ANTIPARKINSONIENE

Boala Parkinson se prezinta ca un sindrom hiperton hipokinetic care se datoreaza distrugerii idiopatice a neuronilor dopaminergici din corpul striat. Se manifesta prin hipertonie generalizata a musculaturii striate, hipokinezie cu efectuarea dificila a miscarilor voluntare, tremor de repaus care dispare in timpul miscarilor voluntare, hipomimie, tulburari de echilibru.

Ganglionii bazali = nc.caudat + putamen + globus pallidus + claustrum + substanta neagra + nc.subtalamic => facilitarea miscarilor voluntare si inhibarea celor involuntare. Mecanismul fiziopatologic al bolii Parkinson este reprezentat de deficitul de dopamina din corpul striat fapt demonstrat si prin metode farmacologice. De exemplu, blocarea receptorilor dopaminergici prin administrarea de neuroleptice determina aparitia unui sindrom parkinsonian. La nivelul corpului striat se considera ca exista un echilibru dinamic intre dopamina si acetilcolina, echilibru responsabil de efectuarea corespunzatoare a miscarilor voluntare. • Dezechilibrarea acestui sistem in sensul scaderii activitatii dopaminergice comparativ cu cea colinergica determina aparitia bolii Parkinson. • Deficitul colinergic determina aparitia coreei Huntington.

Pornind de la aceasta teorie, tratamentul bolii Parkinson trebuie sa refaca echilibrul dintre activitatea dopaminergica si cea colinergica. Acest lucru poate fi realizat prin 2 metode: cresterea activitatii dopaminergice care poate fi obtinuta prin cresterea disponibilului de dopamina sau prin stimularea receptorilor dopaminergici scaderea activitatii colinergice – prin blocarea receptorilor colinergici de la acest nivel. Se prefera cresterea activitatii dopaminergice deoarece scaderea activitatii colinergice nu este la fel de eficace.

Cea mai simpla solutie ar fi administrarea de dopamina dar aceasta nu trece BHE. În tratamentul bolii Parkinson se folosesc mai multe clase de medicamente:

cresterea consumului de oxigen al miocardului si hipotensiune arteriala prin actiune asupra unor receptori dopaminergici periferici. Inhibandu-se dopadecarboxilaza in periferie. . creste si proportia de levodopa care ajunge la nivel cerebral. In fazele avansate ale bolii levodopa amelioreaza spectaculos simptomatologia bolii dar pe o perioada foarte scurta urmata de revenirea manifestarilor bolii. Efectul este vizibil dupa aproximativ 2 saptamani si este maxim dupa 2 luni de tratament. prezinta selectivitate mai mare fata de receptorii benztropina. precursori de dopamina 2. Acest fapt face ca levodopa sa prezinte importante reactii adverse sistemice de tip adrenergic: tahicardie.1. Acest fenomen poarta denumirea de „on-off” si dispare prin cresterea numarului de doze fara a se creste doza totala pe 24 de ore. FC – levodopa se absoarbe rapid de la nivelul intestinului dar din pacate doar 1-2% din levodopa absorbita ajunge la nivelul creierului. Acest fapt se explica prin continuarea distrugerii neuronilor dopaminergici deoarece levodopa nu opreste acest proces. aritmii. Medicamente care cresc eliberarea sinaptica de Amantadina dopamina 5. muscarinici cerebrali difenhidramina LEVODOPA – este un precursor la dopaminei care patrunde la nivelul creierului prin intermediul unui transportor pentru aminoacizi. Dupa 3-4 ani de tratament eficacitatea levodopei scade progresiv pana la disparitie. Pentru a depasi aceste incoveniente levodopa se asociaza cu carbidopa/benserazida – substante care inhiba dopadecarboxilaza dar nu traverseaza BHE. ICOMT Levodopa Selegilina Entacapona 4. De asemenea se pot asocia IMAO. FD – levodopa in asociere cu carbidopa/benserazida corecteaza toate manifestarile bolii Parkinson.adverse – se datoreaza stimularii exagerate a receptorilor dopaminergici periferici si centrali. noradrenalina si adrenalina. La nivelul creierului levodopa este decarboxilata transformandu-se in dopamina. Agonisti ai receptorilor dopaminergici Bromocriptina 6. antagonisti ai receptorilor muscarinici care Trihexifenidilul. de la 2% la 10% ceea ce permite scaderea cantitatilor de levodopa administrate cu aproximativ 70%. 98% este metabolizata in periferie la nivelul sinapselor dopaminergice si adrenergice fiind transformata in dopamina. inhibitori ai metabolizarii dopaminei – IMAO 3. R.

