PANDECTELE ROMÂNE ROMANIAN PANDECTS

3/2013

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

Revista Pandectele Române este o revistă cotată în baze de date internaţionale (HeinOnline, EBSCO, ProQuest). Romanian Pandects is indexed in international databases (HeinOnline, EBSCO, ProQuest).

Pandectele Române
Copyright © Wolters Kluwer

ISSN: 2286-0576 / 1582-4756

Director General Wolters Kluwer România: Dan STOICA Senior Publisher Reviste Wolters Kluwer România: Costel POSTOLACHE Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN DTP: Marieta ILIE Vânzări reviste: Marius DUMITREL Abonamente: ZIRKON MEDIA Wolters Kluwer Orzari 86, Sector 2 Bucureşti 021554

WoltersKluwer.ro
Revista Pandectele Române este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

FONDATOR
Constantin HAMANGIU

DIRECTOR
Prof. univ. dr. Dan Claudiu DĂNIȘOR

COLEGIUL ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. Corneliu BÎRSAN Prof. univ. dr. Dan CHIRICĂ Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU Prof. univ. dr. Ion DELEANU Prof. univ. dr. Ion DOGARU Prof. Hugues FULCHIRON Prof. Nicolas QUELOZ

COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ȘEF
Conf. univ. dr. George Liviu GÎRLEŞTEANU

MEMBRI
Lect. univ. dr. Raluca BERCEA Prof. univ. dr. Radu CATANĂ Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL Avocat, dr. Horaţiu Dan DUMITRU

Prof. univ. dr. Mihai Adrian HOTCA Conf. univ. dr. Dan LUPAŞCU Prof. univ. dr. Bianca SELEJAN-GUŢAN Conf. univ. dr. Irina SFERDIAN Prof. univ. dr. Elena Simina TĂNĂSESCU

COLABORATORI PERMANENŢI
Jurist Crina KAUFMAN Asist. univ. dr. Ioan LAZĂR Lect. univ. dr. Elena Mădălina NICA Conf. univ. dr. Sebastian RĂDULEŢU Prof. univ. dr. Ștefan SCURTU

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c. prin comanda: #2077 Cuprins .ro.

21 din Legea contenciosului administrativ nr. Renunţare gratuită. Gabriela ZANFIR Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ 105 George GÎRLEŞTEANU Consideraţii privind Decizia nr.). 90 din Constituţia României. 1015 C. (1) şi (2) DOCTRINĂ 67 Cristian IONESCU Reflecţii pe marginea art. 3/2013 | 5 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Repartizarea părţilor sociale. 554/2004 şi ale art. 21 alin. 299/2011 pentru abrogarea alin. Derogare prin convenţiunea părţilor. Efect retroactiv. 561.Noul Cod civil 9 Lavinia TOMA-TUMBĂR Noul Cod civil din perspectiva practicianului 12 Irina SFERDIAN Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. 5. Dolj. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. I. PETROVICI Concentrarea tuturor acţiunilor în mâinile unui singur acţionar 57 ALEX. civ. revizuită 82 Mihaela MAZILU-BABEL. Uzufruct. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. decizia nr. Cerere reconvenţională de excludere inadmisibilă. Noţiunea de motive temeinice. prin comanda: #2077 . Apel Craiova.DOSAR . 813 c. Regulă şi excepţii 25 Cristina STANCIU Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale 44 Cristina POPA NISTORESCU Consideraţii cu privire la contractul de Agency DIN ARHIVA PANDECTELOR ROMÂNE 51 WL. (Art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. C. la data: 20-11-2013. Civ. (Art. Dacă e supusă condiţiunilor de formă cerute pentru donaţiuni. CERBAN Condiţiune.).ro. Momentul la care asociatul la a cărui excludere se tinde trebuie să deţină calitatea de administrator (Trib. Dispoziţiune care nu interesează ordinea publică sau bunele moravuri.ionescu14@rdslink. sentinţa 2837 din 7 decembrie 2010. 554/2004 113 Lucian SĂULEANU Retragere asociat. (2) al art. 164 din 2 februarie 2012) PANDECTELE ROMÂNE NR. Îndeplinire. c.

ionescu14@rdslink. secţia a V-a comercială. prin comanda: #2077 . Obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de casare pentru instanţa chemată a rejudeca fondul (C. pronunţată în dosarul nr. Apel Bucureşti. hotărârea Ullens de Schooten și Rezabek c. sentinţa comercială nr. 6 alin.jurisprudenta.org) JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ 135 CEDO. 19 din 16 februarie 2009. 3989/07 și 38353/07 secțiunea a II-a Curții). la data: 20-11-2013.123 Ştefan SCURTU Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. Obligația de motivare a refuzului. Neîncălcarea art. Refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.ro. c. (1) din Convenție [Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Belgiei (cererile nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 2016/2008 – accesibilă la adresa: http://www. cu notă de Mihaela MAZILU-BABEL] AGORA 143 Sebastian RĂDULEŢU Limits of the freedom of expression imposed by the protection of rights and freedoms of other persons – a critical survey of the case-law of Romanian Constitutional Court Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

DOSAR Noul Cod civil Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. la data: 20-11-2013.

ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 . c.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink.

dar şi la notari sau magistraţi. George Gîrleşteanu.T. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. încă s-a scris prea puţin despre instituţiile noului Cod civil. o teză în interpretarea unui articol din noul Cod civil. c. de la abstract.T. univ. Sursele de informare sunt destul de puţine.: Principala problemă este generată de cunoaşterea insuficientă a noilor dispoziţii legale. univ. dr. o revistă care promovează studiul aprofundat al problemelor juridice.. Pandectele române este. dr. Dorim să dedicăm acest număr problemei noului Cod civil. din perspectivă teoretică dar şi practică. de la teorie la practică. după numeroase conferinţe şi dezbateri pe această temă. la 1 an de la intrarea în vigoare a noului Cod civil. ce ne puteţi spune despre reacţia practicienilor. PANDECTELE ROMÂNE NR. deci de practician. în ceea ce priveşte soluţiile jurisprudenţiale pe care le obţinem în aplicarea noului Cod civil. dr. ne adresăm Dumneavoastră în calitate de cadru universitar specializat în drept civil. Lavinia TOMA-TUMBĂR[1] Interviu realizat de conf. redactor-şef al Pandectelor române. Vor trece ani buni până când se va forma practica aferentă noilor reglementări implementate prin Codul civil. Aşa cum este conceput actualmente noul Cod civil putem spune că o legislaţie asemănătoare va da naştere unei practici asemănătoare? [1] Avocat definitiv în cadrul Baroului Dolj din anul 2000 şi partener al Tumbăr. Mă refer atât la avocaţi. dar şi din perspectiva de avocat. Pandectele române: Stimată Doamnă Lavinia Toma-Tumbăr. Vor trece ani buni până când se va forma practica aferentă noilor reglementări implementate prin Codul civil. aplicarea noului Cod civil? L. legat de aplicarea acestei legi fundamentale. de către practicienii în drept. Când susţin. o revistă dedicată practicienilor şi totodată. Tehnici contractuale). Acum.R. la concret. 3/2013 | 9 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. În ce măsură au nevoie practicienii de jurisprudenţa străină mai ales în ceea ce priveşte noile instituţii juridice existente în noul cod.ro.-T. am temerea că cealaltă parte va vedea lucrurile diferit.: Procesul de implementare a noilor dispoziţii legale îşi urmează cursul firesc. la data: 20-11-2013.-T. consider că este deosebit de utilă comunicarea activă între practicieni. Universitatea din Craiova (Drept civil. univ. astfel încât. P.Noul Cod civil din perspectiva practicianului Noul Cod civil din perspectiva practicianului Lect. prin tradiţia stabilită de fondatorul său.R.: Ce probleme ridică. În felul acesta putem accelera crearea unei practici la nivel naţional. care sunt nevoile lor de informare raportat la noua realitate legislativă? L. în opinia Dumneavoastră.ionescu14@rdslink. De aceea. Lect. prin comanda: #2077 DOSAR | . Drepturi reale. Constantin Hamangiu. Cega & Popa SCA. din păcate.: Noul Cod civil are ca sursă principală de inspiraţie Codul civil din Quebec şi Codul civil elveţian. în cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative. La aceasta se adaugă şi faptul că. ca practician. P.

c. în acest moment.R.-T. cele mai oportune soluţii şi ce rol ar putea juca editurile. cred că ar fi deosebit de utilă. numeroase controverse.T. în special în domeniul imobiliar. în prezent.: În opinia mea.ro.-T. respectiv publicaţiile. este important să se publice cât mai multă jurisprudenţă în materie (română şi străină). numeroase controverse. Mai ales că.: Probabil că cele mai multe dispute vor fi generate de acele reglementări cu aplicabilitate mare. mulţi se gândesc să folosească acest tip de convenţii pentru a-şi pune la adăpost averea de o eventuală executare silită din partea creditorilor. Mă refer la dispoziţiile legale în materie de divorţ: daunele-interese şi prestaţia compensatorie pe care soţul vinovat de desfacerea căsătoriei poate fi obligat să le plătească celuilalt soţ. un impact semnificativ îl vor avea noile dispoziţii legale în materia garanţiilor. prin comanda: #2077 | DOSAR .T. dispoziţiile legale aplicabile contractelor şi obligaţiilor.ionescu14@rdslink. care credeţi că sunt. Bineînţeles. pe viitor. L. cred că va primi o mai bună implementare jurisprudenţială. P.: Ce aspecte consideraţi că au fost clarificate sau în mod substanţial îmbunătăţite? Reglementările privind Convenţiile matrimoniale vor genera. IntErVIu Instituţia daunelor morale.R. Ei sunt cei mai în măsură să explice voinţa legiuitorului. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.Lavinia TOMA-TUMBĂR L. în practică. P. P. la data: 20-11-2013.R.-T. Mai ales că. Experienţa îndelungată a altora ne va ajuta cu siguranţă să ne formăm propriile opinii. nu numai a Codului comercial? Ce impact are această înglobare asupra dreptului comercial ca ramură distinctă de drept? 10 | PANDECTELE ROMÂNE NR. În al doilea rând.: În primul rând. cred eu. cred eu.: Care credeţi că sunt acele reglementări din noul Cod civil care vor naşte cele mai multe dispute? L. înglobarea în noul Cod civil a legislaţiei comerciale? Credeţi că au fost bine evaluate consecinţele. pentru a putea forma o jurisprudenţă internă corectă. ai căror autori să fie membrii echipei de profesionişti care au participat la redactarea noului Cod civil. P. în special cele legate de ipotecile legale care deja nasc numeroase controverse. Sunt instituţii noi aplicabile divorţului. mulţi se gândesc să folosească acest tip de convenţii pentru a-şi pune la adăpost averea de o eventuală executare silită din partea creditorilor.: Pentru a facilita asimilarea de către practicieni a noilor reglementări.T.: Ce implicaţii are.R.: Este clar că avem nevoie de o jurisprudenţă străină. Reglementările privind Convenţiile matrimoniale vor genera. publicarea unor studii privind interpretarea unor dispoziţii legale cuprinse în noul Cod.-T. având în vedere reglementările legale amănunţite dedicate drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice şi juridice. din noul Cod. în prezent. pentru a înlesni un demers în acest sens? L. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. mai ales în ceea ce priveşte înglobarea întregii legislaţii comerciale.T.

T.: Vă voi răspunde dintr-o perspectivă pragmatică. la data: 20-11-2013.R.T. impactul aplicării dispoziţiilor art. Cred că totuşi impactul imediat va fi în raport cu anumite contracte de credit (credit bancar.ro.-T.Noul Cod civil din perspectiva practicianului L. 3/2013 | 11 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. civ. prin comanda: #2077 DOSAR | . din contră.: O instituţie juridică a cărei reglementare a fost salutată este impreviziunea. P.T.-T.: A însemnat o provocare profesională importantă: să înveţi tu însuţi. Cred că intervalul de timp necesar va fi de minim 5 ani. ce a însemnat pentru Dumneavoastră intrarea în vigoare a noului Cod civil? L. perfectate de profesionişti. ce nu putea fi prevăzut de către părţi.T. încă.R. P.-T. Este mult mai simplu aşa. 1271 noul C. Ce impact are acum această reglementare asupra mediului de afaceri? L. Dreptul comercial nu dispare ca ramură de drept. încât să poţi să îi faci şi pe alţii să înţeleagă.: Nu am reuşit să măsurăm. PANDECTELE ROMÂNE NR.-T. În sfârşit avem o legislaţie adaptată realităţii economice şi sociale. c. De cât timp credeţi că e nevoie pentru o asimilare a noului Cod civil de către mediul juridic românesc? L. să înţelegi atât de bine. Sfera comerciantului a fost extinsă prin reglementarea noţiunii de profesionist.: Timpul va valida sau va invalida multe dintre reglementările noului Cod civil.R. în condiţiile în care echilibrul contractual a fost afectat de exemplu.ionescu14@rdslink. leasing financiar). Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. de un risc valutar.: Nu pot spune o cifră exactă. P. Un singur cod care îţi oferă o informaţie complexă este mult mai uşor de utilizat. eu îl vad într-o continuă dezvoltare.: În calitate de cadru didactic.

Irina SFERDIAN Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. Universitatea de Vest din Timişoara Notar public. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. We have analyzed the exceptional situations provided by the law in the field of registering the legal mortgages in the land register and we have tried to show that these exceptions can by no means benefit the mortgage holder. atunci când legea prevede înscrierea din oficiu a ipotecilor legale. Regulă şi excepţii Conf. Moreover. la data: 20-11-2013. titularul ipotecii nu poate renunța la înscrierea din oficiu a acestor ipoteci pentru că ceea ce este din oficiu nu poate fi dispus prin exprimarea voinței titularului. Irina SFERDIAN Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative. doctrInă Keywords: real estate mortgage. carte funciară. Camera Notarilor Timişoara ABSTRACT This paper aims to demonstrate that when the law provides for the registration ex officio of legal mortgages. dr. renunțarea la beneficiul înscrierii în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală ar trebui să fie interpretată ca o renunțare la dreptul în sine de ipotecă legală. formalitate de publicitate imobiliară 12 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Am analizat situațiile excepționale prevăzute de lege în domeniul înscrierii ipotecilor legale în cartea funciară și am încercat să arătăm că de aceste excepții nu poate beneficia titularul ipotecii. prin comanda: #2077 | DOSAR . formality of real estate publicity REZUMAT Articolul își propune să demonstreze că. univ. Cuvinte-cheie: ipotecă imobiliară. the mortgage holder cannot waive the ex officio registration of such mortgages because that which is ex officio cannot be disposed through the expression of the will of its holder. waiver of right. land register.ro. c. renunțare la drept. giving up the benefit of registering in the land register the right to legal mortgage should be interpreted as a waiver of the right to legal mortgage itself. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. În plus.ionescu14@rdslink.

în actuala reglementare privilegiile speciale fiind doar mobiliare. vânzătorul. privilegiile imobiliare speciale prevăzute în legi speciale devin şi ele ipoteci legale şi vor fi supuse regimului prevăzut de noul Cod civil pentru ipoteci legale. pentru garantarea sumelor datorate acestora. coproprietarii. 4. 5.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. dar înscrise sub noul Cod civil. Art. asupra bunului imobil privilegii imobiliare speciale vândut. însă numai în limita sporului de valoare realizat. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. reglementează expres. 71/2011[3] de punere în aplicare a Codului civil se prevede că ipotecile legale şi privilegiile imobiliare speciale care s-au născut sub vechiul Cod civil rămân valabile şi pot fi înscrise chiar după intrarea în vigoare a actualului Cod civil în vechile registre de publicitate imobiliară dacă pentru acele imobile nu au fost deschise cărţi funciare. civ. pentru plata rentei în bani corespunzătoare întreţinerii neexecutate. asupra imobilelor din moştenire cuvenite celui obligat la executarea legatului. 3. până la intrarea în vigoare a noului Cod civil. 2249 aplicându-se în mod corespunzător. pentru plata sultelor sau a preţului datorat de coproprietarul adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune. Hamangiu. în vechile registre de publicitate imobiliară sau în cărţi funciare. pentru plata sultei datorate. cel care a împrumutat o sumă de bani pentru dobândirea unui imobil. asupra imobilului înstrăinat. a se vedea P. pentru preţul datorat. pentru restituirea sumelor plătite în contul acestuia. [2] Pentru analiza ipotecilor imobiliare în Codul civil actual. după caz. [3] Legea nr. PANDECTELE ROMÂNE NR. dreptul de proprietate al debitorului întreţinerii nu se va înscrie în cartea funciară decât împreună cu această ipotecă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 409 din 10 iunie 2011. acestea nu mai sunt privilegiate. să reconstruiască sau să repare un imobil. această dispoziţie se aplică şi în cazul schimbului cu sultă sau al dării în plată cu sultă în folosul celui care înstrăinează. fie în noile cărţi funciare. asupra imobilului astfel dobândit. 2. dispoziţiile art. cel care a înstrăinat un imobil în schimbul întreţinerii. 153-174. Prin Legea nr. În ceea ce priveşte ipotecile legale. pentru restituirea împrumutului. promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară asupra imobilului respectiv. prin comanda: #2077 DOSAR | . pentru plata acestuia”. 2386 C. Obligaţii. asupra imobilului ce a revenit coproprietarului ţinut de o atare obligaţie. 2012. la data: 20-11-2013. de la data înscrierii lor şi se vor supune toate dispoziţiilor noului Cod civil. de la data intrării în vigoare a noului Cod civil. deoarece rangul lor este unul ordinar. raţiunea instituirii unor ipoteci legale fiind determinată de caracterul special al creanţei. 3/2013 | 13 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ca şi privilegiile constituite sub vechiul Cod civil. în afara altor cazuri noul Cod civil | prevăzute de lege. Vasilescu. Drept civil. constituite şi înscrise sub vechiul Cod civil. Ed. dat de data întabulării în cartea funciară. iar nu de data naşterii creanţei[2]. un drept de ipotecă legală pentru garantarea ipoteci legale | următoarelor creanţe: „1. c. De asemenea. asupra imobilului. legatarii cu titlu particular. Introducere Codul civil actual consacră garantarea plăţii unor creanţe doar prin simplul fapt că aceste creanţe există. Of. arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice. Regulă şi excepţii 1. 6.ionescu14@rdslink. pp. Privilegiile speciale imobiliare. 287/2009 privind Codul civil a fost publicată în M. se convertesc de plin drept în ipoteci legale. după expirarea unui termen de un an de la intrarea în vigoare a noului Cod civil sau. nr.ro. 7. Codul civil actual a renunţat la privilegiile imobiliare speciale prevăzute de Codul civil din 1864.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 | DOSAR . 1337 alin. înscrierea nu va avea loc din oficiu. 2346 C. încercând o aplicare unitară a dispoziţiilor legale în materie de înscriere a ipotecii legale. se va face doar în scop de opozabilitate faţă de terţi.Irina SFERDIAN În plus. la cerere sau din oficiu. Este dificil să dăm un răspuns în contextul legislativ actual. beneficiază de ipotecă legală şi gerantul asupra imobilelor geratului. atunci când părţile renunţă la acest beneficiu. din oficiu. Dacă pentru naşterea valabilă a ipotecilor convenţionale sunt necesare două elemente. 71-76. civ. 55 alin.. 201 din 3 martie 2006. Moise. Acest articol a fost introdus prin pt. în sensul descifrării a ceea ce trebuie să înţelegem prin dreptul părţilor „de a renunţa în mod expres la acest beneficiu”. 877 şi art. acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară.[6] Practica notarială s-a confruntat. 167. art. pp. (1) C. 56 din Legea nr. cu excepţia situaţiei în care părţile renunţă în mod expres la acest beneficiu. pentru publicitatea ipotecii imobiliare. prin excepţie. înscrierea drepturilor reale în cartea funciară. Opiniile exprimate în doctrină şi poziţiile celor care trebuie să parcurgă. Ca regulă. 321 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în reglementarea actuală a Codului civil. 2377 alin. (4) C. pentru imobilele respective. s-au constituit ori s-au modificat în mod valabil. 64/2010. Scurte consideraţii despre partajul voluntar în sistemul noului Cod civil. respectiv notarii publici.ionescu14@rdslink. 14 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Art. conform acestui text. „În toate cazurile când prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanţe. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil amână efectul constitutiv de drept. nu s-ar putea vorbi despre o ipotecă validă în lipsa înscrierii sale în cartea funciară[4]. au fost divergente. în temeiul înscrisului din care rezultă creanţa privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripţie ipotecară”. în Dreptul nr. în temeiul art. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară[5]. începând cu 27 iulie 2012. atât între părţi cât şi faţă de terţi. p. în baza actului prin care s-au transmis. 11/2012. dispoziţiile art. În aceste condiţii. De aici concluzia că până la această dată. cheltuieli pe care geratul le datorează. (1). în temeiul art.. A se vedea pentru această problemă. pentru naşterea valabilă a ipotecilor legale este suficientă întabularea acestora în cartea funciară atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru naşterea lor. asigură nu numai opozabilitatea ci şi naşterea valabilă a dreptului de ipotecă.. Însă. din oficiu. opozabilitatea ipotecilor legale este asigurată prin înscrierea lor în cartea funciară. civ. cu problema interpretării textului citat mai sus[7]. De aici rezultă că. pentru rambursarea cheltuielilor necesare făcute cu gestiunea de afaceri. c.A. de regulă. Astfel. care precizează însă că. Ipoteca nu poate fi opusă terţilor decât după înscrierea sa în registrele de publicitate. 7 din 13 martie 1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare a fost republicată în M. art. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 855 alin. procedura înscrierii unui act autentic în cartea funciară. nr. înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face.. întabularea ipotecii. (1) C. se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială şi deschiderea cărţilor funciare. conform art. prin urmare. Legea nr. dar vom încerca să subliniem modul în [4] [5] [6] [7] doctrInă A se vedea. Vasilescu. respectiv contractul care stipulează ipoteca şi întabularea acesteia în cartea funciară.ro. (4) din Legea nr. al înscrierii drepturilor reale în cartea funciară. op. 885 alin. la data: 20-11-2013. afirmă funcţia de opozabilitate a înscrierii dreptului de ipotecă în cartea funciară. P. Of. A. civ. civ. cit.

cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu. după regulile logicii. aceştia neputând. iar nu să sporească încrederea în sistemul de publicitate imobiliară. deoarece din oficiu înseamnă că înscrierea ar trebui să aibă loc în absenţa oricărei manifestări pro sau contra a titularului ipotecii legale. (5) din Legea nr. 47 alin. Consecinţa firească şi logică a interpretării acestui text este aceea că înscrierile în cartea funciară se fac fie la cererea părţilor interesate. deoarece renunţarea la un drept nu se prezumă. care nu ar trebui să poată renunţa la beneficiul înscrierii. care. (4) permit părţilor renunţarea la beneficiul înscrierii din oficiu a unei ipoteci legale. iar nu printr-un act juridic. chiar dacă este dobândit în temeiul legii. înscrierea sa din oficiu în cartea funciară ar trebui să opereze tot independent de voinţa părţilor. la data: 20-11-2013. c. vizibilă în cartea funciară | unele prevederi ale Legii nr. dublate de înscrisurile prevăzute de lege”. Autorul consideră că aceasta „Nu înseamnă că acel creditor renunţă la însăşi ipoteca legală şi opinăm că nimic nu-l împiedică să înscrie ulterior această ipotecă. par că revigorează interpretarea potrivit renunţarea la dreptul de ipotecă legală căreia dispoziţiile ar.ionescu14@rdslink. deoarece o astfel de înscriere nu ar mai fi din oficiu. atunci când ipoteca ia naştere prin lege. prin comanda: #2077 DOSAR | . 3/2013 | 15 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripţia căruia este situat imobilul”. Înscrierea din oficiu se face independent de orice manifestare de voinţă a celor implicaţi în act sau îndreptăţiţi. acestea nu fac decât să înlăture. art. independent de voinţa părţilor. potrivit art. ci la cerere. cu două condiţii: (1) actul unilateral al renunţării să fie expres. Moise. civ. 55 alin.ro. şi (2)să îmbrace forma autentică. În opinia acestui autor. atunci când urmează a se efectua formalităţile de publicitate imobiliară. în formularea beneficiul înscrierii din oficiu | lor actuală. 73. şi nici să refuze o astfel de înscriere. a se vedea A. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Regulă şi excepţii care unele texte prevăzute în Legea nr. „Simpla renunţare la beneficiul înscrierii consemnată în înscrisul constatator al actului juridic ce conduce la geneza ipotecii legale nu face altceva decât să blocheze înscrierea din oficiu”. având în vedere că. aneantizând orice raţionament logic care ne-ar fi condus la concluzia că de vreme ce o înscriere a unei ipoteci legale are loc din oficiu. înscrierea ar urma să aibă loc din oficiu ori de câte ori condiţiile de existenţă a ipotecii legale sunt îndeplinite. p. [8] Pentru opinia contrară. 7/1996. în baza unei cereri adresate registratorului de carte funciară. Art. poate oricând să renunţe la acest drept. nu se poate dispune. de ceea ce este „din oficiu”. nici să ceară o înscriere din oficiu. PANDECTELE ROMÂNE NR. în vigoare. deoarece altfel.. din lipsă de obiect. fără a putea fi nici cerută şi nici refuzată de titularul ipotecii[8]. atunci când legea prevede expres acest mod de înscriere. În opinia noastră. 7/1996 prevede că „înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate. reformulate de către legiuitor. Credem că prin sintagma „renunţarea la acest beneficiu” trebuie să înţelegem renunţarea la însuşi dreptul de ipotecă legală. cit. în opinia noastră. 13 C.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. numai renunţarea la însuşi dreptul de ipotecă legală ar trebui să împiedice înscrierea sa din oficiu în cartea funciară.A. 7/1996 ar trebui interpretate şi de ce nu. deoarece în opinia noastră. Cu totul alta este însă optica legiuitorului. fie din oficiu. Renunţarea la dreptul de ipotecă legală este perfect posibilă deoarece titularul unui drept.

3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. constă în înscrierea acestora în cartea funciară doar la cerere. înscrierea din oficiu a ipotecilor legale. cit. est un act unilateral irevocabil şi iremediabil. totuşi dispoziţiile prevăzute cu titlu de excepţie în materia înscrierii unor ipoteci legale. art. Este adevărat că această interpretare este cea mai apropiată de litera textului şi poate şi de intenţia legiuitorului. chiar dacă acesta este „înscrisul original” de care face vorbire art. prevăd că înscrierea în cartea funciară nu se poate face decât dacă înscrisul în baza căruia urmează a se face înscrierea este un act autentic notarial. După cum am arătat. Renunţarea la înscrierea din oficiu a ipotecii legale Chiar dacă am admite că expresia „renunţarea la acest beneficiu” din art. Moise. O parte a doctrinei şi mulţi practicieni au interpretat exclusiv gramatical partea finală a art. la data: 20-11-2013. mai ales. 7/1996. acesta va fi lipsit de orice eficacitate.ionescu14@rdslink. pp. (4) din Legea nr. în cazul în care legea permite aceasta. prin comanda: #2077 | DOSAR . 888 C. având în vedere imposibilitatea creditorului renunţător de a reveni la această renunţare şi de a înscrie ulterior ipoteca legală. prin urmare un act care să poarte girul unei autorităţi publice. însuşi dreptul de ipotecă legală rămâne fără efect. (4) din lege. pentru că deşi acesta nu pierde dreptul de ipotecă legală. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. aplicabilă unor ipoteci legale speciale. 7/1996 consacră cu titlu de regulă. contravine principiului publicităţii imobiliare a drepturilor tabulare consacrat prin art. 19 alin. Legea nr. dar destul de îndepărtată de raţionamentul logic şi. (1) din Legea nr. astfel încât „renunţarea la acest beneficiu” ar trebui să însemne renunţarea la înscrierea din oficiu a ipotecilor legale[9]. care dispune imperativ că „orice renunţare sau restrângere a dreptului de a îndeplini o formalitate de publicitate.Irina SFERDIAN În acest sens. însă. ca orice renunţare. un certificat de moştenitor sau un alt act emis de autorităţile administrative. civ. ne conduc la concluzia că în prezenţa renunţării la înscrierea lor sau a înscrierii acestor ipoteci doar la cerere. pentru o asemenea interpretare. în acelaşi timp.. 55 alin. 47 alin. c. 73. aplicabilă cu caracter de generalitate tuturor ipotecilor legale care se pot înscrie din oficiu. 7/1996. reglementează două tipuri de excepţii de la acest procedeu de publicitate: prima. Renunţarea la înscrierea dreptului de ipotecă legală produce consecinţe importante asupra patrimoniului creditorului ipotecar. Chiar dacă dreptul de ipotecă legală rămâne în fiinţă. civ.ro. în lipsa posibilităţii de valorificare a sa. A. DOCTRINĂ 2. iar a doua. Admiţând că trebuie să distingem între dreptul de ipotecă legală şi dreptul de a înscrie ipoteca legală. neputându-se face o înscriere în cartea funciară pe baza unui înscris sub semnătură privată. graţie renunţării la înscriere. este ca şi cum ar fi renunţat la însuşi dreptul de ipotecă [9] A se vedea.. (3) C. 16 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 72. constă în dreptul părţilor de a renunţa la acest beneficiu. dispoziţiile art.A. ar însemna doar o renunţare la îndeplinirea formalităţilor de publicitate. În situaţia în care am accepta că se poate renunţa la dreptul de a înscrie ipoteca legală. 55 alin. renunţarea la acest drept. Âo hotărâre judecătorească rămasă definitivă. precum şi orice clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise”. efectele unei asemenea renunţări vor fi aceleaşi cu cele ale renunţării la însuşi dreptul de ipotecă legală.

ro. aceasta se va produce din oficiu. civ. E. actul sau faptul supus publicităţii. dacă formalitatea de publicitate a fost îndeplinită”. cererea de înscriere ulterioară a dreptului de ipotecă legală va trebui respinsă. pentru că cererea de înscriere a ipotecii ar trebui formulată împotriva titularului înscris în cartea funciară. Macovei. Comentariu pe articole. I. De asemenea. Cererea ulterioară de înscriere a dreptului de ipotecă legală va fi respinsă. Constantinovici. Vişinoiu. pe de o parte pentru că renunţarea este un act definitiv. ca o renunţare la însuşi dreptul de ipotecă legală. În situaţia în care imobilul cu privire la care s-a renunţat la formalitatea înscrierii ipotecii legale va fi înstrăinat unui terţ. c. „Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul. iar pe de altă parte. Ed. (3) C. 71/2011 prin care se abrogă orice dispoziţie contrară noului Cod civil. În lipsa unei clauze exprese de renunţare la formalitatea înscrierii. adică numai împotriva celui care este deja înscris în cartea funciară. coordonatori F. dar poate produce consecinţe grave pentru renunţători. la data: 20-11-2013. în lipsa renunţării. Regulă şi excepţii legală. Renunţarea la formalitatea înscrierii ipotecii legale nu numai că încalcă cele două norme imperative arătate mai sus. chiar dacă aceasta este cuprinsă într-o lege specială. Nu se poate concepe renunţarea la dreptul de a înscrie ipoteca legală ca o suspendare a înscrierii. pe caracterul definitiv al renunţării la formalitatea înscrierii ipotecii legale. R. Din această perspectivă. el nu va mai putea fi valorificat dacă a intervenit renunţarea la formalitatea înscrierii. ar trebui în mod imperativ făcut public. 19 alin. p. 3/2013 | 17 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.A. deoarece le-ar putea crea impresia eronată că având încă dreptul de ipotecă legală. norme imperative | formă autentică | principiul relativităţii înscrierii Dacă ipoteca legală este înscrisă din oficiu. (3) C. Principiul relativităţii asigură respectarea [11] PANDECTELE ROMÂNE NR. cât şi în cazul în care va rămâne în continuare în patrimoniul debitorului. doar că aceasta va avea ca obiect însuşi dreptul de ipotecă legală care se va putea radia din cartea funciară în baza declaraţiei de renunţare întocmită în formă autentică[10]. în ambele situaţii. nu contravine dispoziţiilor art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ca o renunţare la înscrierea dreptului sau ca o renunţare la însuşi dreptul de ipotecă legală. ar putea solicita ulterior înscrierea. În acest mod. în opinia noastră. nu este nesocotită nici reglementarea din art. Dacă se interpretează excepţia renunţării ca referindu-se la înscrierea din oficiu se încalcă grav prevederile art. prin comanda: #2077 DOSAR | . numai că acestuia nu îi este opozabil dreptul [10] În acelaşi sens.. (4) al aceluiaşi articol. 230 lit. Noul Cod civil. CH Beck. Nu se poate reveni asupra renunţării.. cu respectarea principiului relativităţii înscrierii[11]. text menit să asigure securitatea tranzacţiilor imobiliare şi încrederea terţilor în sistemul de publicitate imobiliară. deoarece titularul ipotecii legale nu renunţă la formalitatea de publicitate. citat mai sus. înscrierile în cartea funciară se fac numai împotriva posesorului sau antecesorului tabular. civ. 2012. Baias. interpretarea renunţării la beneficiu. este indiferent cum interpretăm renunţarea la beneficiu.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. Potrivit principiului relativităţii. ci la însuşi dreptul care. mai ales că potrivit alin. Chelaru. este posibilă o renunţare ulterioară. 19 alin. Justificarea respingerii cererii este întemeiată. atât în cazul în care imobilul ajunge în proprietatea unui subdobânditor. chiar dacă dreptul de ipotecă legală încă subzistă. a se vedea şi B. Însă. 2345.ionescu14@rdslink. bb) din Legea nr.

Beck. Constantinovici. L. Dacă s-ar admite o astfel de cerere. a coproprietarului garantat pentru evicţiune şi a arhitecţilor şi antreprenorilor. Pop. Macovei. aşa cum precizează expres legiuitorul. Drept civil. se înscriu din oficiu. înscrierea în cartea funciară se produce din oficiu. 2009. pe de o parte. înscrierea ipotecii se va face nu din oficiu. chiar dacă. 2007. Ed. iar consecinţa este esenţială deoarece ipotecile legale nu au prioritate la rang faţă de cele convenţionale. observăm că în ceea ce priveşte ipoteca legală a promitentului achizitor al unui imobil înscris în cartea funciară pentru restituirea sumei plătite ca avans. Bîrsan. unei continuităţi a înscrierilor în cartea funciară. Vom încerca o explicaţie pentru această diferenţă de tratament juridic în categoria ipotecilor legale. dar care nu fost făcut public şi care nu i-a fost opozabil prin faptul că titularul său a înţeles să renunţe la înscrierea sa. Ed. 684. Hamangiu. 188. a co-schimbaşului sau a coproprietarului pentru sultă. se pot face înscrieri în cartea funciară întemeiate pe obligaţiile defunctului. s-ar încălca grav drepturile terţului de bună-credinţă care a dobândit imobilul neavând cunoştinţă că asupra acestuia există un drept de ipotecă legală. ipoteca legală a coproprietarului garantat pentru evicţiune şi ipoteca legală a arhitecţilor şi antreprenorilor pentru garantarea preţului lucrării. p. la data: 20-11-2013.A. R. s-ar admite înscrierea ulterioară a ipotecii. privilegiul pentru garantarea preţului datorat se înscrie din oficiu în folosul vânzătorului. I. iar pe de altă parte. Comentariu pe articole.H. 7/1996 se precizează expres faptul că atunci când în înscrisul doveditor al vânzării se învederează că preţul nu a fost plătit ori nu a fost plătit în întregime. Ed. 2006. A. II. adică în momentul încheierii contractului. E. nu mai sunt.1. 2008. C. V. Cele două tipuri de excepţii prevăzute de lege în cazul ipotecilor legale care. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. pentru dezvoltări privitoare la principiul relativităţii înscrierilor în cartea funciară. Tratat de publicitate imobiliară. Renunţarea la înscrierea din oficiu a ipotecii legale a vânzătorului neplătit Astfel. pp.ro. în actuala reglementare a Codului. ca regulă. A se vedea. Universul Juridic. Drepturile reale principale. 433-434.H. care. Chelaru. 2. Pe acest temei. vol. or debitorul din contract nu mai are calitatea de proprietar al imobilului. C. Drept civil. Ungureanu. 920. Nicolae. M. Ed. după ce în cuprinsul art. Hamangiu. coordonatori F. în mod eronat. DOCTRINĂ 18 | PANDECTELE ROMÂNE NR.Irina SFERDIAN de ipotecă legală.ionescu14@rdslink. 2001. la cerere. 2012. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Bunurile. dispoziţie care se va aplica. legea face importante derogări de la înscrierea din oficiu. Trăilescu. Beck. decât mobiliare). spre deosebire de privilegii. terţul se va putea oricând opune executării ipotecii legale. Tratat de drept civil. C. Drepturile reale principale. că în situaţia ipotecii legale a promitentului-achizitor. Constatăm. Bucureşti. p. Drepturile reale principale. Lumina Lex. Munteanu. în cazul succesiunii. Stoica. că în cazul ipotecii legale a vânzătorului neplătit. Ed. C. slăbesc forţa juridică a acestui tip de înscriere şi nu au cum să profite titularului ipotecii. (8) din acelaşi articol şi în cazul schimbului sau împărţelii pentru diferenţa de valoare stabilită în bani. dacă se face proba că moştenitorul este ţinut de obligaţiile respective. în baza alin. deşi Codul civil în vigoare o califică ipotecă iar nu privilegiu. p. Bucureşti. p. Ed. p. Apoi. 55 alin. Noul Cod civil. cu condiţia ca cel îndreptăţit să nu renunţe la acest beneficiu al legii. chiar şi după înscrierea dreptului moştenitorului. Prin excepţie. 345. Baias. prin comanda: #2077 | DOSAR . înscrierea ulterioară a ipotecii se face prin depunerea la cartea funciară a înscrisului original din care rezultă dreptul de ipotecă. oricum. În situaţia ipotecii legale a vânzătorului pentru preţul sau diferenţa de preţ neplătită (nu vom insista asupra faptului că din lipsă de rigoare legiuitorul denumeşte această ipotecă legală „privilegiu imobiliar”. (6) din Legea nr. O. 296. dreptul de ipotecă ia naştere în temeiul legii odată cu naşterea dreptului de creanţă al vânzătorului asupra preţului neplătit. c. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ci.

Trebuie spus că în practica notarială se întâlneşte frecvent situaţia renunţării la înscrierea ipotecii legale a vânzătorului şi în alte contracte de vânzare încheiate prin credit imobiliar. acceptă. existenţa unui drept al vânzătorului de a refuza înscrierea ipotecii legale în cartea funciară. în condiţiile în care dispoziţiile art. Regulă şi excepţii De regulă. La expirarea termenului. la data: 20-11-2013. deşi normele de creditare nu impun ca aceştia să fie singurii creditori ipotecari de rang I. în concurs cu dreptul de ipotecă legală al finanţatorului bancar şi al Statului Român. în cazul unei asemenea vânzări. este unul minim.ro. dornici să îşi înstrăineze imobilele chiar şi în condiţiile în care plata preţului urmează a se face din creditul bancar acordat cumpărătorului. c. iar ulterior. părţile stipulează de comun acord un termen pentru executarea obligaţiei de plată a preţului. pentru a asigura o garanţie exclusivă a creditorului bancar. Practic. pe toată durata garanţiei. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Of. va fi radiată din cartea funciară. În condiţiile unei renunţări de către vânzător a înscrierii dreptului său de ipotecă legală. pentru diferenţa de preţ neplătită. renunţarea la beneficiul înscrierii ipotecii legale a vânzătorului pentru preţul neplătit este frecventă în cazul contractelor de vânzare încheiate prin credit guvernamental în cadrul Programului „Prima Casă”. În aceste condiţii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. nr. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. atât statul cât şi banca finanţatoare au devenit titularele unui drept de ipotecă legală de rang I. ia naştere în favoarea vânzătorului un drept de ipotecă legală pentru preţul neplătit. iar în cazul plăţii integrale a preţului. În aceste condiţii. în baza unor clauze stipulate expres în acest sens în [12] [13] Publicată în M. ipoteca va putea fi executată. în mare parte şi datorită creditorului bancar care încearcă securizarea tranzacţiei prin virarea diferenţei de preţ din creditul acordat cumpărătorului în contul vânzătorului. oarecum forţaţi de împrejurări. se cuvine să vedem cui poate profita o asemenea renunţare. 60/2009[12] prevedeau garantarea creditului acordat. Este adevărat că riscul pentru vânzător de a nu primi integral preţul. asumându-şi un risc al neplăţii pe care îl apreciază ca minim având în vedere calitatea creditorului finanţator şi îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de normele bancare pentru acordarea creditului către cumpărător. chiar în situaţia în care banca a aprobat cumpărătorului un credit pentru cumpărarea imobilului.ionescu14@rdslink. procedurile bancare nu fac posibilă încasarea integrală a preţului de către vânzător în momentul încheierii contractului. În practica notarială. dacă preţul nu a fost plătit. 381 din 4 iunie 2009. PANDECTELE ROMÂNE NR. în contractul de vânzare în care preţul nu este achitat integral în momentul transmiterii dreptului de proprietate. 3/2013 | 19 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 235 din 4 aprilie 2011. prin comanda: #2077 DOSAR | . Publicată în M. Of. 1 pt. vânzătorii. proporţional cu procentul de garantare. în favoarea băncii finanţatoare. şi a unei ipoteci. odată ce creditul cumpărătorului a fost acordat. însă. doar banca finanţatoare şi Statul Român vor avea ipotecă legală de rang I. să renunţe la înscrierea ipotecii legale în favoarea lor. prin constituirea unei credit guvernamental | „Prima Casă” | ipoteci legale de rang I în favoarea Statului Român reprezentat ipotecă legală de rang I prin Ministerul Finanţelor Publice. tot legale. de rang II. prin modificarea introdusă prin art.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. 33/2011[13]. nr. astfel că nu vor fi nevoiţi să suporte concursul cu vânzătorul neplătit. Dacă admitem.

Între un terţ dobânditor de bună-credinţă şi un vânzător cu un comportament intenţionat ocult. De aceea. Actul renunţării trebuie în toate cazurile să producă efecte definitive. pentru că în acest fel se atrage atenţia creditorului renunţător despre impactul pe care îl are actul renunţării asupra propriului patrimoniu. la data: 20-11-2013. înainte de a plăti preţul întreg.ionescu14@rdslink. astfel încât banca să fie singurul creditor ipotecar de rang I. de a renunţa la orice garantare a dreptului său de creanţă prin renunţarea la înscrierii ipotecii la care este îndreptăţit prin lege numai pentru că este de acord să vândă un bun cu plata preţului din credit ipotecar. (3) C. În aceste condiţii. În cazul în care preţul nu va primit de către vânzător. vânzătorul neplătit va trebui să adreseze cererea de înscriere împotriva titularului dreptului înscris în cartea funciară. c. ar putea dispune înscrierea ipotecii legale. civ. dar. terţul de bună-credinţă dobânditor al unui imobil afectat de o ipotecă legală despre care nu a avut cunoştinţă. trebuie preferat terţul dobânditor. chiar dacă într-o manieră implicită. acesta nu îl va mai putea valorifica ulterior transmiterii imobilului unei terţe persoane. cumpărătorul care şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară înstrăinează bunul imobil unei terţe persoane care nu a cunoscut existenţa dreptului de ipotecă legală deoarece s-a renunţat la formalitatea de publicitate a acestui drept. ni se pare abuzivă. iar consecinţele care decurg de aici pentru un eventual terţ dobânditor ar fi în mod inevitabil nefaste. Dacă instanţa apreciază că renunţarea la înscrierea ipotecii legale este o clauză nescrisă şi nu îi poate acorda vreo eficacitate. debitorul nu mai are calitatea de proprietar al bunului astfel că cererea de înscriere ulterioară a ipotecii nu poate decât să fie respinsă.Irina SFERDIAN contractul de vânzare. Dacă însă. care a mascat prin renunţarea la înscrierea dreptului de ipotecă egală chiar existenţa acestui drept. Sigur că acesta se va putea apăra invocând tocmai inopozabilitatea dreptului de ipotecă. Instanţa de judecată sesizată cu privire la inserarea unei clauze de renunţare la îndeplinirea formalităţilor de publicitate nu va putea decât să o considere că aceasta nu există şi că nu poate produce niciun efect. va fi grav prejudiciat. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Condiţia impusă vânzătorului. iar pe de altă parte. Consecinţa ar fi aceea că deşi dreptul de ipotecă legală există încă în favoarea vânzătorului neplătit.ro. astfel că interesele sale sunt grav prejudiciate prin renunţarea la înscrierea dreptului său de ipotecă odată cu cel al creditorului bancar sau al Statului român. riscul ca diferenţa de preţ să nu intre în contul vânzătorului. Regula cuprinsă în art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Dacă cererea de înscriere ulterioară a ipotecii legale ar fi admisă. DOCTRINĂ 20 | PANDECTELE ROMÂNE NR. există. Prin renunţarea la formalitatea înscrierii dreptului de ipotecă legală se va produce acelaşi efect ca în situaţia în care vânzătorul ar fi renunţat la însuşi dreptul de ipotecă legală. apreciem că renunţarea la formalitatea înscrierii dreptului de ipotecă legală trebuie interpretată ca o renunţare la însuşi dreptul de ipotecă legală. Acestuia însă nu îi este opozabil un astfel de drept de ipotecă despre care nu a avut cunoştinţă. cel puţin teoretic. admiţând că ar fi avut loc doar o suspendare a înscrierii. întrucât cumpărătorul îi dă o altă destinaţie. nefiind posibilă o înscriere ulterioară a ipotecii legale. respectând principiul relativităţii înscrierii în cartea funciară. acesta nu va putea să îşi înscrie ulterior dreptul său de ipotecă legală. prin comanda: #2077 | DOSAR . iar nu o renunţare cu caracter definitiv. nu poate să cunoască excepţii. 19 alin.

(3) C. prin excepţie de la art. Regulă şi excepţii considerăm că instanţa sesizată să se pronunţe asupra unei asemenea clauze considerate nescrise. Notarul public are obligaţia de a veghea la legalitatea actului întocmit de părţi. în baza art. doar să pună în vedere părţilor că o asemenea clauză de renunţare este considerată nescrisă. iar nu din oficiu.ro. în opinia noastră. pentru restituirea sumei plătite în contul acesteia. nefiind suficient. ipoteca se înscrie în termenul şi condiţiile prevăzute de Codul civil pentru notarea promisiunii de a contracta şi PANDECTELE ROMÂNE NR. Numai astfel ar fi tranşată incompatibilitatea renunţării la formalitatea înscrierii cu normele imperative ale opozabilităţii drepturilor tabulare. 3. în temeiul înscrisului original al promisiunii de a contracta încheiate cu cel înscris în cartea funciară. singura interpretare corectă. continuă textul. civ. 7/1996. şi cele din art. prin comanda: #2077 DOSAR | . ci să le explice exact situaţia conflictuală care ar putea decurge de aici. (4) din Legea nr. ulterior intrării principiul publicităţii | în vigoare a Codului civil. în raport cu excepţia de la înscrierea din oficiu reglementată prin legea specială. c. 19 alin.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. 71/2011 erau deja aplicabile. 55 alin. 55 alin. la data: 20-11-2013. prin renunţarea la însuşi dreptul de ipotecă legală. 7/1996 în această manieră. cu atât mai mult cu cât înscrierea actului care cuprinde o asemenea clauză se face din oficiu de către notarul public. 230 lit. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Art. în opinia noastră. civ. În acest caz. în mod definitiv. 19 alin. (81) din Legea nr. va trebui să interpreteze actul renunţării ca o renunţare la dreptul de ipotecă. Soluţiile instanţelor de judecată ar putea fi contradictorii atât timp cât însuşi legiuitorul nostru a modificat dispoziţiile Legii nr. În aceste condiţii. Înscrierea la cerere a unor ipoteci legale Vom analiza succint în cele ce urmează situaţia unor ipoteci legale care se înscriu la cerere.ionescu14@rdslink. înscrierea ipotecii legale asupra imobilului. Pe de altă parte. 54 din Legea nr. 3/2013 | 21 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 7/1996 care consacră înscrierea din oficiu a acestor ipoteci. când normele prevăzute de opozabilitatea drepturilor tabulare | art. problema se va tranşa în funcţie de modul în care instanţa va înţelege să admită sau nu superioritatea principiului publicităţii consacrat prin art. Prin urmare. nu putem să nu ne întrebăm care este rolul ce îi revine notarului public care autentifică un asemenea act de vânzare în care include o clauză de renunţare la formalităţile de publicitate care este considerată nescrisă. bb) din Legea notarea promisiunii de a contracta nr. (3) C. ar trebui să îl admită până la capăt. a renunţării la beneficiul înscrierii dreptului de ipotecă legală este aceea a renunţării la însuşi dreptul de ipotecă legală. Dorim să mai subliniem doar că atunci când vânzătorul neplătit doreşte să renunţe la înscrierea dreptului său de ipotecă legală în cartea funciară pe motiv că presupune că riscul neplăţii este minim. 7/1996 prevede dreptul promitentului achizitor al imobilului înscris în cartea funciară de a cere. astfel că autorul cererii de înscriere în cartea funciară este însuşi notarul public. iar nu ca o renunţare la înscrierea sa în cartea funciară.

ajunge un simplu creditor chirografar. pentru restituirea sumelor plătite în contul promisiunii. promitentul vânzător nu se ţine de promisiune şi încheie contractul cu o terţă persoană. în practică. dacă au fost înscrise. nu impune ca cele două înscrieri să se facă neapărat simultan şi. Ipoteca legală urmează a se înscrie în cartea funciară în termenul legal numai dacă promisiunea de a contracta a fost notată în cartea funciară şi numai dacă promitentul-vânzător este încă titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. Notarea antecontractului de vânzare-cumpărare în cartea funciară poate fi cerută într-un termen maxim de 6 luni de la data expirării termenului la care părţile s-au obligat să încheie contractul de vânzare. Adesea. dreptul de ipotecă nu era făcut public. odată cu notarea promisiunii în cartea funciară. deoarece legiuitorul. firesc. şi că legiuitorul nu impune înscrierea acesteia concomitent cu promisiunea de vânzare-cumpărare. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Având în vedere că înscrierea acestei ipoteci legale se face la cerere. în urma finalizării actului proiectat. c. cea în care contractul convenit nu se încheie în termenul stipulat de părţi în act. promitentul achizitor are dreptul să îşi înscrie ipoteca legală în cartea funciară. nu ar dăuna părţilor contractante în niciun mod. se vor radia din oficiu. În acelaşi interval de timp. Situaţia care ne interesează este. În cazul în care promisiunea de a contracta îşi atinge scopul şi contractul de vânzare se finalizează în maniera convenită de părţi. antecontractele nu se finalizează în forma proiectată nu numai pentru că părţile se dezic de convenţie. la data: 20-11-2013. iar nu din oficiu. ipoteca legală devine ineficientă pentru promitentul-achizitor care.ro. odată cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele dobânditorului. având în vedere că radierea promisiunii şi a ipotecii legale oricum se face din oficiu la data perfectării actului proiectat. prin comanda: #2077 | DOSAR . În această situaţie. dacă imobilul este dobândit de către promitentul achizitor ori. termen care începe să curgă de la data încheierii promisiunii. O înscriere din oficiu a ipotecii legale pentru sumele care au fost plătite în contul antecontractului. mai ales.ionescu14@rdslink. Dacă însă. condiţionat fiind doar de notarea prealabilă a promisiunii. cât mai ales din pricina faptului că promitentul-vânzător vinde unui alt cumpărător decât celui faţă de care s-a obligat prin promisiune.Irina SFERDIAN se radiază. în cadrul vânzării silite. promitentul-achizitor are dreptul de a cere această notare în termenul legal de maxim 6 luni de la expirarea datei până la care contractul anticipat de părţi trebuia încheiat. permite ca înscrierea ipotecii să se facă la cerere. de către un terţ care nu este ţinut să răspundă de obligaţiile debitorului. cererea de înscriere a ipotecii legale trebuie respinsă întrucât debitorul obligat la restituirea sumelor avansate nu mai are calitatea de proprietar al bunului. atât ipoteca legală cât şi promisiunea de a contracta. Nu este cazul să discutăm aici efectele neîndeplinirii acestei obligaţii contractuale. care se înscrie ca proprietar în cartea funciară. DOCTRINĂ 22 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Admiterea unei astfel de cereri l-ar prejudicia grav pe dobânditorul bunului. care se poate opune pe motiv că la data achiziţionării bunului. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ci căutăm să vedem în ce măsură neîndeplinirea formalităţilor de publicitate „din oficiu” în cazul acestei ipoteci legale ar profita titularului ei. din oficiu. în mod regretabil în opinia noastră.

coproprietarul care doreşte să îşi înscrie dreptul de ipotecă legală în cartea funciară trebuie să depună odată cu cererea de înscriere. un alt caz de ipotecă legală care se înscrie doar la cerere este cel al arhitecţilor şi antreprenorilor pentru garantarea preţului pentru lucrările ce s-au obligat să le facă asupra imobilului înscris în cartea funciară. Prin urmare. iar actul din care ia naştere obligaţia de executare a acestor lucrări trebuie încheiat în formă autentică. 55 alin.ionescu14@rdslink. simultan. 7/1996. fiind cunoscută reticenţa de a dobândi un imobil ipotecat sau de a accepta în garanţie un imobil care este deja ipotecat. (92) din Legea nr. iar nu numai până la data stabilită pentru plata preţului. terţul va fi protejat prin lipsa de opozabilitate a dreptului de ipotecă. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dar înainte de a expira termenul legal pentru înscrierea ipotecii. civ. Prin urmare. De asemenea. 7/1996. c. 91 din Legea nr. Din cuprinsul art. care se va putea găsi în situaţia dobândirii unei ipoteci de rang subsecvent dacă bunul a fost grevat înainte de data formulării cererii de înscriere a ipotecii legale. Legea nu prevede un termen până la care ipoteca va trebui înscrisă. dacă a fost notată promisiunea de a contracta în cartea funciară şi nu a fost înscrisă ipoteca legală întrucât promitentul achizitor nu a cerut înscrierea. iar înscrierea din oficiu a unui drept de ipotecă legală cu ocazia înscrierii dreptului care se transmite pe calea partajului ar îngreuna circuitul civil cu privire la acel imobil. 3/2013 | 23 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. cu titularul înscris în cartea funciară. la cerere. înscrierea. registratorul de carte funciară nu va înscrie din oficiu această ipotecă. a ipotecii legale în această situaţie va profita coproprietarului obligat la garanţie în mai mare măsură decât celui garantat. cu PANDECTELE ROMÂNE NR. În ceea ce îl priveşte pe coproprietarul garantat pentru evicţiune. Regulă şi excepţii În aceste condiţii.Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală.ro. prin comanda: #2077 DOSAR | . Este adevărat că. 2370 C. nu există nicio raţiune pentru care evicţiune | promitentul achizitor să ceară notarea în cartea funciară a obligaţii viitoare sau eventuale | promisiunii de vânzare-cumpărare fără a solicita. Pe de altă parte. soluţia înscrierii ipotecii legale la data când evicţiunea se produce este justificată de faptul că este posibil ca aceasta să nu se producă niciodată. dar fiind vorba despre o garantare a plăţii preţului. dreptul de înscriere în cartea funciară a ipotecii legale se va exercita doar în cazul în care evicţiunea s-a produs sau este pe cale să se producă. nu vedem nicio justificare pentru care legiuitorul a nu a precizat expres ca înscrierea din oficiu a ipotecii legale să aibă loc odată cu notarea promisiunii de vânzarecumpărare în cartea funciară. arhitecţi | antreprenori înscrierea ipotecii legale. având în vedere obligaţia de a depune la înscriere şi cererea de chemare în garanţie. rezultă că pentru înscrierea acestei ipoteci legale speciale trebuie îndeplinite două condiţii: lucrările trebuie să se execute chiar asupra imobilului înscris în cartea funciară care va fi grevat de ipotecă. este admisă garantarea cu ipotecă a obligaţiilor viitoare sau eventuale. înscrisul original al actului de partaj şi copia legalizată a cererii de chemare în garanţie. Prin urmare. deşi prin art. iar bunul este vândut unei terţe persoane după expirarea termenului pentru încheierea contractului. având în vedere că prin art. la data: 20-11-2013. avantajul înscrierii în această situaţie fiind dobândirea rangului de la data înscrierii ipotecii. deşi a avut cunoştinţă de promisiune. iar nu doar eventuală. aceasta va putea fi înscrisă atât timp cât creanţa de plată a preţului nu s-a stins prin prescripţie. în acest caz. întrucât legiuitorul îi permite coproprietarului garantat pentru evicţiune să înscrie ipoteca doar în cazul în care evicţiunea devine actuală.

19 alin.ro. Nu poate profita nimănui. o astfel de ipotecă legală. la data: 20-11-2013.Irina SFERDIAN condiţia ca debitorul să fie încă înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului. atunci când legea o permite. civ. aplicarea excepţiei nu face decât să îl prejudicieze pe beneficiarul ipotecii legale. fie prin dreptul de a renunţa la o înscriere din oficiu. c. art. Concluzii Ne-am dorit să arătăm prin observaţiile noastre că nu se justifică în toate cazurile o excepţie de la înscrierea din oficiu a ipotecilor legale şi că. iar atunci când încălcarea dispoziţiilor sale se face prin legi speciale. 230 lit. Numai dacă admitem că legiuitorul a vrut să permită renunţarea la însuşi dreptul de ipotecă legală. credem cu tărie că principiul publicităţii imobiliare înscris prin art. prin comanda: #2077 | DOSAR . şi avem convingerea că trebuie militat pentru cunoaşterea în orice moment a situaţiei juridice reale a unui imobil. în condiţiile în care art. Pe de altă parte. (4). o înlăturare sau limitare a opozabilităţii unui drept născut prin lege în favoarea lor. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 7/1996 a dispoziţiilor din art. ulterior intrării în vigoare a Codului civil.ionescu14@rdslink. (81) şi (9). dispoziţiile arătate devin coerente. 4. DOCTRINĂ 24 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. precum şi menţinerea excepţiei renunţării la beneficiul înscrierii din partea finală a art. (3) C. 55 alin. ar trebui să guverneze superior orice încercare de eludare a protecţiei conferite prin sistemul de publicitate imobiliară. 19 alin. fie prin dreptul de a înscrie. şi după cum am văzut nici beneficiarilor dreptului de ipotecă legală. la cerere. 71/2011 ar trebui să fie instrumentul prin care forţa principiului să rămână nealterată. Este greu de înţeles cum a fost posibilă inserarea în cuprinsul Legii nr. bb) din Legea nr. pe toată durata existenţei sale. (3) era aplicabil. 55 alin. de cele mai multe ori.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. it regulates the pact of option (article 1. The existent legal provisions did not focus on the pre-contractual phase. concerning the contract. legally regulated by a particular law. dr. în sistemul juridic românesc.279 New Civil Code). Universitatea din Craiova.ionescu14@rdslink.278 New Civil Code) and the commitment to contract (article 1. Title II – Sources of Obligations. commitment to enter into contract. in the Romanian legal system.ro. commitment to buy REZUMAT Antecontractele fac parte din instituțiile juridice care. although. Cristina STANCIU* ABSTRACT Preliminary contracts belong to legal institutions which. in Chapter I – Contract of sale. Also. c. ci mai ales asupra contractului care pregătește această etapă. precum și efectele pe care aceste „construcții juridice" le produc. prin comanda: #2077 DOSAR | . Prevederile legale existente nu se concentrează asupra etapei precontractuale. until the publication of the Romanian New Civil Code. Keywords: contract. vechiul Cod Civil sau Codul Comercial nu cuprindeau prevederi care să reglementează în mod specific natura lor juridică. but especially on the contract that this phase prepares. până la publicarea noului Cod Civil român. la data: 20-11-2013. partenerii „se angajează" și iau naștere obligațiile pre-contractuale. PANDECTELE ROMÂNE NR. pact of option.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale Lect. * Autorul este cadru didactic al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative. nu au fost reglementate juridic printr-o lege specială. 3/2013 | 25 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. it regulates the pact of option concerning the contract of sale (article 1668 New Civil Code) and the commitment of sale and the commitment to buy (article 1669 New Civil Code). during this pre-contractual phase the partners „commit themselves” and pre-contractual obligations are born. pre-contract. in Title IX – Various special contracts. Chapter I. have not been. the Old Civil Code or the Trade Code did not comprise stipulations which specifically regulate their legal nature and the effects that these „legal constructions” produce. cu toate că în această etapă precontractuală. univ. The New Civil Code answers to some practical needs and in the Book V. commitment to sell.

