţie. mijlocită.2. 274 din 28 aprilie 2009.5. pentru următoarele considerente: 1. care o exercită prin organele sale reprezentative. referendumul. conform ultimului recensământ. că „exprimă voinţa constituantului român. Of. de exemplu prin Decizia nr.

Elena Mădălina NICA

1.6. Întrucât pot exista situaţii în care problematica asupra căreia poporul este chemat să îşi exprime voinţa să afecteze interesele reprezentanţilor aleşi (cum este cazul reducerii numărului de parlamentari sau al reducerii indemnizaţiilor parlamentarilor), Comisia de la Veneţia, în documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenară (13-14 octombrie 2007), a reţinut că efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional. Totodată, este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau a altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ. Dacă însă are caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară. 1.7. Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului. 1.8. În acelaşi sens, într-o cauză în care a avut a se pronunţa cu privire la efectele referendumului consultativ, Curtea Supremă a Canadei a statuat că „ordinea constituţională canadiană existentă nu poate rămâne indiferentă în faţa expresiei clare a unei majorităţi clare a cetăţenilor din Quebec [...]” exprimată cu prilejul unui asemenea referendum (Renvoi relatif à la sécession du Québec, 1998, R.C.S. 217, par. 92). 1.9. Tot astfel, practica statelor democratice relevă faptul că reprezentanţii poporului sunt în mod substanţial legaţi de rezultatele consultărilor populare. Astfel, de exemplu, în Norvegia, un referendum consultativ a condus, în anul 1972, la respingerea aderării la

Comunităţile Europene, în contextul în care majoritatea membrilor Parlamentului erau în favoarea aderării. Tot astfel, în Danemarca, un referendum consultativ a permis ca Actul Unic European, iniţial respins de Parlamentul danez, să fie ratificat. Aşadar, chiar dacă, teoretic, reprezentanţii aleşi ai poporului sunt liberi să decidă distinct de voinţa populară, în practică se supun acestei voinţe. 1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale –, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral. 1.11. Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale, desprins şi interpretat prin coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 – Statul român, art. 2 – Suveranitatea şi art. 61 – Rolul şi structura (Parlamentului), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie. 1.12. Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61. (...)

JuRIspRuDeNŢĂ

96 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 682 din 27 iunie 2012

COMENTARIU
Raţionamentul instanţei constituţionale expus în considerentul nr. 1 al Deciziei nr. 682/2012 a constat, în esenţă, în invocarea suveranităţii la care face referire art. 2 din Constituţie, a art. 1 alin. (3) conform căruia „România este stat de drept” şi a art. 61 din Constituţie, referitor la rolul şi structura Parlamentului, pentru a aprecia că voinţa exprimată în cadrul unui referendum organizat sub imperiul art. 90 din Constituţie trebuie să fie respectată de către Parlament, în caz contrar legea emisă de către acesta din urmă fiind neconstituţională. Altfel spus, via suveranitate în cadrul unui stat în care Parlamentul este organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 2 coroborat cu art. 1 şi art. 61 din Constituţie), rezultatele unui referendum consultativ constituie, în opinia Curţii Constituţionale, bază pentru cenzurarea voinţei Parlamentului ca fiind neconstituţională. În speţă, legea atacată, prin reglementarea unui nou tip de scrutin pentru alegerea deputaţilor şi a senatorilor, ar fi avut ca efect creşterea numărului de parlamentari, aspect care, conform instanţei constituţionale, „nu respectă voinţa poporului exprimată la referendum”. Este vorba despre referendumul naţional organizat şi desfăşurat în toamna anului 2009, ca urmare a exercitării de către Preşedintele statului a prerogativei prevăzute de art. 90 din Constituţie, conform căruia „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Una dintre problemele de interes naţional în cauză se referea la reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane, răspunsul corpului electoral la această problemă, astfel cum s-a exprimat în cadrul referendumului, mergând în sensul reducerii numărului de parlamentari (83,31% dintre voturile valabil exprimate pronunţându-se în acest sens). A. Poziţionarea incertă a Curţii Constituţionale asupra efectelor juridice ale referendumului În decizia de faţă, aprecierile Curţii în materia efectelor referendumului consultativ (atât în genere, cât şi a celui în cauză) nu sunt univoce. Pe de o parte, instanţa constituţională recunoaşte caracterul consultativ al referendumului, ceea ce echivalează cu faptul că rezultatele acestuia nu creează obligaţii juridice pentru niciun subiect de drept, aşadar nici pentru Parlament, în sarcina căruia nu se naşte obligaţia juridică de a legifera în direcţia exprimată prin referendum. Curtea, citând din Liniile directoare pentru organizarea referendumului, document elaborat de către Comisia de la Veneţia[2], reţine că „efectele referendumului trebuie să fie expres prevăzute în Constituţie sau prin lege, fie că referendumul este consultativ, fie că este decizional. Totodată, este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau a altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ. Dacă însă are caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară”. Or, în sistemul nostru, nici Constituţia, nici legea nu prevăd expres efectele referendumului naţional consultativ. Mai mult, în cazul referendumului consultativ la care se face trimitere a fost vorba, în termenii Liniilor directoare ale Comisiei de la Veneţia, despre o chestiune de principiu, care a constituit în acelaşi timp o propunere formulată generic adresată de Preşedinte corpului electoral. Curtea nu precizează însă în mod explicit aceste aspecte, ci, după ce recunoaşte că, într-adevăr, „în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o procedură
[2]

Cu ocazia celei de a 68-a sesiuni plenare, la 13-14 octombrie 2007.

PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 | 97 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ |

Elena Mădălina NICA

ulterioară”, preferă să afirme că lipsa acestei proceduri „nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum”. Pe de altă parte, deşi natura şi conţinutul acestor efecte ale referendumului consultativ nu sunt prevăzute expres nici în Constituţie, nici la nivel infraconstituţional, ele sunt practic instituite de Curtea Constituţională, în continuarea raţionamentului său carent. Pornind de la ideea că „nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului”, Curtea se raportează la exemple de drept comparat şi de practică referendară consultativă din alte state pentru a distinge între efectele directe şi efectele indirecte ale unui referendum consultativ. Stabilind că în cazul ambelor tipuri de referendum – decizional, respectiv consultativ –, este vorba despre exprimarea suveranităţii naţionale, voinţă ce „nu poate fi ignorată de aleşii poporului”, Curtea diferenţiază cele două tipuri de referendum prin natura efectelor pe care le produc: referendumul decizional produce efecte directe, cel consultativ efecte indirecte. Efectul indirect este definit de Curte, de altfel corect, prin aceea că referendumul consultativ „necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral”. Însă, deşi foloseşte termenul „necesită”, iar nu termenul „impune”, instanţa constituţională ajunge să afirme, de manieră implicită, că referendumul consultativ îi impune Parlamentului să ia măsuri legislative concordante cu voinţa majoritară exprimată la referendum şi, corelativ, îi interzice să legifereze în sens contrar acestei voinţe. B. Principiul loialităţii În continuarea raţionamentului său, Curtea invocă principiul loialităţii, ale cărui fundamente sunt, în opinia sa, art. 1, art. 2 şi art. 61 din Constituţie. În jurisprudenţa sa anterioară privind materia electorală, instanţa constituţională s-a referit la spiritul normelor de loialitate constituţională şi la principiul loialităţii constituţionale, norme pe care însă nu le-a individualizat expres cu acea ocazie, pentru a statua, pe calea controlului a priori, în sensul neconstituţionalităţii extrinseci a angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege ce modifică prevederi legislative electorale. Este vorba despre Decizia nr. 51/2012[3], în care Curtea a apreciat că spiritul normelor de loialitate constituţională trebuie să guverneze colaborarea dintre puterile statului, necesară pentru buna funcţionare a statului de drept. Pe lângă interzicerea adoptării, prin angajarea răspunderii Guvernului, a unor modificări ale legislaţiei în materia alegerilor ce trebuie să fie libere, periodice şi corecte, instanţa constituţională a considerat că o altă consecinţă a principiului loialităţii constituţionale constă în aceea că Guvernul nu poate invoca, în vederea angajării răspunderii, restricţii bugetare ce sunt de notorietate, invocate adesea şi care „persistă de o perioadă de timp suficient de lungă pentru a permite promovarea pe calea procedurii obişnuite a actului normativ în cauză”. În Decizia nr. 682/2012, Curtea Constituţională anvizajează principiul loialităţii nu din perspectiva obligaţiei de colaborare dintre autorităţile publice în cadrul separaţiei puterilor în
[3]

JuRIspRuDeNŢĂ

Publicată în M. Of. nr. 90 din 3 februarie 2012.

98 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

fundamentat pe art. Curtea Constituţională nu poate interveni şi cenzura o asemenea atitudine. un simplu sondaj de opinie”. 682/2012. Aceeaşi instanţă constituţională recunoştea însă. prin lege. prin reglementare. Cu alte cuvinte. în faţa Curţii Constituţionale. faţă de care Parlamentul trebuie să fie loial şi deci pe care trebuie să o transpună în legiferare. 682 din 27 iunie 2012 statul de drept. Este de remarcat că instanţa constituţională se referă. 1 coroborat cu art. 2 şi 61” din Constituţie. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . ci despre voinţa corpului electoral manifestată în cadrul unui referendum. în sistemul român. fiind deci activ şi legiferând în domeniul vizat de problema de interes naţional supusă referendumului naţional consultativ. Spre deosebire de Decizia nr. 3/2000. loialitatea îi impune acestuia din urmă să pună în practică voinţa exprimată de popor în cadrul unui referendum consultativ. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal.ro. 2 şi art.Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pentru a nu o reduce la un răspuns dat în cadrul unui simplu sondaj de opinie. ci din perspectiva raportării uneia dintre aceste autorităţi – Parlamentul – şi a competenţei sale la voinţa poporului. Curtea consideră că a pune în practică se traduce. 61 din Constituţie. măsurile legislative ce merg în direcţia contrară celei afirmate prin referendumul consultativ sunt neconstituţionale. în sensul că Parlamentul. Este important să precizăm că dacă Parlamentul nu legiferează. ca organ competent să legifereze. (2) din Legea nr.ionescu14@rdslink. voinţă ce constituie o expresie a suveranităţii naţionale garantate de art. Curtea „constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. despre voinţa poporului transpusă în normele constituţionale. pe cale de consecinţă. într-o jurisprudenţă constantă. la data: 20-11-2013. însăşi voinţa poporului faţă de care se apreciază respectarea sau nu a principiului loialităţii. referendum valabil în sensul art. întrucât pasivitatea legiuitorului nu poate fi atacată. Mai mult. 1. consecinţa principiului loialităţii pe care Curtea o precizează expres vizează materia referendumului consultativ şi constă în aceea „ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare. la „voinţa exprimată de popor” în cadrul referendumului consultativ. că oportunitatea legiferării se apreciază exclusiv de către Parlament. 5 alin. măsurile legislative adoptate sunt calificate în speţă de către Curte de o manieră negativă. odată ce Parlamentul intervine. 2 din Constituţie. în repetate rânduri. constituie. în opinia Curţii. legiferarea în materia vizată de referendumul consultativ trebuie să respecte această „voinţă a poporului” şi. suveranitatea poporului impune loialitatea organelor statului faţă de popor. PANDECTELE ROMÂNE NR. În traducere. c. Într-un al doilea timp. voinţa majorităţii cetăţenilor cu drept de vot care s-au pronunţat în cadrul unui referendum naţional consultativ. În finalul primului considerent al Deciziei nr. adoptând o atitudine pasivă. să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei (sic!) exprimată de popor. 51/2012. trebuie să nu tindă la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor. aşadar atitudine activă a Parlamentului. 1/2013 | 99 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. într-un prim timp. În baza acestui principiu. Parlamentul. nu este vorba. iar atunci când în cauză este organul reprezentativ suprem şi totodată legiuitor. de această dată. În decizia de faţă.

exercită şi el suveranitate. (1) din Constituţie. Cu atât mai mult cu cât problema de interes naţional supusă referendumului consultativ constituia o problemă principială în legătură cu legiferarea. democraţia este. 419/2009. echivalează cu o manifestare a poporului ca putere constituantă. iar nu doar „mijlocit”. considerăm că instanţa constituţională ar fi trebuit să aprecieze dacă poporul ce-şi exprimă voinţa în cadrul unui referendum naţional consultativ prin intermediul corpului electoral acţionează sau nu. 419/2009. c. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. iniţiativă populară. Referirea indistinctă a Curţii Constituţionale la voinţa poporului Invocarea în mod repetat de către instanţa constituţională a voinţei poporului şi a suveranităţii în Decizia nr. în cadrul unui referendum naţional consultativ.) reprezintă expresia suveranităţii naţionale. revocare populară. prin intermediul organelor reprezentative. Astfel.Elena Mădălina NICA C. la data: 20-11-2013. în plan legislativ. voinţa exprimată propriu-zis este cea a corpului electoral – format din cetăţenii cu drept de vot –. potrivit căreia. n. conform căruia suveranitatea se exercită atât prin organe reprezentative. 2 alin. iar nu reprezentativă. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . superioară Parlamentului. ca agent al poporului. în statul român. judecătorul constituţional ar fi trebuit să precizeze că în cadrul unui referendum naţional. 682/2012 este însoţită de o regretabilă omisiune a Curţii de a distinge ce fel de voinţă este exprimată de către corpul electoral. 2 alin. însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct. D. prin procedeul alegerii organelor reprezentative”. conform căreia „Modalitatea de constituire a acestora din urmă (a organelor reprezentative. dacă acest exerciţiu direct al suveranităţii. afirmaţia Curţii din Decizia nr. fără să precizeze. Curtea nu face altceva decât să repete o opinie eronată despre tipul de democraţie pe care o instituie Constituţia. astfel făcând. aspect ce cade sub incidenţa primei teze a art. 682/2012. a. citată în Decizia nr.ionescu14@rdslink. la nivel individual. JuRIspRuDeNŢĂ În primul rând. putere instituită. instanţa constituţională trimite la interpretarea pe care a dat-o art. mai exact cu stabilirea prin lege a numărului de parlamentari. cum ar fi trebuit. conform căreia aceste prevederi constituţionale „exprimă voinţa constituantului român. manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor 100 | PANDECTELE ROMÂNE NR. ca putere constituantă sau ca putere legislativă. (1) din Constituţie Într-una dintre etapele incipiente ale considerentului nr. în cadrul democraţiei reprezentative. Conform legii supreme. suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român. 682/2012. suveranitatea se exercită şi în mod direct. (1) din legea supremă. În opinia noastră.ro. care. ca organ reprezentativ. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. (1) din Constituţie. cât şi prin referendum. pentru a desemna toate modalităţile de intervenţie directă existente în sistemul nostru: referendum. realizat în virtutea tezei finale a art. fie el consultativ. care acţionează ca agent al poporului. termenul referendum fiind folosit în mod generic. Curtea se rezumă să se raporteze la suveranitatea naţională ce se exprimă prin voinţa manifestată în cadrul referendumului consultativ. fie decizional. sursa constituţională a acestui caracter semidirect fiind chiar art. 2 din Constituţie cu ocazia Deciziei nr. 2 alin. forma de exercitare fiind cea indirectă. mijlocită. nemijlocit. semi-directă. 2 alin. În al doilea rând. De asemenea. 1 al Deciziei nr. Înţelegerea eronată a Curţii Constituţionale asupra suveranităţii şi a tipului de democraţie instituit de art.

precum şi prin referendum”. Curtea evită deci să afirme. preferând să statueze că sunt încălcate prevederile art. atestă încă o dată înţelegerea incompletă şi greşită pe care Curtea o are asupra suveranităţii şi a art. pe de o parte. 1. cât şi prin referendum sau dacă modalitatea de constituire a organelor reprezentative. Aceasta întrucât a afirma că modalitatea de constituire a organelor reprezentative reprezintă „expresia suveranităţii naţionale. c. 2 şi 61 din Constituţie. alegerile libere. manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere. referendum despre care reamintim că nu are efecte juridice obligatorii. periodice şi corecte. E. periodice şi corecte fiind mecanismul prin care se constituie organele reprezentative. se manifestă atât prin exprimarea voinţei cetăţenilor în alegeri. la ceea ce instanţa constituţională consideră a fi expresia directă a suveranităţii naţionale în cadrul unui referendum naţional consultativ. cât şi prin referendum. univoc şi tranşant. fundamentat constituţional. modalităţile de exercitare a suveranităţii – exercitarea prin organe reprezentative şi. prin procedee de intervenţie directă – şi. (1) din Constituţie. mecanismul alegerilor libere. 2 din Constituţie. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1/2013 | 101 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. pe de altă parte. Mai apoi. precum şi o formulare confuză. Conform art. prin care se constituie organele reprezentative prin care se exercită suveranitatea. prin nerespectarea principiului loialităţii care rezultă din aceste prevederi şi care are. consecinţe juridice exprese. că măsura legislativă cenzurată este neconstituţională pentru că este contrară voinţei poporului. 2 şi 61 din legea supremă. periodică şi corectă a organelor reprezentative. 682 din 27 iunie 2012 în cadrul alegerilor libere. Raportarea făcută de Curte este directă. periodice şi corecte. iar nu de „supunere” faţă de voinţa acestuia a fost în multiple rânduri semnalat în doctrină) devine practic normă de referinţă pentru controlarea constituţionalităţii unei legi. la data: 20-11-2013. Modalitatea aleasă de Curte pentru a face acest lucru este să raporteze voinţa Parlamentului – expresie a suveranităţii legislative –. precum şi prin referendum”. pentru a evita confuziile. este evidentă indecizia Curţii cu privire la ce anume consideră a fi manifestat prin „exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere. Eventualul caracter riscant al ridicării voinţei exprimate în cadrul unui referendum naţional consultativ la rangul de normă de referinţă pentru controlul de constituţionalitate Din cele prezentate anterior se poate lesne concluziona că pentru Curtea Constituţională voinţa majorităţii membrilor corpului electoral care au decis să se prezinte la un referendum naţional consultativ (ale cărui riscuri şi zone de umbră din punctul de vedere al posibilului şi chiar probabilului său caracter de mijloc de „ghidare” a poporului. ce ar fi putut fi evitată fără un efort considerabil. 2 alin. periodice şi corecte.ro. ci întâi de toate la nivelul realităţii la care această exprimare face trimitere. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . însă elementul prin intermediul căreia cei doi termeni ai raportării sunt puşi faţă în faţă este principiul loialităţii. condiţionând expresia de voinţă a Parlamentului.ionescu14@rdslink. Ipoteza constituirii organelor reprezentative prin referendum este absurdă. respectiv. 1. periodice şi corecte. cât şi prin referendum. Curtea ar fi trebuit deci. la care se referă în începutul frazei. precum şi prin referendum”. PANDECTELE ROMÂNE NR. nu doar la nivel semantic sau stilistic. de art. în mod direct.Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. vădeşte mai întâi nefericita tautologie „expresia (…) manifestată prin exprimarea”. să se exprime mult mai clar şi cu mai multă grijă faţă de necesara distincţie între. iată. suveranitatea naţională este cea care se exercită atât prin organe reprezentative. şi anume dacă suveranitatea naţională este cea care se manifestă atât prin alegerea liberă. în opinia Curţii.

în mod indirect. 1. voinţa acelei părţi din corpul electoral care îşi exprimă valabil votul în cadrul unui referendum naţional consultativ valabil în condiţiile art. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 90 din Constituţie.Elena Mădălina NICA Dat fiind acest precedent şi ţinând cont de caracterul general obligatoriu al considerentelor Deciziilor Curţii Constituţionale (pe care aceasta îl afirmă. instituie obligaţia acestuia din urmă de a nu abuza de prerogativa prevăzută de art. la capătul unui anumit lanţ. Of. normă de referinţă pentru controlul de constituţionalitate al legilor. în jurisprudenţa sa recentă). De asemenea. Curtea Constituţională a apreciat că art. deci inclusiv Preşedintelui României. în care a fost utilizat referendumul consultativ instituit de art. cât timp Preşedintele este organul care poate decide. 70/1999. atunci putem ajunge în situaţia în care voinţa Preşedintelui. Or. dacă primeşte susţinere din partea corpului electoral în cadrul unui referendum naţional consultativ. astfel încât prevederile legale ce enumerau probleme de interes naţional sunt neconstituţionale prin raportare la aceste prevederi din legea supremă. Spunem riscant întrucât. 90 din legea supremă). verigă iniţială. publicată în M. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . 567/2006.ro. într-o asemenea ipoteză. Pe fond. acest lucru se va putea demonstra riscant dacă referendumul naţional consultativ va fi folosit mai degrabă ca modalitate de a obţine confirmarea de către corpul electoral a unor opinii ale Preşedintelui statului despre probleme de interes naţional decât ca modalitate de a obţine opinia corpului electoral despre ceea ce Preşedintele consideră a fi o problemă de interes naţional. Curtea a apreciat că „în realitate. astfel cum a reţinut Curtea Constituţională[4]. 221 din 19 mai 1999. 5 alin. c. considerăm că însuşi principiul loialităţii. 90 din Constituţie. repetitiv. sub sancţiunea neconstituţionalităţii legii în raport de art. reconstituibil ca urmare a interpretării Constituţiei şi a felului în care Curtea Constituţională însăşi interpretează legea supremă. singurul organ competent să aprecieze ce anume poate constitui o problemă de interes naţional. publicată în M. normă de referinţă pentru controlul de constituţionalitate al legilor. nr. Or. JuRIspRuDeNŢĂ 102 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Dincolo de criticile care suntem conştienţi că pot fi aduse acestui „scenariu” (pe care îl considerăm totuşi realist şi funcţional ca ipoteză intelectuală de lucru ce ţine cont totodată de contextul. se poate ajunge aşadar la punctul în care voinţa Parlamentului să trebuiască. politic şi nu numai. în sensul şi cu scopul de a preveni eventuale derive la care actuala sa formulare poate da naştere. Totodată. va trebui să legifereze în concordanţă cu această voinţă majoritară. poate deveni ea însăşi. 613 din 14 iulie 2006. 90 din Constituţie. să utilizeze sau nu mecanismul instituit de art. suntem de părere că aspectele asupra cărora am atras atenţia cu ocazia acestor aprecieri privind Decizia Curţii Constituţionale nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. singur şi necondiţionat. dacă referendumul naţional consultativ e folosit ca armă de manipulare – afirmaţie despre care ţinem să accentuăm că nu constituie un proces de intenţie –. în cazul în care legiferează în materii care au fost vizate de un referendum naţional consultativ valabil. să se supună voinţei Preşedintelui statului. 3/2000 va putea constitui. Of. Preşedintele este singurul îndreptăţit să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum”.ionescu14@rdslink. ce se impune tuturor organelor puterii de stat. în Decizia nr. nr. (2) din Legea nr. via principiul loialităţii. a unui anumit principiu. Această obligaţie se referă mai întâi [4] În Decizia nr. Parlamentul. 682/2012 se pot adăuga argumentelor exprimate deja în doctrină cu privire la necesara modificare a art. referendum în cadrul căruia majoritatea corpului electoral s-a exprimat în sensul susţinerii unei anumite opinii. la data: 20-11-2013. 90 din Constituţie „stabileşte competenţa exclusivă a Preşedintelui în determinarea problemelor de interes naţional ce se supun referendumului”. 2 şi 61 din legea supremă.