efectul antiparkinsonian se mentine o perioada mai lunga comparativ cu levodopa. psihoze.Stimularea receptorilor dopaminergici periferici determina: • hipotensiune ortostatica • tahicardii. Administrata in monoterapie. fie se asociază ulterior la levodopa când efectul acesteia începe să diminueze. psihoze si melanom caruia ii favorizeaza dezvoltarea. care împiedică metabolizarea dopaminei. Pe de altă parte însă există unele studii care arată că efectul selegilinei se meţine pe o perioadă de timp mult mai lungă (mai mulţi ani) decât efectul levodopei. Este mai putin eficace decat levodopa si se foloseste doar in formele usoare si moderate de boala. Dozele mari pot produce miscari coreo-atetozice. Stimularea receptorilor dopaminergici centrali determina: foarte frecvent greata si varsaturi prin receptorii dopaminergici din zona chemoreceptoare trigger – nu pot fi tratate cu antivomitive deoarece aceste anuleaza efectul antiparkinsonian al levodopei. . Aceasta a permis lansarea unei ipoteze conform căreia distrugerea neuronilor dopaminergici cerebrali ar fi datorată în boala Parkinson produşilor de metabolism ai dopaminei şi din aceste considerente. pentru potenţarea efectului levodopei. selegilina. Levodopa este contraindicata la pacientii cu boli cardiace. aritmii • cresterea consumului de oxigen al miocardului. Selegilina se utilizează fie în formele uşoare şi moderate de boală ca tratament de primă intenţie. SELEGILINA Inhiba MAO-B – enzima responsabila de degradarea dopaminei si creste disponibilul de dopamina la nivelul corpului striat avand efect antiparkinsonian. ar încetini evoluţia bolii. în ideea încetinirii evoluţiei bolii. Aceste reactii apar mai rar in conditiile asocierii levodopei cu inhibitori de dopadecarboxilaza. Se poate folosi in stadiile avansate ale bolii in asociere cu levodopa careia ii potenteaza efectele antiparkinsoniene.

În afară de anticolinergicele propriu-zise pot avea acelaşi tip de efecte antiparkinsoniene şi unele antidepresive triciclice care prezintă proprietăţi antimuscarinice. TRIHEXIFENIDILUL si alte antimuscarinice (benztropina. AMANTADINA Este o amina triciclica care are efect antiparkinsonian prin cresterea eliberarii de dopamina in fanta sinaptica. La doze mari isi pierde selectivitatea si blocheaza si MAO-A avand aceleasi reactii adverse ca IMAO folosite ca antidepresive. Se mai foloseste in endocrinologie pentru scaderea secretiei de prolactina. tahicardia. Este posibil ca în cazul unor antidepresive triciclice. imipramina. favorizarea globului vezical la pacientii cu adenom de prostata. Amantadina este mai folosita ca antiviral in tratamentul gripei. BROMOCRIPTINA Este un agonist al receptorilor D2. Efectul antiparkinsonian este de intensitate redusa si dispare dupa luni de tratament. Se foloseste de obicei pentru tratamentul sindroamelor extrapiramidale produse de neuroleptice pentru ca nu anuleaza efectul antipsihotic al acestora. Cel mai frecvent produce hipotensiune ortostatica prin stimularea receptorilor dopaminergici periferici. Are proprietati antiparkinsoniene asemanatoare levodopei dar de intensitate mai redusa. Reactiile adverse sunt asemanatoare levodopei dar mai putin exprimate. cum ar fi. pe lângă blocarea receptorilor muscarinici. agravarea glaucomului. difenhidramina) Influenteaza in special hipertonia si mai putin tremorul si hipokinezia. ENTACAPONA Inhiba COMT crescand disponibil de dopamina in fanta sinaptica. Nu este de prima alegere in boala Parkinson. să intervină de asemenea creşterea . Reactiile adverse sunt cele caracteristice parasimpatoliticelor: uscaciunea gurii. de exemplu. Se foloseste ca adjuvant la medicatia dopaminergica cand este necesara o scadere suplimentara a hipertoniei.R. Se foloseste in asociere cu levodopa pentru ameliorarea fenomenului on-off.adverse Este bine suportata avand reactii adverse asemanatoare cu cele determinate de levodopa dar mai putin intense. Alte anticolinergice utilizate în tratamentul bolii Parkinson şi sindroamelor parkinsoniene sunt benzotropina şi difenhidramina.

dacă bolnavii parkinsonieni prezintă şi fenomene depresive. Asocierea de astfel de antidepresive în tratamentul bolii Parkinson. este considerată în general bine venită. .disponibilului sinaptic în dopamină prin împiedicarea recaptării neurotransmiţătorului din fanta sinaptică.