E. contractul este definit în noua reglementare civilă prin art.Contractul de vânzare. în opţiunea pentru formula „acord de voinţe” în detrimentul formulei „acord de voinţă”. transmisiunea şi transformarea obligaţiilor (art. 1615-1634). iar aspectele juridice ce privesc obligaţiile şi care includ şi articolele referitoare la materia contractuală sunt tratate în Cartea a V-a a noului Cod civil. stingerea obligaţiilor (art.ionescu14@rdslink. O analiză comparativă a conţinutului noţiunii de contract din cele două coduri. obligaţiile complexe (art. civ. articol ce prevedea că un contract este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic. în Titlul IX . 1396-1420). De asemenea. promisiunea de a cumpăra I. ca şi pentru a modifica această obligaţie în conţinutul ei. c. 1321). faţă de una sau mai multe altele. Bucureşti. pe lângă constituirea şi stingerea unui raport juridic a fost introdusă şi modificarea acestuia. este necesar să se încheie un contract între părţi.Cristina STANCIU Noul Cod Civil răspunde unor nevoi practice și. Cuvinte-cheie: contract.Izvoarele obligațiilor. art. Astfel. dezvoltate astfel: dispoziţii generale (art. subliniind astfel faptul că un contract nu implică o voinţă. reliefează modificări în definirea contractului[3]. Capitolul I. 1-2664. reia aproape integral conţinutul art. acesta reglementează pactul de opțiune în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare (articolul 1668 Noul Cod Civil).Diferite contracte speciale. I. 1469-1565). modifica sau stinge un raport juridic. se impune precizarea că art. 1166-1395). carte ce este structurată pe 11 titluri şi care realizează o abordare unitară a tuturor raporturilor obligaţionale. Beck. antecontract. 311) se precizează: „pentru a fundamenta o obligaţie în virtutea unui act juridic. iar. în Cartea V. 1566-1614). 1101 precizează: „contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă. pact de opțiune. Baias. modalităţile obligaţiilor (art. în Capitolul I . garanţiile personale (art. 1220. 2323-2499). 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. restituirea prestaţiilor (art. promisiunea de a contracta. izvoarele obligaţiilor (art. promisiunea de vânzare. precum și promisiunea de a contracta (articolul 1279 Noul Cod Civil). [2] Normele generale în materie contractuală sunt asigurate de Codul civil român prin art. modificarea sau stingerea între ele a unui raport juridic patrimonial”. ci două sau mai multe. civ. să facă sau să nu facă un lucru”. 948 C. [3] În Codul civil italian (art.H. condiţii esenţiale pentru valabilitatea contractului. de la 1864: capacitatea de a contracta. p. prin art. Macovei (coordonatori). Consideraţii generale privind încheierea contractului Considerat[1] izvorul principal generator de raporturi juridice obligaţionale[2]. 1421-1468). 16351649). Comentariu pe articole. În Codul civil german (art. actualul şi anteriorul cod. 1164-1165). prin comanda: #2077 | DOSAR . R. pe de o parte. Chelaru. consimţământul părţilor. 1179 C. Constantinovici. pe de altă parte. să dea. precum și promisiunea de a vinde și promisiunea de a cumpăra (articolul 1669 Noul Cod Civil). C. 2012. executarea obligaţiilor (art. noutăţile aduse de noua reglementare constau. definirea contractului era asigurată de art. diferite contracte speciale (art.ro. Titlul II . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dacă legea nu dispune altfel”. În ceea ce priveşte condiţiile de fond. 1166-1323. În codul civil anterior. 942. Ed. un obiect determinat şi licit şi o cauză [1] DOCTRINĂ Fl. 2278-2322) şi privilegiile şi garanţiile reale (art. în faptul că printre efectele contractului.A. acesta reglementează pactul de opțiune (articolul 1278 Noul Cod Civil). Codul civil francez. 26 | PANDECTELE ROMÂNE NR. la data: 20-11-2013. contractul este definit astfel: „contractul este acordul a două sau mai multe părţi pentru constituirea. 1650-2278). 1166 ca fiind acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane realizat cu intenţia de a constitui. în ceea ce privește contractul. Noul cod civil.

pe parcursul unor săptămâni. Titlul III – Despre contracte sau convenţii. Goicovici. 3/2013 | 27 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. viciile de consimţământ. oferta. 2009. Secţiunea a 3-a – Încheierea contractului. izvorul material al reglementărilor actuale constă în dezvoltarea relaţiilor civile şi comerciale şi deplasarea lor din zona „locală” în zona „globală”. pp. De asemenea. Astfel. art. Formarea progresivă a contractului. prin comanda: #2077 DOSAR | . sunt abordate: negocierile – ca noul Cod civil | primul pas în realizarea consimţământului cu aspecte legate de consimţământ | buna-credinţă în negocieri. 1. 953-961. observăm o tratare mai amplă a aspectelor legate de problemele juridice pe care le poate genera acesta în noul Cod civil. Actualmente. obligaţia de confidenţialitate în negocierile formarea contractului precontractuale. sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile. etapizată de consimţământ[5] şi. 3. în acest sens. art. cât mai ales faptul că reglementarea nouă acoperă o sferă cât mai amplă de situaţii juridice ce se pot înscrie în procesul de formare a consimţământului şi de manifestare a acestuia. preferă să întreprindă negocieri ample. Noile abordări privind formarea contractului Intitularea unui subtitlu din dispoziţiile legale rezervate consimţământului „Formarea contractului” indică preocuparea legiuitorului român pentru această etapă distinctă. [6] J. Astfel. [5] Noul Cod civil. PANDECTELE ROMÂNE NR. noul Cod civil se ocupă de o serie de aspecte juridice legate de formarea progresivă. în situaţia în care legea prevede o anumită formă a contractului. în loc să treacă direct la încheierea unui contract cu efecte definitive. Capitolul II – Despre condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor. Bucureşti. 7-12. elementele de care depinde încheierea unui contract. discutând în [4] Vechiul Cod civil. precum şi de importanţa economică a tranzacţiilor care devin din ce în ce mai însemnate din punct de vedere valoric şi care impun precauţii suplimentare în vederea încheierii contractului final. Ed. laborioase. faţă de abordarea generală şi mai redusă în privinţa numărului de articole din vechiul Cod civil. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. aceasta trebuie respectată. Se observă nu numai un număr de articole mult mai mare rezervat problemei consimţământului. ca şi în vechiul Cod civil. Capitolul I – Contractul. Totodată. Secţiunea II – Despre consimţământ. datorată situaţiei economice actuale ce „impune” realizarea etapizată. dacă în vechile reglementări erau abordate mai mult aspecte juridice legate de viciile de consimţământ şi de soarta actelor juridice încheiate cu un consimţământ afectat de aceste vicii[4]. Reglementarea consimţământului în vechiul Cod civil român şi în noul Cod civil Dacă supunem comparaţiei reglementările juridice privind consimţământul necesar la încheierea unei convenţii din cele două coduri. caracterizată în mare parte de pragmatism favorizează declinul formalismului şi face ca schema tradiţională a formării instantanee de consimţământ prin întâlnirea ofertei cu acceptarea să nu mai fie valabilă în toate situaţiile de naştere a unui contract. Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. Cartea III – Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale licită şi morală. Cartea a V-a – Despre obligaţii.ro. „progresivă”[6] a contractului. Titlul II – Izvoarele obligaţiilor. Aşadar. Consimţământul. 2. dar cu o abordare mai detaliată decât în reglementările anterioare. luni sau chiar ani. noile reglementări abordează exhaustiv consimţământul. precum şi aspecte legate de condiţiile de valabilitate ale consimţământului. viitoarele părţile ale unei convenţii. problema discernământului şi. momentul şi locul încheierii contractului. c. preocupare „dictată” de realitatea actuală: schimbarea din ce în ce mai evidentă din materia formării. epoca actuală. realizării unui contract. 1182-1224. la data: 20-11-2013.

promisiunea de a contracta. dar cele două modalităţi de realizare a unei convenţii. Bucureşti. la data: 20-11-2013.C. formarea unui contract este asociată cu uniunea spontană şi instantanee dintre două voinţe. Dănişor. Bineînţeles. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Abandonând concepţia instantaneistă a formării contractelor.. Golub. 1-2 (28-29). Obligaţiile precontractuale în cadrul contractului de vânzare-cumpărare. anul X. Sibiu. DOCTRINĂ Includerea acestora în noile reglementări civile este menită să aducă clarificări şi să creeze premise de analiză concordantă în doctrină şi de aplicare uniformă în practica judiciară şi reprezintă. teoria formării progresive a contractelor ia amploare în raport cu teoria clasică a formării contractului şi ea presupune constatarea unui decalaj între explicaţia tradiţională a genezei instantanee a convenţiilor şi situaţiile practice în care voinţa juridică „se maturizează progresiv”. Analiză asupra etapei precontractuale şi a efectelor sale juridice. Consimţământul astfel format „se maturizează progresiv”. de reglementări speciale. Tot acelaşi autor: „literatura juridică civilistă partajează cu beletristica de bună calitate gustul pentru dragostea la prima vedere. dominată de o perioadă apreciată de specialişti ca fiind una de „criză”. [9] J. al izvorului material. prin comanda: #2077 | DOSAR . va face ca instabilitatea economică să conducă la o şi mai largă utilizare a unor convenţii premergătoare contractului. teoria pe care o propunem . iar în doctrină teoretizarea lor conducea la abordări neconcordante de la un autor la altul. [8] C. a unor perioade de negocieri din [7] S. precum şi pentru pactul de opţiune erau.. În mintea cititorului. pp. Leş. cit.. Realizarea contractului prin consimţământ imediat şi simultan este apanajul teoriei clasice a formării contractului ce presupune formarea instantanee a acestuia. prin parcurgerea unei evoluţii cuprinzând două sau mai multe etape: negocierile precontractuale. de asemenea. arată că există situaţii în care primul contact juridic dintre părţile viitorului contract marchează naşterea unui consimţământ parţial. schimbare numită în doctrină „viziunea globală a formării convenţiilor”[9]. Metamorfoză şi actualitate în dreptul românesc. un ecou la o realitate nereductibilă la o singură formulă considerată „simplistă”. oferta de a contracta. necesare şi în planul practic al dreptului pentru că o multitudine de litigii născute din aceste instituţii juridice primeau în practica judiciară rezolvări uneori diferite pentru aspecte similare ori asemănătoare. Acest proces le oferă premisele unui timp de analiză suficient de amplu a avantajelor şi dezavantajelor unei potenţiale relaţii contractuale definitive cu celălalt. situaţia economică mondială actuală. 17-19. 198-209 ca urmare a Sesiunii Ştiinţifice a Postdoctoranzilor din domeniul Ştiinţelor Juridice. Stanciu. de-a lungul întregii etape precontractuale[7]. Goicovici.ionescu14@rdslink. coexistă în realitatea juridică actuală şi erau necesare lămuriri cu privire la cea de-a doua modalitate care nu a beneficiat. D. până la apariţia noului Cod civil. pp. Cercetări juridice postdoctorale. cea a ofertantului şi cea a acceptantului. potrivit căreia perfectarea actului juridic bilateral rezultă spontan.ro. asigurarea de bază legală pentru promisiunea unilaterală şi pentru promisiunea sinalagmatică de contract. tratarea amplă a aspectelor juridice referitoare la oferta de a contracta. a cărui completare se va face progresiv. Actualmente. Universul Juridic. cea a formării simultane de consimţământ. 28 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 5 mai 2011. ISSN 1224-9173. instantanee şi etapizată. c. o ipoteză a cărei frecvenţă practică înclină probabil balanţa în favoarea celor care cred că varianta explicativă tradiţională ar fi şi singura posibilă. reprezintă o schimbare de viziune asupra formării consimţământului ca efect al practicii. nr. România. Reglementarea problemei negocierilor.Cristina STANCIU detaliu elementele viitorului contract. totodată. 2012. nu vorbim de o abandonare a teoriei clasice a formării instantanee de consimţământ. op. Revista Curentul Juridic. Mai mult. I. din simplul schimb de consimţăminte. acceptarea[8]. în doctrină. Ed. în intervalul de reflexie autoprocurat de părţi ori alocat părţii slabe de către legiuitor”. 2007. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

c.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale ce în ce mai laborioase şi îndelungate şi. A promite din perspectivă juridică înseamnă a te adresa unui subiect de drept şi a-ţi asuma faţă de acesta [10] [11] J. legi care nu au reuşit să impună o interpretare uniformă şi care. Goicovici. apreciem că utilitatea existenţei unor reglementări este cu atât mai evidentă. op. acest fenomen de formare mai „greoaie” a consimţământului era sesizat de doctrină[10] de mai mult timp şi era „reclamată” nevoia de normă juridică care să asigure „haină juridică” etapei precontractuale şi obligaţiilor juridice născute în cadrul ei: „formarea progresivă a convenţiilor este spaţiul predilect al instabilităţii juridice. în sarcina doctrinei care şi ea a înregistrat promisiune de contract | puţine analize asupra unei teorii generale a promisiunilor legi speciale | de contract. promisiunile de contract nu au avut în planul reglementărilor nici o terminologie clară[11]. contract provizoriu. însă.ionescu14@rdslink. Sabău-Pop. II. G. 2007. Corelaţiile cu sistemul publicităţii imobiliare. Demersul de stabilire a naturii juridice şi a structurii promisiunilor de contract a rămas. anul X. nelămurind natura juridică a acestora. astfel. ISSN 1224-9173. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. doar cu ocazia studierii contractelor pe care le prepară. cit. Consideraţii privind promisiunile de contract înainte de reglementarea din noul Cod civil Utilizate în practică în diferite materii şi analizate de doctrină. S-a admis. În plus. „compromis”[13]. contract preparatoriu. promisiunilor de a contracta nu li s-a acordat în nicio legislaţie texte care.ro. vorvertrag). [12] I. de cele mai multe ori. ce efecte are ea în planul dreptului? etc. Neavând o reglementare juridică ca reper. au condus la soluţii juridice diferite. Denumite precontract. contract de vânzare-cumpărare majoritatea autorilor şi-au exprimat părerea asupra acestora cu ocazia analizelor pe care le fac referitor la promisiunile de vânzare şi la contractul de vânzare-cumpărare. în anumite legi speciale. prin comanda: #2077 DOSAR | . antecontract[14] sau promisiune de contract. Curentul Juridic. În doctrina germană. să li se determine structura juridică. 1-2 (28-29). [13] [14] În doctrina franceză. în acest context. printr-o reglementare metodică. ne referim strict la planul juridic. contract prealabil. promisiunile de contract au fost reglementate juridic sporadic în legislaţia noastră. contract preliminar. a promite înseamnă a te adresa unui subiect. alţi autori începând cu Saleilles au numit aceste convenţii antecontracte (avant-contract. 17-19. În Franţa. PANDECTELE ROMÂNE NR. unii autori şi limbajul curent l-au numit „compromis” şi sub influenţa doctrinei germane. Promisiunile de contract 1. însă este vorba despre o nesiguranţă acceptată de părţi sau cel puţin cunoscută de acestea”. nr. pp.. în doctrină că. Dacă. Analiza asupra acestei instituţii juridice a pornit şi de la noţiunea termenului de promisiune şi de la întrebări ca: ce înseamnă a promite? ce consecinţe juridice creează o promisiune. avancontract[12]. 3/2013 | 29 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013. în mare măsură. Niţă. Antecontractul – studiu teoretic şi practic.

1912-1917. generatoare numai a unor obligaţii de a face sau sunt aşa-numite antecontracte ce dau naştere la efecte foarte asemănătoare cu cele ale contractelor pe care le prepară. voinţa părţilor este de a încheia. totuşi. Peroud. dacă în acel moment nu s-ar putea realiza anumite formalităţi cerute de lege sau dacă o parte ar dori. practic. În asemenea situaţii. vol. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. fie o obligaţie de executare în natură pronunţată de instanţe. iar a promite unui alt subiect de drept înseamnă a realiza un acord de voinţă menit să producă efecte juridice. în acest demers ele căzând de acord asupra obiectului şi clauzelor acelui contract. Majoritatea autorilor au susţinut prima teorie conform căreia promisiunile de contract sunt simple convenţii unilaterale prin care numai promiţătorul îşi asumă obligaţia de a încheia în viitor. sau. promisiunea de a contracta era o convenţie prin care cel puţin una din părţile contractante se obligă să stea la dispoziţia celeilalte un timp determinat pentru a încheia o convenţie asupra unui obiect precizat şi în condiţii stabilite. dar aveau şi trăsături particulare în legătură cu materia la care se refereau. care-i generează formarea. promisiunea de împrumut. [16] 30 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Din aceste raţiuni s-au născut promisiunile de a contracta. Traité practique de droit civil. tratând ulterior. un anumit contract şi că neexecutarea acestei convenţii poate duce numai la consecinţele caracteristice neexecutării obligaţiilor de a face: fie o dezdăunare. p. două teorii: astfel. acest contract în viitor. fiind toate promisiuni de a contracta. J. când se vor îndeplini toate condiţiile necesare pentru aceasta şi pentru a nu se pierde până la îndeplinirea acestei eventualităţi posibilitatea de a contracta în anumite condiţii[16]. promisiunea de a încheia un contract de societate.ro. 190. 19 Februarie 1907. s-ar putea ca preţurile să crească sau să nu se mai poată încheia un contract. Caracteristic pentru toate aceste convenţii era faptul că ele prezentau unele caractere comune. într-o primă teorie promisiunile de contract sunt simple contracte unilaterale. în acest scop. c. A promite înseamnă manifestarea voinţei tale. un contract. Sunt. la data: 20-11-2013. publicată în S. promisiunea de a închiria. şi anume situaţiile în care două sau mai multe persoane vor să întreprindă o anumită activitate economică şi încheie. să verifice unele împrejurări de fapt afirmate de contractant fără a pierde însă ocazia de a trata în condiţiile avantajoase ce i se oferă în acel moment. 144. În analiza acestor construcţii juridice s-a pornit de la analiza unor ipoteze practice. cazuri în care părţile. nr. deşi ar dori să încheie o anumită convenţie. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. [15] DOCTRINĂ Planiol et Ripert. în alte cuvinte. dintre care mai frecvente erau: promisiunea de a vinde sau de a cumpăra. promisiunea de căsătorie în dreptul nostru mai vechi.Cristina STANCIU un angajament juridic. ele nu o pot face din diverse raţiuni: fie pentru că încheierea contractului dorit ar fi la momentul respectiv imposibilă. la o dată ce urmează a fi aleasă de beneficiar. înainte de a trata definitiv. de pildă. Este evident că. înseamnă. fie datorită unor împrejurări de drept sau de fapt. VI. Dintre caracterele comune tuturor acestor convenţii menţionăm că toate promisiunile de a contracta erau convenţii prin care una din părţile contractante se obliga faţă de cealaltă de a încheia în viitor un anume contract în condiţii anumite. însă. cum ar fi. în acest sens. fie din anumite lipsuri privitoare la obiect (imobil deja închiriat). contractul dorit.ionescu14@rdslink. notă la Cass reg. a unor promisiuni de contract ar fi de preferat în acel moment de cei interesaţi de efectele contractului[15]. fie pentru că efectele unor convenţii preparatoare. Încheierea contractului poate fi imposibilă în acel moment. Asupra naturii juridice a promisiunilor de contract s-au pronunţat mai mulţi doctrinari şi s-au conturat. prin comanda: #2077 | DOSAR .

acesta din urmă devenind proprietar numai din momentul încheierii contractului în vederea căruia fusese făcută promisiunea şi fără efect retroactiv. În acest sistem se pornea analiza de la ideea că pentru formarea unei convenţii nu este necesar ca manifestările riscurile | de voinţă să fie simultane. înstrăinările consimţite între momentul promisiunii şi cel al manifestării de voinţă din partea beneficiarului sunt perfect valabile.ro. Titulescu. obiect. este o realizare aproape certă.A. asemenea convenţii nu sunt translative de proprietate şi prezintă următoarele consecinţe mai importante: riscurile rămân în sarcina promiţătorului. apropiate de cele ale contractului pe care îl prepară. N. c. subiect. producea unele consecinţe specifice acestui contract. taxele fiscale de transmitere a drepturilor reale nu sunt datorate până ce beneficiarul nu-şi manifestă voinţa de a profita de promisiune. Nica. Dacă s-ar fi limitat doar la a genera drepturi eventuale. pentru întregirea căreia nu mai este nevoie decât să se adauge voinţa celeilalte părţi. prin comanda: #2077 DOSAR | . pe când eventualitatea. la data: 20-11-2013. convenţia prezenta consecinţe destul de importante. adică drepturile care ar rezulta din contract. Drepturile eventuale erau drepturi a căror existenţă era suspendată până ce se producea manifestarea de voinţă necesară pentru a le transforma în drepturi pure şi simple. pe când drepturile condiţionale sunt drepturi complete. manifestarea de voinţă a beneficiarului producând efecte depline din momentul în care a fost emanată. pe când eventualitatea suspendă numai executarea şi punerea sa în lucru şi că prin definiţie condiţia este un eveniment incert. adică drepturi care au întrunit toate elementele necesare existenţei lor. Cea de-a doua teorie conferea promisiunilor efecte mult mai importante. Chiar aşa imperfect. însă. PANDECTELE ROMÂNE NR. care în cadrul promisiunilor de a contracta este manifestarea de voinţă a beneficiarului. căci manifestarea manifestarea de voinţă a promiţătorului | de voinţă a fiecăreia din părţi se obiectivează. Fundaţia Europeană Titulescu. Când această manifestare de voinţă are utilitate[17] suntem în prezenţa unui contract pur şi simplu. pe când eventualitatea este un element esenţial dreptului. aşa încât pentru a deveni complete trebuia să li se adauge un element. mai amintim că condiţia suspendă naşterea dreptului. îndreptăţind pe beneficiar să ia toate măsurile conservatorii necesare păstrării dreptului său. şi care în mod artificial sunt făcute să depindă de un eveniment viitor. 24: în afară de diferenţa semnalată şi constând în aceea că. se forma un contract în două etape succesive: manifestarea de voinţă a promiţătorului care formează prima etapă nu era un contract distinct de acela pe care îl prepară.ionescu14@rdslink. având nevoie de adeziunea celeilalte părţi pentru a deveni un contract definitiv. Aşadar. căci. necesităţii manifestării de voinţă a beneficiarului. traducere de D.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale Considerate astfel. dacă însă nu se producea. creând în favoarea beneficiarului drepturi eventuale. 3/2013 | 31 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. p. acceptată de cealaltă parte fără ca aceasta să-şi dea consimţământul pentru formarea contractului definitiv. consimţământ. în acest fel. Eseu despre o teorie generală a drepturilor eventuale. contractul trebuia considerat ca un act inexistent. [17] [18] Respectiv în termenul şi în condiţiile prevăzute. Dar ele nu erau nici drepturi condiţionale. ci însăşi acest contract într-o formă încă neperfectă. fiind opera voinţei părţilor. constituite numai din elementul principal[18]. aşa încât rămâne câştigată convenţiei. Filiala Craiova. contractul format numai din manifestarea de voinţă a uneia din părţi. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 2002. condiţia trebuie să fie un fapt extern dreptului. drepturile eventuale sunt drepturi incomplete. pentru a exista. care merg până la luarea unei inscripţii ipotecare şi la obţinerea unei ordonanţe preşedinţiale pentru a împiedica orice deteriorare sau degradare a lucrului. supuse. Dănişor şi E. transcrierea este un act inutil fără nicio consecinţă juridică. cauză.

instituţia reprezentării. simulaţia). atât o reglementare generală – cea din art. nu dă o definiţie legală promisiunii. c. DOCTRINĂ 32 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în cazul în care promitentul refuză să încheie contractul promis.ionescu14@rdslink. promisiunea de a contracta se transforma în contractul pe care îl prepară. etc. Promisiunea de contract are. la data: 20-11-2013. în partea generală a obligaţiilor. cât şi reglementare specială – cea asigurată de art. referitoare la contract. mult mai multe şi ele vizează materii ca: efectele contractelor (cu modificări privind: preluarea riscului în contractele translative de proprietate. cesiunea contractului. răspunderea pentru lezarea dreptului subiectiv. conversiunea contractului nul. civ.279). respectiv ce a izvoarelor obligaţionale în Cartea a V-a. cât şi în privinţa regimului nulităţilor. promisiunea de a contracta. contractul în noul Cod civil beneficiază de o reglementare exhaustivă atât în privinţa încheierii sale (condiţii de fond şi de formă). pactul de opţiune. impreviziunea. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.). pentru că art. însă. ci precizează doar ce nu constituie promisiune de a contracta şi anume faptul că acea convenţie prin care părţile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta. 1669 C. reglementările noului Cod civil stabilesc faptul că. 1279 C. modalităţile obligaţiilor. Dacă antecontractul ar fi nul şi actul final va fi tot nul. Aspectele de noutate în materie contractuală sunt. în acest context.Cristina STANCIU Dacă beneficiarul şi-ar fi dat consimţământul. ce priveşte promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare. stipulaţia pentru altul. promisiunea de vânzare devenind o vânzare perfectă. Aspectele de noutate vizează nu numai o tratare mai în detaliu a regimului nulităţilor. răspunderea civilă delictuală (răspunderea pentru lezarea interesului. Cu toate că promisiunea de contract nu beneficiază de o definiţie legală. civ. Dacă. 2.ro. ci şi introducerea de reglementări inexistente înainte ca: validarea contractului nul sau anulabil. extinderea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. paza juridică etc. noul Cod civil. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. producând toate efectele sale specifice. răspunderea pentru neîndeplinirea activităţii impuse de lege sau de ordinul ierarhic. Titlul II. Reglementare şi noţiune. pentru că antecontractul este doar o fază a actului definitiv. prin comanda: #2077 | DOSAR . transferând beneficiarului proprietatea lucrului vândut. promisiunea faptei altuia. ne aflam în faţa unui act inexistent. promisiunea nemaiantrenând nici o consecinţă juridică. sfera rezoluţiunii care este extinsă şi la actele unilaterale. beneficiarul promisiunii nu şi-a dat consimţământul în timpul şi în condiţiile stabilite. în cuprinsul capitolului I. denunţarea unilaterală. nu stabileşte conţinutul acestei noţiuni. cuprinde dispoziţii referitoare atât la pactul de opţiune. clauza de dezicere. cât şi la promisiunea de a contracta (art. chiar dacă între timp a fost înstrăinat şi chiar dacă terţul beneficiar era de bună-credinţă. regimul juridic al cesiunii de creanţă şi a universalităţii de creanţe şi preluarea datoriei. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate solicita instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. dacă natura contractului permite acest lucru şi dacă cerinţele legii pentru valabilitatea acestuia sunt îndeplinite. 1279. prin dispoziţiile Codului civil român reglementare. În acest context apare diferenţa ce există între cele două sisteme propuse de doctrină şi importanţa deosebită pe care o prezintă faptul de a se fi pronunţat pentru unul sau celălalt şi nevoia unei reglementări juridice speciale pentru această materie. dimpotrivă. 1. Aşadar. Promisiunea de contract în reglementarea actualului Cod civil Aşa cum am mai precizat.

Atanasiu. Totodată. Turcu. Ed. [24] A se vedea http://www.A. PANDECTELE ROMÂNE NR.H. Atunci când bunul se află în deţinerea beneficiarului. care oferă doar diferenţa faţă de contractele prin care părţile de obligă să negocieze în vedere încheierii sau modificării unui contract şi conform acesteia[19] promisiunea de contract este convenţia prin care părţile – promitentul şi beneficiarul promisiunii – se obligă. Cartea a V-a. Rebeca Alexandra Curea.ionescu14@rdslink. 2011.P. civ. dispoziţia legală pe care o vizăm a fost şi criticată în privinţa conţinutului şi clarităţii textului de lege. Chelaru. iar în cea de-a doua.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale Tot prin textul legal se stabileşte faptul că promisiunea de contract trebuie să conţină toate clauzele contractului viitor promis pentru ca părţile să poată executa promisiunea şi faptul că neexecutarea promisiunii va da dreptul beneficiarului promisiunii la daune-interese. ediţia 2. prin comanda: #2077 DOSAR | .G. deşi existenţa unei reglementări juridice pentru această materie a fost unanim apreciată. dacă cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. p. de fapt. pact de opţiune Dacă promisiunea nu se onorează. Dobre etc. contractul nu se va mai încheia. 1339. [22] A. calitatea de „sediu legal general”[20] al art. cit. Trebuie precizat că. 1164-1649. 352. s-a opinat[24] că la acest articol (1279 C. cit.ro. în mod ferm. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. în caz de neexecutare a promisiunii.. Beck. Bucureşti. E.) se creează o gravă confuzie susţinându-se că promisiunea unilaterală nu ar fi acelaşi lucru cu pactul de opţiune. C.. Macovei (coordonatori). pe lângă condiţia îndeplinirii obligaţiilor sale. art. Corelaţii. p. poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. E. Note. cu valoare de drept comun. Contractul promisiune de împrumut | care conţine o atare promisiune are la bază promisiunea daune-interese | promitentului şi soarta lui depinde de opţiunea beneficiarului. R. Constantinovici.F. cât şi promisiunii sinalagmatice de a contracta şi un alt argument este faptul că reprezintă normă generală prin raportare la alte norme speciale din alte domenii: art. instanţa. C. însă. fapt ce este susţinut de două puternice argumente: articolul are în vedere dispoziţii aplicabile atât promisiunii unilaterale de a contracta. Literatura de specialitate remarcă. la cererea celeilalte părţi. Noul Cod civil republicat. pp. Astfel. Despre obligaţii. 3/2013 | 33 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 2011. textul de lege nu face altceva decât să redea concluziile doctrinei în privinţa promisiunii unilaterale sau bilaterale de a contracta şi la dreptul beneficiarului de a cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract sau de a cere daune-interese. Constantinovici. p. [19] [20] [21] Fl. Chelaru.A. de asemenea. op. Beck. civ. Comentarii şi explicaţii. În prima situaţie. o definiţie a acestei construcţii juridice. interpretând per a contrario textul de lege. de normă generală în materia promisiunilor de contract. Explicaţii. Baias. 1169 referitor la promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare ori art. 2145 ce priveşte promisiunea de împrumut[21] etc..com/doc/90616995/Comentarii-Asupra-Noului-Cod-Civil-promisiunea. refuzul promitentului de a încheia contractul promis oferă posibilitatea beneficiarului care şi-a îndeplinit obligaţiile sale. Macovei (coordonatori). 482-483. sunt autori[22] care consideră că. să încheie în viitor un contract ale cărui elemente esenţiale sunt stabilite în prezent.H. Ed. Bucureşti. Doctrina oferă. trebuie să îndeplinească şi alte condiţii: natura contractului să permită înlocuirea lui cu o hotărâre judecătorească şi toate condiţiile legale necesare pentru validitatea acelui contract să fie îndeplinite[23]. I. Fl. beneficiarul are posibilitatea de a opta între dreptul la daune-interese şi perfectarea forţată a contractului prin hotărâre judecătorească. Baias. Noul Cod civil. iar promitentul refuză să încheie contractul. Dimitriu. A. R. Beneficiarul. op. c. să ceară instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. la data: 20-11-2013.scribd. [23] I. 1279 C.. A. 1339. I.

ionescu14@rdslink. C. promisiunea unilaterală de a contracta şi pactul de opţiune sunt „unul şi acelaşi lucru”. Beck. Concluzia autorilor care susţin acestea este că avem de-a face cu o reglementare deficitară şi interpretabilă. deoarece o promisiune consensuală nu poate sta la baza unui contract pentru a cărui validitate se impune forma autentică. p. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. definirea promisiunii sinalagmatice. se consideră că nici din punct de vedere al formei. Promesse de vente. Tratat de drept civil. [25] [26] DOCTRINĂ D. cât şi promisiunea A se vedea. 129. deoarece promisiunea de a contracta poate avea diferite valenţe printre care şi promisiunea unilaterală de a contracta. Aşa cum am mai precizat. prin comanda: #2077 | DOSAR . Chirică. civ. de fapt. Ed. de fapt. se consideră că reglementarea legală pe care o avem în vedere nu ţine cont de faptul că s-a impus o altă concepţie potrivit căreia promisiunea unilaterală dă naştere unui drept de opţiune care permite beneficiarului să facă să se nască vânzarea doar prin simpla sa manifestare de voinţă. pp. Este adevărat că. în mod clar că.. În ceea ce ne priveşte. Bucureşti.H. Dalloz. Vânzarea şi schimbul. înlăturând orice interpretare care ar conduce la ideea că sunt operaţiuni juridice similare. Această concepţie prevăzută în situaţii excepţionale şi perpetuată mai apoi la nivel general de doctrină şi practică. apreciindu-se că.ro. Contracte speciale. concepţie ce este reglementată de art. în sensul ridicării opţiunii. este considerată criticabilă pentru că: admite în mod eronat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic pe baza unei promisiuni consensuale care are ca obiect un bun pentru care legea impune forma ad validitatem şi se ignoră principiul executării prin echivalent a obligaţiilor de a face. tocmai în faptul că. De aceea. în cazul promisiunii bilaterale nu se face nicio precizare precum în cazul celei unilaterale. să abandoneze concepţia tradiţională conform căreia promisiunea unilaterală era doar un contract din care se năştea pentru promitent obligaţia de încheia în viitor contractul promis. p. deoarece se prevede posibilitatea suplinirii consimţământului prin hotărâre judecătorească. trebuind să consimtă din nou la acesta după ce beneficiarul se declara de acord cu încheierea contractului. Chirică. voinţa promitentului de a vinde fiind deja exprimată şi pusă la dispoziţia celui dintâi. c. Totodată. remarcăm că asemănarea principală dintre cele două construcţii juridice rezidă în faptul că atât pactul de opţiune. totodată.Cristina STANCIU Autorii care susţin această teorie[25] opinează că legiuitorul refuză. 1990. 157-159. Bucureşti. Volumul I. Contracte speciale. 2008. 2-3. la data: 20-11-2013. Drept urmare. dacă privim comparativ cele două noţiuni. până la apariţia noului Cod civil. Rep. autorii care susţin această din urmă teză nu sunt singulari şi se raliază acestei părţi a doctrinei. specificul promisiunii unilaterale constă. Boyer. putându-se concluziona că prin aplicarea principiului consensualismului în acest caz părţile sunt libere să aleagă ce formă doresc şi autorii estimează că se vor ivi reale probleme atunci când nu va exista o simetrie de formă între promisiune şi contractul ce părţile urmăresc să-l încheie. 159: „Originalitatea şi. atunci când natura contractului o permite. pp. Vânzarea şi schimbul. [27] [28] 34 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Prin această reglementare s-a dorit. 1278 C. Volumul I. şi D. Chirică. aşadar. prin vocea unor autori cu certă autoritate au afirmat. op. în principiu. Civ. 2008. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. D. considerăm că noul Cod civil le defineşte în mod distinct natura juridică. în acest sens. L. este suficientă doar manifestarea de voinţă a beneficiarului în sensul ridicării opţiunii. Ed. Beck. C. o parte a doctrinei române[26] şi străine[27]. promisiunea unilaterală de a vinde mai este cunoscută şi sub denumirea de pact de opţiune”. legiuitorul neprecizând la ce situaţii se referă.H. fapt ce nu reiese cu claritate din acest text. pentru a se forma vânzarea. Mai mult. cea de a doua sintagmă este propusă doar pentru a marca faptul că promisiunea nu este întotdeauna un contract unilateral[28]. Tratat de drept civil. cit.

Regim juridic. nr. deosebirile sunt evidente. se va încheia contractul final. E. 191. în lipsa acestora părţile neputând executa promisiunea. Beck. pe lângă condiţia îndeplinirii obligaţiilor sale. Bucureşti. În doctrina germană. în caz de opţiune pozitivă. 352. în Franţa. Rippert et Esmein. Terminologie. unii autori susţinând că ar fi prea strâmtă[30]. contract provizoriu. Curentul Juridic. Denumirile uzitate au fost de precontract. contract preliminar. 3/2013 | 35 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale unilaterală sunt contracte care conferă un drept de opţiune beneficiarului acestora. denumire cu totul hotărâre judecătorească improprie. Astfel. contract prealabil. Turcu. 466. vorvertrag). Cartea a V-a. vocabularul juridic rezervând-o unei alte noţiuni. C. [33] [34] [35] [36] I. Chelaru. p. (2) condiţii: promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate clauzele contractului promis. ediţia 2. 1340. II. op. refuzul promitentului de a încheia contractul promis oferă posibilitatea beneficiarului care şi-a îndeplinit obligaţiile sale să ceară instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. prin comanda: #2077 DOSAR | .H. iar noul Cod civil român a optat pentru formula promisiune de a contracta. Această denumire a fost criticată. la data: 20-11-2013. nr. Demersul de stabilire a naturii juridice şi a structurii promisiunilor de contract. 1164-1649. Corelaţiile cu sistemul publicităţii imobiliare. unii autori şi perfectarea forţată a contractului | limbajul curent l-au numit „compromis”. ISSN 1224-9173. nr.ionescu14@rdslink. elementele ce le deosebesc şi le particularizează vizează natura juridică a fiecăruia.ro. 1-2 (28-29). p. Demogue. Sub influenţa doctrinei germane. R. p. R. precum şi a denumirii cea mai potrivită a rămas. avancontract[32]. cât şi mecanismul prin care. Constantinovici. Macovei (coordonatori). 5. G. c. iar în cea de-a doua. până în momentul reglementării lor în Codul civil român. părţile sunt promitentul şi beneficiarul şi se consideră[35] că în funcţie de caracterul unilateral sau bilateral al promisiunii sunt proprii fiecărui contractant sau comune acestora. 80 şi 84. soarta contractului depinde de opţiunea beneficiarului. contract preparatoriu. Traité practique. I. respectiv de a decide încheierea contractului final sau nu. Sabău-Pop. 2007. VI. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.[36]. Despre obligaţii. contractul nu se va mai încheia. Noul Cod civil republicat.. 144. Promisiunea de a contracta este considerată o construcţie juridică al cărei regim juridic e conturat de următoarele elemente: (1) părţi. vol. tot în sarcina doctrinei care şi ea înregistrează clauzele contractului promis | puţine lucrări asupra materiei. elemente ce le vom detalia în cursul analizei propuse. În prima situaţie. În cazul în care promisiunea nu se respectă. Baias. [29] [30] [31] [32] Începând cu Saleilles Declaration de volonté. Des obligations en générale. vol. I. 2011. Cu toate acestea. În doctrina franceză. pp. anul X. prea neprecisă. cit. Niţă. „compromis”[33]. ea putând referindu-se la orice acord încheiat în cursul tratativelor duse în vederea încheierii unui contract. Fl. Planiol. Ed. chiar şi la tratative sau negocieri. Beneficiarul. antecontract[34] sau promisiune de contract. Antecontractul – studiu teoretic şi practic. beneficiarul are posibilitatea de a alege: daune-interese sau perfectarea forţată a contractului prin hotărâre judecătorească. alţii că ar fi prea cuprinzătoare[31]. iar în caz de neexecutare a promisiunii. alţi autori[29] au numit aceste convenţii antecontracte (avantcontract. Comentarii şi explicaţii. De fapt. p. art. trebuie să îndeplinească şi alte condiţii: natura contractului să permită înlocuirea lui cu o hotărâre judecătorească şi toate condiţiile legale necesare pentru validitatea acelui contract să fie îndeplinite.A. beneficiarul are dreptul la daune-interese. PANDECTELE ROMÂNE NR.

fiind necesare o serie de acte şi prezentarea în faţa notarului public. înainte ca promisiunea să fi fost executată. cit. I. să se asigure că maşina poate fi omologată sau înmatriculată în ţară). pronunţare considerată în doctrină ca fiind o formă atipică de executare. dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.ionescu14@rdslink. Macovei (coordonatori). la data: 20-11-2013. dacă. Acest lucru nu este posibil în cazul pactului de opţiune.Cristina STANCIU (3) efectele promisiunii[37]: efectul considerat a fi principal este acela de a crea în sarcina promitentului o obligaţie de a face. Constantinovici. Promisiunea poate fi unilaterală – caz în care obligaţia de a face incumbă unei singure părţi sau sinalagmatică – obligaţia de a face incumbă ambelor părţi. 3. urmând ca în viitor să încheie contractul promis. pe de altă parte. prin comanda: #2077 | DOSAR . Executarea silită constă fie în daunele-interese pentru prejudiciul produs prin neîncheierea contractului. se poate observa structura juridică a unei promisiuni de contract în materii în care ea nu este reglementată expres ca o promisiune – este cazul „comenzii” de la contractul de transport feroviar de mărfuri care este considerată o etapă procedurală în formarea acestui contract. De asemenea. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. contractelor de împrumut ori contractului de societate. mai întâi. obligaţia este una de rezultat şi ea face diferenţa dintre promisiunea de contract şi pactul de opţiune ori faţă de negociere. promisiunea de vânzare-cumpărare nu este folosită numai în cazul vânzării terenurilor. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Obligaţia poate fi executată silit[38]. este unul variat şi el se manifestă în două planuri: pe de o parte. de îndată ce părţile au convenit asupra lucrului şi preţului. R. adică aceea de a încheia în viitor contractul. c. părţile încheie o promisiune de vânzarecumpărare. ci şi în cazul altor vânzări a căror încheiere necesită timp şi îndeplinirea unor condiţii legale[39].. Chelaru. Întrucât autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare. Astfel. ori de [37] [38] [39] DOCTRINĂ Fl. Reglementările pe care le-am analizat pot fi considerate norma generală în materie de promisiune de contractat pentru că legiuitorul reglementează şi cazul particular – norma specială – promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare. Reglementarea juridică pentru aceasta este asigurată de art. 1669 C. Baias. în cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat. în practică. creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia. civ. pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice încheiate în formă autentică. obligaţia promitentului se consideră stinsă. 36 | PANDECTELE ROMÂNE NR. cealaltă parte poate solicita pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. ce vizează promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare şi care stipulează că atunci când una dintre părţile care au încheiat promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis. situate în intravilan şi extravilan. Totuşi. precizează faptul că. nu se poate realiza imediat. În materia contractelor de vânzare-cumpărare. în caz de neexecutare voluntară de către părţi. fie prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract. p.A. având ca obiect un teren. a unor autoturisme sau alte autovehicule (când cumpărătorul doreşte. Domeniul de aplicare al promisiunilor de contract Domeniul de aplicare al promisiunilor de contract. a unor bunuri mobile cu regim juridic special (arme de vânătoare sau de panoplie). iar. op. este folosită pentru promiterea încheierii în viitor a unui contract de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile din patrimonial cultural naţional.ro. cu sau fără construcţii. 1340. În multe situaţii. promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este utilizată pentru a se promite înstrăinarea terenurilor. Terenurile. ca materia contractelor de vânzare-cumpărare.. E. În general. există materii în care promisiunea de contract beneficiază de reglementare juridică.

sub sancţiunea nulităţii absolute a garanţiei. dar contracte de împrumut | persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societăţii fără contract de societate | consimţământul celorlalţi asociaţi. la data: 20-11-2013. referitoare la promisiunea de a contracta. Potrivit acestei reglementări. garanta în orice fel sau de a renunţa la drepturile sale sociale îi conferă beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar rezulta din neexecutare. instanţa. 1174 alin. 1908 C. civ. În domeniul contractului de societate. în cazul în care bunul se află în deţinerea beneficiarului. c. [41] PANDECTELE ROMÂNE NR. în sensul că este reglementată posibilitatea instanţei de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract în cazul unui contract real. 1909 C. Această reglementare juridică reprezintă tot o normă specială. civ. poate. art. este necesară remiterea bunului”. drepturile sale sociale. 3/2013 | 37 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. pentru validitatea sa. Tot din acest caracter intuitu personae al contractului de societate rezultă şi dispoziţiile art. Articolul nu este aplicabil în cazul promisiunii de a încheia un contract real. pentru că în cazul unui contract real este necesară remiterea bunului şi instanţa poate suplini prin hotărârea sa numai consimţământul părţii. De asemenea. norma generală fiind în acest caz art. 1908 C. iar promitentul refuză să încheie contractul. Art. 1279 alin. la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii. Totodată. Această hotărâre poate fi pronunţată numai dacă bunul se află în posesia beneficiarului. afară de cazul retragerii sau excluderii sale. Art. atunci când natura contractului o permite. vinde. referitoare la promisiunea asupra drepturilor sociale. Potrivit acestora. civ. dacă cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale câte ori părţile apreciază ca fiind utilă o înţelegere prealabilă vânzării. asociatul nu poate ceda. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la cererea celeilalte părţi. să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. prevede „altfel”..ro. Societatea simplă are un caracter intuitu personae şi asocierea unui terţ nu se poate face decât în condiţiile art. civ. ci presupune încheierea unei convenţii prin care asociatul acordă terţului o participaţie la drepturile sale sociale[41]. înainte de încetarea societăţii. civ. prevede: „contractul este real atunci când. (4) C. restituirea sau contravaloarea părţii care i se cuvine din bunurile comune ale societăţii. 1279 alin. prevede faptul că un asociat îşi poate asocia o terţă persoana la drepturile sale sociale fără consimţământul celorlalţi asociaţi. fără consimţământul tuturor asociaţilor. civ. dacă prin lege nu se prevede altfel. fără consimţământul tuturor celorlalţi asociaţi. prin comanda: #2077 DOSAR | . Potrivit art. (3) C. (3) C. 2145 C. pot încheia o promisiune de vânzare-cumpărare. civ. Art. Asociatul unei societăţi cu durată nedeterminată nu poate cere. Acest lucru nu echivalează cu intuitu personae introducerea terţului în societate în calitate de asociat. orice promisiune făcută de un asociat de a ceda. iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. în cazul în care promitentul refuză să încheie contractul promis. Într-o societate profesională acest lucru nu este posibil pentru că acolo asociaţii trebuie să aibă calitatea de membru al profesiei respective pentru a putea fi asociat. instanţa. 2145 C. În materia contractelor de împrumut. asociatul nu poate garanta în niciun fel obligaţiile personale sau ale vreunui terţ cu drepturile sociale.ionescu14@rdslink. de asemenea. referitor la asocierea asupra drepturilor sociale şi cedarea acestora. nu şi operaţiunea remiterii[40]. reglementează promisiunea de împrumut. poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. civ. [40] În acest sens.

nu este o promisiune de a încheia un contract în viitor. Dreptul transporturilor. la daune. La acest tip de contract.[45] Forma scrisă a acestui tip de contract de transport este cerută ca o condiţie ad probationem. contractul de transport se consideră încheiat în momentul în care staţia de expediţie a primit integral marfa. Legea nu stabileşte expres obligaţia căii ferate de a accepta toate cererile de transport. condiţii prestabilite la care clientul poate adera sau nu.H. pp. Stanciu. Aşadar. numit scrisoare de trăsură. 104. însoţită de scrisoarea de trăsură completată şi semnată de expeditor şi transportatorul a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele documentului de transport. Potrivit reglementărilor legale din domeniu. În domeniul contractului de transport feroviar de mărfuri[42]. contractul de transport feroviar de mărfuri este un contract real. prin comanda: #2077 | DOSAR .Cristina STANCIU Beneficiarul unei asemenea promisiuni va avea dreptul. 286-292. De asemenea.[43] Este de precizat că Regulamentul distinge.[46] Acest caracter al contractul de transport feroviar de mărfuri este analizat de o parte a doctrinei[47]: „scopul practic al scrisorii [42] [43] DOCTRINĂ C. mărfuri admise la transport în anumite condiţii şi mărfuri excluse de la transport. 28-37.. cu orare anunţate periodic. predarea bunurilor fiind o condiţie de valabilitate a contractului. transportul este posibil cu personalul şi mijloacele de transport pe care le deţine şi transportul nu este împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita şi care nu depind de ea pentru a fi înlăturare. încheiat şi verbal. cu preţuri deja stabilite. structura juridică a unei promisiuni de contract se regăseşte în privinţa etapelor procedurale necesare pentru încheierea valabilă a contractului de transport feroviar de mărfuri. lato sensu. Transportul de mărfuri pe căile ferate. cumpărare sau garantare a unor drepturi sociale ale unei societăţi) de către promitent. [47] E. la data: 20-11-2013. Ed. C. aşadar. în cazul neobţinerii acordului celorlalţi asociaţi de a perfecta contractul (este vorba de un contract de cesiune. Bucureşti. un contract consensual.A. p. de fapt. Regulamentul de transport pe calea ferată prevede. pentru că transportatorul feroviar organizează.ionescu14@rdslink. între: mărfuri ce pot fi primite la transport în orice condiţii – aceasta reprezentând regula. curse regulate. Cartea II. contractul de transport feroviar de mărfuri este un contract de adeziune.[44] Caracterele juridice ale acestui tip de contract rezultă dintr-o analiză a acestuia.ro. Dreptul transporturilor. neavând posibilitatea de a solicita instanţei executarea „în natură” a promisiunii. din această perspectivă. Piperea. 1927. ci reprezintă o etapă în formarea acestui tip de contract. Este considerat un contract numit ce beneficiază de reglementare specială şi care se materializează într-un document tipizat. 38 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Cristoforeanu. de regulă. contractul de transport feroviar de mărfuri poate fi considerat. Beck. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 2008. Bucureşti. Despre contractul de transport. dar numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: expeditorul se supune normelor din Regulament şi tarifelor de transport. aşadar. transportatorul feroviar are obligaţia legală de a încheia contract de transport cu orice persoană care-l solicită în acest sens. În practică. Bucureşti. c. 2003. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. că o completare incorectă sau incompletă ori pierderea documentului de transport nu afectează valabilitatea contractului de transport. Atelierele „Curierul judiciar” S. Astfel. este numită şi cerere de expediţie. [44] [45] [46] Contractul de transport poate fi. dar această obligaţie rezultă din interpretarea dispoziţiilor Regulamentului de transport ce tratează condiţiile în care calea ferată efectuează transporturile de mărfuri. Ed. deşi dintr-o perspectivă mai mult teoretică. Gh. pp. iar potrivit Regulamentului. All Beck.