(3) din Constituţie.ro. ce nu trebuie manipulat prin intermediul unui referendum. fără o fundamentare temeinică în acest sens. conform art. 90 din legea supremă cu respectarea principiului loialităţii presupune. pe care. c. în vederea asigurării. 1/2013 | 103 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. lect. 1 alin. Elena Mădălina NICA PANDECTELE ROMÂNE NR. imposibilitatea pentru Preşedinte de a nu ţine cont. fie ele prevederi „neproblematice” sau prevederi care. 90 din legea supremă. cărora trebuie să li se supună concretizarea separaţiei puterilor în statul de drept democratic român. 90 din Constituţie va trebui ea însăşi să ţină seama de necesara corelare cu celelalte prevederi constituţionale. la data: 20-11-2013. determinat şi actual. Corelativ. dr.ionescu14@rdslink. de opinia Parlamentului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 682 din 27 iunie 2012 la respectarea corpului electoral prin care se exprimă poporul.Consideraţii privind primul considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. a efectivităţii valorilor supreme garantate de art. trebuie să îl consulte înainte de declanşarea referendumului consultativ. obligaţia exercitării prerogativei instituie de art. se impun a fi revizuite. ceea ce implică inclusiv faptul că stabilirea sferei problemelor de interes naţional ce fac obiectul unui referendum naţional consultativ trebuie să fie făcută cu seriozitate şi ţinând cont de importanţa acestora. revizuirea art. la rându-le. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . univ. Fireşte. în opinia noastră. în sistemul nostru constituţional. a caracterului lor cert.

la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink. c.ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. prin comanda: #2077 .

ionescu14@rdslink. as held by the first instance. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. namely the public's right to participate in decision making and access to justice in the environmental matters.ro. the nature of the possible decision. (1) of Law no. have access to these procedures and know how to use them”. Relevant in this regard is that under the Aarhus Convention of 25 June 1998 “The public must be aware of the procedures for participation in the decision making process with implications for the environment.Art. Dreptul la un mediu sănătos. 554/2004 a contenciosului administrativ. in its greeting. either by public notice or individually as appropriate. PANDECTELE ROMÂNE NR. that such consultation of the public concerned would be premature at this stage of the investigation of the location. and AN & DR considers. c. early in an environmental decision-making procedure. namely the public's right to participate in decision making and the access to justice environmental The Convention recognizes the right environment is portrayedas an objective to be achieved-without being clear content and are recognized procedural safeguards to achieve the objective. 554/2004 on administrative contentious. The Convention recognizes the right to environment. (1) din Legea nr. la data: 20-11-2013. The appellants-plaintiffs argued that CNCAN confirmed the decision to locate a nuclear waste repository in Saligny locality without realizing a program/plan to be publicly debated under the Aarhus Convention. and in an adequate. (1) din Legea nr. timely and effective manner. Convenţia de la Aarhus.2 of the Convention provides that the public concerned shall be informed. the opportunities for the public to participate. 14 alin. In this regard the art. Consultarea publicului ABSTRACT Clearly. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . no proof was made in the case that such consultation has taken place. of the proposed activity. 554/2004 a contenciosului administrativ. consultations that are mandatory in this area. Suspendare act administrativ. 1/2013 | 105 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Although the respondent-defendant filed a program of public communication for DFDSMA Saligny. 14 alin. Suspendare act administrativ Art. 6. inter alia. athorough examinationof the grounds of illegality raised cannot be made during the procedure regulated by article 14. The legislator requires only shaping some elements that question the presumption of legality on which the enforce ability of the administrative act is based. which is portrayedas an objective to be achieved-without clearly indicating its content – and also procedural safeguards to achieve this objective. the commencement of the procedure.

Regarding the imminent damage. să aibă acces liber la aceste proceduri şi să ştie cum să le folosească”. în timp util şi efectiv. likely to lead to deterioration of the environment and to endangerment of the principle of sustainable development. and also from the nature of environmental disputes where damage is represented by injuries of the environment. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. consultation of public. 14 alin. în procedura reglementată de art.2 din Convenţie s-a prevăzut că publicul interesat va fi informat prin anunţ public ori în mod individual. c. când este cazul despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o măsură adecvată. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . without settling this issue in the proceedings governed by article 14. right to a healthy environment. a participării publice şi accesul la justiţie. public participation in decisions on specific activities. imminent damage. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. privit ca un drept fundamental al omului. (1) of Law no. suspension of an unilateral administrative act. Prin Convenţie . precum şi importanţa accesului la informaţie. la data: 20-11-2013. Relevantă în această privinţă este faptul că potrivit Convenţiei de la Aarhus din 25 iunie 1998 „publicul trebuie să fie conştient de procedurile privind participarea la procesul luării deciziilor cu implicaţii asupra mediului. solidarity rights. se recunoaşte dreptul la mediu ce este înfăţişat cu titlu de obiectiv care trebuie realizat . printre altele despre activitatea propusă. legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. right to information. REZUMAT În mod evident.Elena Mădălina NICA The High Court finds that the appellants-plaintiffs have proved the existence of circumstances such as to create doubts about the legality of fiscal administrative act and. Preambulul Convenţiei de la Aarhus pune în evidenţă două concepte: dreptul la un mediu sănătos. Keywords: conventionality control.ro. oportunităţi de participare a publicului. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate. 554/2004. în vederea dezvoltării durabile. În acest sens prin art.ionescu14@rdslink. duly justified case.fără a-i fi precizat conţinutul şi sunt recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze JuRIspRuDeNŢĂ 106 | PANDECTELE ROMÂNE NR. contrary to the finding of the Court of Appeal. 195/2005.care consacră trei principii directoare. Aarhus Convention. Government emergency ordinance no. începutul procedurii. 6. will retain that the condition of the duly justified case is fulfilled. the High Court finds that the damage results from the adoption of an administrative decision without appropriate consultation with the public on the impact of this measure. natura deciziei posibile.

În motivarea cererii. Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au probat existenţa unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal şi. c. reclamanţii G. 4 şi art. (ÎCCJ.ro. PANDECTELE ROMÂNE NR.U. decizia nr. Deşi intimata-pârâtă a depus un program de comunicare cu publicul pentru DFDSMA Saligny aşa cum a reţinut prima instanţă. Înalta Curte constată că paguba rezultă din adoptarea unei decizii administrative fără consultarea corespunzătoare a publicului asupra impactului acestei măsuri. 1/2013 | 107 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Circumstanţele cauzei 1. fără a tranşa această chestiune în procedura reglementată de art. 7 din Convenţia de la Aarhus şi fără niciun fel de alte consultări ale publicului. la data: 20-11-2013. dreptul la informare. Procedura în primă instanţă Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . Recurenţii-reclamanţi au susţinut că CNCAN a confirmat decizia de amplasare a unui depozit de deşeuri nucleare în localitatea Saligny fără a realiza un program/ plan care să fie pus în discuţia publicului conform Convenţiei. dreptul la un mediu sănătos. precum şi din natura litigiilor de mediu unde paguba este reprezentată de vătămări ale mediului. secţia de contencios administrativ şi fiscal. 554/2004 a contenciosului administrativ. (1) din Legea nr. 14 alin. în cauză nu s-a făcut dovada că această consultare a avut loc. urmează a reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Convenţia de la Aarhus. consultări care sunt obligatorii în acest domeniu. iar AN&DR prin întâmpinare apreciază că o astfel de consultare a publicului interesat ar fi prematur a se realiza în acest stadiu al investigaţiilor amplasamentului. 106/2012) I. Referitor la paguba iminentă. ratificată de România prin Legea nr. O.ionescu14@rdslink. Cuvinte-cheie: control de convenţionalitate. nr. respectiv dreptul publicului de a participa la procesul decizional şi la accesul la justiţie în materie de mediu. suspendarea actului administrativ. suspendarea autorizaţiei parţiale nr. contrar celor reţinute de Curtea de apel. CEE România şi Centrul de Resurse Juridice au solicitat. 6 din Convenţia de la Aarhus. consultare publică. 554/2004. participarea publicului. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) şi Agenţia Nucleară pentru Deşeuri Radioactive (ANDR). 195/2005. (1) din Legea nr. 02/2010 şi obligarea la efectuarea consultărilor publice conform dispoziţiilor art.Art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Suspendare act administrativ obiectivul. de natură să ducă la deteriorarea mediului şi la periclitarea principiului dezvoltării durabile. reclamanţii au arătat că pârâta CNCAN a confirmat decizia de amplasare a unui depozit de deşeuri nucleare în localitatea Saligny fără a realiza niciun fel de plan/ program/proiect care să fie pus în discuţia publicului conform art. cazul bine justificat. 86/2000. 14 alin. pagubă iminentă.G. drept de solidaritate.

Elena Mădălina NICA

Instituţiile reclamante au invocat Anexa nr. 1 din Convenţia de la Aarhus, care prevede faptul că aceste consultări sunt obligatorii în acest domeniu al amplasării de depozite de deşeuri nucleare, astfel încât prin legislaţia naţională nu se poate deroga de la această Convenţie, iar în prezent, pe baza acestei autorizaţii de amplasare, beneficiarul stabilit, SC N. SA, a acordat deja unei persoane fizice autorizate contractul de evaluare a terenurilor pe care se va construi acest depozit de deşeuri nucleare. Astfel, au susţinut reclamanţii, se eludează atât dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus privind participarea publicului la luarea deciziilor de mediu, cât şi dispoziţiile Directivelor Europene SEA şi EIA, transpuse în România prin Hotărârea Guvernului nr. 1074/2006 şi respectiv, Hotărârea Guvernului nr. 445/2009. Prin întâmpinarea formulată, pârâta CNCAN a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susţinând că autorizaţia a cărei suspendare se solicită este o autorizaţie parţială cu caracter de decizie provizorie, emisă în baza art. 8 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare, iar în cuprinsul său sunt precizate expres limitele acesteia, permiţând titularului său să desfăşoare doar anumite activităţi. Pârâta ANDR, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantului Centrul de Resurse Juridice, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a aceluiaşi reclamant în raport de reclamanta G. CEE România, excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei G. CEE România şi a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă. Instituţia pârâtă a susţinut că evaluarea unui teren, indiferent de scopul acesteia, nu are valoare de decizie de mediu în sensul Convenţiei de la Aarhus, iar în ceea ce priveşte autorizarea ce i-a fost emisă JuRIspRuDeNŢĂ

de cealaltă pârâtă, a precizat că aceasta nu are decât valoarea unei autorizări de principiu, fără efecte materiale, toate demersurile fiind făcute în scopul identificării locaţiei optime. În ceea ce priveşte consultarea publicului interesat, agenţia pârâtă a susţinut că este prematur a se realiza în stadiul investigaţiilor amplasamentului, iar în conformitate cu legislaţia naţională, aceasta urmează a fi organizată de către autorităţile de mediu, în vederea emiterii acordului de mediu. Prin încheierea din data de 23 iunie 2010, astfel cum a fost completată prin încheierea dată în Camera de consiliu la data de 20 decembrie 2010, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantului Centrul de Resurse Juridice, lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului Centrul de Resurse Juridice în raport de reclamanta G. CEE România, lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei G. CEE România. 2. Hotărârea Curţii de Apel Prin Sentinţa civilă nr. 1267 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare, formulată de către reclamanţii G. CEE România şi Centrul de Resurse Juridice, în contradictoriu cu pârâţii CNCAN şi ANDR, ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi nucleare nr. DFDSMA_ANDR_02/2010, pârâta CNCAN a autorizat parţial pârâta ANDR „să amplaseze Depozitul Final de Deşeuri de Slabă şi Medie Activitate (DFDSMA) în localitatea Saligny, judeţul Constanţa, în conformitate cu documentaţia prezentată, reglementările naţionale de securitate radiologică şi prevederile impuse în Anexele 01 şi 02 care fac parte din prezenta autorizaţie”, cu intrare în vigoare la data de 21 februarie 2010

108 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Suspendare act administrativ

şi expirare la data de 20 februarie 2012, „ca urmare a analizării documentaţiei înregistrate la CNCAN cu nr. 5638/VB din 10 decembrie 2009 şi a completărilor ulterioare înregistrate la CNCAN cu nr. 201 din 18 ianuarie 2010 şi cu nr. 673/VB din 10 februarie 2010”. Analizând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t), art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 8 alin. (7), (8), (9) şi (10) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente. Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond, examinând cadrul normativ de reglementare a condiţiilor de emitere a unei autorizaţii parţiale de amplasare a unui depozit de deşeuri radioactive, a constatat că aspectele referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000, necesită o interpretare a unor noţiuni autonome precum cea de „luare a unei decizii” aptă a afecta mediul, precum şi o apreciere asupra mijloacelor de informare utilizate de către pârâta ANDR în ceea ce priveşte caracterul lor adecvat prin raportare la consecinţele preconizate, aspecte ce nu pot forma obiectul cercetării succinte ce îi este permisă instanţei în procedura sumară a verificării aparenţei de nelegalitate. În condiţiile în care singurele activităţi pe care le poate desfăşura pârâta ANDR în baza autorizaţiei în cauză sunt investigaţii şi caracterizarea amplasamentului, achiziţia terenului aferent, obţinerea acordului de mediu, obţinerea şi avizarea/aprobarea documentaţiilor de urbanism, obţinerea certificatului de urbanism, obţinerea avizului sanitar, obţinerea

altor avize şi autorizaţii solicitate conform legii, care prin ele însele nu sunt de natură să afecteze mediul, Curtea a înlăturat motivele invocate de către reclamanţi ca reprezentând nişte temeiuri suficient de caracterizate pentru a fi cercetate în susţinerea aparenţei de nelegalitate, revenind instanţei învestite cu analizarea legalităţii autorizaţiei să aplice propriul raţionament juridic şi să confere propria interpretare corelată a dispoziţiilor relevate. Mai mult, în condiţiile în care pârâta ANDR a şi depus la dosarul cauzei un Program de comunicare cu publicul pentru DFDSMA SALIGNY, prima instanţă a apreciat susţinerile reclamanţilor referitoare la lipsa oricărei informări şi consultări a publicului ca fiind lipsite de temei. Referitor la cerinţa pagubei iminente, Curtea a constatat că, atât din conţinutul dispoziţiilor legale, cât şi din cuprinsul autorizaţiei, rezultă cu claritate faptul că în măsura în care nu sunt obţinute toate avizele şi acordurile necesare, printre care se regăseşte şi acordul de mediu, pârâtei nu i se va elibera autorizaţia finală, în baza căreia ar putea demara activităţile de amplasare a depozitului, apreciind, pe cale de consecinţă, că reclamanţii nu au relevat argumente pertinente pentru care evaluarea de mediu care urmează a fi efectuată nu ar fi corectă dacă intervine după achiziţionarea terenului, în condiţiile în care achiziţionarea se face pe riscul pârâtei şi ea este necesară pentru a se realiza, ulterior, studiul de impact asupra mediului şi studiul de fezabilitate, iar în măsura în care acestea nu vor fi pozitive, amplasarea depozitului nu va fi posibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinţei civile nr. 1267 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii Centrul de Resurse Juridice şi G. CEE România, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ.

PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 | 109 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ |

Elena Mădălina NICA

Motivele de recurs invocate de recurenţi se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., invocându-se ignorarea prevederilor Convenţiei de la Aarhus privind suspendarea efectelor actelor sau procedurilor prevăzute în Anexa 1 a convenţiei menţionate. Recurenţii arată că „prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt contrare art. 9.2 din convenţie întrucât condiţiile impuse de legea naţională sunt mai restrictive decât dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus”. În ceea ce priveşte cazul bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se arată că instanţa nu a analizat actele care se întocmesc de beneficiar ca urmare a obţinerii autorizaţiei parţiale şi că programul depus la dosar nu conţine niciun fel de procedură de consultare a publicului aşa cum prevede art. 6 din Convenţie, iar o consultare ulterioară finalizării depozitului ca şi evaluarea de mediu nu ar putea să mai schimbe nimic, fiind pur formală. 4. Apărările formulate de intimaţi Prin întâmpinările depuse la dosar CNCAN şi ANDR au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de suspendare a autorizaţiei parţiale cu caracter de decizie provizorie, emisă de CNCAN în baza art. 8 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare, deoarece instanţa de fond nu a ignorat prevederile Convenţiei de la Aarhus, aşa cum susţine recurenta, ci a constatat corect că singurele activităţi pe care le poate desfăşura ANDR, în baza autorizaţiei parţiale, sunt investigaţii şi caracterizarea amplasamentului, achiziţia terenului aferent, obţinerea acordului de mediu, obţinerea şi avizarea/ aprobarea documentaţiilor de urbanism, obţinerea certificatului de urbanism, obţinerea

avizului sanitar, obţinerea altor avize şi autorizaţii solicitate conform legii, care prin ele însele nu sunt de natură să afecteze mediul. Aspectul suspendării executării actului administrativ a fost cercetat de instanţa in extenso în hotărârea recurată, atât din perspectiva dreptului naţional, cât şi din aceea a Convenţiei. Mai mult recurentele nu au administrat o contraprobă la programul instituţiei ANDR cu privire la comunicarea cu publicul pentru DFDSMA Saligny.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recurentele-reclamante au învestit instanţa de contencios-administrativ şi fiscal cu o cerere de suspendare a Autorizaţiei parţiale nr. 02/2010 pentru desfăşurarea de activităţi nucleare, emisă de CNCAN, pentru amplasarea Depozitului Final de Deşeuri de Slabă şi Medie Activitate (DFDSMA) în localitatea Saligny judeţul Constanţa de către ANDR, cu termen de intrare în vigoare la 21 februarie 2010, solicitând obligarea la efectuarea consultărilor publice, conform art. 4 şi 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000. Prin hotărârea pronunţată prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. pr. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed. 1. Argumentele de fapt şi de drept relevante Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului adminis-

JuRIspRuDeNŢĂ

110 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

în timp util şi efectiv. 14 alin. Cele trei principii directoare. Referitor la cazul bine justificat.ionescu14@rdslink. în procedura reglementată de art. în vederea dezvoltării durabile. 1/2013 | 111 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Recurenţii-reclamanţi au susţinut că CNCAN a confirmat decizia de amplasare a unui depozit de deşeuri nucleare în localitatea Saligny fără a realiza un program/plan care să fie pus în discuţia publicului conform Convenţiei. se recunoaşte dreptul la mediu ce este înfăţişat cu titlu de obiectiv care trebuie realizat – fără a-i fi precizat conţinutul şi sunt recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze obiectivul. Suspendare act administrativ trativ: „(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente. relevate de reclamante în cererea de suspendare. 2 lit. legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.2 din Convenţie s-a prevăzut că publicul interesat va fi informat prin anunţ public. În mod evident. la data: 20-11-2013. Prin Convenţie – care consacră trei principii directoare. să aibă acces liber la aceste proceduri şi să ştie cum să le folosească”. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 14 alin. în definiţia legală a acestei noţiuni cuprinsă în art. persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Cele două condiţii cerute cumulativ de norma citată au fost analizate sumar de Curtea de Apel. suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”. natura deciziei posibile. deopotrivă garantarea dreptului publicului de a se adresa justiţiei în cazurile în care legislaţia de mediu este încălcată. t) din acelaşi act normativ se arată că vizează „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept. precum şi importanţa accesului la informaţie. respectiv dreptul publicului de a participa la procesul decizional şi la accesul la justiţie în materie de mediu. care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”. consacrate de Convenţie se referă la: a) dreptul publicului de a avea acces la informaţia de mediu. Deşi intimata-pârâtă a depus un program de comunicare cu publicul pentru DFDSMA Saligny aşa cum a reţinut prima instanţă. PANDECTELE ROMÂNE NR. consultări care sunt obligatorii în acest domeniu. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate. iar ANDR prin întâmpinare apreciază că o astfel de consultare a publicului interesat ar fi prematur a se realiza în acest stadiu al investigaţiilor amplasamentului. oportunităţi de participare a publicului.Art. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . 6. 554/2004 a contenciosului administrativ. a participării publice şi accesul la justiţie. începutul procedurii. în cauză nu s-a făcut dovada că această consultare a avut loc. 7. c) garantarea dreptului publicului de a se adresa justiţiei în cazul în care primele două drepturi sunt încălcate şi. a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare. În acest sens prin art. Relevantă în această privinţă este faptul că potrivit Convenţiei de la Aarhus din 25 iunie 1998 „publicul trebuie să fie conştient de procedurile privind participarea la procesul luării deciziilor cu implicaţii asupra mediului. c. după sesizarea. ori în mod individual.ro. când este cazul despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o măsură adecvată. rămânând necercetate împrejurări esenţiale. Preambulul Convenţiei de la Aarhus pune în evidenţă două concepte: dreptul la un mediu sănătos. privit ca un drept fundamental al omului. (1) din Legea nr. printre altele despre activitatea propusă. b) dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor. în condiţiile art. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile.

precum şi din natura litigiilor de mediu unde paguba este reprezentată de vătămări ale mediului. CEE România împotriva Sentinţei civile nr. 2. Pentru aceste motive în numele legii. (1) din Legea nr. instituită de Convenţia de la Aarhus. încălcat printr-un act administrativ unilateral. 14 alin. ş) din Legea nr. ale cărei aprecieri pe marginea art. având în vedere că în speţă acest drept a fost. 554/2004 a contenciosului administrativ. (1) din Legea nr. Spus sintetic. Înalta Curte constată că paguba rezultă din adoptarea unei decizii administrative fără consultarea corespunzătoare a publicului asupra impactului acestei măsuri. admite recursul declarat de Centrul de Resurse Juridice şi G. Decizia de faţă prezintă importanţă şi din perspectiva interpretării pe care Înalta Curte o dă art. Concret. (1) din Legea nr.Elena Mădălina NICA Existenţa dreptului la informare privind calitatea şi pericolele pentru mediu este recunoscută atât legislativ. Concluzionând. mai exact a unui atribut al acestuia constând în dreptul publicului de a fi consultat în procesul decizional care afectează mediul. 554/2004. în cazul dedus judecăţii este vorba despre dreptul publicului de a fi consultat anterior emiterii unei autorizaţii parţiale de amplasare a unui depozit de deşeuri nucleare în localitatea Saligny. prin admiterea recursului. va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul că va admite cererea de suspendare aşa cum a fost formulată de reclamanţi. în Decizia de faţă este vorba despre interpretarea pe care o dă instanţa supremă art.ionescu14@rdslink. DFDSMA_ANDR-02/2010 emisă de CNCAN până la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii în anulare. 554/2004 o defineşte ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau. de natură să ducă la deteriorarea mediului şi la periclitarea principiului dezvoltării durabile. art. fără a tranşa această chestiune în procedura reglementată de art. modifică sentinţa Curţii de apel Bucureşti şi JuRIspRuDeNŢĂ 112 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 312 alin. precum şi în jurisprudenţa CEDO. în opinia instanţei ordinare supreme. (1) din Legea nr. 1267 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti. perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”. după caz. la data: 20-11-2013. 106/2012 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezintă importanţă din perspectiva contribuţiei instanţei supreme la efectivizarea dreptului la un mediu sănătos. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. civ. Trebuie precizat de asemenea că interpretarea este contrară celor reţinute în considerentele sentinţei primei instanţe. (1) şi (2) C. Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au probat existenţa unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal şi. în sensul că admite cererea reclamanţilor. 554/2004 în legătură cu nerespectarea obligaţiei de a consulta publicul în materie de mediu. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Referitor la paguba iminentă. COMENTARIU Decizia nr. c. Totodată. Contrar celor reţinute de Curtea de apel. 14 alin. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 14 alin. 14 alin. Curtea de apel Bucureşti.ro. Modifică sentinţa atacată. 554/2004 sunt calificate de către instanţa supremă ca „sumare”. Înalta Curte. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Suspendă executarea autorizaţiei parţiale pentru desfăşurarea de activităţi nucleare nr. 2 lit. pr. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . urmează a reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat..