Antecontractul nu se poate confunda cu contractul de transport. rechizitele necesare. adică cei cu care a încheiat convenţii-cadru. programarea încărcărilor. la data: 20-11-2013. nu poate fi interpretat în alt fel decât ca un mijloc expeditiv în redactarea convenţiilor respective”. Ed. prin comanda: #2077 DOSAR | . staţia de destinaţie a expediţiei. 2001. Garanţia poate fi depusă în lei sau în valută. PANDECTELE ROMÂNE NR. precum şi obligaţia de a încheia în viitor unul sau mai multe contracte de transport feroviar. Şt. o comandă scrisă. În acest sens. Antecontractul – etapă procedurală în formarea contractului de transport feroviar. Comanda unui client. tipul mijloacelor de transport solicitate[48]. un „antecontract”. Pentru aceşti clienţii. De asemenea. Aşa cum am mai precizat. solicitând prin aceasta punerea la dispoziţie a mijloacelor de transport. p. vagoanele deschise. felul mărfii care va fi încărcată. Craiova. pentru a se stabili de comun acord modalităţile în care se comandă mijloacele de transport pentru încărcare.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale de trăsură şi al duplicatului este acela de a servi la materializarea condiţiilor contractuale. însă. din punct de vedere al naturii juridice. scrisoarea de trăsură nu este cerută pentru validitatea şi existenţa contractului de transport. garanţia se va restitui.ionescu14@rdslink. odată cu comanda. După încheierea scrisoare de trăsură | contractului. Comanda făcută de expeditor trebuie să conţină următoarele elemente: data şi locul unde va avea loc încărcarea. 3/2013 | 39 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.F. iniţiativa de a încheia contractului de transport feroviar este a expeditorului. modul de primire şi de predare a mărfurilor şi mijloacelor de transport goale sau încărcate. garanţia depusă se face venit al căii ferate. el este un contract cu reglementare distinctă. contract de transport feroviar | clientul renunţă la încărcarea vagoanelor înainte de convenţii-cadru de încărcare/descărcare încheierea contractului de transport. expeditorul trebuie să depună în contul agenţiei de marfă şi o garanţie[49] care se stabileşte în funcţie de tariful de transport ce trebuie plătit în situaţia în care se încheie contractul de transport. locul de încărcare sau descărcare. cu un anume istoric.ro. vagoanele pentru containere. expeditorul depune la agenţia de marfă C. 183. Themis. urmată de acceptarea ei de către operatorul de transport feroviar. c. modul de decontare a tarifelor şi alte condiţii care trebuie îndeplinite de părţi pentru a se finaliza cu încheierea contractului de transport.[50] [48] [49] [50] Vagoanele acoperite. cu un obiect propriu. Cristoforeanu) aduce noi argumente în acest sens: „în concluzie: contractul de transport pe căile ferate este consensual. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. are un conţinut specific şi sancţiuni specifice în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de părţi. Contracte de transport de mărfuri în trafic intern şi internaţional. calea ferată nu mai pretinde depunerea garanţiei cerute de Regulament ca în cazul comenzilor celorlalţi clienţi. Dacă. se află în stare de ofertă permanentă de servicii faţă de public. Scurtu. specifice pregătirii încheierii unui contract de transport. Acelaşi autor (E. părţile îşi asumă anumite obligaţii de a face. Pentru clienţii cu care calea ferată are relaţii de afaceri îndelungate. se încheie convenţii-cadru de încărcare/descărcare. trenul cerut pentru expediere. care se adresează căii ferate care. fiind un transportator profesionist. Iar faptul că la încheierea contractelor se întrebuinţează formulare-tip. cu minimum 5 zile înainte de începerea operaţiunilor de încărcare a mărfii. cantitatea şi modul de prezentare la transport. la definirea precisă a drepturilor şi obligaţiunilor reciproce rezultate din convenţie. dar şi convenţia-cadru încheiată de calea ferată cu clienţii permanenţi reprezintă. Prin acest antecontract.R. ci ea constituie un document de probaţiune care poate fi înlocuit sau completat cu alte probe”.

comanda sau. pe lângă raporturile juridice dintre particulari şi raporturile dintre profesionişti. ca regim juridic de dreptul familiei şi nu de materia contractuală. civ. promisiunea reciprocă de a încheia în viitor căsătoria. ea reprezintă o promisiune. ea ţinând. căreia îi precede acceptarea din partea operatorului de transport feroviar.Cristina STANCIU În privinţa structurii şi a naturii juridice.ro. Potrivit prevederilor regulamentului feroviar. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. se depăşeşte termenul contractului de transport. la data: 20-11-2013. nu se va mai percepe tariful orar de utilizare a mijlocului de transport pe perioada imobilizării lui. Contractul de transport feroviar este. din această cauză. adică până în momentul în care expediţia poate fi îndrumată cu următorul tren. iar contractele reale sunt acele contractele pentru a căror validitate este necesar. 1955-2008 şi de contractul de expediţie de bunuri prin prevederile art. 2064-2071.) şi analizând-o lato sensu. clientul are dreptul la despăgubirile prevăzute de Regulament pentru cazurile de întârziere al transportului. prin comanda: #2077 | DOSAR . În cazul în care expediţia nu a plecat cu trenul convenit din vina căii ferate şi. noţiuni care înlocuiesc comerciantul şi faptul de comerţ. expeditorul va plăti un tarif orar de utilizare pentru mijloacele de transport ce alcătuiesc expediţia. Astfel. Noul Cod civil introduce noţiuni noi cu efect direct asupra regimul juridic al transportatorului cum sunt noţiunile de profesionist şi întreprindere. Totodată. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. inclusiv asupra dreptului transporturilor. după caz. c. completată şi semnată de expeditor. Logodna – o „promisiune”. pentru a se încărca mijloacele de transport şi obligaţia căii ferate de a pune la dispoziţia clientului mijloacele de transport stabilite. în acest context. de fapt. În acest context. dacă expeditorul a prezentat scrisori de trăsură cu altă destinaţie decât cea din comandă. primind marfa care face obiectul contractului şi scrisoarea de trăsură. actualmente. ci şi în privinţa domeniului de aplicare a acestor reglementări. aşadar. convenţia-cadru a expeditorului. menţionăm că noul Cod civil aduce schimbări nu numai în privinţa raporturilor juridice civile. există două obligaţii principale în sarcina părţilor antecontractului: obligaţia clientului de a preda expediţia către calea ferată în termenul stabilit. În cadrul reglementărilor cu valoare de normă generală ce privesc contractul de transport de bunuri. aplică ştampila cu data primirii pe exemplarele scrisorii de trăsură. se constată că noul Cod civil şi-a lărgit domeniul de aplicare şi. Din această perspectivă. cuprinde în sfera sa. va plăti tariful orar de utilizare pentru mijloacele de transport încărcate care aşteaptă alt tren pentru îndrumare pe toată perioada imobilizării lor. pe toată perioada imobilizării lor.ionescu14@rdslink. un contract real. promisiunea de contract nu beneficiază de o reglementare expresă. Logodna este o instituţie nou introdusă în Codul civil (art. Intrarea în vigoare a noului Cod civil reprezintă pentru sistemul juridic un moment de schimbare profund. 266-270 noul C. noul Cod civil reglementează contractul de transport prin dispoziţiile art. cu impact direct asupra tuturor ramurilor de drept privat. a unei „etape precontractuale” care creează obligaţii ne interesează această instituţie. Dacă expediţia nu a plecat cu trenul convenit din culpa căii ferate. adică acele raporturi care cădeau sub sfera de aplicare a Codului comercial de la 1887. Totodată. În cazul în care expediţia nu a plecat cu trenul convenit din culpa expeditorului. pentru că părţile îşi asumă prin el obligaţii de a face – pregătirea în viitor a contractului de transport. este o considerată o promisiune de contract. Contractul de transport se încheie în momentul în care staţia de expediţie. Capitolele din noul Cod referitoare la logodnă DOCTRINĂ 40 | PANDECTELE ROMÂNE NR. precum şi raporturile dintre profesionişti şi alte subiecte de drept civil. pe lângă acordul de voinţă al părţilor şi predarea lucrului.

partea care. Mai mult. cit. l-a determinat pe celalalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri. c. Darurile se restituie în natură sau. dacă aceasta nu mai este cu putinţă. aşa cum am mai precizat. iar în cazul ruperii răspunderea delictuală logodnei. Baias. în lumina noilor reglementări. legislaţia română reglementează în noul Cod civil logodna pe care o defineşte ca fiind promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. „obligă”: în privinţa răspunderii pentru ruperea logodnei. Macovei (coordonatori). o premieră. Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile şi în cazul logodnei. I. Precizarea vine în contextul în care doctrina franceză. cu excepţia darurilor obişnuite.ro. Mergând pe modelul unor legislaţii ca cea franceză.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale reprezintă. iar în privinţa condiţiilor de formă necesare încheierii logodnei nu e necesară nicio formalitate şi logodna poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. consideră logodna ca pe un fapt juridic. 3/2013 | 41 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Încheierea căsătoriei este considerată o datorie morală pentru că logodna nu conferă un drept la acţiune în „realizare” în situaţia ruperii acesteia. pe durata acesteia. în măsura îmbogăţirii şi obligaţia de restituire nu mai există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici. se prescrie în termen de un an de la data ruperii logodnei. clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei şi logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. în sensul că o clauză penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nulă. dacă şi în măsura în care prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu logodnicului nevinovat de ruptură. în vederea căsătoriei. nu este posibilă o „executare silită” a acestei promisiuni..A. introducerea prevederilor privind logodna fiind motivată de specialişti ca făcând parte dintr-o serie de măsuri menite să protejeze familia şi ca o reglementare ce răspunde la o realitate tradiţională românească. italiană sau elveţiană. Logodna. 263-272.ionescu14@rdslink. principiul constituţional al căsătoriei liber consimţite nepermiţând limitări de nici o natură. Mai mult. partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei. Chelaru. op. precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Altfel spus. logodna | Totodată. în majoritatea ei. la data: 20-11-2013. [51] Fl. ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi clauză penală | şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Această reglementare trebuie interpretată. pp. prin comanda: #2077 DOSAR | . Potrivit reglementărilor civile. în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările. PANDECTELE ROMÂNE NR. Partea care rupe o logodnă în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei. cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă. literatura[51] de specialitate opinează că promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria este un acord de voinţe şi nu un fapt juridic. E. potrivit doctrinei. Natura juridică a răspunderii juridice în acest caz este cea a unei răspunderi civile delictuale şi dreptul la acţiune în repararea prejudiciului cauzat prin ruperea logodnei. Constantinovici. În privinţa naturii juridice a logodnei. în mod culpabil. R. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau.

ro. dar nu în sensul naşterii unei obligaţii de a face. un act juridic bilateral. la data: 20-11-2013. Noul cod civil.A. Aşadar. prin efecte – de a contracta. Constantinovici.A. 1278 noul C. el poate fi stabilit de instanţă prin ordonanţă preşedinţială. operaţiune care va fi decisă discreţionar de către beneficiar. I. Macovei (coordonatori). defineşte pactul de opţiune ca fiind situaţia „când părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de voinţă. în cazul în care părţile nu au stabilit un anumit termen pentru acceptare. Oferta este. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. de asemenea. aşa cum este ea definită şi prevăzută de noul Cod civil[52]. 1191 C.H. Pactul de opţiune – natură juridică. Constantinovici. Ed. prin comanda: #2077 | DOSAR . Chelaru. doctrina consideră pactul de opţiune un contract..Cristina STANCIU III. c. op. [54] [55] [56] Produce efecte prevăzute de art. Comentariu pe articole. R. Pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare se vor încheia. al conţinutului ofertei ori al uzanţelor. Pactul de opţiune privind contractul de vânzare. Pactul de opţiune 1. prin acceptarea declaraţiei de voinţă irevocabile a promitentului”. al negocierilor. În ceea ce priveşte regimul juridic. 1338-1339. intrarea în vigoare a viitoarei convenţii etc. cit. mai precis. al practicilor statornicite între acestea. Specificul pactului de opţiune faţă de o promisiune unilaterală de a contracta în general rezidă în faptul declarării irevocabile a voinţei promitentului de a încheia contractul. dar şi elementele specifice pactului[55] şi contractul se va încheia prin simpla acceptare a ofertei. Baias. 1-2664. C. (4) formă – pactul de opţiune. Chelaru. I. civ. (2) obiect – declaraţia de voinţă („acea declaraţie se consideră o ofertă irevocabilă”)[54] a promitentului de a încheia contractul în condiţiile stabilite şi acceptarea sau refuzul.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. o promisiune – unilaterală. [53] Fl. a declaraţiei de către beneficiarul opţiunii. după caz. dar şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile doresc să-l încheie. pactul de opţiune este considerat o construcţie juridică a cărei structură este formată din următoarele elemente: (1) părţi – promitent şi beneficiar al opţiunii. Reglementările pe care le-am analizat pot fi considerate norma generală în materie de promisiune de contractat şi pact de opţiune pentru [52] DOCTRINĂ Art. (3) condiţii pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile doresc să-l încheie. irevocabilă atunci când poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor. 1338: „Spre deosebire de ofertă. 42 | PANDECTELE ROMÂNE NR. E. fără nicio altă formalitate. Pactul de opţiune – regim juridic[53]. Fl.: (1) Oferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen. sunt şi autori[56] care consideră pactul de opţiune ca fiind „o promisiune unilaterală specială de a contracta”. Macovei (coordonatori). Beck. (2) Declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect. p. 1191 noul C. Bucureşti. care este un act juridic unilateral ca mod de formare. Termen de acceptare. 2012. în forma cerută de lege pentru contractul pe care părţile doresc să-l încheie. Totodată. Baias. cu citarea părţilor. pp. Deşi noul Cod civil nu stabileşte în mod clar natura juridică a pactului de opţiune. civ. E. pactul de opţiune este definit de noul Cod civil care precizează că acesta trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile doresc să-l încheie în viitor. art. R. civ. iar cealaltă să o poată accepta sau refuza”. Aşa cum am mai precizat. pactul de opţiune reprezintă un contract (act juridic bilateral). declaraţia fiind considerată o ofertă irevocabilă. el a consimţit deja la perfectarea/naşterea contractului. Pactul de opţiune în reglementarea noului Cod civil Art. potrivit noilor reglementări.

care defineşte pactul de opţiune. proiect strategic ID 61968 (2009). ofertantul fixează elementele ce pot fi luate în considerare pentru încheierea contractului. aceasta întrucât. ca fiind. Astfel.5/S/61968. manifestarea de voinţă din partea promitentului este deja exprimată. ori. la data: 20-11-2013. civ. 3/2013 | 43 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro/pactul-de-optiune-si-promisiunea-de-a-contracta-in-noul-cod-civil. mai curând. prin care. Pactul de opţiune şi promisiunea de a contracta în noul Cod civil. ca şi în cazul ofertei de a contracta. aceea a expirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. la o primă analiză. 1668 noul C. este reprezentat de reglementările art. Acknowledgement: „Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1. Totodată alin. nu este de natură a o califica drept ofertă un astfel de act juridic. cât şi o convenţie accesorie în temeiul căreia beneficiarul devine creditorul unui drept de opţiune asupra încheierii sau neîncheierii contractului propus. Astfel. după caz. dreptul de opţiune se notează în cartea funciară şi faptul că dreptul de opţiune se radiază din oficiu dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de exercitare a opţiunii. (2) şi (3) precizează că atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare. Declaraţia de voinţă a celui ce se obligă este considerată de legiuitor. cea a unei „oferte” avem unele oferta de a contracta | rezerve. în cazul pactului de opţiune. 1278 noul C. cât şi a pronunţării unor hotărâri ce vizează aceste acte. ale cărui elemente esenţiale sunt deja stabilite prin convenţia părţilor. oferta (în concepţia clasică) reprezintă o convenţie accesorie propunere de a contracta. civ. c. Un exemplu în acest sens. art. aceste elemente sunt stabilite de către părţile ce încheie „pactul” şi nu doar de către „ofertant” (promitent). care oricum este bi sau multilateral. dat fiind faptul că în doctrină analiza şi interpretarea lor a stârnit deja unele comentarii.Câteva considerente privind instituţiile juridice ale etapei precontractuale că legiuitorul reglementează şi cazul particular – norma specială – pactul de opţiune privind contractul de vânzare. Folosirea noţiunii de ofertă a stârnit discuţii. F. Sarchizian. între data încheierii pactului şi data exercitării opţiunii sau. Reglementările noului Cod civil român în privinţa pactului de opţiune şi a promisiunii de a contracta erau necesare dat fiind faptul că. doctrina[57] consideră: „cât priveşte natura juridică pact de opţiune | desemnată de legiuitor. ci prin acordul părţilor.” [57] A se vedea www. însoţită de dovada comunicării sale către partea cealaltă. cofinanţat din Fondul Social European. o ofertă irevocabilă.” O altă teză pe aceeaşi problemă juridică vorbeşte de „natura juridică complexă” a pactului de opţiune care cuprinde atât oferta de a contracta. prevede că. reprezintă o manifestare „anticipată” de a încheia contractul. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. PANDECTELE ROMÂNE NR. în cazul pactului de opţiune referitor la un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat. A. Ciutacu. în practică sunt utilizate din ce în ce mai des şi înlăturarea confuziunilor dintre cele două operaţiuni juridice şi stabilirea unor reguli pentru actele ce se realizează în etapa precontractuală trebuiau a fi adoptate. Că. ci. în acest caz.ro.srdo. atât în privinţa încheierii actelor juridice din etapa precontractuală. În loc de concluzii Este interesant de urmărit efectul acestor noi reglementări în viaţa practică. 2. prin comanda: #2077 DOSAR | .ionescu14@rdslink. caracterul original al pactului de preferinţă constând în faptul că elementele ofertei nu sunt stabilite exclusiv de către ofertant..

Cheshire. 1998. care îndeplineşte funcţiile mandantului sau comitentului din aceleaşi contracte. contractul de agency îndeplineşte atât funcţiile mandatului. 1996. împuternicire reală În sistemul anglo-american nu este reglementat contractul de mandat şi de comision.P. Eight Edition. cofinanţat din Fondul Social European. dr. care îndeplineşte funcţiile mandatarului sau comisionarului. such as the U. Conceptul de intermediere în sistemul de „common law”.C. 1972. c. M.S. din contractele de mandat şi de comision. prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. Autorii englezi[2] atrag atenţia că.5/S/61968. R.ionescu14@rdslink. [1] [2] DOCTRINĂ G. Fridman Gerald Henry Louis. principal. Aşadar. principal. B. la data: 20-11-2013.H.J. agent. agent. C. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.S. Law and Principles. nu face nici o deosebire între mandatar şi comisionar şi nici între reprezentarea directă (perfectă) şi cea indirectă (imperfectă). pe de o parte. împuternicire aparentă. prin comanda: #2077 | DOSAR . şi principalul. pe de altă parte. apparent authority.Cristina POPA NISTORESCU Consideraţii cu privire la contractul de Agency[1] Conf. Agency. 451–453. pag. 2010. such as France. Keywords: authority. Markesinis. Munday. AGENCY este o instituţie de intermediere. b) posibilităţile de adaptare la cerinţele şi specificul afacerii Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1.ro. funcţiile lor fiind îndeplinite de contractul de agency. Law of contract. proiect strategic ID61968 (2009). Flurmston. and the law of agency in civil law countries. R. Cele două părţi în acest contract sunt: agentul. precizând că ea s-a impus prin: a) pragmatismul ei. cât şi pe cele ale comisionului. Butterworths. actual authority REZUMAT Lucrarea subliniază principalele dispoziţii cu privire la contractul de agency într-o analiză comparativă între contractul de agency din sistemul de common law şi intermedierea din sistemul de drept continental. Munday. Butterworths. 44 | PANDECTELE ROMÂNE NR. distincţie fundamentală în sistemul de drept continental. London. London.C. An outline of the law of agency.. univ.K. Butterworths. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. London. Cristina POPA NISTORESCU Facultatea de Drept si Științe Administrative Universitatea din Craiova ABSTRACT The paper highlights the main traits and provisions of the agency contract in a comparative analysis between the law of agency in common law countries. The law of agency. cunoscut sub denumirea de agency. Oxford University Press. Fifoot. Cuvinte-cheie: împuternicire.

numită agent.ionescu14@rdslink. R. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Ed. „agency by consent”. agentul poate fi agent-servant sau independent contractor-agent. 957. în cazul împuternicirii aparente (agency by estoppel). Lumina Lex. agentul. Fundamentul teoretic al intermedierii în sistemul „common law” se bazează pe teoria identităţii principalului cu agentul. ci de natura lui. op. în raport de natura tranzacţiei. facilitarea operaţiunii comerciale şi garantarea eficienţei sale. pag. Munteanu.. Bucureşti. Ed. în contul proprietarului. Bucureşti. 26 – 28. Această formă de intermediere poate fi desemnată prin termenii: „agency act of the parties”. R. prin contractul de agency se înţelege acel raport de intermediere în care o persoană. Bucureşti. în baza căreia acţionează pe seama şi în numele titularului afacerii comerciale. Agentul primeşte de la principal o împuternicire reală numită „authority”. pag. Academiei R. prin teoria identităţii se încearcă ocrotirea principalului. AGENCY lasă la latitudinea părţilor să decidă dacă intermedierea respectivă va face obiectul unui contract sau al unei simple înţelegeri. El poate fi sub controlul principalului sau poate acţiona independent. însă.Consideraţii cu privire la contractul de Agency care face obiectul intermedierii. În temeiul ei. în schimbul unei remuneraţii. încheind o afacere sau un contract. cit. Vonica. R. Popescu. dar el poate fi fondat şi pe o prezumţie legală de reprezentare aparentă. ca de exemplu. [6] T. „agency by agreement”. c) flexibilitatea ei. 1976. Pe de altă parte. Aşa cum se poate observa. fie numai în contul ei[6]. Partea generală. dacă în sistemul contract de mandat | de drept continental problema se limitează la ocrotirea terţului care contract de comision | a încheiat un act de comerţ cu un intermediar care nu era autorizat common law | să-l încheie. în interesul părţilor. Dreptul comerţului internaţional. se admite protecţia terţului de bună-credinţă[3]. persoană fizică sau juridică. 269. PANDECTELE ROMÂNE NR. Munteanu. izvorul raportului juridic este acordul părţilor. cât şi fapte materiale (manual service – prestaţii materiale). strict limitate. În ceea ce priveşte consimţământul principalului. op. la data: 20-11-2013. Aşadar. ca urmare a exigenţelor comerţului internaţional. fie în numele şi pentru aceasta. contract de agency stabilindu-se principiul potrivit căruia un act neautorizat încheiat de agent nu-l leagă pe principal şi numai în anumite cazuri. Aceiaşi autori subliniază că. în cazul în care actul. iar după felul prestaţiei general-agent sau special-agent. denumită „agency by estoppel”[5] O asemenea împuternicire rezultă din cuvintele sau conduita principalului. Didactică şi Pedagogică. 26. Munteanu. Cu alte cuvinte. pag. Ed.R. prin comanda: #2077 DOSAR | . 1983. în cazul în care comandantul unei nave vinde unele mărfuri perisabile pentru a salva valoarea lor.. Drept comercial. 3/2013 | 45 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. În funcţie de gradul controlului exercitat de principal sau patron. practica judiciară engleză admite însă întotdeauna dovada – chiar lipsa oricărei menţiuni în acest sens – că un contract a fost încheiat de către una din părţi în calitate de agent al unei terţe persoane. acesta poate fi dat şi ulterior operaţiunilor efectuate pe seama sa de către agent. dobândeşte puterea de a săvârşi atât acte juridice.R. spre deosebire de contractele de mandat sau comision. Reprezentarea nu este de esenţa contractului de agency. se obligă să acţioneze în contul unei alte persoane.P. cit. în care purtarea agentului lasă să se vadă că a lucrat pe contul lui. 2000. pag.. în cadrul căreia se consideră că agentul este autorizat să acţioneze în limitele împuternicirii acordate. Mazilu. numită principal[4]. Ed. 26. iniţial neautorizat. pag. pag. c. În toate cazurile se urmăreşte. Dreptul comerţului internaţional. În afară de câteva cazuri de speţă. 346-347. principalul creează prin vorbele sau conduita sa o aparenţă astfel că este lipsit de dreptul (estopped) de a pretinde că un contractant nu e agentul său. Lumina Lex.S. Bucureşti. D. este ulterior [3] [4] [5] R. 2000. Contracte de intermediere în comerţul exterior al României.ro.

întrucât pentru ca instituţia ratificării să opereze.ro. răspunderea contractuală. pag. părţile contractante vor fi numai principalul şi terţul. Agenţii pot fi nu numai persoane fizice. op. cit. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cit. agentul este o persoană care îndeplineşte acte juridice sau prestaţii comerciale sub controlul principalului. prima situaţie prezentată. pag. [7] [8] [9] DOCTRINĂ R. nu este posibilă în cadrul sistemului de „common law” decât în ipoteza în care acţionează în calitate de intermediar pentru un principal numit sau dezvăluit. rezultă că instituţia agency include o serie de elemente. caracterizându-se prin două etape contractuale succesive. Ibidem. ceea ce însă nu se întâmplă în cazul în care el acţionează pentru un principal nedezvăluit[8]. devenind obligatoriu[7]. Astfel. care în dreptul nostru ţin de domeniul mai multor instituţii juridice. Ibidem. trăsături comune cu relaţiile ce se stabilesc în cazul reprezentării directe din sistemul de drept continental[12]. Munteanu.Cristina POPA NISTORESCU aprobat (ratificat) de către principal. se aseamănă din punct de vedere al efectelor cu reprezentarea indirectă din sistemul de drept continental[11]. T. deosebirea constând numai în poziţia agentului. De asemenea. Dacă agentul încheie contractul cu terţul în numele unui principal numit. prin comanda: #2077 | DOSAR . În ce priveşte principalul nedezvăluit (undisclosed).. cit. op. în ipoteza în care existenţa şi identitatea principalului au devenit cunoscute pentru el ulterior încheierii actului juridic cu agentul. Munteanu.R. pag. R.. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. cit. mandatul. răspunderea delictuală etc. Din cele menţionate până acum. Munteanu. op. [10] [11] [12] 46 | PANDECTELE ROMÂNE NR. „partenerships”). În cazul în care principalul a fost dezvăluit. iar agentul iese din cauză.. Ratificarea fiind aprobarea ulterioară de către principal a operaţiilor efectuate pe seama sa de către agent fără împuternicire. 347. principalul sau patronul este cel care organizează intermedierea. terţul poate. situaţie ce are astfel.[9] Aşa cum am mai precizat. 27-28. 27. agentul rămânând complet în afara contractului încheiat cu terţul. R. agentul nu răspunde faţă de terţ şi nici nu dobândeşte drepturi împotriva lui. fie pe principal[10]. 30. pag. fie pe acesta din urmă. poziţia terţului este aceeaşi ca şi cum agentul ar fi dezvăluit numele principalului cu ocazia încheierii contractului. stabilind termenii şi modalităţile încheierii şi derulării tranzacţiei comerciale. drepturile şi obligaţiile lui şi ale terţului sunt aceleaşi ca şi cum principalul ar fi fost numit. În concluzie. la data: 20-11-2013. În consecinţă. afară de cazul în care prin clauzele contractului îşi asumă răspunderea personală. precum: reprezentarea. În acest caz operaţia se desfăşoară într-o singură etapă în care drepturile şi obligaţiile iau naştere direct în persoana principalului. ca şi în sistemul de drept continental. contractul de muncă. precum şi societăţi chiar lipsite de personalitate juridică („unicorporated associations”. să aleagă între a-l considera parte contractantă. Agentul poate crea în sarcina principalului. Popescu. c. Principalul nedezvăluit nu poate ratifica actul făcut de agent fără împuternicire. ci şi persoane juridice. precum şi o răspundere delictuală pentru delictele („torts”) săvârşite. op. trebuie ca agentul să se prezinte în această calitate faţă de terţi. În cel de-al doilea caz. instituţia agency este susceptibilă de a fi extinsă şi la funcţionari publici („public officers”). o răspundere contractuală pentru contractele pe care le încheie.ionescu14@rdslink..

Principalul este obligat faţă de agent să furnizeze informaţiile necesare şi să plătească suma promisă pentru serviciile prestate. cit. agentul nu poate să lucreze în contul unor persoane care s-ar afla în conflict de interese („with conflicting interest”) cu principalul său. pag. rezultă că agentul trebuie să predea principalului toate foloasele rezultate din afacerea încheiată pentru acesta. 351. T. prin acordul părţilor. să-i furnizeze acestuia informaţii cu privire la afacerile ce-i sunt încredinţate ca. potrivit împuternicirii primite. are şi obligaţia de a depune o anumită diligenţă şi să fie competent. op. asupra unor împrejurări care ar face imposibilă îndeplinirea prestaţiei la care s-a obligat. În spiritul aceleiaşi obligaţii.R. cit.. În cazul în care este retribuit. Popescu. În ipoteza în care agentul acţionează deschis. are obligaţia loialităţii faţă de principal.R.ionescu14@rdslink. pag. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. care îi stabileşte coordonatele mandatului şi limitele sale[13]. interpretată în mod rezonabil de către agent l-a putut face pe acesta să creadă că într-adevăr principalul [13] [14] [15] [16] [17] D. Împuternicirea poate fi reală („actual authority”) sau aparentă. 270. inclusiv darurile manuale făcute de terţ agentului pentru a-l gratifica[16]. op. indiferent de poziţia în care se află. în baza autorizaţiei („authority”). R. Mazilu. pag.Consideraţii cu privire la contractul de Agency Agentul. cea reală. să-i facă concurenţă principalului ori să aibă interese contrare cu acesta. op. rezultând din comportarea principalului care.ro. nefiindu-i îngăduit să acţioneze în interesul părţii adverse. principalul poate deveni parte în contractul încheiat cu terţul. PANDECTELE ROMÂNE NR. Din principiul care spune că agentul acţionează numai în folosul principalului. poate fi la rândul ei expresă. Dar. op. acţionează în numele principalului sau în nume propriu. pag.. principalul trebuie să acorde o indemnizaţie. agentul are îndatorirea să acţioneze conform promisiunii făcute principalului. 957. întreaga activitate a agentului se desfăşoară în conformitate cu împuternicirea („authority”) dată de principal. indiferent dacă numele său a fost prevăzut sau nu în contract. adică a actului prin care se formulează împuternicirea agentului. Agentul. Putem spune că. pentru principal. la data: 20-11-2013. 3/2013 | 47 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. realizânduse în acest caz „disclosed agency”. s-ar prevedea altfel („unless otherwise agreed”). afară de cazul în care. care este cea propriu-zisă sau de drept comun. Tot astfel. rezultând din cuvintele scrise sau orale ale principalului şi implicită. cum ar fi în cazul unui factor ori al unui broker[17]. 351. Pentru pierderile şi spezele suportate de agent. T. independent de informarea terţului. Pe lângă obligaţia pe care agentul o are de a se supune directivelor principalului (şi de a nu contraveni instrucţiunilor date de către acesta). de exemplu. principalul trebuie să-l încunoştinţeze pe agent despre riscurile financiare şi patrimoniale ce decurg din activitatea de agent. cit. prin comanda: #2077 DOSAR | . El trebuie să lucreze numai în folosul şi sub controlul principalului. realizându-se o „undisclosed agency”. Undisclosed – nedezvăluit. el mai este ţinut să dea socoteală de ceea ce a primit ori a plătit pentru principal. cit. sau asupra faptului că partea cealaltă acţionează la rândul ei pentru un „undisclosed”[14] principal[15]. agentul nu poate face un act cu sine însuşi („as adverse daruri manuale | party”) şi nici ca agent al unui terţ (adică „for adverse party”) după cum nu poate să facă vreo concurenţă principalului în domeniul pentru care undisclosed agency există agency. Vonica. mandat | De asemenea.P. Astfel. respectându-i instrucţiunile primite. c. Popescu. acesta din urmă devine parte în contractul cu terţul...

Când acest furnizor s-a adresat justiţiei cu o plângere împotriva principalului. De exemplu[18]. London. împuternicirea reală poate avea ca obiect toată gama operaţiilor susceptibile de a se efectua prin intermediul unei agency. Această împuternicire tacită sau implicită se realizează mai ales în situaţiile în care s-a acţionat în conformitate cu uzanţe sau cutume comerciale.C. M. pag. pag. În concluzie. spre deosebire de contractele de mandat şi de comision din dreptul continental. 451. poate avea ca obiect numai acte juridice[19].P. împuternicire reală („actual authority”) împuternicire aparentă | poate interveni în toate cazurile de agency. 354. 2. terţul ignoră existenţa unui principal. spre a obţine plata mărfii livrate. notă subsol nr. O astfel de împuternicire. cit. 1976. Law of contract. atâta timp cât „apparent authority” rezultă din comportarea principalului faţă de terţ. pentru serviciile efectuate de agent. După cum se poate observa. dat fiind că în acest tip de comerţ există uzanţa ca aprovizionarea să se facă numai de la anumiţi furnizori. Popescu. cit.P. este convins că acesta a acceptat să consimtă că persoana ce pretinde că acţionează pentru el. între împuternicirea aparentă şi cea reală există unele deosebiri: mai întâi. interpretându-i rezonabil conduita. denumită împuternicire aparentă. Dreptul comerţului internaţional. În toate cazurile se va urmări facilitarea operaţiunii comerciale şi garantarea eficienţei sale[22]. căruia i-a cerut să se aprovizioneze numai de la un anumit furnizor. agentul nu s-a conformat acestei cerinţe şi s-a aprovizionat cu bunurile necesare de la alt furnizor. Popescu. prin comanda: #2077 | DOSAR .Cristina POPA NISTORESCU a dorit ca el (agentul) să acţioneze în contul principalului. să lucreze în interesul lui. [18] [19] [20] [21] [22] DOCTRINĂ T. împuternicirea nu poate lua sfârșit decât tot printr-o manifestare a principalului faţă de terţ şi nu printr-o revocare. acţiunea i-a fost respinsă sub cuvânt că nu a existat împuternicirea. ce decurg în mod normal din îndeplinirea sarcinii ce i-a fost încredinţată. T. op..R. Butterworths. Împuternicirea aparentă („apparent authority”) există în situaţia în care principalul se comportă astfel încât terţul. Furmston. 1972.. Vonica. op. proprietarul unei prăvălii de băuturi a încredinţat administrarea (gerarea) acesteia unui agent. Împuternicirea de a realiza o afacere are caracter complex şi include şi pe aceea de a săvârşi toate actele pe care le implică sau care sunt uzuale în materie („usual authority”) ori sunt în conformitate cu obiceiul locului unde se realizează operaţia („customary authority”). Chesire.. Fifoot. pag. Ed. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.S.H. Astfel. În toate cazurile prezentate trebuie avut în vedere faptul că agentul acţionează în folosul principalului şi că are toate puterile. care presupun o asemenea relaţie de agency. Popescu. Astfel. Bucureşti.R. G. la data: 20-11-2013. 958. în limitele împuternicirii sale. op. 354. Dar. care să-l autorizeze pe agent să se aprovizioneze în modul cum a procedat. În privinţa delictelor civile. putem spune că. cit.356. C. principalul are o răspundere contractuală (cea rezultând din contractul de agency). 8th edition.ro. deoarece numai în acest caz. în timp ce „apparent authority” are ca obiect numai acte juridice. R. c. T. principalul răspunde numai pentru actele ilicite comise de un agent-servant[21]. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. pag. pag. 48 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în timp ce „apparent răspundere contractuală | authority” nu poate acţiona decât în cazul unei „undisclosed răspundere delictuală agency” (agenţie nedezvăluită). în raport de natura tranzacţiei. cât şi o răspundere delictuală.R. după felul cum pot lua sfârşit. prin definiţie. părţile pot decide dacă intermedierea va face obiectul unui contract sau a unei simple înţelegeri. prin urmare. în sistemul de „common law”. 353. Există o deosebire între cele două feluri de împuternicire. cum este cazul unei împuterniciri obişnuite[20]. Didactică şi Pedagogică.ionescu14@rdslink.

prin comanda: #2077 . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.DIN ARHIVA PANDECTELOR Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro. c. la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink.

ionescu14@rdslink.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 . la data: 20-11-2013. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro.

la data: 20-11-2013. — iar asociatul poate converti la nevoie acţiunea sa în bani. Modul în care Societatea Anonimă este constituită a făcut ca toate întreprinderile mari de cari am vorbit mai sus. RECENZII. DOCTRINĂ CONCENTRAREA TUTUROR ACŢIUNILOR IN MÂINILE UNUI SINGUR ACŢIONAR Societăţile comerciale sunt acele instituţii cari exercită cele mai complexe şi mai mari funcţiuni. Printre aceste societăţi acea care stă în fruntea tuturor este Societatea Anonimă. pe lângă scopul câştigului. ele au şi alte ţinte mai înalte cari ajută la progresul civilizaţiei. face ca ele să poată întreprinde chiar speculaţiuni riscate şi de lungă durată. HamanGIU PARTEA IV-A DOCTRINĂ. căi ferate. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cari nu sunt legaţi decât cu PANDECTELE ROMÂNE NR. In schimbul unei mici sume. care exercită comerţul cu un patrimoniu propriu.ionescu14@rdslink. Pentru a ne putea da seama de importanţa lor.ro.Concentrarea tuturor acţiunilor în mâinile unui singur acţionar PA N D E C T E L E RO M Â N E DE JURISPRUDENŢĂ. sau realizează întreprinderi pe cari unul singur nu ar putea să le efectueze. Caracterul esenţial al acestei societăţi este responsabilitatea limitată a asociaţilor. Existenţa lor nefiind legată de aceea a asociatului. navigaţie. să aleagă această formă de societate. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . dau asociatului o acţiune şi în acest. REVISTA REVISTELOR DE DREPT I. De multe ori. Capitalul său adunat din depunerile asociaţilor e împărţit în acţiuni sau cote. întreprinderi de credit şi în general la industriile cele mai îndrăzneţe şi vom înţelege ce forţă reprezintă ele în viaţa socială de astăzi. c. este îndeajuns să ne gândim la bănci. asigurări. Societatea Anonimă e o persoană juridică. 3/2013 | 51 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. DOCTRINĂ ŞI LEGISLAŢIUNE REPERTORIU LUNAR Anul 1928 D I R E C T O R : C. fel Societatea realizează capitaluri enorme. adică în fracţiuni egale sau neegale.

Ea se poate constitui în două moduri: prin constituire simultană atunci când puţini asociaţi (nu mai puţin de şapte) subscriu toate acţiunile — prin constituire continuată atunci când ajunge la subscrierea publică a acţiunilor. Prima adunare generală mai discută pe lângă aprobarea statutului şi valoarea bunurilor conferite în natură. In cincisprezece zile dela stipularea actului constitutiv. Tribunalul după ce verifică dacă au fost observate toate prescripţiunile legei. Acest consiliu alege dintre ei un director care se ocupă de bunul mers al întreprinderei. dacă în acest caz adunarea generală nu deliberează să-l reîntregească sau să-l reducă la terţul rămas.).ionescu14@rdslink. după cum nici Societatea nu răspunde de debitele particulare ale asociaţilor. la data: 20-11-2013. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Apoi se procede la adunarea generală care trebuie să aprobe actul constitutiv. I. Ea este un organism autonom de acela al asociaţilor şi poate să-i cheme în justiţie. şi stabilesc compilarea bilanţului. b) fuziunea sa cu alte Societăţi cari o absorb. care are ca scop aprobarea bilanţului anual. d) îndeplinirea întreprinderei. până când ajung să trans­ forme întreg patrimoniul social in bani lichizi. Consiliul supraveghează activitatea administratorului şi se adună din când în când pentru ca să delibereze asupra afacerilor de mare importanţă. Se pot convoca şi adunări extraordinare atunci când necesităţi mari o cer. trebueşte convocată adunarea generală ordinară. Societatea Anonimă este o Societate de capitaluri şi nu de persoane. ordonă ca actul constitutiv şi statutul să fie afişate. trebuie să-l prezinte împreună cu statutul Tribunalului de reşedinţa locului unde şi-a stabilit sediul societatea. Pentru constituirea legală a Societăţei se cer două condiţiuni esenţiale: a) subscrierea totală a capitalului. observă dacă a fost subscris capitalul şi vărsate zecimile. măcar odată pe an.WL. şi dacă 52 | PANDECTELE ROMÂNE NR. — după cum sunt proprietatea persoanei trecută în registrele Societăţei sau sunt în proprietatea aceluia care le posedă. f) pierderea a două treimi din capital. de ex. numeşte pe administratori şi pe censori. în care fază in locul administratorilor intervin lichidatorii cari îndeplinesc toate funcţiunile. Censorii sunt după o frumoasă definiţie a Prof. Vivante: «magistratura permanentă a Societăţei». se plătesc debitele Societăţei. Ea poartă o denumire particulară sau o arătare a obiectului întreprinderei (art. Societatea intră apoi în faza lichidărei. c. Societatea nu exercită comerţul cu numele asociaţilor şi deaceea se numeşte anonimă. c) trecerea termenului stabilit. publicate (art. Ad-ţia Societăţei anonime poate fi încredinţată unui administrator unic sau unui consiliu de administraţie. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 78 al. b) vărsarea dela început a trei zecimi din acţiunile subscrise. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . com. — după cum poate fi la rândul său chemată pentru plata dividendelor. Pe lângă aceste organe de administraţie mai există un organ de control şi anume censorii. Pe lângă Consiliul de administraţie. Ei nu răspund de debitele societăţei. După aceasta se face bilanţul general. e) pierdea întregului capital.) şi trecute în registrul Societăţilor comerciale. PETROVICI suma promisă. 95 cod. să convoace adunări chiar in contra voinţei administratorilor. numirea administratorilor şi a censorilor. pot să facă inspecţia cassei. 2 cod. Societăţile anonime se pot disolva şi lichida din diferite motive: a) falimentul Societăţei. Aceştia nu iau parte la administraţie însă trebuiesc să supravegheze operaţiunile sociale.ro. — cum ar fi de ex. Acţiunile pot fi nominative şi la purtător. com. C.: reforma statutului social. pentru plata cotelor promise.

ce sunt aceşti asociaţi de faţă cu această nouă persoană care şi-a creiat un patrimoniu distinct de acela al asociaţilor. I. după obligaţiile luate de ea. la data: 20-11-2013. «Căci dacă am admite venitul unei terţe persoane. Dir.Concentrarea tuturor acţiunilor în mâinile unui singur acţionar mai rămâne vreun rest se repartizează proporţional între asociaţi. sunt asociaţii şi nu o terţă persoană de creaţiune legislativă diferită de ei şi în diverse măsuri după calitatea Societăţilor comerciale. operaţiunile comerciale prin cari îşi propune [1] Manara. Pentru a uşura deslegarea problemei voiu începe prin a expune şi discuta părerile autorilor cari găsesc că Societatea anonimă nu poate continua cu un singur acţionar. — Manaia găseşte că autorul ajunge la următoarea concluzie: «Personalitatea juridică a Societăţei persistă pentrucă persistă patrimoniul.— şi dacă toate acţiunile sunt concentrate în mâinile unei singure persoane.ro. 1059. unde jurişti dintre cei mai autorizaţi i-au dat diferite soluţii.ionescu14@rdslink. Comentând studiul lui Bonelli: Personalitatea juridică a Societăţei anonime cu un singur acţionar. contribuenţi. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . «Dacă legiuitorul a acordat Societăţei o personificare. Com. cu această ultimă operaţiune îşi termină viaţa Societăţile anonime. * * * Să vedem acum după ce ne-am formal in treacăt o idee asupra modului de a se constitui şi funcţiona o Societate anonimă şi asupra cauzelor de disolvare şi lichidare. c. pentruca dacă intr'o Societate bunurile aparţin ei desigur că le rămâne un eventual drept de credit». Reprezentantul cel mai înverşunat in contra existenţei Societăţei cu un singur acţionar este Prof. sunt întotdeauna asociaţii cari rămân coproprietarii bunurilor pe cari le-au conferit Societăţei şi le-au pus în comun. di. pag. Dacă nimeni nu reclamă în contra bilanţului şi a repartiţiei. având un sediu şi un nume determinat. astfel identitate de părţi şi venit al asociaţilor. continuă Manara când e vorba de patrimoniul avut dela asociaţi şi prin mijlocul contractului dat Societăţei printr'o destinaţie specială. cu bunurile pe cari le-au promis Societăţei.— adică venitul adunat prin operaţiunile făcute in comun. această concesie nu mai are nici o raţiune de a fi făcută unei individualităţi». nu poate fi vorba de personalitate de PANDECTELE ROMÂNE NR. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. e tocmai în vederea pactului social şi a interesului general. pentrucă cum s'ar putea continua personalitatea juridică a Societăţei pe dată ce nu mai există Societate? Cum e posibil să rămâie calitatea sau atributul unui lucru când nu mai există lucrul însuş?» In consecinţă. asociaţi. Ulisse Manara[1] dela Universitatea din Genova. sunt asociaţii şi nu o terţă persoană de creaţiune legislativă diferită de ei. Această temă a dat naştere la o serie întreagă de discuţii şi controverse în special în Italia. poate să conducă la disolvarea şi lichidarea Societăţei. 1911. este venitul social. care spune: «Cu toată unitatea pe care Societăţile comerciale o au ca acţionari. trecând apoi la acei cari o consideră în acest period numai cu o viaţă înceată şi trecătoare. chiar dacă nu mai există Societatea. Riv. să realizeze câştiguri. — adică sunt asociaţii cari garantează. Această concluzie pare un paradox. pentru a termina cu acei cari susţin existenţa Societăţei cu un singur titular. comercianţi. cari realizează împreună prin mijlocul unei reprezentanţe. nu venitul unei terţe persoane de creaţiune legislativă diferită de ei». dacă faptul de a fi concentrat toate acţiunile în mâinile unui singur acţionar. însă cu cotele vărsate de ei? Aceştia se vor putea considera ca creditori. 3/2013 | 53 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. şi a căror soluţie cred că e cea justă.

1912. Cesare Vivante. Nu poate fi considerată decât ca o formă de tranziţie. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. [3] Ferrara. PETROVICI creaţiune legislativă. 191. ca să realizeze afaceri mai bune şi să împartă câştigul?» In concluziune. Această individualitate nu se poate prezenta înaintea terţilor ca o colectivitate. I. com. [4]4 Marghieri. formează de sigur un patrimoniu autonom. A. 1910. pag. Com. O sentinţă a Casaţiei romane foarte veche a hotărît: «non e societas sine communione». c. 1911. — absolut nimic. Societatea nu are o vieaţă efectivă şi reală şi dă loc la o serie de complicaţii inevitabile». la data: 20-11-2013. 589. 54 | PANDECTELE ROMÂNE NR. totuş o consideră cu o vieaţă de tranziţie şi lipsită de interes. susţine că: «numai pentru raţiuni de utilitate temporară. Societatea poate continua cu un unic proprietar. patrimoniul pe care două sau mai multe persoane îl pun în comun. Printre aceştia Francesco Ferrara[3] care spune: «nu e un fenomen extraordinar ca acţiunile să fie concentrate în mâinile unui singur acţionar». ci acordându-le un termen cu speranţa de noui asociaţi. Ulisse Manara este pentru nerecunoaşterea personalităţei juridice a Societăţei şi a patrimoniului social ca distincte de acelea a asociaţilor. voiu spune câteva cuvinte despre acei autori cari. — adăugând că nu sunt pentru lichidarea imediată. care devine astfel unicul proprietar. I. pag. Nodon în «Revue pratique des societes» spune: «Când într'o Societate se face abstracţie de acţionari şi de capital nu mai există nimic. au decis că verificându-se faptul că toate acţiunile au fost concentrate de către un singur acţionar. una a Înaltei Curţi de Casaţie din Belgia şi una a Curţei de Apel din Bruxelles. sentinţe cari sprijină punctul său de vedere: Gierke care spune: «E clar că o persoană nu poate să reprezinte o totalitate de persoane şi o voinţă colectivă juridică diferită de voinţa individuală». Marghieri într'un articol scris mai târziu decât acela unde susţine că Societatea nu poate continua cu un singur acţionar. Bonelli. 114. Căci adaogă el: «Cum s'ar putea chema persoană. di Dir. di Dir. delle Soc. Societatea trebuie dizolvată şi apoi lichidată. adică disolvând colectivitatea care e un factor indispensabil în raportul social». I. faţă cu operaţiunile în curs. Astfel se întâmplă cu anonimele când vor să convoace adunările şi să reia vieaţa reală. — şi pretinsa creaţiune legislativă complet distinctă de aceea a asociaţilor e o pură imaginaţie». Riv.ionescu14@rdslink. E o situaţie anormală şi un mod extralegal de lichidare. reducând numărul asociaţilor la unul singur.WL. Ca şi Ferrara. (Astăzi însă a revenit şi exclude Comisiunea dintre asociaţi con[2] siderând Societatea ca o persoană distinctă de a asociaţilor). Bonelli[4] susţine că fondul comun adunat din depunerile asociaţilor. fără a-i nega existenţa in acest caz. — adăugând că legea consideră aceasta în vederea unei noui repartiţii a acţiunilor. Terminând cu acei cari neagă existenţa Societăţei cu un singur acţionar. In sprijinul tezei sale el citează câteva păreri. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. Marghieri[2] declară că «asociaţii înşişi aleg o formă specială de disolvare şi lichidare a Societăţei. 253. chiar de creaţiune legislativă. Printre autorii cei mai autorizaţi cari susţin existenţa Societăţei cu un singur acţionar găsim în Italia pe Bonelli şi pe Prof. Riv. dacă Societatea are mai puţin de cinci componenţi trebuie să se disolve şi lichideze. pag. Com. pag. In codicele suedez se permite această viaţă de tranziţie. Riv. Jurisprudenţa belgiană prin două cunoscute sentinţe. punând însă o limită de trei luni. după care termen. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . 1911. 1.

pag. nimă. 462. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. — şi atunci îşi pune foarte just întrebarea: «Pentru ce acest patrimoniu complet distinct. Vivate. — după cum la rândul lor asociaţii. pentru faptul că numărul asociaţilor s'a redus la unul singur. b) Societăţile anonime nu exercită comerţul cu numele asociaţilor (adică nu iau nimic din personalitatea asociaţilor). Petrovici. Totuş adaugă el: «Ar trebui ca unicul titular al acţiunilor. f) Societăţile anonime au un sediu social şi nu pot fi citate la locuinţa vreunuia dintre asociaţi (adică şi domiciliul distinct de al asociaţilor): g) Existenţa Societăţilor anonime nu e legată de aceea a asociaţilor. 750. Societatea anonimă cu un singur proprietar îşi poate continuă vieaţa sa. In adevăr noi credem[6]. sau redus la unul singur». prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . la data: 20-11-2013. Tratt. in un solo.persoană şi atunci declară că: «nu importă dacă numărul asociaţilor este mare. Com. PANDECTELE ROMÂNE NR. c) Societăţile anonime exercită comerţul cu un patrimoniu propriu (adunat din depunerile asociaţilor însă alcătuind patrimoniul social). să garanteze plata debitelor sociale pentru afacerile încheiate. di Dir. că numai clarificând cele două chestiuni a Societăţei persoană şi a patrimoniului social. No. Concentr. adevărul acestei definiţii se desprinde dela prima vedere. căci în dreptul nostru o persoană nu poate exercita individual comerţul cu beneficiul responsabilităţii limitate». — deci nefiind legată de vieaţa lor nu e nici de numărul lor. C.Concentrarea tuturor acţiunilor în mâinile unui singur acţionar separat de acela al lor.ro. în ce priveşte Societatea anonimă pledează în favoarea tezei noastre. de debitele Societăţei (adică patrimonii complet distincte). comercial consacrate astăzi. se poate soluţiona controversa. Roma. di lutte le az. Principiile de drept. e) Societăţile anonime sunt organisme autonome şi pot chema pe asociaţi în justiţie. Or. 3/2013 | 55 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Este o remarcă foarte justă căci altfel o persoană ar încerca să întreprindă operaţiuni dintre cele mai riscate. complet distinct de al asociaţilor. — după cum şi asociaţii la rândul lor pot chema Societatea (adică personalităţi complet distincte). Vol. Căci: a) Societăţile anonime sunt societăţi de capitaluri şi nu de persoane (adică persoanele şi numărul lor nu interesează). care astfel se poate reduce la unul singur.. că aruncând o privire asupra modului cum se constituie şi cum funcţionează Societatea ano[5] [6] W. Principiul Societăţei persoană a fost desbătut şi in dreptul medieval italian. c. iar astăzi se găseşte consacrat de insuş codicele în vigoare. să nu poată fi administrat de unul singur?» Aceasta din punct de vedere al patrimoniului social. el pleacă dela concepţia astăzi perfect stabilită a Soc.ionescu14@rdslink. Societatea comercială constituie o persoană juridică distinctă de asociaţi atât in ce îi priveşte pe ei cât şi în ce priveşte pe terţi. azi. — şi acest adevăr se desprinde din faptul că: d) Societăţile anonime nu răspund de debitele particulare ale asociaţilor. 1926. rămâne bine stabilit. II. Numai dovedind existenţa personalităţei juridice a Societăţei şi a patrimoniului social. punânduse la adăpostul responsabilităţei limitate care este îngăduit numai persoanelor colective. Exact de aceeaş părere este şi Cesare Vivante [5]) care spune că Societatea anonimă cu un singur acţionar îşi continuă vieaţa sa pentrucă formele cu cari e în­ vestită îi dau figura de Societate legal şi judiciar recunoscută. Bazându-se pe aceste două argumente conchide că nu se poate ajunge la lichidarea Societăţei. mic. Din punct de vedere al persoanei.

Din acest articol ei trag concluzia că fără cel puţin două persoane Societatea nu poate trăi. Art. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . Această temă noi însă o combatem. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Aşa dar. I. 1491 spune: Societatea e un contract prin care două sau mai multe persoane se învoesc să pună ceva în comun.ro. Căci dacă ar fi vrut să menţie această condiţie şi pentru continuarea exerciţiului. PETROVICI Dr. la data: 20-11-2013. Societatea anonimă neputându-se disolva şi lichida numai prin simplul fapt că acţiunile sale au trecut în proprietatea unui singur titular.WL. dacă are nevoie de cel puţin două persoane pentru a o crea. Astfel că Societatea ca şi orice altă persoană. fără ca să intrăm în amănunte şi numai bazându-ne pe principii deja consacrate reiese clar că personalitatea şi patrimoniul Societăţilor anonime sunt complet distincte de acelea ale asociaţilor. — de creaţiune legislativă şi aceea a unei persoane fizice. cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea derivă.— fie ea fizică sau de creaţiune legislativă. in Drept dela Roma 56 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Dacă pentru a da vieaţă unei fiin- ţe umane e nevoie de două persoane. prin faptul că nu trebuie să uităm. De sigur ele sunt: cererea de disolvare in urma deliberărei unicului titular sau in urma unei cereri judiciare consacrate cu o sentinţă definitivă cum ar fi cererea terţilor creditori. WL. Prin urmare in intenţia legiuitorului a fost să ceară cel puţin două persoane numai pentru crearea acestei noui fiinţe juridice nu şi pentru vitalitatea ei. că din contractul de Societate se naşte o nouă persoană. I. Am putea să facem o comparaţie între crearea acestei persoane. — nu mai depinde de vieaţa unuia din creatorii ei. nu e nevoie să ajungem la toate aceste demonstraţii. după cum am arătat mai sus. Prin urmare.— deci ca şi la Societăţi. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. nu i’ar fi acordat el insuş personalitate şi patrimoniu complet distincte de ale asociaţilor. nu poate dispare prin dispariţia unuia din cei doi făuritori ai ei. (In Italia chiar pentru formarea unei Societăţi anonime ajung două persoane). c. — să vedem în această perioadă care ar fi motivele legale de lichidare. — de creaţiune legislativă complet distinctă de asociaţi ca vieaţă şi ca patrimoniu. PETROVICI S'a susţinut însă de mulţi că pentru a combate existenţa Societăţei cu un singur acţionar. şi in consecinţă îşi pot continuă vieaţa lor şi cu un singur acţionar.— nu e mai puţin adevărat că după acea nouă fiinţă. fiind îndeajuns a vedea definiţia pe care o dă codicele civil Societăţei.

nici un concurent. b) Este constant în drept că renunţarea gratuită făcută de uzufructuar la dreptul său de uzufruct în favoarea nudului proprietar nu este supusă condiţiunilor de formă cerute pentru donaţiuni. din care rezultă că prin testamentul olograf din 2 Decemvrie 1916 def.Condiţiune. CURTEA: Văzând motivul II de casare în cuprinderea următoare: (a se vedea textul motivului în notă). (Art. (Art.). civ. Amărăşteanu a instituit ca legatară universală pe soţia sa. 813 c.015 c. DISPOZIȚIUNE CARE NU INTERESEAZĂ ORDINEA PUBLICĂ SAU BUNELE MORA­ VURI. după care condiţiunea îndeplinită are efect retroactiv din ziua în care angajamentul s'a contractat. Efect retroactiv. recurenta de azi. care a consimţit să scoată imobilul în vânzare prin licitaţie publică. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . DACĂ E SUPUSĂ CONDIŢIUNILOR DE FORMĂ CERUTE PENTRU DONAŢIUNI. că pe baza acestei scrisori Toma Stănescu se prezintă după 6 zile la licitaţie şi cumpără dela Eforie imobilul în discuţiune cu o sută optzeci şi unu două sute optzeci şi opt lei. civ.). Toma Stănescu. ÎNDEPLINIRE. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. civ. că la 15 Septemvrie 1922. nu are caracterul unei prevederi interesând ordinea publică. Îndeplinire. 561. Având în vedere deciziunea atacată. EFECT RETROACTIV. 1. 3/2013 | 57 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nu s'a prezentat din cauza uzufructului care greva imobilul. recurenta pentru a-şi ajunge scopul urmărit. Paula Amărăşteanu. C. DEROGARE PRIN CONVENŢIUNEA PĂRŢILOR. 1015 c. 18 Maiu 1927 CONDIŢIUNE. UZUFRUCT. a intervenit la Eforie. o scrisoare prin care referindu-se şi repetând întrebarea ce i-o făcuse acesta. Dispozițiune care nu interesează ordinea publică sau bunele moravuri JURISPRUDENŢA CURŢII DE CASAŢIE CAS. sau bunele moravuri şi dela care deci să nu se poată deroga prin convenţiuni. prin care cere anularea scrisorii menţionate şi în consecinţă PANDECTELE ROMÂNE PARTEA I PANDECTELE ROMÂNE NR. (1) şi (2) a) Dispoziţiunea art. lăsând Eforiei Spitalelor Civile nuda proprietate a unui imobil al său situat în Bucureşti. RENUNŢARE GRATUITĂ. ca implicând nu o transmisiune de drepturi ci stingerea dreptului de uzufruct. (Recurentă: Paula Amărăşteanu). la care recurenta răspunde prin acţiunea introdusă în contra lui Toma Stănescu. Amărăşteanu ea ar consimţi să cedeze în mod gratuit beneficiul unor încăperi din imobil şi dreptul de a mai construi pe acel imobil — răspunde făcând declaraţia că îi va ceda gratuit acest beneficiu şi că dacă doreşte îi va da această declaraţie şi sub formă autentică. Toma Stănescu face o notificare recurentei prin care invită să-i dea sub formă autentică declaraţia făcută prin scrisoarea din 20 Iunie 1920. că recurenta manifestându-şi dorinţa ca imobilul să rămâne în familie. şi anume lui Toma Stănescu nepotul defunctului. la data: 20-11-2013. c. că. intimatul din recurs. dacă în cazul că el ar cumpără nuda proprietate a imobilului lăsat de defunctul C. I. a dat la 20 Iunie nepotului său. sau dispoziţiuni particulare. 5. după ce la primele două licitaţiuni.ro.ionescu14@rdslink.

1015. că interpretată astfel scrisoarea ea cuprinde o renunţare parţială la uzufruct. de care depinde formarea unei obligaţiuni contractuale. adusă instanţei în această privinţă... civ. civ. 5 cod. nu a fost făcută în formă autentică şi nici acceptată conform art. Că pentru a da această soluţiune Curtea de fond motivează că din scrisoarea în discuţiune reese intenţiunea recurentei de a renunţa la o parte din uzufructul său prin cesiune gratuită în favoarea intimatului. nu are caracterul unei prevederi. precum pretinde recurenta. civ. care operează din mo­ mentul în care intimatul dobândeşte nuda proprietate. Considerând că dispoziţiunea din art. civ. să aibă efect în ziua în care s'a realizat acea condiţiune. aşa că afirmaţiunea pe care o face Curtea de fond este exactă în drept şi prin ea nu se violează art. nici nu mai poate fi privită ca un act gratuit. 813 şi 814 cod. când acesta va cumpăra nuda proprietate a imobilului. care conf. CERBAN radierea transcripţiunii ei. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 1015 cod. pentru motivul că ea i-a fost smulsă prin dol şi violenţă şi pentrucă ea cuprinzând o donaţiune. rezultă clar intenţiunea recurentului de a raporta executarea scrisorii şi efectul ei numai la data când intimatul va cumpără imobilul. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. conf. ea reprezintă dreptului suveran pe care îl au instanţele de fond de a interpreta actele şi faptele cauzei şi imputarea de denaturare a scrisorii din 20 Iunie 1920. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . ceeace constitue o extindere. interesând ordinea publică sau bunele moravuri. ca atare. c. că dobândirea acesteia făcându-se prin o plată de preţ renunţarea astfel condiţionată. Având în vedere criticele aduse soluţiunii Curţii de fond prin motivul II de casare reprodus mai sus. i-a admis această cerere declarând scrisoarea din 20 Iunie 1920 valabilă. că astfel — conchide Curtea de fond — scrisoarea din 20 Iunie 1920 cuprinzând o renunţare la uzufruct în favoarea nudului proprietar. iar nu din ziua contractării. pentrucă nu se găsesc termeni în textul scrisorii al căror sens clar şi vădit neîndoelnic să 58 | PANDECTELE ROMÂNE NR. că aceasta rezultă din apropierea datei scrisorii — 20 Iunie 1920 — cu aceea a adjudecării imobilului asupra intimatului —-26 Iunie 1920— şi din obligaţiunea pe care recurenta şi-a luat-o de a-i da intimatului o declaraţie autentică. care făcuse la prima instanţă cerere reconvenţională.. înţelegând ca până atunci să-şi rezerve intacte drepturile de uzufructuară.ziunea atacată cu recurs. nu este supusă formelor cerute de art.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013.ALEX. şi. îşi produce toate efectele. Că deci. Că în ce priveşte constatarea în fapt pe care o deduce instanţa. I-a prin deci.ro. este neîntemeiată. admiţând apelul lui Toma Stănescu. să nu se poată deroga dela ea prin convenţiuni sau dispoziţiuni particulare. după care condiţiunea îndeplinită are efect retroactiv din ziua în care angajamentul s'a contractat. iar nu o transmitere de drepturi. Tribunalul Ilfov S. 1015 cod. civ. — ceeace intimatul putea să găsească că este necesar după cumpărare. art. că în drept nimic nu împiedică pe părţi de a modifică efectele condiţiunii împlinite. 813 cod.: că prima instanţă. aşa cum sunt prevăzute prin art. fiind valabilă şi sub semnătura privată..I i-a respins acţiunea . art. în sensul că părţile au convenit ca efectele convenţiunei să se producă din ziua împlinirii condiţiunei (cumpărarea nudei proprietăţi a imobilului din litigiu). părţile pot să convină ca îndeplinirea condiţiunii. 561 cod. că ţinând seamă de situaţiunea părţilor şi împrejurărilor cauzei şi a motivelor cari au determinat acea scrisoare. civ. iar Curtea de Apel Bucureşti S.

contractată de recurentă. avea calitatea de nud proprietar. Efect retroactiv. (1) Iată textul motivului de recurs: «Violarea art. raportor d-1 consilier S. prin scrisoarea în chestiune. 1396 din 18 Maiu 1927. atribuind un caracter oneros cesiunii parţiale de uzufruct făcută de recurentă. 1015 din cod. — ca efectul obligaţiei de cezionare. nu este supusă condiţiunilor de formă cerute pentru donaţiuni. Văzând motivul III de casare: Considerând că argumentarea Curţii de fond prin care conchide. deoarece după cum s'a arătat la examinarea motivului II de casare. că pe data de 20 Iunie 1920. e nulă de drept.Condiţiune. Că. el cata a fi respins. înseamnă că pe data de 20 Iunie Toma Stănescu nu devine nud proprietar. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . Miclescu. preşedinte. Considerând că.ro. supuse deasemenea interpretării ei. care dispensează de actul autentic. rămâne constant că instanţa de fond bine a constatat în fapt şi în drept că părţile au convenit şi au putut să convină. Panaitescu p. acesta nefiind nud proprietar al acelor case. deoarece prin el se critică tocmai această argumentare inutilă a instanţei. Tipei. N. la data: 20-11-2013. pentrucă îl aplică nu la o renunţare în favoarea nudului proprietar. condiţiunea suspensivă operând cu efect retroactiv. pentrucă dispensează de forma autentică o donaţiune în uzufruct făcută unui terţiu. 813 şi urm. 813 şi 561 cod. civ. din moment ce în urma celor sus expuse. Că. devenind neîntemeiat întreg motivul II de casare. soluţiunea Curţii este exactă chiar în ipoteza că cesiunea ar avea un caracter gratuit.. art. ea implicând nu o transmisiune de drepturi ci stingerea dreptului de uzufruct. că operaţiunea fiind o donaţiune. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. I. Denaturare de acte şi exces de putere. lui Toma Stănescu. Curtea violează mai întâiu art.ionescu14@rdslink. civ. Toma Stănescu. dacă Toma Stănescu ar deveni ulterior titularul nudei proprietăţi prin cumpărarea acesteia dela Eforie nu-şi schimbă soluţiunea. este fără interes a se cerceta motivul III de casare. c. advocaţi d-ni: Istrate Micescu p. 561 cu corectivul jurisprudenţial. nu se pot aplica disp. din cod. — concluziune pe care dealtfel instanţa o verifică şi o menţine întemeindu-se şi pe coroborarea cu celelalte fapte ale cauzei. recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat. este de prisos. Pentru aceste motive respinge recursul. altul decât nudul proprietar. astfel fiind. să se producă din ziua împlinirei condiţiunii cumpărării nudei proprietăţi a imobilului.. ci se împlineşte numai condiţiunea de care depindea cedarea uzufructului. combinat cu 1015 din cod. astfel fiind. aplică greşit şi violează art. 11 bis. şi împreju­ rarea că cedarea gratuită a uzufructului pe 20 Iunie era făcută. magistrat-asistent d-1 Ioan Vagner. 561. civ. recurentă. şi întrucât s'a renunţat la motivul I de casare. ci la o cesiune gratuită a uzufructului în fa­ voarea unui terţiu. şi 561 din acelaş cod. No. şi PANDECTELE ROMÂNE NR. civ.. intimată. deci. Am susţinut precis înaintea Curţii de fond. Deciz. Îndeplinire. Paula Amărăşteanu ceda gratuit uzufructul asupra caselor din strada Sălciilor No. 3/2013 | 59 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. iar C. pentrucă în drept este constant că renunţarea gratuită făcută de uzufructuar la dreptul său de uzufruct în favoarea nudului proprietar. Preşedinţia d-lui Em. Că dar. cade şi imputarea de violare a art. Dispozițiune care nu interesează ordinea publică sau bunele moravuri elimine şi să contrazică în mod evident concluziunea instanţei de fond. pentrucă conform art. 813 şi următorii. urmează că ceziunea parţială a uzufructului se făcea la o dată la care intimatul beneficiar. Că. dacă nu e făcută în formă autentică conform art. 813 şi următorii.

cu alte cuvinte. ci numai dela data împlinirei modalităţei. (2) Două chestiuni de drept cuprinse în unul din motivele de recurs au reţinut atenţiunea instanţei supreme şi au fost soluţionate prin decizia mai sus reprodusă. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. civ. adoptând asupra acestui punct. trebuie să fie interpretate ca având un caracter supletiv sau declarativ de voinţă şi prin urmare părţile contractante sunt libere. departe de a da condiţiunii suspensive de care depindea cesiunea uzufructului pe data de 20 Iunie. nu dela data încheerei convenţiunei. pentru a-şi întări raţionamentul. violează art. In adevăr. Curtea îi găseşte un caracter cu titlu oneros. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . Întrucât oare ordinea publică sau bunele moravuri sunt interesate ca efectele condiţiunei împlinite să aibă loc din ziua încheerei convenţiunei? Legalitatea unei clauze derogatorii dela efectul retroactiv al condiţiunei. efect retroactiv. deşi se spune că cesiunea se face în mod gratuit. Zadarnic. denaturând cu totul scrisoarea din 20 Iunie 1920. stabilit de art. ca şi cum-ar fi fost vorba de termen. cată.ALEX. civ. la data: 20-11-2013. iar pe de altă parte să susţină că din conţinutul aceleiaşi scrisori ar rezulta că părţile au înţeles să deroge dela disp. cedând uzufructul fără nici o contravaloare.ro. şi că e indiferent pentru caracterizarea cesiunii uzufructului dacă banii pe nuda proprietate în loc să-i primească Paula Amărăşteanu. prin care. nu de condiţie. «Exces de putere. Ele prezintă un interes juridic incontestabil şi pe cât ştim. în caz de realizarea condiţiunei. civ. principiul autonomiei voinţei părţilor contractante şi deaceea dispoziţiunile legale relative la această materie. e cu titlu oneros. Curtea mai adaugă. art. de a stabili consecinţele şi efectele condiţiunei de care au afectat actul lor. este cu atât mai puţin discutabilă. în alt mod de cum le prevede legiuitorul. Înalta Curte declară valabilă o asemene clauză şi credem că acest mod de a vedea este exact. CERBAN în sfârşit. mai încearcă o surprinzătoare teorie de drept. 1015 cod. Aceasta constitue o denaturare de acte şi un exces de putere pentrucă Paula Amărăşteanu nu zice «voi ceda uzufructul după ce d-ta vei deveni nud proprietar». pentrucă Stănescu a cumpărat nuda proprietate cu bani. Dar aceasta mai constitue şi un exces de putere şi o violare a art. civ. cumpărând cu bani nuda proprietate dela Eforie.. i-a primit Eforia».. şi denaturare de fapte. pentrucă.ionescu14@rdslink. ar însemna că Paula Amărăşteanu nu i-a cedat uzufructul cu titlu gratuit. S'a pus în primul loc chestiunea de a se şti. c. dă actului de cesiune efect în viitor cu data îndeplinirii condiţiunei. 1015 cod. soluţiunea instanţei de fond. întrucât Toma Stănescu. legiuitorul nostru a înţeles să consfinţească în materia convenţiunilor patrimoniale. dacă părţile contractante pot conveni ca efectele actului condiţional pe care l-au încheiat să ia naştere. pentrucă nu se spune nicăeri în convenţie că părţile au înţeles să deroge dela un asemenea text». 1016 din cod. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Curtea de fond nefiind sigură de raţionamentele sale în drept şi denaturările de acte indicate la motivele precedente. în jurisprudenţa noastră nu se găseşte nici un precedent în această ordine de idei. 801. Violarea art. de a se deroga dela efectul retroactiv al condiţiunei. cu cât rezultă din diferite dispoziţiuni ale 60 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Înalta Curte eră chemată să se pronunţe asupra posibilităţei. acest argument nemaipomenit în drept: operaţia pe care o face Paula Amărăşteanu. 1015 din cod. pe de o parte să denatureze scrisoarea din 20 Iunie în sensul că ea trebuia să producă efect pe o dată ulterioară. Curtea pentru a ajunge să violeze legea în modul sus arătat. în drept.. ci cedez de pe acum dacă vei deveni nud proprietar.

151 şi urm. Părţile sunt libere să înlăture intenţiunea prezumată care este la baza retroactivităţei stabilită de judecător şi să substituie voinţa lor expresă în sensul ca efectele actului juridic încheiat de ele. 159. nedepinzând de voinţa ulterioară a nici uneia din părţi. tot astfel în materie succesorală. în mod direct sau indirect acest raport juridic. de a fixă data efectelor actului la un moment oarecare. urmă să suporte riscurile conform principiului consfinţit de art. ci din contră ca o înlăturare a efectului retroactiv. un efect retroactiv. pe care le menţine.pe seama debitorului lucrului. consfinţind soluţiunea admisă în vechiul cod. Dispozițiune care nu interesează ordinea publică sau bunele moravuri legii civile că însuş legiuitorul n'a înţeles să-i atribuie caracterul unui principiu general şi absolut care să guverneze din toate punctele de vedere şi faţă de toate părţile interesate. (art. Iar această dispoziţiune se mărgineşte a interpretă voinţa părţilor interesate. libere de toate sarcinele constituite de donator.. din momentul încheierii convenţiunei. dobânditorul considerat ab initio ca proprietarul lucrului pierit.ionescu14@rdslink. Astfel în art. Retroactivitatea condiţiunei. iau naştere din momentul împlinirei condiţiunei. adică a unei vânzări sub condiţiune rezolutorie. astfel mărginită în efectele sale. un imobil supus la raport. anterior împlinirei condiţiunei.). civ. care.. 726 cod. 1380 cod. legiuitorul german recunoaşte dreptul pentru părţile contractante. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. ca să modifice sau să desfiinţeze.Condiţiune. această soluţiune legală nu poate fi considerată ca o aplicaţiune a retroactivităţei condiţiunei. decide că prin efectul exerciţiului preţului de răscumpărare. 171 şi urm. dispune că într'un act condiţional. riscurile rămân . în caz de împlinirea condiţiunei. este bazată pe intenţiunea prezumată a părţilor contractante.. 158 din codul civil german stabileşte în principiu. Îndeplinire. plecând dela o interpretare de voinţă opusă celei admise de legiuitorul francez. îndeplinirea condiţiunei avută în vedere de părţi. dându-i în acest mod un efect retroactiv.ro. efectele se produc PANDECTELE ROMÂNE NR. care ocupânduse de ipoteza unei vânzări cu pact de răscumpărare. civ. dobândeşte o existenţă certă şi deplină. deşi conform art. civ. astfel art. dar e obligat să respecte contractul de închiriere sau arendă făcut de acesta. la data: 20-11-2013.). civ. consecinţele şi efectele condiţiunei împlinite. 971 cod. c. în aceeaş ordine de idei. tot astfel codul federal al obligaţiunilor în art. efectele subordonate condiţiunei. au înţeles să stabilească o legătură obligatorie între ele. prin împlinirea condiţiunei. 768 cod. nu dă naştere raportului juridic. căci în art. raportul în natură produce efectele unei condiţiuni şi deci bunurile dăruite intră în patrimoniul succesoral. Legislaţiunile civile cele mai recente. Efect retroactiv. când un comoştenitor a primit dela de cujus. totuş fructele şi veniturile acestor bunuri nu sunt intrate decât din ziua deschiderei succesiunei (art. regula că într'un act condiţional. 3/2013 | 61 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. să se producă numai dela data împlinirei condiţiunei. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . 1 şi 2 cod. precizând ipoteza unei convenţiuni condiţionale care are de obiect un lucru cert şi determinat decide că dacă acel lucru a pierit pendente conditione. după încheierea convenţiunei. civ. In aceste diverse ipoteze legiuitorul înlătură consecinţele logice ale retroactivităţei în ce priveşte actele de administraţie făcute pendente conditione. vânzătorul redobândeşte proprietatea imobilului liber de toate sarcinele constituite de cumpărător pendente conditione. ci înlătură pur şi simplu starea de nesiguranţă în care se găseau părţile cu privire la data actului încheiat care din acest moment. nu atribuie realizărei condiţiunei. 1018 alin. ne mărginim a mai menţiona dispoziţia art.

la data: 20-11-2013.ALEX. în cazul când renunţarea gratuită la uzufruct se face in favoarea nudului proprietar şi în cazul când acea renunţare are loc în favoarea unui terţiu. 813. afară numai dacă nu se poate deduce o altă intenţiune a părţilor contractante. dedusă în judecata Înaltei Curţi. constituie o extindere iar nu o transmisiune de drepturi. ci stingerea dreptului de uzufruct. ea implicând nu o transmisiune de drepturi. stabileşte principiul general că toate donaţiunile se fac prin act autentic fără a face nici o deosebire în ce priveşte persoanele care sunt beneficiarele liberalităţei. civ. în consecinţă decide în drept. nu se justifică nici din punct de vedere legal nici în mod raţional. că renunţarea la uzufruct. în favoarea nudului proprietar. nu constitue o transmitere a dreptului de uzufruct. Art. ni se pare greşit dintr'un îndoit punct de vedere: în primul rând. acest considerent. o enunţare eronată în drept. nu este supusă condiţiunilor de formă. căruia. cerute pentru donaţiuni. căci dă unei soluţiuni care trebuie să fie de speţă. constituie o liberalitale directă intervenită între aceste două persoane şi supusă ca atare. cesionarul avea sau nu calitatea de nud proprietar. liberat de sarcina de care eră afectat în fovoarea uzufructuarului. 813 cod.ionescu14@rdslink. După părerea noastră. amploarea unei norme generale de drept. ci a hotărît în principiu că renunţarea gratuită a uzufructuarului la dreptul său. c. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . Instanţa de fond. astfel cum se prezintă. pentru o astfel de renunţare care se realizează prin o manifestaţiune unilaterală de voinţă şi care-şi produce efectul prin ea însăşi fără să fie nevoie de concursul de voinţă al aceluia care este beneficiarul renunţărei. constată în fapt că cesiunea a avut loc într'un moment când beneficiarul avea calitate de nud proprietar. Principiul de drept astfel enunţat. Înalta Curte. * * * A doua chestiune de drept. întrucât nudul proprietar. a înţeles să-i dea caracterul unei regule de principiu. devine deplin proprietar nu în virtutea unei transmisiuni de drepturi din partea uzufructuarulu ci prin o extindere a dreptului său de proprietate. CERBAN din momentul împlinirei condiţiunei. ar fi stabilit că în speţă este vorba de o renunţare propriu zisă. la dispoziţiunile de rigoare stabilite de lege pentru donaţiuni. Înalta Curte. pe deoparte fiindcă nu ne aflăm în faţa unui contract de donaţiune şi pe dealta fiindcă nu e vorba de o liberalitate propriu zisă. de sigur nu mai e necesară îndeplinirea formei autentice prescrisă de art. ci stingerea lui şi deci nu e supusă la aplicaţiunea art. pur abdicativă. era de a se şti dacă renunţarea gratuită făcută de un uzufructuar la dreptul său în favoarea nu­ dului proprietar. întrucât fiind făcută în favoarea nudului proprietar.ro. deşi constatată prin act sub semnătură privată este toluş valabilă. plecând dela premiza că soluţiunea acestei chestiuni depinde de împrejurarea dacă în momentul cesiunei uzufructului. n'ar fi fost susceptibilă de critică dacă intemeindu-se pe interpretarea suverană a faptelor şi actelor de către instanţa de fond. prin modul cum este formulat. decide că «în drept este constant că renunţarea gratuită făcută de uzufructuar la dreptul său de uzufruct în favoarea nudului proprietar. din punctul de vedere al formei. Dar Inalta Curte nu s-a mărginit să dea o soluţie de speţă. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. adoptând in totul acest mod de a vedea. pe 62 | PANDECTELE ROMÂNE NR. cuprinde. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. distincţiunea făcută de instanţa de fond şi menţinută de Înalta Curte. Deriziunea instanţei supreme. 813.

a unui bun de către o persoană în favoarea alteia. Renunţarea poate fi unilaterală adică să rezulte dintr'o manifestaţiune unilaterală de voinţă care nu e supusă la nici o formă particulară şi care produce efectul prin ea însăşi. nu-i mai puţin adevărat însă că nu există nici un text de lege care să legitimeze deosebirea făcută şi anume ca forma donaţiei să varieze după persoana beneficiarului. la data: 20-11-2013. recunoscute dealtmintrelea în mod implicit de legea timbrului (art. în virtutea dreptului său de proprietate. constitue un termen impropriu fiindcă nu avem de a face cu o renunţare propriu zisă adică cu un act unilateral şi abdicativ ci cu o cesiune sau transmisiune a dreptului de uzufruct. după cum se argumentează în decizia Înaltei Curţi.ionescu14@rdslink. dispune în mod restrictiv că actul cu titlu gratuit se poate face numai cu formele prescrise pentru donaţiunea între vii sau prin testament. acest fel de convenţiune constituie un mod de stingere al uzufructului şi în acest caz este exact că dreptul nudului proprietar.Condiţiune. este transmisiunea animo donandi şi fără echivalent. admite validitatea darurilor manuale. indiferent de persoana beneficiarului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. în adevăr. n'ar fi vorba de o transmitere de drepturi ci numai de o extindere a dreptului nudului proprietar? Răspunsul la această întrebare nu se poate da în mod principial. iar pe de alta doctrina şi jurisprudenţa noastră. ci depinde de împrejurări. Este adevărat că dispoziţiunile cuprinse in aceste două texte nu trebuiesc interpretate în sens literal şi absolut întrucât pe de o parte art. In al douilea rând. 17). PANDECTELE ROMÂNE NR. Deci în cazul unei renunţări unilaterale. îşi reia amplitudinea sa firească prin faptul că nudul proprietar redobândeşte folosinţa lucrului său. presupun în mod implicit valabilitatea donaţiunilor indirecte. ca şi a celor deghizate sub aparenţa unui contract cu titlu oneros. comprimat din cauza existenţei servituţei personale asupra bunului grevat. este oare exactă afirmaţiunea Înaltei Curţi că în ipoteza renunţărei gratuite din partea uzufructuarului la dreptul său. civ. sub influenţa jurisprudenţei franceze şi cu toată deosebirea de redacţiune între art. 812 şi 940 cod. ceeace dă caracterul de liberalitate unui act juridic. această libe­ ralitate este ea scutită de formele speciale donaţiunei între vii? Soluţiunea afirmativă admisă de Înalta Curte nu poate fi întemeiată pe consideraţiunea că o astfel de renunţare nu implică o transmisiune de drepturi. nu poate fi vorba de existenţa unei convenţiuni intervenită între uzufructuar şi proprietar. Îndeplinire. c. Efect retroactiv. cu alte cuvinte numai în caz de stingere a uzufructului avem o extindere a dreptului nudului proprietar. 931 corespunzător din codul francez. Când însă renunţarea gratuită rezultă dintr'o convenţiune intervenită între uzufructuar şi nudul proprietar. 751. se poate face de către titularul dreptului în diferite moduri. In adevăr renunţarea la un drept în genere şi la un uzufruct în special. indiferent de orice concurs de voinţă din partea beneficiarului renunţărei. când abandonul dreptului din partea uzufructuarului. 813 din codul nostru şi art. Planiol şi Ripert în tratatul lor de drept civil în curs de publicare. Dispozițiune care nu interesează ordinea publică sau bunele moravuri de altă parte art. are loc în virtutea şi prin efectul unei convenţiuni intervenite între el şi nudul proprietar expresiunea «renunţare» întrebuinţată într'un asemenea caz. jure dominii. civ.ro. este incontestabil că avem de a face cu o liberalitate din punctul de vedere al naturei dispoziţiunei. prin comanda: #2077 DIN ARHIVA PANDECTELOR | . liberat de sarcinele de care era afectat în favoarea uzufructuarului. 800 cod. 3/2013 | 63 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

mais il n'est pas soumis aux formes speciales des donations entre-vifs. n'ar fi supusă la formele speciale prescrise de lege pentru donaţiuni. pag. l'acte vaut donation. totuş pentru a justifica acest mod de a vedea. nu invoacă caracterul extinctiv al renunţărei ci forma proprie acestui mod de stingere a uzufructului.ro. parce qui la renonciation a ses formes et ses effets propres». 729. dar că această donaţiune pentru a fi valabilă. Des biens No. tocmai fiindcă implică o transmisiune de drepturi din partea renunţătorului. sans demander aucune compensation. [1] [2] succesiune făcută de un erede în mod gratuit în favoarea altuia. renunţarea constitue un mod de stingere a uzufructului şi are regulele sale proprii. II. la data: 20-11-2013. trebuie neapărat să îndeplinească toate condiţiunile cerute de art. iar acela în favoarea căruia s'a renunţat nu dovedeşte că s'au îndeplinit condiţiunile acceptărei donaţiunei». de drept civil la Facult. a cărui eficacitate este independentă de orice concurs de voinţă din partea nudului proprietar. constitue o transmisiune cu titlu gratuit. deoarece înseamnă a se nesocoti caracterul juridic al renunţărei. civ. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. No. 7. Se poate oare legitima soluţiunea Înaltei Curţi care admite validitatea renunţărei gratuite la uzufruct prin act sub semnătură privată. Dealtmintrelea în privinţa caracterului translativ al renunţărei gratuite făcută de uzufructuar în favoarea nudului proprietar. enumeră cazuri de renunţare la succesiune pe care le consideră ca fiind moduri de acceptare tacită a unei succesiuni. aplicând art. şi deci o liberalitate. nu există controversă[1] şi cu drept cuvânt.. In adevăr nu se poate confunda o renunţare la uzufruct care constitue în fond o cesiune sau transmisiune de drept cu o renunţare pur abdicativă sau extinctivă care consistă în abandonul unilateral din partea uzufructuarului a dreptului său. a decis nu numai că o renunţare la A se vedea intre alţii Baudry-Lacantinerie et Cheuveau. căci într'o asemenea ipoteză nu poate fi vorba de extinderea dreptului nudului proprietar prin stingerea uzufructului. 31.I. Rezultă din pasajul citat că deşi aceşti autori admit că renunţarea gratuită a uzufructuarului la dreptul său. ci de consolidarea dreptului acestuia care a dobândit uzufructul transmis de uzufructuar. că prin urmare actul de renunţare nu are nici o valoare şi este de nul efect când se constată că acel act. în acest din urmă caz. 813 şi 814 cod. din Bucureşti Avocat Pandectele Române. pag. prin comanda: #2077 | DIN ARHIVA PANDECTELOR . numai în această măsură. este semnat numai de moştenitorul care renunţă. 64 | PANDECTELE ROMÂNE NR. deşi făcut în formă autentică. Legiuitorul codului civil în articolul 691. se exprimă în termenii următori asupra cazului când renunţarea la uzufruct are loc sub forma unei convenţiuni gratuite: «lorsque l'uzufruitier renonce â son droit gratuitement. 691. 75 Aubry et Rau t. 76.ALEX. Laurent t. pe temeiul argumentului invocat de d-nii Planiol şi Ripert că renunţarea are formele ei proprii? Credem că nu. uzufructuarul abdică pur şi simplu la dreptul său şi deci renunţarea presintă fisionomia particulară a unui act unilateral din partea uzufructuarului. § 234. Or. pe 1922. CERBAN Prof. dându-i-se o sferă de aplicaţiune pe'care n'o comportă natura acestui act juridic. prin o decizie destul de recentă[2]). Înalta Curte. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ALEX. CERBAN ocupându-se în volumul asupra bunurilor la numărul 866 de diferitele moduri de renunţare la uzufruct.ionescu14@rdslink. a cărui temeinicie ni se pare foarte discutabilă.

c. prin comanda: #2077 . la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.DOCTRINĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro.

ro.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. prin comanda: #2077 . c.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013.

ro. revizuită Reflecţii pe marginea art. perspectiva Adunării Constituante asupra referendumului. consecințele referendumului în sistemul constituțional românesc. voința poporului. the features of the referendum provided in article 90 of the Constitution. The author analyses the following themes: conceptual delimitations regarding the notion of referendum and plebiciste. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . 3/2013 | 67 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. the referendum as a way of practicing of the people sovereign will. plebiscit. la data: 20-11-2013. atribuțiile constituționale ale președintelui român PANDECTELE ROMÂNE NR. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Autorul analizează următoarele teme: delimitările conceptuale privind noțiunile de referendum și plebiscit. 90 din Constituţia României. constitutional powers of the Romanian President REZUMAT Acest studiu conține un comentariu teoretic și practic al articolului 90 din Constituția României. dr. revizuită Prof. 90 din Constituţia României. the conception of the Constituent Assembly regarding the referendum. constitutional and legal procedure of the referendum. referendumul ca o modalitate de a pune în practică voința suverană a poporului. the consequences of the referendum in the Romanian constitutional system. Keywords: referendum. c. Cuvinte-cheie: referendum. procedura constituțională și legală a referendumului.ionescu14@rdslink. the people will . univ.Reflecţii pe marginea art. plebiciste. caracteristicile referendumului prevăzute în articolul 90 din Constituție. Cristian IONESCU Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” ABSTRACT This study containes a theoretical and practical commentary of the article 90 from the Romanian Constitution.

Bucureşti. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. SUMAR: Delimitări conceptuale privind noţiunea de referendum şi plebiscit. Paris. Concepţia Adunării Constituante privind referendumul. 2008. 68 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Droit constitutionnel et science politique. § 2. Ed. Codul de bune practici în materie de referendum. 90 din Constituţie. Referendumul este actul prin care cetăţenii cu drept de vot sunt chemaţi să se pronunţe prin „DA” sau „NU” („PENTRU” ori „ÎMPOTRIVĂ”) în legătură cu adoptarea unui document politic sau juridic având o importanţă fundamentală pentru popor.ro. iar componenţa Guvernului. 90 din Constituţie. organizarea şi desfăşurarea referendumului. C. 203. în regimurile parlamentare şi semiprezidenţiale este aprobată/acceptată de reprezentanţii aleşi ai poporului. Chantebout.Cristian IONESCU Referendumul ARTICOLUL 90 Preşedintele României. c. Referendumul ca modalitate de exercitare a voinţei suverane a poporului. § 7. poate cere poporului să-şi exprime. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. § 6.ionescu14@rdslink. Variante ale acestui procedeu sunt referendumul şi plebiscitul. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ .H. ca şi pentru stat. Delimitări conceptuale privind noţiunea de referendum şi plebiscit Forma predilectă prin care poporul îşi exprimă voinţa politică. electoratul participă la constituirea structurilor de guvernare. Ionescu. deoarece aceştia sunt propuşi de partidele parlamentare care au obţinut un număr mare de mandate în Parlament. prin referendum. COmentARiu § 1. 248. la data: 20-11-2013. Beck. Aceasta este un procedeu democratic prin care cetăţenii cu drept de vot aleg candidaţii propuşi de partide sau alianţe politice pentru a fi desemnaţi într-o funcţie electivă la nivel naţional sau local. este alegerea. voinţa cu privire la probleme de interes naţional. Efectele referendumului reglementat de art. cât şi indirect. În epoca contemporană. ca manifestare a suveranităţii sale. cât şi a preşedinţilor de republică. Caracterul referendumului prevăzut în art. atât a membrilor Parlamentului. C. după consultarea Parlamentului. § 5. 1999. Procedura constituţională şi legală privind iniţierea. Exprimându-şi opţiunea electorală pentru un candidat sau pentru altul. alegerea este procedeul cel mai răspândit de desemnare a guvernanţilor. p. Procedura alegerilor este modalitatea constituţională cea mai firească prin care poporul participă indirect la luarea deciziilor politice[1]. § 4. [1] [2] doctrInă B. Procedura alegerilor este legată de principiile democraţiei reprezentative. Tratat de drept constituţional contemporan. § 3. sau să răspundă prin „DA” sau „NU” la o anumită întrebare privind o problemă de interes naţional sau aprobarea unei decizii de conducere statală de importanţă deosebită[2]. p. § 1. a miniştrilor. Armand Colin.

169. când validează un act normativ. Delicată rămâne doar stabilirea domeniilor sau a problemelor ce urmează a fi supuse consultării electoratului şi procedura ca atare. 2. veluti tribuno. trebuie să fie iniţiat cu luarea în consideraţie a impactului său social. un subiect de dezbatere proiect politic teoretică pentru analişti sau pentru mediul academic. cetăţenii care îşi exprimă opţiunea pentru una sau alta dintre alternativele supuse consultării populare se constituie într-un corp referendar[3]. constituebat (Institutionum Juris. acoperă doar o mică parte a acestora. ci la un individ. 4. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . considerat instrumentul cel mai relevant şi obiectiv de exprimare a voinţei suverane a unei comunităţi faţă de un anumit proiect guvernamental.Reflecţii pe marginea art. Referendumul consultativ nu are efect obligatoriu. Pentru a spori legitimitatea anumitor proiecte politice. referendumul poate fi normativ. Aceasta. Oscar Print. al unei elite politice. c. p.ionescu14@rdslink. Dicţionar de expresii juridice latine. cel mult. Libertatea de alegere este redusă la votul pentru sau contra candidatului propus[4]. Corpus Juris Civilis. Un proiect politic provenit de la vârful guvernării. revizuită Referendumul poate fi consultativ sau decizional. Ştef. Referendumul decizional poate fi constituţional sau legislativ. care nu reflectă îndeajuns cerinţele şi necesităţile populaţiei. 1995. Ed. PANDECTELE ROMÂNE NR. dar considerăm că modalităţile constituţionale de consultare a poporului de către guvernanţi ar trebui multiplicate pentru întărirea caracterului democratic al statului român. Nu ne propunem în cadrul acestui comentariu să dezvoltăm problema ca atare a referendumului.ro. A se vedea F. prezidenţiale sau locale şi cetăţenii care participă la referendum. 3/2013 | 69 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Bucureşti. din punct de vedere al formei. Guvernantul recurge adesea la procedura constituţională a referendumului. ca formă de exercitare a suveranităţii poporului. Proiectul astfel aprobat capătă legitimitate democratică. cu condiţia ca cei ce urmează a fi consultaţi să fie bine informaţi asupra problemelor asupra cărora se vor pronunţa. 90 din Constituţia României. I. Plebiscitul este. Din punct de vedere decizional. 1888. indiferent de natura sa. Simpla analiză a programelor de guvernare arată că acestea deşi se revendică de la aşteptările sociale pe care tind să le reflecte. la data: 20-11-2013. Potrivit unei alte definiţii romane Plebiscitum est quod plebs plebeio magistratu interrogante. Orice proiect politic. Grupurile socioprofesionale semnificative pentru societatea românească ar trebui să-şi exprime opiniile în forme instituţionalizate la nivel parlamentar şi la nivelul Guvernului deşi în privinţa acestuia din urmă există deja o bună bază de pornire a unui dialog decizional cu partenerii sociali. 120). Paris. însă. [4] În dreptul roman prin plebiscit se înţelegea ceea ce plebea decide şi hotărăşte (Plebiscitum est quod plebs iubet atque constituit). în timp ce referendumul decizional produce efecte juridice. Cerinţa resimţită de orice Guvernant de a recurge la consultarea electoratului pentru aprobarea unor decizii ale sale a determinat înscrierea în constituţii a procedurilor referendare. p. Luttetiae Parisiorum. un referendum care însă nu se referă la un document sau la o problemă de larg interes public. [3] Am optat pentru această denumire pentru a face o distincţie clară între corpul electoral care îşi exprimă voinţa în privinţa alegerilor parlamentare. riscă să rămână doar referendumul consultativ | corp referendar | un exerciţiu de guvernare sau. În cazul referendumului. în funcţie de care depinde şi legitimitatea sa. sau când abrogă dispoziţii legale. Recurgerea la referendum ar putea fi şi o excelentă formă de „testare” de către guvernanţi a poziţiei cetăţenilor pentru iniţierea unor proiecte de politici publice.

Faptul că referendumul la care ne referim este organizat de un organism unipersonal. În plus. precum şi a procedurii legale de desfăşurare a referendumului. ar putea fi caracterizat ca La 9 noiembrie 1941. un procedeu eminamente democratic. urmările aprobării lui. 263 din 5 noiembrie 1941). Block. a fost în prealabil convenită între partidele politice. Numai referendumul organizat pentru demiterea Preşedintelui României. aşa cum acestea sunt prezentate în lucrările de referinţă din literatura de specialitate. care nu este în nici un caz un act de suveranitate naţională. Prin urmare. ulterior. suspendat de Parlament. 577. în România a fost organizat un plebiscit prin Decretul-Lege nr. care are şi o libertate deplină de a formula întrebările ce i se par pertinente pentru a suscita interesul corpului referendar. că plebiscitele căpătau automat putere de lege. pentru chemarea Adunării Obşteşti plebiscitare. ale neaprobării problemei supuse consultării populare. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Prin Legea Horatia şi Valeria s-a decis. Referendumul prevăzut în art. va fi supusă naţiunii române spre bună ştiinţă şi învoire”. la data: 20-11-2013. p. electoratul este chemat. între altele. 3052 din 5 noiembrie 1941. precum şi de a aprecia oportunitatea consultării voinţei suverane a cetăţenilor. să îndeplinească un act formal.ro. Libraires-Éditeurs. Cu majoritate covârşitoare de voturi. tematica referendumului. 70 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Petit dictionnaire politique et social. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . astfel încât răspunsul primit se răsfrânge direct asupra acesteia. În anumite situaţii. Constituţia urma să fie promulgată de regele Carol al II-lea. iar soluţia pentru rezolvarea problemei de interes general asupra căreia s-au pronunţat cetăţenii participanţi la plebiscit. scopul plebiscitului este de a ratifica şi a legitima. Rezultă cerinţa pregătirii corespunzătoare a electoratului în ceea ce priveşte. Dacă problema supusă consultării referendare. c. 100 se prevedea că aceasta „după ce va fi edictată de Rege. este subiectivă. Referendumul este. importanţa lui. Plebiscitul nu avea putere executorie decât cu acordul Senatului. programul de guvernare al mareşalului Antonescu a fost aprobat de Naţiune (a se vedea M. dobândirea sau preluarea puterii de către un lider sau de un grup restrâns este însoţită şi de un document politic[6]. Constituţia României din februarie 1938 a fost aprobată prin plebiscit. procedural. Perrin el Cie. Indiferent de rezultatul plebiscitului. electoratul fiind chemat să se pronunţe împotriva sau pentru desemnarea unui principe străin ca domnitor al Principatelor. Of. plebiscitul este tot o consultare a corpului electoral dar care are în centrul său o persoană de notorietate largă. după caz. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Opţiunea alegătorului pentru una din alternativele supuse aprobării prin referendum. nu îi imprimă trăsăturile unui plebiscit. întrucât nu a participat la dezbaterea problemei asupra căreia este consultat. [5] [6] doctrInă A se vedea M. nr. sau o problemă de interes general legată însă de o anumită persoană. dacă referendumul reprezintă consultarea cetăţenilor în legătură cu o problemă de interes general care îi privesc. dobândirea sau preluarea puterii de către o anumită persoană[5]. trece pe un plan secund. În art. fără îndoială. de către cetăţeni. sau. prin care electoratului i s-a cerut să-şi exprime opinia despre guvernarea antonesciană. În realitate. 1896. Paris. În dreptul public roman plebiscitul era un instrument democratic prin care plebea vota o anumită hotărâre propusă de tribuni.ionescu14@rdslink.Cristian IONESCU Aducerea unui prinţ dintr-o dinastie străină în Principatele Române după îndepărtarea forţată a lui Cuza în februarie 1866 a fost hotărâtă prin plebiscit. 90 din Constituţie întruneşte întrutotul caracteristicile definitorii ale acestui concept. alegătorul votează într-o relativă necunoştinţă de cauză. de cele mai multe ori. dar el păstrează sau pierde această calitate în funcţie de condiţiile în care se realizează.

şi mijloace de control indirect prin opoziţia parlamentară. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. § 2. Prin procedura referendumului se întâlnesc două voinţe: cea a Guvernantului. Referendumul nu este o procedură constituţională nouă în sistemul politic românesc. 2 alin. organizat în acel an. fiecare cetăţean se bucură de drepturile consacrate şi garantate în Constituţie.a. precum şi prin referendum. care doreşte să consulte chiar pe titularul suveranităţii populare şi a titularului ca atare a puterii (poporul). A fost voinţa Adunării Constituante de a include referendumul ca modalitate instituţionalizată la cel mai înalt nivel ierarhic normativ a principiilor democraţiei constituţionale în societatea românească post-decembristă. asupra celor aflaţi la conducere. În această calitate. fie că şi-au stabilit rezidenţa în străinătate. la exerciţiile electorale poporul român periodice. în virtutea căruia cei îndreptăţiţi. fie că au domiciliul în ţară. 2 alin. constituite prin alegeri libere. (2) din Constituţie statuează că suveranitatea naţională aparţine poporului român. iar între acestea figurează şi dreptul de a alege. cetăţenii au culoare deschise pentru legătura cu reprezentanţii acestora. asociaţii şi grupări civice. astfel. la data: 20-11-2013. Opţiunea Adunării Constituante din 1991 pentru instituţionalizarea referendumului a fost una firească pentru o societate care ieşise dintr-un regim politic în care participarea cetăţenilor la guvernare era un act formal. Sintagma „poporul român” trebuie interpretată prin extindere la toţi cetăţenii români. au dreptul să-şi exprime voinţa în cadrul referendumurilor organizate la nivel naţional sau local. cu condiţia ca cei ce participă la operaţiunile electorale să fie în deplină cunoştinţă de cauză atunci când votează.ro. 90 din Constituţia României. indiferent dacă va respinge propunerea făcută de Guvernant. dar lipsit de angajament civic. revizuită un plebiscit. sau o va aproba. PANDECTELE ROMÂNE NR. periodice şi corecte. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . ca şi referendumul pot fi utilizate eficient. Alegerile parlamentare ca şi cele prezidenţiale organizate înainte de 1990 fuseseră doar modalităţi de suveranitatea poporului | legitimare a celor ce urmau să îndeplinească demnităţi publice în Constituţie | statul român. Referendumul. În funcţie de opţiunea referendară a poporului consultant încrederea de care se bucură Guvernantul se va amplifica (dacă poporul răspunde prin „DA”) sau se va diminua (dacă majoritatea din cei consultaţi răspund prin „NU”). să-l exercite. ca modalitate de exercitare a suveranităţii poporului Art. În statele întemeiate pe principiile democraţiei constituţionale. Art. 3/2013 | 71 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Alegerile. c. chiar. Această procedură a fost introdusă şi în Constituţia socialistă din 21 august 1965 printr-un amendament introdus în 1986 şi un referendum a fost. care o exercită prin organele sale reprezentative. deoarece întrebarea la care corpul referendar este chemat să răspundă prin „DA” sau „NU” se referă exclusiv la o persoană. Democraţia se reducea.Reflecţii pe marginea art. media ş. Voinţa decizională finală va fi a poporului. (1) din Constituţia revizuită în 2003 consacră titularul suveran al puterii: poporul român.ionescu14@rdslink. în afara procedurilor electorale.

fiind obligat doar să consulte Parlamentul. 318 din 11 mai 2007. Orice opinie contrară ar însemna. nu depinde în totalitate de răspunsul negativ al majorităţii corpului referendar. totodată. alături de iniţiativa legislativă cetăţenească.Cristian IONESCU Legitimitatea Guvernantului deşi poate scădea. Parlamentul a primit din partea Adunării Constituante atribuţia – de fapt. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . ca să ne limităm doar la instituţiile politice de vârf care desfăşoară o activitate politică de normativizare a comportamentului social şi asigură prin forţa legii şi a mecanismelor de executare a acesteia ordinea de drept într-o comunitate statală. Prin intermediul referendumului. 73 alin. potrivit art. fără a ţine seama de opinia acestuia. ele trebuie să se desfăşoare în mod obligatoriu indiferent dacă în aceeaşi perioadă. Referendumul rămâne. nr. teoretic. oferă cetăţenilor satisfacţia că se menţin în sfera de exercitare a suveranităţii. sau de dreptul cetăţenilor de revocare directă a mandatului unor aleşi ai lor. Singura limitare de reglementare legală a referendumului este substanţa intimă a art. 72 | PANDECTELE ROMÂNE NR. de altfel într-o sesizare de neconstituţionalitate transmisă Curţii Constituţionale spre examinare. însă. Art. este o problemă de apreciere a Preşedintelui României. Of. De aceea. 2 alin. publicată în M. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. împiedică alienarea acestora de nucleul conducător în stat. obligaţia constituţională – de a reglementa prin lege organică „organizarea şi desfăşurarea referendumului” [art. care îşi păstrează neştirbită importanţa pentru formarea şi funcţionarea sistemului constituţional al unui stat. sunt foarte aproape de decizia politică luată ca urmare nemijlocită a opiniei lor exprimată prin vot. (3) din Constituţie. Referendumul. obiectul consultării referendare este o problemă de interes naţional. nu există un obstacol de natură constituţională pentru organizarea simultană a alegerilor parlamentare şi a unui referendum. Din această ecuaţie trebuie excluse din start referendumurile ce se impun în mod obligatoriu. ori în anul electoral respectiv sunt programate şi alegeri parlamentare sau de altă natură. nici guvernul. 90 oferă.ionescu14@rdslink. precum şi a Parlamentului privind consecinţele răspunsului dat de alegătorii referendari asupra şanselor de câştig ale diferitelor [7] doctrInă Decizia Curţii Constituţionale nr. De altfel. dreptul Parlamentului de a stabili cadrul juridic de organizare şi desfăşurare a referendumului nu este condiţionat. o formă directă de exercitare a puterii politice. În textul constituţional citat. aşa cum s-a susţinut. În privinţa referendumului prevăzut în art. Fără democraţia reprezentativă nu ar putea exista nici parlamentul. 90 din Constituţie. (3) şi art. (1) că suveranitatea naţională se exercită prin organele reprezentative ale poporului. 355 din 4 aprilie 2007. considerăm că Parlamentul are dreptul să stabilească condiţii de exercitare a dreptului preşedintelui republicii de consultare referendară a poporului. având în vedere că acesta are caracter facultativ şi că Preşedintele României poate decide oricând să recurgă la o astfel de consultare a poporului. (2) lit. la data: 20-11-2013. precum şi prin referendum. 95 alin. dacă este organizat raţional şi o formă de control cetăţenesc asupra mecanismelor de exercitare a puterii în anumite sectoare. De vreme ce Constituţia prevede în art. de importanţă deosebită ale vieţii sociale. deoarece Guvernantul îşi câştigase anterior o legitimitate electorală. Referendumul nu este considerat ca o formă de respingere a democraţiei reprezentative. în acest sens. d) din Constituţie].ro. 90 din Constituţie. fiind învestit ca atare de către cetăţeni prin vot direct. 151 alin. un indiciu şi anume. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Dacă sunt întrunite condiţiile constituţionale pentru organizarea lor. că „în anii electorali nu s-ar mai putea organiza referendum”[7]. referendumul este considerat. cetăţenii fac un pas în plus pe calea exercitării directe a puterii. Aşadar.

de pildă că referendumul prevăzut de art. ni se par vulnerabile[8]. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României. dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. acolo unde legea nu distinge. nu atât de interes teoretic. care l-ar situa pe Preşedintele României pe o poziţie echidistantă şi imparţială. Nu considerăm că ar fi o condiţie extraconstituţională dacă Parlamentul ar decide prin lege organică că referendumul prevăzut în art. Aşadar.ionescu14@rdslink. revizuită partide politice care şi-au înscris candidaţi în alegerile parlamentare sau de altă natură. 90 din Constituţia României. 90 alin. în fine. (1) din Constituţie în sensul exceptării de la referendumul cerut de Preşedinte a problemelor de interes naţional care. Of. Considerăm că Parlamentul are dreptul suveran să tranşeze o astfel de situaţie. cât de interes practic. 355/2007 privind posibilitatea organizării şi desfăşurării simultane a referendumului cu alegerile prezidenţiale. deoarece [8] Curtea Constituţională a decis că referendumul se poate desfăşura oricând în cursul anului. aprobate prin exprimarea voinţei poporului. locale sau cu cele pentru Parlamentul European. În susţinerea dreptului constituţional al Parlamentului de a introduce limitări sau condiţionări legitime şi necesare într-o societate democratică se poate aduce şi un principiu de drept. 1218 din 12 noiembrie 2008. nici interpretul nu poate să o facă (ubi lex non distinguit. însă. 90 din Constituţie s-ar organiza după alegerile parlamentare sau de altă natură. nec nos distinguere debemus) (Decizia nr. Prin eliminarea acestei posibilităţi s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una şi aceeaşi problemă: organizarea unui prim referendum prin care acesta şi-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumită problemă de interes naţional a cărei rezolvare necesită revizuirea Legii fundamentale. potrivit Constituţiei. 90 din Legea fundamentală dar are legătură cu aplicarea textului constituţional. la data: 20-11-2013. c. parlamentare. Ca atare. parlamentare. Dacă Constituţia nu a limitat dreptul Parlamentului de a reglementa în materia referendumului. Pentru aceste motive. 785 din 25 noiembrie 2008).Reflecţii pe marginea art. publicată în M. Este Preşedintele României | Parlament | mai mult decât evident că organizarea unui referendum din iniţiativa Parlamentul European Preşedintelui României aflat în exerciţiul funcţiei şi în acelaşi timp candidat pentru un nou mandat prezidenţial. atunci dreptul de legiferare nu poate fi restrâns. considerentele expuse în Decizia Curţii Constituţionale nr. în special faţă de alegerile parlamentare. organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire (Decizia nr. 90 din Constituţie se poate organiza la un interval de timp rezonabil după ce au avut loc alegerile în cauză. locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. nr. 440 din 23 iunie 2011). PANDECTELE ROMÂNE NR. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Considerăm că aceasta ar fi o opţiune moderată. stabilind. M. [9] Într-o decizie recentă. Acolo unde legea nu distinge. declanşarea procedurii de revizuire în sensul celor statuate în urma consultării populare şi. dacă întrebarea la care cetăţenii sunt chemaţi să-şi exprime opiniile are caracter populist. ar impune revizuirea Constituţiei. Există. nr. Cât de disponibil este poporul să participe direct la luarea unor măsuri care îl privesc? Cât de pregătit este poporul şi cât de experimentat este pentru a înţelege substanţa şi efectele multiple pentru el ale problemei asupra căreia este consultat prin referendum? Cum se asigură corpul referendar că titularul autorităţii publice care decide consultarea sa nu va folosi rezultatul referendumului în propriul său interes politic? Formularea acestor întrebări nu este făcută strict din perspectiva analizei constituţionale a art. câteva probleme. 3/2013 | 73 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nici interpretul nu poate să o facă (Ubi lex non distinguit. Of.ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. îl favorizează net faţă de toţi ceilalţi candidaţi. nu există nicio altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale. nec nos distinguere debemus). Curtea Constituţională apreciază necesară completarea dispoziţiilor art. Singura restricţie pentru Parlament în această materie este să nu aducă atingere substanţei sau existenţei dreptului ca atare al Preşedintelui României[9].

1992. după părerea noastră. o formă propriu-zisă de exercitare a puterii de stat.F.. guvernanţii preferând să recurgă la instrumentele democraţiei reprezentative. Block. 74 alin. 868. 654-655. însă în baza celor două tipuri de referendumuri nu exprimă putere de stat. formulate din perspective analitice este binevenită. pp. P. (3) din Constituţie. art. [10] DOCTRINĂ Pentru detalii a se vedea O. p. prin guvernare de tip cezarist[10]. în sfera lor de preocupări constituţionale[11]. Mény. Perrin et Cie. Sunt acestea întrebări pe deplin legitime iar răspunsurile nu sunt uşoare. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Nu împărtăşim părerea că art. 1896. 2 din Constituţie. De aceea. Libraires-Éditeurs. Dovadă în acest sens este şi faptul că referendumul nu este frecvent utilizat. Dacă se organizează totuşi. 95 alin. un referendum. A se vedea şi M.H. Consultarea referendară a poporului nu înseamnă. (2) din Constituţie a inclus referendumul printre modalităţile de exercitare a suveranităţii naţionale. 836. Tănăsescu. însă. Petit dictionnaire politique et social. Constituţia se referă în art. Muraru. Nu avem în vedere aici cazurile în care referendumul are caracter obligatoriu.U. Duhamel.Cristian IONESCU art. Sunt şi alte asemenea texte constituţionale. C. În mod normal. Este o cerinţă obiectivă ca poporul să-şi aleagă prin proceduri democratice periodice reprezentanţii. 2008. Beck. Comentariu pe articole. Ed. 90 din Legea fundamentală nu este suficient de clar definit. Doar convenţional. la data: 20-11-2013. Y.S. participarea directă a corpului referendar la procedurile consultative rămâne doar un exerciţiu democratic. referendumul ca modalitate de exercitare a suveranităţii poporului trebuie să aibă numai caracter decizional. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nu ar face altceva decât să enumere. (1) din Constituţie privind iniţiativa legislativă cetăţenească.ro. care pot să afecteze pentru viitor chiar suveranitatea poporului. care recunoaşte titularul suveranităţii naţionale şi modalităţile de exercitare a acesteia. În opinia noastră. care poate avea. În cadrul comentariului nostru putem discuta şi despre motivele care determină o autoritate publică să recurgă la referendum. orice întrebare referitoare la substanţa referendumului şi la eficienţa procedurilor referendare. deoarece rezultatul consultării referendare nu este urmat obligatoriu de un act statal decizional. cum ar fi art. la care pot fi alăturate multe altele. aceasta fiind rezervată doar instituţiilor politice care sunt înzestrate cu autoritate statală. 2 alin. Dacă referendumul are caracter consultativ. şi urmări perverse. (3) şi art. eventual bine organizat şi mediatizat. 150 alin. Constituţia României. limitativ instrumentele de realizare a puterii poporului ca putere de stat[12]. 2 alin. deoarece nu este legat şi de alte proceduri constituţionale. 151 alin. Paris.ionescu14@rdslink. p. Aşa este cazul efectelor referendumului organizat potrivit art. Paris. c. Acestea nu au nevoie să apeleze la o consultare referendară a cetăţenilor pentru a le cunoaşte opiniile politice cu privire la o problemă determinată care intră. E. induc ideea că recurgerea la referendum este un act de autentică democraţie. (1) la referendum ca modalitate a democraţiei semi-directe. [11] [12] 74 | PANDECTELE ROMÂNE NR. potrivit Constituţiei. I. fiecărei autorităţi publice cu rol decisiv în procesul de guvernare îi sunt recunoscute prin constituţie mecanisme şi proceduri de îndeplinire a atribuţiilor respective. se pune firesc problema efectelor sale. în astfel de condiţii. Dictionnaire constitutionnel. Bucureşti. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . prin intermediul cărora să se concretizeze voinţa referendară a cetăţenilor. Deciziile luate. Importanţa documentului asupra căruia ar trebui să se pronunţe poporul prin referendum. Scopul referendumului organizat în condiţiile art. (1) din Constituţie privind iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei. nemijlocită a poporului şi multe aspecte generate de analiza celor trei întrebări puse anterior. rolul în stat al demnitarului care ar recurge la decizia directă.

90 din Constituţie este o modalitate de consultare a întregului popor cu privire la diverse probleme ale ţării de interes general[13]. nu se poate reţine ideea că acesta ar fi un instrument de realizare a puterii poporului ca putere de stat. Termenul de consultare care rezultă din conţinutul art. deopotrivă teoretice şi practice explică şi justifică preocuparea doctrinei de specialitate. sau nivelul la care este organizat – la patrimoniul electoral european. inclusiv a unor organisme cu vocaţie internaţională şi cu autoritate de necontestat de a reliefa un cod al unei bune conduite referendare. nici instrumentele autorităţii puterii de stat. şi consultare | anume. ca modalitate de exprimare directă a democraţiei. O atenţie specială este acordată instituţiei referendumului.Reflecţii pe marginea art. de Consiliul Europei. înţelegând prin acesta un set de principii fundamentale [13] Ibidem. a fost utilizată în vederea întocmirii Liniilor directoare pentru organizarea referendumului (Codul de bune practici în materie de referendum). 3/2013 | 75 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. proces electoral | poporul îşi exercită suveranitatea pentru un interval scurt de timp. Procesul electoral propriu-zis înfăptuit de cetăţenii cu drept de vot care participă efectiv la operaţiunile electorale nu este. însă. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat la 29 aprilie 2005 Recomandarea 1704 (2005) referitoare la „Referendumuri: bune practici europene”. Doar organele reprezentative astfel înfiinţate prin voinţa suverană a corpului electoral exercită autoritate de stat. (1) din Constituţie. dar nu are nicio implicare în exercitarea de către acestea a autorităţii. PANDECTELE ROMÂNE NR. c. document adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la 16 decembrie 2006 la Veneţia şi de Comisia de la Veneţia. la 16-17 martie 2007. Prin referendum nu se exercită suveranitatea statală ci suveranitatea puterii politice. Codul de bune practici în materie de referendum Organizarea referendumului fiind un aspect al exercitării suveranităţii naţionale. precum şi de alte organizaţii internaţionale.ro.ionescu14@rdslink. care aparţine originar poporului. este dreptul exclusiv al statelor să stabilească nu numai principii şi reguli generale privind consultarea referendară a cetăţenilor. Nici în cazul referendumului la care se referă art. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Suntem. 2 alin. deoarece cetăţenii nu au nici dreptul. Asemenea probleme. programul orar prevăzut de lege pentru exprimarea voinţei Comisia de la Veneţia referendare. însă. la data: 20-11-2013. dar exclusiv ca efect al statutului lor constituţional. ci şi cadrul juridic detaliat în care se iniţiază şi desfăşoară aceasta. Potrivit acestei proceduri. 90 din Constituţia României. În documentul astfel elaborat s-au stabilit principii şi reguli de bază în materie de referendum. de acord că referendumul reglementat în art. Poporul formează organele sale reprezentative. 90 din Constituţie este forma procedurală prin care corpul referendar îşi exprimă voinţa în legătură cu o anumită problemă asupra căreia i s-a cerut să se pronunţe. organism consultativ al Consiliului Europei. Reţine în primul rând atenţia stabilirea unui raport de apartenenţă a procedurii de referendum – indiferent care ar fi scopul şi obiectul său de consultare. rezultatul exercitării unei autorităţi statale aparţinând alegătorilor. § 3. Experienţa căpătată cu prilejul documentării pentru elaborarea acestui document. revizuită aceasta fiind modalitatea predilectă de exercitare a suveranităţii naţionale.

Cristian IONESCU

în materie de exprimare de către cetăţeni a voinţei lor politice prin instrumente şi proceduri electorale, ale căror resurse sunt extrase din valori politice şi democratice europene, a căror importanţă este înţeleasă şi acceptată ca atare ca o moştenire europeană[14]. Documentul este structurat în trei părţi: referendumul şi patrimoniul electoral european; condiţii de implementare a marilor principii electorale (votul universal, egalitatea votului, libertatea de exprimare a votului, secretul votului); reguli specifice aplicabile în procedurile referendare. Desigur, cel puţin formal, conţinutul liniilor directoare pentru organizarea referendumului, se regăseşte în legislaţia constituţională şi electorală a statelor europene, ceea ce şi explică apartenenţa referendumului la patrimoniul electoral european. Faptul că se vorbeşte, în acest context, de un patrimoniu european se explică doar prin izvoarele şi începuturile doctrinare şi instituţionale ale dreptului cetăţenilor de a-şi exprima voinţa sau opţiunile politice prin vot, ca modalitate recunoscută constituţional în spaţiul european. În fond, marile principii electorale au o extindere planetară. Printre regulile de bază ce se cer respectate în materie de referendum sunt votul universal, asociat cu diferite operaţiuni electorale care ţin de logistica organizării referendumului. Documentul prevede că votul universal implică în principiu ca toţi oamenii să aibă drept de vot, ceea ce nu exclude acceptarea legală a unor condiţionări ce ţin de vârstă, cetăţenia, rezidenţa alegătorilor, de pierderea în condiţii legale a dreptului de vot. Principiul votului egal impune ca fiecare alegător să dispună, în principiu, de un singur vot, iar în caz de vot multiplu, fiecare alegător să dispună de acelaşi număr de voturi. În cadrul operaţiunilor referendare este necesar să se asigure egalitatea de şanse între partizanii şi adversarii propunerii supuse la vot, ceea ce implică neutralitatea şi echidistanţa autorităţilor administraţiei publice, în special referitor la: campania pentru referendum; acoperirea de către mass-media, în special cele publice; finanţarea din fonduri publice a campaniei şi a actorilor săi; dreptul la demonstraţii pe căile publice, condiţii egale de publicitate. În principiu electoral de maximă importanţă cu valoare general şi unanim acceptată şi în materie de referendum este libertatea votului, privită sub două aspecte: libera formare a voinţei electoratului şi libera exprimare a voinţei acestuia şi combaterea fraudei. Sub acest aspect, prezintă importanţă păstrarea neutralităţii autorităţilor statale, care constituie un element de asigurare a liberei formări a voinţei alegătorilor. Se interzice autorităţilor publice (naţionale, regionale şi locale) să influenţeze rezultatul scrutinului printr-o campanie excesivă şi unilaterală. Este esenţial ca problema supusă votului să fie clară. Problema asupra căreia trebuie să se pronunţe corpul referendar nu trebuie să inducă în eroare şi să nu sugereze un răspuns. Alegătorii trebuie să fie informaţi cu privire la efectele referendumului. Documentul prezentat prevede că textul supus referendumului, însoţit de un raport explicativ sau la un material echilibrat aparţinând partizanilor şi adversarilor propuneri trebuie pus la dispoziţia alegătorilor cu suficient timp înainte de exprimarea votului referendar. Un alt principiu de bază este garantarea liberei exprimări a voinţei electoratului şi luarea tuturor măsurilor pentru combaterea fraudei.

DOCTRINĂ

[14]

A se vedea şi Şt. Deaconu, Comentariul art. 90 din Constituţie, în lucrarea I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituţia României. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 839-840.

76 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

Reflecţii pe marginea art. 90 din Constituţia României, revizuită

Secretul votului reprezintă nu numai un drept, ci şi o obligaţie pentru alegători. Documentul la care ne referim pune în evidenţă că referendumurile democratice nu sunt posibile decât în condiţiile respectării drepturilor omului, în special a libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei, a liberei circulaţii, în interiorul ţării, precum şi a libertăţii de întreţinere şi de asociere în scopuri politice, inclusiv prin libertatea de înfiinţare a partidelor politice. Dacă se impune restrângerea acestor libertăţi, aceasta trebuie să aibă o bază legală, să fie în interesul public şi să respecte principiul proporţionalităţii. În cadrul operaţiunilor electorale trebuie să funcţioneze instrumente de contencios electoral, cu reguli clare, care să asigure respectarea cu stricteţe a tuturor regulilor în materie. Printre regulile specifice ale desfăşurării referendumului, semnalăm cerinţa ca un referendum să nu poată fi organizat, decât dacă este prevăzut în Constituţie sau într-o lege conformă Constituţiei. În privinţa cvorumului de participare, liniile directoare pentru organizarea referendumului stabilesc că nu se recomandă un prag (cvorum) de participare, întrucât acesta îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ.

§ 4. Concepţia Adunării Constituante privind referendumul
Tezele proiectului de Constituţie au prevăzut ca o atribuţie a Preşedintelui României, că acesta „la propunerea Guvernului, dacă Parlamentul este în sesiune, precum şi la propunerea celor două Camere, poate supune unui referendum orice proiect de lege care priveşte principalele probleme ale politicii statului; promulgarea legilor adoptate prin referendum este obligatorie în acelaşi termen de 15 zile”. Textul promovat în teze era greoi; practic depindea de cooperarea preşedintelui republicii cu Guvernul sau, după caz, cu cele două Camere. În plus, privea exclusiv un proiect de lege ce urma să fie aprobat prin vot referendar. Soluţia găsită de Adunarea Constituantă nu avea nicio şansă de a fi acceptată. Tezele au mai prevăzut şi referendumul pentru demiterea Preşedintelui României. Dacă tezele proiectului de Constituţie au fost publicate în prima parte a lunii decembrie 1990[15], dezbaterea capitolului II (Preşedintele României) din Titlul III al Tezelor (despre autorităţile publice) a început pe data de 16 aprilie 1991, interval drepturile omului | în care Comisia constituţională însărcinată cu elaborarea cvorum de participare | proiectului de Constituţie, a avut răgazul să mai mediteze asupra referendum legislativ conţinutului tezei referitoare la referendum. S-a părăsit astfel ideea referendumului legislativ, fără nicio tradiţie în România. La prezentarea tezelor privind instituţia Preşedintelui României, raportorul comisiei de redactare menţiona atribuţia Preşedintelui de a „cere ca poporul să se pronunţe prin referendum, la propunerea Guvernului sau a Parlamentului, în principalele probleme ale politicii statului[16]. De altfel în cadrul dezbaterilor pe marginea tezelor s-a propus renunţarea la referendumul legislativ, Preşedintele putând să supună unui referendum orice alte probleme, altele decât cele legislative[17]. De asemenea, s-a propus ca recurgerea la referendumul legislativ să se facă cu aprobarea a
[15]

În Proclamaţia Parlamentului României din 13 decembrie 1990 s-a menţionat că Tezele proiectului de Constituţie fuseseră adoptate de Comisia constituţională pentru elaborarea proiectului de Constituţie (a se vedea M. Of. nr. 144 din 13 decembrie 1990).