Este vorba despre art. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului. 1/2013 | 113 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Admiterea recursului este fundamentată pe constatarea respectării în speţă a condiţiilor cumulative instituite de art. Este vorba despre obligaţia de consultare a publicului în probleme de mediu. care garantează dreptul de acces la informaţia de mediu. parte a dreptului intern. Invocarea Convenţiei de la Aarhus în materia dreptului la consultare. încă din prima fază a procesului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . 7 din Convenţie. ci Convenţia de la Aarhus. Interesant este că în speţă reclamanţii-recurenţi au invocat. aptă să afecteze prezumţia de legalitatea actului administrativ în cauză. 14 alin. 86/2000[1]. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi face o corectă interpretare sistemică a Legii nr.ro. Suspendare act administrativ suspendă executarea autorizaţiei parţiale pentru desfăşurarea de activităţi nucleare emisă de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) până la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii în anulare. 4 din Convenţie.Art. cât şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 În ce priveşte prima condiţie instituită de legiuitor. c. t) din acest act normativ – pentru a statua că neîndeplinirea obligaţiei de a consulta publicul este o împrejurare de natură a crea îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ. reţinând că art. 554/2004 nu permite acest lucru. ratificată de România prin Legea nr. instanţa supremă. reţine că neîndeplinirea unei obligaţii legale şi convenţionale în legătură cu un atribut al dreptului la mediu este o asemenea împrejurare. 554/2004 a contenciosului administrativ. recte autorizaţia parţială pentru desfăşurarea de activităţi nucleare. (1) şi art. 554/2004 – art. atenţionând că prima instanţă nu a cercetat îndeajuns „împrejurări esenţiale” de natură să clarifice existenţa cazului bine justificat. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. prin instituirea unor obligaţii specifice ale autorităţilor etatice. care se traduce prin mai multe obligaţii corelative ale statului. însă de origine internaţională. 554/2004 a contenciosului administrativ. privind participarea publicului în timpul pregătirii planurilor. A. 14 alin. Deşi nu tranşează asupra legalităţii. la data: 20-11-2013. condiţii ce încadrează dreptul de a cere suspendarea executării unui act administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ respectiv. prevăzută atât de Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie. Totodată. Corelativ obligaţiei de consultare există dreptul oricărei persoane la consultare. (1) din Legea nr. 5 lit. (1) din Legea nr. referitor la participarea publicului la deciziile privind activităţile specifice de mediu. nu prevederile legale de origine internă.ionescu14@rdslink. (1) din Legea nr. care prevede faptul că aceste consultări sunt obligatorii în domeniul amplasării de depozite de deşeuri nucleare. PANDECTELE ROMÂNE NR. 2 lit. 195/2005 ca una dintre componentele dreptului oricărei persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. aceea a cazului bine justificat. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14 alin. programelor şi politicilor legate de mediu. garantat de art. art. Dreptul la consultare face parte din dreptul complex la participare la luarea deciziei în materie de mediu. precum şi despre Anexa 1 din Convenţie. Of. reclamanţii au invocat dispoziţiile Directivelor Europene SEA şi [1] Publicată în M. nr. de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi paguba iminentă. 14 alin. 224 din 22 mai 2000. 6 din Convenţie. art. Cele două condiţii sunt cazul bine justificat.

14 alin. Controlul de convenţionalitate nu are însă ca obiect art. se raportează pe larg la Convenţia de la Aarhus. Astfel. ci este de-a dreptul un act nevalid. art. Hotărârea Guvernului nr. (3) din aceeaşi ordonanţă. Un asemenea act normativ este. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . în ce priveşte principiile şi standardele procedurale ce trebuie respectate de autorităţi în executarea obligaţiilor pe care le presupun componentele dreptului la mediu aflate în cauză. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 20 alin. prevede că „procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice”. pe lângă instituirea obligativităţii consultării publicului în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. la data: 20-11-2013. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. întrucât nu a fost adoptat cu respectarea art. (2) din legea supremă prevede că statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept trebuie interpretat în sensul că de fiecare dată când anumite atribute ale sale trebuie amenajate prin intervenţia activă a statului. c. ci vizează legislaţia de origine internă în materia drepturilor la care se referă Convenţia de la Aarhus. prevederile art.Elena Mădălina NICA EIA. Înalta Curte. 554/2004. 195/2005 nu doar că nu reglementează suficient de detaliat procedurile prin care se efectivizează anumite componente ale dreptului la mediu.ionescu14@rdslink. constituind concretizări ale dreptului la un mediu sănătos şi JuRIspRuDeNŢĂ 114 | PANDECTELE ROMÂNE NR. neconstituţional extrinsec. în analiza îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat. chiar dacă nu de manieră explicită. 445/2009. 195/2005 rezultă din aceea că dispoziţiile convenţionale sunt mai amănunţite decât cele de rang legislativ de origine internă. de pildă. prin aceea că este mai restrictiv.2 din Convenţia de la Aarhus. 20 alin. (1) din Legea nr. 20 alin. 1074/2006 şi respectiv. atunci când instituie obligaţia pentru autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi pentru celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale de a asigura informarea. faptul că ele sunt fundamentate constituţional. (6) din Constituţie. 195/2005 se limitează să facă trimitere directă la Convenţia de la Aarhus. Caracterul mai favorabil al Convenţiei de la Aarhus în comparaţie cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. precum şi în jurisprudenţa CEDO”. 9. Invocarea unor norme de origine internaţională. iar faptul că art. 35 alin. reclamanţii-recurenţi au susţinut că legea naţională impune condiţii mai restrictive decât dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus. 554/2004 a contenciosului administrativ fiind astfel „contrare art. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic este garantat constituţional. Am putea firma că instanţa supremă face de fapt un control de convenţionalitate [instituit de art. în ce priveşte legislaţia internă limitându-se să afirme că „existenţa dreptului la informare privind calitatea şi pericolele pentru mediu este recunoscută atât legislativ. Art. care interzice emiterea de ordonanţe de urgenţă în materia drepturilor şi libertăţilor garantate constituţional. şi nu a celor de origine internă se poate explica prin faptul că prevederile Convenţiei de la Aarhus sunt mai favorabile titularilor drepturilor prin care se concretizează dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic. participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie. Hotărârea Guvernului nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Considerăm că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9. 115 alin. La rândul său. despre care recurenţii au susţinut că este contrar art. 14 din Legea nr.ro. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul. De altfel. transpuse în România prin Hotărârea Guvernului nr. (2) din Constituţie].2 din Convenţie”.

prin agenţii săi – o obligaţie pozitivă. Totodată. la data: 20-11-2013. Acest lucru presupune că dreptul la mediu depinde de atitudinea activă a statului. fără de existenţa cărora diversele atribute ale dreptului la mediu ar rămâne iluzorii. unele dintre drepturile prin care se concretizează dreptul la mediu. distincţie deloc indiferentă din perspectiva efectivităţii dreptului la mediu. iar din partea debitorului – statul. de intervenţie şi. B. natura deciziei posibile. Acesta sunt aşadar drepturi ce presupun din partea titularilor o atitudine pasivă. de această dată. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . pentru a se acorda cât mai multă protecţie dreptului la mediu sănătos şi echilibrat ecologic. fiind incidentă rezerva de competenţă a legii parlamentare. menţionarea dreptului publicului de a participa la procesul decizional şi accesul la justiţie în materie de mediu în calitate de garanţii procedurale instituite de Convenţia de la Aarhus pentru realizarea dreptului la mediu ca obiectiv dă seama de o confuzie terminologică pe care Înalta Curte o realizează. Înalta Curte se raportează la art. cu excluderea aşadar a ordonanţelor de Guvern. oportunităţi de participare a publicului”. 6. în calitatea sa de drept fundamental. printre altele despre activitatea propusă. începutul procedurii. Referirea Înaltei Curţi la dreptul la un mediu sănătos atât în calitate de drept fundamental.ionescu14@rdslink. când este cazul despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o măsură adecvată. (1) din Constituţie obligă statul să intervină prin intermediul Parlamentului. Interpretarea prevederilor Convenţiei de la Aarhus în materia dreptului la consultare. 35 alin.Art. 554/2004 a contenciosului administrativ. 14 alin. de intervenţie. de implicare. Într-un al treilea timp. în art. de acţiune. participarea. inclusiv procedurale. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. (1) din Legea nr. a participării publice şi accesul la justiţie. 1/2013 | 115 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. din care citează că „publicul interesat va fi informat prin anunţ public ori în mod individual. În opinia noastră. în speţă. în timp util şi efectiv. respectiv dreptul publicului de a participa la procesul decizional şi la accesul la justiţie în materie de mediu” poate fi interpretată în sensul că atrage atenţia asupra caracterului de drept-creanţă al dreptului la un mediu sănătos. precizarea instanţei supreme că dreptul la mediu „este înfăţişat” în Convenţia de la Aarhus „cu titlu de obiectiv care trebuie realizat – fără a-i fi precizat conţinutul şi sunt recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze obiectivul. atât simple. aşadar ulterior ratificării Convenţiei de la Aarhus. Într-un al doilea timp. 35 din legea supremă.ro. aceea dintre drept şi garanţie procedurală. consultarea. garanţie a drepturilor fundamentale garantate constituţional. în vederea dezvoltării durabile. Pe de altă parte însă. instanţa supremă accentuează că Preambulul Convenţiei de la Aarhus se referă la dreptul la un mediu sănătos. accesul la justiţie în materie de mediu nu se pot PANDECTELE ROMÂNE NR. cât şi de urgenţă. c. introdus ca urmare a revizuirii constituţionale din 2003. formularea aleasă de instanţa supremă poate fi interpretată în sensul că sugerează caracterul de drepturi-creanţă pe care îl au. în primul rând legislativă. Suspendare act administrativ echilibrat ecologic garantat de art. cât şi în calitate de obiectiv poate trece drept o ignorare a distincţiei dintre drept fundamental şi obiectiv de atins. noţiunea de cadru legislativ trebuie interpretată restrictiv. o atitudine pozitivă. în scopul instituirii diverselor mecanisme şi garanţii. Înalta Curte ar fi putut preciza că dreptul la un mediu sănătos se bucură inclusiv de garantare constituţională expresă. atribut al dreptului la mediu Într-un prim timp al raţionamentului său. de punere-n practică a unor proceduri fără de care informarea. privit ca un drept fundamental al omului şi la importanţa accesului la informaţie.2 din Convenţie.

de orice tip. presupune ca obligaţia pozitivă de consultare a publicului să fie considerată o obligaţie de rezultat. contrar celor reţinute de Curtea de apel. Într-un al patrulea timp. aşa cum dreptul nu se confundă cu obiectivul. consacrate de Convenţie – dreptul publicului de a avea acces la informaţia de mediu. că „paguba rezultă din adoptarea unei decizii administrative fără consultarea corespunzătoare a publicului asupra impactului acestei măsuri. deşi sunt reglementate suficient. complementare). la faptul că efectivitatea dreptului la consultare. într-adevăr. efectivizarea lor depinde de executarea de către administraţie a obligaţiilor pozitive instituite legislativ şi. instanţa supremă se referă.Elena Mădălina NICA efectiviza. garantarea dreptului publicului de a se adresa justiţiei în cazul în care primele două drepturi sunt încălcate şi. remarcăm faptul că instanţa supremă. existând deci un caz bine justificat pentru solicitarea suspendării executării actului administrativ. ulterior precizării. precum şi de faptul că Înalta Curte nu face o delimitare necesară între dreptul la informare şi dreptul la consultare (care sunt. precum şi din natura litigiilor de mediu unde paguba este reprezentată de vătămări ale mediului. atribut al dreptului la mediu. reţinând practic că obligaţia prevăzută de Convenţia de la Aarhus nu este îndeplinită. iar nu o obligaţie de diligenţă. Înalta Curte se referă la „cele trei principii directoare. C. Înalta Curte. în cazul drepturilor prin care se concretizează dreptul la mediu.ionescu14@rdslink. Pe cale de consecinţă. deşi „intimata-pârâtă a depus un program de comunicare cu publicul pentru DFDSMA Saligny aşa cum a reţinut prima instanţă”. la data: 20-11-2013. prin însăşi specificitatea sa. Încă o dată. Înalta Curte consideră. ci de lipsirea de conţinut a unui drept care. fie. nu sunt respectate întocmai. condiţia pagubei iminente. primul nivel de efectivizare constă în legiferare în sensul instituirii mecanismelor. calificând ca principii directoare drepturile pe care le enumeră. Condiţia pagubei iminente În ce priveşte cea de a doua condiţie instituită de art. Dacă în cazul dreptului la mediu garantat ca drept-creanţă fundamental. Or. atunci când procedurile fie lipsesc. fie sunt insuficient reglementate. Comparativ cu analiza condiţiei cazului bine JuRIspRuDeNŢĂ 116 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 14 alin. Cu alte cuvinte. cum ar fi fost de dorit. deopotrivă garantarea dreptului publicului de a se adresa justiţiei în cazurile în care legislaţia de mediu este încălcată”. (1) din Legea nr. respectiv. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . necesare pentru realizarea sa. mai ales pentru a se evidenţia puternica dependenţă a acestui drept de implicarea agenţilor statului şi importanţa conştientizării faptului că nu este vorba despre o simplă nerespectare a procedurilor. de manieră implicită. odată ce legiuitorul le garantează. instanţa supremă alege să folosească o terminologie confuză. cu toate că nu precizează de manieră explicită acest lucru. de felul în care instanţele jurisdicţionale cenzurează eventualele încălcări ale acestor obligaţii. Înalta Curte apreciază că legalitatea actului administrativ unilateral este pusă la îndoială. reţine că în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o consultare a publicului anterior emiterii autorizaţiei parţiale de desfăşurare de activităţi nucleare. nu face altceva decât să aprecieze că dreptul la consultare este încălcat. c. 554/2004. tot astfel nu se confundă nici cu principiul. dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor. a prevederilor Convenţiei de la Aarhus incidente. rămâne iluzoriu. în sinteză.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. de natură să ducă la deteriorarea mediului şi la periclitarea principiului dezvoltării durabile”. Dincolo însă de aceste carenţe de exprimare.

prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Duşcă. Fundamentat pe liberul acces la justiţie. ci o completare sau garanţie a celorlalte atribute ale dreptului la mediu. în pofida unor aspecte punctuale criticabile. este încă apreciat de o parte a doctrinei[2] ca nefiind un drept de sine stătător. prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Din perspectiva aceleiaşi efectivităţi. referirile instanţei supreme la paguba iminentă se remarcă printr-un plus de concizie ce ar putea fi apreciat drept caracter sumar sau chiar expeditiv al analizei. drept ce constituie el însuşi un atribut al dreptului la mediu. lect. dr. atrage atenţia că ne aflăm în prezenţa manifestării dreptului de a se adresa. Suspendare act administrativ justificat. Bucureşti. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . Aknowledgement: Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1. 195/2005. indiferent dacă un prejudiciu s-a produs sau nu. A. Concluzionând. c. în cazul necenzurării jurisdicţionale a obligaţiilor pozitive pe care le reclamă. PANDECTELE ROMÂNE NR. p. precum şi de Convenţia de la Aarhus. Dreptul mediului. la data: 20-11-2013. organizaţie non-guvernamentală. în ce priveşte însăşi legislaţia în materie.ionescu14@rdslink. 44. problemele ce necesită abordare critică sunt prea ample pentru a putea fi analizate în prezentul demers. Ed. 1/2013 | 117 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.5/S/61968. Universul Juridic. proiect strategic ID 61968 (2009).I. considerăm nu este hazardat să afirmăm că. dreptul de acces la justiţie în probleme de mediu. univ. 2009. Nu în ultimul rând. decizia prezentată mai sus constituie o decizie exemplară din perspectiva necesităţii ca instanţele judecătoreşti să conştientizeze rolul foarte important pe care îl joacă în efectivizarea drepturilor-creanţă în general şi a dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic în special. 554/2004 a contenciosului administrativ.ro. (1) din Legea nr. autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti. faptul că unul dintre reclamanţii-recurenţi din speţă este Centrul de Resurse Juridice. în probleme de mediu. cofinanţat din Fondul Social European. Elena Mădălina NICA [2] Exempli gratia.Art. ar rămâne condamnat la statutul de normă proclamatoare. Acest drept de solidaritate. 14 alin. direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului. instituite legislativ.

prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.cronica arBitrajului Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c.

287/2006.ionescu14@rdslink. PANDECTELE ROMÂNE NR. Legea nr. exercise of the right of option by the user. dr. Ordonanţa Guvernului nr. raspundere delictuală.Încetarea contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator Încetarea contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator. 51/1997: art. under the exercise of the right of option by the user (before the end of the leasing contract duration). răspundere contractuală. al cărui contract era supus rezilierii automate a asigurării în caz de pierdere de către asigurat a proprietăţii bunului asigurat. Legea nr. the risk not being incumbent on the former owner (lessor /financer). the risk of total or partial loss of the asset lies with him. 1/2013 | 119 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. entails the cancellation of the insurance contract if the parties did not provide a contrary stipulation in the contract. 136/1995: art. risc ce nu incumbă nici fostului proprietar (locator/finanţator). 9. Keywords: financial leasing contract. de la 1864: art. From the very moment the lessee/user acquired the status of owner of the asset that he had possessed on the grounds of the leasing contract. c. prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator (chiar înainte de expirarea duratei contractului de leasing). 30. are drept consecinţă rezilierea contractului de asigurare. Ștefan SCURTU C. la data: 20-11-2013. whose obligation to insure the asset was ended with the termination of the leasing contract and it is not incumbent on the insurer whose contract was subject to implied cancellation of the insurance in case the insured person was no longer the owner of the insured asset. ABSTRACT The termination of the leasing contract.ro.5. rezilierea contractului de asigurare prof. Cuvinte-cheie: contract de leasing financiar. 6. Din momentul dobândirii calităţii de proprietar al bunului pe care-l deţinuse în temeiul contractului de leasing de către locatar/ utilizator. 998-1000. risk of loss of the asset. riscul pieirii bunului. 10. Rezumat Încetarea contractului de leasing. rezilierea contractului de asigurare. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator. contractual liability. acesta suportă riscul pieirii totale sau parţiale a bunului. civ. a cărui obligaţie de asigurare a bunului s-a stins odată cu încetarea contractului de leasing şi nu incumbă nici asigurătorului. univ. cancellation of the insurance contract. dacă părţile nu au prevăzut în contract o stipulaţie contrară. liability in tort.

care prevede că „orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României cu sediul în Bucureşti. respectiv până în data de 27 octombrie 2010. şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 184 lei reprezentând contravaloarea devizului de reparaţii pentru autoutilitara înmatriculată sub nr 333 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale. III. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . cu cât în alte două contracte de leasing. precum şi cu interogatoriul pârâtei.ionescu14@rdslink. Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. la data: 20-11-2013. au fost respectate pe tot parcursul litigiului. fiecare parte desemnând câte un arbitru. era opţiunea noului proprietar să încheie sau nu o altă asigurare. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC Y. Reclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii administrarea probei cu înscrisuri (contractul de leasing financiar. În fapt. reclamanta a susţinut că între ea şi pârâtă s-a încheiat în 28 mai 2008 contractul de leasing financiar. tribunalul arbitral a constatat următoarele: a) principiile confidenţialităţii. începând cu luna august 2010. când a avut loc accidentul.ro. iar autoritatea de nominare desemnând supraarbitrul. 9/2011. c) tribunalul arbitral a procedat la verificarea competenţei sale de soluţionare a litigiului şi s-a declarat competent în puterea art. În consecinţă s-a întocmit dosarul de daune din 14 septembrie 2010. Analizând chestiunile prealabile. cât şi după aceea până în luna octombrie 2010”. Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei. Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă. Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. reclamanta SC X. Ştefan Scurtu). pronunţată în dosarul nr. în 28 iulie 2010. I. raport de cauzalitate şi vinovăţie. c. întrucât pârâta nu a achitat poliţa de asigurare. fapta ilicită. dr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Examinând fondul litigiului tribunalul arbitral a reţinut următoarele: 1) Prin contractul JuRIspRuDeNŢĂ 120 | PANDECTELE ROMÂNE NR. corespondenţa cu asiguratorul ce comunică neplata obligaţiilor conform poliţei de asigurare). pârâta a efectuat plata poliţei de asigurare şi „în timpul demersurilor de transfer al dreptului de proprietate. desemnarea arbitrilor sau desfăşurarea dezbaterilor. 101 din 3 mai 2011. susţinând că din momentul transferului dreptului de proprietate. notificare expediată către asigurator. Reclamanta a achitat pârâtei.Ştefan SCURTU (Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. suma de 4 RON corespunzătoare poliţei de asigurare CASCO pentru contractul de asigurare a autoutilitarei. dar nu a fost indemnizată cu contravaloarea daunelor suferite de autoutilitară de către asigurator. 14 al contractului de leasing financiar încheiat de părţi. Din cauza acestui fapt. Părţile nu au avut nicio obiecţie cu privire la competenţa tribunalului. proces-verbal de conciliere directă cu asiguratorul. iar pârâta şi-a însuşit acest demers. SA. încheiate între aceleaşi părţi. II. având ca obiect o autoutilitară. fiind întrunite cumulativ toate condiţiile cerute de lege: prejudiciu. b) tribunalul a fost constituit în conformitate cu regulile de procedură arbitrală aplicabile la data sesizării instanţei arbitrale. contradictorialităţii şi dreptului la apărare. devizul de reparaţie. rezumat şi notă realizate de prof. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Reclamantei nu i s-a facturat şi nici nu i s-a pretins plata indemnizaţiei de asigurare pentru luna septembrie 2010. În data de 10 septembrie 2010 a avut loc un accident din cauza căruia autoutilitara a fost avariată. poliţa de asigurare. care a fost asigurată facultativ în data de 28 iulie 2008 pentru o perioadă de 27 luni. sentinţa arbitrală nr. univ. trebuie angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei. în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi”.