[16] Geneza Constituţiei României. 1991. Lucrările Adunării Constituante, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998, p. 489. [17]

Idem, p. 498.

PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 77 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

DOCTRINĂ |

Cristian IONESCU

două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor[18]. S-a susţinut că referendumul trebuie să aibă o reglementare restrictivă, care să garanteze că va fi folosit numai în situaţii cu totul deosebite, apreciate ca atare de Parlament[19]. Totodată, s-a cerut chiar eliminarea tezei referitoare la referendumul legislativ[20]. De altfel teza referitoare la referendumul legislativ, devenise caducă, deoarece anterior, legiuitorii constituanţi aprobaseră o altă teză potrivit căreia Parlamentul era declarat ca unică autoritate legiuitoare. De aceea Comisia constituţională a menţinut teza referendumului, la care putea apela Preşedintele României – sub influenţa modelului luat din Constituţia Franţei din 1958 –, dar i-a reformulat conţinutul. În opinia Comisiei iniţiatorul referendumului era Preşedintele, la propunerea Parlamentului sau la propunerea Guvernului. Nu era vorba, deci „de exercitarea unui drept aflat la discreţia Preşedintelui, ci în colaborare cu celelalte puteri constituite în stat”[21]. În final, proiectul de Constituţie a prevăzut în art. 89 că „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Textul proiectului a fost votat, având acelaşi conţinut şi după revizuirea Constituţiei în 2003.

§ 5. Caracterul referendumului prevăzut în art. 90 din Constituţie
Referendumul prevăzut în art. 90 din Constituţie are caracter facultativ. Este latitudinea Preşedintelui României de a decide caracterul problemelor de interes naţional şi de a alege momentul organizării şi desfăşurării referendumului. Singura condiţie constituţională pe care Preşedintele este ţinut să o respecte este consultarea Parlamentului, căruia îi va indica şi problema sau problemele pe care le va supune consultării referendare. Constituţia nu precizează care poate fi răspunsul Parlamentului şi nici dacă forul legislativ îşi va exprima prin vot opinia. Este clar însă că fiind vorba de o consultare a Parlamentului, acesta va dezbate problema sau problemele care fac obiectul iniţiativei referendare a preşedintelui republicii. Ca atare, Parlamentul îşi va expune opinia printr-o hotărâre adoptată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Indiferent de poziţia Parlamentului, Preşedintele poate da curs intenţiei sale. Este adevărat că Preşedintele poate să şi renunţe la referendum dacă Parlamentul nu agreează organizarea referendumului ca atare, sau nu este de acord cu problema ce ar urma să facă obiectul consultării poporului. O problemă care ar merita comentată în contextul analizei conţinutului art. 90 din Constituţie este legată de locul Preşedintelui României în sistemul de guvernare propriu-zis. Prin atribuţiile sale, Preşedintele nu are pârghii de conducere, decât în situaţii excepţionale, cum sunt cele reglementate în art. 92 şi art. 93 din Constituţie. Vom observa, însă, că sintagma „probleme de interes naţional” din articolul pe care îl comentăm apare sub diferite forme în alte texte constituţionale şi întotdeauna, raportate la titularul funcţiei de Preşedinte al României. Astfel, potrivit art. 86 din Constituţie, Preşedintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită; art. 87 din Constituţie prevede că Preşedintele poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica
[18] [19] [20] [21]

DOCTRINĂ

Ibidem. Ibidem. Idem, p. 503. Idem, p. 512.

78 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

c. Of. asigurarea ordinii publice. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Nu împărtăşim părerea profesorului Ion Deleanu că organizarea referendumului urmăreşte obţinerea unei „decizii populare de opinie”. organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire[23]. Prin eliminarea acestei posibilităţi s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una şi aceeaşi problemă: organizarea unui prim referendum prin care acesta şi-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumită problemă de interes naţional a cărei rezolvare necesită revizuirea Legii fundamentale. declanşarea procedurii de revizuire în sensul celor statuate în urma consultării populare şi. 440 din 23 iunie 2011.Reflecţii pe marginea art. ori a intenţionat să îl ţină departe de şeful statului. naţiunea are dovada dublă a „folosirii” şi alienării ei.ro. 87 din Constituţie şi ce eficacitate constituţională are adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Instituţii şi proceduri constituţionale. Deşi referendumul organizat din iniţiativa Preşedintelui României este unanim caracterizat ca fiind facultativ. în fine. (1) din Constituţie. Ed. C. ar impune revizuirea Constituţiei. nici de Guvern. publicată în M. A se vedea I. nr. dacă poporul are dreptul constituţional de a fi consultat. susceptibile să intre în sfera de preocupări legislative ale Camerelor Parlamentului? La această întrebare adăugăm o alta: care este finalitatea practică a referendumului consultativ reglementat de art. 738. atunci concluzia logică este că orice voinţă a naţiunii exprimată printr-o procedură democratică trebuie convertită într-un act de guvernare. p. a prevăzut dreptul acestuia să se informeze asupra celor mai importante probleme politice ale naţiunii. 90 din Constituţia României. Deleanu. de conducerea propriu-zisă a ţării şi.H. Curtea Constituţională a apreciat ca necesară completarea dispoziţiilor art. 3/2013 | 79 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. care nu este implicat decât în organizarea propriu-zisă a referendumului? Două răspunsuri sunt posibile la întrebările respective: ori Adunarea Constituantă nu a reuşit să creeze Preşedintelui o pârghie prin care ar putea fi implicat efectiv la luarea unor decizii de importanţă deosebită pentru naţiune.ionescu14@rdslink. 2006. şi anume voinţa naţiunii exprimată prin referendum. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Altfel. Este acesta un aspect asupra căruia o Adunare Constituantă derivată ar trebui să reflecteze. aprobate prin exprimarea voinţei poporului. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Un termen din cuprinsul art. referendum consultativ | adunare constituantă | totuşi naţiunea şi-a exprimat voinţa şi nu o simplă opinie[22]. PANDECTELE ROMÂNE NR. informare şi sesizare (sesizarea Parlamentului). Beck. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României. în dreptul român şi comparat. în sensul exceptării de la referendumul cerut de Preşedinte a problemelor de interes naţional care. care eventual a adoptat o poziţie în dezacord cu intenţia Preşedintelui de consultare a voinţei. o reglementare constituţională. 88 din Constituţie. trăsătură care se extinde logic şi asupra urmărilor sale. 90 din Constituţie nu are. 90 alin. ca o compensaţie. După cum se poate observa sfera de interes a Preşedintelui României cu privire la „problemele de interes naţional” sau „problemele politice ale naţiunii” glisează între consultare. 90 din Constituţie. Bucureşti. cunoscând că rezultatele sale nu vor fi implementate în mod obligatoriu nici de Parlament. 86 şi art. la data: 20-11-2013. apărarea ţării. [22] [23] Decizia Curţii Constituţionale nr. revizuită externă. însă. Dacă Curtea Constituţională referendumul este o formă a democraţiei. Sesizată fiind cu proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei în 2011. Dacă ţinem seama că Preşedintele României nu guvernează ne putem pune întrebarea legitimă la ce îi folosesc Preşedintelui României informaţiile căpătate în raporturile sale cu Guvernul reglementate în art. potrivit art.

Primind scrisoarea Preşedintelui. Legea nr. Până la 15 aprilie 2012 Parlamentul era suveran să decidă data dezbaterii scrisorii Preşedintelui. dedus de Preşedinte în faţa Curţii Constituţionale. Mesajul este deja un act politic al Preşedintelui. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. oportunitatea organizării acestuia şi data organizării sale. în această privinţă. şi anume. Prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Este vorba de consultarea prealabilă a Parlamentului. folosirea mesajului în procedura prevăzută de art. Oricum Parlamentul nu putea fi grăbit să hotărască. O condiţionare de conţinut este fixată de Constituţie. prin care şeful statului transmite/ comunică corpului legislativ. sau de a se adresa direct Parlamentului urmând ca publicitatea să rezulte din dezbaterile parlamentare. republicată. Of. ar putea da naştere la confuzii. la mesaj sau scrisoare. Dacă Parlamentul nu îşi [24] DOCTRINĂ Publicată în M. nici Legea nr. 62/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nu erau aplicabile formal dispoziţiile regulamentare referitoare la dezbaterea cu prioritate a cererilor adresate de acesta. Parlamentul o va dezbate potrivit procedurii regulare şi va lua prin vot o decizie privind tema referendumului. Procedura constituţională şi legală privind iniţierea. organizarea şi desfăşurarea referendumului Referendumul reglementat în art. pot exista asemănări. organizarea şi desfăşurarea referendumului. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . dar întârzierea luării în dezbatere a scrisorii Preşedintelui ar fi putut degenera într-un conflict juridic de natură constituţională ce ar fi fost. 3/2000 a fost modificată. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. eventual asupra oportunităţii organizării referendumului şi asupra datei acestuia. un teren de luptă politică între cele două autorităţi publice. 3/2000 au lăsat. Preşedintele are o deplină libertate de apreciere asupra conţinutului problemei de interes naţional şi a amplitudinii acesteia. 247 din 12 aprilie 2012. Constituţia şi Legea nr. în acest sens. c. însă. Scrisoarea fiind de fapt o informare a deputaţilor şi senatorilor privind intenţia preşedintelui republicii. Preşedintele are latitudinea de a face publică intenţia sa. Iniţiativa organizării referendumului o are Preşedintele României. Nici Constituţia. 90 din Constituţie. problema care va fi supusă consultării trebuie să fie de interes naţional. 3/2000 nu indică actul prin care preşedintele republicii se adresează forului legislativ. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. în sensul introducerii obligativităţii Camerelor să-şi exprime punctul de vedere privind organizarea referendumului în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Preşedintelui. opiniile sau poziţia sa cu privire la principalele probleme ale naţiunii. la data: 20-11-2013. Legea nr. 103 din 30 septembrie 2009[24]. În literatura de specialitate s-a făcut referire. desigur. şi din Legea nr. caracter consultativ. 80 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Iniţierea. În ceea ce ne priveşte. 88 din Constituţie utilizează deja termenul de mesaj ca instrument de comunicaţie între Preşedintele României şi Parlament.Cristian IONESCU § 6. Art. considerăm că o scrisoare ar fi suficientă. care are. pe care acesta o exercită cu o singură condiţionare procedurală. asupra conţinutului problemei asupra căreia intenţionează să ceară poporului să-şi exprime voinţa prin referendum. precum şi confirmarea rezultatelor acestuia presupun anumite etape obligatorii care decurg din Constituţie. cu modificările şi completările ulterioare.ionescu14@rdslink. Cum între conţinutul problemelor care prezintă interes pentru preşedintele republicii. nr. utilizat cu alte semnificaţii în proceduri distincte.ro. 90 din Constituţie este conceput ca o atribuţie exclusivă a Preşedintelui României.

Ca atare. decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul ţării. nec nos distinguere debemus)[25]. potrivit Constituţiei. şi efectele sale vor păstra acest caracter. 3/2000. publicată în M. În jurisprudenţa sa.ionescu14@rdslink. Of. 90 din Constituţia României. revizuită trimite punctul de vedere în termenul fixat de Legea nr. În fine. la data: 20-11-2013. locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. 3/2013 | 81 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nici interpretul nu poate să o facă (ubi lex non distinguit. 90 din Constituţie Referendumul fiind consultativ. Decretul va cuprinde enunţul întrebării şi variantele de răspuns („DA”/„NU”). fie pentru Preşedintele României. Cetăţenii se pronunţă asupra problemei supuse referendumului. Efectele referendumului reglementat de art. În ceea ce ne priveşte. 785 din 25 noiembrie 2008. În acelaşi decret va fi stabilită şi data consultării referendare. 47/1992. obţinută. procedura constituţională de consultare a Parlamentului considerându-se îndeplinită.Reflecţii pe marginea art. Preşedintele este îndreptăţit să emită decretul privind organizarea referendumului. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . parlamentare.ro. ceea ce arată că această procedură constituţională are doar o utilitate pur informativă. Curtea Constituţională a autoritate publică reţinut că referendumul se poate desfăşura oricând în cursul anului. nr. ca instrument de comunicare şi informare cu întregul corp referendar. 90 din Constituţie este un balast constituţional. eventual. art. nu există nicio altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale. Hotărârea se publică în Monitorul Oficial. Rezultatul votului este confirmat de Curtea Constituţională potrivit art. votată de majoritatea parlamentarilor prezenţi. § 7. Preşedintele României va emite un decret. fiind rezultatul votului | aplicabile şi celelalte dispoziţii ale legii organice a Curţii referitoare alegeri prezidenţiale | la această procedură. considerăm că în forma actuală şi cu efectele sale consultative. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Aşadar. acolo unde legea nu distinge. [25] Decizia Curţii Constituţionale nr. În baza hotărârii Parlamentului. 1218 din 12 noiembrie 2008. c. modificată. cu importante costuri politice fie pentru Parlament. Parlamentul îşi expune poziţia faţă de organizarea referendumului printr-o hotărâre. PANDECTELE ROMÂNE NR. 46 alin. Nicio autoritate publică nu poate fi obligată să ducă la îndeplinire voinţa referendară a poporului. după dezbaterea scrisorii Preşedintelui. (1) din Legea nr.

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative. the obligation of consistent interpretation is examined together with its subsidiary.Mihaela MAZILU-BABEL. Cuvinte-cheie: directive. articolul propune şi o clasificare a directivelor. Gabriela ZANFIR Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) Mihaela MAZILU-BABEL[1] Gabriela ZANFIR[2] ABSTRACT This article aims to establish a direct connection between the EU directives and the Romanian legal order. efect direct. în cele din urmă. instanţă naţională [1] [2] * Doctorand. Universitatea din Craiova. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. va fi analizată obligaţia interpretării conforme împreună cu obligaţia subsecventă de a acorda efect direct normelor directivale. prin programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013.ro. c. proiect strategic ID 78421 (2010). direct effect. Keywords: directives. consistent interpretation. it proposes a classification of directives. interpretare conformă. This is why the accent is put on the obligation of result imposed by a directive and the different types of obligations which follow and that are to be given effect. şi alături de consecinţele sale: efectul de excludere şi efectul de substituire. obligaţie de rezultat. Therefore. Astfel. Această lucrare a fost parţial finanţată din contractul POSDRU/CPP107/DMI1. by the national judge. ultimately. Doctorand. the direct effect and with its consecquences: the exclusionary effect and the substition one. prin opera judecătorului naţional. national court or tribunal DOCTRINĂ REZUMAT Articolul urmăreşte să stabilească o legătură directă între directivele Uniunii Europene şi ordinea juridică română.ionescu14@rdslink. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative. obligation of result. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . la data: 20-11-2013. În plus. Universitatea din Craiova. cofinanţat din Fondul Social European – „Investeşte în oameni”.5/S/78421. In addition. De aceea accentul este pus pe obligaţia de rezultat impusă de o directivă şi pe diferitele tipuri de obligaţii subsecvente şi care capătă efecte juridice. 82 | PANDECTELE ROMÂNE NR.

atitudinea. conduita departamentelor aflate în subordine”[6]. Bruxelles. pe lângă dreptul primar. 2005. p. The Growing Importance of European Law and How it Affects Teaching and Research in the Field of the Private Law of Obligations (Torts. p. Tools and Techniques. Ca act juridic al UE. p. S. Anisescu. 1953. directiva face parte din categoria largă a „instrumentelor folosite pentru a obţine aproximarea. 36. ed. la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . în publicaţiile şi în curriculumul nostru ele duc o viaţă marginală. Asemănarea dintre cele două tipuri de acte se opreşte însă doar la ideea de „îndrumare”. [8] Idem. 62. a 2-a.H. doamna judecător Prechal a susţinut că este imposibil de a captura şi încadra acest act juridic în terminologia instrumentelor legale existente la nivel naţional sau internaţional[3]. vol. La fel. 30 noiembrie 2012. Schlechtriem.B. Pentru sistemul de drept român. şi poate fi îndeobşte măsurată pe directivă teritoriul dreptului privat. care. noţiunea de „directivă” nu este însă la fel de nouă ca pentru majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (în continuare. MLR 19. Oxford Law Library. Cel mai recent raport al Comisiei Europene cu privire la monitorizarea aplicării dreptului UE[9] arată că la sfârşitul anului 2011. c. 2007. autorii de manuale şi cercetătorii le sunt uneori nu numai indiferenţi. [4] A se vedea Synder.a. C. Beck. „UE”) şi nici post-europeană. de a orienta sau de a determina activitatea. Bucureşti. considerat. aşa cum va reieşi din analiza ulterioară. PANDECTELE ROMÂNE NR. 1. Ed. instrucţiuni (1947-1987). p. apud în Prechal op. Bucureşti. nr. acquis-ul UE era format din 8862 de regulamente şi 1885 de directive. 1951. 3. În mod surprinzător. 685. Sasha Prechal. [9] Al 29-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE. The Effectiveness of European Community Law: Institutions. 532.ro. Moldovan. Puterea ei de armonizare a legilor interne conform stat membru | voinţei unionale este remarcabilă.). cu scopul de a îndruma. autorii redau mai multe texte din documente precum Directiva pentru organizarea şi conducerea muncii informative la sate. Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. Ce o diferenţiază de alte astfel de instrumente este faptul că trebuie implementată în ordinea juridică naţională prin mijloace lăsate la discreţia statelor membre. obligând numai cu privire la rezultatul Comisia Europeană | care trebuie obţinut.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. armonizarea sau unificarea legilor”[7]. 3/2013 | 83 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. [3] „There is the impossibility of capturing the directive in terms of legal acts existing in national and international law”. Texas International Law Journal. ordine. o directivă era o „instrucţiune generală dată de conducerea organelor de Securitate.ionescu14@rdslink. Teoria generală a dreptului. Directives in EC law. Ed. ci chiar ostili în mod evident” (t. În materialul său. În doctrina românească s-a spus despre directive că „apar. stă în însăşi esenţa cuvântului „directivă”. p. Popa. regimul comunist este cel care s-a folosit de acte denumite „directive” pentru îndeplinirea scopurilor guvernării sale. Contracts and Restitution). p. [7] P. Nemira. S-a afirmat că directivele „au transformat peisajul dreptului privat şi al dreptului comercial într-o măsură care acum 25 de ani era inimaginabilă şi care nici măcar astăzi nu este pe deplin înţeleasă de mulţi jurişti”[8]. 2. Matiu. C. M. [5] [6] N. Comisia Europeană a calificat directiva ca fiind acel „instrument hibrid şi cu statut ambiguu”[4]. cit. În cuprinsul volumului. 533. 3. Directiva despre munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului Securităţii Statului. Directive. ca acte preparatorii ale legilor şi ale reglementărilor naţionale”[5]. Partiturile Securităţii. Introducere Referindu-se la directivă. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) 1. Schlechtriem scrie că „deşi prevederile directivelor au pătruns în aproape întreaga teorie generală a obligaţiilor. 80 din 20 martie 1954. Processes. Astfel. de regulă. COM(2012) 714 final. 2008. uneori. purtător al amprentei naţionale.

având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie la zi.1. Astfel.. În numărul actual vom „construi” bazele acestui ghid. raportându-ne pe de o parte la (2. the Court has already had occasion to classify a directive as a measure of general application” sau „Il y a lieu de rappeler également que même si elle ne lie en principe que ses destinataires. respectiv statele membre. Moreover . prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . [10] DOCTRINĂ “It should also be noted that even though a directive is in principle binding only on the parties to whom it is addressed. pentru ca în părţile subsecvente să analizăm efectul indirect. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. şi în ordinea juridică română în special. la data: 20-11-2013. stabilindu-ne ca scop schiţarea unui ghid practic de utilizare şi invocare a dispoziţiilor unei directive (în continuare denumite şi „norme directivale”) în instanţele române. I-3605. în principiu. propunând abordarea conţinutul ei raportat la noţiunea obligaţiei de rezultat (2). pe de altă parte (2. Rec. Curtea a afirmat. pe care le considerăm importante în stabilirea ulterioară a întinderii efectelor unei norme directivale în dreptul intern: în funcţie de nivelul de armonizare impus şi în funcţie de natura obligaţiei. propunem o clasificare după două criterii.ro. Directiva. [aceasta] este. observând specificitatea directivelor – aceea de a impune statelor rezultatul la care trebuie să ajungă şi nu noi componente ale ordinii juridice interne ca atare. p. pct. vom defini directiva. ca apoi să observăm. 84 | PANDECTELE ROMÂNE NR. ca apoi să analizăm natura juridică şi factorii ce trebuie luaţi în considerare pentru identificarea domeniul specific de aplicare (3). Pornind de la natura juridică sui generis a lor.ionescu14@rdslink. în Gibraltar. Gabriela ZANFIR Demersul actual.3) caracteristicile obligaţiei de rezultat specifice directivelor. constă în analiza condiţiilor aplicării directivelor Uniunii Europene în dreptul intern în general. La Cour a d'ailleurs déjà eu l'occasion de qualifier une directive d'acte ayant une portée générale”. putem să ne gândim la ele ca la „soluţii politice” de legiferare în spaţiul unional – respectiv o formă de legiferare care să nu atragă reticenţa executivelor şi a legislativelor statelor membre cu privire la aplicarea în ordinea juridică internă a unei inflaţii de norme de drept care le sunt străine. să caracterizăm directiva ca act juridic al Uniunii Europene şi ca act legislativ. la directive constitue normalement un mode de législation ou de réglementation indirecte. Natura juridică Referitor la natura juridică a directivelor. De asemenea. format dintr-o serie de trei articole. cauza C-298/89. Gibraltar/Consiliul. conferindu-le astfel lor o amprentă naţională şi autorităţilor statelor membre certitudinea că ele legitimează aceste noi coordonate ale dreptului intern. prin conturarea unei definiţii a directivei. pentru Curtea de Justiţie. Ca punct final. că „deşi directiva este în principiu obligatorie doar pentru părţile cărora li se adresează. „îndreptare” destinată statelor membre 2. directiva reprezintă o formă de măsură legislativă indirectă şi de aplicabilitate generală. conţinută (4). 16.Mihaela MAZILU-BABEL. 2. Urmărim. în mod firesc.2) indiciile pe care le putem găsi în Tratate (TFUE şi TUE). efectul direct al directivelor şi consecinţele acestora. it is normally a form of indirect regulatory or legislative measure. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Hotărârea din 29 iunie 1993. şi o formă de măsură legislativă indirectă” şi că CJUE „a avut deja ocazia să clasifice directiva ca o măsură de aplicabilitate generală”[10]. deci. Natura lor juridică face astfel încât statele să intervină în procesul de eficientizare a normelor ce formează conţinutul unei directive. namely the Member States. qui sont les États membres. cu ajutorul teoriei generale a obligaţiilor. c.

întrucât ea stabileşte scopurile ce trebuie atinse. considerând că „din contactul prim. 2000. rădăcina acestui cuvânt provine din limba latină. Ex-articolul 249 TCE.ro. iar conform Tratatul de la Lisabona alin. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 288 alin. 2012. Astfel. (2) TFUE. „TFUE”)[12] devine simplă în ceea ce priveşte consacrarea directivelor. 297 alin. profesorul Istrate Micescu atrăgea atenţia asupra relaţiei dintre cuvânt şi fenomenul pe care îl descrie. Bast. The Lisbon Treaty – EU Constitutionalism without a Constitutional Treaty?. directive şi decizii delegate şi (3) regulamente.(4) coroborat cu art. din contactul intim între articulaţia verbală şi frământarea sufletească ce a rostit-o trebuie să se desprindă secretul originii noţiunii de drept”[11]. 3/2013 | 85 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.europarl. mijloacele prin care acestea se vor realiza sau atinge. p. (1) coroborat cu art. CML Rev. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele”. În acelaşi timp. „starea [11] [12] [13] I. 886. care înseamnă „ghidat” sau „îndreptat”. 79-108. 2008. De exemplu. Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1992) şi a fost extinsă şi eficientizată prin Tratatul de la Amsterdam (1999). la 1 decembrie 2009. (2) regulamente. (3) precizează că „actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative”. All Beck. Ultimele două categorii de acte juridice pot fi adoptate de Comisia Europeană[16]. (2) TFUE precizează: Consiliul. p. Ziller (ed. a unei directive sau a unei decizii [. poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie. Viena. 290 alin. [14] Deciziile sunt a fi împărţite în decizii cu adresanţi şi decizii fără adresanţi direct identificaţi. html. 885-928. 51. lăsând statelor posibilitatea să aleagă.europa.2. (3) specific directivei este faptul că „este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. directive şi decizii[14] legislative. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . directive. 49.ionescu14@rdslink. directiva este un act juridic al UE care devine act legislativ atunci când este adoptată prin procedura legislativă ordinară (consacrată anterior ca „procedura codeciziei”[13]). hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European. 289 alin. de la adjectivul „directivus”. procedura legislativă ordinară a devenit principala procedură legislativă a sistemului decizional al UE (a se vedea http://www. ultima dată accesat pe 7 ianuarie 2013). J. În ceea ce priveşte „directiva”. New categories of acts after the Lisbon reform:dynamics of parlamentarization in EU law. recomandări şi avize.eu/aboutparliament/ro/0080a6d3d8/Ordinary-legislative-procedure. c. directiva „dirijează” dreptul intern. 291 alin. există şi posibilitatea adoptării de directive dar nu prin intermediul procedurii legislative ordinare ci prin intermediul unei proceduri legislative speciale în care rolul Parlamentului UE este unul pur consultativ[17]. Iată. (2) TFUE şi art. Tratatul de la Lisabona a introdus trei versiuni ale fiecărui act juridic unional: (1) regulamente.. Micescu. decizii. Astfel. p. Prin intermediul lui se stabileşte că pentru exercitarea competenţelor Uniunii. A se vedea Bruno de Witte. Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. instituţiile adoptă ordine juridică unională | drept intern | regulamente. Curs de drept civil 1931-1932.). (1) că „procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul European şi Consiliu a unui regulament. interpretarea art. Caracteristicile directivei raportate la ordinea juridică unională În demersul de a găsi o definiţie exactă a dreptului. [15] [16] [17] PANDECTELE ROMÂNE NR. TFUE stabileşte în art. pe parcursul unei perioade de timp determinate. iar alin. În continuare. Bucureşti. Art. b) TUE precum şi J.. în acest sens. a se vedea şi art. 288 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (în continuare. directive şi decizii „de punere în aplicare”[15]. mai exact. art. Legal Instruments and Law-Making in the Lisbon Treaty în S. Griller. Totuşi. Springer. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) 2. 25 lit. care este sediul materiei tuturor actelor juridice ale Uniunii. adjectiv derivat din verbul „dirigere” – a dirija. la data: 20-11-2013. 23 alin.]”. 94.

2. Categorical obligation in international law. De fapt. după cum se poate observa. în majoritatea dispoziţiilor scrise de drept primar unional. prin directive sau regulamente. caracterizată atât printr-o procedură legislativă în două etape: cea realizată la nivelul instituţiilor Uniunii şi cea realizată la nivelul instituţiilor fiecărui stat membru[22]. vol. raportată doar la prima etapă. 49. tratatul prevede că instituţiile Uniunii adoptă directive [. în vederea realizării libertăţii de stabilire. p. În ceea ce priveşte această calitate. [22] T. 46 TFUE este primul articol din tratat care trimite la directive şi care stabileşte faptul că „instituţiile adoptă. la data: 20-11-2013.]”. 53 TFUE alin.. 86 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Deşi caracterizarea de mai sus a directivei ar putea fi corectă şi cuprinzătoare. ea nu surprinde în întregime esenţa şi funcţionalitatea acestui act legislativ unic. 290 şi art. Totodată. International Theory. Gabriela ZANFIR naturală” a directivei este aceea de a fi un act legislativ unional[18]. în cadrul ordinii interne a fiecărui stat membru şi ca urmare a faptului că directiva este. cu trăsături ce reies din funcţia directivelor în ordinea juridică a statelor membre. Art. conform art..Mihaela MAZILU-BABEL. amintim totuşi teoria lui Kant cu privire la categoriile de obligaţii exprimată în „Fundamentarea metafizicii moravurilor” (1785). (1) (ex-articolul 47 TCE). independent de orice definiţie acordată în tratate. măsurile necesare în vederea realizării liberei circulaţii a lucrătorilor [. În ceea ce priveşte facilitarea accesului la activităţile independente şi a exercitării acestora. 291 TFUE. c. putem caracteriza directiva ca fiind un act juridic unional[21] prin care instituţiile UE adoptă sau hotărăsc măsurile necesare pentru realizarea anumitor obiective ale Uniunii Europene. vom completa caracterizarea de mai sus. [18] [19] [20] [21] A se vedea art. cât şi prin de efecte juridice proprii. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele utilizate. 2012. pct.3.][20]. 10. în acest sens a se vedea şi definiţia conferită actului legislativ unional în J. 50 alin. nr. prin directive. Bast. DOCTRINĂ Drept urmare. Effets juridique des directives selon la jurisprudence recente de la Court de Justice. La noţiunea de act juridic este necesar să adăugăm adjectivul „unional” deoarece noţiunea de „act juridic” folosită în cuprinsul Tratatelor nu corespunde. Individualizarea directivei se produce. pentru realizarea liberalizării unui anumit serviciu. RTD eur. Art. în totalitate. 3. Gould. [23] Pentru opinia conform căreia obligaţiile asociate jus cogens sunt obligaţii categorice.ionescu14@rdslink. 50 TFUE. Definiţia directivei din perspectiva ordinii interne şi a obligaţiei de rezultat Fără să intrăm în disputele pozitivist-voluntariste cu privire la natura obligaţiilor din dreptul internaţional public[23] şi urmărind o caracterizare pur funcţională a unui act de reglementare din ordinea juridică sui generis a Uniunii Europene. a se vedea H. De asemenea. cu noţiunea de „act juridic valid”. p. Astfel. 578 cu trimitere la cauza Gibraltar cit. respectiv lege.ro. din ordinea internă a statelor membre. iunie 2011. 2... 925. von Danwitz. act obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins. (1) TFUE (ex-articolul 44 TCE). precum şi pentru o sinteză a teoriilor pozitiviste şi a celor voluntariste cu privire la fundamentul respectării de către state a obligaţiilor ce reies din tratatele internaţionale. 254-285. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. New categories of acts after the Lisbon reform: dynamics of parliamentarization in EU law. instituţiile decid prin intermediul directivelor[19]. 885-928. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pornind de la definiţia obligaţiei civile de rezultat. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Astfel. în urma analizei prevederilor în vigoare din dreptul primar. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc printre altele. 16. trimiterea la directive se realizează în acelaşi fel ca şi trimiterea la adoptarea de regulamente sau decizii. pp. 43(4) octombrie-decembrie 2007. art. CML Rev. tratatul conţine numeroase referinţe.

procedeele legislative sau administrative interne ale statului membru au sarcina de a atinge rezultatul impus de directivă. art. Din aceste puncte de vedere s-ar putea spune că dreptul primar al Uniunii Europene conţine obligaţii categorice. pct. să obţină un anumit rezultat. München. Universul Juridic. Necesitatea funcţională a înţelegerii directivelor ne îndepărtează însă de conceptualizări complexe. sunt obligatorii în măsura în care au în vedere realizarea unui anumit scop extrinsec[24]. 249 CE. Concluziile avocatului general Trstenjak din 2 aprilie 2009 în Cauza C-69/08 Rafaello Visciano c. Popa. (3)] este înţeleasă şi în doctrina de limbă germană ca însemnând rezultatul prevăzut de directivă. p. [29] Idem. pct. Obligaţiile conform noului Cod Civil. 59. Constitutional Law of the European Union. Instituto Nazionale della previdenza sociale. se poate spune că obligaţia statelor membre de a transpune directivele astfel încât să se ajungă la rezultatul impus de acestea prezintă mai multe asemănări cu obligaţia civilă de rezultat. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . precis determinat. Hotărârea din 18 ianuarie 2007. avocatul general Trstenjak face trimitere la W. 17-123. caracteristic acestor obligaţii este faptul că [24] [25] [26] [27] H. Van Nuffel. distincţia putându-se găsi utilă în sensul în care. la efectele concrete ale dispoziţiilor unei directive. Premier ministre. Întrucât directiva obligă cu privire la rezultatul care trebuie atins. o anumită obligaţie de rezultat”[27]. în timp ce directivele conţin obligaţii ipotetice. 4. ca şi posibilele mijloace de acţiune pentru atingerea acestora. în timp ce obligaţiile ipotetice. obligaţiile de rezultat sunt „acele raporturi juridice de obligaţii în care debitorul este îndatorat. prin obligaţii de rezultat | avocat general | urmare. Pe de o parte. 40. Astfel. 2012. 2006. [30] L. în favoarea creditorului său”[30]. Din această perspectivă.-F. Posibilele scopuri urmărite. resultaat.416. obligaţiile categorice impun conformarea necondiţionată. 2178. 1481 alin.ro. procedura de transpunere şi nu directiva în sine ar impune o astfel de obligaţie.I. este importantă analiza practică a obligaţiei impusă de directive statelor membre. avocatul general Trstenjak face trimitere la K. 249 CE. prin conduita sa pozitivă sau negativă. civ. Pop. Avocatul general doamna Trstenjak scrie însă în una din concluziile sale recente că „transpunerea fiecărei directive impune. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) Conform acesteia. avocatul general consideră că din acest motiv „noţiunea franceză de obligation de résultat a devenit curentă în doctrină”[29]. I. 258. 30. pentru susţinerea acestui punct de vedere. Schroeder. ele reprezentând un scop în sine. la data: 20-11-2013. pct. I. p. resultado. Fundamentarea metafizicii moravurilor (1785). dar infertile. pentru fiecare stat membru. p. într-adevăr. statele membre trebuie să creeze o situaţie juridică urmărită de directivă”[28]. Tratat elementar de drept civil. Paralelismul celor două noţiuni se dovedeşte util pentru clarificarea mecanismelor presupuse de natura directivei.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. EUV/EGV – Kommentar [editat de Rudolf Streinz]. 23. Biervert. 77. pentru susţinerea acestui punct de vedere. nota de subsol 19. Bucureşti. În consecinţă. directive transpuse Cu alte cuvinte. şi B. Astfel. deci. [28] Idem. din contră. p. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. cauza C-385/05 pct. Baden-Baden. op. art. ce pot fi rezultatul gândirii unei fiinţe raţionale. EU-Kommentar [editat de Jürgen Schwarze]. ed. Kant. Lenaerts. sunt absolute.ionescu14@rdslink. P. CGT et al. Raportându-ne. p. a 2-a. Londra. 2089. sunt infinite[25]. 288 alin. Curtea de Justiţie însăşi consideră că normele directivale conţin „obligaţii de rezultat”[26]. result. cit. 3/2013 | 87 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acelaşi avocat general explică şi că „noţiunea Ziels [obiectiv] din versiunea în limba germană a articolului 249 al treilea paragraf CE [actualul art. PANDECTELE ROMÂNE NR. 2003. 25. c. (1) C. Această opinie este susţinută de modul de redactare a altor versiuni lingvistice – résultat. Gould. 768. 2000. definiţia obligaţiilor de rezultat este preluată de autori din art. nota de subsol 19. risultato. Vidu. S. pct.

S. Este însă foarte important ca acest mod de transpunere să asigure efectiv deplina aplicare a directivei într-un mod suficient de clar şi de precis[33]. în domeniul de aplicare al directivei. cauza C-282/10. p. prin tratate. În acelaşi sens. p. trebuie avut în vedere că. 21. De asemenea. Hotărârea din 10 mai 2001.. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.. Rec. Persoanele. în cadrul competenţelor sale. I. În mod identic. 7. Comisia/Italia. desfăşurând o anumită activitate. la data: 20-11-2013. De asemenea. L. în cazul normelor directivale. cauza C-32/05. creditor şi debitor. Vidu. 34. a face şi a nu face.ionescu14@rdslink. Pop. ţinând cont că directivele se bucură de un termen în care trebuie transpuse de către statele membre. într-un anumit termen. Rec. implicit sau explicit. o garanţie de executare. chiar în primul articol al directivei în cauză dar şi în cuprinsul considerentelor care alcătuiesc preambulul. deducem că aceasta este obligaţia ce constă în îndatorirea fiecărui stat membru de a obţine un rezultat determinat. debitorul asumându-şi îndatorirea ca. 30. faţă de creditorul său. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. op. cauza C-6/04. îndeplinindu-şi cele trei funcţii statale: legislativă. cauza 363/85. acesta din urmă are garanţia sau siguranţa că va obţine fie rezultatul aşteptat a-i fi furnizat de către debitor. pct. pct. ori într-o obligaţie de a face sau într-o obligaţie de a nu face. cit.. Ed. Hotărârea din 23 mai 1985. 2002. transpunerea unei directive în dreptul intern nu obligă adoptarea unor norme specifice exprese. Hotărârea din 30 noiembrie 2006. fie că va sancţiona neexecutarea obligaţiei. 1661. a se vedea Hotărârea din 24 ianuarie 2012. ci între două subiecte de drept internaţional: o organizaţie internaţională sui generis şi un stat. Comisia/Germania cauza 29/84. p. în caz contrar. Aceste raporturi obligaţionale de rezultat nu impun însă una dintre cele trei obligaţii specifice: de a da. cauza C-144/99. fiind suficient un context juridic general favorabil atingerii acelui rezultat.. să atingă rezultatul strict stabilit de către aceasta. Gabriela ZANFIR ele implică stricta precizare a obiectului şi scopului urmărit. p. conform jurisprudenţei Curţii. Popa. În consecinţă. Hotărârea din 20 octombrie 2005. All Beck.I. fie. deşi fiecare stat membru îşi asumă obligaţia ca. În alte cuvinte. 1733. p. în anumite condiţii care vor fi analizate în detaliu în următoarele două părţi ale prezentului studiu. 23. Hotărârea din 9 aprilie 1987.Mihaela MAZILU-BABEL. p. obligaţia de rezultat impusă printr-o dispoziţie a unei directive impune statului să asigure. I-9017.ro. pct. de regulă. creditorulUE se metamorfozează în subiecţi de drept privat care au rezidenţa pe teritoriul UE. obligaţia civilă de rezultat „creează o veritabilă garanţie de executare pe care debitorul şi-o asumă expres ori legea o pune în sarcina sa. Comisia/Ţările de Jos. caracteristic acesteia fiind faptul că ea conţine expresia clară a obiectului şi scopului urmărit[35]. În acest sens. [31] [32] [33] DOCTRINĂ G. Obiectul unei directive va fi precizat. c.-F. Boroi. 34 şi urm. o obligaţie civilă de rezultat poate consta. Rec. pct. Rec. pct. Pe de altă parte. I-3541. debitorului-stat membru i se impune în sarcină. pct. 69. Rec. repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin neexecutare”[34]. Vorbim astfel de prezenţa unui rezultat determinat. Drept civil. realizarea efectivă a rezultatului stabilit în termeni neechivoci şi precişi[32]. Totodată. [34] [35] 88 | PANDECTELE ROMÂNE NR. ori într-o obligaţie de a da. Comisia/Luxemburg. într-un anumit termen. executivă şi judecătorească. raportând definiţia din teoria generală a obligaţiilor la obligaţia impusă printr-o directivă. 17. putem duce paralelismul mai departe şi afirma că raporturile obligaţionale specifice normelor directivale sunt afectate de o modalitate juridică: termenul de transpunere. p. directiva dă naştere unor raporturi obligaţionale de rezultat dar nu între două persoane. Parte Generală.. Maribel Dominguez. să atingă un rezultat bine stabilit[31]. I-11323. De facto. raportat la obiectul ei. iar creditorul-UE are certitudinea fie că va obţine rezultatul dorit. 31. Comisia/Regatul Unit.

p. cu scopul ca aceasta să verifice dacă autorităţile naţionale. Traghetti del Mediterraneo. 4 alin. prin intermediul judecătorului naţional. cauza 51/76. în faţa instanţei naţionale. Drept civil. în faţa organului administrativ ierarhic superior. 103 şi jurisprudenţa citată la acel punct. 70. cauza C-282/11. 1805. În plus. I-8835. fie atunci când acesta nu a transpus în termenele stabilite directiva în dreptul naţional. necondiţionate şi suficient de precise. dar şi printr-o plângere adresată Comisiei Europene. 30 şi 32. pct. All Beck. fie atunci când a transpus în mod incorect directiva în cauză”[40]. şi unei obligaţii civile perfecte. pct. a fortiori. pct. particularii au dreptul să le invoce în faţa instanţelor naţionale împotriva statului. într-o asemenea situaţie.. realizând astfel rezultatul impus. Curtea a precizat că principiul conform căruia un stat membru este ţinut să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este valabil pentru orice ipoteză privind încălcarea dreptului menţionat şi indiferent care ar fi organul aparţinând acestui stat a cărui acţiune sau omisiune se află la originea încălcării obligaţiilor. în limitele diferenţelor fundamentale dintre dreptul public şi dreptul privat. organelor jurisdicţionale. aceasta fiind un mijloc esenţial de a impune jurisdicţiilor [36] [37] Hotărârea din 7 iulie 1981. exercitându-şi această facultate.ionescu14@rdslink. 33. Boroi.. respectiv invocarea atât în instanţe naţionale | faţa instanţei naţionale a neîndeplinirii obligaţiei de rezultat – asigurând cauza Dominguez astfel. în acest sens a se vedea şi Hotărârea din 30 septembrie 2003.. un asemenea prim efect este că „unui justiţiabil nu i se pot opune de către o autoritate naţională dispoziţii legislative sau administrative din dreptul intern care nu sunt conforme cu o dispoziţie a unei directive ce are toate caracteristicile necesare pentru a-i permite să fie aplicată de către judecător”[36]. a se vedea Plenul Curţii de Justiţie. 11/2007. Rec. c. în anumite condiţii speciale. pct. pct. 258-260 TFUE. [41] Conform dispoziţiilor art. obţinerea rezultatului [38] prescris de către directivă . 29. Rec. Pfeiffer şi alţii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Rec. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) În ceea ce priveşte efectele obligaţiei de rezultat conţinute într-o directivă. I-10239. Efectul direct al dreptului comunitar. pct. (3) TFUE (ex-articolul 10 TCE). în ceea ce priveşte conţinutul. p. 87 cu trimitere la Hotărârea din 9 decembrie 2003. pp. principiul amintit aplicându-se totodată. 41. C-397/01-C-403/01. cât şi. precum şi hotărârea Hotărârea din 5 octombrie 2004. De asemenea. precum şi M.ro. obligaţia de rezultat conţinută de o normă directivală poate fi asemuită.. instanţa naţională nu poate ignora normele directivale deoarece. 30 şi 31. 125. Partea Generală. Maribel Dominguez. p. Dreptul nr. Taborowski. 1883 şi urm. Justiţiabilul.. 2012. pct. Infringement proceedings and non-compliant national courts. C-224/01. 1881-1914. De altfel. Curtea a statuat că „în toate cazurile în care dispoziţiile unei directive sunt. Ed. în cazul în care o încălcare a dreptului Uniunii este comisă de o instanţă naţională[41]. p. Desigur. Rec. la data: 20-11-2013. C-173/03. în cauza Dominguez. existenţa unei acţiuni care să permită protejarea drepturilor unionale conferite direct printr-o normă directivală este garantată de principiul efectivităţii dezvoltat de către Curte în baza art. Köbler. p. [40] PANDECTELE ROMÂNE NR. 113. 20-29. Avizul nr. au rămas în limitele de apreciere permise de directivă. Această verificare este consecinţa firească a posibilităţii recunoscute de către Curte ca o măsură naţională de transpunere să se poată situa în afara limitelor marjei de apreciere lăsată statelor membre[37]. în Common Market Law Review. De aceea. cauza 158/80. dar justiţiabilul este îndreptăţit să invoce o dispoziţie a acesteia în faţa unei autorităţi administrative sau în subsidiar.. pct. Rec. statele membre se bucură de o anumită marjă de apreciere la punerea în aplicare a unei directive. I-14637. Comisia poate oricând interveni. Rec. C-154/08. p. p. 71.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Comisia/Spania. [38] [39] Pentru definiţia obligaţiei civile perfecte a se vedea G. pct. precum şi Hotărârea din 1 februarie 1977. C-129/00. p. O. Totodată. poate obţine concursul justiţiabil | forţei coercitive a statului/Uniunii Europene. ex officio. 1/09. Astfel. 31 şi 33-36. Rewe-Handelsgesellschaft Nord şi Rewe-Markt Steffen. fiind o obligaţie care se bucură integral de o sancţiune juridică multiplă. I-5177. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . Verbond van Nederlandse Ondernemingen. Hotărârea din 13 iunie 2006. 3/2013 | 89 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. precum şi Hotărârea din 12 noiembrie 2009. Hotărârea din data de 24 ianuarie 2012. Comisia/Italia. Tinca. deşi „terţ” în „raportul obligaţional” studiat până acum. o forţă cvasi-coercitivă se regăseşte şi în procedura întrebărilor preliminare. acolo unde el există[39]. 49. Persoanele.

vor conţine o primă solicitare ce va viza stabilirea dacă în domeniul de aplicare al acelei norme directivale ar intra şi situaţia de fapt sau de drept aflată pe rolul instanţei naţionale[46]. 26-30.fr) În sensul instituirii unei răspunderi a statelor membre pentru încălcarea dreptului comunitar în cazul lipsei transpunerii directivelor care urmăresc realizarea pieţei interne a se vedea. Aflând astfel ce este o directivă. n° 11-10929. [43] [44] Delimitarea domeniului de aplicare este realizată. de către legiuitorul naţional. Procedura trimiterii prejudiciale în interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar în statele membre ale Uniunii Europene. in concreto. un drept conferit direct justiţiabilului dar şi răspunderea[43] obiectivă corelativă în sarcina statului membru.. I-4845. dispoziţiile directivei nu pot impune nicio obligaţie de rezultat în sarcina statului. Gabriela ZANFIR naţionale aplicarea corectă a dreptului unional. orice dispoziţie de drept intern care ar limita domeniul de aplicare iniţial al directivei. [42] DOCTRINĂ A se vedea M. pp. 80. cauza C-484/08. ci şi să impună judecătorului naţional reguli de comportament[42]. la data: 20-11-2013. C-178/94. 8/2007. unde judecătorului naţional i se indică de către Curte modalitatea de interpretare conformă ce trebuie realizată pentru a da efect rezultatului prescris de către directiva incidentă în cauză. modalitate ce a fost de altfel urmată de către Cour de Cassation şi care a dus la un reviriment jurisprudenţial francez. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. În acest sens. în principiu legislativ. p.Mihaela MAZILU-BABEL. Dreptul nr. Coroborând caracterizarea directivelor în prima parte cu analiza obligaţiilor impuse statelor membre definim directiva ca fiind acel act juridic.gouv.legifrance. pct. disponibilă spre consultare la următoarea adresă de internet: www. 90 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. pe de o parte. de către judecătorul naţional sau de către autoritatea care prezintă competenţe de acţiune în domeniul de aplicare al unei directive şi. aplicare ce permite Curţii de Justiţie nu numai de a lămuri sensul şi semnificaţia dispoziţiilor particulare care au adesea un caracter foarte complex (precum cele cuprinse în directive). chambre sociale. urmează să trasăm coordonatele de care trebuie să se ţină cont pentru a stabili care este domeniul de aplicare al directivei în dreptul intern deoarece doar în acel domeniu de aplicare directiva impune efectele specifice unei obligaţii de rezultat perfecte. iar pe de altă parte. [45] [46] Instanţa de trimitere va întreba dacă o noţiune din directivă se interpretează în sensul că include şi situaţia de fapt sau de drept aflată pe rol la nivel naţional. 13. 3. Duţu. Domeniul de aplicare al unei Directive Domeniul material de aplicare al unei directive este cel în care îşi vor găsi aplicabilitatea obligaţiile de rezultat şi în care va lua naştere. ar constitui o transpunere incorectă a directivei[45]. O delimitare corectă a domeniului de aplicare[44] este importantă deoarece. supra 40. C-179/94 şi C-188/94-C-190/94. Rec. a se vedea şi hotărârea Maribel Dominguez. 58-81 la p.. iar Curtea de Justiţie îşi va începe analiza stabilind domeniul de aplicare al directivei şi menţionând jurisprudenţa iterativă aplicabilă în realizarea acelui demers intepretativ. Rec. în principiu.06. (a se vedea Cour de cassation. în primul rând. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . c.ro. a se vedea şi Concluziile avocatului general din data de 29 octombrie 2009. p. Constatarea că situaţia de fapt şi de drept nu intră în domeniul de aplicare al directivei va duce la respingerea cererii de întrebare preliminară ca fiind inadmisibilă. adoptat la nivelul Uniunii Europene şi care impune în ordinea juridică internă a fiecărui stat membru o obligaţie de rezultat ce se bucură integral de sancţiune juridică. Hotărârea din 19 noiembrie 1991. Dillenkofer şi alţii. în momentul redactării normelor care asigură transpunerea directivei în ordinea internă. Din acest motiv şi cererile de pronunţare a unei hotărâri preliminare în legătură cu interpretarea dispoziţiilor dintr-o directivă. I-5357 şi Hotărârea din 8 octombrie 1996. Francovich şi alţii. Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid. C-6/90 şi C-9/90. 81. în special. pct.12. în afara lui.

aceeaşi doctrină definea rezultatul urmărit ca acea „situaţie generală legală. De asemenea. şi Hotărârea din 8 decembrie 2005. I-5279. Prechal. Hotărârea din 16 ianuarie 2003. p.1) termenii dispoziţiei directivale. I-7101. 2012.ionescu14@rdslink. termen care în versiunea germană a TFUE are înţelesul de „obiectiv”[47].. pct. cit. C-315/00. Rec. se impune a fi realizată.”[53] cauza Comisia c. Rec. A. p. C-195/06. I-10567. cauza C-174/08. pct. Prechal. 24 cu trimitere la Hotărârea din 15 iulie 2004. atenţia acordată termenilor folosiţi [47] [48] S. Tenuta il Bosco. cauza C-174/08. Curtea preciza că „pentru a stabili domeniul de aplicare al unei dispoziţii de drept comunitar. S. [56] Hotărârea din 29 octombrie 2009. În susţinerea celor afirmate mai sus. Jyske Finans. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) Revenind la metoda juridică a trasării domeniului de aplicare.3) scopul sau obiectivul urmărit prin acea dispoziţie directivală. şi Hotărârea din 18 octombrie 2007. este necesar să se ia în considerare. cât şi de contextul şi de obiectivele sale. este necesar să se ţină seama cauza NCC Construction | atât de termenii săi. În consecinţă. Obligaţiile. În ceea ce priveşte rezultatul urmărit. a se vedea de asemenea Hotărârea din 19 iulie 2012. Irlanda. [49] [50] [51] Hotărârea din 10 mai 2011. pct. Irlanda | (s.ro. Kapteyn. Kluwer International London. pct. Hotărârea din 29 octombrie 2009.n. 27. p. în temeiul Tratatului. obs) în vederea obţinerii a ceva sau a realizării unui scop[54]. Harbs. Astfel. p. pct. pct. 328. directiva [respectivă] trebuie să-l asigure”[49]. economică sau socială”[48] sau „o situaţie de fapt sau de drept care face dreptate interesului comunitar şi pe care. op. 34. este necesar să se ţină seama atât de termenii săi. Curtea a statuat că „termenii unei dispoziţii de drept comunitar care nu fac nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul şi domeniul de aplicare ale acesteia trebuie în mod normal să primească în toată Comunitatea o interpretare autonomă şi uniformă”[56] (s. în mod cumulativ[55]. cât şi de contextul şi de scopurile sale”[51]. Österreichischer Rundfunk. pct. I-10683. Maierhofer. Pop. p. pe cale pretoriană. Rep. 12. Concluziile avocatului general din data de 23 noiembrie 2012. c. Termenii dispoziţiei directivale Referitor la primul criteriu de delimitare. Ibidem.. Această poziţie a fost adoptată şi de către avocatul general domnul Jaaskinen în concluziile din cauza Comisia c. următoarele criterii obiective: (3. pct. 3. doamna judecător Prechal observa că în literatura de specialitate germană au existat multe speculaţii şi interpretări cu privire la termenul de „rezultat”. I-563. 40.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. identificarea rezultatului urmărit sau. pentru a stabili domeniul de aplicare al unei dispoziţii de drept al Uniunii. p. NCC Construction Danmark. I-8817. 3/2013 | 91 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. I-10567. [53] [54] [55] Singura excepţie cu privire la cumularea acestor factori este întâlnită atunci când termenii ce formează dispoziţia directivală sunt precişi prin ei înşişi. VerLoren van Theemat. la data: 20-11-2013. Universul Juridic. 3. I-10567. L.). p. 27. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | .. a conţinutului obligaţiei de rezultat. p. p. Römer. Introduction to the Law of the European Community. Rec. Tratat elementar de drept civil. 24. Merită precizat că noţiunea de „scop” este strâns legată de noţiunea de „obligaţie”. 28. C-321/02. Comisia/Irlanda. s-a stabilit că pentru o corectă trasare a graniţelor aplicării unei directive. NCC Construction Danmark. nepublicată încă în Repertoriu. 28. pct. C-280/04. NCC Construction Danmark.. p. Se observă astfel cum termenul „obiectiv” este intercalat termenii dispoziţiei directivale cu cel de „scop”.I. Rep. [52] A se vedea Hotărârea din 29 octombrie 2009. cauza C-147/08. 23. cit. 1998.. în cauza NCC Construction[50].2) contextul legal în care apare dispoziţia şi (3. I-F.. 11. pct. care în latina veche înseamnă a lega (ligare) pe cineva „din pricina” (ob. 23 cu trimitere la Hotărârea din 15 octombrie 1992.).. afirmând că „potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii[52]. 40. PANDECTELE ROMÂNE NR.n. Rec.1. în S. cauza C-33/11. Rep. Popa. op. p. C-162/91. nota de subsol 5. nepublicată încă în Repertoriu. Vidu.. cauza C-85/11. Rep. cauza C-174/08. în alte cuvinte. (3. p.

Ca excepţie. cauza C-582/08. În acelaşi timp. pct. referindu-se la contextul general al Directivei nr. că „în situaţiile în care termenii sunt precişi prin ei înşişi.2. cauza C-263/06. C-424/10 şi C-425/10. Comisia/Regatul Unit. Idem. făcând trimitere la contextul special. 48. pct. deoarece această interpretare este contrară principiului securităţii juridice[61]. C-85/11 pendinte. Ziolkowski. pct. va fi necesară o continuare a analizei interpretative prin raportarea la contextul legal (3. Gaz de France – Berliner Investissement. dar şi datorită aplicării principiului general al securităţii juridice.. conduce la dreptul de şedere permanentă”[58].. Rep. pct. În plus. [61] Aşa cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa aplicabilă în raporturile dintre justiţiabil şi autorităţile publice dar care este aplicabil mutatis mutandis şi în situaţia în care printr-o interpretare sistematică s-ar extinde obligaţiile statelor membre care decurg din acea directivă. 92 | PANDECTELE ROMÂNE NR. I-10595. 49. Rep. Astfel. A se vedea Hotărârea din 1 octombrie 2009. a termenilor ce formează conţinutul normei directivale incidente într-o cauză pendinte la nivel naţional. Simpla analiză a termenilor dispoziţiei directivale va fi suficientă în trasarea domeniului de aplicare doar în situaţiile în care termeni sunt clari şi precişi prin ei înşişi. a stabilit că. Les Vergers du Vieux Tauves. 3. pe de altă parte. în primul rând..2. 38. 38. istoricul legislativ şi modul de redactare[57]. şi Hotărârea din 28 februarie 2008. precum şi Hotărârea din 22 decembrie 2008. cauza C-220/03. 2004/38 în vederea delimitării domeniului de aplicare material. a unei interpretări istorice. acest lucru este suficient pentru a stabili faptul că termenii nu pot fi precişi prin ei înşişi. cauza C-582/08..50 şi 51. din interpretare rezultând. Carboni e derivati. în acest sens a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2010. pe lângă cea gramaticală. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. trebuie să se ţină cont în interpretare atât de contextul special cât şi de contextul general în care se încadrează acea normă.] în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezenta directivă”[59]. este necesară realizarea. Contextul legal al dispoziţiei directivale În ceea ce priveşte contextul. I-10627. c. p. pct. 44 dar şi Hotărârea din 8 decembrie 2005. aprioric. pentru a stabili înţelesul autonom al termenilor trebuie analizat. [58] [59] [60] Hotărârea din 21 decembrie 2011. pct. care. 31. I-1077. Apoi. impunerea luării lui în considerare indică necesitatea aplicării unei interpretări sistemice termenilor cuprinşi într-o normă directivală. Suntem de opinia că în situaţia în care contextul general sau special se află într-o oarecare contradicţie cu termenii ce formează dispoziţia în cauză. domeniul concret de aplicare. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro. Curtea afirma: „cu privire la contextul general[. Curtea a statuat. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Gabriela ZANFIR pentru o corectă trasare a domeniului de aplicare se întrepătrunde cu interpretarea autonomă ce trebuie a fi conferită acestor termeni. nu mai poate fi efectuată o interpretare a domeniului de aplicare întemeiată pe obiectivele şi sistemul legislaţiei”[60].Mihaela MAZILU-BABEL. 42. p. nepublicată încă în Repertoriu. pct. la care face trimitere avocatul general în Concluziile prezentate în data de 20 mai 2010 în Comisia Europeană/Regatul Unit. cauza Comisia/Irlanda. preluând în esenţă etapele şi condiţiile prevăzute în diferitele instrumente ale dreptului Uniunii şi în jurisprudenţa anterioară acestei directive. ulterior. la data: 20-11-2013. Drept exemplu. la nota de subsol 48.ionescu14@rdslink. nepublicată încă în Repertoriu. „trebuie să se arate că în considerentul (17) al acesteia se precizează că este necesar să se prevadă un astfel de drept pentru toţi cetăţenii Uniunii [. nepublicată încă în Repertoriu.) dar şi la scopul directivei (3. În toate celelalte situaţii. cauza C-48/07. Rec. p.3. DOCTRINĂ [57] Aceşti paşi sunt aplicaţi şi în analiza oferită în Concluziile avocatului general prezentat în 27 noiembrie 2012.. BCE/Germania.).] trebuie să se arate că aceasta a prevăzut un sistem gradual în ceea ce priveşte dreptul de şedere în statul membru gazdă. cauza C-247/08.

c. [66] Expunerile de motive se regăsesc publicate on-line în PreLex care este o bază de date ce conţine toate documentele oficiale (propuneri. Curtea a statuat în Hedley Lomas că „intră în domeniul de aplicare al unei directive nu numai dispoziţiile naţionale al căror obiectiv expres este transpunerea acestei directive. 215 din 6 aprilie 2010. pct. A se vedea. dându-se textelor o nouă numerotare. aceasta rezultă. Curtea le-a găsit afirmate în considerentul (26) al acesteia[62]. 2009/40. 40 coroborat cu art. 65. „În ceea ce priveşte finalitatea acestui alineat (2). [63] [64] [67] [68] În acest sens. împiedicarea denaturării concurenţei între operatorii de transport rutier de marfă şi garantarea verificării şi întreţinerii corecte a vehiculelor”. nr.3. sunt armonizarea reglementărilor privind inspecţia tehnică auto. pct. 3/2013 | 93 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 43 din Legea nr. suplimentul 11/73. 60/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. pe lângă situaţia de fapt. nepublicată încă în Repertoriu. începând de la data intrării în vigoare a directivei respective.ro. 89. Curtea apelează şi la considerente coroborate din directive diferite[63]. 24 din 27 martie 2000. pentru trasarea scopului directivei şi implicit a domeniului de aplicare a dispoziţiei directivale incidente. republicată în temeiul art. în special. comunicări) transmise de către Comisie legiuitorului (Consiliul. predecesorul bazei de date fiind Buletinul Uniunii Europene. enunţate în considerentul (26). Un al doilea factor în trasarea scopului unei directive este format din expunerea de motive ce însoţesc fiecare propunere a Comisiei de adoptare a unei directive[65]. Se poate astfel observa cum considerentele Comisia de adoptare a unei directive | sunt folosite ca temei pentru a interpreta o dispoziţie dreptul Uniunii Europene | cu scopul de a trasa corect domeniul ei de aplicare. cauza C-150/11.a. NCC Construction Danmark. din expunerea de motive care însoţeşte propunerea pentru A şasea directivă prezentată Consiliului Comunităţilor Europene de Comisia Comunităţilor Europene la 29 iunie 1973 (a se vedea Bulletin des Communautés européennes. dispoziţiile naţionale preexistente susceptibile să asigure conformitatea dreptului naţional cu aceasta”[68]. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dreptul naţional Totalitatea considerentelor formează preambulul directivei şi luarea lor în considerare de către judecătorul român cu scopul delimitării domeniului de aplicare poate reprezenta o noutate având în vedere că deşi normele de tehnică legislativă fac trimitere şi la existenţa unui preambul. II din Legea nr. ci de asemenea. 48. Mai trebuie menţionat că instanţa naţională va trebui să stabilească. p. acesta este obligatoriu doar pentru ordonanţele de urgenţă ale Guvernului[64]. În acest sens. a acelui domeniu[67]. Cu privire la acest factor nu putem prefigura gradul de accesibilitate atunci când consultarea expunerii de motive ar fi necesară să fie realizată de către judecătorul naţional[66]. Curtea face trimitere la cuprinsul considerentelor ce o însoţesc. pct.. Câteodată. nepublicată încă în Repertoriu. dar şi Concluziile avocatului general prezentate la 21 octombrie 2008 PANDECTELE ROMÂNE NR. [65] A se vedea drept exemplu. 31 şi urm. cauza C-2/10. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . la data: 20-11-2013. Parlamentul) şi altor instituţii şi organisme.). De exemplu. Azienda Agro-Zootecnica Franchini şi Eolica di Altamura. a se vedea NCC Construction Danmark supra. 30. Fiind vorba de interpretarea dreptului Uniunii Europene. la nivel interpretativ. la baza acestor trei criterii de interpretare se află jurisprudenţa Curţii relativă la aplicarea lor în scopul trasării domeniului de aplicare. Hotărârea din 29 octombrie 2009. C-174/08.ionescu14@rdslink. Rep. Comisia/Belgia. recomandări. A se vedea Hotărârea din 21 iulie 2011.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) 3. drept exemplu. Scopul sau obiectivul urmărit de norma directivală În legătură cu identificarea scopului în vederea căruia o directivă a intrat în vigoare. [62] Hotărârea din 6 septembrie 2012. Cf. p. 70. art. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 20)” (s. „În ceea ce priveşte Directiva nr. 61/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. I-10567. jurisprudenţă care trebuie avută în considerare în egală măsură atunci când se va încerca delimitarea. publicată în M. obiectivele acesteia. 2009/40. într-o cauză ce privea obiectivele Directivei nr. Of. pct. care dispoziţii de drept intern intră în domeniul de aplicare al directivei. pct. C-306/08.

c. în cazul în care se va constata că directiva reglementează exhaustiv o anumită activitate sau domeniu. 36 TFUE (ex-articolul 30 TCE)[69]. I 2553. şi prezenţa obligaţiei de informare a Comisiei şi a efectului sancţionator. protecţia consumatorului. Rec. fiecare tip de directivă producând efecte proprii categoriei din care face parte. 4. 64.. Rec. p. cauzele C-261/07 şi C-299//07.ro.. 32. trebuie precizat că o clasificare a directivei în funcţie de nivelul de armonizare dorit este lipsită de importanţă sau de efecte. [70] 94 | PANDECTELE ROMÂNE NR. I-14887. 61 cu trimitere la Hotărârea din 7 septembrie 2006. Deutscher Apothekerverband. pe de altă parte..1) sau de armonizară minimă (1. în funcţie de gradul de armonizare impus. statul nu mai poate adopta măsuri care restricţionează aceste libertăţi şi care sunt contrare conţinutului şi prevederilor unei directive armonizatoare total.. 1629. cauza C-322/01. sănătatea publică sau siguranţa rutieră. ca de exemplu. pct. cauza C-324/99. şi Hotărârea din 11 mai 1999. Hotărârea din 13 decembrie 2001. [69] A se vedea printre altele Hotărârea din 23 mai 1996. Pe de altă parte. 36 şi 42-44. pct. I-9897. a serviciilor sau a capitalurilor. atunci când în domeniul de aplicare al celorlalte fundamente ale pieţei interne. pct.2). Rec.ionescu14@rdslink. clasificare ce prezintă o importanţă egală din perspectiva efectelor ca şi corecta determinare a domeniului de aplicare material al unei directive sau dispoziţii dintr-o directivă şi care poate influenţa. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . Clasificarea directivelor Pentru clasificarea directivelor propunem două criterii – gradul de armonizare impus. De asemenea. DOCTRINĂ în VTB-VAB şi Galatea. p. Rec. Ratti. după ce am indicat criteriile care trebuie avute în vedere pentru o trasare corectă a domeniul de aplicare al unei directive urmează să stabilim şi o (4) clasificare a directivei. chiar dacă asemenea măsuri ar putea fi justificate de cerinţe imperative. pct. 148/78. 4. Monsees. Cordero Alonso. cauzele C-357/10 – C-359/10. nepublicată încă în Repertoriu. p. Duomo Gpa şi alţii. I-7569.Mihaela MAZILU-BABEL. Astfel. Gabriela ZANFIR Prin urmare. cauza C-81/05. sunt adoptate directive ce impun o armonizare completă. Daimler Chrysler. la Hotărârea din 5 aprilie 1979. este exclus ca. În Duomo Gpa[70]. directivele sunt de armonizare completă (1. la data: 20-11-2013. prin analogie. p. această circumstanţă nu ar impieta asupra pertinenţei dreptului primar pentru perioada anterioară termenului de transpunere a directivei menţionate”. C-350/97. Hotărârea din 10 mai 2012. măsurile unilaterale luate de statele membre să fie justificate potrivit art. pct. 29. p.1. Identificarea unei directive ca făcând parte dintr-o categorie sau din alta este importantă în procesul de aplicare a normelor directivale în ordinea de drept internă a statelor membre. chiar interpretarea realizată cu scopul corectei determinări a domeniului de aplicare. pct.. Rec. anterior expirării perioadei de transpunere. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. respectiv libera circulaţie a persoanelor. în mod indirect. în domeniul său de aplicare. pct. Curtea a statuat că „chiar dacă s-ar presupune că trebuie să se considere că această directivă realizează o armonizare completă în sensul jurisprudenţei Curţii. I-2921. punctul 19 cu trimitere. 27.. În funcţie de gradul de armonizare impus Clasificarea directivelor în funcţie de gradul de armonizare impus prezintă importanţă întrucât. Hedley Lomas. şi Hotărârea din 11 decembrie 2003. Rec. p. pe de o parte. cauza C-5/94. 19. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

cu toate că aceste dispoziţii intră în final în domeniul de aplicare al directivei respective. 41). 1629. 2010.. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pct. 108. Răspunsul Curţii a fost că existenţa unei reglementări exhaustive. Doar primul tip de măsură naţională este interzis[75]. Curtea a statuat că „dată fiind marja redusă de apreciere pe care o armonizare completă o acordă de regulă statelor membre în ceea ce priveşte transpunerea unei directive. şi Hotărârea din 23 aprilie 2009. Ratti. este important să se distingă între măsuri naţionale care au efectul unei modificări a conţinutului unui principiu prevăzut într-o asemenea directivă. avocatul general doamna Trstenjak preciza că „particularitatea actelor normative de drept derivat directive de armonizare completă | care realizează o armonizare completă constă în faptul că reglementare exhaustivă | statele membre nici nu pot depăşi şi nici nu pot rămâne cauza Ratti sub nivelul normelor relevante de drept comunitar”[74]. 27 şi 30). Rec.] consecinţa acestui lucru este că statele membre [. Mediaprint Zeitungs-und Zeitschriftenverlag. Concluziile avocatului general prezentate la 11 februarie 2010 în cauza Comisia/Germania. nepublicată încă în Repertoriu. pct. Astfel. la data: 20-11-2013. pct. Plus Warenhandelsgesellschaft (C-304/08. Directive de armonizare completă sau de reglementare exhaustivă În cazul unei reglementări exhaustive. pe de o parte. pct. pct. statul a reglementat un standard mai ridicat de protecţie al consumatorului impunând. Mediaprint Zeitungs-und Zeitschriftenverlag (C-540/08. [73] [74] [75] Drept exemplu.. I-10909. nici chiar pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor”[73]. şi care priveşte Directiva nr. ASNEF şi FECEMD. obiectivul normativ al unei asemenea directive constă într-o armonizare completă a domeniului său la nivel unional prin conferirea unui nivel ridicat de protecţie. PANDECTELE ROMÂNE NR. I-2949.ro.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. un stat membru să impună prevederile sale legale nearmonizate unei persoane care s-a conformat dispoziţiilor comunitare. cauza C-540/08. acţiunea intră în domeniul de aplicare al directivei. p. I-217. pe de altă parte. nepublicată încă în Repertoriu.. pct. 52). directivă ce impune un nivel complet de armonizare. VTB-VAB şi Galatea (C-261/07 şi C-299/07. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) 4. 148/78. p. C-160/08. Rep. p. De asemenea. (Hotărârea din 9 noiembrie 2010. producătorilor imprimarea unui număr mai mare de informaţii pe eticheta acestor produse decât cel cerut a fi impus de către directivă. motto-ul Uniunii Europene „unitate în diversitate” nu îşi mai găseşte aplicarea.1. în mod evident. Curtea a exclus posibilitatea ca. pct. Drept exemplu.. De altfel.ionescu14@rdslink. Când o directivă „efectuează o armonizare completă[.] nu pot să adopte măsuri mai restrictive decât cele definite de directiva menţionată. în acest scop. Rep. 3/2013 | 95 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Practic. [72] Acest tip de directive impune şi stabileşte un regim care nu lasă altă marjă de acţiune decât cea aprobată în mod expres în cuprinsul directivei în situaţia în care. Concluziile avocatului general prezentate în 29 noiembrie 2011 în cauza C-453/10. 29-36. 76 cu trimitere la Hotărârea din 9 noiembrie 2010. directivă al cărei domeniu de aplicare era reprezentat de situaţiile ce privesc împachetarea şi etichetarea substanţelor periculoase. p. Hotărârea din 14 ianuarie 2010. [71] În Hotărârea din 5 aprilie 1979. menţinerea unor astfel de dispoziţii mai vechi nu se dovedeşte întotdeauna lipsită de probleme din punct de vedere juridic.. În ceea ce priveşte măsurile naţionale luate în domeniul de aplicare al unei directive de armonizare totală. la expirarea termenului stabilit pentru intrarea în vigoare a unei directive. c. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . 73/173/CEE.1. adeseori nu corespund normelor directivei. cauzele C-468/10 şi C-469/10. referindu-se la acest tip de armonizare. în cauza Ratti a fost vorba despre dispoziţii din Directiva nr. Rep. 95/46/CEE. În acest domeniu de aplicare. În cazul acestor directive. a se vedea argumentarea Curţii de Justiţie în Hotărârea din 24 noiembrie 2011. 34). ceea ce înseamnă că nu trebuie aplicate normele naţionale contrare armonizării maximale (Concluziile avocatului general în cauza C-64/06. şi măsuri naţionale care prevăd o simplă precizare a unuia dintre aceste principii. la nota de subsol 20). directiva este menită să excludă de la aplicare sau de la posibilitatea invocării pe rolul instanţei naţionale a oricărei normă naţională[71] care diferă ca şi conţinut de rezultatul impus de aceasta[72].

Mihaela MAZILU-BABEL, Gabriela ZANFIR

prin intermediul unei directive, interzice unui stat membru adoptarea de măsuri paralele celor cerute şi impuse de către directivă, chiar dacă aceste măsuri naţionale s-ar adresa doar producătorilor autohtoni şi nu şi importatorilor[76]. În al doilea rând, faptul că instanţa naţională se află în prezenţa unei directive de armonizare completă impune acesteia realizarea controlului conformităţii normei naţionale de transpunere doar prin raportarea la prevederile din cuprinsul directivei şi nu şi la cele conţinute în tratate. În cauza Vanecker şi Lesage, Curtea a concluzionat că „[î]ntrucât problema colectării uleiurilor uzate este reglementată în mod armonizat la nivel comunitar de directivă, orice măsură naţională în această privinţă trebuie să fie apreciată în lumina dispoziţiilor acestei directive, iar nu a articolelor 30-36 din tratat”[77]. Drept urmare, controlul legalităţii unei măsuri naţionale care intră în domeniul de aplicare al directivei se face prin interpretarea şi raportarea la prevederile cuprinse în acea directivă de armonizare completă şi nu prin raportarea la prevederile din dreptul primar unional, iar în caz de conflict, norma naţională este înlăturată de la aplicare ca o consecinţă a neconformităţii unei norme de rang inferior cu o normă de rang superior[78]. Cu alte cuvinte, consecinţa adoptării unui act normativ al Uniunii este un fel de substitut sau de „atracţie” procedurală. Astfel, pentru soluţionarea unui litigiu, actul de drept derivat al Uniunii se substituie tratatului ca parametru necesar pentru a statua. În mod logic, acest efect se produce numai atunci când directiva reglementează exhaustiv un domeniu, fie în general, pentru un întreg sector, fie specific şi privind aspecte punctuale[79]. În ceea ce priveşte criteriile necesare a fi luate în considerare pentru a determina dacă ne aflăm în prezenţa unei astfel de directive, este de preferat, ca prim pas în analiză şi clasificare, verificarea jurisprudenţei Curţii, în special în cauzele ce privesc acţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru[80], deoarece existenţa unei jurisprudenţe se va impune în cauza aflată pe rolul judecătorului naţional, cu un efect specific autorităţii de lucru interpretat[81]. În al doilea rând, va trebui verificat temeiul juridic care a stat la baza adoptării acelei directive. Drept exemplu, directivele adoptate în temeiul art. 192 TFUE, respectiv cele ce privesc protecţia mediului, nu pot să cuprindă o armonizare completă din moment ce chiar acel articol de drept primar permite statelor membre să adopte măsuri de protecţie mai stricte[82]. De asemenea, derogările pe care le permite sau trimiterile pe care le face cuprinsul unei directive la legislaţia naţională a statelor membre nu înseamnă că directiva nu-şi propune o armonizare maximală, totală, a legislaţiilor naţionale în domeniul său de aplicare[83]. Totodată,
[76] [77]

DOCTRINĂ

Hotărârea din 5 aprilie 1979, Ratti, 148/78, Rec., p. 1629, pct. 26, 27 şi 36.

A se vedea Hotărârea din 12 octombrie 1993, Vanacker şi Lesage (C-37/92, Rec., p. I-4947, pct. 9, hotărâre ce priveşte interpretarea Directivei nr. 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate.
[78] [79]

Şi în temeiul art. 148 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţie.

În acest sens a se vedea şi Concluziile avocatului general prezentate la 19 decembrie 2012 în cauza Comisia/Franţa, cauza C-216/11, pct. 35.
[80] [81] [82]

Cele întemeiate pe art. 258 TFUE. În acest sens, a se vedea, prin analogie, efectele obligatorii ale unui recurs în interesul legii.

A se vedea Hotărârea din 21 iulie 2011, Azienda Agro-Zootecnica Franchini şi Eolica di Altamura, cauza C-2/10, nepublicată încă în Repertoriu, pct. 50.

[83] Cu privire la Directiva nr. 85/337/CEE a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2002, Comisia/Franţa, C-52/00, Rec., p. I-3827, pct. 24, şi Hotărârea Comisia/Grecia, C-154/00, Rec., p. I-3879, pct. 20, precum şi Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Skov şi Bilka, C-402/03, Rec., p. I-199, pct. 23.

96 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I)

faptul că o directivă nu conţine sancţiuni specifice înseamnă doar că statele membre au obligaţia, în baza art. 4 alin. (3) TUE (fostul art. 10 TCE) să ia toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea şi efectivitatea prevederilor unionale[84], neafectând clasificarea acesteia drept directivă ce impune o armonizare totală/maximală[85]. În plus, faptul că în considerentele directivei se precizează că directiva reprezintă „o etapă în atingerea obiectivului unional” sau că, pe viitor, „pot fi necesare alte măsuri suplimentare care să poată anula barierele rămase”, nu implică nicidecum că nu ne-am putea afla în prezenţa unei armonizări maximale, cu caracter exhaustiv. Astfel, Curtea a statuat în Antroposana şi alţii că „un sistem exhaustiv de proceduri de autorizare […] nu implică nicidecum faptul că legislatorul comunitar nu poate să modifice sau să adapteze aceste proceduri şi, dacă este necesar, să introducă noi proceduri pentru a realiza mai bine obiectivele de eliminare a obstacolelor în calea schimburilor intracomunitare, precum şi pe cele de protecţie a sănătăţii publice”[86]. Întorcându-ne la criteriile obiective ce trebuie a fi aplicate de către o instanţă din punctul de vedere al metodei juridice, Curtea afirma că „aprecierea gradului de armonizare trebuie să se întemeieze pe textul, precum şi pe sensul şi pe obiectivul dispoziţiilor relevante”[87]. De asemenea, avocaţii generali au folosit criterii precum: finalitatea unei directive, economia şi modul de redactare ale acesteia, precum şi baza sa juridică[88]. Pe de altă parte, un criteriu care nu trebuie avut în considerare, decât în mod limitat, este cel ce priveşte iniţiativele Comisiei luate în domeniul de aplicare al directivei cu privire la care este necesară stabilirea gradului de armonizare impus. În acest sens, avocatul general atrăgea atenţia că asemenea iniţiative nu pot să furnizeze elemente adecvate care să permită interpretarea obiectiv unional | unei directive, întrucât acestea au ca obiect exclusiv propunerea unei grad de armonizare | alte norme comunitare, care, în definitiv, nu a intrat încă în vigoare şi avocat general că, în cel mai bun caz, pot fi folosite doar în mod limitat ca mijloace auxiliare[89] de interpretare. Trebuie de asemenea subliniat că în caz de dubiu cu privire la nivelul de armonizare urmărit sau cu privire la domeniul de aplicare al directivei, judecătorul naţional va adresa, spre lămurire, întrebări Curţii de la Luxemburg[90]. Această opţiune devine obligatorie atunci când judecătorul
[84] [85]

Hotărârea din 21 septembrie 1989, Comisia/Grecia, cauza 68/88, Rec., p. 2965, pct. 22.

A se vedea Hotărârea din 23 mai 1996, Hedley Lomas, cauza C-5/94, Rec., p. I-2553, pct. 19-25 privind Directiva nr. 74/577/CEE, JO 1974 L 316, p. 10.
[86] [87]

Hotărârea din 20 septembrie 2007, Antroposana şi alţii, cauza C-84/06, Rec., 2007, I-07609, pct. 41. A se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2002, Comisia/Franţa, cauza C-52/00, Rec., p. I-3827, pct. 16.

[88] A se vedea Concluziile pe care le-a prezentat, la 13 februarie 2007 în cauza Gintec (C-374/05), avocatul general Ruiz-Jarabo Colomer şi la care face trimitere avocatul general în Concluziile prezentate în 27 mai 2007, în C-84/06, la pct. 35, acesta apelând la temeiul juridic, modul de redactare, structura, precum şi obiectivele unei directive, cu scopul de a stabili gradul de armonizare impus. De altfel, folosirea acestor criterii a fost mai apoi, confirmată chiar de către Curte (a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2007, Antroposana şi alţii, cauza C-84/06, Rec., 2007, I-07609, pct. 36). [89] Comisia însăşi are doar un drept de iniţiativă şi posibilitatea de a-şi retrage propunerile, care ar putea fi modificate în mod discreţionar în cursul procesului legislativ. În măsura în care propunerile sau intenţiile Comisiei nu sunt admise, aceasta ar putea permite să se deducă cel mult (dar nu obligatoriu) un argument a contrario. (K. Riesenhuber, Die Auslegung, în Europäische Methodenlehre, Berlin, 2006, p. 257, pct. 31, la care face trimitere Avocatul general în concluziile prezentate la 29 octombrie 2009, în Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, cauza C-484/08, la nota de subsol nr. 58). [90] În acest sens a se vedea întrebarea preliminară adresată Curţii de Justiţie de către judecătoria Timişoara în SC Volksbank România, cauza C-47/11, radiată prin Ordonanţa Preşedintelui Curţii din 14 septembrie 2012, „Art. 22

PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 97 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

DOCTRINĂ |

Mihaela MAZILU-BABEL, Gabriela ZANFIR

va judeca în ultimă instanţă iar jurisprudenţa Cilfit şi alţii[91] nu-şi găseşte aplicarea. Bineînţeles, anterior adresării unei întrebări ce vizează aflarea dacă gradul de armonizare este maxim, instanţa naţională va trebui să analizeze, mai întâi, dacă măsura internă impune o interdicţie mai strictă decât cea cerută prin directivă, deoarece doar atunci întrebarea cu privire la gradul de armonizare ar fi relevantă pentru soluţionarea unui litigiu[92]. În fine, existenţa unei jurisprudenţe în care Curtea a avut deja ocazia să statueze care este nivelul de armonizare impus prin directiva analizată se va impune în cauza aflată pe rolul judecătorului naţional, cu un efect specific autorităţii de lucru interpretat[93]. Adiacent şi în subsidiar, trebuie precizat că există situaţii de excepţie când o directivă va putea conţine dispoziţii ce impun o armonizare completă şi dispoziţii ce impun doar o armonizare minimă[94]. 4.1.2. Directive de armonizare minimă În primul rând, directivele ce privesc doar o armonizare minimă sunt acele directive care nu impun o armonizare maximă în domeniul lor de aplicare. În al doilea rând, directivele ce privesc doar o armonizare minimă sunt cele care conţin dispoziţii considerate drept indispensabile pentru instituirea unei pieţe interne comune. Acest lucru înseamnă, în domeniul ce vizează stabilirea pieţii interne unionale, că statele membre trebuie să recunoască echivalenţa mărfurilor sau a serviciilor importante din alte state membre UE care respectă standardul minim impus printr-o directivă ce încorporează, de facto, principiul recunoaşterii reciproce a produselor sau serviciilor de provenienţă unională. Drept urmare, statele membre pot impune un standard mai ridicat de protecţie însă doar cu privire la producătorii autohtoni şi având obligaţia de a nu impune condiţii suplimentare pentru accesul pe piaţa internă a produselor importate din alte state membre şi care respectă cerinţele minime impuse prin directivă[95]. O asemenea limitare a acţiunii statelor membre ia forma unei clauze de acces pe piaţă[96]. În consecinţă, dacă o măsură naţională va impune un standard mai ridicat producerii sau desfacerii produselor de provenienţă internă, acest standard va trebui să fie totuşi conform cu dreptul primar unional. De aceea, într-o asemenea situaţie[97], instanţa
alin. (1) din Directiva nr. 2008/48 trebuie interpretat în sensul instituirii unei armonizări maximale în domeniul contractelor de credit de consum[?]”.
[91] [92]

DOCTRINĂ

Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit şi alţii, cauza 283/81, Rec., p. 3415.

În acest sens, a se vedea şi Concluziile Avocatului General prezentate la 10 septembrie 2009 în Spector Photo Group şi Van Raemdonck, cauza C-45/08, pct. 71 şi urm. În acest sens, a se vedea efectele obligatorii ale unui recurs în interesul legii, efecte sumarizate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în M. Of. nr. 461 din 3 iulie 2009.

[93]

[94]

A se vedea directivele ce reglementează atribuirea contractelor de achiziţii publice. Totodată, având în vedere reglementarea deosebit de detaliată conţinută de aceste directive cu privire la anumite obligaţii specifice procedurilor individuale de atribuire, delimitarea dintre o armonizare minimă – foarte detaliată – şi o armonizare completă – exhaustivă – este deosebit de dificilă. A se vedea Hotărârea din 22 iunie 1993, Gallagher, cauza C-11/92, Rec., p. I-3545.

[95] [96]

A se vedea, drept exemplu, art. 13 din Directiva nr. 2001/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare şi vânzare a produselor din tutun, JO seria L nr. 194/26 din 18 iulie 2001.

[97] Printre directivele care conţin clauze de armonizare minimă în sensul art. 3 alin. (5) din Directiva nr. 2005/29 se numără următoarele: Directiva nr. 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale (JO L 372, p. 31, Ediţie specială, 15/vol. 1, p. 188), Directiva

98 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| DOCTRINĂ

1. În funcţie de prezenţa obligaţiei de informare a Comisiei În funcţie de existenţa obligaţiei de notificare şi implicit de informare a Comisiei. PANDECTELE ROMÂNE NR. 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă (JO L 144. 204). Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizează. că „obligaţia de a oferi cazare şi condiţii de trai decente aplicanţilor pentru azil a intrat în dreptul pozitiv şi autorităţile greceşti trebuie să respecte propria legislaţie. pct. 98/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecţia consumatorului prin indicarea preţurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80. p. Ediţie specială. 06/vol. p.S. Directiva nr. situaţii care devin parte din dreptul pozitiv specific fiecărui stat membru[100]. 89/552/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. în esenţă. de regulă.S. p. nepublicată încă în Repertoriu C-443/10. în limba engleză la http://hudoc. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Astfel. p. 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii. însă nu pot să deroge de la acest nivel minim. Astfel de directive impun statelor membre. în cauza M. 19. crearea unei situaţii juridice anume urmărită de directivă. Ediţie specială. JO L 31. 3/2013 | 99 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. C-484/08. 6.a. au vocaţia să confere drepturi şi obligaţii subiectelor de drept prin transpunerea în ordinea juridică internă şi (4.1) directive care nu conţin obligaţia de informare a Comisiei – acestea.1.ionescu14@rdslink. 248).2. 4. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) naţională va trebui. 4. 4. p. c.2) directive care conţin obligaţia de informare a Comisiei prin impunerea unei obligaţii procedurale specifice. 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre. 48. 23. Ediţie specială. 15/vol. 160). şi cu privire la care. C-443/10. 18. p. Directive care nu conţin obligaţia de informare a Comisiei Acest tip de directive sunt cele care susţin procesul de integrare pozitivă şi de realizare a pieţei interne şi a altor obiective specifice unionale.2.echr.ro. 15/vol. Directiva nr. a se vedea şi Concluziile avocatului general prezentate în 29 octombrie 2009 în cauza Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid. [100] Un exemplu în acest sens este şi Directiva nr. Astfel de directive nu necesită.coe. directivele se împart în două categorii: (4. [98] A se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2011. chiar şi ex officio. p. Ediţie specială. prin adoptarea sau prin menţinerea unor dispoziţii care să asigure un nivel de protecţie care ar rămâne sub nivelul obiectivelor directivei specifice[99]. 13/vol. p. c. 4. vacanţe şi circuite (JO L 158. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . 86. pct. 27. aceeaşi dispoziţie este obligaţia de informare a Comisiei posibil să pice testul conformităţii cu dispoziţiile primare unionale. la data: 20-11-2013. termeni ce pot deja indica faptul că armonizarea nu este exhaustivă.aspx?i=001-103050 (ultima dată accesat pe 8 ianuarie 2013).) disponibilă spre consultare. pct. 250. 14. Belgia şi Grecia. care transpune dreptul unional. Directiva nr. p. efectul specific clasificării directivelor în directive de armonizare minimă este acela că în domeniul de aplicare al unei astfel de directive statele membre pot impune un nivel mai ridicat de protecţie. 215). 13/vol. p. p. respectiv directiva 2003/9” (s.int/sites/eng/pages/search. 9. pentru nr. Directiva nr. Ediţie specială.2. [99] În acest sens. 83.2. 19/vol. În alte cuvinte. Mai trebuie menţionat că specific acestor directive este prezenţa unor termeni ca „minime” şi „cadru”. 23-25. 206). Ediţie specială. să opereze şi un control de conformitate a reglementării naţionale cu dispoziţiile din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene şi aplicabile direct într-o cauză pendinte[98]. 59. Bonnarde. 94/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecţia dobânditorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte ale contractelor privind dobândirea dreptului de folosinţă pe durată limitată a bunurilor imobile (JO L 280. p. deşi o dispoziţie dispoziţii primare unionale | naţională va putea fi conformă cu rezultatul impus printr-o directive de armonizare minimă | directivă de armonizare minimală.

cauza 380/87. şi completată prin Legea nr. nepublicată încă în Rep. Directiva nr. Ediţie specială. Hotărârea din 13 iulie 1989. această obligaţie este impusă de dreptul primar unional. [104] Hotărârea din 9 iunie 2011. p. respectiv articolul care formează temeiul juridic al adoptării. aşadar. Enichem Base şi alţii. ci doar o anumită procedură ce trebuie urmată de către un stat membru. Fédération de l’industrie et du gaz împotriva État belge.2. Azienda Agro-Zootecnica Franchini şi Eolica di Altamura. 4. la data: 20-11-2013. [103] Directiva nr. 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO L 217. ci articolul 193 TFUE. 100.. 2003/30/CE (JO L 140. În acest context. aceste directive nu impun o obligaţie de notificare. fiind important doar momentul de la care aceasta a fost adoptată şi publicată în Jurnalul Oficial al UE. 664 din 23 iulie 2004. pct. 23. 2. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. nici scopul dispoziţiei examinate nu permit. reprezentând astfel regula în materie. astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. Acestea nu trebuie confundate cu directivele care impun o obligaţie de informare deoarece deşi există o obligaţie de informare în domeniul care este vizat de dispoziţiile lor. 23. p. Drept urmare. p.] dar nu condiţionează punerea în aplicare a măsurilor […] de acordul sau de lipsa unei opoziţii din partea Comisiei. 232/2010. a se vedea de asemenea. cauza C-361/10 Intercommunale Intermosane SCRL. p. Curtea a subliniat că „articolul respectiv [193 TFUE] impune statelor membre obligaţia de a notifica Comisiei măsurile de protecţie mai stricte[. nr. 193 TFUE (ex-articolul 175 TCE)[101]. Un exemplu aparte de directive care pot fi clasificate sub această categorie sunt şi directivele adoptate pentru a asigura o protecţie a mediului armonizată la nivelul UE şi care au ca temei juridic art. p. 15/vol. pct. 2001/77/CE şi nr.ro.ionescu14@rdslink. în cauza Azienda Agro-Zootecnica. 36) sau Directiva nr. p.2. O... 37. Ceea ce îi este specific este şi faptul că un asemenea tip de directivă nu prevede un termen de transpunere. Drept exemplu. 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206. c. 13/vol. Directiva 98/34[103] urmăreşte. I-3743. de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor nr. Rec.”[102] (s. Sapod Audic. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . denumită în continuare „Directiva nr. Rec. nici modul de formulare. Ediţie specială.016/2004. protejarea liberei circulaţii a mărfurilor precum şi a tuturor categoriilor de servicii prestate de către societăţile informaţionale[104]. 12/vol. 13/vol. nepublicată încă în Repertoriu. p. În acest sens. 207). pct. al reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 204. 18. 2491. Of. nr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor. o notificare prealabilă a Comisiei Europene şi cuprind majoritatea directivelor aflate în vigoare.. să se considere că nerespectarea obligaţiei de notificare care revine statelor membre în temeiul articolului 193 TFUE determină prin ea însăşi nelegalitatea măsurilor de protecţie mai stricte astfel adoptate. 2. Sydhavnens Sten & Grus. p. acest tip de directivă nu stabileşte nici drepturi şi nici obligaţii pentru particulari. 100 | PANDECTELE ROMÂNE NR. articol care a stat la baza adoptări unor astfel de directive. Directiva nr. precum şi Hotărârea din 6 iunie 2002. transpusă în dreptul intern prin Hotărârea Guvernului nr. 33. publicată în M. De asemenea. respectiv o procedură de notificare. 16). 7.. 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. 60-63. Ediţie specială. p.a. prin analogie.Mihaela MAZILU-BABEL. cauza C-2/10. I-5031. 282. pct. 10. p. 98/34”. 20-23. Rec.). 53. cauza C-159/00. Hotărârea din 23 mai 2000. [102] Hotărârea din 21 iulie 2011. 109). pct. cauza C-209/98. p. Directive care impun o obligaţie de informare a Comisiei Acest tip de directive se mai numesc şi directive procedurale sau tehnice şi sunt acele directive care au drept domeniu de aplicare suma de reglementări tehnice adoptate sub orice formă de către un stat membru şi care sunt capabile să afecteze principiul pieţei unice interne într-un anumit domeniu de aplicare. 8 din directivă se impune un sistem în temeiul căruia [101] DOCTRINĂ De exemplu. Gabriela ZANFIR o transpunere corectă. p. 841 din 15 decembrie 2010. 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii (JO L 283. printr-un control preventiv. M. Ediţie specială. Prin intermediul art. 1.

şi Hotărârea din 8 noiembrie 2007. pct. Drept urmare. Hotărârea din 16 iunie 1998. 43. importului. art.. nr. 11 se împarte în trei categorii. p. în primul rând. Curtea a indicat că un particular poate invoca lipsa notificării unei prevederi naţionale şi că instanţei naţionale îi revine sarcina să refuze aplicarea acestei prevederi[113]. Pentru o trecere în revistă a măsurilor naţionale. Rec. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare[106]. art. CIA Security International. C-267/03. 45. p. această regulă a notificării nu este una absolută. De asemenea. I-9447. în Sapod Audic[112]. În ceea ce priveşte „sancţiunea” pentru nerespectarea obligaţiei de informare a Comisiei de către un stat membru. în special. C-226/97. În acest sens a se vedea şi Hotărârea din 15 aprilie 2010. aplicabilă şi instanţa naţională are obligaţia de a nu o aplica”[111]. 8). 54. Rec. „alte cerinţe” şi. prin acest comportament dându-se naştere unui viciu de procedură în procesul de adoptare a reglementării interne.Invocarea şi aplicarea directivelor Uniunii Europene în dreptul intern. „o reglementare tehnică care nu a fost notificată nu le este. p. cauza C-194/94. I-2885. 1016 din 25 iunie 2004. Astfel. doar la specificaţiile care definesc caracteristicile produselor. astfel cum era situaţia în cazul aplicării Directivei nr. c. 3/2013 | 101 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. I-3247. M. 98/34/CE sunt redactate în termeni comparabili.. 9 impune amânarea adoptării unui asemenea proiect pentru o perioadă pe care o stabileşte. domeniul de aplicare nu se mai limitează. 36.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. Rep. 8 şi art.ro. în al doilea rând. p. 83/189/CE. aşadar. p. respectarea acestei obligaţii specifice de notificare constituia o condiţie necesară pentru realizarea pe deplin a obiectivelor directivei în cauză[105]. Comisia beneficiază în urma acestui sistem de timpul necesar pentru a propune. în măsuri ce privesc „interzicerea fabricării. I-5031. Rec. Rec. Comisia/Grecia. a se vedea Concluziile avocatului general prezentate la data de 28 iunie 2007 în cauza C-20/05. [108] Directiva din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (JO L 109. pct. obligaţii specifice de notificare | 1 pct. Lindberg. prin comanda: #2077 DOCTRINĂ | . (1) stabilind excepţii care sunt însă de strictă interpretare. cauza C-109/08. 11 din Directiva nr. precum şi celorlalte state membre să îi comunice punctul de vedere şi să propună o standardizare mai puţin restrictivă pentru comerţ. Practic. p. I-3711. 1 pct. De altfel. Pe de altă parte. pct. şi anume. 10 alin. iar pentru România. noţiunea de reglementare tehnică cuprinsă în art. 9 din Directiva nr.. 98/34/CE. p. eventual. Totodată. art. PANDECTELE ROMÂNE NR. 664 din 23 iulie 2005. aşadar. 4 din Hotărârea Guvernului nr. „specificaţia tehnică”. comercializării sau utilizării unui produs”[107]. p. iar jurisprudenţa CIA Security International este aplicabilă în toate situaţiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. pct. 98/34 la serviciile societăţii informaţionale. Rep.. 98/34 prevede în mod expres că obligaţie de informare a Comisiei | noţiunea „reglementare tehnică” cuprinde normele care stat membru interzic furnizarea sau utilizarea unui serviciu iar după extinderea domeniului de aplicare al Directivei nr. Schwibbert. În plus. Schwibber. [105] [106] A se vedea Hotărârea din 4 iunie 2009. Sandström. cauza C-159/00. [107] A se vedea Hotărârea din 21 aprilie 2005. cauza C-433/05. [112] [113] Hotărârea din 6 iunie 2002. [111] Deşi în CIA Security International. Of. 83/189/CEE a Consiliului[108].. Rep. I-4657. art. aceasta a fost stabilită pe cale jurisprudenţială în cauza CIA Security International[109] şi reconfirmată în Lemmens[110]. Lemmens. C-20/05. acest tip de directive instituie o prezumţie absolută de nelegalitate a măsurilor naţionale adoptate în domeniul de aplicare al directivei şi care nu au fost notificate Comisiei. directiva aplicabilă a fost Directiva nr. în al treilea rând.. Directiva – obligaţia de rezultat impusă (I) fiecare stat membru trebuie să notifice Comisiei proiectele de reglementări tehnice pentru a permite acesteia. care au fost calificate de curte drept „reglementări tehnice”. pct. [109] [110] Hotărârea din 30 aprilie 1996. 34. art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. I-2201. Sapod Audic. o măsură de armonizare obligatorie..

un particular va fi îndreptăţit să ceară unei instanţe să declare.). ca excepţie de nelegalitate[119]. respectiv nu au fost create pentru a îndeplini o obligaţie de transpunere. şi Sapod Audic. Ediţie specială. o comunicare în scopul prezentei directive” (s. 5. Concluzie Prima parte a demersului nostru arată că directivele Uniunii Europene reprezintă un instrument original de legiferare. în conformitate cu prevederile altui act comunitar. De asemenea va putea să invoce. dar. C-26/11 Belgische Petroleum Unie şi alţii pendinte. în special ale comerţului electronic. [117] Conform informărilor anuale realizare de către Comisia Europeană în baza art.n. în mod automat[118]. a se vedea în special Hotărârile citate anterior CIA Security International. folositor în primul rând practicienilor. [116] În acest sens. 13/vol.eu [118] Particularii pot invoca această inaplicabilitate în faţa instanţei naţionale. 98/34 sau de un articol asemănător conţinut într-un asemenea tip de directivă. cu condiţia să se arate în mod oficial că această comunicare constituie. 8 alin. pct. DOCTRINĂ [114] Acesta a fost şi scopul art.Mihaela MAZILU-BABEL. 50. în cazul în care un act cu caracter normativ sau administrativ intră în domeniul de aplicare al unei directive de notificare cum este Directiva nr. poate duce la constatarea ulterioară de către instanţă ca fiind inopozabile[116]. [115] De exemplu. Concluzionând. 257. atunci simpla lor existenţă fără să fi fost notificate din stadiul în care erau doar proiect.ionescu14@rdslink. 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale. Gabriela ZANFIR În plus. în cei cinci ani de la aderare. pe piaţa internă („directiva privind comerţul electronic”) JO L 178. 102 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1. În plus. oferind un veritabil ghid de aplicare a directivelor în dreptul intern. creat pentru a răspunde nevoilor politicii de integrare ale acestei organizaţii suprastatale sui generis. 11 din Directiva nr. p. Definirea directivelor raportată la obligaţia de rezultat impusă este esenţială pentru a putea descrie funcţional modalităţile de acţiune a acestora în ordinea de drept internă a statelor membre. pct.ro. statele membre pot efectua comunicarea prevăzută la alin. 98/34 care menţionează că „(5) În cazul în care proiectele reglementărilor tehnice fac parte din măsurile care trebuie comunicate Comisiei în stadiu de proiect. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. am recurs inclusiv la noţiuni din filozofie şi la instituţii clasice de drept civil. mai ales. 98/34. 98/34. Directiva nr. se impune a se menţiona că o asemenea directivă se aplică transversal[114] în sensul că există posibilitatea ca directive adoptate ulterior să facă trimitere la procedura de notificare sau la definiţiile cuprinse în Directiva nr. Pentru a le putea surprinde substanţa. Următoarele două părţi ale studiului vor analiza aceste aspecte în detaliu. (1) din actul respectiv. În cazul României. sperăm. a consecinţelor nerespectării de către statele membre a obligaţiei de rezultat impusă. prin comanda: #2077 | DOCTRINĂ . c. (5) din Directiva nr.eur-lex. s-au notificat peste 100 de asemenea proiecte de măsuri[117]. la data: 20-11-2013. dacă o anumită măsură naţională ce vizează standarde sau reglementări tehnice nu intră în domeniul de aplicare al unei directive specifice. [119] Atunci când reglementările tehnice au fost adoptate prin acte ce ţin de puterea executivă a unui stat. 29. a se vedea cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 7 ianuarie 2011. ce se va dovedi. disponibile spre consultare pe pagina www. căreia îi revine obligaţia de a refuza aplicarea unei reglementări tehnice naţionale care nu a fost notificată conform Directivei nr. nerespectându-se astfel obligaţia impusă de art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 98/38[115]. în orice cauză în care a fost chemat ca pârât în baza unei prevederi naţionale contrare obligaţiei impuse de o asemenea directivă. înregistrată pe rolul Curţii cu nr. 55. 8 din Directiva nr. p. 98/34. de asemenea. fiind imposibil de încadrat într-o ramă existentă. inaplicabil un astfel de act care nu a fost notificat Comisiei.

prin comanda: #2077 . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c.ro.JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013.

ro. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. c. prin comanda: #2077 .CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

Of.. Jurisprudența Curții arată că exercitarea puterii legislative de către Parlament. [1] * Publicată în M. 21 of the Law no. 1039 din 5 decembrie 2012 subliniază pe de o parte constituționalitatea alin. 1039 of 5 December 2012 highlights on the one hand the constitutionality of the paragraph. and on the other hand.. 299/2011 pentru abrogarea alin. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 3/2013 | 105 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 61 din 29 ianuarie 2013. the principle of precedence of UE law. care introduce un nou temei de revizuire a hotărârilor judecătorești. nr. interpretative decision REZUMAT Decizia nr. 554/2004 şi ale art. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. meaning both the possibility of introduction and elimination of a rule in the normative order. 21 din Legea nr.ro. 554/2004 which introduces a new ground for reviewing of judgments. 554/2004[1] Conf. Autorul este cadru didactic al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative. (2) al art. their delivery with the violation of the principle of precedence of the UE law. 21 alin. Universitatea din Craiova. Consideraţii privind Decizia nr. has a relative character: the exercise of abrogative power of the legislature is limited to the respect the principles and norms of constitutional rank. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Keywords: the principle of bicamerism. PANDECTELE ROMÂNE NR. the problem of the Court decisions finding unconstitutional an abrogative rule. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare . 554/2004. la data: 20-11-2013. a pronunțării acestora cu încălcarea principiului precedenței dreptului UE. problema deciziilor Curții de constatare a neconstituționalității unei reguli abrogative. George GÎRLEŞTEANU* ABSTRACT Decision no. (2) of Art. The jurisprudence of the Court shows that the exercise of legislative power by Parliament. iar pe de altă parte.Consideraţii privind Decizia nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. the effects of a decision of unconstitutionality of an abrogative law. dr. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . (2) al art.ionescu14@rdslink. univ.

Legea nr. recursul formulat într-o cauză privind restituirea taxei pe poluare. cât și de eliminare a unei reguli în ordinea normativă. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 148 alin. (2) din Constituţia României.ro. Of. 299/2011 pentru abrogarea alin. efectele unei decizii de neconstituționalitate a unei legi abrogative. prin articolul unic al Legii nr. 554/2004. pronunţată în Dosarul nr. nr. principiului precedenței dreptului UE. 299/2011 pentru abrogarea alin. 554/2004. 20 alin. art. privind atribuţia Parlamentului. 554/2004 şi ale art. 21 alin. ale art.ionescu14@rdslink. 21 alin. 1. Guvernului şi autorităţii judecătoreşti de garantare a aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. 21 alin. fără a se evoca fondul. (2) al art. decizie interpretativă. 106 | PANDECTELE ROMÂNE NR. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. text abrogat. (2) al art. (4). 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. Preşedintelui României. 916 din 22 decembrie 2011. 554/2004. reglementat de art. Textul de lege vizat de instanţa judecătorească avea următorul conţinut: „(2) Constituie motiv de revizuire. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit: . coroborat cu art. Neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii de abrogare: principiul bicamerismului Formarea din punct de vedere juridic a Legii nr. are un caracter relativ: exercitarea puterii abrogative a legiuitorului este limitată la respectarea principiilor și normelor de rang constituțional. 148 alin. care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă. 148 alin. faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi ale art. Cuvinte-cheie: principiul bicameralismului. Contextul cauzei Prin Încheierea din 8 martie 2012. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. c. în prezent. (. pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar..Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. republicată. la data: 20-11-2013. (2). . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.)” Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei erau cele ale art.. JurIsprudEnŢă II. I.076/59/2011. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004[2] ar fi trebuit să respecte exigenţele impuse [2] Publicată în M. 299/2011.George GÎRLEŞTEANU însemnând atât posibilitatea de introducere. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a unei decizii civile prin care a fost respins. (2) referitor la principiul priorităţii de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu. Curtea de Apel Timişoara . (2).

336 din 30 aprilie 2008. 554/2004. Decizia nr. cu consecinţa înlăturării în totalitate a motivului de revizuire suplimentar instituit prin alin. 3/2013 | 107 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Of. fapt ce a condus la eliminarea întregului alineat (2) în care erau inserate normele neconstituţionale – teza a doua –. 710 din 20 octombrie 2008. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. Decizia nr. Curtea. la producerea nevalidă a normei adoptate. Of. 1093 din 15 octombrie 2008[6]. 299/2011 a exigenţelor normative ale principiului bicamerismului consacrat prin art. Publicată în M. Publicată în M. (2) teza întâi al art. ceea ce echivalează practic cu excluderea acesteia din urmă de la procesul de legiferare. în sensul în care forma finală a legii. să poarte asupra aceluiaşi obiect. Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia. a statuat că „dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral”. „legea trebuie să fie rezultanta manifestării de voinţă concordante a ambelor Camere ale Parlamentului”. alin. (2) al art. 75 din Constituţie prevăd modul de rezolvare a posibilelor „conflicte de competenţă” între prima Cameră sesizată şi Camera decizională. dar principiul bicameralismului nu poate fi respectat decât atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbătut şi s-au exprimat cu privire la acelaşi conţinut şi la aceeaşi formă ale iniţiativei legislative. Senatul. (2) din Constituţie conduce. care nu poate astfel dobândi caracter juridic şi obligatoriu. 21 alin. a dispoziţiilor declarate neconstituţionale ale art. Potrivit poziţiei Curţii Constituţionale. 21 din Legea nr. la data: 20-11-2013. 554/2004. sunt de natură să încalce principiul bicameralismului. însă în concret a fost adoptată „Legea pentru abrogarea alin. 358 din 28 mai 2009. De asemenea. Publicată în M.. exprimată cu ocazia Deciziei nr. Camera Deputaţilor. Respectarea principiului bicamerismului presupunea ca dezbaterea şi votul la nivelul Camerei decizionale. c. în jurisprudenţa sa în materie. dar „nu există un text în Constituţie care să permită Camerei decizionale să se îndepărteze de la «limitele sesizării» date de soluţia adoptată de către prima Cameră sesizată”. nerespectarea de către legiuitor în procesul de formare a Legii nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare .ionescu14@rdslink. nr. avea ca obiect modificarea.609 din 9 decembrie 2010[3]. că în dezbaterea unei iniţiative legislative. proiectul de lege adoptat tacit de către prima Cameră sesizată în acest caz. după cum corect observă Curtea. (4) şi (5) ale art. 554/2004”. 710 din 6 mai 2009[4]. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Of. luând în considerare normele şi principiile fundamentale mai sus menţionate. 1. şi deci la neconstituţionalitatea extrinsecă a acesteia. Diferenţele de conţinut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de o cameră. de principiul constituţional al bicamerismului ce se efectivizează prin prisma prevederilor art. Este adevărat. în calitate de Cameră decizională. Astfel. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . 75 din actul fundamental. şi a legii adoptate de cea de-a doua cameră. ca primă Cameră sesizată. aşa cum a reţinut Curtea cu alt prilej. [3] [4] [5] [6] Publicată în M. (2) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. nr.ro. în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. nr. se îndepărtează în mod substanţial de forma adoptată de Camera de reflecţie. 70 din 27 ianuarie 2010. 472 din 22 aprilie 2008[5]. PANDECTELE ROMÂNE NR. În fapt. 61 alin. nr. Or.Consideraţii privind Decizia nr. Of.. în redactarea adoptată de Camera decizională.

George GÎRLEŞTEANU

III. Neconstituţionalitatea intrinsecă a Legii de abrogare: principiul priorităţii dreptului comunitar
Decizia de faţă consacră o jurisprudenţă nouă a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte exerciţiul competenţei constituţionale legislative a Parlamentului în materie abrogativă, jurisprudenţă apărută în prim-plan de dată recentă cu ocazia Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012[7] referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Astfel, această jurisprudenţă relevă faptul că exerciţiul puterii legislative de către Parlament, în sensul posibilităţii atât de introducere, cât şi de eliminare a unei norme în ordinea juridică, are un caracter relativ: exerciţiul puterii abrogative a legiuitorului este limitat de respectul principiilor şi normelor de rang constituţional. De altfel, această jurisprudenţă efectivizează în fapt principiul constituţional al paralelismului formelor şi competenţelor rezultat din conţinutul normativ al art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel că Parlamentul va putea introduce o normă în sistemul normelor doar dacă aceasta este valid produsă şi conformă prin conţinut prevederilor actului fundamental şi, de asemenea, prin paralelism, o va putea abroga respectând aceleaşi condiţii generale de validitate şi de conformitate în ceea ce priveşte norma de eliminare a celei anterioare. În contextul de faţă, Curtea relevă faptul că exerciţiul competenţei legislative de la nivelul art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul introducerii unui nou motiv de revizuire a hotărârilor judecătoreşti, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, efectivizează în fapt un principiu constituţional consacrat prin prisma art. 148 alin. (2) din actul fundamental, principiul priorităţii dreptului comunitar. Scopul şi efectul juridic al normării constă astfel în reglementarea unui mijloc procedural care să permită reformarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de o instanţă judecătorească, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, în deplin acord cu principiul constituţional enunţat. Norma de abrogare, Legea nr. 299/2011, trebuia, prin paralelism, să respecte aceleaşi exigenţe de conformitate cu principiul priorităţii dreptului comunitar, dar, în fapt, prin eliminarea acestui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese soluţionate irevocabil, dar în cursul cărora s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, efectul juridic constă în însăşi nerespectarea principiului: astfel, norma juridică este neconformă conţinutului actului fundamental şi intrinsec neconstituţională. JurIsprudEnŢă

IV. Efectul juridic al declarării neconstituţionalităţii Legii de abrogare: reintrarea dispoziţiilor legale în fondul activ al legislaţiei
În ceea ce priveşte efectul juridic al declarării neconstituţionalităţii Legii nr. 299/2011, Curtea evocă jurisprudenţa sa anterioară în materie având ca suport prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie[8] şi declară că „prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să
[7] [8]

Publicată în M. Of. nr. 477 din 12 iulie 2012.

Art. 147 alin. (1) din Constituţie: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

108 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

Consideraţii privind Decizia nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare ...

producă efecte”, deoarece „acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale (...), sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.” Efectul juridic concret astfel creat devine problematic: Curtea repune în vigoare dispoziţii legale abrogate în mod expres de către Parlament printr-o lege[9]. Abrogarea poate fi făcută însă în mai multe moduri iar alegerea de către legiuitor modului de abrogare se răsfrânge competenţei instanţei constituţionale[10]. Astfel, dacă norma legală este abrogată prin înlocuirea sa cu o altă normă, Competenţa Curţii se rezumă la controlul constituţionalităţii conţinutului noii reglementări. În acest caz, efectul declarării normei de abrogare ca fiind neconstituţională constă în aceea că Parlamentul va trebui să pună de acord în 45 de zile norma cu dispoziţiile Constituţiei, neconformarea conducând la încetare de drept efectele juridice ale normei. Situaţia se prezintă însă diferit „dacă norma de abrogare desfiinţează pur şi simplu norma anterioară fără să pună nici o altă normă în loc”, Curtea neavând practic ce conţinut al noii norme să raporteze la dispoziţiile constituţionale. Pe cale de consecinţă, ea va trebui să judece dacă poate sau nu să decidă cu privire al omisiunile legiuitorului[11]. Un alt argument în sens contrar celor statuate de către Curte poate consta în faptul că o normă legală nu poate fi repusă în vigoare decât respectând principiul paralelismului formelor şi competenţelor[12], adică de către acelaşi organ, prin exprimarea aceleiaşi voinţe, şi în aceeaşi formă. Deci, Curtea Constituţională nu are competenţa de a repune în vigoare reglementările abrogate prin deciziile care declară neconstituţionale normele de abrogare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2203 din 4 iunie 2010 a avut o opinie tranşantă[13] cu privire la declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale abrogative în materia infracţiunilor de insultă şi calomnie[14]. Referindu-se la decizia instanţei constituţionale, Î.C.C.J subliniază că „prin această decizie Curtea Constituţională nu poate deveni legislator pozitiv”, afirmaţia, chiar dacă nu declară în mod expres incompetenţa Curţii Constituţionale în acest caz, fiind suficient de clară pentru a acredita ideea corectă a depăşirii competenţelor de către Curte[15]. În plus, afirmaţia Î.C.C.J potrivit căreia „dispoziţiile abrogate de legiuitor nu reintră automat în vigoare odată cu adoptarea deciziei. Pentru ca dispoziţiile legale referitoare la infracţiunile de insultă şi calomnie să reintre în vigoare este nevoie de acţiunea legiuitorului, singurul care poate stabili ce fapte intră în sfera penalului şi devin infracţiuni.”, apar în concordanţă cu efectul juridic al deciziilor Curţii în cadrul controlului a posteriori stabilit de către constituant prin art. 147
[9] Pentru o analiză detaliată a efectelor juridice ale declarării neconstituţionalităţii unei norme de abrogare a se vedea D.C. Dănişor, S. Răduleţu, Comentariul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curierul Judiciar nr. 3/2007. [10]

D.C. Dănişor, S. Răduleţu, op. cit.. În acelaşi sens se pronunţă şi M. Nica, Comentariul Deciziei Î.C.C.J, secţia penală, nr. 2203 din 4 iunie 2010, Pandectele Române nr. 1/2011, p. 175. A se vedea în acest sens D.C. Dănişor, Înţelegerea trunchiată a competenţei exclusive a Curţii Constituţionale în domeniul contenciosului constituţional (II). Partajul competenţelor de justiţie constituţională în raport de distingerea validităţii de conformitate, Pandectele Române nr. 3/2011, p. 34-35. A se vedea pentru detalii D.C. Dănişor, I. Dogaru, Ghe. Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006. Pentru o analiză completă a considerentelor Î.C.C.J enunţate cu această ocazie a se vedea M. Nica, Comentariul Deciziei Î.C.C.J, secţia penală, nr. 2203 din 4 iunie 2010, Pandectele Române nr. 1/2011, p. 173-177. Publicată în M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007. M. Nica, op. cit., p. 175.

[11]

[12] [13]

[14] [15]

PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 109 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ |

George GÎRLEŞTEANU

alin. (1), Parlamentul având posibilitatea punerii de acord a acestora cu actul fundamental. Însă Parlamentul dispune de „libertatea de a pune de acord, în modalitatea pe care o crede apropriată, normele declarate constituţionale cu Constituţia. El nu este obligat să repună în vigoare normele care fuseseră abrogate de norma declarată de Curte ca fiind contrară Constituţiei”[16].