ca urmare a exercitării opţiunii de cumpărare a reclamantei şi a operat transferul dreptului de proprietate cu privire la autoutilitară. 2) Între SC Z. înstrăinarea bunului asigurat. riscul este suportat de către reclamantă. b) calitatea avută de reclamantă în contractul de asigurare încheiat între pârâtă şi asigurator era de „utilizator” al autoutilitarei. Susţinerea reclamantei că ar fi beneficiat de asigurarea facultativă CASCO. cu pârâta. părţile confirmând că au luat cunoştinţă de toate clauzele acestora. denumite generic CASCO. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. SA. modificată. 1/2013 | 121 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. fost utilizator în cadrul contractului de leasing. în calitate de utilizator. 998-1000 C civ. 13. invocând art. va asigura vehiculul. e) daunele care nu vor fi despăgubite de asigurator vor fi suportate de utilizator. al cărui prim aliniat prevede că: „finanţatorul în calitate de proprietar. va acoperi riscurile de avarii şi furt. în lipsă de stipulaţie contrară. respectiv până în 27 octombrie 2010. Ultima factură emisă de reclamantă. b) poliţa de avarii. d) condiţiile generale privind asigurările sunt parte integrantă a contractului. De altfel. a fost achitată de pârâtă în 28 iulie 2010. aşa cum nu mai exista nici calitatea de proprietar al autoutilitarei în persoana pârâtei. reclamanta a trimis pârâtei devizul de reparaţii a cărui contravaloare o solicită. 136/1995. Procedând la analiza situaţiei de fapt şi a celei de drept tribunalul arbitral a hotărât respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă respingerea cererii de acordare de cheltuieli de judecată. va asigura toate autovehiculule”. dar suma a fost restituită de reclamantă în 5 august 2010. 2) Potrivit art. de la pârâtă la reclamantă. iar valoarea totală a devizului pentru repararea sa a fost stabilită la 184 lei. această dispoziţie guverna şi contractul de asigurare în care reclamanta figura ca utilizator. având în vedere următoarele considerente: 1) Obligaţia de asigurare a autoutilitarei din cauză are temei contractual şi a fost convenită de părţi prin redactarea art. la data: 20-11-2013. raportându-ne la speţă. 4) Potrivit principiului res perit domino. or părţile nu au prevăzut în contract o stipulaţie contrară.1. 3) Odată cu notificarea expediată prin executor judecătoresc în 21 octombrie 2010. împrejurare care a fost recunoscută de reclamantă la interogatoriu. c) sumele aferente asigurării vor fi plătite în avans de utilizator. părţile au convenit următoarele: a) finanţatorul. iar accidentul prin care a fost avariată autoutilitara a avut loc în 10 septembrie 2010. c. 3 intitulat „asigurarea vehiculelor”. În 18 noiembrie 2010 reclamanta a încheiat un proces-verbal de conciliere directă şi cu asiguratorul. părţile au apreciat că transferul dreptului de proprietate către reclamantă. reprezentând rata de asigurare aferentă lunii august 2010. ce fusese încheiată de către pârâtă pentru o perioadă de timp mai mare decât durata leasingului. are consecinţa rezilierii contractului de asigurare. autoutilitara a fost avariată într-un accident.Încetarea contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator de leasing financiar încheiat de reclamantă. în calitate de finanţator. părţile au convenit drept caz de „încetare automată” a contractului de leasing.1. această împrejurare a determinat reclamanta să nu PANDECTELE ROMÂNE NR. În data de 10 septembrie 2010. calitate ce nu mai exista la momentul producerii accidentului. momentul la care „utilizatorul şi-a îndeplinit toate obligaţiile către finanţator. este greşită întrucât: a) potrivit art. alături de care figurează şi reclamanta.ionescu14@rdslink. În data de 12 august 20120 a încetat contractul de leasing. în calitate de asigurator şi pârâtă în calitate de contractant. în calitate de utilizator. 30 al Legii nr. a avut loc în data de 12 august 2010. respectiv riscul pieirii bunului este suferit de către proprietar. având ca obiect o autoutilitară. care a arătat că în momentul producerii evenimentului rutier poliţa de asigurare era reziliată de drept pentru neplata primei de asigurare. s-a încheiat în 28 iulie 2008. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . în calitate de proprietar. contract de asigurare pentru asigurarea facultativă a autoutilitarei pentru o durată de 27 luni. 3) De comun acord.ro. care la momentul avariei era proprietară. ultimul încasând rata reziduală”.

224 din 30 august 1997. dar costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului. potrivit Legii nr. Of.ro. 9 prevede că „Locatorul/finanţatorul se obligă: (…) f) să asigure. printr-o societate de asigurare. taxe. printr-o societate de asigurare. 351 din 1 decembrie 2004. situaţie de drept care. el fiind cel care suportă riscul pieirii bunului şi cel care trebuie. 170 din 30 aprilie 1998. iar art. Of. Of. pe lângă părţile contractante. în cuantumul şi la termenele menţionate în contract”. publicată în M. nr. din momentul dobândirii calităţii de proprietar al autoutilitarei de către reclamantă. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . menţionat mai sus: art. a fost modificată şi completată prin Legea nr. urmează. Doctrina a blamat uneori această reglementare. 63. tribunalul arbitral a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei. 383/2009. art. norma juridică supletivă prevede că obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/ finanţatorului. 168 din 18 martie 2003. 876 din 14 decembrie 2009. dacă părţile nu au convenit altfel. 259 din 4 iunie 1999 şi republicată în M. nr. a fost reglementată cu obstinaţie de legiuitorul român. 136/1995. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 5 prevede că „Prin contractul de leasing – financiar sau operaţional –. Of. c) drept consecinţă. 9 din 12 ianuarie 2000. 51/1997. Of. [2] E.ionescu14@rdslink. întrucât împrejurarea că pârâta nu şi-a mai onorat obligaţiile izvorâte din contractul de asigurare pe perioada de timp ulterioară lunii iulie 2010 nu este un delict civil. 533/2004. Of. 122 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Turcu. (1) prevede că „Contractul de leasing trebuie să cuprindă. O astfel de susţinere nu poate fi primită. dacă prin contractul de leasing părţile nu au convenit altfel. publicată în M. credem că reglementarea actuală răspunde mai bine [1] Ordonanţa Guvernului nr. privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului. nr. să dea garanţie locatarului[2]. risc ce nu incumba nici fostului proprietar a cărui obligaţie de asigurare a bunului s-a stins odată cu încetarea contractului de leasing. care are libertatea în privinţa alegerii asigurătorului. ci pe răspunderea delictuală a pârâtei. publicat în M. nr. nr. publicată în M. Ed. impozite. Hamangiu. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 57/2003. conducea la rezilierea contractului de asigurare. publicată în M. 927 din 23 decembrie 2003. nr. 606 din 13 iulie 2006 şi prin Legea nr. apoi modificată prin Legea nr. cel puţin următoarele elemente: (…) e) clauza privind obligaţia asigurării bunului”. nr. în Ordonanţa Guvernului nr. 99/1999. Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului. JuRIspRuDeNŢĂ Aşadar. la data: 20-11-2013. c. 51/1997. a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. asigurări. Apoi. care consacră obligaţia utilizatorului de a asigura bunul luat în leasing. arătând că este contrară practicii internaţionale în materie. 5. art. în formă republicată. 2008. publicată în M. Of. 6 alin. 90/1998. p. alte dispoziţii care se referă la obligaţia de asigurare a bunului. nr. 51 din 28 august 1997. şi nu incumba nici asiguratorului al cărui contract era supus rezilierii automate a asigurării în caz de pierdere de către asigurat a proprietăţii bunului asigurat. Of. dacă prin contract părţile nu convin altfel”. prin Legea nr. Pentru aceste motive. aceasta suportă riscul pieirii totale sau parţiale a bunului. fără a aduce elemente de noutate faţă de art. publicată în M. Ordonanţa Guvernului nr. Astfel.Ştefan SCURTU îşi întemeieze acţiunea pe răspunderea contractuală. Of. NOTĂ Asigurarea bunului ce constituie obiectul contractului de leasing. bunurile oferite în leasing. publicată în M. Contractul de leasing. privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing[1]. în cascadă. prin asigurarea bunului. ci consecinţa pierderii dreptului de proprietate asupra bunului asigurat. nr. 287/2006. În ce ne priveşte. 10 stipulează că „Locatarul/utilizatorul se obligă: (…) d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing: rate de leasing. prin Legea nr. prin Codul fiscal.

în calitate de locator. împrejurarea că pârâta nu şi-a mai onorat obligaţiile izvorâte din contractul de asigurare pe perioada de timp ulterioară lunii iulie 2010 nu este un delict civil. fără să prevadă soluţia în cazul neacceptării de către locator/finanţator a alegerii făcute de locatar/utilizator. în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat.ro. pe care o plătise locatorului (pârâtei) în data de 28 iulie 2010. în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat. de regulă. a expirat în data de 27 octombrie 2010.ionescu14@rdslink. pentru cazul încetării contractului de leasing ca urmare a faptului că utilizatorul îşi exercită opţiunea de cumpărare a bunului (chiar înainte de expirarea duratei contractului de leasing). în temeiul legii. încetează odată cu contractul principal. legiuitorul trebuie să fi avut în vedere şi faptul că. Privit prin prisma sensului său şi a determinării existenţei sale. ci consecinţa faptului că a pierdut dreptul de proprietate asupra bunului asigurat. la data: 20-11-2013. Aşa cum se arată şi în motivarea hotărârii tribunalului arbitral. suma de bani reprezentând prima de asigurare pentru luna august 2010. anterioară Legii nr. de regulă. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările. De altfel. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pârâta a efectuat plata poliţei de asigurare „şi în timpul demersurilor de transfer al dreptului de proprietate. prevede că. În vechea reglementare. starea de fapt în speţa de mai sus este următoarea: ca urmare a încheierii contractului de leasing între reclamantă. Pentru luna august pârâta nu a mai plătit prima de asigurare a bunului pentru că a considerat că încetând contractul de leasing a încetat. 51 din 28 august 1997 nu precizează acest lucru. 287/2006. legea română prevedea libertatea locatarului/utilizatorului de a alege asiguratorul. încheiat în data de 28 iulie 2008. i-a fost restituită în data de 5 august 2010. dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare. ceea ce înseamnă că la acea dată reclamanta îi comunicase deja pârâtei intenţia sa de a-şi exercita opţiunea de cumpărare a bunului. potrivit Legii nr. În data de 12 august 2010 reclamanta a optat pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing şi. PANDECTELE ROMÂNE NR. contractul de asigurare de bunuri se încheie de regulă de către proprietar şi doar în cazuri izolate de cel ce poartă o răspundere pentru conservarea bunului care se asigură. cum susţine reclamanta. s-a încheiat şi un contract de asigurare a bunului ce făcea obiectul contractului de leasing. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . contractul de asigurare este un contract accesoriu contractului de leasing. contractul de asigurare încetase. a dus la rezilierea contractului de asigurare. contractul de asigurare se reziliază”. Ordonanţa Guvernului nr. 30 din Legea nr. contractul de asigurare. De asemenea. când s-a produs accidentul în urma căruia a fost avariat bunul ce fusese obiect al contractului de leasing. Argumentul invocat de reclamantă că în alte două contracte de leasing.Încetarea contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune de către utilizator intereselor ambelor părţi. reclamanta ar fi trebuit să dovedească faptul că s-a conveni altfel prin contractul de asigurare. ca urmare a acestui fapt. sunt relevante: „Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare. în lipsa unei asemenea dovezi. Aşadar. în calitate de locatar şi pârâtă. situaţie de drept care. c. Rezumată. în data de 10 octombrie 2010. şi contractul de asigurare. dar cu acordul societăţii de leasing. cât şi după aceea până în luna octombrie 2010” este nerelevant. 30 din Legea nr. contractul de asigurare se reziliază. dispoziţiile art. care. dar această concluzie este subînţeleasă. faţă de faptul că art. Contractul de asigurare se încheie pentru întreaga perioadă de executare a contractului de leasing. 1/2013 | 123 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. încheiate între aceleaşi părţi. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările. 136/1995. acţiunea sa este neîntemeiată. lăsarea responsabilităţii alegerii asigurătorului în sarcina locatorului/ finanţatorului fiind justificată de interesul acestuia de a alege cu cea mai mare exigenţă societatea de asigurare şi de avantajele pe care le oferă o administrare unitară a încheierii tuturor contractelor de asigurare pentru bunurile unei societăţi specializate în operaţii de leasing. Aşadar.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro. la data: 20-11-2013. c. prin comanda: #2077 .

ro. c. la data: 20-11-2013.JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 .ro. la data: 20-11-2013. c.

Article 24(1) of Directive 2008/48 must be interpreted as not precluding a rule forming part of the national measure designed to transpose that directive that. Armonizarea legislaţiilor naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.Contract de creditare pentru consum. such as those at issue in the main proceedings. Întinderea câmpului de aplicare. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . as regards disputes concerning consumer credit. 3. 4. such as those at issue in the main proceedings. concerning the grant of credit secured by immovable property. Cerere de decizie prejudicială ABSTRACT Article 22(1) of Directive 2008/48/EC of the European Parliament and of the Council of 23 April 2008 on credit agreements for consumers and repealing Council Directive 87/102/EEC must be interpreted as not precluding a national measure designed to transpose that directive into domestic law from including in its material scope credit agreements.. la data: 20-11-2013. The rules of the FEU Treaty concerning the freedom to provide services must be interpreted as not precluding a provision of national law that prohibits credit institutions from levying certain bank charges. 5. Întinderea câmpului de aplicare. Article 30(1) of Directive 2008/48 must be interpreted as not precluding a national measure designed to transpose that directive into domestic law from defining its temporal scope so that the measure also applies to credit agreements. PANDECTELE ROMÂNE NR. even though such agreements are expressly excluded from the material scope of the directive by virtue of Article 2(2)(a) thereof.ionescu14@rdslink.. 1/2013 | 127 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Article 22(1) of Directive 2008/48 must be interpreted as not precluding a national measure designed to transpose that directive into domestic law from imposing on credit institutions obligations not provided for by the directive as regards the types of charges that they may levy in connection with consumer credit agreements falling within the scope of that measure. which are excluded from the material scope of that directive and were existing on the date when that national measure entered into force. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. which may subsequently impose penalties on credit institutions for infringement of that national measure. 2. Contract de creditare pentru consum. c. allows consumers to have direct recourse to a consumer protection authority.

Articolul 22 par. Keywords: credit agreements. în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care acestea le pot percepe în cadrul contractelor de creditare pentru consum care se încadrează în câmpul de aplicare a acestei măsuri. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008.ionescu14@rdslink. contracte care erau în curs la data intrării în vigoare a acestei măsuri naţionale. deşi atare contracte sunt expres excluse din câmpul material de aplicare a acestei directive. să se permită consumatorilor să se adreseze direct unei autorităţi de protecţie a consumatorilor care poate. REZUMAT 1. 2 par. şi contractelor de creditare (ca cele din cauza principală) care sunt excluse din câmpul material de aplicare al acestei directive. 1 din Directiva nr. privind contractele de creditare pentru consumatori (şi abrogând Directiva nr. Directive 2008/48. prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. JURISPRUDENŢĂ 4. în consecinţă să aplice sancţiuni instituţiilor de credit pentru încălcarea acestei măsuri naţionale. 1 din Directiva nr. Articolul 22 par.Vasile PĂTULEA without having to use beforehand the out-of-court resolution procedures provided for by national legislation for such disputes. în materie de litigii privind credite de consum. bank charges. Articolul 24 par. domestic law. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1 din Directiva nr. 2. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională (prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern) să se definească câmpul său de aplicare temporară de o asemenea manieră încât această măsură să se aplice. Articolul 30 par. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o regulă care face parte din măsura naţională prin care se vizează transpunerea acestei directive care. 87/102/CEE a Consiliului) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională. 3.ro. 2 din Directiva nr. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională (prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern) să se impună obligaţii neprevăzute prin directivă instituţiilor de credit. consumer protection authority. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . să se includă în câmpul său material de aplicare contracte de creditare (cum sunt cele din cauza principală). Regulile Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene (TFUE) în materie de liberă prestare de servicii trebuie interpretate în sensul că acestea nu se opun ca printr-o dispoziţie de drept naţional să se interzică instituţiilor de credit perceperea anumitor comisioane bancare. la data: 20-11-2013. c. care au ca obiect acordarea unui credit garantat printr-un bun imobiliar. în virtutea art. a) a acesteia. de asemenea. 5. 2 lit. grant of credit. fără 128 | PANDECTELE ROMÂNE NR.

europa.curia. aceste comisioane fiind strict definite prin ordonanţa guvernamentală sus-menţionată. 50/2010 care interzice implicit perceperea unor „comisioane de risc”. emisă în scopul transpunerii Directivei nr.ro. 50/2010. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în prealabil. 24 şi art. subliniind că scopul urmărit prin această directivă este acela de a realiza o armonizare completă a legislaţiilor naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.. să trebuiască. fiind permise doar perceperea unor comisioane de analiză dosar. art. contracte de creditare. încheiat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul judeţean Călăraşi (ANPC) cu ocazia controalelor efectuate la această bancă. 2008/48/CE: a) prin art. autorităţi de protecţie a consumatorilor. pentru a fi asigurată.Contract de creditare pentru consum. rezultă că dispoziţiile ordonanţei sunt aplicabile şi în cazul contractelor de creditare garantate prin ipotecă. c. art. 2008/48/CE. de faptul că anumite dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Cuvinte-cheie: contracte de creditare. aşa încât. Acţiunea principală a fost introdusă la Judecătoria Călăraşi de către banca Volksbank. precum şi a art. prin care banca a fost condamnată să plătească o amendă.ionescu14@rdslink. să fi recurs la proceduri de rezolvare extrajudiciară prevăzute de legislaţia naţională pentru atare litigii. Judecătoria Călăraşi a introdus la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) o cerere de emitere a unei decizii prejudiciale cu privire la interpretarea art.eu (juris) document/document-prin. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de creditare pentru consum. 50/2010). 2008/48/CE. 2008/48/CE în legislaţia naţională. (CJUE. A. 2008/48/CE. 56. Întinderea câmpului de aplicare.jsf?doc-lang=FR&text=8part=18docid =124988&civ=… PANDECTELE ROMÂNE NR. în cauza litigioasă. Or. 50/2010 comportă o listă limitativă [1] Preluată de pe site-ul www. acestea fiind contrare Directivei nr. credit garantat. camera patru. b) art. libera circulaţie de servicii oferite de instituţiile de credit. în contestaţia sa. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22. fiind stabilite şi sancţiuni complementare. dreptul intern. înlocuindu-se denumirea de „comision de risc” cu aceea de „comision de gestionare a creditului”. Volksbank a întreprins demersuri pentru modificarea clauzelor contractuale din contractele de creditare pentru consum. determinată de amenda aplicată de ANPC. 2 par. 2 din directivă se prevede că reglementările acesteia nu sunt aplicabile contractelor de creditare garantate printr-o ipotecă sau un alt drept asupra unui bun imobiliar.. clauze contrare reglementării naţionale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. de administrare de credit sau administrare cont curent. la data: 20-11-2013. art. 30 din Directiva nr. 1/2013 | 129 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 50/2010. Directiva nr. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . După intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. rezultă că dispoziţiile acestei ordonanţe guvernamentale. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58 şi art. pentru a ocoli dispoziţiile art. decizia din 12 iulie 2012. întrucât banca a aplicat un „comision de risc” în baza unei clauze incluse în contractele de creditare pentru consumatori. 2. sub forma contestării procesului-verbal. 50/2010 sunt contrare Directivei nr. nu ar fi aplicabile dispoziţiile ordonanţei guvernamentale. C-602/10)[1] În fapt. Volksbank a invocat următoarele încălcări ale Directivei nr. Volksbank s-a prevalat. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 63 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene (TFUE). astfel.

24 par. 50/2010. fiind de natură să dea naştere la o multitudine de litigii. 2008/48/CE care prevede obligaţia Statelor membre să garanteze existenţa de proceduri adecvate şi eficace de rezolvare extrajudiciară a litigiilor în legătură cu creditele de consum? 3. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010.ionescu14@rdslink. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că ar pune în practică o armonizare totală în domeniul contractelor de creditare pentru consum. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2008/48/CE şi contractelor expres excluse din câmpul de aplicare al acestei directive (cum sunt creditele ipotecare sau contractele privind dreptul de proprietate al unui imobil) sau JURISPRUDENŢĂ 130 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 85 alin. În ce măsură dispoziţiile art.Vasile PĂTULEA de comisioane bancare care pot fi percepute de o instituţie de credit. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că ar interzice Statelor membre să prevadă că legea naţională de transpunere a acestei directive s-ar aplica. consumatorul român n-ar mai putea să obţină credite de la instituţii stabilite în afara României. prevăzută de art. O atare interdicţie ar constitui un obstacol pentru instituţiile de credit stabilite în afara României de a accede la piaţa română de credit pentru consum. B. 2008/48/CE în legislaţia internă a României. la data: 20-11-2013. 1 din Directiva nr. de asemenea. 1 din Directiva nr. 50/2010 ar genera. 1 din Directiva nr. 30 par. motiv pentru care a formulat următoarele „chestiuni prejudiciale” adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: 1. 50/2010. 50/2010 şi aflate în curs la data declanşării litigiului. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. În ceea ce priveşte libera prestare a serviciilor. reţinând că obiectul litigiului îl constituie validitatea clauzei contractuale referitoare la „comisionul de risc” perceput de Volksbank. 22 par. de asemenea. d) posibilitatea pentru consumator de a se adresa direct ANPC. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. interdicţiile art. este contrară regulilor de drept aplicabile în Uniunea Europeană în materie de liberă circulaţie a capitalurilor şi libera prestare a serviciilor.ro. 85 par. c. întrucât ar fi îndreptăţit să ceară suprimarea comisioanelor sau clauzelor neconforme cu dispoziţiile art. o mărire a costurilor. În ce măsură art. nu constituie o metodă adecvată şi eficace de rezolvare a diferendelor. altele decât cele prevăzute la art. care ar permite Statelor membre: a) să extindă câmpul de aplicare a regulilor prevăzute de Directiva nr. şi contractelor încheiate înaintea intrării în vigoare a acestei legi? 2. Instanţa română (instanţa de trimitere care a solicitat emiterea unei decizii prejudiciale din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene). cu privire la unele dispoziţii ale directivei. ceea ce le-ar împiedica pe acestea să fie competitive la nivelul Uniunii Europene. pentru instituţiile de credit care-şi oferă serviciile în România. c) interdicţia de a se percepe comisioane. clauză care figurează în contractele de creditare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. aşa cum se şi întâmplă în România. sesizată cu soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de aplicare a amenzii de către ANPC. precum şi faptul că prin această ordonanţă guvernamentală s-a urmărit transpunerea dispoziţiilor Directivei nr. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 constituie o transpunere adecvată a art. În ceea ce priveşte libera circulaţie a capitalurilor. a apreciat că sunt necesare anumite clarificări. situaţii care se situează în afara câmpului de aplicare al directivei care ar prevedea numai reguli în materie de informare adecvată a consumatorilor. În ce măsură art. precum şi puterea acestei autorităţi de a aplica sancţiuni atunci când consideră că s-a comis o încălcare a acestor prevederi.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. întrebarea dacă articolul 22 par. prin art. încă nepublicată în Recueil de Jurisprudence de la Cour de Justice et du Tribunal de première instance). 63 par. Astfel. 22 par. 1/2013 | 131 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. şi art. 1 din TFUE. c. Însă aşa cum rezultă din considerentul 10 al directivei. a. a al Directivei nr. 58 şi art. aşa cum rezultă din titulatura art. Ca atare. b) să instituie obligaţii suplimentare pentru instituţiile de credit în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care aceste instituţii le pot percepe sau categoriile de indici de referinţă la care se poate raporta dobânda variabilă a contractelor de creditare pentru consum care se încadrează câmpul de aplicare al dispoziţiei naţionale de transpunere? 4. 1 din Directiva nr. în esenţă. ci într-o ordine impusă de logica sistemului de raporturi de subordonare a unora faţă de celelalte: a) mai întâi se cuvine a fi examinată chestiunea prejudicială care figurează la poziţia a treia. 2008/48/CE. în esenţă. în general. Întinderea câmpului de aplicare. altele decât cele prevăzute în directivă (în acest sens s-a pronunţat şi CJCE. 22. în ce măsură principiile liberei circulaţii a serviciilor şi liberei circulaţii a capitalurilor. drept obiect acordarea de credite garantate cu un bun imobiliar. că în ceea ce priveşte contractele de creditare care se încadrează în câmpul de aplicare al acestei directive. prin care se pune. ordonanţa din 16 noiembrie 2010. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . 2008/48/CE şi avânduse în vedere şi considerentul 14 din preambulul acesteia. 2 pct. art. 2 par. prin care se transpune această directivă în dreptul intern. 2 par. întrucât atare contracte sunt expres excluse din câmpul de aplicare al Directivei nr. Statele membre pot. 56. sub litera a. Răspunzând la această chestiune prejudicială. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. să aplice dispoziţiile acestei directive şi în domenii care nu se încadrează în câmpul său de aplicare. la data: 20-11-2013. conform dreptului Uniunii Europene. 1 al Directivei nr. fiind vorba de astfel de contracte.ionescu14@rdslink. acestea au. text care trebuie interpretat în lumina considerentelor 9 şi 10 din preambulul directivei. cum sunt cele din cauza principală.ro. În cazul în care răspunsul la a treia chestiune ar fi negativ. Din hotărârea instanţei de trimitere rezultă că în privinţa contractelor de creditare în cauza principală. 2008/48/CE nu se opune ca un Stat membru să includă aceste contracte în câmpul de aplicare a unei măsuri naţionale prin care s-ar urmări trans- PANDECTELE ROMÂNE NR. 2 pct.. în special.. datorită specificităţii acestui tip de credite. trebuia să se înţeleagă că prin directivă s-a urmărit o armonizare completă şi. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că s-ar opune ca printr-o măsură naţională. astfel de contracte de creditare nu intră în câmpul de aplicare al directivei.Contract de creditare pentru consum. conform art. perceperea de comisioane autorizate. 2008/48/CE. să fie incluse în câmpul său material de aplicare şi contracte de creditare. în cauza Pohotovost. armonizarea prevăzută de Directiva nr. dar în materiile specifice vizate prin această armonizare. în ceea ce priveşte contractele de creditare pentru consum. trebuie să fie interpretate în sensul că s-ar interzice unui Stat membru să impună instituţiilor de creditare măsuri care ar interzice. a reţinut următoarele. CJUE face sublinierea că aşa cum decurge din art. C-76/10. care are un caracter imperativ. sesizată cu cererea formulată de instanţa de trimitere. Statele membre sunt autorizate să menţină sau să introducă şi dispoziţii naţionale. însă nu în ordinea în care acestea au fost formulate de instanţa de trimitere. 2008/48/CE. care au drept obiect acordarea unui credit garantat cu un bun imobiliar. fără ca acestea din urmă să fie definite prin legislaţia Statului membru în cauză? C. ele pot să menţină sau să introducă măsuri naţionale care corespund dispoziţiilor acestei directive sau unora dintre ele. care a solicitat emiterea unei decizii în legătură cu chestiunile prejudiciale sus-menţionate. Aşa cum rezultă din considerentul 10 al Directivei nr.

Astfel. C-317/00 – C-320/08. în esenţă.. în esenţă. prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern. 267 TFUE. În consecinţă. mai ales când este vorba de contracte aflate în curs la data intrării în vigoare a acestei măsuri naţionale? Sub aspectul admisibilităţii acestei chestiuni prejudiciale: JuRIspRuDeNŢĂ – guvernul român a considerat că această chestiune este formulată de o manieră foarte generală. este vorba. hotărârea din 14 februarie 2008. pentru a fi în măsură să pronunţe hotărârea.a. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. C-450/06 în Recueil…. cum sunt cele din cauza principală. – CJUE reaminteşte. – Comisia Europeană atrage atenţia că litigiul principal poartă asupra validităţii clauzei care figurează în contractele de creditare ipotecare. din moment ce Directiva nr. vezi CJUE. această chestiune ar fi inadmisibilă. să se definească câmpul său de aplicare temporală de o aşa manieră încât această măsură să se aplice de asemenea şi contractelor de creditare. din dosar rezultă că – prin această chestiune prejudicială – jurisdicţia de trimitere cere. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . p. având în vedere particularităţile cauzei. Or. contracte care erau în curs la data intrării în vigoa- 132 | PANDECTELE ROMÂNE NR. făcând astfel să fie aplicate toate dispoziţiile directivei sau numai a unora dintre ele. cum sunt cele din litigiul principal.ro. să intervină şi să aprecieze. a al acesteia. să includă în câmpul său material de aplicare şi contracte de creditare. 1 din Directiva nr. 2008. atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt şi de drept necesare pentru a răspunde de o manieră utilă la întrebările care-i sunt puse (în acest sens şi CJUE. la data: 20-11-2013. pct. în Recueil… 2008. Or.Vasile PĂTULEA punerea acestei directive. în cadrul procedurii instituite prin art. în cauza Alassini ş. 30 par. având drept obiect acordarea unui credit garantat cu un bun imobiliar. 1 din Directiva nr. cum sunt cele din cauza principală. 25). 24). răspunsul la cea de-a treia chestiune (pct. care sunt excluse din câmpul material de aplicare al Directivei nr. 2 par. 2008/48/CE. c. atât necesitatea emiterii unei decizii prejudiciale. 2008/48/CE. dacă art. a) este că art. care este sesizat cu litigiul şi trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru decizia adoptată. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că acest text nu se opune ca printr-o măsură naţională. hotărârea din 18 martie 2010. în principiu. în cauza Varec.ionescu14@rdslink. 2008/48/CE exclude astfel de contracte din câmpul său de aplicare şi nu conţine decât dispoziţii armonizate referitoare la clauzele contractuale. contract care nu se încadrează în câmpul material de aplicare al Directivei nr. prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern. I-2213. din moment ce chestiunile puse privesc interpretarea dreptului Uniunii Europene. răspunsul la prima chestiune prejudicială nu are nicio incidenţă concretă asupra acestui litigiu. deşi cauza priveşte un contract de creditare garantat printr-o ipotecă. dacă (în ceea ce priveşte contractele de creditare. refuzul de a statua cu privire la o chestiune prejudicială pusă de o jurisdicţie naţională nu este posibilă decât atunci când apare în mod evident că interpretarea dreptului Uniunii Europene solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau obiectul litigiului principal. b) Cu privire la prima chestiune prejudicială. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că s-ar opune ca printr-o măsură naţională. În consecinţă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ţinută să statueze (în acest sens. Curtea este. p. 22 par. Deci. aparţine numai judecătorului naţional. I-581. 2 pct. în virtutea art. care sunt excluse din câmpul material de aplicare al directivei. chiar dacă atare contracte sunt expres excluse din câmpul material de aplicare al directivei. precum şi pertinenţa chestiunilor puse Curţii. pct. fiind vizate contractele de creditare pentru consumatori în general.

Contract de creditare pentru consum. Întinderea câmpului de aplicare...

re a măsurii naţionale prin care se viza transpunerea acestei directive în dreptul intern), art. 30 par. 1 din această directivă se opune ca prin această măsură naţională să se definească câmpul său de aplicare temporală de o aşa manieră încât ea s-ar aplica de asemenea şi acestor contracte. Aşadar, fiind vorba de o chestiune referitoare la interpretarea dreptului Uniunii Europene la care nu s-ar da decât un răspuns pertinent, în scopul soluţionării litigiului în cauza principală, Curtea este ţinută să răspundă. În ceea ce priveşte fondul cauzei, aşa cum rezultă din considerentele 9 şi 10 din preambulul Directivei nr. 2008/48/CE, revine, în principiu, Statelor membre să determine condiţiile în care înţeleg să extindă aplicabilitatea măsurilor naţionale, prin care se transpune directiva şi la contractele de creditare, cum sunt cele din litigiul principal, care nu se încadrează într-unul din domeniile pentru care legiuitorul Uniunii Europene a înţeles să fixeze dispoziţii armonizate. Rezultă, de aici că, pentru acest tip de contracte, Statele membre pot introduce în reglementările lor naţionale, prin care se vizează transpunerea Directivei nr. 2008/48/CE, o regulă care corespunde, în mod specific, măsurii tranzitorii prevăzute la art. 30 par. 1 din această directivă; ele pot, de asemenea, în principiu, cu respectarea regulilor TFUE şi fără a se prejudicia alte acte de drept derivate, eventual pertinente, să fixeze o măsură tranzitorie diferită, cum ar fi cea prescrisă la art. 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, care implică faptul că reglementarea respectivă se aplică, de asemenea, şi contractelor în curs la data intrării în vigoare a acesteia. Avându-se în vedere considerentele sus-expuse, se cuvine a se răspunde la prima chestiune prejudicială că art. 30 par. 1 din Directiva nr. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură

naţională, prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern, să fie definit câmpul său de aplicare temporală în materie de o asemenea manieră încât această măsură să se aplice, de asemenea, şi contractelor de creditare care fac obiectul cauzei principale, care sunt excluse din câmpul material de aplicare al Directivei nr. 2008/48/ CE, chiar dacă aceste contracte erau în curs la data intrării în vigoare a măsurii naţionale. c) Cu privire la cea de-a treia chestiune prejudicială [lit. b)] instanţa de trimitere întreabă dacă art. 22 par. 1 din Directiva nr. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că s-ar opune ca printr-o măsură naţională, prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern, să fie impuse obligaţii neprevăzute în directiva sus-menţionată, instituţiilor de credit, în ceea ce priveşte, pe de-o parte, tipurile de comisioane pe care acestea le pot percepe în cadrul contractelor de creditare pentru consumatori şi care nu se încadrează în câmpul de aplicare al acestei măsuri şi, pe de altă parte, categoriile de indici de referinţă la care se poate raporta dobânda variabilă a acestor contracte. În ceea ce priveşte admisibilitatea acestei chestiuni prejudiciale: – guvernul român şi Comisia au susţinut că această chestiune este inadmisibilă întrucât vizează categoriile de indici de referinţă la care se poate raporta dobânda variabilă a contractului de creditare pentru consumatori; – CJUE consideră că avându-se în vedere principiile expuse mai sus (Curtea este ţinută, în principiu, să statueze atunci când chestiunile prejudiciale privesc interpretarea dreptului Uniunii Europene; refuzul de a statua cu privire la o chestiune prejudicială ridicată de o jurisdicţie naţională nu este posibil decât atunci când apare în mod evident că interpretarea dreptului Uniunii Europene nu are nicio legătură cu realitatea sau obiectul litigiului prin-

PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 | 133 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ |

Vasile PĂTULEA

cipal, atunci când problema este de natură ipotetică, ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt şi de drept necesare pentru a se răspunde de o manieră utilă la întrebările puse), obiecţiile sus-menţionate trebuie reţinute. Într-adevăr, trebuie să se constate că nu rezultă din niciunul dintre elementele dosarului supus Curţii că dreptul naţional aplicabil ar comporta reguli prin care s-ar impune instituţiilor de credit obligaţii în ceea ce priveşte categoriile de indici de referinţă la care se poate raporta dobânda variabilă a contractelor de creditare pentru consumatori care s-ar adăuga la cele prevăzute de Directiva nr. 2008/48/ CE. Acest dosar nu se referă la astfel de reguli de drept naţional şi, mai ales, nu indică că acestea ar face obiectul litigiului principal. În consecinţă, este cazul să se dea un răspuns negativ la cea de-a treia chestiune prejudicială [lit. b)] în măsura în care ar fi vizate categorii de indicii la care s-ar raporta dobânda variabilă a contractelor de creditare pentru consumatori. În fond, întrucât Statele membre pot, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, să aplice dispoziţiile Directivei nr. 2008/48/CE şi unor domenii care nu se încadrează în câmpul de aplicare al directivei; aşa cum rezultă mai ales din considerentul 10 din preambulul directivei, fiind vorba de contracte de creditare care nu intră în câmpul material de aplicare al directivei, aşa cum sunt cele care fac obiectul litigiului principal, Statele membre pot menţine sau introduce măsuri naţionale care să corespundă în mod specific dispoziţiilor directivei sau unora dintre acestea. În consecinţă, Directiva nr. 2008/48/CE, în special art. 22 par. 1, nu se opune ca, pentru aceste contracte, un Stat membru să impună obligaţii neprevăzute de directivă, prin care să se urmărească protejarea consumatorilor, cum ar fi, după împrejurări, art. 36 din Ordo-

nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 care, comportă o listă limitativă de comisioane bancare care pot fi percepute de împrumutător de la consumatori. Într-adevăr, nu apare că o atare regulă de protecţie a consumatorului, adoptată într-un domeniu nearmonizat prin Directiva nr. 2008/48/ CE, ar fi de natură să afecteze echilibrul pe care se fondează această directivă, în domeniul armonizat prin ea, între obiectivele de protecţie a consumatorilor şi cel care vizează asigurarea punerii în practică a unei Pieţe interne comunitare performante în materie de credit pentru consumatori. Se cuvine a se adăuga, aşa cum s-a arătat mai sus (referitor la art. 22 par. 1 din Directiva nr. 2008/48/CE, interpretat în lumina considerentelor 9 şi 10 din această directivă), că art. 22 par. 1 din directivă trebuie înţeles în sensul că, în ceea ce priveşte contractele de creditare care se încadrează în câmpul de aplicare al acestei directive, la care se referă jurisdicţia de trimitere, în cadrul acestei chestiuni prejudiciale, chiar dacă acestea (contractele de creditare) nu fac obiectul litigiului principal, această directivă prevede o armonizare completă şi imperativă care, în materiile specifice vizate prin această armonizare, se opun ca Statele membre să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale altele decât cele pe care le conţine. Deci, fiind vorba de atare contracte, Statele membre nu sunt îndreptăţite să adopte obligaţii, cum sunt cele prevăzute la art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, în materie de comisioane bancare, decât cu condiţia ca Directiva nr. 2008/48/CE nu ar conţine dispoziţii armonizate în această materie. Or, este cazul să se constate că dacă Directiva nr. 2008/48/CE prevede obligaţii referitoare la informarea care trebuie furnizată de către împrumutător în ceea ce priveşte, în special,

JuRIspRuDeNŢĂ

134 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ

Contract de creditare pentru consum. Întinderea câmpului de aplicare...

comisioanele bancare, cum sunt cele care fac parte din costul total al creditului în sensul art. 3 lit. g) al directivei, în schimb directiva nu comportă reguli de fond referitoare la tipurile de comisioane care pot fi percepute de către împrumutător. De altfel, rezultă din considerentul 44 din preambulul Directivei nr. 2008/48/CE că, pentru a fi asigurată transparenţa şi stabilitatea pieţei, şi în aşteptarea unei armonizări mai ample, Statele membre ar trebui să vegheze la punerea în practică de măsuri potrivite de reglementare sau control aplicabile împrumutătorului. În consecinţă, se cuvine să se răspundă la cea de-a treia chestiune prejudicială [de la litera b)] că art. 22 par. 1 al Directivei nr. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională, prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern, să fie impuse instituţiilor de credit obligaţii neprevăzute de această directivă în ceea ce priveşte tipurile de comisioane care se încadrează în câmpul de aplicare al acestei măsuri. d) Cu privire la cea de-a patra chestiune prejudicială ridicată de instanţa de trimitere, se pune, în esenţă, întrebarea dacă regulile Tratatului de funcţionare al Uniunii Europene (TFUE) în materie de liberă prestaţie de servicii şi libera circulaţie a capitalurilor, în special art. 56, art. 58 şi art. 63 par. 1, trebuie interpretate în sensul că acestea s-ar opune unei dispoziţii de drept naţional prin care s-ar interzice instituţiilor de credit să perceapă anumite comisioane bancare. Cu titlu preliminar, Curtea a subliniat că se cuvine să se precizeze că nu este cazul să se procedeze la un examen al dispoziţiei naţionale aplicabile în cauza principală, în legătură cu regulile tratatului în materia liberei circulaţii a capitalurilor.

Într-adevăr, atunci când o măsură naţională se raportează, în acelaşi timp, atât la libera prestare a serviciilor cât şi libera circulaţie a capitalurilor, trebuie să se examineze în ce măsură exercitarea acestor libertăţi fundamentale este afectată şi dacă da, în funcţie de circumstanţele speţei principale, dacă una dintre ele prevalează asupra celeilalte. În astfel de cazuri, Curtea examinează măsura în cauză, în principiu, ţinând seamă numai de una dintre aceste două libertăţi, dacă se dovedeşte că, în circumstanţele speţei, una dintre ele este cu totul secundară în raport cu cealaltă (în acest sens, CJUE, hotărârea din 3 octombrie 2006, în cauza Fidium Finanz, C-452/04, în Recueil…, 2006, p. I-9521, pct. 34). După împrejurări, dacă ar trebui să se constate, aşa cum susţine Volksbank, că (făcându-se mai puţin accesibile, pentru clienţii stabiliţi în România, creditele de consum propuse de societăţile care sunt stabilite în alte State membre), o atare dispoziţie ar avea ca efect să devină mai puţin frecventă, recurgerea la astfel de servicii pentru aceşti clienţi şi, diminuându-se astfel, fluxurile financiare transfrontaliere aferente unor atare prestaţii, în astfel de cazuri, nu ar fi vorba decât de o consecinţă ineluctabilă a unei eventuale restricţiuni a liberei prestaţii de servicii (în acest sens CJUE, în cauza Fidium Finantz, cit. supra., pct. 48). Fiind, aşadar, vorba de un examen al dispoziţiei naţionale aplicabile în cauza principală, ţinându-se seama de TFUE în materie, libera prestaţie de servicii, rezultă (dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii), că activitatea unei instituţii de credit, constând în acordarea de credite, constituie un serviciu în sensul art. 56 al TFUE (în acest sens CJUE în cauza Fidium Finantz, cit. supra., pct. 39). De asemenea, există o jurisprudenţă constantă şi în sensul că noţiunea de „restricţiune”, în sensul art. 56 TFUE, se referă la măsurile prin care se interzice, jenează sau fac mai

PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2013 | 135 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ |

17. nici necesitatea. de a percepe anumite comisioane bancare. cit.ro. prin această reglementare nu au fost impuse exigenţe de moderare tarifară. supra. nu antrenează.Vasile PĂTULEA puţin atrăgătoare exercitarea liberei prestări de servicii (în acest sens CJUE. privind instituţiile de credit stabilite în alte State membre. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. supra. Guvernul român şi Comisia s-au prevalat. 46). pct. în privinţa acestui punct. hotărârea din 29 martie 2011. care poate ţine de această noţiune (cea de „restricţie”). hotărârea din cauza Commission/Italie. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. de această ingerinţă. această dispoziţie naţională. În speţă. pct. în România. În aceste condiţii. deşi aplicabile în mod nedistinct. că interdicţia împrumutătorilor. JURISPRUDENŢĂ 136 | PANDECTELE ROMÂNE NR. şi avându-se în vedere elementele de care dispune Curtea. pct. 49). C-565/08. pct. hotărârea din cauza Commission/Italie. totuşi. hotărârea din 7 aprilie 2011. a se vedea prin analogie. pentru aceste întreprinderi. nu este contrară regulilor TFUE în materie de liberă prestaţie de servicii. o sarcină suplimentară pentru instituţiile de credit stabilite în alte state membre şi. se cuvine reamintit că o reglementare a unui Stat membru nu constituie o restricţiune în sensul tratatului (TFUE). într-adevăr. ca atare nu s-a prevăzut nicio limită în ceea ce priveşte cuantumul comisioanelor autorizate prin dispoziţia naţională. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . la data: 20-11-2013. de asemenea. de a-şi revedea politica şi strategiile comerciale. încă nepublicată la data pronunţării acestei decizii). în cauza Commission/Italie. deşi ar necesita adaptarea anumitor clauze ale contractului. în special.. cit. În consecinţă. afectează accesul pe piaţă pentru operatorii economici ai altor State membre (în acest sens CJUE. Ca atare. de Volksbank. Nu rezultă. c.. cum este interdicţia de a percepe anumite comisioane bancare. nu apare că această dispoziţie naţională ar face mai puţin atrăgător accesul la această piaţă şi (în caz de acces) că ar reduce cu adevărat capacitatea întreprinderilor respective de a se consacra cu uşurinţă unei concurenţe eficace cu întreprinderile implantate tradiţional în România. noţiunea de „restricţiune” acoperă măsurile luate de un Stat membru care. doar prin simplul fapt că alte State membre aplică reguli mai puţin stricte sau mai interesante din punct de vedere economic pentru prestatorii de servicii de pe teritoriul lor (în acest sens CJUE. încă nepublicată). nu s-a susţinut. că faptul de a instaura o atare interdicţie ar constitui o reală ingerinţă în ceea ce priveşte libertatea de a contracta a acestor instituţii. ar fi impusă în cadrul agrementului. în cauza Francesco Guarnierii & Co. incidenţa aceleiaşi dispoziţii naţionale cu privire la schimburile de servicii este prea aleatorie şi indirectă pentru ca o atare măsură naţională să poată fi privită ca fiind de natură să împiedice comerţul internaţional (în acest sens. din cauza din speţă. decât dacă (în măsura în care) reglementarea naţională în cauza principală ar limita numărul de comisioane bancare care ar putea fi incluse în contractele de creditare). Rezultă de aici că. nici în cauza principală. cu atât mai mult. realizată prin dispoziţia naţională din cauza principală. În ceea ce priveşte chestiunea de a se şti în ce circumstanţe o măsură nedistinctă aplicabilă tuturor instituţiilor de credit care furnizează servicii pe teritoriul României. pentru a se putea accede pe piaţa română în condiţii compatibile cu legislaţia română. cum este cea din cauza principală. 45. avându-se în vedere şi elementele invocate de Curte. din dosarul supus Curţii. fără a fi contrazişi. nici în ceea ce priveşte dobânda în general. CJUE. C-291/09. trebuie să se tragă concluzia că o măsură naţională. În schimb.ionescu14@rdslink. prin ea însăşi.