V. Constituţionalitatea relativă a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: decizia interpretativă a Curţii
Textul legal criticat introduce în planul legii contenciosului administrativ un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de art. 322 C. pr. civ., dar partea introductivă a dispoziţiei procedurale relevă problemă semnalată de către Curte cu ocazia Deciziei nr. 1.609 din 9 decembrie 2010 ce vizează posibilul obiect al revizuirii, hotărârile rămase definitive şi irevocabile, în raport cu prevederile precise ale Codului de procedură civilă care circumscriu acest obiect fie la hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, fie la cele date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. În acest context se pune întrebarea dacă se reţine condiţia evocării fondului pentru revizuirea hotărârilor irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs cu încălcarea principiului priorităţii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, aşa cum dispune art. 322 partea introductivă din Codul de procedură civilă? Curtea constată că, în redactarea sa actuală, art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, interpretat prin coroborare cu partea introductivă a art. 322 C. pr. civ., contravine principiilor de drept enunţate prin impunerea condiţiei evocării fondului hotărârii pentru a beneficia de motivul de revizuire constând în pronunţarea hotărârilor irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene. Reglementarea condiţiei evocării fondului, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti, obstrucţionează accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, în sensul privării justiţiabilului de la beneficiul principiului aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional. În acelaşi timp Curtea subliniază că dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă, în esenţă, o soluţie legislativă necesară şi adecvată, un remediu naţional în sensul unui recurs efectiv, însă nu în actuala redactare, deoarece pot fi interpretate, prin coroborare cu art. 322 partea introductivă din Codul de procedură civilă, în sensul că sunt excluse de la posibilitatea revizuirii hotărârile irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, în care nu se evocă fondul cauzei. Or, legislaţia naţională trebuie să pună la dispoziţia justiţiabilului un instrument eficient pentru protejarea drepturilor sale ce decurg din dreptul Uniunii Europene, fără a impune condiţii cu caracter dirimant, ce obstrucţionează realizarea acestui deziderat.

JurIsprudEnŢă

[16]

D.C. Dănişor, S. Răduleţu, op. cit., p. 10.

110 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

| JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ

ionescu14@rdslink. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr.ro. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs. Curtea nu are decât o singură soluţie pentru a evita un vid de reglementare în materie.” PANDECTELE ROMÂNE NR. atunci când nu evocă fondul cauzei.. şi anume aceea de a pronunţa o decizie interpretativă afirmând în dispozitiv că „prevederile art. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare . la data: 20-11-2013.. c. 3/2013 | 111 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.Consideraţii privind Decizia nr. Astfel. în baza acestor considerente. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c.ro.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 .CURŢI DE APEL TRIBUNALE TRIBUNALE SPECIALIZATE JUDECĂTORII ORGANE CU ACTIVITATE JURISDICŢIONALĂ Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

s-a autorizat retragerea reclamantului din SC I. Repartizarea părţilor sociale deţinute de reclamant către ceilalţi asociaţi proporţional cu cota lor de participare la capitalul social. d) din Legea nr. întrucât libertatea de a se asocia. Apel Craiova.G.ionescu14@rdslink. (1) lit. s-a admis acţiunea formulată de reclamantul H. d) din Legea nr.144. instanţa de fond reţinând că respectivul nu mai are calitatea de administrator la data promovării cererii. Momentul la care asociatul la a cărui excludere se tinde trebuie să deţină calitatea de administrator Conf. PANDECTELE ROMÂNE NR. adică „al actualei societăţi cu răspundere limitată”. (Trib. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . la data: 20-11-2013. Noţiunea de motive temeinice. secţia comercială.. 31/1990 având în vedere că reclamantul-pârât nu mai deţinea calitate de administrator la data formulării cererii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ro.Retragere asociat. este de neconceput ca cineva să fie obligat veşnic. c. 222 alin. Retragere asociat. SRL. Noţiunea de motive temeinice. SRL. Cu privire la respingerea cererii de excludere ca inadmisibilă. obligând societatea să achite reclamantului suma de 1. dr. 222 alin. Curtea de Apel Craiova. De asemenea. 222 alin. prin decizia nr. (1) lit. a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.195 lei reprezentând contravaloarea părţilor sociale. SRL proporţional cu cota lor de participare la capitalul social. 2837 pronunţată la data de 7 decembrie 2012 de Tribunalul Dolj. 3/2013 | 113 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Repartizarea părţilor sociale. împotriva pârâtei SC I. sentinţa 2837 din 7 decembrie 2010. 31/1990. reţinând faptul că cererea de retragere este întemeiată având în vedere faptul că durata de funcţionare nelimitată în timp a societăţii constituie un temei suficient pentru o retragere judiciară. s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC I. 164 din 2 februarie 2012. Pentru a admite cererea de retragere instanţa reţine doar că sunt neînţelegeri între asociaţi şi că nu i se poate pretinde asociatului reclamant să facă parte sine die din societate. univ. instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia instanţei de fond este întemeiată pe dispoziţiile art. Repartizarea părţilor sociale. d). C. Cerere reconvenţională de excludere inadmisibilă. decizia nr. SRL. cuprinde şi pe cea de a se retrage din asociere. 164 din 2 februarie 2012) Prin sentinţa nr. Dolj. SRL.. (1) lit. Lucian SĂULEANU Retragerea asociatului dintr-o societate cu răspundere limitată justificată prin neînţelegeri grave între asociaţi şi ţinând cont că unui asociat nu i se poate pretinde să facă parte sine die din societate. prin care se solicitase excluderea reclamantului din societate în temeiul art. şi s-a dispus repartizarea părţilor sociale deţinute de reclamant către asociaţii SC I. Respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenţionale de excludere întemeiată pe art.

Culegere de practică judiciară comercială Curtea de Apel Bucureşti. 227 alin. În aprecierea temeiniciei motivelor de retragere s-au conturat două concepţii: una subiectivă care ţine cont de interesele personale ale asociatului. Schiau. R. sentinţa comercială nr. Ed.D. c. [2] Trib. pp.ro. Un prim argument îl constituie chiar voinţa legiuitorului care în mod expres a stabilit că neînţelegerile grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii constituie motive de dizolvare a societăţii [art. Ed. Pentru a putea stabili temeinicia acestui considerent şi implicit a punctului nostru de vedere trebuie să identificăm natura juridică a retragerii. c) dacă asociatul ce se doreşte a fi exclus trebuie să deţină calitatea de administrator la data formulării cererii sau este suficient ca anterior să fi avut această calitate.C. 2/2002. însă. [3] C. b) situaţia repartizării părţilor sociale către ceilalţi asociaţi. Hamangiu. Legea societăţilor comerciale nr. p. Exercitarea facultăţii de retragere din societatea comercială. (1) lit.Lucian SĂULEANU COMENTARIU Hotărârea citată aduce în discuţie câteva aspecte în această materie pe care le vom analiza în următoarea ordine: a) identificarea motivelor temeinice de retragere. 31/1990 cel mai important aspect îl constituie stabilirea sferei „motivelor temeinice” în condiţiile în care legiuitorul s-a abţinut să facă vreo precizare ori să ofere un exemplu în acest sens. e)]. a 2-a. ed. Analize şi comentarii pe articole. întrucât o astfel de apreciere este fără suport juridic.ionescu14@rdslink. JurIsprudEnŢă Pe de altă parte. 31/1990. [1] Pentru o prezentare amplă a celor două concepţii a se vedea R. s-a apreciat ca fiind motiv temeinic de retragere neînţelegerile grave între asociaţii soţi şi care au condus la divorţul acestora[2]. T. Temeinicia acestor motive urmează a fi apreciată de instanţele de judecată de la caz la caz. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . însă nu a fost considerat motiv temeinic de retragere susţinerea că hotărârile adunării generale au fost luate în contra interesului reclamantului în condiţiile în care acesta nu a formulat acţiuni în anularea acestor hotărâri[3]. Catană. Astfel. Cu titlu de exemplu. respectiv la data săvârşirii faptelor. Brilliance. Prescure. Bucureşti. însă apreciem că se impune o identificare a acestora. 226 alin. nu constituie motive de retragere. nr. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. imposibilitatea luării unor hotărâri în adunarea generală etc. 2009. p. şi alta obiectivă care se axează pe evitarea disfuncţionalităţilor pentru a menţine structura societară (cazurile de abuz de majoritate. 3208 din 3 noiembrie 2008 apud I. 603. 619/1999.)[1]. a) Din perspectiva aplicării art. 188-191. instanţa a motivat temeinicia cererii pe faptul că nimănui nu i se poate pretinde – asociatului reclamant – să facă parte sine die din societate. decizia nr. 114 | PANDECTELE ROMÂNE NR. la data: 20-11-2013. secţia comercială. c) din Legea nr. (1) lit. din punctul nostru de vedere. fără a avea relevanţă efectele negative asupra societăţii. Revenind la speţa citată am constatat că motivele temeinice invocate privesc neînţelegeri grave între asociaţi. Suceava.N. considerent pe care noi nu ni-l însuşim. Apel Bucureşti. care. 222. secţia comercială. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

p. 31/1990 în anul 1997. deşi în privinţa unuia dintre asociaţi affectio societatis a dispărut. nu trebuie înţeles că asociatul are această opţiune de retragere oricând şi oricum. PANDECTELE ROMÂNE NR. perenitatea societăţii comerciale. afirmându-se că „nu vedem cum instanţa ar putea refuza dreptul asociatului de a renunţa la asociere”. că nu este un drept rezultă chiar din analiza art.ro. b) nu se impune justificarea retragerii. Predoiu.H. legiuitorul făcând în art. Aplicarea principiului pacta sunt servanda şi a principiului irevocabilităţii actului juridic ar fi afectat fiinţa societăţii. Bucureşti. la data: 20-11-2013. Noţiunea de motive temeinice. rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului. Retragerea nu este un drept al asociatului. Comentarii şi explicaţii. nu putem reţine că retragerea are natura juridică a rezilierii[4] odată ce fundamentul acesteia din urmă îl constituie neexecutarea culpabilă a obligaţiilor[5]. Savu. 2003. 226 care se mulţumeşte doar să prevadă această „posibilitate”. S. considerând că retragerea are o natură juridică de sine stătătoare menită să asigure. 226 alin. David. Piperea în St. ed. Ed.Retragere asociat. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. (1) lit. iar aceasta „trebuie doar să constate în drept şi să dea posibilitatea modificării actelor constitutive în cazul când asociatul a părăsit sau urmează a părăsi de facto societatea”[6] sau că asociatul nu poate fi asociat sine die[7]. 686. fiind efectul caracterului intuitu personae permiţând menţinerea societăţii şi evitarea neînţelegerilor şi a dizolvării societăţii. Ed. fiind suficient ca toţi asociaţii să-şi exprime acordul] sau fără ca îndeplinirea condiţiilor stabilite în actul constitutiv [art. a)] să aibă natura unei neexecutări. Cărpenaru. p. fără a fi afectate drepturile celorlalţi asociaţi sau chiar societatea. 226 alin. Astfel. atât timp cât nu se probează existenţa unor motive temeinice. cel mai important argument este chiar modalitatea în care legiuitorul a reglementat această instituţie. şi nici măcar promovarea acţiunii judecătoreşti nu garantează retragerea. Gh. I. Legea societăţilor comerciale. să reaşeze interesele asociaţilor. (1) lit. (1) lit. Beck. instanţa trebuie să aprecieze temeinicia. dar şi să respecte drepturile celorlalţi asociaţi.. Beck. faptul că [4] În sensul că retragerea are natura juridică a rezilierii a se vedea C. C. 876. a) şi b) aplicaţia respectivelor principii ale actului juridic civil. p. neexistând motive pentru a reţine că instanţa nu poate proceda în acest sens. Repartizarea părţilor sociale. C. Trib. retragerea este un caz special de modificare a actului constitutiv. 3/2013 | 115 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Instanţa poate să respingă cererea. Adam.N. Dolj. All Beck. Legea societăţilor comerciale. dată de la care legiuitorul a renunţat la abordarea contractualistă a retragerii tributară rigidităţii principiului simetriei în contracte. Voinţa asociaţilor şi voinţa socială. Nu îmbrăţişăm o astfel de interpretare. Bucureşti. 2837 din 7 decembrie 2010. Retragere are o aplicare generală.H. în lipsa unui acord al asociaţilor. legiuitorul a fost nevoit să reglementeze un mecanism apt să menţină structura societară. C.ionescu14@rdslink. Cu toate acestea. Predoiu. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . [5] Analizarea retragerii din perspectiva rezilierii a fost posibilă până la modificarea adusă Legii nr. 226. 226 alin. C. retragerea are la bază doar dorinţa asociatului de a se retrage din societate chiar fără a fi necesar vreun motiv [spre exemplu în cazul art. Gheorghe. Piperea. Bucureşti. 233. Societăţi comerciale. neînţelegerile grave conducând la dizolvare.. întrucât aceasta se poate realiza numai în cazurile şi condiţiile stabilite de art. Apreciem că admiterea cererii de retragere trebuie să se facă cu mare chibzuinţă. Gh. Ed. alături de excludere. deşi în doctrină şi în jurisprudenţă au fost exprimate opinii în acest sens. 4. 2010. motiv pentru care a fost creată această excepţie – retragerea – ce funcţionează precum o supapă menită să regleze. sentinţa civilă nr. [6] [7] C. Tocmai pentru că ulterior înfiinţării societăţii situaţiile care pot conduce la o schimbare a voinţei unuia din asociaţi sunt infinite. 2009. c.

a se observa că în cauză instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la structura participării. formulăm două critici. afectând societatea. (1) lit. Retragerea trebuie verificată în plan juridic. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. (2) din Legea nr. Chiar art. dar şi economic. 226 alin.ro. aceasta făcând doar o apreciere generică. (1) lit. al oportunităţii unei astfel de retrageri. 26/2990. la data: 20-11-2013. 226 alin.Lucian SĂULEANU legiuitorul nu a indicat anumite criterii privind stabilirea temeiniciei sau nu a oferit exemple (ca în cazul dizolvării) nu înseamnă că singura opţiune a instanţei este să admită cererea. (1) din Legea nr. b) repartizarea părţilor sociale Textul art. Sub acest aspect. iar retragerea afectează drepturile celorlalţi şi fiinţa societăţii. aşa cum arată dispozitivul. nu poate constitui un act modificator pe baza căruia Oficiul registrului comerţului să admită cererea de modificare a actelor constitutive. 31/1990 şi Legii nr. (2). Apreciem că aceasta a fost şi intenţia legiuitorului odată ce a condiţionat admiterea cererii de retragere pe cale judiciară de existenţa unor motive temeinice [art. în caz contrar. Temeinicia retragerii trebuie să fie analizată pe două planuri: motivele asociatului şi protecţia societăţii. 226 alin. se ridică problema de drept a analizării fundamentului juridic al „repartizării” din perspectiva necesităţii consimţământului asociaţilor la mărirea numărului de părţi sociale. iar numai drepturile asociatului retras să se stabilească pe cale judiciară în lipsa unui consens al asociaţilor. Pentru a sublinia pericolul îmbrăţişării opiniilor conform cărora retragerea este un drept absolut credem că se impune a constata efectele în cazul în care cererea de retragere este rezultatul unui abuz de drept şi nu respectă drepturile celorlalţi asociaţi. c). spre exemplu. generic/fără procente. Faţă de conţinutul dispozitivului sentinţei în care s-a menţionat „repartizarea părţilor sociale deţinute de reclamant către asociaţii SC I. În al doilea rând. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Apreciem că din perspectiva textelor de lege incidente se impunea ca instanţa să identifice exact cotele de participare a fiecărui asociat. în primul rând. 204 alin. 31/1990 prevede că: „În situaţia prevăzută la alin.ionescu14@rdslink. prin aceeaşi hotărâre. fără identificarea asociaţilor. JurIsprudEnŢă 116 | PANDECTELE ROMÂNE NR. căci. c)]. SRL proporţional cu cota de participare la capitalul social”. respectiv a cotei. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . simpla cerere de retragere adresată asociaţilor. ar fi prevăzut o procedură diferită cum ar fi. Astfel. instanţa judecătorească va dispune. nesusceptibilă de a reprezenta o modificare a actelor constitutive în sensul Legii nr. Din punctul nostru de vedere simpla dorinţă de a părăsi societatea nu este suficientă. şi cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi”. 31/1990 prevede că actul constitutive poate fi modificat prin hotărârea instanţei judecătoreşti în condiţiile art. c. o astfel de interpretare este fără fundament odată ce legiuitorul a stabilit natura judiciară a cererii de retragere. A admite că retragerea este posibilă oricum şi oricând înseamnă a rupe echilibrul realizat de asociaţi la momentul constituirii societăţii.

C. 226 alin. adică. Ed. 495-496. c. Ciobanu. Din punctul nostru de vedere ei au calitatea să declare apel având în vedere că în mod constant doctrina recunoaşte calitatea unor persoane străine de proces de a declara apel. Predoiu. (2) aduce în discuţie câteva probleme legate de obligativitatea citării şi a celorlalţi asociaţi cărora li se distribuie părţi sociale. vol. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.. numai pe acest argument de bun-simţ. (3) aplicându-se deopotrivă şi acestor societăţi conform art. 339. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . Ed. Proceduri speciale. textul art. (3) trebuie să fie verificabilă în toate cazurile de societăţi. 223 alin. 2004. astfel că un alt aspect pe care îl punctăm este acela al efectelor hotărârii judecătoreşti faţă de asociaţii care nu sunt parte în proces. În acest context raportat la ceilalţi asociaţi care nu au fost parte în proces se pune întrebarea dacă aceştia pot exercita calea apelului. Ed. interpretarea art. cum este cazul dobânditorului cu titlu particular al dreptului sau bunului litigios care poate declara apel dacă transmiterea a avut loc după pronunţarea sentinţei şi înainte de expirarea dreptului de apel[8]. David. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 2. Bucureşti. Bucureşti. instanţa în dispozitivul hotărârii precizând numele şi prenumele acestora şi cota ori numărul de părţi sociale.ionescu14@rdslink. C. urmate [8] M. Leaua. dar şi obligaţiile. Noţiunea de motive temeinice.H. Instanţa foloseşte. în speţă ceilalţi asociaţi nici nu erau parte în proces. Ed. (1). Reglementare. cu alte cuvinte instanţa consideră că se poate retrage un asociat. totuşi pentru identitate de raţiune. Bucureşti.Retragere asociat. mod care este cu titlu particular şi chiar prin această hotărâre judecătorească terţul a dobândit din părţile sociale ale asociatului exclus. Cum unul din modurile derivate de dobândire a dreptului de proprietate este chiar hotărârea judecătorească ce are caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. dar cărora li s-au distribuit părţi sociale. însă mărind contribuţia celorlalţi asociaţi fără consimţământul lor. 222 alin. Societăţi comerciale. Bucureşti. cu ocazia analizării temeiniciei cererii de retragere. II. vol. Până la introducerea acestui alineat. Drept procesual civil. ed.. II. Pe lângă acest motiv invocăm şi argumentul referitor la existenţa reală a posibilităţii acestora de a nu accepta mărirea cotei de participare care poate constitui în realitate asumarea unor obligaţii[9]. Adăugându-se acest alineat s-a încercat de către legiuitor lămurirea regimului părţilor sociale ale asociatului exclus. Naţional. Cărpenaru. All Beck. Gh. Nu are nicio importanţă că dobândirea cu titlu particular a avut loc chiar prin hotărârea care se apelează. V. [10] St. Fără a reveni la netemeinicia acestui considerent. Aplicarea art. or. Mărindu-se cota fiecărui asociat se măresc inclusiv drepturile. Beck. a modalităţii şi criteriilor pe care le are instanţa la îndemână pentru a stabili structura. context în care se pune întrebarea dacă nu este necesar consimţământului fiecărui asociat. C. în doctrină au fost propuse mai multe variante în privinţa regimului juridic al părţilor sociale ale asociaţilor excluşi: fie anularea lor ca urmare a reducerii proporţionale a capitalului social. Piperea. fie redistribuirea lor către asociaţii rămaşi[10] sau diminuarea capitalului social şi reducerea numărului părţilor sociale[11]. astfel că a invoca faptul că în cazul societăţilor cu răspundere limitată asociaţii răspund limitat la capitalul social nu constituie un argument. 3/2013 | 117 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. p. primind în schimb contravaloarea părţilor sociale. la data: 20-11-2013. jurisprudenţă. pp.ro. Repartizarea părţilor sociale. 2002. doctrină. 1997. S. Global Lex. considerăm că se încadrează în ipoteza menţionată în doctrină. Societăţile comerciale. [9] Situaţia este cu mult mai evidentă în cazul societăţilor în nume colectiv unde răspunderea este nelimitată. 2009. 32. 223 alin. 270. p. [11] PANDECTELE ROMÂNE NR. Tăbârcă. p. Mai mult. nu ar fi trebuit instanţa să aplice aceea şi măsură şi în problema „repartizării”. o deducţie în sensul că „nu i se poate pretinde asociatului reclamant să facă parte sine die din societate” (la pagina 3 din hotărâre al doilea paragraf).

odată ce aceasta presupune că i se măreşte cota de participare şi la câştiguri. dar şi pe parcursul existenţei acesteia sau în sensul doar că asociaţii rămaşi nu vor să-şi mărească cota de participare la profit şi pierderi.ionescu14@rdslink. dacă luăm ad literam textul de lege. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. incapacităţii. fiind de natură a asigura echilibrul avut în vedere de părţi la constituirea societăţii”. (2) care prevăd doar obligaţia instanţei de a dispune cu privire la structura participării la capitalul social. Însă într-o astfel de ipoteză nu s-a prevăzut un criteriu. Încercând a simplifica soluţiile prezentate mai sus cel mai important este să identificăm procedeul: are loc o distribuire a părţilor sociale ale asociatului retras sau reducerea numărului [12] C. c. O astfel de opţiune a asociaţilor este consacrată de Legea nr. este aceea de a introduce în cauză ca părţi toţi asociaţii. De altfel.ro. a reţinut că „distribuirea proporţională (…) a fost aleasă în condiţiile în care în contractul de societate nu existau dispoziţii în acest sens. totuşi ceilalţi asociaţi. Considerăm că soluţia care se impune. 295 din 24 octombrie 2005. 118 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 31/1990 şi în alte situaţii. Înclinăm să credem că prima interpretare este corectă. iar aceştia să-şi exprime opţiunea de a primi sau nu părţi sociale. cu privire la părţile în proces. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. având în vedere dispoziţiile art.Lucian SĂULEANU de majorarea capitalului social şi un nou aport adus de asociaţii rămaşi[12] etc. excluderii sau retragerii ori decesul unuia dintre asociaţi. Unele aspecte procedurale cu privire la excluderea asociaţilor din societăţile comerciale. element ce trebuie să existe la momentul constituirii societăţii. 226 alin. aşa cum am precizat mai înainte. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Cum interpretăm refuzul: în sensul că a dispărut affectio societatis. secţia comercială. Se poate înţelege că legiuitorul a dorit ca instanţele să dispună cu privire la structura capitalului social prin redistribuirea părţilor sociale ale asociatului exclus către ceilalţi asociaţi. iar lipsa lui affectio societatis atrage dizolvarea societăţii. cum ar fi cazul dizolvării societăţii cu răspundere limitată când ca urmare a falimentului. Soluţia este una criticabilă odată ce nu s-a prevăzut legal un astfel de criteriu. 226 alin. 105. – deşi regula este că hotărârile produc efecte relative. dar şi la pierderi. 12/2002. Apel Craiova. [13] C. 229). dar şi pentru faptul că. acestea trebuie să aibă la bază voinţa asociaţilor. p. un asociat nu poate fi obligat să primească din părţile asociatului retras. Leaua. la data: 20-11-2013. – nu se precizează în concret procedeul prin care se stabileşte noua structură. Indiferent de variantele propuse. Credem că modul de redactare a art. Dreptul nr. respingând acest motiv. JurIsprudEnŢă A admite o astfel de soluţie impune a stabili şi efectele în cazul în care ceilalţi asociaţi refuză să li se distribuie din părţile sociale ale asociaţilor excluşi. (2) este criticabil având în vedere că: – instanţa se substituie voinţei asociaţilor. Curtea de Apel Craiova într-o speţă[13]. Această soluţie este cu atât mai corectă cu cât instanţa nu se substituie voinţei părţilor. hotărârea produce efecte faţă de ei. deşi nu sunt parte în proces. decizia nr. motiv pentru care în anumite situaţii s-a apelat la distribuirea proporţional cu ponderea deţinută înainte de retragere de către fiecare asociat. cu excepţia cazului în care asociatul rămas hotărăşte continuarea societăţii cu răspundere limitată cu unic asociat (art. soluţie ce nu se desprinde din textul de lege.

În primul rând. (1) lit. Noţiunea de motive temeinice.. numai dacă asociaţii rămaşi ar fi obligaţi la plata către asociatul retras a drepturilor cuvenite acestuia soluţia distribuirii ar căpăta sens. A alege una din aceste variante nu schimbă cu nimic punctul nostru de vedere cu privire la exprimarea voinţei asociaţilor. instanţa. respectiv art. c. În al treilea rând. Analiza trebuie să se raporteze la textul de lege. dubla calitate este neîndoielnică. analizând textul. În acest context. 222 alin. C. fie indirect. procedeul distribuirii părţilor sociale. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . C. Cu toate că instanţele de judecată procedează la varianta distribuirii părţilor sociale. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.H. 31/1990 nu prevede că se face „proporţional cotei deţinute de aceştia”..ionescu14@rdslink. în lipsa unei obligaţii/dispoziţii/norme legale exprese trebuia să facă aplicarea principiilor din dreptul civil. Textul art. Beck. rugăm a se observa că acesta nu prevede modalitatea efectivă de repartizare. Leaua. ed. folosirii semnăturii sociale ori a capitalului sau şi la momentul formulării cererii de excludere. Proceduri speciale. 2009. p. la data: 20-11-2013. astfel că judecătorul a adăugat la lege. părţilor sociale. condiţie logică odată ce numai această calitate oferă mijloacele şi împrejurările necesare comiterii fraudei ori folosirii semnăturii sociale sau a capitalului social.Retragere asociat. însă o astfel de interpretare este exclusă odată ce părţile sociale nasc un drept de creanţă al asociatului faţă de societate. fie direct. 226 alin. 31/1990 care prevede că poate fi exclus asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. respectiv la data săvârşirii faptelor? Revenind la soluţia pe care o comentăm am observat că instanţa judecătorească a respins cererea de excludere ca inadmisibilă apreciind că reclamantul-pârât nu mai deţinea această calitate la acel moment. indiferent de criteriul adoptat. odată ce nu se pune în discuţie vreo cauză de nulitate. nu are suport odată ce societatea este obligată la plata drepturilor asociaţilor retras. punctul nostru de vedere fiind acela că pârâtulreclamant trebuia să aibă această calitate nu la momentul formulării cererii sau pronunţării hotărârii. apreciem alături de alţi autori[14] că soluţia corectă ar fi reducerea[15] numărului părţilor sociale. Repartizarea părţilor sociale. 270. este fără dubiu că din textul de lege rezultă că poate fi exclus doar acel asociat care este şi administrator. astfel că nimeni nu poate fi obligat în contra voinţei sale. însă sub acest aspect problema care se ridică este aceea de a stabili când este necesar ca asociatul să aibă şi calitatea de administrator: la momentul comiterii fraudei. [14] [15] PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 119 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la o majorare a cotei deţinute din societate. ci la momentul săvârşirii faptelor prejudiciabile. ambele procedee conduc. Societăţi comerciale. Considerăm soluţia instanţei ca fiind criticabilă. 2. (2) din Legea nr. Ed. Şi nu anularea părţilor sociale. c) al treilea aspect pe care dorim a-l lămuri în prezentul comentariu îl constituie identificarea răspunsului la următoarea întrebare: asociatul ce se doreşte a fi exclus trebuie să deţină calitatea de administrator la data formulării cerersii sau este suficient ca anterior să fi avut această calitate. d) din Legea nr. Bucureşti.ro. Aşadar.

că avea mijloacele necesare. Evident că o astfel de interpretare nu poate fi primită şi în totală disonanţă cu funcţionarea normală a societăţii. sunt funcţii şi calităţi diferite. iar respectivul rămâne asociat. iar în caz că ar fi fost doar asociat şi ar fi fraudat societatea. la data: 20-11-2013. nemaiexistând altă cale de a-l înlătura. de a exercita drepturile în interesul tuturor asociaţilor şi al societăţii)? A interpreta per a contrario textul. de a desfăşura în comun o activitate. că excluderea este o sancţiune pentru a înlătura persoana ca asociat. excluderea nu are legătură cu calitatea de administrator. a vrut să sublinieze că acesta avea posibilităţile legale de a frauda societatea. fără autorizarea adunării asociaţilor. de a-l revoca. 197 alin. deşi a fraudat societatea. odată ce deşi a fost de rea-credinţă şi ceilalţi asociaţi nu cunoşteau frauda neavând la acel moment informaţii sau acces la acte contabile. În caz că se constată că administratorul fraudează societatea. anume aceea de sancţiune. nu ar putea să-l revoce. textul de lege trebuie să suporte aceeaşi interpretare şi în alte situaţii: este cazul în care administratorul asociat renunţă la mandat. ci mai întâi să pornească acţiunea de excludere (adică să-l lase în continuare să aducă prejudicii 2-3 luni sau până la pronunţarea hotărârii) numai pentru a avea această calitate formală. astfel că o daună făcută de cel care era şi asociat şi administrator conduce la excluderea sa pentru că este singura modalitate la protejarea eficientă a societăţii şi a celorlalţi. (2) pentru administratorii care încalcă obligaţia de a exercita. prima măsură a celorlalţi asociaţi este cea de stopare a activităţii acestuia prin orice metode legale.ionescu14@rdslink. Mai mult. într-o astfel de ipoteză am admite posibilitatea unui abuz de drept. c. dar ce se întâmplă când este şi asociat? Nu a dorit legiuitorul o sancţiune deplină pentru cel ce prejudiciază societate tocmai pentru că a încălcat obligaţia esenţială (de loialitate. adică şi temporal şi patrimonial. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Dacă este doar administrator am calea revocării.ro. Este evident că o astfel de interpretare nu este posibilă. acţiunii în răspundere patrimonială. în primul rând. adică în sensul că pârâtul trebuie să aibă şi această calitate de administrator la momentul formulării cererii este fără rost (ad absurdum). Apreciem că legiuitorul pentru sancţionarea fraudei pentru calitatea de administrator a prevăzut revocarea. ci cu cea de asociat. adică. mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate. nici să facă acelaşi comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice. Legiuitorul. totodată. JurIsprudEnŢă 120 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. revocarea şi numirea fiind atribuţii exclusive ale adunării generale. Societatea comercială nu poate fi protejată decât pe de-a întregul.Lucian SĂULEANU O astfel de interpretare are la bază finalitatea instituţiei. astfel că acţiunea în excludere nu mai poate fi promovată. ci a dorit a sancţiona comportamentul. fiecare cu o modalitate specifică de sancţionare. era culpa celor ce i-au permis. şi eventual. Legiuitorul a vrut să sancţioneze nu o calitate la un anumit moment (putându-se rezuma în acest caz spre exemplu doar la revocarea sau obligarea la daune[16]). prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . acţiunile de fraudare ale unui asociat şi. Chiar instanţele de judecată au reţinut că în astfel de situaţii este inadmisibilă o cerere de suspendare formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială. Absurditatea acestei interpretări rezultă din conduita ce ar trebui urmată într-un astfel de caz de fraudare. când a cerut această dublă calitate de asociat administrator. [16] Cum de altfel a şi făcut-o în cazul art. respectiv ca ceilalţi asociaţii ştiind că asociatul administrator fraudează societatea. de a proteja societatea. iar ceilalţi luând act de această voinţă unilaterală numesc alt administrator.

ionescu14@rdslink. c. 6/1993.Retragere asociat.. În doctrină[17] s-a reţinut că „nu putem vorbi de fraudă atunci când s-a adus un prejudiciu societăţii prin utilizarea capitalului sau a semnăturii sociale de către un asociat ce nu are calitatea de administrator.scj. atunci când revocarea este considerată insuficientă.ro/cautare_decizii.. Pîrvu.M. pp. întrucât fapta acestuia – pentru care poartă o răspundere civilă şi penală – a fost consecinţa lipsei de organizare ori a ambiguităţii raporturilor statornicite între asociaţi şi nu o consecinţă firească directă şi nemijlocită a exercitării cu rea-credinţă a unor împuterniciri sociale”. Noţiunea de motive temeinice. L.asp).ro. cităm decizia civilă nr. Revista de Drept Comercial nr. (1) lit. Soluţia a fost menţinută şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea recursului prin decizia nr. Contribuţii la clarificarea unor probleme ivite în aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legii privind societăţile comerciale. Gheorghe. [18] PANDECTELE ROMÂNE NR. 108-109. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . iar nu pierderea calităţii de asociat. ci doar la momentul comiterii fraudei. a motivat că sancţiunea excluderii în temeiul dispoziţiilor art. s-a apreciat că pentru a fi parte în cererea pentru excludere nu era necesar ca pârâtul să aibă calitatea de administrator la data introducerii acţiunii. Tăbăltoc. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.N. 222 alin. 3/2013 | 121 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. ci este suficient ca delictele ce i se impută să fi fost comise în perioada în care a avut o asemenea funcţie[18]. În consecinţă. temeiul este pe alt tărâm şi ar privi doar acoperirea prejudiciului. Repartizarea părţilor sociale. d) din Legea nr. [17] A. ea se aplică pentru orice acţiune sau inacţiune frauduloasă în dauna societăţii şi nu pentru frauda ce o săvârşeşte în calitate de administrator. D. 31/1990 este aplicabilă asociatului şi nu administratorului. 1447 din 14 mai 2009 (http://www. 115A din 27 noiembrie pronunţată de Curtea de Apel Galaţi care admiţând apelul şi modificând sentinţa instanţei de fond prin care se respinsese ca inadmisibilă cererea de excludere. la data: 20-11-2013. În sensul că la momentul promovării cererii de excludere asociatul administrator nu trebuie să aibă calitatea de administrator.

ro.CRONICA ARBITRAJULUI Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ionescu14@rdslink. prin comanda: #2077 . c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. la data: 20-11-2013.

ionescu14@rdslink. 258 alin.jurisprudenta. civ. Prof. Ştefan ScuRtu Rezumat Întrucât în legislaţia românească nu se distinge între locul pronunţării hotărârii şi locul arbitrajului. Numai în lipsa unei astfel de prevederi... Procesul de deliberare se desfăşoară verbal. 304. (2). civ. pr. (C. art. c. în sensul că în realitate arbitrii nu au procedat la o efectivă deliberare asupra soluţiei arbitrale. fără nici o dovadă administrată în cauză. 364.. 3411 C. locul pronunţării hotărârii arbitrale.: art. în practică se prezumă că locul pronunţării hotărârii arbitrale este locul arbitrajului. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Referitor la împrejurarea reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. C. 361. civ. pr. sentinţa comercială nr. pronunţată în dosarul nr. art. în decizia de casare. (2) C. pr. în sensul art. Ceea ce este dovedit cu înscrisuri este rezultatul acestei deliberări a arbitrilor. civ. la data: 20-11-2013. nefiind prezenţi la locul pronunţării hotărârii. 19 din 16 februarie 2009. conform art. În speţă. univ.Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. 261. (1) C. Apel Bucureşti.org) PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 123 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 8 C. dr. că „locul pronunţării” a fost diferit de „locul arbitrajului”. arbitrajul fiind realizat în cadrul unei instituţii permanente de arbitraj. 315 alin. civ. 2016/2008 – accesibilă la adresa: http://www. civ de la 1864: art. în raport cu dispoziţiile art.ro. nu are un caracter obligatoriu pentru instanţa de rejudecare. pr. Cuvinte-cheie: acţiune în anularea hotărârii arbitrale. art. Obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de casare pentru instanţa chemată a rejudeca fondul C. astfel că este imposibil a se proba cu acte că deliberarea s-a desfăşurat într-un anumit mod sau că aceasta nu a avut loc. art. Curtea de Apel apreciază că aceasta este o situaţie de fapt. în secret şi fără formule sacramentale. locul arbitrajului. în lipsa unor dovezi certe din partea petentei. şi cu cele ale art. motiv pentru care reţinerea sa. art. 261 pct. 258 alin. 341. secţia a V-a comercială. 1128. faţă de împrejurarea că sentinţa arbitrală menţionează „locul arbitrajului”. s-ar putea considera că locul pronunţării hotărârii arbitrale este diferit de locul arbitrajului. pr. rezultă că locul pronunţării hotărârii arbitrale este identic cu locul arbitrajului. Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. îndrumările date de instanţa de casare. ar fi excesiv să se considere.. Doctrina şi practica judiciară au stabilit că atunci când părţile au determinat prin convenţia arbitrală „locul arbitrajului”. iar nu de drept. iar acesta este constituit din sediul instituţiei organizate în acest scop.

Ştefan SCURTU Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în anulare. în mod valabil. civ. conform contractului de vânzare de maşini şi acordului de lichidare datorie. în baza contractului de cesiune semnat în data de 12 iunie 2006.. pe care îl dobândise în data de 12 decembrie 2005. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . astfel. Este adevărat că. a cesionat către E. În fundamentarea acestei soluţii. intervenite între părţi. în data de 10 iulie 2003. în baza contractelor intervenite între ei şi să se cesioneze toată creanţa în valoare de 2. 167 din 20 iulie 2007. provin din grupul de contracte enumerate anterior. şi B. astfel că acest contract nu a intrat în vigoare.. în contradictoriu cu intimata B. U.. Deşi B. – E. asupra lui E. semnate între U. aşa cum specifică art. au intenţionat să înlocuiască acordul precedent format din combinaţia cesiunii U. şi E. nu este semnatarul lor. ci din contractul de vânzare maşini şi acordul de lichidare datorie. printr-o reeşalonare şi o garanţie.ro. în valoare de 1. şi contractul de împrumut încheiat în data de 10 iulie 2003 între aceleaşi părţi. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.000 euro. au semnat în data de 12 iunie 2006 un nou contract de cesiune. provine din contractul de vânzare de maşini din 18 februarie 2002 şi că. din data de 12 decembrie 2005. U. era deja titulara creditului în valoare de 1.200. fond după casare. Faptul că acest contract de împrumut nu a intrat în vigoare nu poate JurIsprudEnŢă 124 | PANDECTELE ROMÂNE NR. Prin semnarea unei noi cesiuni în data de 12 iunie 2006. în data de 24 octombrie 2003. 1128 C. părţile au căzut de acord să semneze o convenţie de creditare cu privire la plata unei părţi din sumele restante. 325 din 18 februarie 2002. s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B. nedatat.000 euro. Prin urmare. 167 din 20 iulie 2007. creditul în valoare de 1. în calitatea de vânzător şi E. a dobândit drepturile lui U..200.200. pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. la data: 20-11-2013. la 12 decembrie 2005. prin voinţa părţilor. în calitate de cumpărător. a decis să nu aprobe contractul de împrumut. în sensul că aceasta din urmă a fost obligată la plata sumei de 1. lui B. reprezentând plată restantă scadentă. Efectul contractului de novaţiune este de a stinge şi înlocui. ulterior acelaşi credit fiind transferat de către U. le avea de recuperat de la E. formulată de reclamanta E. este clar că scopul contractului de împrumut nu a fost de a crea o nouă datorie. ci mai degrabă de a reorganiza plata unei datorii preexistente. 196/2006.822 euro titlu de cheltuieli arbitrale şi de apărare.000 euro rezultat din contractul de împrumut. împotriva sentinţei arbitrale nr. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.. s-a reţinut că în data de 16 iulie 2003 U. din data de 16 iulie 2003 şi contractul E. – B. instanţa arbitrală a reţinut.584 euro către B. Tribunalul arbitral a reţinut că B. şi E. Pretenţiile B. cu sediul social ales în Austria. acordul de lichidare datorie. 196/2006.ionescu14@rdslink. precum şi a sumei de 32. prin administrator judiciar D.. Semnarea unei noi obligaţii contractuale care înlocuieşte o obligaţie precedentă care are acelaşi scop este o novaţiune. în principal.. încheiat între U.554. Totuşi. Adunarea Generală a Acţionarilor a E. încheiat între U. după cum urmează: contractul de vânzare nr. şi-a justificat calitatea în procedura arbitrală. şi B. Totuşi datoria restantă nu provine din contractul de împrumut. Prin sentinţa arbitrală nr. că disputa părţilor a luat naştere din diferite contracte care prevăd arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. La data semnării celei de a treia cesiuni (12 iunie 2006) B. al cărui scop era să totalizeze datoriile pe care U. pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. Stipulările din contractul de împrumut menţionează că datoria lui E..200. c. împotriva pârâtei E.000 euro. obligaţiile anterioare. cu sediul în România.

a stabilit o situaţie de fapt corectă. schimbată natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. pentru următoarele considerente: este de necontestat că arbitrajul se desfăşoară şi se organizează potrivit convenţiei arbitrale încheiate de părţi. s-a încercat crearea unei confuzii între obiectul contractului de vânza- re-cumpărare. aşa cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. civ. 261 C. secţia a V-a comercială. 167 din 20 iulie 2007 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. (1) C. repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale. inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile.000 euro. acordul de lichidare a datoriei rămase de plată. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . în ideea de implicare a instanţei judecătoreşti în analizarea probatoriului administrat. deoarece. a promovat recurs pârâta E.ro. Nici critica adusă hotărârii arbitrale prin care s-a arătat că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivarea este confuză... 8 şi 9 raport la art. normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze pentru judecarea litigiului. civ. fie direct. pr. civ. pr. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat împotriva acestei sentinţe şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. cu respectarea principiului libertăţii de voinţă a acestora. 6 din 30 ianuarie 2008. 341 alin. faţă de situaţia de fapt reţinută. 364 C. S-a evocat generic de pârâtă şi încălcarea ordinii publice. normele privind constituirea tribunalului arbitral. 6 din 30 ianuarie 2008 a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de pârâta E. Prin decizia comercială nr. termenul şi locul arbitrajului. exonera pe E. în totalitate. fila 91. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. pr. 3/2013 | 125 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.. conţinutul PANDECTELE ROMÂNE NR. numirea. nefiind prevăzută printre cazurile expres şi limitativ enumerate de art. chiar contradictorie. pr. Instanţa de fond a reţinut. Prin motivarea acţiunii în anulare. sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri. revocarea şi înlocuirea arbitrilor. că sentinţa arbitrală atacată este temeinică şi legală.Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. civ. s-a constatat că această împrejurare nu poate constitui motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale criticate. care. se află dispozitivul sentinţei atacate. hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal.. din care rezultă că pronunţarea acesteia s-a făcut în B. cât şi a celor trei contracte de cesiune. a solicitat admiterea recursului. Părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior.ionescu14@rdslink. făcând o interpretare şi aplicare adecvată a clauzelor contractuale şi dispoziţiilor legale. c. fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul. nu a fost primită. la data: 20-11-2013. Critica adusă hotărârii în sensul că dispozitivul sentinţei arbitrale nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care aceasta se sprijină nu a fost primită. precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii. ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. în esenţă. Împotriva sentinţei comerciale nr. însă numai în scopul de a determina instanţa judecătorească să admită acţiunea în anulare şi să desfiinţeze hotărârea arbitrală. astfel că motivele invocate în acţiunea în anulare sunt. contractul de împrumut. netemeinice. respectându-se dispoziţiile art.200. bunelor moravuri ori dispoziţiilor imperative ale legii. deoarece a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. reţine Curtea. 304 alin. în data de 20 iulie 2007. Curtea de Apel Bucureşti. secţia a V-a comercială. S-a constatat că în volumul IV al instanţei arbitrale. (2) C. întrucât aceste elemente sunt cuprinse în considerentele hotărârii. de obligaţia preexistentă de a plăti 1. în temeiul art. 2395 din 8 iulie 2008. modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond şi rejudecând cauza să fie reţinută o corectă situaţie de fapt şi de drept. în contradictoriu cu intimata B. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. prin sentinţa comercială nr. 304 pct. împotriva sentinţei arbitrale nr.

Traducerea sentinţei arbitrale nr. civ. 58 alin. 167 din 20 iulie 2007. (1) C.Ştefan SCURTU şi forma hotărârii arbitrale şi. sub toate aspectele. consideră Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. întreaga situaţie de fapt şi de drept referitoare la împrejurările în care a avut loc JurIsprudEnŢă 126 | PANDECTELE ROMÂNE NR. nu a verificat toate aspectele invocate de recurenta E. respectiv în B. Nu a fost acordată suficientă preocupare de către prima instanţă. Pârâta E. g) C. pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret. la art. consemnându-se în hotărâre această participare. nu locul unde a avut loc arbitrajul. 364 lit. orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. în conţinutul acţiunii în anulare.ionescu14@rdslink. avându-se în vedere procesul-verbal al audierilor din data de 8 mai 2007. condiţiile impuse de art.. pr. consemnându-se în hotărâre această participare.1. pentru ca întreaga hotărâre în totalitatea ei să fie nulă. civ. atestă că locul arbitrajului este în B. din exigenţele impuse de art. (1). 196/2006. închide dezbaterile trecând la deliberare şi luarea hotărârii în şedinţă secretă. 14. pr. cu participarea tuturor arbitrilor în persoană.ro. care vizează încălcarea ordinii publice. g) C. în data de 20 iulie 2007. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 364 lit. vizând semnăturile tuturor arbitrilor. pr. 361 lit. Mai mult.. locul şi data pronunţării hotărârii. în general. Nu a fost lămurită de instanţa de fond nici cerinţa impusă de art. i) C. aflată la filele 116-117 din volumul IV al dosarului arbitral nr. civ. civ. iar arbitrii au obligaţia de a participa personal la locul unde s-a consemnat că s-a dat hotărârea. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . Întreg litigiul arbitral s-a disputat sub imperiul legii române. 361 C.1. Constant. cu participarea tuturor arbitrilor în persoană. şi-a fundamentat acţiunea în anulare pe reglementările art. care prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pentru cazul în care aceasta nu cuprinde dispozitivul motivelor. consideră instanţa de casare. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. pr. pr. 360 alin. Înalta Curte a precizat că aceleaşi împrejurări urmează a fi lămurite şi în privinţa minutei corectate. se reţine de către instanţa de recurs. Este necesar a se stabili cu precădere pe bază de acte. nefiind prezenţi la locul pronunţării hotărârii. nu este semnată de arbitri. civ. Sub acest aspect instanţa de fond a constatat că pronunţarea sentinţei arbitrale s-a făcut în B. în realitate arbitrii neprocedând la o efectivă deliberare asupra soluţiei arbitrale. Instanţa de fond. urmează a fi clarificate. Conform procesuluiverbal al audierilor din data de 8 mai 2007 părţile au căzut de acord şi au confirmat că arbitrajul se supune regulilor Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Pronunţarea hotărârii arbitrale a avut un caracter pur formal. şi ca loc al arbitrajului a fost stabilit B. stipulează expres că după ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite. din data de 5 septembrie 2007.. 364 C. În acest sens sunt şi Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. jurisprudenţa şi doctrina au evidenţiat că este de ajuns ca o singură dispoziţie din hotărârea arbitrală să cadă sub incidenţa vreunuia din cazurile expres şi limitativ indicate de art. din contractul de împrumut. ci locul unde s-a pronunţat hotărârea arbitrală. nu arată data şi locul pronunţării. care. pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Nu au fost verificate complet. c. la data: 20-11-2013. art. pentru clarificarea acestor aspecte juridice din actele existe la dosar. 3. civ. în partea intitulată „Concluzii”. bunelor moravuri ori dispoziţii imperative ale legii. pr. Din această perspectivă. din acordul de lichidare datorie şi a art. în toate cazurile. care prevăd că hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă componenţa nominală a tribunalului arbitral. mai rezultă că. precum şi art.

nu este semnată de arbitri”. stabilite de către instanţa de casare şi indicate de petentă prin acţiunea în anulare. civ. Deşi instanţa de recurs prin decizia de casare a impus instanţei de rejudecare să manifeste preocupare pentru stabilirea locului pronunţării sentinţei arbitrale. Numai în lipsa unei astfel de prevederi. civ. în speţă. iar din probele administrate în cauză. a încălcării unor dispoziţii imperative şi de ordine publică.Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. civ. (1) lit.: „Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: (…) g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele. 3/2013 | 127 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.. a pus în discuţia părţilor necesitatea administrării de noi probe. nu a produs probe în sensul că pronunţarea hotărârii arbitrale s-ar fi făcut separat de către arbitrii sau că deliberarea acestora a avut loc telefonic sau în altă modalitate contrară unor dispoziţii legale imperative. 261 alin. Curtea constată că hotărârea arbitrală cuprinde menţiunea: „Locul arbitrajului: B” (fila 91 din volumul IV al Curţii de Arbitraj – sentinţa arbitrală în limba engleză şi fila 51 din dosarul nr. pr. 258 alin. şi cu cele ale art. civ. reclamantul fiind cel căruia îi revine sarcina probei. Astfel. părţile în egală măsură exercitându-şi dreptul la apărare prin administrarea de probe noi în cauză. prin prisma motivului de anulare evocat mai sus. că „locul pronunţării” a fost diferit de „locul arbitrajului”. (2) C.. iar cum în legislaţia românească nu se distinge între locul pronunţării hotărârii şi locul arbitrajului. cu sediul în B. în fazele procesuale descrise mai sus. c. (1) pct. Cum Curtea este ţinută să respecte principiul disponibilităţii în procesul civil. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. nu rezultă necesitatea administrării unor anumite probatorii (cum lasă să se înţeleagă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Curtea de Apel.. pr. în raport cu dispoziţiile art. la data: 20-11-2013. arbitrajul a fost realizat în cadrul unei instituţii permanente de arbitraj. pr. deliberarea cu participarea tuturor arbitrilor în persoană.. pr. În cauza de faţă.ionescu14@rdslink. 3411 C. în raport de aspectele puse în vedere de către instanţa de recurs prin decizia de casare. doctrina şi practica judiciară au stabilit că atunci când părţile au determinat prin convenţia arbitrală „locul arbitrajului”. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . locul pronunţării hotărârii arbitrale. g) C. aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din 2 februarie 2009. rezultă că locul pronunţării hotărârii este B. Curtea apreciază că ar fi excesiv să considerăm. (. Curtea constată că petenta E. faţă de împrejurarea că sentinţa arbitrală cuprinde menţiunea „locul arbitrajului”.ro. Concluzia aceasta decurge şi din împrejurarea că. s-ar putea considera că locul pronunţării hotărârii arbitrale este diferit de locul arbitrajului. conform art. aceasta a procedat la rejudecarea cauzei. dar şi a minutei corectate din data de 5 septembrie 2007. Or. semnarea hotărârii arbitrale şi minutei din data de 20 iulie 2007. Curtea apreciază că acţiunea în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare. 8 C. rezultă că locul pronunţării hotărârii arbitrale este identic cu locul arbitrajului. cum este Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. 364 alin. prin prisma clarificării aspectelor juridice privind deliberarea efectivă asupra soluţiei arbitrale. În fond după casare. iar acesta este constituit din sediul instituţiei organizate în acest scop. în lipsa unor dovezi certe din partea petentei. în atare situaţie. însă ambele părţi au susţinut că toate actele pe care le puteau aduce se află la dosar.) al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a comercială – traducerea acesteia). a locului pronunţării hotărârii.. De altfel. Curtea constată că prin menţiunea: „locul arbitrajului: B”. hotărârea PANDECTELE ROMÂNE NR.. Astfel. analizând acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale. pentru următoarele considerente: Potrivit art. nu arată data şi locul pronunţării.

civ. locul pronunţării hotărârii. Mai mult. pr. Curtea de Apel Bucureşti apreciază că hotărârea arbitrală cuprinde semnăturile arbitrilor. din data de 5 septembrie 2007 (filele 116-117 din volumul IV al dosarului arbitral nr. hotărârea arbitrală a fost dată în urma opiniei majoritare a arbitrilor E. nu are un caracter obligatoriu pentru instanţa de rejudecare. Curtea de Apel constată că această rectificare priveşte exclusiv aspecte legate de erori materiale. 129 alin. iar opinia separată a arbitrului T. ci pe simple prezumţii. Curtea apreciază că acest motiv de anulare este nefondat.. soluţia dată de aceştia fiind semnată la fila 91 din volumul IV al dosarului Curţii de Arbitraj. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.. la data: 20-11-2013. c. Ca atare. care presupune printre altele că reclamantului îi revine sarcina probei cu privire la susţinerile afirmate de acesta în actul de sesizare al instanţei. precum şi din fila 93. Referitor la împrejurarea reţinută de Înalta Curte în decizia de casare în sensul că „ în realitate arbitrii neprocedând la o efectivă deliberare asupra soluţiei arbitrale. existentă la fila 91. aceasta fiind semnată de cei doi arbitri care au pronunţat în majoritate sentinţa arbitrală. obiectul dedus judecăţii JurIsprudEnŢă 128 | PANDECTELE ROMÂNE NR. (1) C. şi B.N. Cum acţiunea în anulare arbitrală este supusă regulilor generale de desfăşurare a procesului civil între care subliniem principiul disponibilităţii. „pe bază de acte”.ionescu14@rdslink.Ştefan SCURTU arbitrală cuprinde şi „locul pronunţării”. astfel că în lipsa unor dovezi din partea petentei în sensul că deliberarea şi pronunţarea s-ar fi făcut cu încălcarea unor norme imperative sau de ordine publică. conform art. 315 alin. la sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Referitor la minuta de rectificare a hotărârii arbitrale. care este cererea de chemare în judecată (în speţă. de dezbatere secretă şi fără formule sacramentale. nefiind nicio dispoziţie imperativă care să impună tribunalului arbitral ca semnăturile arbitrilor să fie aplicate pe aceeaşi pagină. civ. (1) C. acţiunea în anularea sentinţei arbitrale). prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . consemnat în înscrisurile mai sus amintite. de asemenea.N. procesul de deliberare nu se consemnează în scris. Referitor la semnăturile arbitrilor aplicate pe sentinţa arbitrală. astfel că reţinerea sa nebazată pe nicio dovadă administrată în cauză. iar nu de drept. 196/2006). în sensul art. acesta fiind tot B. acesta fiind identic cu cel al arbitrajului. locul deliberării arbitrilor se circumscrie. petenta nefăcând dovezi în sensul că locul efectiv al pronunţării hotărârii este diferit de locul arbitrajului. (…)”. iar hotărârea arbitrală cuprinde astfel locul pronunţării. din volumul IV al dosarului Curţii de Arbitraj. acesta fiind B. aşa cum rezultă din ultima pagină a sentinţei. în condiţiile în care astfel de acte nu sunt invocate şi depuse la dosar de către titularul demersului judiciar. respectiv în B. şi art. adică sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. pr.. Mai mult.D. Curtea conchide că din dovezile administrate în cauză rezultă că locul pronunţării hotărârii arbitrale este identic cu locul arbitrajului. Ceea ce este însă dovedit cu înscrisuri este rezultatul acestei deliberări a arbitrilor. Astfel. este semnată la fila 93 din volumul IV al dosarului Curţii de Arbitraj. nefiind prezenţi la locul pronunţării hotărârii.ro. Curtea de Apel apreciază că aceasta este o situaţie de fapt. astfel că este imposibil a se proba cu acte că deliberarea s-a desfăşurat într-un anumit mod sau că aceasta nu a avut loc. susţinerile petentei nu pot fi primite. în sintagma „locul arbitrajului”. Pe de altă parte. civ. nefiind necesară pe aceasta şi cea de-a treia semnătură a arbitrului cu opinia separată. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. fila 29 verso din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. acesta având o natură verbală. Nici petenta şi nici instanţa de casare nu au arătat care ar fi modalitatea concretă de a stabili. 1169 C.