Inter- PANDECTELE ROMÂNE NR. cit. Întinderea câmpului de aplicare. adică art. al Directivei nr. încă nepublicată). Curtea a subliniat. 2008/48/CE ar trebui să fie interpretat în sensul că s-ar opune unei reguli făcând parte din măsura naţională prin care se vizează transpunerea directivei care. devine aplicabil şi unor atare contracte. 39). se cuvine a se răspunde la cea de-a patra chestiune prejudicială că regulile TFUE în materie de liberă prestare de servicii trebuie interpretate în sensul că aceste reguli nu se opun unei dispoziţii de drept naţional prin care se interzice instituţiilor de creditare perceperea anumitor comisioane bancare. 1 al directivei. în cauza principală. dacă art.ionescu14@rdslink... În consecinţă.a. e) Cu privire la cea de-a doua chestiune prejudicială ridicată de instanţa de trimitere. la contractele de creditare pentru consumatori care nu se încadrează în câmpul de aplicare material şi temporal al acestei directive se tinde să se asigure existenţa unei proceduri unice unor situaţii comparabile în ceea ce priveşte rezolvarea extrajudiciară a litigiilor referitoare la atare contracte. 85 par. totuşi. în virtutea sus-menţionatei măsuri de transpunere. CJUE. 1 din Directiva nr. 1 al Directivei nr. Cu privire la admisibilitatea admiterii acestei chestiuni prejudiciale.ro. 24 par. s-a considerat că este necesar să se sublinieze că. pentru a se evita divergenţele de interpretări viitoare. există un interes cert. evitării apariţiei de discriminări faţă de resortisanţii naţionali sau a unor eventuale distorsiuni în privinţa concurenţei.a. în situaţiile în care faptele din cauza principală se situează în afara câmpului de aplicare al acestuia fiind. C-310/10. adică art. supra. doar de competenţa Statelor membre. indiferent care ar fi condiţiile în care ele sunt chemate să le aplice (în acest sens. 1/2013 | 137 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. că atunci când o legislaţie naţională înţelege să se conformeze în ceea ce priveşte soluţiile pe care legislaţia respectivă le adoptă în cazul unor situaţii pur interne. permite consumatorilor să se adreseze direct unei autorităţi de protecţie a consumatorilor. c. pct. pentru asigurarea unei proceduri unice în situaţii comparabile. a se vedea cauza Agafiţei ş. pct. există un atare interes din moment ce prin aplicarea dispoziţiei armonizate.Contract de creditare pentru consum. în consecinţă. de mai multe ori. în speţă. avându-se în vedere considerentele de mai sus. se cuvine a se examina şi răspunde la întrebarea acestei jurisdicţii. 50/2010. în cauza Agafiţei ş. 2008/48/CE. la proceduri de rezolvare extrajudiciară... 2008/48/CE. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . aşadar. să aplice sancţiuni instituţiilor de credit pentru încălcarea acestei măsuri naţionale. în materie de litigii privind credite pentru consum. mai ales. Curtea s-a declarat competentă să statueze. hotărârea din 7 iulie 2011. În speţă. în prealabil. de exemplu. se aplică în contextul contractelor de creditare pentru consum care nu se încadrează. material şi temporal. se reaminteşte că. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. în caz de cereri de decizii prejudiciale având legătură cu dispoziţii din dreptul Uniunii Europene.. ori. prevăzută la art. să se fi recurs. 38. guvernul român cât şi Comisia s-au prevalat de faptul că această a doua chestiune prejudicială este inadmisibilă din moment ce priveşte procedurile extrajudiciare de rezolvare a litigiilor deşi. celor reţinute în dreptul Uniunii în scopul. aceste proceduri nu au un rol concret. măsura de transpunere respectivă. de asemenea. De altfel. care poate. dacă. În această privinţă. dar numai în situaţiile în care dispoziţiile respective din dreptul Uniunii au devenit aplicabile conform dreptului naţional printr-o trimitere a dreptului naţional la conţinutul dispoziţiei dreptului Uniunii (în acest sens. fără să trebuiască. cu titlu preliminar. 24 par. la data: 20-11-2013. în câmpul de aplicare. ca dispoziţiile sau noţiunile reluate din dreptul Uniunii să primească o interpretare uniformă. prevăzută de legislaţia naţională pentru atare litigii. 24 par. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în mod constant dispoziţia armonizată care face obiectul acestei chestiuni (prejudiciale).

care poate fi luat în considerare pentru interpretarea întinderii acestuia. prejudiciale n-ar avea nicio legătură cu obiectul litigiului principal. 50/2012. guvernul român consideră că această chestiune prejudicială este. şi niciun alt element al directivei. În privinţa fondului. în prealabil. de asemenea. în faţa jurisdicţiei de trimitere. trebuie să se concluzioneze. care prevede obligaţia. adică art. 1 al Directivei nr. această dispoziţie (art. 2008/48/CE. supra. avându-se în vedere principiile enunţate mai sus (a căror conţinut a fost expus mai sus). Nu mai puţin. Curtea este ţinută să răspundă. prevăzute totuşi de legislaţia naţională pentru atare litigii. 44). De altfel. În această privinţă. ceea ce este de competenţa jurisdicţiilor naţionale. 45). cit. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . 2008/48/CE. prin aceea că astfel este garantat caracterul sistematic al recurgerii la o atare procedură. aparţine Statelor membre să reglementeze modalităţile acestor proceduri. această măsură este contrară art. în cauza principală. tinde să întărească efectul util al Directivei nr. în prealabil. pentru motivul că contractele de creditare pentru consumatori încheiate de aceasta comportă clauze contrare unei reglementări naţionale prin care se transpune Directiva nr. care. cel puţin. poate să aplice sancţiuni instituţiilor de credit fără ca. cit.. respectând totodată efectul util al acestei directive (a se vedea. că fiind vorba de o chestiune de interpretare a dreptului Uniunii. 2008/48/CE n-ar putea să se opună ca un Stat membru – în cadrul largii marje de apreciere care i-o lasă această directivă în materie de reglementare a modalităţilor procedurale referitoare la re- JURISPRUDENŢĂ 138 | PANDECTELE ROMÂNE NR.. 24 par. inclusiv caracterul lor obligatoriu. Între altele. Directiva nr. la care nu este. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 al Directivei nr. supra. o autoritate de protejare a consumatorilor. 1). prin analogie. posibilitatea de a regla litigiul pe cale extrajudiciară. în consecinţă. în speţă Volksbank. 2008/48/CE. hotărârea pronunţată în cauza Alassini. nici din finalitatea art. sau un alt element contextual care ar putea fi luat în considerare pentru interpretarea acestui text nu rezultă că prin aceasta s-ar cere ca Statele membre să transpună acest text prevăzând şi o atare obligaţie. în mod constant s-a decis că. evident. nici din redactarea. În consecinţă. hotărârea din cauza Alassini ş. că s-ar putea da un răspuns pertinent în scopul soluţionării litigiului principal. pct. 24 par. De asemenea. 2008/48/CE. fără ca această instituţie de credit să fi avut.a. în speţă ANPC. 24 par. să fie urmate procedurile de rezolvare extrajudiciară. În aceste circumstanţe. permite să fie sesizată o autoritate de protejare a consumatorilor. se cuvine să se constate că. 85 par. 1 din Directiva nr. este cazul să se constate că dacă art. din moment ce o regulă care face parte din măsura naţională prin care este vizată transpunerea Directivei nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Volksbank a susţinut că. la data: 20-11-2013. prin analogie. a aplicat în mod efectiv o amendă unei instituţii de creditare. 2008/48/CE (a se vedea. însă. inadmisibilă şi datorită faptului că jurisdicţia de trimitere a cerut Curţii să interpreteze dreptul naţional. pct.. pentru Statele membre de a garanta existenţa de proceduri adecvate şi eficace de rezolvare extrajudiciară a litigiilor privind pe consumatori referitoare la creditele pentru consum.ro. c. 24 par.ionescu14@rdslink. 2008/48/CE cere ca procedurile în materie de soluţionare extrajudiciară a litigiilor să fie adecvate şi eficace. Este adevărat că o reglementare naţională prin care se impune o obligaţie de a se recurge în prealabil la o procedură de conciliere extrajudiciară de reglare a litigiilor. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nu mai dezvoltă în continuare modalităţile sau caracteristicile acestor proceduri.Vasile PĂTULEA pretarea solicitată Curţii în cadrul acestei chestiuni.

2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. de regulă. cum este art. în virtutea art. autoritate care poate. 2 par. 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională (prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern) să se impună obligaţii neprevăzute prin directivă instituţiilor de credit. 1 din Directiva nr. în prealabil.. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională (prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern) să se definească câmpul său de aplicare temporară de o asemenea manieră încât această măsură să se aplice. care. Cheltuielile pentru supunerea observaţiilor către Curte. 50/2010 (care permite ca o autoritate de protejare a consumatorilor. Între altele. să se recurgă la proceduri de rezolvare extrajudiciară prevăzute de legislaţia naţională pentru atare litigii (care ar avea doar un caracter facultativ). 87/102/CEE a Consiliului) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o măsură naţională. este cazul să se răspundă la cea de-a doua chestiune prejudicială că art. Articolul 30 par. 1 din Directiva nr. permite consumatorilor să se adreseze direct unei autorităţi de protejare a consumatorilor. fără a trebui ca. ce dispune de puterea de a aplica amenzi) nu ar putea să fie sesizată direct. c. Articolul 22 par. 2 lit. în materie de litigii privind credite pentru consum. fie ignoră drepturile lor. Articolul 22 par. 24 par. la data: 20-11-2013. 1 din Directiva nr. acest fapt având ca efect să facă procedurile în materie de rezolvare extrajudiciară a litigiilor referitoare la contractele de creditare pentru consum (cum sunt cele prevăzute în dreptul naţional în cauza principală) inadecvate. care. Pentru aceste motive. prin care se vizează transpunerea acestei directive în dreptul intern. nu s-ar putea considera că o dispoziţie naţională.. se află într-o situaţie de inferioritate în raport cu împrumutătorii. 2. al riscului consumatorilor. În cazul procedurii care îmbracă – în privinţa părţilor din cauza principală – caracterul unui incident ridicat în faţa jurisdicţiei de trimitere. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | .ionescu14@rdslink. în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care acestea le pot percepe în cadrul contractelor de PANDECTELE ROMÂNE NR. contracte care erau în curs la data intrării în vigoare a acestei măsuri naţionale. Avându-se în vedere consideraţiile sus-menţionate. nu pot face obiectul vreunei rambursări. în consecinţă. 3. care au ca obiect acordarea unui credit garantat printr-un bun imobiliar. de asemenea. altele decât cele ale părţilor respective.ro. în special. 2 din Directiva nr. să se includă în câmpul său material de aplicare contracte de creditare (cum sunt cele din cauza principală). a) a acesteia. deşi atare contracte sunt expres excluse din câmpul material de aplicare a acestei directive. să aplice sancţiuni instituţiilor de creditare pentru încălcarea acestei măsuri naţionale.Contract de creditare pentru consum. cât şi în privinţa nivelului de informare. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (a patra cameră) hotărăşte următoarele: 1. 1/2013 | 139 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 2008/48/CE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei reguli. zolvarea extrajudiciară a litigiilor privind contractele de creditare pentru consumatori – să permită un acces cât mai larg posibil al consumatorilor la organe special instituite pentru apărarea intereselor lor datorită. aparţine acestei jurisdicţii să statueze cu privire la cheltuieli. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ineficace sau care nu ar respecta efectul util al Directivei nr. atât în ceea ce priveşte puterea de negociere. privind contractele de creditare pentru consumatori (şi abrogând Directiva nr. Întinderea câmpului de aplicare. 2008/48/CE. 85 par. fie întâlnesc dificultăţi în a le exercita. şi contractelor de creditare (ca cele din cauza principală) care sunt excluse din câmpul material de aplicare al acestei directive. făcând parte din măsura naţională prin care este vizată transpunerea acestei directive.

2008/48/CE din 23 aprilie 2008: a) Mai întâi este cazul să prezentăm conţinutul acestor texte care. Aşadar. 1 din Directiva nr. b) În al doilea rând. 5.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . Statele membre veghează la punerea în practică de proceduri adecvate şi eficace de rezolvare extrajudiciară a litigiilor în vederea reglării acestora prin consensul privitor la contractele de creditare. 30 par. Prezenta directivă nu se aplică contractelor de creditare care se află în curs la data intrării în vigoare a măsurilor naţionale de transpunere”. în concepţia Volksbank. Statele membre nu pot menţine sau introduce în dreptul lor naţional alte dispoziţii decât cele stabilite prin prezenta directivă. întrucât în argumentarea în drept a deciziei prejudiciale adoptate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene aceasta a invocat în sprijinul soluţiei reţinute şi considerentele nr. prin art. 4. de 140 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1 din Directiva nr. fără să trebuiască. 50/2010 privind contractele pentru consumatori. 24 şi art. c. 7. Regulile Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene (TFUE) în materie de liberă prestare de servicii trebuie interpretate în sensul că acestea nu se opun ca printr-o dispoziţie de drept naţional să se interzică instituţiilor de credit perceperea anumitor comisioane bancare. recurgându-se după caz.” JURISPRUDENŢĂ Prin art. 1 din directivă se prevede că: „1. 2008/48/CE se prevăd următoarele: „1.ro. COMENTARIU Instanţa de trimitere (Judecătoria Călăraşi. 4. considerăm că. 3. atunci când aceasta i-a aplicat o amendă ca urmare a violării de către contestatoare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. în consecinţă să aplice sancţiuni instituţiilor de credit pentru încălcarea acestei măsuri naţionale. 2008/48/CE. La art. 9. în prealabil. una din părţile din litigiul principal. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. care s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cererea ca aceasta să pronunţe o „decizia prejudicială”). 1 din directivă se prevede că: „1. a formulat patru chestiuni prejudiciale privitoare la interpretarea art. 22 par. Articolul 24 par. la organe existente”. 10. ar fi fost încălcate de Agenţia Naţională de Protecţie a Consumatorilor (ANPC). 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca printr-o regulă care face parte din măsura naţională prin care se vizează transpunerea acestei directive care. să se permită consumatorilor să se adreseze direct unei autorităţi de protecţie a consumatorilor care poate. să fi recurs la proceduri de rezolvare extrajudiciară prevăzute de legislaţia naţională pentru atare litigii. în materie de litigii privind credite de consum.Vasile PĂTULEA creditare pentru consum care se încadrează în câmpul de aplicare a acestei măsuri. la data: 20-11-2013. 24 par. 22. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 14 şi 44 din preambulul Directivei nr. art. 30 din Directiva nr. În măsura în care prezenta directivă conţine dispoziţii armonizate.

pentru o înţelegere cât mai bună a dispoziţiilor cuprinse în această directivă. La considerentul 4 se prevede că „Starea de fapt şi de drept care rezultă din aceste disparităţi naţionale antrenează. Statele membre ar putea. să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale cu privire la anularea unui contract de vânzare de bunuri sau prestări de servicii atunci când consumatorul îşi exercită dreptul său de retractare în cadrul contractului de credit. Ea restrânge posibilităţile pe care le au consumatorii de a recurge direct la oferta gradual crescută a creditului transfrontalier.ionescu14@rdslink. La considerentul 7 se prevede că „Pentru a se favoriza emergenţa unei pieţe interne comunitare performante în materie de creditare a consumatorilor este necesar să se prevadă un cadru la nivelul Uniunii. în ceea ce-i priveşte pe toţi consumatorii Comunităţii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Astfel. trebuie prezentat şi conţinutul acestor considerente.. în cazul contractelor de creditare cu durată nedeterminată. 87/102/CEE. 87/102/CEE (abrogată prin Directiva nr. capabilă să se adapteze la viitoarele forme de creditare şi oferind Statelor membre un grad de supleţe potrivit transpunerii dispoziţiilor sale. ar trebui să permită stabilirea unui ansamblu modern de reguli privind creditarea consumatorilor”. să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale cu privire la responsabilitatea solidară a vânzătorului sau prestatorului de servicii şi a împrumutătorului. de exemplu. Statele membre pot. La considerentul 9 se prevede că „Este necesară o armonizare completă pentru a se asigura. în anumite cazuri. să fie limitate la PANDECTELE ROMÂNE NR.. Întinderea câmpului de aplicare. de exemplu. o legislaţie comunitară orientată spre viitor. Ţinându-se seama de dezvoltarea constantă a pieţei de credit pentru consumatori şi de mobilitatea crescândă a cetăţenilor europeni. Statele membre ar trebui totuşi să fie libere să menţină sau să introducă dispoziţii legislative naţionale. un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru a crea o adevărată piaţă interioară. Statele membre nu ar trebui să fie autorizate să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale altele decât cele prevăzute în prezenta directivă. la considerentul 3 se prevede că din rapoartele şi consultările întreprinse în această materie a rezultat că „ subzistă mari disparităţi între legislaţiile diferitelor State membre în domeniul creditului acordat persoanelor fizice în general şi creditul pentru consumatori în special. în paralel cu Directiva nr. 2008/48/CE) pune în evidenţă că Statele membre aplică diverse dispozitive de protecţie a consumatorilor. la data: 20-11-2013. Obligaţia care incumbă Statelor membre de a pune în operă (în aplicare) dispoziţiile prezentei directive ar trebui. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . Analiza textelor naţionale care transpun Directiva nr. în consecinţă. asemenea.Contract de creditare pentru consum. 87/102/CEE. 1/2013 | 141 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. datorită disparităţilor existente între situaţiile juridice sau economice naţionale”. La considerentul 10 al directivei se prevede că „Definiţiile conţinute în prezenta directivă determină întinderea armonizării. distorsiuni ale concurenţei între împrumutătorii din Comunitate (în prezent denumirea fiind înlocuită cu cea de „Uniune”) şi împiedică funcţionarea pieţei interioare (a Comunităţii) atunci când dispoziţiile obligatorii adoptate de Statele membre sunt mai stricte decât cele prevăzute de Directiva nr. În consecinţă. armonizat într-un număr de domenii cheie.ro. În consecinţă. Tot aşa. În această privinţă. În lipsa unor atare dispoziţii armonizate. Aceste distorsiuni şi restricţii pot la rândul lor să aibă drept consecinţă afectarea cererii de bunuri şi servicii. c. Statele membre ar trebui să fie autorizate să fixeze o durată minimă între momentul în care împrumutătorul cere rambursarea şi data la care creditul trebuie rambursat”.

c) Din textele art. 50/2010).000 euro. 24 şi art. Totuşi. punându-se în evidenţă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 10. 14 şi 44 rezultă unele principii cu caracter general pe care este fundamentată şi decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În consecinţă. Statele membre ar putea de asemenea să aplice dispoziţiile prezentei directive la „creditul legat” (contract de credit în cadrul căruia sunt întrunite. modul în care este conceput şi trebuie interpretat raportul dintre normele comunitare şi cele naţionale. Statele membre ar trebui să-şi păstreze latitudinea de a reglementa. 11 se prevede că „În cazul contractelor de creditare particulare.Vasile PĂTULEA câmpul de aplicare al prezentei directive. Între altele.ionescu14@rdslink. este cazul să se excludă din câmpul de aplicare al prezentei directive contractele de creditare prin care se vizează să se permită dobândirea sau menţinerea de drepturi de proprietate a unui teren sau imobil existent sau care urmează a fi construit. întreg ansamblul (normativ şi jurisprudenţial) alcătuind o motivare în drept clară. Acest tip de credit are într-adevăr o specificitate proprie. acest tip de contract de creditare în ceea ce priveşte alte aspecte nearmonizate prin prezenta directivă”. La considerentul nr. Totuşi. c. 2008/48/CE. 9. dispoziţiile prezentei directive în domenii care nu se încadrează în câmpul său de aplicare. cărora nu le sunt aplicabile decât anumite dispoziţii din prezenta directivă. un Stat membru ar putea menţine sau introduce dispoziţii naţionale care corespund dispoziţiilor prezentei directive sau unora din aceste dispoziţii pentru contracte de creditare care nu intră în câmpul de aplicare al prezentei directive. în mod cumulativ. care. În consecinţă. prezenta directivă ar trebui să nu prejudicieze aplicarea de către Statele membre. La considerentul 44 se prevede că „Pentru a se asigura transparenţa şi stabilitatea pieţii şi în aşteptarea unei mai ample armonizări. Statele membre ar trebui să vegheze la punerea în practică de măsuri potrivite de reglementare sau control aplicabile împrumutătorilor”. aşa cum rezultă din aceste definiţii. la rândul său. Statele membre n-ar trebui să fie autorizate să adopte dispoziţii naţionale prin care s-ar pune în operă alte dispoziţii din prezenta directivă. de exemplu contractele de credit al căror cuantum este inferior sumei de 200 euro sau superior sumei de 75. 22. de o manieră pertinentă. art. la data: 20-11-2013. Totuşi. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. care figurează în prezenta directivă. precum şi din considerentele prealabile 3. 30 ale Directivei nr. explicită şi coerentă. un adevărat „model de soluţionare” al situaţiilor conflictuale de acest tip. JURISPRUDENŢĂ 142 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 7. din punct de vedere obiectiv. La considerentul 14 se prevede că „Se cuvine a fi excluse din câmpul de aplicare al prezentei directive contractele de creditare care au drept obiect acordarea unui credit garantat printr-un bun imobiliar. o unitate comercială – definiţie dată prin art. prin legislaţia lor naţională. contractele de creditare n-ar trebui să fie excluse din câmpul de aplicare al prezentei directive pentru simplul fapt că vizează renovarea unui imobil existent sau mărirea valorii acestuia”. următoarele condiţii: a) creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ .ro. dispoziţiile cu privire la contractul de credit legat ar putea fi aplicate contractelor de creditare care nu servesc decât în parte la finanţarea unui contract referitor la furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii”. b) contractul de creditare şi contractul de achiziţie de bunuri şi servicii formează. 11. în această materie. conform dreptului comunitar. şi-au adus o contribuţie de natură jurisprudenţială. 4. De asemenea.