364 lit. astfel că aceste aspecte au fost lămurite corespunzător de către tribunalul arbitral. pr. pr. dispoziţiile art. petenta criticând sub acest motiv soluţionarea fondului litigiului de către tribunalul arbitral. respectiv dispozitivul fiind cel de la fila 91 din volumul IV al dosarului Curţii de Arbitraj.ro.). care stabileşte într-adevăr coordonatele pe baza cărora a urmat desfăşurarea litigiului arbitral. văzând dispoziţiile art. a analiza aspecte cu care petentul nu a învestit expres instanţa de judecată înseamnă a încălca acest principiu al disponibilităţii procesului civil. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . toate probele fiind cele administrate în fazele procesuale anterioare. astfel că şi sub acest aspect criticile petentei nu pot fi primite. pr.. În fine. civ. reanalizarea de către instanţa judecătorească a fondului litigiului. legal citate şi reprezentate de avocaţi. pr. în urma punerii în dezbatere a aspectelor supuse rejudecării de instanţa de casare. a)-i) C. civ. ca două părţi distincte ale hotărârii arbitrale. g C. Aceleaşi părţi.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. civ. 1343/1997). deoarece pe cale de interpretare. iar considerentele. 364 lit. civ. 365 alin... c. (1) C. 261 pct. în actul de sesizare al instanţei nefiind nicio menţiune care să privească minuta de rectificare a sentinţei. este inadmisibilă în cadrul soluţionării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale. nu considerăm că părţile au fost lipsite în cadrul procedurii arbitrale de dreptul de a administra vreo probă sau de a se apăra. 167 din 20 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. civ. Curtea. prezentei acţiuni în anulare se referă exclusiv la sentinţa arbitrală. sens în care. 364 lit. 3/2013 | 129 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Or. i) C. i) C. sancţionate de către art. secţia comercială. pr. civ. 129 alineatul ultim C. Cum dispoziţiile art. se referă la dispozitiv şi motive. civ. dispoziţiile art. în baza probatoriului administrat de către părţi. instanţa supremă s-a pronunţat constant (a se vedea ÎCCJ. invocată de către petentă. aflate la rejudecare. g C. niciunul dintre motivele prevăzute de lege nu dă instanţei judecătoreşti dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluţionat fondul pricinii. din analiza procesului-verbal al audierilor din 8 mai 2007 (filele 32-36 din volumul IV al dosarului Curţii de Arbitraj). ordinii publice. 364 pct. Curtea reţine că şi acesta este nefondat deoarece hotărârea cuprinde aceste două părţi. Potrivit dispoziţiilor art. În ce priveşte motivul acţiunii în anulare referitor la împrejurarea că hotărârea arbitrală nu ar cuprinde dispozitivul şi motivele (art. civ. că nu mai au alte probe de administrat..Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. g). respinge acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. impun judecătorului limitarea de a se pronunţa doar asupra acelor aspecte ce formează obiectul judecăţii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 5 şi 6 C. Curtea constată că este nefondat acest motiv al acţiunii în anulare. PANDECTELE ROMÂNE NR. pr. În ceea ce priveşte încălcarea de hotărârea arbitrală a unor dispoziţii imperative ale legii. pr. au afirmat. bunelor moravuri. pr. Sintagma „nu cuprinde dispozitivul motivelor” urmează a fi avută în vedere de Curte sub beneficiu de inventar. Pentru aceste considerente.. decizia comercială nr.. 374 pct. cu referire şi la art. cele de la filele 67-90. ci numai să verifice dacă au fost respectate condiţiile de formă ale arbitrajului. după casare.

publicat în B. 281/1963.ionescu14@rdslink. ca temeiuri pentru admiterea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale de către instanţa judecătorească competentă. Arbitrajul intern şi internaţional. civ. adoptată de Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional. p. 34). trebuie prezumat că locul pronunţării hotărârii arbitrale este identic cu locul arbitrajului. 19 din 24 iulie 1961. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ . Astfel. adoptată la New York. pr. pronunţarea hotărârii arbitrale a avut un caracter pur formal. consideră acţiunea în anulare drept „cale exclusivă de atac împotriva sentinţei arbitrale” (art. 285. pr. Deleanu.ro. în primă instanţă. Deleanu. Ed. Of. Deleanu. a se vedea I. nr. modificările esenţiale vizând competenţa şi procedura soluţionării acestei acţiuni. Numai în lipsa unei astfel de prevederi. în realitate arbitrii neprocedând la o efectivă deliberare asupra soluţiei arbitrale. deşi au obligaţia de a participa personal la locul unde se consemnează că s-a dat hotărârea. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. V). IX). 12 din 25 iunie 1963. 186/1961. considerată cale de atac. 258 alin. Jurisprudenţa şi doctrina au subliniat faptul că este de ajuns ca o singură dispoziţie din hotărârea arbitrală să cadă sub incidenţa vreunuia din cazurile expres şi limitativ indicate de art. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 364 C. [4] România a aderat la această Convenţie prin Decretul nr. Printr-o altă rezervă a precizat că va aplica această Convenţie şi în raporturile cu statele necontractante la Convenţie. pr. pentru autoritatea în faţa căreia a fost invocată sentinţa. prevede că „Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare (…)”[2]. 2005. (2) [1] Cu privire la legea franceză. iar motivele pe care le consideră justificative pentru refuzarea recunoaşterii şi executării unei sentinţe arbitrale străine. 364 C. care reglementează mai multe căi de atac pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale. [3] România a ratificat Convenţia de la Geneva în 1963 prin Decretul nr. la data: 20-11-2013. instanţa a considerat-o neîntemeiată şi a socotit că atunci când părţile au determinat prin convenţia arbitrală „locul arbitrajului”. Of. la 10 iunie 1958. civ. a cărei soluţionare. iar acesta este sediul unei instituţii organizate în acest scop. Rosseti. la 21 iunie 1985. iar Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine[4]. dar pe bază de reciprocitate stabilită prin înţelegere între părţi. JurIsprudEnŢă 130 | PANDECTELE ROMÂNE NR. în raport cu dispoziţiile art. cu rezerva că o va aplica numai raporturilor juridice contractuale sau necontractuale care sunt considerate comerciale de către legislaţia sa. publicat în B. încheiată la Geneva la 21 aprilie 1061. în lucrarea I.. Această abordare este în consonanţă cu convenţiile internaţionale în materie. Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional[3]. c. nr. Art. ar fi fost competentă să judece litigiul în fond. Unul dintre motivele acţiunii în anulare promovate în speţa rezumată mai sus este acela că „locul pronunţării” a fost diferit de „locul arbitrajului”. să amâne statuarea asupra executării sentinţei (art. pentru ca întreaga hotărâre arbitrală să fie nulă. VI). sunt motivele pe care legiuitorul român le consacră în art. 599) a păstrat majoritatea motivelor acţiunii în anularea hotărârii arbitrale consacrate de actuala reglementare. precizează că cererea de anulare a sentinţei arbitrale poate fi motiv. în primă instanţă. Întrucât această susţinere nu a fost dovedită. civ. [2] Noul Cod de procedură civilă (art. precizează motivele pentru care o sentinţă arbitrală poate fi anulată (art. în lipsa convenţiei arbitrale. De asemenea. Legea-model CNUDCI/UNCITRAL privind arbitrajul comercial internaţional. S.Ştefan SCURTU NOTĂ Legiuitorul român[1] a reglementat o singură modalitate de desfiinţare a hotărârii arbitrale-acţiunea în anulare. nefiind prezenţi la locul pronunţării hotărârii. de către autoritatea competentă a ţării unde recunoaşterea şi executarea sunt cerute (art. 364 C. este de competenţa instanţei judecătoreşti imediat superioare celei care.

. I. a 2-a. cu referiri la Proiectul Codului de procedură civilă. civ. II. a 5-a. s-ar putea considera că locul pronunţării hotărârii arbitrale este diferit de locul arbitrajului.[5] [5] A se vedea V.. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. Tratat de procedură civilă. Jurisprudenţa şi doctrina au fost consecvente în acceptarea unei asemenea principiu ce trebuie urmat de instanţa de rejudecare. civ. 790. Ed. Referitor la împrejurarea reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia de casare în sensul că în realitate arbitrii nu au procedat la o efectivă deliberare asupra soluţiei arbitrale. (1) C. PANDECTELE ROMÂNE NR. 260. Curtea de Apel a apreciat că aceasta este o situaţie de fapt. II.H. 8 C. I. Ciobanu. Naţional. p. Ed. C. c. C. pp. motiv pentru care reţinerea sa. în sensul art. 261 alin. 315 alin. De altfel. ed. Beck. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Beck. pr. ed. nefiind prezenţi la locul pronunţării hotărârii. 1997. civ. Bucureşti.M. nu are un caracter obligatoriu pentru instanţa de rejudecare. precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. vol.. art. Ed. (1) pct. 3/2013 | 131 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. vol. Tratat de drept procesual civil. 2010. este clar în această privinţă: în caz de casare. pr. şi ale art. p. C. Leş. civ. fără nicio dovadă administrată în cauză. pr. iar nu de drept. (1) C.H. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ | . la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink. pr. 315 alin. 413-414. Bucureşti.ro. doar „hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate.Locul pronunţării hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituţionalizat. Deleanu.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013.ro. c. prin comanda: #2077 .ionescu14@rdslink.

JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

CEDO. Refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. ...

CEDO. Refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. Obligația de motivare a refuzului. Neîncălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție
drd. Mihaela MAZILU-BABEL[1]
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, Curtea) a pronunțat în data de 20 septembrie 2011 o hotărâre prin care a reținut, cu unanimitate, neatingerea adusă articolului 6 alin. (1) CEDO prin refuzul suficient de motivat al instanțelor judecătorești belgiene de a nu sesiza Curtea de Justiție cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în interpretarea dreptului unional. [Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea Ullens de Schooten și Rezabek c. Belgiei (cererile nr. 3989/07 și 38353/07 secțiunea a II-a Curții)]

I. Situația de fapt:
1. Acțiunea penală împotriva reclamanților Ambii reclamanți (domnul Ullens de Schooten și domnul Ivan Rezabek) sunt cetățeni belgieni și administratorii unui laborator de analize medicale care a beneficiat de rambursarea prestațiilor oferite celor care erau asigurați medical de invaliditate. În data de 21 noiembrie 1989, cei doi au fost arestați preventiv fiind acuzați de nerespectarea dispozițiilor instituite prin art. 3 din Decretul Regal nr. 143 din 30 decembrie 1982 și prin care se stabileau condițiile în care un laborator de analize era agreat să ofere prestații rambursabile. A urmat condamnarea, în primă instanță, la pedepse privative de libertate pentru fapta de a gestiona un laborator medical fără a avea calitatea impusă prin art. 3 din Decretul Regal mai susmenționat. În apel, reclamanții au invocat neconformitatea art. 3 cu dispozițiile art. 86 din Tratatul de instituire a unei Comunități Euro[1]

pene (în continuare, TCE) coroborat cu art. 82 (interdicția unui abuz de poziție dominantă) dar și cu art. 43 (libertatea de stabilire). Totodată, s-a solicitat trimiterea unor întrebări preliminare Curții de Justiție prin care să se analizeze dacă dreptul comunitar [acum unional] ar permite aplicarea unei astfel de dispoziții la situația de fapt a reclamanților. Curtea de Apel din Bruxelles a respins apelul motivând că dispoziția de drept intern este compatibilă cu dreptul comunitar deoarece chiar dacă respectivele condiții impuse pentru gestionarea unui laborator medical ar putea aduce atingere libertăților economice fundamentale, art. 3 din Decretul Regal nr. 143 îndeplinește condițiile pentru ca o asemenea restricție să fie permisă. Recursul a fost de asemenea respins, Curtea de Casație refuzând să apeleze la procedura trimiterii preliminare și menținând decizia din apel a instanței penale. Pe de altă parte, partea din decizie care viza soluționarea acțiunii civile din cadrul acțiunii penale a fost casată cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel din Mons.

Doctorand, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Craiova

PANDECTELE ROMÂNE NR. 3/2013 | 135 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu, c.ionescu14@rdslink.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2077

JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ |

ionescu14@rdslink. 143 este incompatibil cu art. Curtea de Apel din Mons a procedat corect atunci când a statuat că decizia Curții de Apel din Bruxelles cu privire la conformitatea cu dreptul comunitar a condițiilor impuse prin art. la soluția care s-ar impune pentru a rezolva conflictul dintre autoritatea de lucru judecat și principiului supremației dreptului comunitar. dezbaterile s-au purtat în principal asupra compatibilității art. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ . Curtea de Justiție. în temeiul art. Potrivit reclamanților. refuzând totodată să sesizeze. Acțiunea civilă împotriva reclamanților și autoritatea de lucru judecat de către instanța penală În cadrul rejudecării acțiunii civile. la data: 20-11-2013. 143 În decembrie 1999. 3 din Decretul Regal nr. 3. c. 3 din Decretul regal nr. Prin hotărârea din 14 iunie 2006. reclamanții au invocat obligația acesteia de a sesiza Curtea de Justiție cu privire la. 43 TCE). 4. prin cererea nr. În mai 2001. instanța supremă administrativă națională (Conseil d’Etat) a respins cererile reclamanților de ridicare a măsurii de suspendare a activității laboratorului. În recurs și pentru a doua oară în fața Curții de Casație. nu se consideră că întrebările preliminare solicitate de către reclamanți ar fi “indispensabile” pentru soluționarea speței. De asemenea. pe de altă parte. Belgia va modifica dispoziția internă aplicată și în speța reclamanților. 3989/07 reclamanții susțin încălcarea de către instanțele JURISPRUDENŢĂ 136 | PANDECTELE ROMÂNE NR. lucru constatat de altfel și prin avizul Comisiei din 17 iulie 2002. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. s-a susținut încălcarea art. Curtea de Casație va respinge recursurile astfel motivate precizând că regula autorității lucrului judecat în acțiunea penală interzice judecătorului sesizat ulterior cu o acțiune civilă de a repune în dezbatere ceea ce a făcut deja obiectul judecării în penal. 143 cu Tratatul de instituire a Comunității Europene. la fel ca și Curtea de Casație. primul reclamant a depus o plângere la Comisia Europeană împotriva Regatului Belgiei prin care a susținut incompatibilitatea art. 258 TFUE] autoritățile belgiene să prezinte observații cu privire la compatibilitatea dispoziției interne cu libertatea de stabilire (art. se impune cu autoritate de lucru judecat. într-o procedură administrativă desfășurată în paralel cu acțiunea penală și acțiunea civilă. 3 din Decret cu dreptul comunitar. Avizul motivat al Comisiei Europene și reforma subsecventă a Decretului Regal nr. 143 este compatibil cu dispozițiile incidente din Tratat. 6 din Convenție prin reținerea autorității de lucru judecat a hotărârii instanței penale în fața instanței civile deși. au intervenit elemente care au arătat că hotărârea definitivă a instanței penale a fost eronată sub aspectul compatibilității dintre normele de drept intern aplicabile și dreptul comunitar. De aceea.Mihaela MAZILU-BABEL 2. 43 TEC. În 17 iulie 2002. Motivarea în drept a cererilor adresate Curții Europene a Drepturilor Omului În drept. Totodată. 226 TCE [acum art. 3 din Decretul Regal nr. o astfel de dispoziție nu ar fi trebuit ab initio să producă efect juridic deoarece nu asigură respectarea libertății de stabilire. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. În plus.ro. la cererea reclamanților. ulterior. 3. compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre dispozițiile interne și dreptul comunitar dar și. Comisia a invitat. Curtea de Apel din Mons va respinge însă apărările astfel formulate invocând faptul că avizul motivat al Comisiei Europene nu are forță obligatorie iar hotărârea Curții de Apel din Bruxelles beneficiază de autoritate de lucru judecat inclusiv cu privire la faptul că art. suprimând orice condiție referitoare la deținerea unei diplome de specialitate pentru exploatarea unui laborator de analize medicale care să beneficieze de rambursarea prestațiilor realizate. pe de o parte. Comisia a adoptat un aviz motivat concluzionând că art. În mai 2005.

ionescu14@rdslink. Cererile au fost astfel conexate. 234 TCE [acum art. 3 cu dispozițiile de drept comunitar pertinente dar și cu privire la modalitatea în care ar putea fi soluționat conflictul dintre autoritatea de lucru judecat și supremația dreptului comunitar. rolul Curții fiind limitat la verificarea compatibilității efectelor unor asemenea decizii cu dispozițiile Convenției. de a cunoaște problemele de drept care sunt ridicate în cadrul unei proceduri. în principal. [2] Hotărârea din 6 octombrie 1982. misiunea sa este de a asigura respectarea obligațiilor asumate de către Înaltele Părți Contractante. refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare și prin care să se ofere ocazia de a se pronunța atât cu privire la incompatibilitatea art. În mod subsecvent. Pe de altă parte. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin ele însele. motivele invocate în suportul refuzului sunt altele decât cele expres prevăzute de lege sau (3) în situația când refuzul nu este temeinic motivat. se subliniază că problema de drept nu este lipsită de legătură cu art. să afecteze echitatea procedurii. 38353/07 se susține. articol care garantează „oricărei persoane dreptul la judecarea cauzei sale […] de către o instanță […] instituită prin lege” și care trimite inclusiv la instanța exclusiv competentă. . în cazul de față. 3/2013 | 137 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro. în special ale instanțelor judecătorești interne. fie ea națională sau supranațională. 267 TFUE]. În acest sens. Refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. Curtea nu a exclus faptul ca atunci când un mecanism de trimitere preliminară există reglementat. Aceștia reproșează Curții de Apel din Mons faptul de a nu fi ținut cont de incompatibilitatea art. 3 din Decretul Regal nr. dispozițiile Convenției nu garantează. În cererea nr. aceasta este obligată să sesizeze Curtea de Justiție. în anumite condiții. p. 6 par. Rec. Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . 143 cu dreptul comunitar în condițiile în care această incompatibilitate era certă. în principal. conform jurisprudenței Cilfit și alții[2] o asemenea obligație nu este absolută. la data: 20-11-2013. Constatările Curții În primul rând. Totodată. în virtutea normelor aplicabile. Potrivit Curții. că o speță va fi trimisă preliminar de către un judecător intern unei alte instanțe. Curtea constată că întrebarea esențială este aceea de a ști dacă PANDECTELE ROMÂNE NR. Curtea statuează că atunci când o întrebare care privește interpretarea dreptului Uniunii este invocată pe rolul unei instanțe judecătorești naționale a cărei decizie nu mai este supusă vreunei căi de atac. refuzul judecătorului intern de a apela la acesta poate. doar în măsura în care prin asemenea erori se aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin Convenție. judecătorești belgiene a dreptului la un proces echitabil. În al doilea rând. c. Revine astfel instanțelor judecătorești interne rolul de a aplica și interpreta dreptul intern. Curtea precizează că potrivit jurisprudenței constante.. ea are competența de a face aprecieri cu privire la erorile de fapt sau de drept ale autorităților naționale.CEDO. 19 din Convenție. De aceea. cauza 283/81. se poate aduce atingere art. (1) din Convenție prin refuzul celor două instanțe supreme belgiene de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Pe de altă parte. respectiv atunci când (1) normele aplicabile nu permit un refuz sau (2) când deși refuzul este permis. instanței supreme belgiene i se reproșează. 6 par. atingerea adusă dreptului la un proces echitabil este realizată atunci când refuzul de sesizare este arbitrar. În această privință și conform cu art. II... aceleași motive însă subiectul pasiv este instanța supremă administrativă (Conseil d’ Etat) și cererea vizează procedura de contencios administrativ desfășurată în paralel cu acțiunea penală și acțiunea civilă. în conformitate cu dreptul Uniunii Europene. (1) din Convenție. 3415.

(1) din Convenție obligă instanțele judecătorești interne să motiveze deciziile prin care se refuză trimiterea unor întrebări preliminare și mai ales în situația specifică în care dreptul aplicabil [art. Curtea a statuat că deși în principiu “dreptul de a avea o întrebare preliminară trimisă unei instanțe nu poate fi un drept absolut. [3] A se vedea Hotărârea John împotriva Germaniei din 13 februarie 2007. 15073/03. Recueil des arrêts et décisions 2000-VII. Recueil des arrêts et décisions 2000-VII. Curtea își confirmă competența de a verifica dacă o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu a adus atingere art.1 din Convenție. § 114 Hotărârea Coëme și alții împotriva Belgiei din 22 iunie 2000. În speța respectivă. disponibilă spre consultare în limba engleză la http://hudoc. (3) TFUE într-o obligație constituțională a instanței de drept comun a cărei decizie nu mai este supusă niciunei căi de a atac de a sesiza Curtea de Justiție atunci când justițiabilul a motivat suficient necesitatea unei asemenea sesizări. Curtea constată că obligația de motivare a refuzului a fost îndeplinită. A priori.ionescu14@rdslink. 101 par. În cauza de pe rol. refuzul poate să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. NOTĂ Prin această hotărâre.coe. c. art. această jurisprudența reprezintă o adaptare la nivel convențional a jurisprudenței iterative a Curții Constituționale Federale a Germaniei prin care s-a stabilit că dreptul fundamental de acces al oricărei persoane la judecătorul său include și dreptul de acces la Curtea de Justiție prin intermediul procedurii de trimitere preliminară. art. 267 TFUE și jurisprudența aferentă] nu admite decât în mod excepțional un potențial refuz. Curtea a reținut că domnul John nu a cerut în mod expres sesizarea Curtea de Justiție de către instanța națională a cărei hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac și drept urmare refuzul nu a putut fi considerat o încălcare a dreptului la un proces echitabil.”[5] De facto.Mihaela MAZILU-BABEL De aceea. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. instanțele judecătorești belgiene invocând existența uneia dintre situațiile de excepție permise prin jurisprudența Cilfit și alții. Drept urmare și cu unanimitate Curtea nu constată o încălcare a articolului 6 par. Printr-o interpretare evolutivă a art. […] în anumite situații. 6 par.ro.echr. Curtea constată că nu este competentă să se pronunțe. 1 din Convenție prin refuzul instanței supreme federale de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. Curtea Constituțională Federală din Germania a transformat obligația conținută la art. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. cu privire la pretinsa încălcare a art. Mutatis mutandis. la data: 20-11-2013. 6 par. 267 alin. § 114 138 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 6 par. În ceea ce privește interpretarea eronată a dreptului comunitar de către instanțele supreme belgiene. în principal. 1 din Convenție atunci când a refuzat să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. în cauza Coëme și alții împotriva Belgiei[4]. (1) din Convenție a transformat obligația impusă de dreptul unional și într-o obligație convențională. Această hotărâre este o dezvoltare a jurisprudenței John împotriva Germaniei[3] în care Curtea a fost chemată să se pronunțe. 1 din Legea Fundamentală. prin comanda: #2077 | JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ .int/sites/eng/pages/search. 6 alin. mai ales în situația în care acesta este arbitrar.aspx?i=001-79763 [4] [5] JURISPRUDENŢĂ Hotărârea Coëme și alții împotriva Belgiei din 22 iunie 2000.

interpretarea evolutivă conferită art. Refuzul de a sesiza Curtea de Justiție cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. 1 din Convenție coroborat cu art. niciun stat membru al Uniunii Europene nu a fost condamnat de către Curte pentru încălcarea art.. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. a unor dispoziții de drept unional necesare a fi aplicate pentru soluționarea cauzei. 6 par.. Belgiei poate constitui temeiul utilizării art. Astfel. la data: 20-11-2013. (3) în scopul de a obliga judecătorul să sesizeze Curtea de Justiție cu interpretarea.ionescu14@rdslink. instanța supremă națională va trebui să indice în mod temeinic în care dintre situațiile de excepție permise de jurisprudența Cilfit și alții își încadrează opțiunea de a refuza un dialog cu Curtea de Justiție. Totodată. 3/2013 | 139 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.ro. în cazul unui refuz. 267 TFUE alin.CEDO. la cererea justițiabilului. (3) TFUE. . c. Pe de altă parte. în plan intern. prin comanda: #2077 JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ | . deși dreptul Uniunii nu a prevăzut mecanisme pentru a sancționa judecătorul suprem național pentru nerespectarea art. 6 din Convenție conferă Curții de la Strasbourg această posibilitate. 1 din Convenție prin refuzul arbitrar al instanței supreme naționale de a sesiza Curtea de Justiție dar că. 267 alin. 6 par. PANDECTELE ROMÂNE NR. cauza Ullens de Schooten și Rezabek c. precizăm că până în prezent.

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. c. la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 .ro.ionescu14@rdslink.

ionescu14@rdslink.ro. prin comanda: #2077 . la data: 20-11-2013. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.AGORA Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.

Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013. c.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 .ro.

Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. uneori. Mai mult decât atât.D. it pleads for a tougher jurisprudential protection of the freedom of expression by the control of proportionality. control of proportionality. limitare a drepturilor fundamentale * The author is member of Faculty of Law and Administrative Sciences. limits of fundamental rights REZUMAT Articolul analizează unele soluții ale Curții Constituționale din România pentru a rezolva tensiunea dintre libertatea de exprimare și alte drepturi fundamentale. Limits of the freedom of expression imposed by the protection of rights and freedoms of other persons – a critical survey of the case-law of Romanian Constitutional Court Associate Professor Ph. interpretare. the article criticizes the interpretation given by this body to the European Convention on Human Rights which is sometimes different of that of the Court of Strasbourg. În cele din urmă. c.ro. articolul critică interpretarea dată de acest organism Convenției Europene a Drepturilor Omului. la data: 20-11-2013. Sebastian RĂDULEŢU* ABSTRACT This article analyzes some solutions given by Constitutional Court of Romania to the tension between the freedom of expression and other fundamental rights. Keywords: freedom of expression. Moreover. PANDECTELE ROMÂNE NR.Limits of the freedom of expression imposed by the protection of rights and freedoms of other persons . control al proporționalității. Cuvinte-cheie: libertatea de exprimare.. Competența constituțională nu pune în aplicare un control real al proporționalității. University of Craiova.. este diferită de cea a Curții de la Strasbourg. deși articolul 53 din Constituția României impune o astfel de metodă. 3/2013 | 143 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. el pledează pentru o protecție jurisprudențială mai puternică a libertății de exprimare prin controlul proporționalității. prin comanda: #2077 AGORA | . care. It argues that the constitutional jurisdiction does not apply a real control of proportionality in this type of cases although the article 53 of the Constitution of Romania imposes such a method. interpretation.ionescu14@rdslink. Finally. în acest tip de cazuri.

To make a value judgment regarding the potential conflict between the provisions of Article 206 of the Criminal Code and the constitutional provisions mentioned. especially by the fact that they determined the activation of criminal liability. the Court rejected the claims for the simple reason that such limitations were provided for in paragraph (6) of Article 30 of the Constitution. On the contrary. They are elements of this right.ro. Conversely. which takes into account the specific case brought before the Court. the limits imposed by paragraph (6) of Article 30 of the Constitution have been applied in practice by providing in the Criminal Code the offences of insult and libel. both protected by the Constitution. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. c. To the extent that freedom of expression is exercised for the analysis of a topic of general interest or of the activity of a public person. Whenever it comes to limiting the freedom of expression under paragraph (6). Lack of a specific control of proportionality in applying the limitations provided for in paragraph (6) of Article 30 of the Constitution In general. considering that the mere provision of the possibility of such limitations was in itself sufficient for the law concerned to be constitutional. whereas the protection of privacy constitutes the exception. but to all the provisions of the same article. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. “The Constitutional Court notes however that the criminalization and punishment of libel by Article 206 of the Criminal Code cannot be considered as a restriction on freedom of expression. if the reason for exercising the freedom of expression is not one of general interest. an important category of limits on freedom of expression is that designed to protect the rights and freedoms of others. the Constitutional Court does not provide for a control of proportionality of this limitation in individual cases. paragraph (6) of Article 30 of the Constitution provides that “Freedom of expression shall not bring prejudice to the dignity. In general all these values expressly listed by the constitutional text may be classified under the more general notion of the individual right to privacy.Sebastian RĂDULEŢU Introduction In the case-law of the Romanian Constitutional Court. we encounter in the relevant case-law either a total lack of control of proportionality or just a formal reminder of Article 53 of the Constitution. To this is added a formal interpretation of Article 10 of the European Convention on Human Rights on the basis of Article 20 of the Constitution. this freedom should be considered as representing the principle in this relation. a tension rises between those two freedoms. And. In this type of cases. The preference given by the judge to one or the other may not be a preference of a general nature. privacy of the person and to the right to own image”. honor. the private life should be principally protected. prin comanda: #2077 | AGORA . In applying this limitation of freedom of expression. agora 1. la data: 20-11-2013.ionescu14@rdslink. the reference cannot be made exclusively to paragraph (1) of Article 30 of the Constitution. In this sense. according to 144 | PANDECTELE ROMÂNE NR. but a circumstantial option. The Constitutional Court has repeatedly been asked to rule on unconstitutionality exceptions („excepţii de neconstituţionalitate”) according to which former Articles 205 and 206 of the Criminal Code represented unlawful limitations to the principle of freedom of expression. Therefore. the following analysis will focus primarily on the constitutional case-law concerning those provisions. any control of proportionality of such limitations being left out. in disagreement with the rich case-law of the European Court in the same field.

Decision no.ionescu14@rdslink. in our case. in this sense he referred also to an alleged legislative initiative on this subject. precisely because the interference with freedom of expression is disproportionately high in relation to the situation that caused it. published in the Official Monitor no. In its argumentation. or Decision no.. 51/1999. published in the Official Monitor no. whether the criminalization of insult was a disproportionate measure against freedom of expression. 12 of 6 January 2011. Such an attitude as regards the application of paragraph (6) of Article 30 of the Constitution may be found also in more recent decisions[5].Limits of the freedom of expression imposed by the protection of rights and freedoms of other persons . The Court was thus required to consider under paragraph (2) of Article 53 of the Constitution.”[2] In another case of this kind. because it sanctioned insult by means of criminal law. [2] [3] [4] [5] Decision no. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu..”[3] According to the Constitutional Court. depending only on the free choice of the legislator. PANDECTELE ROMÂNE NR. paragraph (6) of that article. the honor. published in the Official Monitor no. that the provisions of Article 12 of Government Emergency Ordinance no 24/2008 concerning the access to personal files and the unmasking of the Securitate (the communist secret police) are “rules of procedure established by the legislator under paragraph (2) of Article 126 of the Constitution (…) and may not be interpreted in the sense that they would amount to a breach of the constitutional provisions invoked (paragraph (2) of Article 22 and paragraph (6) of Article 30)”[4].ro. 48 of 21 January 2010. considering. 1647/2009. whereas in the former case it cannot be argued that the text in question was contrary to the Constitution. but it has also increased the maximum penalty. «Freedom of expression shall not be prejudicial to the dignity. We believe that. the need to protect the dignity of others. published in the Official Monitor no. only the legislator may thus determine whether to punish or not insult by means of criminal law and may set the limits of the punishment. reasoning in this way. Decision no. 841 of 7 December 2009. among other reasons. to the privacy of the person and to the right to own image». the Court stated: “The establishment of the offence of insult is the expression of the will of the legislator which. evaluated the seriousness of such deed and provided for the punishment needed in order to prevent and combat it. 58 of 8 February 2000. the Court refused to exercise an effective control of proportionality. The legislator is thus only able to decide upon criminalization or decriminalization of insult. the deed in question should have been removed from the sphere of criminal offences. c. for example. as required by paragraph (2) of Article 53 of the Constitution. the last evaluation taking place through Law no 140/1996 amending and supplementing the Criminal Code. 1617/2009. la data: 20-11-2013. the interference with the freedom of expression. the magnitude of the penalty applied for this crime would have no influence on the constitutionality of Article 205 of the Criminal Code. i. prin comanda: #2077 AGORA | . in accordance with the Constitution. published in the Official Monitor (Monitorul Oficial) no. See for instance Decision no. the Constitutional Court refused to exercise a control of proportionality. In other words. 200/1999. 1500/2010. when punishment for such offence is too high. by which the legislator has not only maintained the criminalization of insult. In our opinion. 3/2013 | 145 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. By limiting itself to these considerations. the constitutional judge may even be obliged under paragraph (2) of Article 53 of the Constitution to declare Article 205 of the Criminal Code unconstitutional. the author of the exception of unconstitutionality criticized the legal provision concerned. Following this case-law. the Constitutional Court has not made an application of Article 53 of the Constitution in order to check whether the legal provisions concerned lead to a breach of fundamental rights. 262 of 9 June 1999. may be higher or lower. In other cases also. the punishment applied under former Article 205 of the Criminal Code for the offence of insult.e. In his opinion.

because. national courts should interpret internal bill of rights in accordance with international treaties. prin comanda: #2077 | AGORA . However. but rather with the formal justification of the multiple limitations to this freedom. c. necessary measures which are consistent with the values of a democratic society. Questionable interpretation of the European Convention on Human Rights In order to harmonize international human rights concepts and domestic law.ionescu14@rdslink. which sets the cases in which restrictions and sanctions have a legitimate aim. whenever freedom of expression would affect a person's reputation or honor. tried to interpret in an original manner the relevant provisions of the international treaties in the field of human rights. if. This does not mean that the content and the manner of such statements or imputations allow for a damaging effect on the reputation and honor of others. the Court did not solely rely on the above mentioned constitutional provisions. This is why the establishment by law of restrictions or penalties is not incompatible with freedom of expression. petitions or communications. but that it may also concern simple statements. In the substantiation of this approach. especially those of Article 10 of the European Convention on Human Rights. published in the Official Monitor no. the Constitutional Court is not concerned with the effective protection of the freedom of expression. both the implicit restriction and the explicit sanction. imputations. in the present case. From the perspective of this article. This idea is based precisely on paragraph (2) of Article 10 of the Convention. there are many possible limitations to and interferences with it. whether at constitutional or at common level. In this “reasoning” of the Court. without assessing its proportionality to the interest protected. accordingly. but. given that even at the level of the European Convention on Human Rights such limitations were possible. 2. freedom of expression is degraded from a principle to an exception. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. The same as with paragraph (6) of Article 30 of the Constitution. 146 | PANDECTELE ROMÂNE NR. under Article 20 of the Constitution. 51/1999. in accordance with paragraph (2) of Article 10 of that Treaty. with the covenants and other treaties Romania is a party to”.ro. An example in this sense is one decision of 1999[6]. it results that the subject of the freedom of expression is the externalization of ideas and opinions. of the abusive exercise of the freedom of expression represent. limits himself to finding that the limitation/interference regarding this freedom is provided by positive law. in which the Court considered the limitation of the freedom of expression to be admissible on the grounds of the existence of the libel offence. obviously. European Convention on Human Rights must be used by the Constitutional Court in the process of interpretation of the Romanian Constitution. Constitution of Romania from 1991 establishes in its article 20 (1) that “Constitutional provisions concerning the citizens’ rights and liberties shall be interpreted and enforced in conformity with the Universal Declaration of Human Rights.Sebastian RĂDULEŢU The importance of the control of proportionality is especially great in the case of the freedom of expression. 262 of 9 July 1999. such as «the [6] agora Decision no. on the basis of a systematic interpretation of Article 19 of the Universal Declaration of Human Rights and of Article 10 of the European Convention on Human Rights. But in this process the national court should adopt the interpretation given to the Convention by the European Court of Human Rights. as we have seen. la data: 20-11-2013. by law. a limitation of this freedom should take place. according to paragraph (2) of Article 10 of the Convention. the Court merely noted that limitations are formally provided. these are «necessary in a democratic society». For example. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. To the extent that the judge. As a matter of fact. no reference to any control of proportionality is made: “This being said.

The same problem of incorrect application of the European Convention was generated by the Decision no. 62 din 18 ianuarie 2007. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. which is contrary to the very purpose of the text under interpretation. 97.H. In conclusion. in essence. 1/2007. 3/2013 | 147 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. reveals a certain vision about the relationship between freedom of expression and human dignity.C. *** “This work was supported by the strategic grant POSDRU/89/1.. vision that is not specific to the European Court. Moldovan. co-financed by the European Social Fund within the Sectorial Operational Program Human Resources Development 2007 – 2013. to pursue a legitimate aim and to be necessary in a democratic society. whenever it comes to limiting freedom of expression. which is of direct interest in the present case. Bucureşti. C.ro. Curierul Judiciar nr. C. S. whereas the exceptions to this rule.ionescu14@rdslink. Reincriminarea pe cale jurisprudenţială constituţională a insultei şi calomniei. 62/2007 a Curţii Constituţionale. a more adequate application of the European Convention on Human Rights in Romanian national law would be made possible. Ed. We recall in this regard. Noua revistă de Drepturile Omului nr. provided for in paragraph (2). In this way.L. be proportionate to the aim pursued. 4/2007. PANDECTELE ROMÂNE NR. Dănisor. Sabou and Pârcălab (28 September 2004) or Cumpănă and Mazăre (17 December 2004). 62/2007 where the Court declared unconstitutional the abrogation of articles 205 and 206 of the Criminal Code. c. must be interpreted strictly.” The interpretation given by the Constitutional Court in this case to Article 10 of the Convention is in obvious contradiction to that made by the European Court of Human Rights. which fostered vivid debate among Romanian scholars[8]. p. Comentariu la Decizia nr. To this end.5/S/61968. Comentariu la Decizia Curţii Constituţionale nr. however. Popescu. This decision. [8] C. makes no reference whatsoever to this way of interpretation. The Constitutional Court prefers rather an interpretation of its own. prin comanda: #2077 AGORA | .. D.Limits of the freedom of expression imposed by the protection of rights and freedoms of other persons . Libertatea de exprimare. Project ID 61968 (2009).S. E. by way of example. Răduleţu. given that on several occasions Romania was convicted for violation of the freedom of expression as a result of the existence in its positive law of the two offences provided for by former Articles 205 and 206 of the Criminal Code[7]. Tănăsescu. although it is mandatory whenever the Convention is applied. a change of the current case-law and a future constant use of the principle of proportionality established by Article 53 of the Constitution would be appropriate steps for a real protection of the freedom of expression in the cases where a tension exists between this fundamental right and the rights and freedoms of other persons. This type of direct “application” of the Convention is particularly questionable. The Constitutional Court. Curierul Judiciar nr. The latter interprets Article 10 in the sense that the rule in a democratic society is the freedom of expression enshrined in paragraph (1). Beck. 3/2007. original. judgments in cases Dalban (28 September 1999). the European Court checks in detail whether the conditions of proportionality of any such measure are fulfilled: to be prescribed by law. that is. 2012. protection of the reputation or rights of others». la data: 20-11-2013.” [7] The case-law of the European Court of Human Rights relating to Article 10 of the Convention is quite rich as regards Romania.

3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.index adunare constituantă 79 alegeri prezidenţiale 81 antreprenori 23 arhitecţi 23 autoritate publică 81 avocat general 87. prin comanda: #2077 . 48 referendum consultativ 79 referendum legislativ 77 referendumul consultativ 69 reglementare exhaustivă 95 renunţarea la dreptul de ipotecă legală 15 rezultatul votului 81 riscurile 31 scrisoare de trăsură 39 stat membru 83. 101 obligaţii de rezultat 87 obligaţii specifice de notificare 101 obligaţii viitoare sau eventuale 23 oferta de a contracta 43 opozabilitatea drepturilor tabulare 21 ordine juridică unională 85 pact de opţiune 33.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. Irlanda 91 cauza Dominguez 89 cauza NCC Construction 91 cauza Ratti 95 clauză penală 41 clauzele contractului promis 35 Comisia de adoptare a unei directive 93 Comisia de la Veneţia 75 Comisia Europeană 83 common law 45 consimţământ 27 Constituţie 71 consultare 75 contract de agency 45 contract de comision 45 contract de împrumut 37 contract de mandat 45 contract de societate 37 contract de transport feroviar 39 contract de vânzare-cumpărare 29 convenţie accesorie 43 convenţii-cadru de încărcare/descărcare 39 corp referendar 69 credit guvernamental 19 Curtea Constituţională 79 cvorum de participare 77 daruri manuale 47 daune-interese 33 directivă 83 directive de armonizare completă 95 directive de armonizare minimă 99 directive transpuse 87 dispoziţii primare unionale 99 drept intern 85 drept naţional 93 dreptul Uniunii Europene 93 drepturile omului 77 evicţiune 23 formarea contractului 27 formă autentică 17 grad de armonizare 97 hotărâre judecătorească 35 instanţe naţionale 89 intuitu personae 37 ipotecă legală de rang I 19 ipoteci legale 13 împuternicire aparentă 48 justiţiabil 89 legi speciale 29 logodna 41 mandat 47 manifestarea de voinţă a beneficiarului 31 manifestarea de voinţă a promiţătorului 31 norme imperative 17 notarea promisiunii de a contracta 21 noul Cod civil 13. 101 suveranitatea poporului 71 termenii dispoziţiei directivale 91 Tratatul de la Lisabona 85 undisclosed agency 47 148 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 43 Parlament 73 Parlamentul European 73 perfectarea forţată a contractului 35 poporul român 71 Preşedintele României 73 Prima Casă 19 principiul publicităţii 21 principiul relativităţii înscrierii 17 privilegii imobiliare speciale 13 proces electoral 75 proiect politic 69 promisiune de contract 29 promisiune de împrumut 33 răspundere contractuală 48 răspundere delictuală 41. 27 obiectiv unional 97 obligaţia de informare a Comisiei 99.ro. 97 beneficiul înscrierii din oficiu 15 cartea funciară 15 cauza Comisia c. c. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.

S. (jurisprudenţa franceză) – Curtea de Casaţie şi Justiţie a României. C. B.R. C. C.G.) (g) C. C.A. vam. – Curtea de Casaţie franceză (jurisprudenţa franceză) – Comunitatea Europeană / Tratatul de instituire a Comunității Europene – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oţelului – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului / Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Comunitatea Economică Europeană / Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice / Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice – a se compara cu – Curtea Europeană de Justiţie – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona) – Common Market Law Review (Kluwer Law International) – colegiul civil – centrul principalelor interese ale debitorului – completat – Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia europeană a drepturilor omului) – Comitetul reprezentanţilor permanenţi – Culegere de hotărâri a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. 199’ C. Cah. art. partea I – Banca Naţională a României – Banca Centrală Europeană – Biroul de executori judecătoreşti – Biroul notarului public – Buletinul fostei Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie a României – Buletinul jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie a României (1993-1999) – Codul aerian – Curtea de Apel – Codul civil – Codul civil francez (italian) (german) – Codul comercial – Codul comercial francez (italian) (german) – cartea funciară – Codul familiei – Codul fiscal – Codul muncii – Codul penal – Codul de procedură civilă – Codul de procedură fiscală – Codul de procedură penală – Codul silvic – Codul vamal – Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României – Curtea Constituţională – Camera de Comerţ şi Industrie – Camera de Comerţ şi Industrie a României C. pen. C.B. C. Dr. Apel C.C. Convenţie COREPER Culegere C.V. Eur. a II-a etc.P. prin comanda: #2077 . Seria Drept – Revista „Acta Universitatis Lucian Blaga – Sibiu” – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb – alineat – citat după – articolul – Actul Unic European – Buletinul Oficial. Tribunalului de Primă Instanţă şi Tribunalului Funcţiei Publice – Decretul – Decretul-lege CEDO CEE CEEA cf. jur. D.. C.H.V.A. PANDECTELE ROMÂNE NR. C. c. civ.I.ro.S. C. C.B.L. CEJ CJUE CML Rev col. AUE B. F.) (g) C.E. AELS alin. pr. fr. apud.I. (it.) pe anul… – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii Constituţionale a României pe anul … – Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – Curtea Supremă de Justiţie – Cahiers de Droit Européen – camera.N. silv. A. 3/2013 | 149 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. I. secţia I. fr. (it. Bul. C.R. fr.C.A.A. COMI compl. aer. Tribunalului etc. C. 199’ C. CE CECO – Culegere de decizii ale fostului Tribunal Suprem (Curţii de Apel. BCE BEJ BNP Bul. fam. civ. II Cass. C. A. civ. A. cam. C.P.D. pr.L.J. pr.E.ionescu14@rdslink.. com. fisc. civ. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.U.C.B. A. A.A. C. m. Of.D. C.U. com. C.AbRevieRi A.V.D.N.M. A. D. pen.O. C.B. Cas.S.A. fisc. – Adunarea generală a acţionarilor – Adunarea generală extraordinară a acţionarilor – Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Patrimoniului Statului – Revista Analele Universităţii Bucureşti. la data: 20-11-2013.G.

C. – Plenul fostului Tribunal Suprem Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992) pt.C. – pentru R.ionescu14@rdslink. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.J. 1970 Repertoriu II – I. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite OP – ordin de plată op.R. N. 1982 150 | PANDECTELE ROMÂNE NR.t.E.C. loc. Jur. Mihuţă. Bucureşti.Dalloz dec. cit. FEI fr. – Revista română de drept al afacerilor R.D.D.R.A.C. n.M. şi CEEA) / Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice – (de) exemplu – Fondul Monetar Internaţional – Fondul european de investiţii – francez – Fondul social european – german – Grup de interes economic – Hotărârea Consiliului de Miniştri – în acelaşi loc – acelaşi autor – mai jos – secţiunea „Informations rapides” (jurisprudenţa franceză) – italian – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Revista „Justiţia Nouă” – Justiţie şi Afaceri Interne – „Juris-classeur périodique.) DG Dreptul e. a. H. mod. nr.M.P. Bucureşti.hotărârile TPI) Repertoriu I – I. La semaine juridique” (jurisprudenţa franceză) – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria „L” – Legislaţie. – paranteza noastră (a autorului) par. civ. Ştiinţifică şi Enciclopedică.T. – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) – revista Dreptul – exempli gratia – European Courts Report (Reports of Cases before the Court of Justice and the Court of First Instance – Editura – ediţia – European Law Review – englez / britanic – etcaetera („şi celelalte”) – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (v. – Revista română de drept R. – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică O. FSE g.R. – Recueil de la jurisprudence de la Cour de justice et du Tribunal de première instance Rep.M. Ed. – „Le Dalloz. P.R. – Organizaţia Mondială a Comerţului O.I. – Revista de drept penal R. n.I.ro. Euratom ex. Mihuţă. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975. G.M. – „Revista română de drept privat” R.S. – opera citată p. M. – „Revista română de jurisprudență” R. prin comanda: #2077 .R. Recueil” (jurisprudenţa franceză) – decizia – decizia civilă (penală) etc. (C) – Revista română de drept european (comunitar) R.E.hotărârile CJCE. n. partea I – modificat – metri pătraţi – nota autorului – nota noastră (a autorului) – nota redacţiei – nota traducătorului – numărul O. Jur. – Revue trimestrielle de droit européen (Editions Dalloz) Rec. etc.E.D. Gen. – Revista română de dreptul muncii R.D. Bucureşti. mp n. n.D. Générale. c. ed.E. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19751980. 1976 Repertoriu III – I. n.r.D. JAI JCP JO Jud. Juridica L. l. partea a II-a . (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Tribunalului de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene (ediţia în limba română) (partea I .D.C. – paragraful passim – în diverse locuri pct. – pagina p.R. Ştiinţifică şi Enciclopedică.P. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.I. F. cit.g. Al. éd. la data: 20-11-2013. dec. Mihuţă. Of. Ştiinţifică şi Enciclopedică. ECR Ed.J. ELR en. Î. – Oficiul Registrului Comerţului O.R. ibidem idem infra IR it. S. Repertoriu de practică judiciară în materie civilăa Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19521969. – Revista de drept comercial – serie nouă R. seria „C” – Comunicări şi Informaţii) – Judecătoria – Jurisprudenţa generală – Jurisprudenţa română – Revista Juridica – Revista „Legalitatea Populară” – litri – litera – locul citat – Monitorul Oficial al României.C. J.D.D. lit. Ed. (pen. Lesviodax. – punctul PE – Parlamentul European PESC – Politica Externă şi de Securitate Comună Plen T.M.C. Rom. Ed.

) SNC soc. la data: 20-11-2013. T. com. RFD adm. SA SC SEE sent. T. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 19801985. s. – I.ro. a. SPPI SRL supra ş. Bucureşti. T. RTD com. 1986 – Revue des sociétés – Revue française de droit administratif – Revue trimestrielle de droit civil – Revue trimestrielle de droit commercial – Revue trimestrielle de droit européen – secţia civilă – secţia comercială – secţia de contencios administrativ – secţia penală – Revista „Studii şi cercetări juridice” – Revista „Studii de drept românesc” – sublinierea noastră – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) – Revista „STUDIA Universitatis BabeşBolyai”– Series Iurisprudentia – societate pe acţiuni – societatea comercială – Spaţiul Economic European – sentinţa civilă (penală) etc.S. cu modificările ulterioare survenite până la Tratatul de la Maastricht) Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană (în vigoare de la 1 noiembrie 1993) Trib. T. civ. la 25 martie 1957. 3/2013 | 151 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer.Repertoriu IV Rev.B. ca urmare a modificărilor aduse Tratatului CEE prin Tratatul de la Maastricht) Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (semnat la Roma.n. T. Mihuţă. TFP – tomul – Tribunalul judeţean – Tribunalul popular al raionului – Tribunalul regional – Tribunalul Municipiului Bucureşti – traducerea noastră – Tribunalul Suprem – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) TGI – Tribunal de grande instance (jurisprudenţa franceză) TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (după 1 noiembrie 1993. – societate în nume colectiv – secţia de dreptul muncii (jurisprudenţa franceză) – Societate civilă profesională de practicieni în insolvenţă – societate cu răspundere limitată – mai sus – şi alţii (altele) t. c. Ed. – următoarele V. (pen. s. adm.U.ionescu14@rdslink. – volumul PANDECTELE ROMÂNE NR. S. – a se vedea V° – verbo (la cuvântul) vol.D.J. pop. reg.B.B. Ştiinţifică şi Enciclopedică.n. prin comanda: #2077 . RTD civ. civ. RTD eur. S. soc. pen. J. rai. cont.R s. s. S. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.U. t.M. S. – Tribunalul TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/ vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene de la Lisabona) TVA – taxa pe valoare adăugată UE – Uniunea Europeană UEM – Uniunea Economică şi Monetară urm.C. s.

fără a aduce atingere ideilor. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoţite de un rezumat redactat în limba engleză. opiniei şi argumentelor autorilor. pe toată durata de existenţă a dreptului de autor.CONDIŢII GENERALE DE PUBLICARE 1. str. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în revista Pandectele Române. Autorii vor primi o confirmare a recepţiei în termen de 10 zile. următoarele drepturi. în eventualitatea în care în termenul menţionat nu au primit confirmarea. sector 2. 152 | PANDECTELE ROMÂNE NR. pe toată durata lor de existenţă. să corecteze. 8. exclusiv în vederea reproducerii şi distribuirii în format electronic. CD). următoarele: nivel ştiinţific corespunzător. prin comanda: #2077 . ţinând cont de următoarele criterii: originalitatea şi noutatea tezelor doctrinare susţinute. pe o perioadă de 4 ani. Autorul îşi asumă deplina responsabilitate în privinţa conţinutului lucrării. drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format electronic. pe adresa WOLTERS KLUWER SRL. tema lucrării să fie actuală. actualitatea şi noutatea temei. dreptul de a crea opere derivate. constituie consimţământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiţii generale: 2. Lucrările se trimit în format electronic pe adresa e-mail redactie@wolterskluwer. Autorul garantează că este singurul deţinător al dreptului de autor asupra lucrării şi că lucrarea este originală. 7. să reformuleze ori stilizeze unele formulări. cu menţiunea „Pentru revista Pandectele Române”. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. dreptul de a retipări acel număr al revistei care include şi lucrarea autorului. în exclusivitate şi fără o limitare teritorială. 5. ca nivel şi stil. Bucureşti. rugăm autorii ca. în format tipărit sau electronic. conform Legii nr. 3. Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei. Colegiul de redacţie va accepta lucrarea cu condiţia ca aceasta să corespundă într-o măsură rezonabilă. care sunt făcute cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii intelectuale. Dacă lucrarea nu corespunde. sub rezerva acceptării sale de către Redacţia revistei. considerând un minim necesar pentru a fi acceptată. în totalitate: drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format hârtie. 6. 4. lucrarea să nu fi fost publicată în ţară. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Orzari nr. redacţia îşi rezervă următoarele drepturi: să modifice titlul acestora.ionescu14@rdslink. de maxim o pagină. stabilită de la caz la caz. la data: 20-11-2013. însoţit de format electronic (dischetă. nivelul ştiinţific al lucrării. volumul lucrării etc. printr-un nou mesaj. Cu privire la materialele care se publică. Editura va efectua remuneraţia dreptului de autor.ro sau pe suport hârtie. după caz.ro. lucrarea să conţină un aport de noutate faţă de doctrina existentă. redacţia. Autorul cedează Editurii. c. cu excepţia materialelor de domeniu public şi a extraselor din alte lucrări. să contacteze. 86. Pentru a evita orice disfuncţionalităţi în transferarea documentelor. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Pentru fiecare lucrare publicată. conţinutul lucrării să fie adus la zi cu legislaţia în vigoare în momentul predării. în cadrul unui număr al revistei Pandectele Române.

pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile conform uzanţelor revistei. Hotărârile judecătoreşti redate in extenso. ediţia. c.9.ionescu14@rdslink. cuprinzând: numele şi iniţiala prenumelui autorului. profesia (funcţia). Se va specifica dacă sunt publicate. editura. 10. comentate sau rezumate trebuie să fie definitive şi/sau irevocabile. 11.ro. lucrarea. locul de editare. la data: 20-11-2013. Sursele bibliografice vor fi citate complet. prin comanda: #2077 . locul de muncă / locul desfăşurării activităţii. anul apariţiei. PANDECTELE ROMÂNE NR. adresa şi telefonul. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. 3/2013 | 153 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Autorii vor preciza numele şi prenumele.

ionescu14@rdslink.255.Revistele Wolters Kluwer Oferta de preţuri pentru abonamente 2013 PAndectele ROmâne ReviStA ROmână de dReptul muncii Preţ abonament 12 apariții 2013 498 ROn Preţ abonament 12 apariții 2013 498 ROn ReviStA ROmână de dRept Al AfAceRilOR ReviStA ROmână de dRept euROpeAn Preţ abonament 12 apariții 2013 498 ROn Preţ abonament 4 apariții 2013 198 ROn ABONAŢI-VĂ ACUM LA REVISTELE WOLTERS KLUWER! Puteți contracta abonamente pentru colecția anului 2013 și abonamente pentru 3/6/12 luni ale anului 2013 prin distribuitorul unic Zirkon Media.ro Detalii și informații privind publicațiile Wolters Kluwer găsiți pe www.190. ZIRKON MEDIA SRL Str.ro 154 | PANDECTELE ROMÂNE NR. sector 2 București tel: 021.zirkonmedia. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.1866 abonamente@zirkonmedia. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. 26.1800/0730.899 fax: 021. la data: 20-11-2013. c.wolterskluwer. Matei Voievod nr.255.ro.ro www. prin comanda: #2077 .

Acum Revista Română de Drept al Afacerilor într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii din toate domeniile dreptului afacerilor! – dreptul societar – obligaţii – insolvenţa – concurenţa – arbitrajul – dreptul bancar Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţa actuală relevantă comentată Exclusiv Noutăţi legislative sistematizate pe luna în curs Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 . drept bancar. cât şi a practicii judiciare Doctrină. drept fiscal. revista urmărește îndeaproape soluţiile pronunţate de instanţele judecătorești naţionale sau europene. Dumitru Dobrev Redactor şef Avocat. arbitraj. drd.ionescu14@rdslink. Mihaela Mocanu Cui se adresează Revista Română de Drept al Afacerilor nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat de business – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Director General al unui IMM – Consultant fiscal sau Economist – Magistrat Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Drept al Afacerilor folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. drept imobiliar. jurisprudenţă şi informaţii din toate domeniile dreptului afacerilor! NOUA echipă editorială Director ştiinţific Avocat. Pe lângă articole de doctrină. c. Autorii articolelor sunt personalităţi ale lumii juridice academice şi profesionale românești. cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei. dr.REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR Revista Română de Drept al Afacerilor este singura revistă de pe piaţa românească dedicată Dreptului Afacerilor ca ramură distinctă de drept.ro. care contribuie activ la dezvoltarea în România a Dreptului Afacerilor. insolvenţă. la data: 20-11-2013. oferind jurisprudenţă relevantă comentată de practicieni. oferind informaţii la zi din toate domeniile specifice: drept societar. concurenţă. obligaţii contractuale.

În paginile revistei sunt discutate noi dispoziţii legale. proiecte de acte normative. c. Nicolae Voiculescu Cui se adresează Revista Română de Dreptul Muncii nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Director General al unui IMM – Inspector de Resurse Umane – Specialist în protecţia muncii – Magistrat – Companii şi specialişti în domeniul resurselor umane Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Dreptul Muncii folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. la data: 20-11-2013. univ. jurisprudenţă şi informaţii din toate domeniile dreptului muncii! Echipa editorială Director Prof. În acelaşi timp. univ. cu reglementările altor state şi cu jurisprudenţa străină. Acum Revista Română de Dreptul Muncii într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii din toate domeniile dreptului muncii! – contractul individual de muncă – salarizare – sănătate şi securitate în muncă – protecţie socială – conflicte de muncă – dreptul internaţional al muncii Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţă actuală relevantă Exclusiv Noutăţi legislative sistematizate pe luna în curs Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii. care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. hotărâri judecătoreşti. prin comanda: #2077 . dr. cât şi a practicii judiciare Doctrină. dr.ro.ionescu14@rdslink. cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Alexandru Ţiclea Redactor şef Prof.REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII Revista Română de Dreptul Muncii este o tribună de dezbateri în dreptul muncii şi totodată o sursă esenţială de informaţie şi analiză. decizii ale Curţii Constituţionale. menită să contribuie la formarea unei doctrine eficiente şi solide şi să sprijine crearea unui cadru legislativ modern. cititorii sunt familiarizaţi cu normele dreptului european şi internaţional al muncii.

Autorii articolelor de doctrină sunt personalităţi ale lumii juridice academice şi profesionale românești şi europene. prin comanda: #2077 . dr. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei. Andrei Popescu Redactor şef Prof. Secţiunea de jurisprudenţă urmărește îndeaproape hotărârile instanţelor Uniunii Europene. cu evidenţierea elementelor de interes Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. univ. Daniel-Mihai Şandru Cui se adresează Revista Română de Drept European nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: – Avocat – Jurist al unei companii sau al unei instituţii publice – Magistrat interesat de evoluţia doctrinei şi jurisprudenţei – Specialist în drept european Beneficii Puteţi consulta rapid Revista Română de Drept European folosind următoarele instrumente: – Structurarea pe secţiuni – Indexul pe cuvinte-cheie – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor – Rezumat în engleză şi română – Marcaje de rubrică şi de articol – Tiparul la două culori. c.ionescu14@rdslink.REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT EUROPEAN Fondată în 2003. Revista Română de Drept European oferă juriștilor și publicului interesat de evoluţia dreptului european informaţii esenţiale despre instituţiile dreptului european. la data: 20-11-2013. dr. cât şi a practicii judiciare Doctrină.ro. Acum Revista Română de Drept European într-un nou format! Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant şi actual dezbătut de profesionişti! Rubrici noi – informaţii relevante despre dreptul european – controlul jurisdicţional – dreptul european al concurenţei – procedura trimiterii preliminare – drepturile omului în Uniunea Europeană Interviu – în fiecare număr o personalitate a lumii juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate! Evenimente şi noutăţi legislative Index pe cuvinte-cheie Sinteze de jurisprudenţă: jurisprudenţă europeană relevantă Exclusiv Articole ale personalităţilor internaţionale ale dreptului european Interviuri cu specialişti din lumea juridică Dosarul lunii. jurisprudenţă şi informaţii despre dreptul european! Echipa editorială Director Prof. univ. modul de aplicare al reglementărilor europene și influenţa acestora asupra legislaţiei naţionale.

breviar legislativ. ce oferă posibilitatea de a stabili modalităţile de plată şi de livrare Beneficii modalităţi flexibile de plată modalităţi flexibile de livrare acces pe baza datelor de identificare ale contului dumneavoastră din platforma juridică iDrept Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. urmăriţi statusul comenzilor dumneavoastră şi istoricul acestora 5. c. un spaţiu de dezbatere şi comentarii pe teme juridice Funcţionalităţi filtru de căutare a produselor după criterii multiple căutare rapidă în site vizualizarea statusului comenzilor dumneavoastră formular de comandă complex. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. agendă juridică.WoltersKluwer. astfel încât puteţi lua decizia de achiziţionare în deplină cunoştinţă 6.ionescu14@rdslink. intraţi în comunitatea noastră accesând blogul Wolters Kluwer.ro 1. reviste. la data: 20-11-2013. aveţi la dispoziţie informaţie gratuită în secţiunea Freemium: articole de doctrină. beneficiaţi de reducerile.ro. ştiri. promoţiile şi ofertele speciale Wolters Kluwer România 8. aplicaţii pentru smartphone. folosind filtrele de căutare şi criteriile de selecţie multiplă 7.ro 10 motive pentru a deschide un cont în www. folosind formularul de comandă şi modalităţile de livrare şi plată convenabile pentru dumneavoastră 4. comandaţi online produsele dorite. identificaţi rapid produsele dorite. puteţi alege formatul de achiziţionare al produselor: tipărit sau eBook format ePub. sunteţi în permanenţă informaţi despre gama de produse Wolters Kluwer: platforme de informare juridică. Wolters Kluwer România este singura editură în domeniul juridic care oferă acest tip de produse 2. vizualizaţi webinariile Wolters Kluwer dedicate interviurilor cu personalităţi ale lumii juridice 10.wolterskluwer. webinarii pentru profesioniştii din domeniul juridic şi economic 3. cunoaşteţi îndeaproape caracteristicile fiecărui produs. eBook-uri. cărţi. simplu şi eficient. prin comanda: #2077 . newsletter 9.

ro. prin comanda: #2077 .Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. la data: 20-11-2013. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu.ionescu14@rdslink. c.

PANDECTELE ROMÂNE NR.ionescu14@rdslink. la data: 20-11-2013. c.ro. 3/2013 Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de: C-tin Ionescu. prin comanda: #2077 .