cât şi de mobilitatea crescândă a cetăţenilor Europei.. Un al treilea principiu are în vedere „întinderea armonizării” care priveşte posibilitatea pe care o au Statele membre ca. vom face o prezentare rezumativă şi schematică a acestor principii şi cum au fost incluse acestea în cadrul motivării în drept a răspunsurilor la întrebările prejudiciale puse de instanţa de trimitere. măsuri cât mai adecvate şi conforme cu scopul şi spiritul directivei (considerentul prealabil 9. 2008/48/CE trebuie să permită stabilirea unui ansamblu modern de reguli privind creditarea consumatorilor (considerentul prealabil 7 la Directiva nr. mai subtilă (şi insuficient de bine marcată). prima frază). la data: 20-11-2013. 2008/48/CE). din momentul elaborării Directivei nr.. Legiuitorul comunitar a fost conştient. dată fiind amploarea şi complexitatea acţiunii de realizare a acestui obiectiv. în mod strict. 2008/48/CE. să extindă aplicarea acestor dispoziţii (ale directivei) şi la alte domenii care nu se încadrează în câmpul de aplicare al dispoziţiilor directivei. în ceea ce-i priveşte pe toţi consumatorii din cadrul Comunităţii. lăsându-se Statelor membre libertatea ca. astfel. nu putea avea loc o acţiune de armonizare legislativă. 2008/48/CE. Cu alte cuvinte. Un al doilea principiu. Statelor membre o legislaţie comunitară orientată spre viitor. pe care legiuitorul comunitar o face între „interdicţia pentru Statele membre de a menţine sau introduce în dreptul lor naţional alte dispoziţii decât cele stabilite prin dispoziţii armonizate realizate prin Directiva nr. Întinderea câmpului de aplicare. Cel mai important dintre principiile care au stat la baza Directivei nr. în această materie. prevăzută la art. În privinţa „întinderii armonizării”. 2008/48/CE în dreptul lor intern. 1 al directivei. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Prin dispoziţiile sale. c. ţinându-se seama atât de dezvoltarea continuă şi constantă a pieţei de credit pentru consumatori. 1/2013 | 143 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. frazele doi şi următoarele). care urma să se desfăşoare pe termen lung. 2008/48/CE. numai dispoziţiile armonizate stabilite prin Directiva nr. să menţină sau să introducă în dispoziţiile lor naţionale. un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru a se crea o adevărată piaţă interioară în acest domeniu (considerentul prealabil 9. atunci când transpun dispoziţiile cuprinse în Directiva nr. însă. capabilă să se adapteze la viitoarele forme de creditare şi având un grad de supleţe. că această iniţiativă legislativă nu va fi una uşoară şi niciuna cu rezultate imediate. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . În continuare. pentru a favoriza emergenţa şi dezvoltarea unei pieţe interne performante. 2008/48/CE constă în aceea că prin această directivă s-a urmărit armonizarea dispoziţiilor disparate şi distorsionate cuprinse în legislaţiile diferitelor State membre în domeniul creditelor pentru consumatori şi care împiedicau buna funcţionare a pieţei interioare de credit la nivelul Comunităţii. ca acest câmp de aplicare extins să corespundă totuşi dispoziţiilor directivei (adică să fie în concordanţă cu acestea). Or. enunţat la considerentul 9 al directivei.Contract de creditare pentru consum. în etape. şi principiul că Statele membre nu pot fi obligate să aplice. pentru a se asigura. era necesară crearea unui „cadru comunitar armonizat modernizat”. adică o „armonizare completă”. decât în etape succesive. o atare libertate de legiferare a Statelor membre fiind conformă dreptului comunitar (considerentul prealabil 10 al directivei). în lipsa unor dispoziţii armonizate (încă nearmonizate).ro. oferindu-se. Directiva nr. cu condiţia. 22 par. priveşte „necesitatea unei armonizări complete”. ele păstrându-şi o dublă libertate de legiferare: pe de-o parte. aceea de a menţine sau introduce PANDECTELE ROMÂNE NR.ionescu14@rdslink. după părerea noastră trebuie totuşi să fie avută în vedere o distincţie.

doar eliminarea unor disparităţi. de „principiul subsidiarităţii” adoptat prin Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992. Cu alte cuvinte şi mai explicit. cât şi libertatea. ceea ce s-a subliniat în mod pregnant în considerentul 7 al directivei. pentru toate Statele membre (care. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (în materia contractelor de creditare pentru consum). Statele membre n-ar putea să menţină sau să introducă în dreptul lor naţional dispoziţii care să contrazică dispoziţii identice sau similare care au fost deja armonizate prin Directiva nr. libertatea de a extinde câmpul de aplicare al dispoziţiilor comunitare şi la alte domenii decât cele care sunt stabilite prin directivă (consacrată prin considerentul 10 al directivei). în principal. Acest cadru orientativ nu poate fi constituit decât în timp. Este vorba. a fost nevoie de un cadru organizatoric şi legislativ armonizat la nivelul Uniunii Europene care să ofere Statelor membre orientarea şi viziunea de ansamblu. 2008/48/CE nu s-a urmărit să se dea dintr-o dată o reglementare exhaustivă şi obligatorie la nivelul Uniunii Europene. în etape. 2008/48/CE). altfel. în aceea de „Uniune”). Prin tratatele Uniunii Europene (denumire. în anumite limite. atunci când lipsesc normele armonizate comunitare. ţinându-se seama atât de dezvoltarea în mod continuu a pieţei de credit pentru consumatori. s-a urmărit. situaţie intolerabilă (inadmisibilă) datorită potenţiabilităţii acesteia de a genera instabilitate legislativă şi dezechilibre cu efecte negative la nivelul Uniunii (termenul de „comunitate” fiind înlocuit prin Tratatul de la Lisabona) acest lucru fiind semnalat prin considerentele 3 şi 4 ale Directivei nr. Atât restricţia rezultând din obligaţia de conformare a legislaţiilor naţionale la reglementarea comunitară în materie. 1 al directivei). insuficienţe. în mod obiectiv.ionescu14@rdslink. financiare. potrivit căruia „domeniile care nu ţin de competenţa exclusivă a Comunităţii (denumire schimbată prin Tratatul de la Lisabona din 17 decembrie 2007. cât şi de mobilitatea crescândă a cetăţenilor europeni. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ca atare. în mod evident. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . conformă cu modificările realizate prin Tratatul de la Lisabona) s-a instituit o nouă ordine juridică unică ai cărei subiecţi sunt Statele membre şi resortisanţii acestora.Vasile PĂTULEA dispoziţii naţionale atunci când lipsesc dispoziţii armonizate (consacrată prin considerentul 9 al directivei). de a menţine sau introduce reguli naţionale. dar acestea nu pot fi limitate în dublul lor drept: de a menţine sau introduce dispoziţii în legislaţiile naţionale atunci când lipsesc dispoziţii armonizate prin directivă precum şi extinderea la alte domenii decât cele care intră în câmpul de aplicare al dispoziţiilor armonizate prin directivă (considerentele 9 şi 10 la Directiva nr. aceasta nu va întreprinde acţiuni decât dacă aceste acţiuni sunt mai eficiente în atingerea obiectivelor decât acţiunile întreprinse la nivel local sau regional”. cât şi extinderea aplicării regulilor armonizare comunitare şi la alte domenii care nu se încadrează în câmpul de aplicare al regulilor armonizate comunitare. Prin Directiva nr. dimpotrivă. cât şi raporturile dintre reglementările comunitare şi sistemele de drept ale Statelor membre. pe de altă parte. umane). iar. 2008/48/CE. 22 par. sunt perfect justificate fiind fundamentate pe principii generale care guvernează atât reglementările de drept comunitar. 2008/48/CE (art. nu ar avea nicio altă alternativă sau iniţiativă legislativă proprie) ci. la data: 20-11-2013. neconcordanţe.ro. c. datorită atât amplorii şi a resurselor necesare implementării sale (materiale. de o manieră rigidă. cât şi caracterului său JURISPRUDENŢĂ 144 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Deci. distorsiuni sau chiar aberaţii din legislaţiile diferitelor State membre.

1 din directivă.Contract de creditare pentru consum. 50/2010. la organe existente”. 1/2013 | 145 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. şi a menţine sau include. după cum pot. în legislaţiile naţionale reguli care lipsesc din dispoziţiile armonizate şi chiar de a extinde aplicabilitatea principiilor şi regulilor din legislaţia Uniunii şi la domenii care nu se încadrează în câmpul de aplicare al dispoziţiilor generale din legislaţia Uniunii. În primul rând este vorba de prevederile art. 2008/48/CE au fost stabilite şi alte reguli care. 85 alin.. potrivit căruia „dispoziţiile directivei nu se aplică contractelor de creditare care se află în curs la data intrării în vigoare a măsurilor naţionale de transpunere a acestei directive”. se subordonează celor sus-menţionate. 2008/48/CE. apelându-se după caz. având un caracter accesoriu. influenţele legislative circulând în ambele sensuri: dinspre general spre particular şi invers (principiul subsidiarităţii şi cel al retroacţiunilor – feedback). cât şi asupra fondului. 22 par. într-o concepţie sistemică. atât sub aspectul admisibilităţii acestor întrebări prejudiciale. societatea şi economia fiind în continuă mişcare şi schimbare. 2008/48/CE. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. nu se încadrează în câmpul de aplicare al prevederilor Directivei nr. este firesc (inerent) să nu poată fi integrate toate elementele şi specificităţile tuturor Statelor membre. potrivit căruia „Statele membre nu pot menţine sau introduce în dreptul lor naţional alte dispoziţii decât cele armonizate stabilite prin directivă” (după cum am arătat. instituit la nivelul Uniunii Europene. Referitor la prevederile art. în mod rezumativ.ionescu14@rdslink.. să extindă câmpul de aplicare al dispoziţiilor directe şi la alte domenii care se situează în afara acestui câmp – considerentul 10 din directivă). cu titlu preliminar. ceea ce implică. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . este vorba de prevederile art. în lipsa unor dispoziţii armonizate – considerentul 9 din directivă. în mod inerent şi o flexibilizare şi plasticizare a acestui cadru. 30 par. dinamic. Curtea a subliniat. c. sau dreptul acestora de a sesiza direct Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor. prin care se prevede alternativa pe care o au consumatorii de a recurge la mecanisme extrajudiciare de soluţionare pe cale amiabilă a disputelor pe care le au împrumutătorii ori intermediarii de credit. atunci când aceştia au încălcat prevederile ordonanţei guvernamentale. 24 par. 1 din Directiva nr. însă. dar şi a legislaţiei prin care acest cadru este conturat şi implementat. că prevederile art. Fiind vorba doar de un cadru general orientativ. motiv pentru care Statele membre îşi păstrează dreptul de a concretiza până la nivel de detaliu dispoziţiile generale din legislaţia Uniunii. de asemenea. în ritmuri din ce în ce mai accelerate. În al doilea rând.ro. Nu este pierdut din vedere nici caracterul obligatoriu al „dispoziţiilor armonizate”. aşadar. 24 par. d) Prin Directiva nr. mai sus. principiu consacrat prin art. În ambele privinţe. Întinderea câmpului de aplicare. 2008/48/CE. la data: 20-11-2013. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a adus contribuţii substanţiale în legătură cu explicarea sau interpretarea acestor două texte. 1 din directivă. potrivit căruia Statele membre au obligaţia de a veghea să fie puse în practică proceduri adecvate şi eficace în vederea „rezolvării extrajudiciare a litigiilor în această materie prin consensul părţilor privitor la contractele de creditare. Reluăm. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. însă Curtea s-a PANDECTELE ROMÂNE NR. 1 din Directiva nr. Statele membre pot menţine sau include în legislaţia lor naţională astfel de dispoziţii. aceste explicaţii şi întrebări în legătură cu fiecare dintre aceste două situaţii juridice.

în cauza C-602/10. Curtea este. 2008/48/CE cere doar luarea unor măsuri de soluţionare extrajudiciare adecvate şi eficace. 267 al Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene. cu titlu de exemplu. în prealabil. încă nepublicată la data soluţionării cererii de decizie prejudicială). în ceea ce priveşte o atare cerere de decizie prejudicială. în principiu. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. citată mai sus. se prevede că numai judecătorul naţional. inclusiv caracterul lor eventual obligatoriu. invocându-se considerentele 9 şi 10 din Directiva nr. cu ocazia transpunerii directivei în legislaţia internă.ro. adus de Curte prin decizia din 12 iulie 2012. însă dispoziţiile de drept ale Uniunii au devenit totuşi aplicabile prin faptul că prin dreptul naţional s-a făcut trimitere la dispoziţii de drept ale Uniunii (în acest sens. 1 din Directiva nr. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul că. ar opera doar competenţa Statelor membre. dar nu mai puţin se reţine că nici din formularea. pct. în cauza Alassini şi alţii. decizia CJUE din 18 martie 2010. că este adevărat că o reglementare naţională prin care s-ar impune recurgerea. 2008/48/CE. p. De aici. 25. 24 par. Referitor la prevederile art. ţinută să statueze (este invocată. 2008/48/CE. în cauza Alassini şi alţii. şi asupra contractelor de creditare care nu se încadrează în vreunul din domeniile pentru care legiuitorul Uniunii a înţeles să fixeze dispoziţii armonizate. 2010. Pe fond. în principiu. inclusiv jurisprudenţa citată în aceasta). publicată în Recueil…. În fond. în principiu. atât cu privire la necesitatea unei decizii prejudiciale pentru a fi în măsură să pronunţe hotărârea. cât şi cu privire la pertinenţa chestiunilor prejudiciale pe care le pune Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. la o procedură de conciliere extrajudiciară a litigiilor ar întări efectul util al directivei. 30 par.Vasile PĂTULEA pronunţat în mai multe rânduri în sensul că este competentă să statueze cu privire la cererile de decizii prejudiciale referitoare la dreptul Uniunii în situaţii în care faptele în cauza principală se situează în afara câmpului său de aplicare (al dreptului Uniunii). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reaminteşte (în ceea ce priveşte admisibilitatea unei atare cereri de decizie prejudicială) că prin procedura instituită prin art. p. la data: 20-11-2013. când. cu titlu de exemplu şi prin analogie. I-2213. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. precum şi jurisprudenţa citată în această decizie). Se mai face sublinierea că prin art. sesizat cu litigiul şi care trebuie să-şi asume responsabilitatea hotărârii pe care o va pronunţa. 1 din Directiva nr. 45. îi aparţine să aprecieze. revine Statelor membre să determine condiţiile în care ele înţeleg să extindă regimul lor naţional.ionescu14@rdslink. în continuare. Statele membre fiind singurele în drept să reglementeze modalităţile acestor proceduri. în acest sens. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . este invocată. JURISPRUDENŢĂ 146 | PANDECTELE ROMÂNE NR. art. nici din finalitatea urmărită de art. cu respectarea efectului util al directivei (în acest sens este invocată. c. de natură jurisprudenţială. ţinând seama de particularităţile cauzei. 38 şi 39. C-310/10. decizia din 7 iulie 2011 a CJUE. 2008/48/CE se prevede doar o obligaţie pentru Statele membre de a garanta existenţa unor proceduri adecvate şi eficace de soluţionare extrajudiciară a litigiilor în materia creditelor de consum. În consecinţă. C-317/08-320/08. pct. Se argumentează. 24 par. care face obiectul comentariului nostru). 24 par. din moment ce chestiunile prejudiciale puse privesc interpretarea dreptului Uniunii. pronunţată în cauza Agafiţei şi alţii. 1 din directivă sau dintr-un alt element contextual care poate fi luat în considerare pentru interpretarea acestui text nu rezultă că s-ar impune Statelor membre o atare obligaţie (acest argument constituie o contribuţie importantă. această cerinţă fiind îndeplinită de legiuitorul român care a adoptat un sistem (mecanism) de soluţionare a litigiilor în cadrul căruia consumatorilor li se oferă o opţiune între mecanismele de soluţionare pe cale amiabilă şi cea a acţiunii directe la Autoritatea de Protecţie a Consumatorilor. decizia din 18 martie 2010. 1 din Directiva nr.

în cauza C-602/10. care prezintă următoarele caracteristici (specificităţi): – fiind vorba de o construcţie juridică ce se realizează etapizat. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. financiare. lacunelor şi chiar a aberaţiilor din legislaţiile naţionale ale Statelor membre ale Uniunii a fost nevoie să se elaboreze. cât şi sistemele legislative naţionale trebuie să li se asigure flexibilitatea necesară (adecvată). 95 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. care implică că această reglementare se aplică de asemenea şi contractelor în curs la data intrării în vigoare a acestuia (contribuţie de natură jurisprudenţială a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. eventual pertinente. umane). (cadrul general orientativ. în scopul asigurării pe această cale a unităţii de acţiune.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . schimbările petrecându-se în ritmuri din ce în ce mai accelerate. 50/2010 potrivit căruia această reglementare (cea prevăzută la art. întrepătrunzându-se şi interacţionând. flexibilitatea şi plasticitatea sistemului). ţinându-se seama atât de dezvoltarea în mod continuu a pieţei de credit pentru consumatori. ţinându-se seama şi de dinamismul social-economic al societăţii. Statele membre au „obligaţia de a respecta dispoziţiile deja PANDECTELE ROMÂNE NR. este necesară. 2008/48/CE. la nivelul Uniunii. de asemenea. la data: 20-11-2013. 1). cu respectarea regulilor Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene şi fără a se prejudicia alte acte derivate din acest tratat. 30 par.Contract de creditare pentru consum.. citată şi mai sus). dat fiind caracterul dinamic al activităţilor economice şi sociale din cadrul societăţii. pentru a deveni instrumente cu grad înalt de plasticitate (adaptare). care să constituie un ghid director (orientativ) pentru legiuitorii naţionali. caracterul evolutiv al acestuia. cât şi de mobilitatea crescândă a cetăţenilor europeni. pe de-o parte. Întinderea câmpului de aplicare. pe de altă parte. iar. 1/2013 | 147 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin elaborarea treptată de dispoziţii armonizate. Statele membre care pot introduce în legislaţia lor (prin care se transpune Directiva nr. e) acest ansamblu sistemic. pentru aceste contracte.. să fixeze o măsură tranzitorie diferită. atât acest cadru general.ro. c) în condiţiile în care. rezultă că. d) aceste trei elemente componente enunţate mai sus. care funcţionează sistemic. care derivă unele din altele. 30 par. cum este şi măsura prevăzută la art. 1 din directivă). b) elaborarea acestui cadru general reprezintă un proces în continuă evoluţie. o regulă care corespunde din punct de vedere specific măsurii tranzitorii prevăzute de art. Sintetizând şi schematizând cele expuse mai sus se poate realiza un model care permite înţelegerea structurii conţinutului şi funcţiilor mecanismului de legiferare şi soluţionare a situaţiilor litigioase în legătură cu contractele de creditare pentru consum. pe etape (în funcţie de resursele disponibile: materiale. a unui cadru general (organizatoric şi legislativ) armonizat care să ofere Statelor membre viziunea de ansamblu şi deci orientarea necesară. Acest model comportă mai multe componente şi anume: a) pentru curmarea disparităţilor. distorsiunilor. în mod obiectiv. sunt determinante. ele permiţând înţelegerea de ansamblu şi în profunzime a mecanismului de legiferare şi de funcţionare a acestui sistem în domeniul contractelor de creditare pentru consum. care se realizează în timp. elaborarea unui cadru general legislativ la nivelul Uniunii Europene. constituie structura fundamentală pe care se sprijină întregul eşafodaj pentru reglementarea în materie. c.

aceştia să nu poată fi privaţi de protecţia oferită de directivă. – în mod corelativ şi logic. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ .ionescu14@rdslink. precum şi dinamica acestei construcţii juridice.ro. dat fiind caracterul etapizat al armonizării dispoziţiilor elaborate la nivelul Uniunii. – în ceea ce priveşte întinderea armonizării. bineînţeles respectând orientarea şi spiritul dreptului Uniunii (Tratatul de funcţionare al Uniunii şi considerentul 10 din directivă). din diferite motive. 22 par. chiar dacă există dispoziţii armonizate. 2008/48/CE este completat. printre care şi cea care face obiectul studiului nostru. c. acestea (Statele membre) îşi păstrează totuşi dreptul să decidă extinderea dispoziţiilor directivei şi la alte domenii care nu se încadrează în câmpul de aplicare al dispoziţiilor directivei. obligaţia care incumbă Statelor membre de a transpune în legislaţia lor internă a dispoziţiilor directivei. 1 din Directiva nr. la data: 20-11-2013. Acest model explicativ şi de interpretare al Directivei nr. 22 par. pe cale jurisprudenţială. 3 şi 4 din directivă). 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. atunci când lipsesc dispoziţii armonizate. Statele membre pot lua măsurile ce sunt necesare pentru că în ceea ce-i priveşte pe consumatori. 2008/48/CE). ceea ce implică o flexibilizare a normelor juridice în materie. printr-o serie de decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Vasile PĂTULEA JURISPRUDENŢĂ 148 | PANDECTELE ROMÂNE NR. fiindu-le interzis de a menţine sau include în legislaţiile lor naţionale dispoziţii care ar fi contrare dispoziţiilor deja armonizate (art. în special prin ocolirea dispoziţiilor directivei pe considerentul aplicării principiului libertăţii contractuale (art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.Vasile PĂTULEA armonizate. Statele membre sunt libere să menţină sau să introducă dispoziţii legislative naţionale altele decât cele prevăzute de directivă (considerentul prealabil 9 din directivă). – de asemenea.

c. 28. 20 izvor de drept 77 John Locke 69 leziune 26 libertate matrimonială 41 ministru de stat 89 modele de guvernare 77 Montesquieu 71 negocierea tratatelor internaţionale 79 noul Cod civil 13. 85 pluralitatea regimurilor matrimoniale 45 politici externe Guvern 79 primul-ministru 89 principiul egalităţii de funcţii ministeriale 89 principiul interesului superior al copilului 35 principiul mutabilităţii regimului matrimonial 47 principiul reprezentării 71 principiului libertăţii convenţiilor matrimoniale 41 proces de guvernare 85 profesionist 22 răspundere civilă delictuală 17 răspunderea debitorului contractual 17 regimul comunităţii convenţionale 45 regimul separaţiei de bunuri 45 regimuri politice 69 Regulamente Organice 73 reprezentativitate 86 reziliere 22 separaţia puterilor 71 serviciu public 81 soţi 42 suveranitatea poporului 69 testament 38 viaţă privată 35 PANDECTELE ROMÂNE NR. 31. 75. prin comanda: #2077 . 24 obligaţia de informare precontractuală 28 dreptul familiei 31. 85 impreviziune 13. 42 echitate 10 eroare scuzabilă 10 familia 33 frauda interesele terţilor 47 Guvern 73. 1/2013 | 149 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. 36 obligaţia contractuală 15 obligaţia de loialitate 15 obligaţia legală 15 ordine constituţională 82 Parlament 75. la data: 20-11-2013.indeX abuz de drept 13 administraţie publică 81 Adunarea Constituantă 75 Ansamblul Naţional 36 asociere liberă 86 autorităţi administrative autonome 81 bună-credinţă 10 căsătoria 33 clauzele abuzive 26 codificare 31 Codul civil din Quebec 36 Common Law 38 comunitate de bunuri 41 Consiliul de Miniştri 73 Constituţie 77. 86 consumator 22 contract de credit 24 contract de vânzare de pachete de servicii turistice 20 control ierarhic superior 82 Convenţia de la Haga din 1978 47 convenţii matrimoniale 42 Curtea Europeană a Drepturilor Omului 35 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 33 dezdăunare 22 dobândă penalizatoare 24 dol 17 donaţii 38 drept administrativ 82 dreptul consumului 20.

AELS alin.S.A. F. prin comanda: #2077 . secţia I. fisc. Apel C. COMI compl. Bul.B. la data: 20-11-2013.E. silv. 199’ C. CEJ CJUE CML Rev col.J. C. II Cass.ro.P.AbRevieRi A. pen.P.A.R. C.U. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.G.A. C.A.) (g) C. C. C. C.S.S.B. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.A.I. civ. C. civ.L. CE CECO – Culegere de decizii ale fostului Tribunal Suprem (Curţii de Apel.. C.C. aer. Convenţie COREPER Culegere C.D.A.E. AUE B. B.I.R. 150 | PANDECTELE ROMÂNE NR. C.U.B.C. (jurisprudenţa franceză) – Curtea de Casaţie şi Justiţie a României. pr. civ. BCE BEJ BNP Bul. C.O.H.V. Tribunalului de Primă Instanţă şi Tribunalului Funcţiei Publice – Decretul – Decretul-lege CEDO CEE CEEA cf. cam. Tribunalului etc. C. (it.) (g) C.V. fr. – Curtea de Casaţie franceză (jurisprudenţa franceză) – Comunitatea Europeană / Tratatul de instituire a Comunităţii Europene – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului / Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Comunitatea Economică Europeană / Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice / Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice – a se compara cu – Curtea Europeană de Justiţie – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona) – Common Market Law Review (Kluwer Law International) – colegiul civil – centrul principalelor interese ale debitorului – completat – Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia europeană a drepturilor omului) – Comitetul reprezentanţilor permanenţi – Culegere de hotărâri a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. (it. fr. com.G. Of. fisc.D. vam.D. Eur. Cas.M.. C. partea I – Banca Naţională a României – Banca Centrală Europeană – Biroul de executori judecătoreşti – Biroul notarului public – Buletinul fostei Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie a României – Buletinul jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie a României (1993-1999) – Codul aerian – Curtea de Apel – Codul civil – Codul civil francez (italian) (german) – Codul comercial – Codul comercial francez (italian) (german) – cartea funciară – Codul familiei – Codul fiscal – Codul muncii – Codul penal – Codul de procedură civilă – Codul de procedură fiscală – Codul de procedură penală – Codul silvic – Codul vamal – Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României – Curtea Constituţională – Camera de Comerţ şi Industrie – Camera de Comerţ şi Industrie a României C. C. C. Seria Drept – Revista „Acta Universitatis Lucian Blaga – Sibiu” – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb – alineat – citat după – articolul – Actul Unic European – Buletinul Oficial. civ. a II-a etc. A. – Adunarea generală a acţionarilor – Adunarea generală extraordinară a acţionarilor – Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Patrimoniului Statului – Revista Analele Universităţii Bucureşti. A. A. pr.B. art. 199’ C.ionescu14@rdslink. D.L. jur.N. Cah. com.V.N. fr. pen. C.C. C. C. fam. A.) pe anul… – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii Constituţionale a României pe anul … – Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – Curtea Supremă de Justiţie – Cahiers de Droit Européen – camera. m. apud. I. D. A. pr. A. C. c. Dr.

– „Le Dalloz. Ştiinţifică şi Enciclopedică.M. Al.hotărârile CJCE.M.Dalloz dec.I. – Revista de drept penal R.A. partea I – modificat – metri pătraţi – nota autorului – nota noastră (a autorului) – nota redacţiei – nota traducătorului – numărul O. Rom. n. şi CEEA) / Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice – (de) exemplu – Fondul Monetar Internaţional – Fondul european de investiţii – francez – Fondul social european – german – Grup de interes economic – Hotărârea Consiliului de Miniştri – în acelaşi loc – acelaşi autor – mai jos – secţiunea „Informations rapides” (jurisprudenţa franceză) – italian – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Revista „Justiţia Nouă” – Justiţie şi Afaceri Interne – „Juris-classeur périodique. ELR en. JAI JCP JO Jud. Mihuţă.C.D. ibidem idem infra IR it. M. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Repertoriu de practică judiciară în materie civilăa Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19521969. ECR Ed. – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică O. J.M. n. – opera citată p. – „Revista română de drept privat” R.hotărârile TPI) Repertoriu I – I.D. (C) – Revista română de drept european (comunitar) R. n. FEI fr.D.E. Juridica L.E.M.R. H.R.C. n. ed.g.C. Jur. 1970 Repertoriu II – I. seria „C” – Comunicări şi Informaţii) – Judecătoria – Jurisprudenţa generală – Jurisprudenţa română – Revista Juridica – Revista „Legalitatea Populară” – litri – litera – locul citat – Monitorul Oficial al României. S. (pen.) DG Dreptul e.D. FSE g.R.E. – „Revista română de jurisprudenţă” R. – pagina p. la data: 20-11-2013. P. 1982 PANDECTELE ROMÂNE NR. Ştiinţifică şi Enciclopedică. prin comanda: #2077 . Î. civ. Ed. 1/2013 | 151 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Lesviodax. – Recueil de la jurisprudence de la Cour de justice et du Tribunal de première instance Rep.E. – Organizaţia Mondială a Comerţului O. Mihuţă.ionescu14@rdslink. – pentru R.P. – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) – revista Dreptul – exempli gratia – European Courts Report (Reports of Cases before the Court of Justice and the Court of First Instance – Editura – ediţia – European Law Review – englez / britanic – etcaetera („şi celelalte”) – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (v. – punctul PE – Parlamentul European PESC – Politica Externă şi de Securitate Comună Plen T.J.t.R.ro. éd. Ed. c. G. Gen.S. nr. mp n. Ştiinţifică şi Enciclopedică.R. Recueil” (jurisprudenţa franceză) – decizia – decizia civilă (penală) etc. – Revista de drept comercial – serie nouă R.D. cit. – Oficiul Registrului Comerţului O. l. a. La semaine juridique” (jurisprudenţa franceză) – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria „L” – Legislaţie. – Revista română de dreptul muncii R.D.P.J. Bucureşti. – Revue trimestrielle de droit européen (Editions Dalloz) Rec. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite OP – ordin de plată op. – Revista română de drept R.R.C. – Revista română de drept al afacerilor R.I. mod. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975. – paranteza noastră (a autorului) par.M. – Plenul fostului Tribunal Suprem Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992) pt. loc. Bucureşti. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene (ediţia în limba română) (partea I .C.D. – paragraful passim – în diverse locuri pct. Mihuţă.C. Euratom ex.C. partea a II-a .R. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19751980. N.D. Bucureşti. Jur. Ed. cit. 1976 Repertoriu III – I. dec. etc. Générale.D.r. Of. F. n.I.T. lit.

com. (pen. – societate în nume colectiv – secţia de dreptul muncii (jurisprudenţa franceză) – Societate civilă profesională de practicieni în insolvenţă – societate cu răspundere limitată – mai sus – şi alţii (altele) t.ionescu14@rdslink.S. reg. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013. RTD eur. c.M. Bucureşti.n. SPPI SRL supra ş. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19801985. Ştiinţifică şi Enciclopedică. la 25 martie 1957.B.ro. pop. civ. RTD civ.) SNC soc. T. rai.C.n. T. Mihuţă. – I. – a se vedea V° – verbo (la cuvântul) vol. – volumul 152 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.U.J. soc. s. Ed. RTD com. cu modificările ulterioare survenite până la Tratatul de la Maastricht) Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană (în vigoare de la 1 noiembrie 1993) Trib. ca urmare a modificărilor aduse Tratatului CEE prin Tratatul de la Maastricht) Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (semnat la Roma. – următoarele V. cont. SA SC SEE sent. 1986 – Revue des sociétés – Revue française de droit administratif – Revue trimestrielle de droit civil – Revue trimestrielle de droit commercial – Revue trimestrielle de droit européen – secţia civilă – secţia comercială – secţia de contencios administrativ – secţia penală – Revista „Studii şi cercetări juridice” – Revista „Studii de drept românesc” – sublinierea noastră – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) – Revista „STUDIA Universitatis BabeşBolyai”– Series Iurisprudentia – societate pe acţiuni – societatea comercială – Spaţiul Economic European – sentinţa civilă (penală) etc. s. adm. T. pen. t. s.U. – Tribunalul TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/ vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene de la Lisabona) TVA – taxa pe valoare adăugată UE – Uniunea Europeană UEM – Uniunea Economică şi Monetară urm. T.B. RFD adm. prin comanda: #2077 . a. S. s. T.B. S. civ. J.Repertoriu IV Rev.D. S. TFP – tomul – Tribunalul judeţean – Tribunalul popular al raionului – Tribunalul regional – Tribunalul Municipiului Bucureşti – traducerea noastră – Tribunalul Suprem – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) TGI – Tribunal de grande instance (jurisprudenţa franceză) TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (după 1 noiembrie 1993.R s. S.

opiniei şi argumentelor autorilor. să reformuleze ori stilizeze unele formulări. Pentru fiecare lucrare publicată. în eventualitatea în care în termenul menţionat nu au primit confirmarea. Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei. redacţia îşi rezervă următoarele drepturi: să modifice titlul acestora. pe toată durata de existenţă a dreptului de autor. pe toată durata lor de existenţă. CD). cu menţiunea „Pentru revista Pandectele Române”. în format tipărit sau electronic. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoţite de un rezumat redactat în limba engleză. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în revista Pandectele Române. exclusiv în vederea reproducerii şi distribuirii în format electronic. conform Legii nr. ţinând cont de următoarele criterii: originalitatea şi noutatea tezelor doctrinare susţinute. drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format electronic. fără a aduce atingere ideilor. care sunt făcute cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii intelectuale. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Orzari nr. următoarele: nivel ştiinţific corespunzător. conţinutul lucrării să fie adus la zi cu legislaţia în vigoare în momentul predării. Editura va efectua remuneraţia dreptului de autor. 4. Pentru a evita orice disfuncţionalităţi în transferarea documentelor. Autorii vor primi o confirmare a recepţiei în termen de 10 zile.ionescu14@rdslink. 3. în exclusivitate şi fără o limitare teritorială. să contacteze. următoarele drepturi. lucrarea să conţină un aport de noutate faţă de doctrina existentă.CONDIŢII GENERALE DE PUBLICARE 1. însoţit de format electronic (dischetă. 1/2013 | 153 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Dacă lucrarea nu corespunde. rugăm autorii ca. tema lucrării să fie actuală. să corecteze. cu excepţia materialelor de domeniu public şi a extraselor din alte lucrări. dreptul de a crea opere derivate. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. lucrarea să nu fi fost publicată în ţară. nivelul ştiinţific al lucrării. de maxim o pagină. dreptul de a retipări acel număr al revistei care include şi lucrarea autorului. pe adresa WOLTERS KLUWER SRL. 86. printr-un nou mesaj. PANDECTELE ROMÂNE NR. sub rezerva acceptării sale de către Redacţia revistei. considerând un minim necesar pentru a fi acceptată. Bucureşti. 6. ca nivel şi stil. Autorul garantează că este singurul deţinător al dreptului de autor asupra lucrării şi că lucrarea este originală. în totalitate: drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format hârtie. 7. sector 2. 8. c. redacţia. Cu privire la materialele care se publică. prin comanda: #2077 . pe o perioadă de 4 ani. str. volumul lucrării etc. stabilită de la caz la caz. constituie consimţământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiţii generale: 2. 5. Autorul îşi asumă deplina responsabilitate în privinţa conţinutului lucrării. Autorul cedează Editurii. Lucrările se trimit în format electronic pe adresa e-mail redactie@wolterskluwer. Colegiul de redacţie va accepta lucrarea cu condiţia ca aceasta să corespundă într-o măsură rezonabilă. după caz.ro. la data: 20-11-2013. actualitatea şi noutatea temei.ro sau pe suport hârtie. în cadrul unui număr al revistei Pandectele Române.

Sursele bibliografice vor fi citate complet. Autorii vor preciza numele şi prenumele. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. locul de muncă / locul desfăşurării activităţii. ediţia. Se va specifica dacă sunt publicate. la data: 20-11-2013. editura. pagina (paginile). cuprinzând: numele şi iniţiala prenumelui autorului. 154 | PANDECTELE ROMÂNE NR. c. Se vor utiliza abrevierile conform uzanţelor revistei. 10. anul apariţiei.ro. 11.9. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. lucrarea. Hotărârile judecătoreşti redate in extenso. profesia (funcţia).ionescu14@rdslink. adresa şi telefonul. locul de editare. prin comanda: #2077 . comentate sau rezumate trebuie să fie definitive şi/sau irevocabile.

ionescu14@rdslink. sector 2 București tel: 021.ro PANDECTELE ROMÂNE NR.wolterskluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.1866 abonamente@zirkonmedia.ro Detalii și informaţii privind publicaţiile Wolters Kluwer găsiţi pe www.ro. la data: 20-11-2013.899 fax: 021.zirkonmedia.255. 1/2013 | 155 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.255.1800/0730.ro www. 26.190.Revistele Wolters Kluwer Oferta de preţuri pentru abonamente 2013 PAndectele ROmâne ReviStA ROmână de dReptul muncii Preţ abonament 12 apariţii 2013 498 ROn Preţ abonament 12 apariţii 2013 498 ROn ReviStA ROmână de dRept Al AFAceRilOR ReviStA ROmână de dRept euROpeAn Preţ abonament 12 apariţii 2013 498 ROn Preţ abonament 4 apariţii 2013 198 ROn ABONAŢI-VĂ ACUM LA REVISTELE WOLTERS KLUWER! Puteţi contracta abonamente pentru colecţia anului 2013 și abonamente pentru 3/6/12 luni ale anului 2013 prin distribuitorul unic Zirkon Media. ZIRKON MEDIA SRL Str. c. prin comanda: #2077 . Matei Voievod nr.

revista urmărește îndeaproape soluţiile pronunţate de instanţele judecătorești naţionale sau europene. prin comanda: #2077 . cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. drept imobiliar. oferind informaţii la zi din toate domeniile specifice: drept societar. drept fiscal. dr. c. care contribuie activ la dezvoltarea în România a Dreptului Afacerilor. jurisprudenţă şi informaţii din toate domeniile dreptului afacerilor! NOUA echipă editorială Director ştiinţific Avocat. cât şi a practicii judiciare Doctrină. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. drept bancar. Acum Revista Română de Drept al Afacerilor într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii din toate domeniile dreptului afacerilor! – dreptul societar – obligaţii – insolvenţa – concurenţa – arbitrajul – dreptul bancar Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţa actuală relevantă comentată Exclusiv Noutăţi legislative sistematizate pe luna în curs Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii.REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR Revista Română de Drept al Afacerilor este singura revistă de pe piaţa românească dedicată Dreptului Afacerilor ca ramură distinctă de drept. Mihaela Mocanu Cui se adresează Revista Română de Drept al Afacerilor nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat de business – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Director General al unui IMM – Consultant fiscal sau Economist – Magistrat Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Drept al Afacerilor folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. concurenţă. arbitraj.ro. la data: 20-11-2013. Autorii articolelor sunt personalităţi ale lumii juridice academice şi profesionale românești. drd. obligaţii contractuale.ionescu14@rdslink. insolvenţă. oferind jurisprudenţă relevantă comentată de practicieni. care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei. Dumitru Dobrev Redactor şef Avocat. Pe lângă articole de doctrină.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII Revista Română de Dreptul Muncii este o tribună de dezbateri în dreptul muncii şi totodată o sursă esenţială de informaţie şi analiză. c. univ. Alexandru Ţiclea Redactor şef Prof. În acelaşi timp. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Acum Revista Română de Dreptul Muncii într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii din toate domeniile dreptului muncii! – contractul individual de muncă – salarizare – sănătate şi securitate în muncă – protecţie socială – conflicte de muncă – dreptul internaţional al muncii Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţă actuală relevantă Exclusiv Noutăţi legislative sistematizate pe luna în curs Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii. cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. decizii ale Curţii Constituţionale. Nicolae Voiculescu Cui se adresează Revista Română de Dreptul Muncii nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Director General al unui IMM – Inspector de Resurse Umane – Specialist în protecţia muncii – Magistrat – Companii şi specialişti în domeniul resurselor umane Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Dreptul Muncii folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. univ. hotărâri judecătoreşti.ro. dr. proiecte de acte normative. cât şi a practicii judiciare Doctrină. la data: 20-11-2013. În paginile revistei sunt discutate noi dispoziţii legale.ionescu14@rdslink. menită să contribuie la formarea unei doctrine eficiente şi solide şi să sprijine crearea unui cadru legislativ modern. jurisprudenţă şi informaţii din toate domeniile dreptului muncii! Echipa editorială Director Prof. dr. cititorii sunt familiarizaţi cu normele dreptului european şi internaţional al muncii. cu reglementările altor state şi cu jurisprudenţa străină. prin comanda: #2077 . care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei.

ro. Revista Română de Drept European oferă juriștilor și publicului interesat de evoluţia dreptului european informaţii esenţiale despre instituţiile dreptului european. care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei. cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. modul de aplicare al reglementărilor europene și influenţa acestora asupra legislaţiei naţionale. cât şi a practicii judiciare Doctrină. univ. dr. jurisprudenţă şi informaţii despre dreptul european! Echipa editorială Director Prof. prin comanda: #2077 . Andrei Popescu Redactor şef Prof. Secţiunea de jurisprudenţă urmărește îndeaproape hotărârile instanţelor Uniunii Europene. univ. la data: 20-11-2013. dr.REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT EUROPEAN Fondată în 2003. Autorii articolelor de doctrină sunt personalităţi ale lumii juridice academice şi profesionale românești şi europene. Daniel-Mihai Şandru Cui se adresează Revista Română de Drept European nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Magistrat interesat de evoluţia doctrinei şi jurisprudenţei – Specialist în drept european Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Drept European folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. c. Acum Revista Română de Drept European într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii relevante despre dreptul european – controlul jurisdicţional – dreptul european al concurenţei – procedura trimiterii preliminare – drepturile omului în Uniunea Europeană Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţă europeană relevantă Exclusiv Articole ale personalităţilor internaţionale ale dreptului european Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink.

promoţiile şi ofertele speciale Wolters Kluwer România 8. eBook-uri. un spaţiu de dezbatere şi comentarii pe teme juridice Funcţionalităţi filtru de căutare a produselor după criterii multiple căutare rapidă în site vizualizarea statusului comenzilor dumneavoastră formular de comandă complex. cărţi. breviar legislativ. aplicaţii pentru smartphone. identificaţi rapid produsele dorite.wolterskluwer. la data: 20-11-2013. agendă juridică. webinarii pentru profesioniştii din domeniul juridic şi economic 3. urmăriţi statusul comenzilor dumneavoastră şi istoricul acestora 5.ro 1. puteţi alege formatul de achiziţionare al produselor: tipărit sau eBook format ePub. folosind formularul de comandă şi modalităţile de livrare şi plată convenabile pentru dumneavoastră 4. sunteţi în permanenţă informaţi despre gama de produse Wolters Kluwer: platforme de informare juridică. ce oferă posibilitatea de a stabili modalităţile de plată şi de livrare Beneficii modalităţi flexibile de plată modalităţi flexibile de livrare acces pe baza datelor de identificare ale contului dumneavoastră din platforma juridică iDrept Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. newsletter 9. astfel încât puteţi lua decizia de achiziţionare în deplină cunoştinţă 6. intraţi în comunitatea noastră accesând blogul Wolters Kluwer. ştiri. folosind filtrele de căutare şi criteriile de selecţie multiplă 7.ionescu14@rdslink. simplu şi eficient. beneficiaţi de reducerile. reviste. c. aveţi la dispoziţie informaţie gratuită în secţiunea Freemium: articole de doctrină.WoltersKluwer. comandaţi online produsele dorite. prin comanda: #2077 . vizualizaţi webinariile Wolters Kluwer dedicate interviurilor cu personalităţi ale lumii juridice 10.ro 10 motive pentru a deschide un cont în www. cunoaşteţi îndeaproape caracteristicile fiecărui produs. Wolters Kluwer România este singura editură în domeniul juridic care oferă acest tip de produse 2.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

PANDECTELE ROMÂNE NR.ro. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. 1/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013. c.